Prevenirea deșertificării este un proces complex și amplu, care ține de fiecare țară în parte.

De
exemplu, fermierii trebuie să fie ajutați și încurajați să își protejeze terenurile arabile, dar nu numai.
Un efort colectiv trebuie făcut pentru ca solurile degradate să fie revitalizate și să se gestioneze cât
mai eficient aprovizionarea cu apă.

Până în anul 2030, se dorește restaurarea a peste 100 de milioane de hectare care se întind pe
teritoriul Africii. Mai mult decât atât, China plantează copaci la granița cu Deșertul Gobi, pentru a
limita extinderea lui. Între zonele de deșert și cele arabile există o vegetație tampon, pe care natura
și-a „construit-o” de una singură, însă urbanizarea, agricultura și, în special, pășunatul au eliminat-o.

Anumite statistici demonstrează că peste 80% din fermele lumii sunt deținute și gestionate de către
fermieri individuali, iar acest lucru înseamnă că ei sunt principalii factori care pot influența
deșertificarea într-un mod pozitiv sau negativ.

În acest moment, se consideră că o soluție foarte bună este acoperirea solului cu plante sau resturi
vegetale. Acest proces poate salva pământul uscat de la deșertificare. Un sol sănătos și cultivat într-un
mod cât mai corect îi poate scăpa pe oameni de secetă sau de inundații și le va oferi hrană de calitate.

De asemenea, orice amplasament sau proiect ce poate afecta în mod negativ populația și natura
trebuie să apeleze la studii de impact asupra mediului. Acestea au ca scop evaluarea corespunzătoare
în vederea luării unei decizii cu privire la minimalizarea potențialului impact pe care o activitate o
poate avea. Mai mult decât atât, se identifică cele mai potrivite alternative pentru diminuarea unor
posibile consecințe.