FIȘĂ TEORETICĂ – PREDICAT PREDICATUL VERBAL este partea principală care arată ce face

subiectul.
 Întrebări: CE FACE?
 Predicatul verbal se exprimă prin:
- verb predicativ.
Ex. Mama face o prăjitură.
Elevul a scris tema.
Noi mergem în excursie.
Mâine va ninge.
Model de analiză:
face – P.V. exprimat prin verb predicativ, modul indicativ, timpul prezent,
persoana a III-a, nr. sg.
va ninge - P.V. exprimat prin verb predicativ, modul indicativ, timpul viitor,
persoana a III-a, nr. sg
PREDICATUL -locuțiune verbală: Copiii au făcut rost de cartea cerută.

NOMINAL - Predicatul nominal este partea principală de

propoziție care arată CINE, CE, CUM este subiectul.
Întrebări PN:
 Cum este subiectul?
 Cine este subiectul?
 Ce este subiectul?
PN- este alcătuit din verbul copulativ şi nume predicativ.
Ex.: Mihai este doctor.

[Link] + nume predicativ (exprimat prin substantiv

comun)
 Numele predicativ se poate exprima prin:

-adjectiv (Dan este isteț);

-substantiv (Dan este actor);

-pronume (Vinovatul este el);

-numeral (Marian a fost al doilea).

 Numele predicativ precizează caracteristica subiectului.

 Numele predicativ este:

-simplu, când este exprimat printr-un singur termen

Ana este blondă.

-multiplu, când este exprimat prin doi sau mai mulți termeni

Ana este blondă și drăguță.

Subiectul impune genul și numărul substantivului și adjectivului cu funcție sintactică de nume

predicativ.

Băiatul este isteț./Fata este isteață.

Fetele sunt campioane.

 În componența predicatului nominal pot intra și alte verbe copulative în afară de verbul a
fi:

 -a deveni

 -a se face

 -a ieși

 -a ajunge

 -a rămâne

 -a părea

 -a însemna
 Verbele copulative
Sinteză, prezentare.

Verbele copulative sunt acelea care formează predicat nominal împreună cu o altă parte de
vorbire cu funcție de nume predicativ. În limba română din categoria verbelor copulative fac
parte:

1. a fi (când nu are sensul de a se afla, a se găsi, a exista etc.)

2. a deveni (este întotdeauna copulativ)
3. a ieși (când are sensul de a deveni)
4. a se face (când are sensul de a deveni)
5. a ajunge (când are sensul de a deveni)
6. a rămâne (când nu are sensul de a sta)
7. a însemna (când nu are sensul de a nota)
8. a părea (când arata aparența; dacă este reflexiv, sau nu, și impersonal el este
predicativ)
9. a reprezenta (când nu are sensul de a juca pe scenă, de a reprezenta un spectacol,
deci nu are sens propriu, ci sens figurat)
10. a constitui (când nu are sens propriu, de a (se) întemeia, a (se) fonda, a (se)
forma, a (se) fundamenta etc., ci are sens figurat)
11. a se numi
12. a se chema

! Notă: a se numi, a se chema, a se naște, a muri au regim special.

1. În situațiile: O cheamă Maria, S-a născut Costel, Maria, Costel sunt subiecte, o
este element predicativ suplimentar, cu dublă raportare, la subiect și la predicat, și se
referă la Maria, dar se poate referi și la o altă persoană, de exemplu la Otilia (Pe Otilia o
cheamă Maria la masă). În ultima situație prezentată, pe Otilia are funcție de
complement direct, iar o reprezintă reluarea acestui complement direct prin forma
neaccentatuată a pronumelui personal (gen feminin, nr. singular).
2. În situația Ea se cheamă Maria (rar), ea este subiect, iar Maria este nume
predicativ. În situația El se numește Adrian, el este subiect, iar Adrian este nume
predicativ. În situațiile Se numește Adrian, Se cheamă Maria, Adrian, respectiv Maria
sunt nume predicative, iar subiectul este neexprimat, subînțeles, ”el”, respectiv ”ea”.
3. În situațiile Românul s-a născut poet, S-a născut vesel, poet, vesel sunt elemente
predicative suplimentare (cu dublă raportare, la subiect și la predicat).
4. În situațiile A murit împăcat, A murit trist, împăcat, trist sunt elemente predicative
suplimentare (cu dublă raportare, la subiect și la predicat).
5. În situația I se spune Maria, Maria are funcția sintactică de subiect.
Obs. Verbul a se preface (când nu are sensul de a se transforma ) cere un element predicativ
suplimentar. Ex: El s-a prefăcut mort – mort este element predicativ suplimentar, cu dublă
raportare la subiect și la predicat, iar s-a prefăcut este predicat verbal.
verbul a fi este predicativ când se poate înlocui cu un alt verb predicativ sau are sensul acestuia:
- a trăi
- a viețui
- a o duce
- a-și avea obârșia/originea
- a se trage (din/dintr-un)
- a proveni
- a dura (cu sensul de timp)
- a dăinui
- a se întâmpla
- a se petrece
- a costa
- a valora
- a se duce ș.a.

Valorile morfologice ale lui a fi:

verb predicativ: Am fost într-o excursie (m-am dus/am mers).
verb copulativ: Ea este prietena mea cea mai bună.
verb auxiliar – ajută la formarea timpurilor compuse: Aș fi luat o notă mare dacă aș fi
învățat mai mult (modul condițional-optativ, timpul perfect).

Verbe copulative Verbe predicative

A FI A FI
Mirela este educatoare. Rochia este 30 de lei. (a costa)
Bunica a fost balerină. Colega mea este din Buzău. (a-și avea obârșia/originea)
Tata va fi inginer. Pe șosea a fost un accident. ( a se întâmpla)
Ora de curs este de 50 de minute. ( a dura)
A fost odată un împărat ... (a trăi)
Mama este acasă. (a se afla)
A DEVENI – ÎNTODEAUNA ESTE -
VERB COPULATIV
Sora mea a devenit asistentă medicală.
A IEȘI A IEȘI
Mihai va ieși avocat după terminarea Mihai a ieșit din casă fără umbrelă.
facultății.
A AJUNGE A AJUNGE
Vecinul meu a ajuns profesor. Vecinul meu a ajuns acasă.
A SE FACE A FACE
Ioana s-a făcut actriță. Ioana a făcut o prăjitură.
A RĂMÂNE A RĂMÂNE
Bunica a rămas blândă. Bunica a rămas acasă când noi am fost la film.
A ÎNSEMNA A ÎNSEMNA
Munca înseamnă satisfacție. Tudor a însemnat exercițiul pe carte.
A PĂREA A PĂREA
Colegul tău pare trist. Pare că va ploua.