ŞCOLILE CATEHETICE

• Pentru o mai bună cunoaștere a

catehumenatului în Biserica primară este
important să știm care au fost marile
centre ale catehizării, reprezentanții mai
de seamă, operele lor principale în acest
subiect (inclusiv tematica acestora),
totodată ce anume din aceste opere poate
sluji demersului catehetic actual.
• ALEXANDRIA. În acest centru vestit al
antichității au călcat picioarele Sfântului
Marcu, unul din cei șaptezeci apostoli, autor
al Evangheliei a 2-a. Ei bine, în acest centru
evanghelizat deja, pe la jumătatea secolului
al II-lea s-a deschis o importantă școală
catehetică, al cărei prim conducător a fost
Panten (pe la anul 180). După Panten, cei
mai valoroși cateheți vor fi Clement
Alexandrinul (150-217) și Origen (185-
245). La început această școală nu a fost
întreținută de Biserică, ci prin mijloace
particulare.
Erudiția profesorilor alexandrini avea să se răsfrângă benefic
asupra prestigiului școlii, în special prin studierea şi
interpretarea Sfintei Scripturi. Metoda prioritară de
interpretare în această școală este cea alegorică.
Această tendință mistică de abordare a textelor sfinte va fi
temperată, în plan general, prin interpretarea literală pe care
se va axa Școala din Antiohia.
• ANTIOHIA. Este vorba de capitala provinciei romane Siria
, în care , după moartea martirică a Sf. Arhidiacon Ștefan
de la Ierusalim, s-au refugiat mulți dintre creștinii de aici
de teama represaliilor. Aici va propovădui şi Sf. Ap. Pavel
împreună cu Barnaba (Fapte 11, 26) şi cu alți “prooroci și
învățători” (Fapte 13, 1). De reținut, de asemenea, că în
Antiohia ucenicii lui Hristos s-au numit prima oară creștini
(Fapte 11, 26-27).
• Aici va ființa, astfel, o puternică școală catehetică, cei
mai de seamă reprezentanți ai ei fiind următorii: Lucian de
Samosata (preot martir), Diodor de Tars, Sf. Ioan Gură de
Aur († 407). Linia prioritară de interpretare a Sfintei
Scripturi a fost cea literală, sau istorico-gramaticală, cum
se poate observa foarte bine îndeosebi la Sf. Ioan Gură de
Aur, reprezentantul cel mai renumit al acestei școli.
IERUSALIM. Nu se cunosc anii de
început ai școlii catehetice din
această cetate. Abia în secolul al
IV-lea ne este cunoscută activitatea
ei, datorită Sf. Chiril al
Ierusalimului, care în anii 347-348
și-a rostit aici celebrele sale
cateheze.
• CEZAREEA PALESTINEI. Începuturile acestei școli se leagă de
numele lui Origen, care, în urma unor neînțelegeri cu episcopul
Demetrius din Alexandria, se refugiază aici. Între elevii săi se
numără Pamfil, Sf. Grigorie de Nazianz şi Eusebiu de Cezareea. Sf.
Grigorie lasă posterității, între alte opere, Cele cinci cuvântări
teologice, care, pe lângă valoarea lor dogmatică, au şi o mare
importanță catehetică. Cei interesați pot beneficia de traducerea
românească . Trebuie să notăm și contribuția însemnată a lui
Pamfil în această școală, el înzestrând-o cu o bibliotecă
impresionantă, totodată prestigiul de care s-a bucurat Eusebiu, cel
mai învățat episcop al Cezareii Palestinei, căruia istoria
bisericească îi datorează atât de mult pentru informațiile din
primele secole ale creştinismului.
• ŞCOLILE MĂNĂSTIREŞTI. După ce creștinismul a dobândit libertate
de manifestare, în secolul al IV-lea se pun bazele monahismului
organizat. Între inițiatori amintim pe Pavel de Teba († 341) , Antonie
cel Mare († 356) Pahomie cel Mare († 346). Organizator strălucit al
monahismului răsăritean este, de asemenea, Sf. Vasile Cel Mare
(330-379), care dă între altele și Regulile mari și mici pentru
monahi, alături de alte scrieri ascetice.