Filozofia medievală

A lucrat: Ioniţa Că tă lina

 CE ESTE FILOSOFIA?
• Etimologia termenului „filosofie” ne poate furniza
evident anumite indicii preţioase. Provenienţa
acestuia din vechea greacă face trimitere la
adjectivul „philos” - iubitor, prieten - şi la
substantivul „sophia” - înţelepciune. Filosofia ar fi,
într-o primă aproximare, deci, dragostea de
înţelepciune, iar filosoful un iubitor de înţelepciune.
• Putem spune, aşadar, că filosofia este deopotrivă o
activitate a gâ ndirii umane şi produsul acesteia, o
propensiune umană de a iscodi dincolo de
aparenţe, întru desluşirea lucrurilor şi aflarea de
adevă ruri fundamentale şi o îndeletnicire
privilegiată a unui numă r de oameni elevaţi
(filosofii). Ea este o atitudine faţă de lume şi viaţă ,
faţă de univers şi gâ ndirea ce se gâ ndeşte pe sine,
dar şi construcţia înă lţată pe un eşafodaj de idei, un
sistem de concepte, propoziţii, teze, demonstraţii
ce-şi are propria sa raţiune de a fi, care îşi este sieşi
suficient.
 FILOSOFIA EVULUI MEDIU
• Perioada Evului Mediu, extinsă pe parcursul a mai bine de
un mileniu, nu s-a înscris într-o linie de continuitate cu
Antichitatea pentru destinele filosofiei.
• Moştenirea antică a fost preluată selectiv de că tre tradiţia
creştină care a dominat tot acest interval de timp. 0 serie
de texte ale filosofilor greci şi romani au fost fie pierdute,
fie ră tă cite, dar lucru remarcabil, scrierile lui Aristotel au
fost recuperate şi au circulat în medievalitatea creştină ,
constituind un fundament teoretic şi cultural, bine filtrat
însă de ierarhii Bisericii, în conformitate cu canoanele
acesteia din urmă .
 CARACTERUL FILOZOFIEI
• Filosofia medievală are caracter teologic. Cu excepţii
posibile precum Avicenna şi Averroes, gâ nditorii medievali
nu s-au considerat ei înşişi filosofi: pentru ei, filosofii erau
scriitori antici pagâ ni precum Platon şi Aristotel. Oricum,
teologia lor a folosit metode şi tehnici logice ale filosofilor
antici pentru a adresa întrebă ri teologice grele şi a afirma
puncte doctrinare. Cele trei principii ce fundamentează
toată lucrarea lor sunt folosirea logicii, dialectica şi analiza
în scopul descoperirii adevă rului, cunoscute ca ratio,
respect pentru perspicacitatea filosofilor antici, în
particular pentru Aristotel, respect pentru autoritatea lor
şi obligaţia de a coordona înţelegerea filosofiei cu
învă ţă tura şi revelaţia teologică .
• În Europa Vestică au existat filosofi care au îmbună tă ţit filosofia şi au
dezvoltat-o, ori a spune că este o noapte de 1000 de ani înseamnă că am
pune în paranteză această creaţie, înseamnă un negativism faţă de
trecut, înseamnă să credem că timp de 10 secole progresul a încetat.

• Că lucrurile nu stau aşa este dovada că Europa Vestică a fost precedată

de 2 momente importante ce aparţin istoriei, culturii, literaturii,
filosofiei : apologetică şi patristică

• Aceste 2 momente sunt propuse  pentru a înţelege filosofia.

Apogeoţii sunt primii apă ră tori ai creştinismului iar apologiile sunt cele
dintîi expuneri ale gâ ndirii şi credinţei creştine. Reprezentanţii
apogeoticii sunt : Onadretus, Tatian, Justin, Alewagaros, Dionisie,
Arcopagilul, Tertulian.

• Patristica este o doctrină teologico-filosofică elaborată între sec. IV-

VIII, de că tre pă rinţii bisericii, prin care s-au pus bazele dogmaticii şi
cultului creştin. Prin Patristică se mai înţelege şi ansamblul
operaţiunilor creştine care datează din vremea sfinţilor pă rinţi ai
bisericii. Dintre aceştia : Grigore din Nazians sec. IV, Vasile cel Mare,
Grigore din Nisa, Ioan Damaskinul sec. VI, Aureliu Augustin. 
 FILOZOFIA MEDIEVALĂ
TIMPURIE
• Gâ ndirea creştină timpurie, în special perioada
patristică , tinde să fie intuitivă şi mistică şi se
bazează mai puţin pe raţiune şi pe argumentul
logic. Ea, de asemenea, pune mai mult accent pe
unele doctrine platonice cu nuanţă mistică , şi mai
puţin pe gâ ndirea sistematică a lui Aristotel. Doi
filosofi romani au avut o mare influenţă asupra
dezvoltă rii filosofiei medievale: Augustin şi
Boethius. Augustin este în primul râ nd un teolog şi
un scriitor religios, dar o mare parte din lucrarea
sa este filosofică .
 AVICENNA
•  Considerat drept cel mai mare
savant al întregii civilizaţii
musulmane, Avicenna a
stră lucit fă ră egal în toate
domeniile în care a activat. A
fost un filosof cu o cunoaştere
enciclopedică , om de ştiinţă şi
deschiză tor de drumuri în
medicină , practician şi
teoretician în egală mă sură şi,
nu în ultimul râ nd, poet şi
muzician. El este autorul unei
opere grandioase care cuprinde
aproape toate aspectele
cunoaşterii umane din perioada
sa.
 FILOZOFIA MEDIEVALA MIJLOCIE
• Perioada dintre începutul secolului 11 şi mijlocul
secolului 14 este cunoscută ca 'medievală mijlocie'
sau perioada 'scolastică '. Secolul 13 şi începutul
secolului 14 sunt în general vă zute ca perioada de
apogeu a scolasticii. Începutul secolului 13 a fost
martorul culmii recuperă rii filosofiei greceşti.
Universită ţile dezvoltate în marile oraşe ale
Europei în această perioadă şi ordinele clericale
rivale din cadrul Bisericii au început să lupte pentru
controlul politic şi intelectual asupra centrelor de
educaţie.
TOMA D`AQUINO
• Unul din reprezentanţii
realismului, un realist mai
moderat şi care încerca să
realizeze o sinteză a
întregii realită ţi. Pleacă la
Paris unde devine
profesor universitar, va
preda filosofia, a scris
numeroase lucră ri cum ar
fi: “De veritate”, “Suma
Theologică ”. Are un merit
deosebit în traducerea
lucră rilor lui Aristotel.  
• Două ordine principale ce au fost fondate în
această perioadă au fost Franciscanii şi
Dominicanii. Ordinul franciscan a fost fondat de
Francisc de Assisi în 1209. La mijlocul secolului,
liderul lor era Bonaventura, un tradiţionalist care a
apă rat teologia lui Augustin şi filosofia lui Platon.
În contrast, ordinul dominican, fondat de Sf.
Dominic în 1215, a pus mai mult accent pe
folosirea raţiunii şi a folosit pe larg noile surse
aristotelice venite din est şi din Spania maură .
Marii reprezentanţi ai gâ ndirii dominicane din acea
perioadă au fost Albertus Magnus şi (în special)
Toma de Aquino, care a fă cut o sinteză abilă între
raţionalismul grec şi doctrina creştină , ce a ajuns să
definească , în cele din urmă , filosofia catolică .
“Pentru orice faptă de iubire pornită
dintr-un suflet, acesta merită viaţa de
veci.”

Toma de Aquino
Mulţumesc pentru atenţie!