PISICILE PĂ DURII

CAPITOLUL 1
Era o zi caldă de primăvară. Chasper se întorcea de la o partidă
de vânătoare cu un șoarece grăsun în gură. Se auzi un miorlăit
entuziasmat:
-Ce tare a fost mișcarea care ai făcut-o!
Era Sam.
-Mulțumesc, Sam!
Când au intrat în luminiș, miorlăiturile entuziasmate de bun-
venit i-au întâmpinat:
-Bine-ați venit! Văd că aveți și pradă!
-Da! Eu muream de foame! Miorlăi un pui.
Chasper se mulțumi să zâmbească. Puii erau așa drăguți! Nu
înțelegea de ce alții ziceau că sunt enervanți! ,,Eh, mă voi
convinge singur odată“ Își zise el, și plecă spre culcușul mamei
lui.
-Mamă! Ți-am adus un șoarece!
-Mulțumesc, Chasper!
-Chasper! Chasper!
-Da, Iris ce este?
-Voiam doar să-ți spun că fratele meu a dispărut și nu a mai
venit de azi dimineață. Toată lumea zice că e o glumă proastă
de-a lui, dar eu cred că s-a întâmplat ceva. O simt în labe.
-Mergem chiar acum să-l căutăm, dacă vrei. Vii și tu?
-Perfect! Mulțumesc, Chasper! Normal că vin!
Chasper adulmecă. Mirosurile pădurii îi gâdilă nările.Dar mai
simțea un miros. Lup!
Chasper se sperie și începu să strige:
-Fred! Fred!
-Aici, sus!
-Doamne! Ce cauți acolo? întrebă Iris.
-Tu nu ai simțit nicun miros? Întrebă mirat Chasper.
-Nu.
-Fred, coboară de acolo și spune ce s-a întâmplat!
Fred coborî tremurând, dar nu ezită și începu:
-Am plecat la vânătoare,și am simțit un miros.Nu mi-am dat
seama ce era, abia când am simțit că mă ustură coada. M-am
întors, și am văzut un lup care a încercat să mă muște din nou,
dar am fost pe fază și am sărit în copac.Am rămas acolo până ați
venit voi.
-Vai! Iris era de-a dreptul îngrozită.
-Iris, nu e chiar așa!
Iris nu răspunse. Spuse doar:
-Să-i spunem asta lui Arthur. Să întărească patrulele. Un lup e
foarte periculos pentru niște pisici.
-Și dacă va trebui să ne batem? Nu ne-am bătut niciodată, doar
cu veverițele, miorlăi îngrijorat Chasper.
-Nu știu ce va fii, dar una e sigură: trebuie să fim cu ochii în
zece! -să mergem!
Cele trei pisici au plecat grăbite spre luminiș ,, Ce se va
întâmpla cu noi?” Chasper avea blana zbârlită de teamă, iar
mirosul ei se răspândi. Curând au ajuns în luminiș. Chasper
alergă la conducător:
-Arthur! Arthur!
-Da, Chasper, ce dorești?
-Un lup! Un lup l-a atacat pe Fred!
-Și ce crezi că trebuie să facem?
Chasper se uită în ochii lui. O spuse ironic? Dar în ochii
conducătorului nu se vedea decât sinceritate.
-Cred că trebuie să întărim paza și să avem grijă ca orice pisică
să nu iasă din tabără singură, iar patrulele să fie cu ochii în zece.
Nu știu, dar poate va trebui să și luptăm.
-Să luptăm? Dar nu am mai luptat niciodată!
- Asta-i buba. Acum tu hotărăști ce vom face. Eu am spus destul!
Conducătorul dădu din coadă în semn că motanul poate să plece.
Chasper se duse din nou la vânătoare. Pe Sam nu îl lăsă inima să
îl lase singur și se duse cu el.

- Eu sunt cam îngrijorat , pufni Chasper.

-Nu ai de ce! Nu trbuie să te temi, sunt lângă tine și asta e tot
ce contează! .
-Așa e, Sam, dar nu pot să nu mă îngrijorez pentru ceilalți!
Dacă va trebui să luptăm?
-La asta nu m-am gândit.
Amândoi erau așa concentrați pe conversație, încât aproape că
nu au observat o veveriță ce căuta semințe la rădăcinile unui
stejar.
-Psssst! Chasper, uite!
Chasper se uită în direcția în care îi spuse prietenul său, și
într-adevăr, o veveriță stătea chiar în fața lor.
– Lasă-mă pe mine! Miorlăi Chasper.
Se apropie tiptil. Așteptă câteva momente, se năpusti asupra
veveriței, și puse capăt, înainte ca veverița să dea alarma
pentru celelalte animale.
Vânară toată dimineața.
-Hai să ne întoarcem, miorlăi Sam.
-Da, hai!
Cele două pisici au făcut mai multe runde pentru a aduce în
luminiș tot vânatul.
– Chasper! Aș vrea să vii în vizuina mea ca să stăm de vorbă!
-Da, Arthur.
Chasper își urmă conducătorul la vizuina lui.
-Fă-te comod!
Conducătorul așteptă până când Chasper își găsi o poziție
confortabilă, și începu:
-Mă tem pentru un lucru: dacă lupul acela nu e unul singur, ci
o haită întreagă? Ce vom face atunci?
-De ce îmi ceri părerea?
Ochii conducătorului aruncau fulgere mânioase, dar după
aceea reveni la calmul lui obișnuit:
- Îți cer părerea pentru că văd că ești mai chibzuit decât
celelalte pisici din tabără.
Chasper se simți rușniat.
– Dacă e o haită întreagă, eu zic să fugim.
-Și cum vom rezista?
-Nu știu. Dar nu suntem pui fără apărare, iar noi nu avem
pisici bătrâne!
 -Ai dreptate! Mă voi gândi la asta. Poți să pleci, Chasper!
- Mulțumesc, Arthur.

-Ce a zis? Întrebă Sam.

– Fii atent, ție îți spun pentru că ești cel mai bun prieten,dar, nu
vreau să afle nimeni din tabără. Bine?
-Bine.
Cei doi au plecat în vizuină. Chasper a împărțit vizuina cu Sam
încă de când erau pui. S-au așezat și Chasper începu să-i
povestească.
După un timp, apăru Iris cu blana înfoiată:
- Arthur mi- a spus să conduc o patrulă. Am simțit miros de lupi!
-LUPI! Deci acum nu mai e unul, sunt mai mulți!
-Da! O haită întreagă!
- Câți?
- Vreo opt- nouă.
– Arthur știe?
- Nu. Am venit să îți spun mai întâi ție, pentru că știu că Arthur
are încredere în tine și va apela la tine. Să ai și tu un pic de timp
de gândit.
-Mulțumesc, Iris! Du-te și spune- i lui Arthur ce mi-ai spus mie!
-Mă duc.
După ce a aflat, conducătorul la chemat imediat pe Chasper.
,,Are atât de multă încredere în mine!” Își spuse. ,,Trebuie să îi
arăt că poate avea în continuare!”
- Chasper! Te -am așteptat. Știam că vei veni. Dă- mi un sfat,
spune ceva! Știi că mă bazez pe tine!
-Îți spun același lucru: dacă lucrurile se înrăutățesc, va trebui să
fugim. Asta e singura cale. Suntem prea puțini ca să luptăm
împotriva a opt-nouă lupi. Plus că nu știm să luptăm cu animale
mari, mârâi el.
– Chasper, am o întrebare: ai vrea să fii următorul conducător al
taberei, când voi fii prea bătrân?
- Da, Arthur! Mulțumesc!
Motanul se mulțumi să zâmbească.
- Bine. Voi aduna tabăra și le voi spune. În seara asta. Poți
pleca. – Da, Arthur.
Chasper era uluit. Nu numai că avea încredere în el, ci îl și puse
următorul conducător! Ce întorsătură neașteptată!

Se lăsă seara. Chasper aștepta cu nerăbdare adunarea. Deodată,

auzi chemarea:
- Pisici din tabără, m-am gândit, și am decis să vă chem la
adunare!
Toate pisicile s-au adunat. Când se făcu liniște, conducătorul
începu:
- Mai întâi vreau să încep cu o veste bună. Am ales următorul
condu- cător al taberei: va fii Chasper!
Strigăte de bucurie s-au auzit din luminiș. Când se făcu din nou
liniște, Arthur luă din nou cuvântul:
- Acum, urmează vestea proastă: Am depistat o haită de lupi.
Dacă vor veni mai aproape de noi vom fugi de aici. Mai vreau să
vă zic că nicio pisică nu are voie să mai iasă din tabără.
– Și unde ne vom duce? Se auzi un strigăt îngrijorat.
-Taci din gură, Spike! Se auzi un miorlăit în șoaptă.
– Vom traversa pădurea prin co- paci, vom traversa șoseaua,
și vom merge unde om vedea cu ochii. .
– Dar ne vom mai întoarce?
- Bineînțeles! La următoarea lună plină. Să sperăm că va merge
planul. Adunarea este gata, întoarceți-vă la îndatoriile voastre.
Pisicile plecară la treburile lor cu blana zbârlită de teamă.
Mirosul înțepător al fricii a umplut tabăra. Șușoteli îngrijorate se
auzeau peste tot în jur.
-Iris, ce mai face Fred?
- Nu știu, Chasper, am fost atât de ocupată, dar mă duc acum.
-Ar trebui să îl duci la vindecătoare, să vadă ce- i cu coada aia!
- Să știi că îl duc.

Capitolul II
Se lăsă noaptea. Toate pisicile se duseseră la culcare, iar în
curând veni și dimineața.
Chasper sări sin picioare, auzind un urlet. Ce se întâmplase? Ieși
în grabă din vizuină și, se mai liniști un pic văzând că nu se
întâmplase nimic. Acolo, în mijlocul taberei, toate pisicile
stăteau cu ochii la marginea luminișului. Se uită mai bine, și îl
văzu pe Sam. Fugi la el și miorlăi:
-Ce s-a întâmplat?
- Un... un lup a dat târcoale până la marginea taberei. Acum, că
știe unde suntem va veni cu haita!
Chasper alergă la conducător:
- Bună dimineața! Acum ce facem? Numa’ ce ne-am trezit,că
am și fost asediați de lupi!
- Neața! Ce să facem? Când urcă soarele sus, plecăm.
– Păi, ce mai aștepți, strigă adunarea!
- Toate pisicile să se adune în mijlocul luninișului! Convoc o
adunare!
Pisicile s-au adunat cu atenție. Când s-a făcut liniște,
conducătorul a luat cuvântul:
- Pisici din tabără, vedeți bine că nu mai putem rămâne aici.
Lupii au descoperit tabăra, și acum ne vor ataca. Nici nu ne-am
trezit bine.
-Și ce vom face? Întrebă Spike în numele tuturor.
– Vom pleca.
– Nu avem altă cale? Întrebă disperat Arioso.
-Asta e singura cale. Știți bine că nu știm să luptăm cu animale
mari. Asta e singura cale, repetâ conducătorul. Să fiți gata de
plecare până să se ridice soarele pe cer. Nu mai e mult până
atunci. Adunarea a luat sfârșit!
Pisicile care aveau pui și-au adunat lângă ele puii și au început
să le dea instrucțiuni.
Chasper se duse la Amy, vindecătoarea taberei.
-Neața, Amy! Am venit să-ți dau o labă de ajutor pentru
împachetarea ierburilor, dacă ai nevoie!
- Neața, Chasper! Da, chiar aveam nevoie! Mulțumesc!
- Cu drag!
Până când soarele s-a ridicat pe cer, toate pisicile au fost gata,
neavând ce să ia. Conducătorul, a pornit în frunte și a spus:
-Vom merge prin copaci. Pisicile cu pui vor fii ajutate de pisici
fără.
-Bety, dă-mi voie să te ajut, miorlăi Chasper. Trebuie să ne
cățărăm în copaci, și e greu să cari pe rând doi pui. Lasă-mă pe
mine să îl car pe cel de-al doilea!
- Mulțumesc, Chasper! Uite i-al tu pe el. Vom merge pe primele
crengi.
– S-a făcut!
Cei doi s-au agățat de copaci și au început să se cațere. Când
toate pisicile au ajuns în copaci, au venit și lupii, care se uitau la
ei, parcă cu ciudă.
-Au venit la fix! Spuse Sasha, un motan imens, alb, cu ochii de
smarald intens.
Toate pisicile au aprobat.
– Acum, vom sări din creangă în creangă până la șosea, n-avem
ce face!

Au sărit până au ajuns la șosea.

-Acum ce facem ? întrebă
Billy. ,,Hmmm... lupii nu trec
niciodată șoseaua!”. -Arthur! Lupii nu
trec niciodată șoseaua! - Perfect!
Explică- le! -
Pisici din tabără! Ascultați- mă! Miorlăi Chasper. Lupii nu trec
niciodată șoseaua! Dacă ne grăbim, putem trece șoseaua înainte
ca ei să ne prindă urma din nou! Fiți atenți, motanii și pisicile
fără pui, vor ajuta pisicile cu pui. Vom merge în grupuri mici.
Care e primul grup?
Trei pisici, în frunte cu Betty au ieșit în față.
– Bine! Vă spun când să treceți!
Chiar atunci, o mașină trecu în viteză pe lângă pisici.
– Acum! Strigă Chasper. Următorul grup!

În sfârșit, toate pisicile au trecut în siguranță tabăra.

-Sunteți toți? Întrebă Arthur.
-Nu!
Toate pisicile și-au îndreptat privirea spre pisică. Era Iris!
- Fred lipsește din nou!
- Arthur, mă duc eu împreună cu Sam, dacă vrei.
– Duceți-vă! Să vă întoarceți repede! Ai grijă, Chasper!
Cei doi prieteni au plecat în căutare.
-Fred! Ffrreedd! Strigau din toți plămânii.
– Nu mai e de glumit! Să vedem în tabără!
- Dacă e la vânătoare? Se sperie Sam. Dacă a fost deja prins de
lupi și făcut bucățele?
-Nu! Nu gândi așa! Să sperăm că e în tabără! Hai mai repede!
Cei doi au început să alerge pe crengile copacilor. În curând, au
ajuns în tabără.
– Fred!
-Chasper?
-Unde ai fost?
-La vânătoare!
-Te-a trimis cineva?
- Da!
-Cine?
-Carlos!
-N-avem timp acum să învinuim pe nimeni! Urcă odată în
copac! Fred urcă, și cei trei au pornit pe drumul pe
care au venit. Au ajuns curând, așa că lupii nu au prins urma
pisicilor. -Arthur, trebuie să
vorbim între patru ochi. Miorlăi Chasper. – Să
ducem mai întâi tabăra într-un loc mai sigur, și apoi.
-Bine.
După ce au dus tabăra într-un loc mai sigur, Arthur și Chasper au
plecat mai departe de locul de popas. .
– Acum spune, ce e atât de important?
- Arthur, tu ai poruncit să nu mai iasă nicio pisică din tabără, și
am văzut că aveam vânat cât pentru o săptămână!
-Așa, și? Mai departe!
-Când l-am găsit pe Fred,mi-a spus că la trimis Carlos să vâneze.
-Avea dovadă?
-Da! Mirosea tot a șoarece, și era unul acolo unde era de obicei
mormanul de pradă. Cred ... cred că Carlos a încercat să îl
omoare pe Fred. Eu doar atât îți spun: sunt cu ochii pe Carlos, și
îți sugerez să fii și tu!
-Bine. Sper doar să nu fie cum crezi tu. .
– Ce vrei să spui?
Chasper își miji ochii.
– Vreau să spun că nu doresc să am trădători în tabăra mea.
– Nici eu.
-Hai să mergem înapoi la tabără.
Cei doi motani au plecat înapoi, fiecare cu gândul lui.
,,Dacă Carlos e un trădător? Dacă vrea să se alăture lui
Renato? Carlos e un simpatizant de-a lui, deci probabil vrea să
fie din nou cu cel mai bun prieten!”
Chasper se înfioră. Renato era unul din cele mai trădătoare pisici
din lume! A încercat să conducă un urs la tabără, a încercat să își
distrugă tabăra! ,,Nu are cum! Carlos e loial taberei!” ,,Dar
dacă nu e loial?” Chasper se duse la pisica vindecătoare.
– Amy, ți s-a întâmplat să nu știi ce să alegi?
-Da, și încă de multe ori. Mereu trebuie să aleg dintre strămoșii
noștrii și pădurea spiritelor rele. Mereu sunt ispitită.
– Înțeleg. Păi atât am vrut să te întreb. Mulțumesc pentru sfat!
- N-ai de ce!
Acum, era mai hotărât ca niciodată: va încerca să îndrepte
lucrurile. Adevărul despre Carlos trebuia descoperit, dar va
reuși? Va încerca să îndrepte lucrurile. Oare va putea? ,,Voi
încerca” Și-a spus.

A venit seara, și toate pisicile și-au făcut culcușuri neacoperite,

căci le-ar fi luat mult să le facă acoperiș.
Chasper nu putu să doarmă, pentru că ise ciudate îi întrerupeau
somnul. Îl visa pe Renato, care se năpustea asupra lui, ucigând-
ul.
Măcar era pisică și avea nouă vieți. Până acum, nu- și irosise
niciuna, dar totuși îi era frică să piardă una.
În sfârșit, veni dimineața. Se trezi mai devreme decât ceilalți și
plecă la vânătoare. Se uită în spate, ca să se asigure că nu a
trezit pe nimeni, și o luă la fugă.
După un timp se mai relaxă. Dintr-o dată, se auzi un foșnit. O
voce se auzi în spatele lui:
-Mă bucur să te văd, Chasper, am așteptat de mult momentul
ăsta!
,,Ups... cred că e Renato!,, Chasper se sperie.
Se întoarse și dădu nas în nas cu coșmarul care nu îi dădea pace.
-Ce vrei de la mine?
-Oh, nimic, doar să te ucid!
- Păi? Spuse provocator Chasper .
-Cum adică? Să te las să ocupi tronul în locul meu? Fii atent,
Chasper, fii cu ochii în zece, uită-te mereu în spate, nu știi când
te ucid. Acum nu pot, e liniște și poate începi să țipi!

-Arthur! Trebuie să-ți vorbesc!

Acum chiar nu-i mai păsa că va trezi pe toată lumea.
– Poți veni în vizuina mea!
După ce se așeză, începu să-i povestească.
-Înțeleg. Chem adunarea.
-Pisici din tabără, Renato vrea din nou să ocupe locul liderilor! A
spionat tabăra și a afla cine va fii următorul conducător! Vrea să
îl ucidă pe Chasper! Ordon ca un grup de pisici să-l însoțească
de fiecare dată!
-Dar are nouă vieți! Spuse nemulțumit un motan cu blana lungă.
-Știu. Dar nu putem să îl lasăm să își irosească viețile înainte să
devină lider.
Un murmur de aprobare se ridică în mulțime.
– Billy, Spike, Sasha, Arioso! Voi sunteți grupul care îl va însoți
pe Chasper!
- Mulțumesc, Arthur!

Chasper se simțea puțin rușinat. Credea că EL crease cele mai

multe probleme, ceea ce nu avea logică.

Capitolul III
Noaptea se lăsase. Chasper adormi puțin îngrijorat. Cum putea
pierde o viață înainte de a deveni conducător? Nu se va
întâmpla. Cel puțin așa spera.

În sfârșit, veni dimineața. Chasper se trezi mai târziu decât

ceilalți. Când îl văzu, Iris alergă spre el.
-Ești bine? Întrebă.
Chasper își plecă capul.
-Da sunt bine. Miorlăi el.
-Nu ești. Te știu prea bine, Chasper!
Motanul nu spuse nimic.
-Stai liniștit. Eu și Sam suntem lângă tine!
Chasper dădu din coadă în semn de mulțumire.
-Vii să mâncăm? Să știi că nu am vrut să mănânc fără tine. Și să
știi că te-am așteptat cam mult, spuse mustăcind buna prietenă.
-Mulțumesc, Iris! Chiar ești o prietenă adevărată! Ca și Sam!
Tot restul zilei Chasper nu putu să se concentreze. Era din ce în
ce mai trist. De ce tocmai lui? De ce strămoșii au îngăduit să i se
întămple tocmai lui? Tristețea se transformă în revoltă. Revolta
se transformă în furie. Si acum Arioso, Spike, Sasha și Bily nu îl
însoțeau niciunde! Tabăra observă schimbarea firii motanului.
Arthur era cel mai îngrijorat:
- Chasper, ce se întâmplă cu tine? Parcă ești alt motan. Mai bine
te duci ACUM la Amy.
Motanul își plecă supus capul. Știa că era o poruncă, altfel ar fi
refuzat categoric. Mormăi ceva ce numai el înțelegea, și plecă
fără să mai scoată vreun cuvânt.
Când intră în vizuita lui Amy, aceasta se sperie puțin:
-Să ne ferească strămoșii! Chasper, ce ai pățit? Arăți ca un
drăcușor!
Chasper o săgetă cu privirea. ,,Cum îndrăznești?” își spuse
enervat.
- Ia semințele astea de mac! Și să nu mai vii la mine așa!
Chasper plecă de acolo enervat de-a binelea.
Iris deveni îngrijorată. Din păcate, era prea ocupată ca să mai
stea de vorbă cu el. Totuși, știa care era bai-ul.
După ce luă semințele de mac adormi și dormi cu nu mai
dormise de mult timp. Într-adevăr somnul l-a mai ușurat. Știa
Amy ce să-i dea! Îi părea rău că se purtase așa cu ea! Era o
pisică așa bună! Va sta cu ea de vorbă când se va terzi.
Chasper se îndrepta acum spre vizuina lui Amy.
După ce o lămuri, se simtea mai ușurat. Semințele de mac și-au
făcut efectul cum trebuie. Se simțea mult mai bine.
-Hei, Sam! Vii cu mine la vânătoare? Strigă Chasper.
-Mai întrebi? Hai!
Mirosurile pădurii îi limpezeau nările. Adulmecă. Dar în loc de
miros de pradă, simți un miros cunoscut. Alt miros decât cel al
lui și al lui Sam. Mirosul îi aparținea lui Carlos.Motanul părea
că se furișează, deoarece mergea tiptil, și capul i se rotea ca un
girofar. Alt trădător?
-Sam, stai jos!
-De ce? Sam era foarte nedumerit. Ai văzut un șoarece?
-Nu! Uită-te!
Sam se ridică puțin și făcu ochii mari. Carlos! Unde mergea?
Hotărât, Casper spuse:
-Să-l urmărim!
-Noroc că nu ne-a simțit mirosul! Miorlăi ușurat Sam.
Carlos se plimba prin pădure. A vânat un șoarece și după aceea
s-a dus la Peștera Urlătoare. Poftim! Carlos s-a dovedit a fi un
trădător! La Peștera Urlătoare locuia acum Renato!
-Rahat de șoarece! Chasper era furios.
Au stat pitiți și au ascultat.
-Nu te-a văzut nimeni?
-Nu cred.
-Bun. Nu uita, la următoarea lună plină, te asiguri că se întorc în
tabără. Voi chema lupii din nou!
-Și eu? întrebă Carlos.
-Papă-lapte! Tu stai acolo și privești! Dar, te rog, asigură-te că
Arthur și Chasper vor fii la strămoși!
-Abia aștept! Cerde-mă! M-am săturat până în măduva oaselor
de Chasper!
-Mă gândeam eu. Doi prieteni, o singură minte!
Chasper se săturase să audă:
-Să mergem.
Chasper era furios. ,, Dar ce au cu mine? Toți au ceva cu mine
acum? M-au lăsat strămoșii? Nu e vina mea că Arthur are
încredere în mine!” Astea sunt vremurile grele de care era
amenințată tabăra? Mai existau și alte tabere prin pădure, știa
asta. Și ele se confruntau cu așa ceva? ,,Acum ce urma? Să cadă
luna și stelele? Să se coboare cei din tabăra întunericului și să-I
nenorocească? Să se despice pământul și să-I înghită? Să vină
căldurile când iarna bate la ușă? Măcar, acești strămoși
exsistă?” Motanul era din ce în ce mai furios. ,, M-am
săturat!” ,, Urăsc vremurile astea!” ,, Și Bily, Sasha, Arioso și
Spike, nu vin cu mine niciunde!
Când s-au întors în tabără, Chasper a alergat la vizuina
conducătorului. I-a povestot TOT de la fir, la păr. Arthur era
îngrijorat:
-Sfinte șobolan de pădure! Mă duc la Amy! Mi se face capul ca
un butoi!
Văzând privirea nedumerită a motanului, spuse:
-Dacă vrei, te duci afară și vezi. Îmi pare foarte rău, Chasper!
Nu! Nu se poate! E ceea ce credea el? De ceea ce se temea el cel
mai tare?
Alergă la culcușul care și l-a făcut mama lui. Rămase pe loc ca o
statuie.
-Mamă! Of, mamă!
Inima lui era sfâșiată. Într-adevăr era acel lucru de care se temea
cel mai tare. Mama lui a murit.
Chasper lăsă capul pe spate și urlă cu acel urlet de jale. Pisicile
au venit pe rând la el și l-au încurajat. Iris, nu plecă de lângă el.
Stătea lipită de el și încerca să-l aline. Îl lingea constant, dar nu
fu de-ajuns. Pierderea mamei lui era prea dură ca să o poată
suporta.
Simțea că privirea I se înțețoșează, apoi se întunecă, labele îl
lasă. Chasper se prăbuși. Mama lui îi atinse cel mai slab punct.
Era așa de legat de mama lui! Era puțin dependent. Oare va
supraviețui?

După câteva ore bune, se trezi. Era în vizuina lui Amy. Când
văzu, Amy fugi și, după câteva momente, apăru cu Arthur.
Chasper se uită la el.
-Chasper, slavă cerului! Ești bine?
Chasper nu spuse nimic. Arthur observă că sclipirea veselă din
ochii motanului dispăruse, iar acum erau încețoșați și triști.
Arthur continua:
-Chasper, îmi dau seama că mama ta însemna atât de mult
pentru tine! O legătură specială între un fiu special și o mamă
specială! Trebuie să treci peste asta, trebuie să mergi mai
departe! Amy, acum te las să îți faci treaba. Știu că e pe mâini
bune!
Amy își lăsă capul jos, respectuasă. Acum luă un șoarece foarte
gras și i-l puse în fața botului lui Chasper.
-Mănâncă ăsta. Dup-aia te las să te plimbi puțin. Să îi iei pe cei
mai buni prieteni ai tăi. Nu, știi ce? Îi aduc eu.
Și ieși repede. Chasper mâncă cu poftă șoarecele. Ar mai fi vrut
unul.
Amy apăru cu Sam și Iris. De unde știa că ei sunt cei mai buni
prieteni?
Amy ghici gândurile motanului, și spuse Strengărește:
-Știu! O pisică vindecătoare întotdeauna știe!
Sam și Iris au mers și s-au așezat lângă el. Iris începu să îl lingă
din nou. Iar Sam spuse:
-Hai la o plimbărică!
Chasper zâmbi. Îi plăcea să îl audă din nou pe Sam cu glumele
lui. Se simțea mult mai bine!
Când ieși din vizuină, toată tabăra se uită la el. Arioso se
îndreptă spre el:
-Mă bucur că ești mai bine, Chasper!
-Mulțumesc! Crede-mă, și eu mă bucur!
Plimbărica a fost cam lungă, deoarece au vânat și sau și jucat.
Mai mult jucat decât vânat:
-Cine ajunge primul la copacul acela pierde!
Sam și Iris au țâșnit, iar Chasper se prăpădea de râs. Poftim! Pic
de atenție nu au! Uită-te și tu! Aum se trag unul pe celălalt ca să
piardă!
-Am căștigat! strigă Sam.
-Neatenților! V-ați oboist aiurea! Miorlăi amuzat Chasper.
-De ce ? întrebară în cor cei doi.
-Am spus că cine ajunge primul PIERDE! Hahaha!
Sam miorlăi jucăuș:
-Aaa, lasă că vezi ce îți fac!
Și îl fugări până în tabără. Chasper, țipând în gura mare, dădu
buzna în tabără. Pisicile se speriară, dar când îl văzură pe Sam
cu privirea jucăușă, se liniștiră. Iris, veni și ea în urma lor
râzând. -Văd că acum ești bine dispus!
Miorlăi încântat Arthur. Chasper frână
cu greu și se izbi de conducător.
-Iartă-mă Arthur!
-Nu înțeleg de ce îți ceri scuze!
Sam, care nu îl văzu pe conducător, se năpusti asupra lui
Chasper, care se feri, lăsând-ul pe conducător fără apărare. În loc
să aterizeze pe Chasper, Sam a aterrizat pe conducător.
-Arthur! Ești bine? Îmi pare așa rău!
-Normal că sunt bine! Ai putea, te rog să te dai de pe mine?
Acum, Chasper și Sam stăteau lipiți, dar spre ușurarea lor,
conducătorul avea și el o svlipire jucăușă în ochi.
-Era să mă turtești! Bine, bine, hai, e aproape noapte, și să știți
că ați stat cam mult, dar e bine că Chasper are cea mai bună
dispoziție din tabără. Chasper, mormântul mamei tale e acolo!
Arthur arătă cu choada spre un stejar bătrân.
-Mulțumesc!
-Nu ai de ce. Acu mergeți la culcare! Noapte bună!
-Noapte bună!
S-au dus la Iris și i-au urat și ei noapte bună.
-Sam, a fost cea mai frumoasă zi tristă din viața mea!
-Termină cu prostiile! Noapte bună și tacă-ți botul!
-Hahahaha! Noapte bună!

Capitolul IV
 Chasper avu un somn liniștit și fără vise. Dimineața,Sam se trzi
cu zâmbetul pe față. Îl întampină în vizuină voios:
-Neața! Nici nu știi ce mi-ai făcut azi-noapte! Miorlăi Sam
-Neața! Ce ți-am făcut?
-Mi-ai dat un picior în burtă, mi-ai băgat gheruța în nas și m-ai
împins afară din culcuș!
-Serios? Îmi pare rău!
Au ieșit din culcuș și au auzit un glas:
-Bily, Spike, Sasha, Arioso! De ce îl lăsați pe Chasper să meargă
singur? Deci, ca pedeapsă, veți sta toată ziua în pădure, iar la
sfârșitul zilei veți veni cu vânat pentru fiecare! Nu e dură
pedeapsa, voi sunteți patru, Chasper era unul singur, și în plus,
aveți nouă vieți, nu?
Cei patru nu fură prea mulțumiți. Au plecat, uitându-se urât la
Chasper. Numai Arioso nu îi aruncă priviri urâte, ci părea să
spună că îi pare rău că nu a făcut cum trebuia.
Arthur își îndreptă privirea spre Chasper:
-Te rog, vino la mine în vizuină.
Chasper păși în vizuina lui Arthur. Pe pământ era așternută iarbă
verde și moale.
-Vreau să trimit trei motani ca să vadă dacă au plecat lupii. Să le
ia urma și să vadă dacă au șanse să mai vină. Dacă nu au șanse,
plecăm mâine. Voi convoca o adunare.
Au ieșit amândoi, iar Arthur a urcat pe o piatră mai mare.
-Toate pisicile să fie atente! Voi trimite trei… nu, doi motani să
vadă cât de departe sunt lupii. Dacă sunt departe, vom pleca
mâine!
-Vom merge eu și cu sam, dacă vrei.
-BINE! Chasper și cu Sam vor merge!

Chasper se întoarse, îl apucase pe Sam de coadă, și acum îl

trăgea după el spre vizuină.
-Hei! Să știi că doare!
-Încetează! spuse hotărât Chasper. Am să-ți spun că va trebui să-
l mințim pe Arthur.
-Ce? Ți-ai pierdut mințile?
-Nu. Ai auzit ce a spus Renato! Va trebui să mai stăm câteva luni
aici.
-Ai dreptate. Dar, dacă ne prinde cineva, eu nu sunt de vină!
A doua zi, Arthur le dădu voie să plece.
-Repede! Spuse el. Strămoșii să vă păzească!
-Îhî. Mulțumim.