Breviar pentru alcătuirea unei lucrări științifice

De ce scriem?

Probabil primul răspuns, în cazul studenților/masteranzilor/doctoranzilor, ar fi: pentru

că altfel nu reușim să absolvim ciclul universitar pentru care ne-am chinuit câțiva ani. Așadar,
dacă-i ordin, cu plăcere ☺! Cu toate astea, pe parcursul anilor de studiu, am remarcat că
studenții, chiar dacă nu toți,

… ajung să-și pună anumite întrebări și să adreseze acele întrebări fără să primească
răspunsuri mulțumitoare...

…sau, să fie atrași de un anumit subiect din sfera disciplinelor teologice și doresc, la
finalul Facultății, să cunoască mai multe despre acest subiect…

…sau, fiind curioși din fire, răscolesc o întreagă bibliotecă până când găsesc
răspunsurile necesare…

…Etc.

Iar întrebările și căutările academice personale aduc un spor de cunoaștere în mediul în

care ne desfășurăm activitatea, mai ales atunci când își găsesc răspunsul în scris. Asta pentru
că scrisul ne ajută să ne ordonăm ideile, să dezvoltăm opinii plecând de la cele mai elementare
cunoștințe până la cele mai complexe descoperiri, să devenim critici cu propriile noastre
păreri, dar, mai presus de toate, scrisul ne ajută să ne exprimăm coerent și argumentat oricând
este nevoie. Iar acest aspect este fundamental pentru orice preot și teolog trăitor în secolul al
XXI-lea. Scrisul este cel mai bun exercițiu pentru a deveni stăpân pe ideile tale și a le exprima
lucid în orice conversație publică.

Iată câteva sfaturi pentru a realiza o lucrare foarte bună.

Structura unei lucrări academice

➢ Pentru ca rezultatul efortului nostru să fie unul bun, este nevoie ca fiecare
cuvânt să fie la locul potrivit, fiecare fraza să-și găsească locul precis într-un
paragraf, iar paragrafele să fie ordonate astfel încât să transmită în mod clar o
idee. Oricine a fost pus în ipostaza de a citi o lucrare în care gândurile sunt
expuse haotic, fără să conducă spre o opinie sau concluzie personală, poate da

1
 mărturie cu privire la insatisfacția și sentimentul de pierdere de timp care au
însoțit lectura.

➢ În aceeași măsură, trebuie să oferim o atenție sporită modului în care

structurăm capitolele lucrării noastre. Cuprinsul lucrării este cel care lasă prima
impresie asupra demersului nostru. Un cititor atent poate depista, încă din
Cuprins (dacă este bine alcătuit), cam care este abordarea lucrării, ce metode
folosim, care sunt ipotezele de lucru, de cine suntem influențați etc. Ca regulă
de bază, este indicat să avem un Cuprins „aerisit”, în care capitolele și sub-
capitolele să nu fie multiplicate excesiv, fără să fie cazul.

➢ Capitolele lucrării trebuie să fie încadrate de o secțiune dedicată Introducerii și

de una în care să fie menționate Concluziile cercetării noastre.

✓ Pe lângă un preambul, Introducerea trebuie să cuprindă și:

❖ Motivul lucrării;

❖ Scopul și obiectivele acesteia;

❖ O scurtă prezentare a lucrării pe capitole;

❖ Indicarea câtorva întrebări la care se caută răspunsuri;

❖ Metodologia folosită în elaborarea lucrării.

✓ Concluziile trebuie să fie locul în care să se indice:

❖ la ce întrebări am găsit răspuns pe parcursul tratării – trebuie să

reiasă de ce anume este important studiul nostru. E locul în care
audiența trebuie convinsă că a meritat efortul depus pentru o
astfel de lucrare;

❖ pentru care întrebări e nevoie de o nouă analiză – care sunt

limitele studiului nostru și ce probleme nu și-au găsit
rezolvarea în el;

❖ ce anume ne-a ridicat dificultăți pe parcursul tratării

subiectului.

➢ Când trebuie să vorbim despre Metodologia utilizată într-o anumită lucrare,

trebuie să avem în vedere că metodologia înseamnă modul/calea folosită
pentru a ajunge la scopul pe care l-am indicat în lucrare. E ca și cum am avea

2
 nevoie de o hartă sau de GPS pentru a ajunge la destinație. Astfel, dacă este să
dăm un exemplu, folosind drept temă Desăvârșirea umană în monahism, am
putea spune: scopul lucrării noastre este acela de a arăta cum poate fi
dobândită desăvârșirea în monahism și dacă doar monahismul poate oferi
acces la ea. Pentru a atinge acest scop trebuie să inventariem ce anume vom
folosi în parcursul nostru. Enunțul despre metodologie nu trebuie să fie lung, în
general 4-5 rânduri, 2-3 propoziții, și trebuie să-l facă pe cititor să înțeleagă
cum anume am ajuns la o anumită concluzie/idee, ce surse am folosit, cum am
analizat literatura etc.? Bineînțeles, în funcție de complexitatea lucrării,
secțiunea care privește Metodologia poate fi mai extinsă (este, mai ales în
cazul lucrărilor de doctorat).

Exemplu: Pentru a atinge scopul amintit mai sus, vor fi analizate

sursele istorice și literatura monahală care vorbesc despre dezvoltarea
monahismului, adăugându-le opiniile teologilor care au cercetat acest
subiect. Totodată, lucrarea va căuta să examineze elementele specifice
vieții monahale, făcând apel la scrierile Sfinților Părinți, pentru ca apoi să
concluzioneze în ce măsură comportamentul impus de viața monahală
reprezintă un avantaj în calea ce duce spre desăvârșire.

➢ Lucrarea noastră se va baza pe bibliografia adunată, pe literatura de specialitate

pe care o vom folosi pentru a ne demonstra propriile ipoteze, dar și pe instruita
și imaginativa exprimare a propriilor opinii. În acest sens, materialul adunat
(care trebuie întotdeauna citat! Vom discuta acest aspect mai jos.) trebuie
sistematizat în lumina propriilor întrebări, nelămuriri, care au stimulat alegerea
temei lucrării, pe care încercăm să le analizăm și clarificăm, pe cât este cu
putință. Astfel, trebuie să ne propunem un scop și niște obiective la fiecare
capitol, care să fie atinse prin dezvoltarea coerentă a mai multor idei
principale. Fiecare capitol trebuie să dea dovadă de cursivitate, iar aceasta se
câștigă prin înșiruirea paragrafelor într-o secvență logico-teologică simplă, care
să dubleze cursivitatea ideilor principale. Dacă lucrarea va fi constituită doar
din citate, puse unele lângă altele, fără ca din înlănțuirea citatelor și a
comentariilor noastre să reiasă o concluzie (parțială sau finală), cititorul nu va
înțelege, la finalul lecturii, care e părerea noastră despre subiect și ce am dorit
să spunem prin lucrare.
3
 ➢ Așa cum e cunoscut, citatele au un rol foarte important într-o lucrare științifică.
Rolul lor este acela de a întări părerea noastră sau de a fi folosite pentru a ne
ajuta să dezvoltăm mai clar o anumită opinie. În aceeași măsură, citatele indică
și în ce Școală de gândire ne includem pe noi înșine. De aceea, este nevoie ca,
ulterior unui citat, sau măcar la finalul unui subcapitol, să punem citatul în
relație cu propriile noastre opinii. E perfect normal ca primele noastre lucrări
să nu exceleze prin originalitate. Cu toate acestea, este necesar ca din lucrarea
noastră să reiasă că am depus, totuși, un efort de sistematizare a materialului
citat și suntem în măsură să tragem niște concluzii la final de capitol. Regula
de bază pentru citate: reprodu integral spusele unui autor dacă felul în care a
exprimat o anumită judecată de valoare merită reprodus și e crucial pentru
corecta înțelegere a unui anumit argument. În restul cazurilor, depune efort
pentru parafrazarea mesajului. Te va ajuta să-ți clarifici argumentele și
concluziile.

➢ Ordinea de dezvoltare a ideilor și, deci, a capitolelor, trebuie să aibă în spate o

motivație, să fie argumentată într-un anumit fel (De ce acolo și nu în altă parte?
Ce rezultate urmăresc să obțin dacă plasez un capitol în locul în care o fac?).
Aceasta arată că dorim să convingem audiența/cititorii de importanța
demersului făcut, că totul este bine calculat și conduce întregul discurs spre o
concluzie inteligibilă.

Pași de urmat în redactarea lucrării:

➢ Pentru a alcătui o lucrare este nevoie să citim cele mai importante și mai noi
lucrări din literatura de specialitate. De preferat ar fi ca, la început, să citim 3-5
cărți care să ne ofere o imagine generală despre tema aleasă, urmând ca apoi să
abordăm și volume/articole care au un caracter aplicat.

➢ Lectura ne va ajuta să ne clarificăm anumite nedumeriri, să ne facem ordine în

idei și, cel mai important, să alcătuim un plan pentru lucrare. Planul nostru va
suferi modificări pe măsură ce vom aduna material sau vom începe munca de
redactare a lucrării, dar totul trebuie să aibă un început. Atunci când vom
finaliza lucrarea vom realiza cât de mult a însemnat redactarea unui plan
inițial.

4
 ➢ În momentul în care începeți să scrieți, nu încercați să dați o formă finală
diferitelor capitole de la prima redactare. De obicei, primele versiuni ale
lucrării sunt, în medie, cu 25% mai lungi decât versiunea finală. După ce veți fi
terminat de redactat prima versiune, recitiți lucrarea și faceți modificări acolo
unde este necesar. În mod normal, activitatea de editare a lucrării are drept
rezultat: o mai clară expunere a ideilor, concizie a frazelor, înlăturarea
materialului care nu aduce un plus de valoare lucrării etc.

➢ Începeți redactarea lucrării cu secțiunea pe care o stăpâniți cel mai bine. Încet-
încet, veți ajunge să treceți și către secțiunile mai dificile sau chiar să regândiți
planul.

➢ Lăsați Introducerea și Concluziile pentru finalul lucrării. Atunci veți avea o

imagine mult mai clară despre lucrarea voastră, astfel că veți fi mai articulat în
dezvoltarea argumentării făcute în lucrare.

Când ai probleme în alcătuirea planului lucrării tale, fă un exercițiu de

imaginație. Consideră lucrarea ca pe o casă, iar planul lucrării reprezentând
planul de construcție al acestei case. Ce anume trebuie să stea la fundația
lucrării tale pentru ca întregul demers să capete forma dorită și să exprime
perspectiva personală? Care sunt primele etape după ce am așezat fundația? Ce
rol au stâlpii casei mele? Din ce material vor fi? Vor putea suporta greutatea
celui de-al doilea etaj? Când anume poziționez ușa și geamurile? etc.

Detalii tehnice de luat în calcul

➢ Îndeplinirea standardelor minimale cantitative privind conţinutul cercetării

(minimum 50 de pagini, excluzând bibliografia şi anexele; folosirea stilului de
scriere Times New Roman, dimensiune text 12, fonturi note 10, spaţiere 1,5;
aliniere Justify; minimum 50 de note de subsol; minimum 50 de surse
bibliografice);

➢ Oglindă pagină: 3 cm stânga, 2 cm sus/jos/dreapta;

➢ Font: Times New Roman, cu semnele diacritice specifice alfabetului limbii

române. Nu vor fi acceptate textele culese fără diacritice!

➢ Fiecare capitol trebuie să înceapă pe o pagină nouă. Textul trebuie să fie

împărțit în paragrafe compacte (între 7-10 rânduri pentru fiecare paragraf), care

5
 să fie distribuite în: capitole (titlurile vor fi scrise cu literă bold), subcapitole
(titlurile întotdeauna cu literă cursivă), sub-subcapitole (titlurile întotdeauna cu
literă cursivă, ataşate primului paragraf al subdiviziunii respective, de care se
delimitează printr-un punct). Capitolele vor fi numerotate cu numere arabe (1,
2, 3 etc.), la fel şi subcapitolele (1.1, 1.2, 1.3 etc.) şi sub-subcapitolele (1.1.1,
1.1.2, sau 1.2.1, 1.2.2 etc.);

➢ Ghilimelele, în limba română, au forma „”, nu “”; dacă există un citat în

interiorul altui citat, atunci citatul interior se marchează prin ghilimele
„franțuzești” - «» (dacă în interiorul citatului din interior se citează ceva, atunci
acesta se marchează prin “”);

➢ Stabilește o anumită distanță pentru alineat și ține cont de aceasta pe tot

parcursul lucrării;

➢ Bibliografia trebuie să fie împărțită în Izvoare, Literatură secundară, Articole

și studii, Dicționare și enciclopedii, Surse electronice etc.;

➢ Recitiți lucrarea pentru îndreptarea erorilor ortografice sau de punctuație.

Citarea. Preluarea identică a unei fraze sau paragraf de la alţi autori va fi semnalată
prin ghilimele de tipul „…” şi prin inserarea, în mod obligatoriu, a unei note infrapaginale în
care să se indice autorul, titlul sursei citate, editura, locul apariţiei, anul editării, pagina din
sursa utilizată. Este absolut necesară introducerea unei referinţe bibliografice şi în situaţia
parafrazării sau rezumării ideilor altor autori. Eludarea acestor norme etice poartă numele de
plagiat.

➢ Citatele de trei rânduri sau mai lungi se vor aşeza într-un paragraf indentat,
scris cu literă de dimensiunea 10 puncte şi separat printr-un rând liber de
paragrafele care îl încadrează. Exemplu:

Cuviosul Nichita Stithatul descrie, în biografia închinată sfântului Simeon, programul

duhovnicesc pe care-l avea aici:

„Făcându-și răgaz de la toate celelalte, s-a dedat numai rugăciunii și liniștirii, și meditării
dumnezeieștilor Scripturi, unindu-se în chip mai desăvârșit cu Dumnezeu în lumina
contemplării [...]. Iată, așadar, și regimul de fiecare zi al acestui om de o curăție extremă:
Pâinea făcătoare de viață și scumpul Sânge al lui Hristos, ierburi și semințe comestibile;
căci cu acestea își susținea viața trupului său, negustând nimic altceva în celelalte zile ale
săptămânii afară de duminica, iar în toate zilele de sărbătoare lua parte la masa comună,

6
 împreună cu frații, cu față tristă și străpungere neîncetată, după care mulțumind se ridica
împreună cu ei și fugind în chilie încuia ușile în urma lui și stătea în picioare la rugăciune
[...].”

➢ Referințele bibliografice, dar şi completările la text considerate necesare, se

vor face exclusiv în note de subsol, numerotate cu cifre arabe în serie continuă
(evitând reluarea numerotării de la 1 pentru fiecare pagină sau fiecare secțiune)
şi scrise la un rând;

➢ Referințele scripturistice nu trebuie menționate în notele de subsol, ci în corpul

lucrării, imediat după versetul/ele citat (e), între paranteze rotunde (ex: Mt 28,
19-20).

Reguli de citare a surselor bibliografice

1. Citarea unui volum

1.1. La prima citare:
Prenumele şi NUMELE autorului/autorilor sau editorului/editorilor/coordonatorului/
coordonatorilor (ed./eds./Hg./Hgg.), Titlul. Subtitlul operei (dacă este cazul), numele
editorului/traducătorului (dacă este cazul), coll. Titlul colecţiei (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu
cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.),
numărul ediţiei (format exponent sau indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine
anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

*Observații:
a. Inițiala prenumelui nu este suficientă;
b. NUMELE va fi redat cu Small Caps (se apasă concomitent tastele CTRL,
SHIFT și K);
c. Ediţia a doua şi următoarele se indică înscriind cifra respectivă înainte
de anul publicării deasupra rândului; scrieţi numărul ediţiei, selectaţi şi
apăsaţi concomitent tastele CTRL, SHIFT și =.

Exemple:
John Bagnell BURY, A History of the Eastern Roman Empire. From the Fall of Irene to the Accesion
of Basil I A.D (802-867), MacMillan, London, 1912, p. 134.
Olivier CLÉMENT et al., La douloureuse joie. Aperçus sur la prière personnelle de l’Orient chrétien,
2
coll. Spiritualité orientale 14, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 1999.
SF. GRIGORIE PALAMA, Scrieri I. Tomosuri dogmatice. Viaţa. Slujba. Dosarele canonizării, traducere
de diac. Ioan I. Ică jr., coll. Filocalica, Deisis, Sibiu, 2009, pp. _-_.
Pr. Ioan RĂMUREANU, Pr. Milan ŞESAN, Pr. Teodor BODOGAE, Istoria Bisericească Universală, vol. I,
Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1987, p. _.
3

Michael J. CHRISTENSEN, Jeffery A. WITTUNG (eds.), Partakers of the Divine Nature, Baker
Academic, Grand Rapids, 2007.
Michael SCHNEIDER, Walter BERSCHIN (Hgg.), Ab Oriente et Occidente (Mt 8, 11). Kirche aus Ost
und West. Gedenkschrift für Wilhelm Nyssen, Eos Verlag Erzabtei St. Ottilien, St. Ottilien, 1996, p. _.
1.2. La următoarele citări:

7
 Iniţiala prenumelui şi NUMELE autorului/autorilor, Titlul prescurtat…, p. _.
Exemple:
J.-B. BURY, A History of the Eastern Roman Empire..., p. 59.
O. CLÉMENT et al., La douloureuse joie..., pp. 50-53.
Pr. I. RĂMUREANU, Pr. M. ŞESAN, Pr. T. BODOGAE, Istoria Bisericească Universală, vol. I, p. 22.

2. Citarea unei ediţii critice/ediţii/traduceri de text patristic şi opere clasice

2.1.1. Citarea ediţiei din PG/PL se va face astfel:
PRENUME NUME/PRENUME + CALIFICATIV (Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ, Ο ΜΕΓΑΣ, Ο ΑΡΕΟΠΑΓΙΤΗΣ, Ο ΟΜΟΛΟΓΗΤΗΣ
κ.τ.λ., MAGNUS, CONFESSOR etc.), Titlul complet al scrierii, cu italice, în limba în care a fost
redactată (latină/greacă), numărul secţiunii (cifre romane sau greceşti) şi al subdiviziunii (cifre arabe
sau greceşti), în: PG/PL (cu italice), numărul volumului (cifre arabe), coloana (cifre arabe).

*Observaţii:
a. Numele în întregime (inclusiv prenumele şi calificativul) va fi redat cu
Small Caps. Forma numelui propriu va fi aceea din limba scrierii citate.
Se va folosi forma de Nominativ a numelui redat pe pagina de titlu a
scrierii respective din PG/PL;
b. Dacă autorul a fost trecut în rândul sfinţilor, numele său va fi precedat
de menţiunea ΑΓ. (Sfinţi Părinţi răsăriteni) sau ST. (Sfinţi Părinţi
latini), cu Small Caps.

Exemple:
ΑΓ. ΘΕΟΔΩΡΟΣ Ο ΣΤΟΥΔΙΤΗΣ, Διαθήκη, în: PG 99, 1813-1824.
ΑΓ. ΓΡΗΓΟΡΙΟΣ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ, Ἐπιτάφιος εἰς τὸν πατέρα, παρόντος Βασιλείου, ΙΓ´-ΙΔ´, în: PG 35, 1000-
1001.
AURELIUS AUGUSTINUS, Ad Orosium contra Priscillanistas et Origenistas liber unus, în: PL 42, 669-
678.
2.1.2. La următoarele citări ale ediţiei PG/PL :
PRENUME NUME/PRENUME + CALIFICATIV, Titlul scrierii abreviat… (în limba în care a fost scris
textul, latină/greacă), numărul cărţii cu numerale greceşti sau romane, după caz, şi al capitolului, în:
PG/ PL (cu italice) + numărul volumului cu cifre arabe, coloana cu cifre arabe.
Exemple:
ΑΓ. ΘΕΟΔΩΡΟΣ Ο ΣΤΟΥΔΙΤΗΣ, Διαθήκη, θ’-ι’, în: PG 99, 1820.
ΑΓ. ΓΡΗΓΟΡΙΟΣ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ, Ἐπιτάφιος εἰς τὸν πατέρα…, ΙΓ´, în: PG 35, 1000.

2.2.1. Citarea unei ediţii critice/ediţii se va face după următorul tipar:

AUTOR [PRENUME NUME/PRENUME + CALIFICATIV], Titlul scrierii cu italice (în limba ediției), în:
AUTOR, Titlu (așa cum apar pe pagina de titlu), numele editorului, titlul colecţiei precedat de coll.
(urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine
nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile
(p./pp.).

*Observaţii:
a. Nu se va menţiona prefaţatorul/autorul Cuvântului înainte/al studiului
introductiv/postfaţatorul sau adnotatorul unei ediţii critice/ediţii. Se va
menţiona numai editorul, reproducându-se întocmai formularea de pe
pagina de titlu (se vor menţiona şi celelalte contribuţii ale editorului:
adnotări, întocmirea indicelui etc.).

8
 Exemple:
ΘΕΟΔΩΡΟΣ Ο ΣΤΟΥΔΙΤΗΣ, Ἐπιστολαὶ, 23, în: Theodori Studitae Epistulae, recensuit Georgios Fatouros,
coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae. Series Berolinensis 31, Pars prior: Prolegomena et textum
Epp. 1-70, W. De Gruyter, Berolini et Novi Eboraci, 1992, p. 234.

2.2.2. La următoarele citări ale ediţiei critice/ediţiei:

ΘΕΟΔΩΡΟΣ Ο ΣΤΟΥΔΙΤΗΣ, Ἐπιστολαὶ, 23, p. 234.

2.3.1.1. Citarea unei traduceri se va face după următorul tipar:

AUTOR [PRENUME NUME/PRENUME + CALIFICATIV], Titlul scrierii cu italice (în limba traducerii),
numele traducătorului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre
arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.),
numărul ediţiei (format exponent sau indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine
anno (s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).
*Observaţii:
a. Nu se va menţiona prefaţatorul/autorul Cuvântului înainte/al studiului
introductiv/postfaţatorul sau adnotatorul unei traduceri. Se va menţiona
numai traducătorul acesteia, reproducându-se întocmai formularea de
pe pagina de titlu (se vor menţiona şi celelalte contribuţii ale
traducătorului: adnotări, întocmirea indicelui etc.).
Exemple:
SF. IOAN DAMASCHINUL, Cultul sfintelor icoane. Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad.,
introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1998, p. 154.

2.3.1.2. La următoarele citări ale traducerii:

SF. IOAN DAMASCHINUL, Cultul sfintelor icoane…., p. 201.

2.3.2.1. Citarea unei scrieri publicate în Filocalia românească se face astfel:

SF. SIMEON NOUL TEOLOG, „Întâia cuvântare morală”, 6, în: Filocalia sau culegere din scrierile
Sfinţilor Părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi, vol. 6, trad., introd. şi note
de Pr. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1977, pp. 175-180.

2.3.2.2. La următoarele citări:

SF. SIMEON NOUL TEOLOG, „Întâia cuvântare morală”, 6, p. 180.

2.3.3.1. Citarea unei scrieri publicate într-un volum din coll. Părinți și Scriitori
bisericești se face astfel:
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii la Hexaemeron”, în: Scrieri I. Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi,
Omilii și Cuvântări, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, coll. Părinți și Scriitori Bisericești 17, Ed. Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 86.
2.3.3.2. La următoarele citări:
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii la Hexaemeron”, p. 80.

2. 4. Citarea unei lucrări clasice

2.4.1. La prima citare este necesară indicarea ediţiei folosite astfel:
AUTOR, Titlul scrierii (cu italice), numele editorului şi/sau numele traducătorului, titlul colecţiei
precedat de coll. (urmat, dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei),
editura sau sine nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei (format exponent sau
indice) [pentru ediţia a doua şi următoarele] data editării sau sine anno (s.a.), pagina sau paginile
(p./pp.).

9
 Exemplu: ARISTOTEL, Politica, V, 3-4, ediţie bilingvă, trad. şi comentarii de Alexander Baumgarten,
Ed. IRI, Bucureşti, 2001, p. 30.
2.4.2. La următoarele citări:
ARISTOTEL, Politica, V, 3-4, p. 33.
2.5. Citarea unei lucrări poetice se va face după următoarea schemă:
NUME, Titlul lucrării poetice, numărul cântului cu cifre romane şi al versului cu cifre arabe:
2.5.1. La prima citare se vor oferi toate informațiile bibliografice:
Exemplu: DANTE, Purgatoriu, XXVII, 40, trad. de G. Coşbuc, ediţie îngrijită şi comentată de Ramiro
Ortiz, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, s.a., pp. 51-52.
2.5.2. La următoarele citări:
Exemplu: DANTE, Purgatoriu, XXVII, 40, p. 50.

3. Citarea studiilor publicate într-o revistă

3. 1. La prima citare:
Prenume NUME, „Titlul studiului”, în: Titlul revistei, SN (Serie Nouă – dacă este cazul), volumul sau
tomul cu cifre arabe (anul publicării, cu cifre arabe), fascicula/numărul (cu cifre arabe), paginile care
cuprind studiul (pp. _-_).

Exemple:
Pr. Daniel BUDA, „Relaţiile dintre Biserica şi statul armean până la Sinodul de la Calcedon, paradigmă
a relaţiei dintre Biserică şi stat în general”, în: Revista Teologică, SN, 17 (2007) 3, pp. 274-286.
Alexandru BARNEA, „Contributions épigraphiques à l’histoire de la ville de Noviodunum”, în: Dacia,
SN, 19 (1975), pp. 255-261.
3. 2. La următoarele citări:
Se va proceda întocmai ca în situația citării unui volum, cu diferenţa că titlul este încadrat de ghilimele
şi este scris cu literă dreaptă.
Exemple:
Pr. D. BUDA, „Relaţiile dintre Biserică şi statul armean...”, p. _.
A. BARNEA, „Contributions épigraphiques…”, p. _.

4. Citarea unor studii/capitole/articole în lucrări colective (inclusiv dicţionare şi enciclopedii)

4.1. La prima citare:
Prenume NUME, „Titlul capitolului/studiului”, în: Prenumele NUMELE editorului/editorilor
/coordonatorului/coordonatorilor volumului (ed./eds./Hg./Hgg.), Titlul
volumului/enciclopediei/dicţionarului, numărul volumului, titlul colecţiei precedat de coll. (urmat,
dacă este cazul, de numărul, cu cifre arabe, de ordine în cadrul colecţiei), editura sau sine nomine
(s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.l.), numărul ediţiei la umărul primei cifre a anului editării (format
exponent sau indice), dacă este cazul [pentru ediţia a doua şi următoarele], data editării sau sine anno
(s.a.), pagina sau paginile (p./pp.).

Exemple:
Milton V. ANASTOS, „Leon III’s Edict Against the Images in the Year 726-727 and Italo-Byzantine
Relations between 726 and 730”, în: Peter W IRTH (Hg.), Polychordia. Festschrift Franz Dölger zum
75 Geburtstag, Adolf M. Hakkert, Amsterdam, 1968, pp. 5-41.
Alexander KAZHDAN, „Theodore of Stoudios”, în: Aleksandr Petrovitch KAZDHAN et al. (eds.),
Oxford Dictionary of Byzantium, vol. 3, Oxford University Press, New York/Oxford, 1991, pp. 2044-
2045.
4.2. La următoarele citări ale unui studiu/capitol/articol în lucrări colective:
Se va proceda întocmai ca în situația citării unui studiu publicat într-o revistă.

Exemplu:

10
 M.V. ANASTOS, „Leon III’s Edict Against the Images...”, p. __.
A. KAZHDAN, „Theodore of Stoudios”, p. __.

5. Citarea unui articol de ziar:

5.1. La prima citare:
Prenume NUME, „Titlul articolului”, în: Titlul publicaţiei, data (zi/lună/an), pagina (p._) sau coloana
(col._), după caz.

Exemplu:
Andrei PLEŞU, „Sensul vieţii – punctaj pregătitor”, în: Dilema Veche, 6 martie 2009, p. 6.
5.2. La următoarele citări ale unui articol de ziar:
Se va proceda întocmai ca în situația citării unei studiu într-o revistă.
Exemplu:
A. PLEŞU, „Sensul vieţii...”, p. __.

6. Citarea surselor electronice

6.1. La prima citare:
Prenumele NUMELE autorului, „Titlul”, în: Titlul publicației online, data publicării, <adresa
electronică>, data accesării: ziua/luna/anul.

Exemplu:
Andrei PLEŞU, „Sensul vieţii-punctaj pregătitor”, în: Dilema Veche, 6 mart. 2009,
<http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=264&cmd=articol&id=10157>, 19 mart. 2009.
6.2. La următoarele citări ale unei surse electronice:
Se va proceda întocmai ca în situația citării unui studiu într-o revistă, cu mențiunea că se vor relua
adresa electronică și data accesării.
Exemplu:
A. PLEŞU, „Sensul vieţii...”,
<http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=264&cmd=articol&id=10157>, 19 mart. 2009.

Bibliografie suplimentară

Trăim într-o lume agitată și foarte solicitantă. Zilnic suntem puși în ipostaza de a face
foarte multe lucruri, cât mai repede cu putință. Iar această cerință ne conduce într-o stare de
robotizare. Dornici să scăpăm cât mai repede de ceea ce avem de făcut, ne punem pe treabă și
rezolvăm cerințele fără să oferim puțin timp pentru înțelegerea modului în care am putea să
acționăm ca să ne facem treaba mai ușoară. Sfatul meu este (mai ales în cazul începătorilor, a
celor care nu și-au format un stil de lectură, de realizare a fișelor de lectură, de alegere a
literaturii speciale etc.): nu începeți prin a citi, în grabă, cărți/articole pentru adunarea
materialului informațional. „Pierdeți” puțin timp căutând să vă organizați, să înțelegeți care
este modul prielnic de a începe munca de redactare a lucrării voastre.

Am căutat să ofer câteva principii în rândurile de mai sus. Pentru abordări mai ample,
vă recomand:

➢ Umberto ECO, Cum se face o teză de licență, Polirom, Iași, 2006

11
 ➢ Pr. prof. Daniel BENGA, Metodologia cercetării științifice în Teologia
istorică, Sophia, București, 2012
➢ John W. CRESWELL, Research Design: Qualitative, Quantitative and Mixed
Methods Approaches, SAGE Publication Inc, Los Angeles, 2009
Succes!
Pr. conf. Gheorghe Holbea

12