.

, 2009
, 8%
, .

233,5 . , 11,5 . 12,7 . .

.
2008 20%
12% , 2009 .
9,79%,
- 3,81%. ,
, .
, ,
.
, ,
.
.

,
.
,
, , 2010 .

,
( ,
) -
.

1. . : . : « -
», 2009, 25.
2. . : « », 2009,
44.
3. –2
2009 . , 2010.

METODE I TEHNICI DE EVALUARE UTILIZATE ÎN GESTIUNEA RISCURILOR

Aliona CURCHI,
 lector asistent, magistru în Economie,
Catedra “Finan e, B nci i Contabilitate”, ULIM

Dans cet article l’auteur a donne la caractéristique générale de la gestions des risques. La gestion des
risques représente la totalité des certaines méthodes, mesures a l’aide desquelles on peut effectuer ou mettre en
évidence, évaluer et en cas de nécessité calculer l’influence des facteurs sur le risque analyse au but de réduire
les pertes ou augmenter le profit de l’entreprise.

Gestiunea riscurilor reprezint totalitatea unor anumite metode, procedee i m suri cu

ajutorul c rora se efectueaz eviden ierea, evaluarea i, in caz de necesitate, calculul influen ei
factorilor asupra riscului examinat cu scopul reducerii pierderii sau major rii profitului
intreprinderii.
De men ionat c in literatura de specialitate exist mai multe abord ri in ceea ce
prive te organizarea sistemului de gestiune a riscurilor in activitatea de antreprenoriat.
Sistemul de gestiune a riscurilor poate fi eviden iat intr-o structur aparte din cadrul
sistemului de gestiune al intreprinderii sau poate fi integrat in sistemul general de gestiune a
activit ii intreprinderii. In ultimul caz func iile de gestiune a riscurilor pot fi repartizate intre
diferite subdiviziuni ale intreprinderii.
Activitatea de gestiune a riscurilor trebuie s fie confirmat prin documente de
reglementare i de dispozi ie corespunz toare, care determin in fiecare caz concret
periodicitatea examin rii riscului, modul de reflectare, p strare i utilizare repetat a
rezultatelor monitoringului i analizei riscurilor, ordinea de inaintare conducerii intreprinderii
a recomand rilor de optimizare a riscurilor i a controlului execut rii lor, deoarece una din
prevederile raportului conducerii, prezentat de c tre entitatea care intocme te rapoarte
financiare proprii i consolidate, se refer nemijlocit la includerea descrierii principalelor
riscuri i incertitudini cu care se confrunt entitatea i grupul de entit i.
De regul , gestionarea riscurilor la intreprindere trebuie s se efectueze in baza
urm toarelor principii substan iale:
complexitatea:
oportunitatea;
continuitatea;
func ionarea;
legitatea;
ra ionalitatea economic (criteriul „eficien – efort”).
Pentru ob inerea unor rezultate performante in acest domeniu i optimizarea proceselor
riscante in activitatea intreprinderii este necesar s se efectueze studiul in dou direc ii:
1) in direc ia sporirii eficien ei func ion rii i indeplinirii obliga iunilor i sarcinilor, care stau
in fa a subsistemelor relativ independente ale intreprinderii (sec iile marketing, publicitate,
opera iuni de transport i vamale, coordonare a achizi iilor i vinz rilor, contabilitatea,
planificare – analitic i juridic );
2) in direc ia indeplinirii de c tre fiecare sec ie impreun cu managerul de risc, a func iilor de
gestiune a acelui risc care apare anume pe sectorul particular de lucru, a organiz rii leg turilor
mai strinse a fiec rei sec ii cu sistemul managementului de risc al intreprinderii. Aceasta
permite a reac iona mai operativ asupra influen elor negative ale situa iilor de risc i a elabora
in comun metodele de neutralizare a lor.
Insu i sistemul de gestiune a riscului, ca proces, presupune efectuarea unui ir de
ac iuni, care influen eaz in mod hot ritor asupra riscului. Totalitatea acestor ac iuni poate fi
diferit , dar ele sunt interconexate i indeplinirea unei ac iuni deseori este imposibil f
eviden ierea alteia.
In majoritatea cazurilor procesul de gestiune a riscurilor include urm toarele ac iuni:
formularea scopurilor de gestiune a riscurilor;
identificarea riscurilor pe domenii de activitate;
acumularea i prelucrarea informa iei necesare pentru evaluarea riscurilor;
evaluarea riscurilor;
alegerea metodelor i tehnicilor de optimizare a riscurilor;
aplicarea lor in practic ;
evaluarea rezultatelor gestiunii riscurilor.
La formularea scopurilor de gestiune a riscurilor este important s se determine scopul i
condi iile in care se efectueaz evaluarea acestora. Scopul poate fi diferit: minimizarea
(optimizarea) sau excluderea deplin a riscurilor etc. La aceast etapa este necesar s se ia in
considerare starea curent a activit ilor desf urate de intreprindere, perspectivele de
dezvoltare a acesteia i, in corespundere cu informa ia ob inut , s se stabileasc scopurile de
gestiune a
riscurilor.
Evaluarea riscurilor este in strins leg tur cu identificarea riscurilor pe domenii de
activitate. Aceast semnifica ie este condi ionat , in primul rind, de faptul c de identificarea
corect a riscurilor depinde ulterior eficien a intregului proces de gestiune a lor. In cazul
ac iunilor incorecte efectuate la etapa dat , toate eforturile ulterioare vor fi deja neeficiente i,
cu cit mai tirziu se va depista gre eala, cu atit mai mare va fi pierderea pe care o va suporta
intreprinderea. La aceast etap trebuie s se determine i s se clasifice cu exactitate acele
tipuri de risc, cu care se confrunt sau se va confrunta intreprinderea. Acest lucru este necesar
pentru acumularea ulterioar a informa iei corespunz toare i aplicarea unor sau altor metode
de evaluare a riscului examinat.
 Deseori, din start, exist imaginea despre riscurile, cu care intreprinderea se confrunt
in procesul activit ii economice i, respectiv, acestea sunt eviden iate primordial.
Etapa urm toare – acumularea i prelucrarea informa iei necesare pentru evaluarea
riscurilor – este una din etapele importante ale procesului de gestiune a riscurilor. De
cantitatea i calitatea informa iei ob inute depinde direct eficien a evalu rii riscurilor – atit
cantitativ , cit i calitativ . Evaluarea exact a riscului este imposibil f utilizarea unei
informa ii calitative.
Anume calitatea informa iei joac rolul decisiv in acest proces. In cazul cind
informa ia ini ial se denatureaz i se efectuaeaz calcule conform acestei informa ii, agentul
economic suport pierderi din cauz c rezultatele ob inute sunt incorecte, timpul este pierdut
i pentru rectificarea acestora vor fi necesare resurse suplimentare de prelucrare a rezultatelor.
Totu i, dac procesul a dep it evaluarea riscurilor i sunt intreprinse careva ac iuni, efectul
poate fi diametral opus celui a teptat. De aceea in procesul acumul rii i prelucr rii
informa iei aten ia trebuie direc ionat spre ob inerea i utilizarea unei informa iei cit mai
ample i mai veridice.
Actualmente, multe tipuri de informa ie constituie o tain comercial i ob inerea unei
asemenea informa ii poate necesita cheltuieli suplimentare. Ca rezultat, in procesul acumul rii
i prelucr rii informa iei pentru gestiunea riscurilor se tinde spre punctul optim dintre
plenitudinea informa iei, pe de o parte, i cheltuielile suportate, pe de alt parte.
Totu i, consider m c se poate jertfi plenitudinea informa iei, dar nu i autenticitatea
ei, deoarece informa ia care lipse te se poate ob ine i mai tirziu, iar informa ia denaturat i
inexact va trebui verificat din nou i inlocuit .
Urm toarea etap este consacrat evalu rii riscului. Este important a face distinc ie
intre evaluarea calitativ i cantitativ a riscurilor.
Analiza calitativ presupune eviden ierea surselor de formare a riscului, etapelor i
lucr rilor la indeplinirea c rora apare riscul (stabilirea zonelor poten iale ale riscului,
schimbarea riscului in dinamic , eviden ierea tuturor momentelor negative i pozitive
referitoare la realizarea deciziei ce con ine un risc). Este necesar s se eviden ieze riscurile
suplimentare, care il inso esc pe cel dominant, i s se preg teasc i/sau completeze
clasificatorul detaliat al riscurilor intreprinderii.
Evaluarea cantitativ permite a determina probabilitatea matematic a apari iei
riscurilor identificate, suma pierderilor (sau profitului) ca urmare a ac iunilor in situa ia de
risc, i gradul de influen a unui sistem de factori asupra situa iei de risc, a preg ti planul
optim de comportare a conducerii intreprinderii in situa ia de risc i a ob ine alt informa ie cu
caracter cantitativ referitor la riscurile evaluate. De asemenea, este necesar s se determine
dimensiunea riscului admisibil. Astfel, imediat apare posibilitatea de a compara rezultatul
ob inut ca urmare a evalu rii riscului cu aceast m rime admisibil sau cu cea etalon, adic cu
varianta optim pentru un caz concret.
La aceast etap inc o dat se observ clar interconexiunea dintre evaluarea riscului i
colectarea informa iei necesare. Dac la etapa evalu rii va fi depistat o insuficien de
informa ie, este posibil a reveni i a ob ine datele necesare. O asemenea abordare a suficien ei
minime pare a fi mai practic , fiindc este mai bine a ob ine ulterior informa ia ce lipse te (in
cazul cind ea este necesar ), decit din start s se adune mun i de date excesive, cheltuind
pentru aceasta resurse suplimentare. In a a mod se asigur ciclicitatea ob inerii informa iei,
care este necesar pentru o evaluare eficient a riscurilor.
Dup p rerea noastr , criteriile de baz ale evalu rii riscurilor, care trebuie luate in
considerare la alegerea ulterioar a metodei de gestiune a riscurilor, sunt:
exactitatea (suficien a) evalu rii;
operativitatea evalu rii.
Anume criteriile specificate influen eaz in mod direct asupra calit ii indeplinirii deciziei
ulterioare in domeniul gestion rii riscului. Pe parcursul evalu rii riscurilor examinate, anume
acestor criterii trebuie s se acorde o aten ie deosebit .
In baza rezultatelor ob inute in cadrul etapei de evaluare a riscurilor, se recurge la
urm toarea i posibil cea mai important etap a procesului de gestiune a riscurilor de
antreprenor – alegerea metodelor i tehnicilor de optimizare a riscurilor. Conform
rezultatelor evalu rii cantitative i calitative a riscurilor, se ia decizia privind aplicarea unei
sau altei metode de optimizare a riscurilor. De men ionat c asupra alegerii metodelor de
optimizare a riscurilor influen eaz nu numai rezultatele etapei de evaluare, ci i un ir de
factori suplimentari, cum ar fi: existen a mijloacelor pentru efectuarea unor sau altor ac iuni
de gestiune a riscurilor, limit rile de timp etc.
In literatura de specialitate se eviden iaz citeva metode de optimizare a riscurilor
intreprinerii. Cea mai simpl este metoda de evitare a riscului. In acest caz intreprinderea, pur
i simplu, nu risc con tient. Dar in fiecare caz concret este necesar s se ia in considerare
gradul de risc i consecin ele negative posibile comparativ cu avantajele, pe care le are
evitarea situa iei de risc. Dac asemenea avantaje nu exist , evitarea riscului este varianta cea
mai simpl i cea mai pu in costisitoare pentru intreprindere in situa ia de risc. In unele cazuri,
evitarea riscului poate fi, pur i simplu, imposibil , iar in alte cazuri, poate duce la apari ia
altor tipuri de risc.
Trebuie de men ionat c , dac decizia privind renun area la risc este adoptat nemijlocit la
etapa de optimizare a riscului, intreprinderea va suporta anumite pierderi, deoarece in cazul
dat au fost efectuate anumite cheltuieli i, deci, va trebui s renun e la avantajul i recompensa
posibil referitoare la recurgerea la situa ia de risc. In condi iile cind influen a riscului poate
avea consecin e nefavorabile pentru activitatea desf urat , cel mai bine astfel de situa ii
trebuie prev zute la etapa de eviden iere a riscului propriu-zis.
Consider m c aplicarea metodei respective poate fi argumentat in urm toarele cazuri:
renun area la un tip de risc nu genereaz apari ia altor riscuri cu influen echivalent
sau mai puternic ;
veniturile poten ial admisibile sunt mult mai mici decit consumurile i cheltuielile
suportate in situa ia de risc;
recurgerea la risc poate cauza consecin e nefavorabile pentru intreprindere;
insuficien a de timp nu permite a se efectua o analiz integr a riscului examinat.
O alt metod de neutralizare a riscurilor este transmiterea riscului. Transmiterea riscului
se efectueaz prin utilizarea diferitelor tehnici de finan are, instrumente financiare derivate,
metode de plat , precum i prin incheierea contractelor.
Cele mai r spindite direc ii de transmitere a riscurilor financiare sunt urm toarele:
incheierea contractului factoring;
incheierea tranzac iilor de scontare;
incheierea contractului de leasing;
utilizarea unei scrisori de garan ie;
incheierea contractului de fidejusiune;
utilizarea acreditivului;
incheierea tranzac iilor bursiere (hedging) care presupun incheierea contractelor
futures, forward, pe op iuni i swap.
Un alt mod de transmitere a riscului este tehnica asigur rii, care poate fi intern
(autoasigurarea) i extern .
Asigurarea intern const in rezervarea preventiv a unei p i de mijloace financiare
(formarea provizioanelor, constituirea rezervelor) i permite garantarea asigur rii interne a
riscurilor economice aferente opera iunilor, consecin ele negative ale c rora nu pot fi
transferate pe seama altor agen i economici. Totu i, cele mai periculoase riscuri, in func ie de
consecin ele lor, sunt supuse neutraliz rii pe calea asigur rii externe, in care partea –gazd
este compania de asigur ri.
Unificarea sau diversificarea riscurilor, de asemenea, este una din metodele de reducere a
acestora.
 In primul caz neutralizarea riscului const in unirea cu al i participan i ai business-ului
(sau p i cointeresate in afacere) in scopul repartiz rii responsabilit ilor pentru consecin ele
posibile ale riscului.
In cazul diversific rii riscului are loc, intr-un oarecare fel, repartizarea riscului in
interiorul intreprinderii pe diferite direc ii i aspecte ale activit ii acesteia. Ideea de baz este
reducerea riscului, avind in rezerv o oarecare surs alternativ de substituire a resurselor. In
caz de insucces, spre exemplu, al unui proiect, exist posibilitatea acoperirii pierderilor pe
seama profitului altui proiect. De asemenea, este necesar a men iona c , diversificind
activitatea sa, intreprinderea ridic in intregime flexibilitatea general a business-ului s u,
ceea ce o face mai stabil i minimizeaz influen a factorilor negativi asupra rezultatelor
ob inute.
In ceea ce prive te aplicarea propriu-zis a metodelor alese de optimizare a riscului, este
necesar s se acorde aten ie faptului c in procesul analizei riscului se eviden iaz o mul ime
de variante posibile de solu ionare a problemei respective, i nu una singur , deoarece riscul
este generat de incertitudinea condi iilor in care are loc adoptarea i realizarea deciziilor
manageriale.
In final, evaluarea definitiv a rezultatelor de gestiune a riscurilor permite a determina
atit eficien a general a intregului proces, cit i punctele lui vulnerabile, in vederea
consolid rii lor, i, ceea ce este foarte important, dac este necesar, a reveni la formularea
scopurilor. A adar, are loc utilizarea aceluia i principiu: ciclicitatea. Drept criteriu de baz al
succesului poate servi indicele devierii rezultatului ob inut de la cel planificat. In cadrul
evalu rii eficien ei generale a procesului de gestiune a riscurilor, este necesar s se
eviden ieze eficien a fiec rei etape de evaluare a riscurilor pentru c ulterior, la analiza
analogic , s se atrag mai mult sau mai pu in aten ie acestor etape.
Rezultatele ob inute se compar cu scopurile gestiunii riscurilor i, dup caz, se
corecteaz .
O asemenea ciclicitate conduce inevitabil la un rezultat: fie se ating scopurile ini ial propuse,
fie, in cazul imposibilit ii indeplinirii lor ca urmare a diferitelor cauze, are loc corectarea
necesar a obiectivelor propriu-zise.
Un sistem bine organizat de gestiune a riscurilor la intreprindere permite a eviden ia
situa iile poten ial posibile legate de desf urarea evenimentelor, ob ine caracteristicile
pierderilor posibile (prejudiciului) sau ale posibilit ilor ratate ca urmare a unei desf ur ri
nefavorabile a evenimentelor, a lua in considerare la adoptarea deciziilor eforturile
organizatorice semnificative, consumurile de timp i cheltuielile legate de evaluarea riscului,
influen a ra ional asupra nivelului acestuia i de reducerea lui pin la o valoare admisibil .
 BIBLIOGRAFIE:
1. CO EA, M., NASTOVICI, L. Evaluarea riscurilor, Ed. Lux Libris, Bra ov, 1997.
2. NICULESCU, M. Diagnostic global strategic, Ed. Economic , Bucure ti, 1997.
3. JALENCU, M. Management. Modalit i d eficientizare / coord. S. Certan. - Chi in u: CEP USM, 2007.
- 239 p.

V. MARKETING I LOGISTIC

, ., . ULIM
. ,ULIM

Marketing activities is an integral part of company management in a competitive environment. With

increasing dynamics and complexity of modern business the role of the planning of marketing activities, the
formation of flow of marketing information, evaluation of marketing activities. Lack of necessary information,
lack of consideration of factors that influence the evaluation of marketing activity, leads to an erroneous
decision in the future marketing decisions.

.
,
,
. ,
, ,
.

. ,
.
,
.
,
. ., «
,
. .
». ,
,
,
.