Incompatibilitatea

Compunerea si constituirea instantei

Incompatibilitatea, recuzarea si abtinerea constituie incidente privind compunerea sau,

dupa caz, constituirea instantei si sunt reglementate de norme de organizare judecatoreasca.
Dat fiind tipul acestor norme de drept, NCPC 1 a procedat la reasezarea institutiilor in Cartea I,
Titlul II intitulat „Participantii la procesul civil”, Capitolul I, eliminandu-le din partea
consacrata competentei instantelor judecatoresti, in care figurau in codul anterior.
In ceea ce priveste notiunile de compunere si de constituire a instantei, ambele
desemneaza alcatuirea instantei, distinctia dintre acestea privind faptul ca prin compunerea
instantei se intelege formarea instantei din personal avand functia de judecator, in timp ce prin
constituirea instantei se intelege formarea instantei din personal avand nu numai functia de
judecator, dar si pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar si procuror, dupa caz 2.
Distinctia ce trebuie facuta intre notiunea de compunere si cea de constituire a
instantei prezinta relevanta practica deoarece anumite institutii sau prevederi le vizeaza
deopotriva (e.g. cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 42 NCPC, mai putin cel de la
pct. 1), in timp ce altele au in vedere numai conceptul de compunere a instantei (e.g. cazurile
de incompatibilitate absoluta, prev. de art. 41 NCPC, cat si cel de incompatibilitate prevazut
la art. 42 alin. (1) pct. 1 NCPC)3.
Distinctia dintre compunere si constituire trebuie sa se reflete si in modul de redactare
a partii de inceput a incheierii de sedinta sau a hotararii judecatoresti dedicate constituirii
instantei in sensul ca, intr-o exprimare riguroasa, instanta va fi constituita, iar nu compusa din
judecatori si grefier4.

1
Legea nr. 143/2010 privind Codul de procedura civila republicata in M. Of. nr. 545 din 3 august 2012;
2
G. Boroi op. cit., p. 116;
3
V. M. Ciobanu op. cit., p. 151;
4
G. Boroi op. cit., p. 117;

1
Incompatibilitatea

Institutia incompatibilitatii este reglementata de art. 41-54 NCPC. Spre deosebire de

reglementarea anterioara, cand, in legatura cu compunerea completului de judecata existau
doua incidente distincte, respectiv incompatibilitatea judecatorilor si abtinerea si recuzarea,
care privea si alti participanti, in NCPC se reglementeaza incompatibilitatea ca institutie
menita sa asigure independenta si impartialitatea, iar abtinerea si recuzarea sunt mijloacele
tehnice, procesuale prin care se invoca incompatibilitatea pe parcursul procesului 5.
Incompatibilitatea reglementata de NCPP nu se confunda cu incompatibilitatile impuse
magistratilor prin art. 125 alin. (3) din Constitutie, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor6 si prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de
afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei7, intrucat acestea se refera la exercitarea functiei
de magistrat, iar nu la impiedicarea judecatorului de a solutiona o anumita pricina: „Functiile
de judecator, procuror, magistrat-asistent si asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte
functii publice sau private, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, precum
si a celor de instruire din cadrul Institutului National al Magistraturii si al Scolii Naţionale de
Grefieri, in conditiile legii” (art. 5 din Legea nr. 303/2004).
Asadar, incompatibilitatea in sensul NCPC evoca situatia in care unul sau mai multi
judecatori ori alti participanti la judecata, in raport cu antecedentele unei cauze determinate
sau in raport cu una dintre partile din proces, nu pot ori nu este oportun sa se implice in
solutionarea acelei cauze, pentru a disipa indoieli cu privire la impartialitate si obiectivitate 8.
Incompatibilitatea se apreciaza in concret, „la speta”, si nu in general, prin raportare la
conditiile in care o persoana poate sa devina judecator9.

5
V. M. Ciobanu op. cit., p. 152;
6
republicata in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005;
7
publicata in M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003;
8
I. Deleanu op. cit., p. 352;
9
M. Tabarca op. cit., p. 278;

2
Cazuri de incompatibilitate

Acestea sunt prevazute de art. 41-42 NCPC.

Noul Cod de procedura civila Codul de procedura civila de la 186510

Art. 41. Cazuri de incompatibilitate absolută. art. 24: „(1) Judecătorul care a pronunţat o
(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere hotărâre întro pricină nu poate lua parte la
interlocutorie sau o hotărâre prin care sa judecata aceleiaşi pricini în apel sau în
soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină recurs şi nici în caz de rejudecare după
în apel, recurs, contestaţie în anulare sau casare.
revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la
(2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată judecată cel care a fost martor, expert sau
cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, arbitru în aceeaşi pricină”.
avocat, asistent judiciar, magistratasistent sau
mediator în aceeaşi cauză.
Art. 42. Alte cazuri de incompatibilitate art. 27: „Judecătorul poate fi recuzat:
absolută. 1. când el, soţul său, ascendenţii ori
(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil descendenţii lor au vreun interes în
de a judeca în următoarele situaţii: judecarea pricinii sau când este soţ, rudă
1. când şia exprimat anterior părerea cu privire sau afin, până la al patrulea grad inclusiv,
la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o cu vreuna din părţi;
judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a 2. când el este soţ, rudă sau afin în linie
unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. directă ori în linie colaterală, până la al
14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
incompatibil; mandatarul unei părţi sau dacă este
2. când există împrejurări care fac justificată căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia
temerea că el, soţul său, ascendenţii ori din aceste persoane;
descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un 3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este
interes în legătură cu pricina care se judecă; rudă sau afin a uneia din părţi până la al
3. când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul încetat din viaţă ori despărţit, au rămas
unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu copii;

10
republicat in M. Of. nr. 45 din 24 februarie 1948;

3
sora soţului uneia dintre aceste persoane; 4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al
4. când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin patrulea grad inclusiv au o pricină
până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna asemănătoare cu aceea care se judecă sau
dintre părţi; dacă au o judecată la instanţa unde una din
5. dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al părţi este judecător;
patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt 5. dacă între aceleaşi persoane şi una din
părţi întrun proces care se judecă la instanţa la părţi a fost o judecată penală în timp de 5
care una dintre părţi este judecător; ani înaintea recuzării;
6. dacă între el, soţul său ori rudele lor până la 6. dacă este tutore sau curator al uneia
gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor, după dintre părţi;
caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal 7. dacă şia spus părerea cu privire la
cu cel mult 5 ani înainte de a fi desemnat să pricina ce se judecă;
judece pricina. În cazul plân ge rilor penale 8. dacă a primit de la una din părţi daruri
formulate de părţi în cursul procesului, sau făgăduieli de daruri ori altfel de
judecătorul devine incompatibil numai în situaţia îndatoriri;
punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa; 9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau
7. dacă este tutore sau curator al uneia dintre una din rudele sale până la al patrulea grad
părţi; inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele
8. dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii acestora până la gradul al treilea inclusiv”.
lor au primit daruri sau promisiuni de daruri ori
alte avantaje de la una dintre părţi;
9. dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor
până la gradul al patrulea inclusiv sau afinii lor,
după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una
dintre părţi, soţul ori rudele acesteia până la
gradul al patrulea inclusiv;
10. dacă, atunci când este învestit cu
soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a
sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat,
ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi
pricini înaintea altei instanţe;
11. dacă este soţ sau rudă până la gradul al
patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt

4
 membru al completului de judecată;
12. dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la
gradul al patrulea inclusiv a reprezentat sau
asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei
instanţe;
13. atunci când există alte elemente care nasc în
mod întemeiat îndoieli cu privire la
imparţialitatea sa.
(2) Dispoziţiile alin. (1) privitoare la soţ se
aplică şi în cazul concubinilor.

Judecatorul este incompatibil, in temeiul art. 41 alin. (1), atunci cand:

- a pronuntat o incheiere interlocutorie, in sensul art. 235 NCPC 11, sau o hotarare prin
care s-a solutionat cauza si apoi este investit cu judecarea apelului, recursului, contestatiei in
anulare sau a revizuirii impotriva propriei hotarari;

Judecatorul este incompatibil pentru acest motiv, indiferent daca prin hotarare s-a
pronuntat asupra fondului sau in temeiul unei exceptii procesuale, intrucat s-a urmarit ca el sa
nu poata verifica, in calea de atac, legalitatea sau temeinicia propriei solutii. Acelasi este
argumentul pentru care s-a extins incompatibilitatea si in privinta incheierii interlocutorii 12.
Constituie, spre exemplu, incheieri cu caracter interlocutoriu: incheierea prin care
instanta s-a pronuntat asupra modului de solutionare a unei exceptii procesuale (respingerea
exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in sens material etc.); incheierea de incuviintare in
principiu a cererilor de interventie; incheierea de admitere in principiu, precum si cea de
admitere in principiu suplimentara, pronuntate in materia partajului judiciar in temeiul
prevederilor art. 984 si 985 NCPC; incheierea prin care instanta a respins cererea vizand
efectuarea procedurii inscrierii in fals impotriva unui inscris etc.

11
„Instanta nu este legata de incheierile premergatoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii.
Sunt incheieri interlocutorii acelea prin care, fara a se hotari in totul asupra procesului, se solutioneaza exceptii
procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase”;
12
V. M. Ciobanu, M. Nicolae op. cit., p. 148;

5
 Spre deosebire de incheierile preparatorii, instanta este tinuta de modul de rezolvare a
situatiilor litigioase cuprinse in incheierile interlocutorii, acestea lasand sa se intrevada
rezultatul final al procesului in privinta problemei solutionate prin incheiere 13.

- a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza si
este investit in urma trimiterii spre rejudecare a aceleiasi cauze.

Sintagma „s-a solutionat cauza” trebuie inteleasa in sensul ca judecatorul s-a pronuntat
asupra fondului raportului juridic litigios ori a admis o exceptie de fond.
Daca s-a pronuntat in temeiul unei exceptii de procedura – ex: necompetenta,
perimare, lipsa dovezii calitatii de reprezentant etc. - , iar instanta de control judiciar a
apreciat ca solutia pe care a dat-o este nelegala si a anulat ori a casat hotararea, dispunand
trimiterea cauzei spre rejudecare, judecatorul nu este incompatibil, pentru ca prin admiterea
exceptiei de procedura nu „s-a solutionat cauza” in sensul urmarit de legiuitor prin instituirea
incompatibilitatii.
Cu atat mai mult, nu este incompatibil judecatorul care, la un moment dat, pe
parcursul procesului, a admis, de exemplu, exceptia lipsei procedurii de citare si, printr-o
incheiare interolcutorie, a dispus refacerea citarii.
Aceasta interpretare este in acord cu si art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine
interioara al instantlor judecatoresti, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005, potrivit caruia „cauzele trimise spre rejudecare
dupa desfiintare/casare revin la completul initial investit”.
Pe de alta parte, fata de prevederile art. 480 alin. (3) si art 501 alin. (1) din NCPC, care
stabilesc faptul ca dezlegarea data problemelor de drept de catre instanta de apel, respectiv de
recurs sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, judecatorul nu ar mai putea pune in discutia
partilor problema ce a format obiect al exceptiei de procedura pe care instanta de control
judiciar a stabilit ca a solutionat-o gresit.
In ambele situatii, incompatibilitatea exista numai daca judecatorul s-a pronuntat in
cadrul aceluiasi proces, in etape procesuale diferite. Drept urmare, daca judecatorul este
sesizat pe cale separata cu o actiune, chiar identica prin parti, obiect si cauza cu cea asupra
careia s-a mai pronuntat printr-o hotarare anterioara, nu exista incompatibilitate in sensul art.
41 alin. (1) NCPC.

13
G. Boroi op. cit., p. 118;

6
 In egala masura, nu sunt incompatibili, pe temeiul analizat: judecatorul care a
pronuntat hotararea atacata cu o contestatie la executare; judecatorul sesizat cu o ordonanta
presedintiala, daca a mai pronuntat o alta hotarare in procedura ordonantei presedintiale, prin
care a verificat aceleasi imprejurari de fapt deduse judecatii in noul proces.
In aceste cazuri, partea interesata ar putea invoca incompatibilitatea in temeiul art. 42
alin. (1) pct. 2 NCPC, interesul judecatorului, cerut prin ipoteza de acest text putand consta in
dorinta de a pronunta o noua hotarare care sa o confirme pe cea anterioara.

Pentru a fi incompatibil in temeiul art. 41 alin. (2) NCPC:

- nu este suficient ca judecatorul sa fi fost doar citat in calitate de martor,ci este necesar
ca el sa fi fost efectiv audiat ca martor in procesul in care trebuie sa dea hotararea
- judecatorul trebuie sa-si fi indeplinit efectiv insarcinarea de expert sau arbitru si nu
doar sa fi fost desmat intr-o asemenea calitate.
Acest caz de incompatibilitate trebuie inteles in sesul ca, dupa ce a indeplinit
insarcinarea de arbitru, o persoana a fost numita judecator, iar nu in sensul ca, in timp ce era
judecator, a fost si arbitru, lucru pe care il interzice, de astfel si art. 125 alin. (3) din
Constitutie. Daca s-ar admite ca judecatorul poate fi in acelasi timp si arbitru, atunci ar trebui
sa i se recunoasca si posibilitatea de a fi in acelasi timp expert, lucru care nu este cu putinta.
Daca judecatorul nu a fost audiat ca martor ori nu a fost expert sau arbitru in cauza, ci
doar a fost desemnat in asemenea calitati, ar putea fi indepartat din complet invocandu-se,
eventual, faptul ca nu este impartial, asa cum impune art. 124 alin. (2) din Constitutie 14. In
egala masura, s-ar putea invoca incompatibilitaea prevazuta de art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC,
daca se va considera ca simpla numire a judecatorului in calitate de martor ori desemnarea
acestuia ca arbitru sau expert in cauza poate constitui un element care sa nasca in mod
intemeiat indoieli cu privire la impartialitatea sa.
Judecatorul este incompatibil in aceste situatii pentru ca, altfel, ar insemna sa-si
aprecieze propria depozitie, propriul raport de expertiza ori legalitatea si temeinicia hotararii
arbitrale pe care a pronuntat-o.
- dupa ce a fost procuror si, in aceasta calitate, a pornit procesul sau a pus concluzii, ori dupa
ce a fost avocat, procurorul/avocatul a devenit judecatorul cauzei;
- dupa exercitarea calitatii de mediator, acesta a devenit judecator in litigiul respectiv;
- dupa ce a fost asistent judiciar a devenit judecator, iar incheierea interlocutorie sau hotararea
la darea careia a participat a fost casata cu trimitere spre rejudecare.
14
„Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”;

7
 De asemenea, fostul asistent judiciar nu poate sa judece contestatia in anulare sau
revizuirea exercitate impotriva hotararii la darea careia a participat;
-daca fostul magistrat-asistent a devenit judecator, el nu va putea face parte din Completul de
5 care judeca recursul impotriva hotararii date in cadrul sectiei.
De asemenea, nu va putea participa la judecata cailor de atac de retractare
reglementate din art. 503, respectiv art. 509 NCPC. In cazul fostului arbitru, avocat, mediator,
procuror, asistent judiciar sau magistrat-asistent, incompatibilitatea este data de cunoasterea
anterioara a litigiului.

Spre deosebire de art. 41 NCPC, care se refera numai la judecator – care a fost,
eventual, si martor, expert, arbitru, procuror, avocat, mediator, asistent judiciar sau magistrat-
asistent in aceeasi cauza in care ar trebui sa dea hotararea – art. 42 NCPC vizeaza si alte
persoane, participante sau nu la proces, care se afla intr-o anumita situatie sau intr-o anumita
relatie cu judecatorul, de natura sa creeze temerea ca acesta va fi lipsit de impartialitate.
Art. 42 alin. (1) pct. 1 se refera la antepronuntarea judecatorului la speta dedusa
judecatii, atunci cand lasa de inteles ce solutie va da, iar nu si atunci cand a mai solutionat un
litigiu in care s-a invocat aceeasi problema de drept ori a publicat un studiu de specialitate cu
privire la problema de drept pe care o are de cercetat.
Pentru ipoteza in care judecatorul si-a exprimat parerea intr-o lucrare stiintifica,
apreciem ca retragerea acestuia de la judecata poate fi facuta nu in temeiul art. 42 alin. (1) pct.
1 NCPC, ci, justificat de impartialitatea care trebuie sa guverneze intreaga desfasurare a
procesului, in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
Nu se poate considera ca solutia ce ar urma sa fie pronuntata in cauza este previzibila
si, deci, judecatorul ar fi incompatibil, atunci cand, in indeplinirea obligatiilor stabilite de art.
14 alin. (4) si (5) NCPC15 pentru asigurarea contradictorialitatii, aceasta se pronunta pe
parcursul procesului asupra unor incidente procedurale, in sensul ca:
- admite sau respinge exceptii procesuale;
- face aprecieri asupra faptului ca solutionarea cauzei depinde sau nu de neconstitutionalitatea
unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii intr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, in

15
art. 14 alin. (4) NCPC: „Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept
invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.”
(5) Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi
împrejurările de fapt sau de drept invocate”;

8
conditiie art. 29 alin. (1)16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionare Curtii
Constitutionale17;
- se adreseaza Curtii Europene de Justitie, in conditiile procedurii hotararilor preliminare,
prevazuta de art. 267 TFUE18, cu intrebari privind interpretarea sau validitatea unor norme
comunitare considerate relevante pentru solutionarea litigiului aflat pe rol.
De asemenea, judecatorul nu devine incompatibil, in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1,
atunci cand, in exercitiul rolului activ impus de art. 22 NCPC:
- cere partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, cu privire la situatia de fapt si motivarea
in drept pe care le invoca, pune in dezbaterea acestora orice impejurari de fapt sau de drept,
chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau intampinare, ordona administrarea probelor pe
cera le considera necesare, dispune alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se
impotrivesc;
- dispune introducerea in cauza a altor persoane, in conditiile legii;
- da sau restabileste calificarea juridica a actelor si faptelor depuse judecatii, chiar daca partile
le-au dat o alta denumire.
In toate aceste cazuri, judecatorul nu este incompatibil potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1
NCPC pentru ca trebuie distins intre solutia care ar putea fi data si solutia ce va fi data in
cauza.
Numai in cea de-a doua situatie intervine incompatibilitatea.
„Interesul in legatura cu pricina care se judeca”, la care se refera art. 42 alin. (1) pct. 2
NCPC poate exista indiferent daca judecatorul sau sotul acestuia, ascendentii 19, descendentii20
ori afiinii21 lor, sunt sau nu parti in cauza.
De pilda, poate exista interes atunci cand aceste categorii de persoane sunt creditori,
debitori, donatori, legatari prezumtivi ai uneia dintre parti.
Interesul poate sa fie material sau moral.
De asemenea, interesul poate sa fie direct, al judecatorului, sau indirect, al sotului, al
ascendentilor/descendentilor/afinilor judecatorului ori al ascendentilor/descendentilor/afinilor
sotului judecatorului.
16
„Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj
comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o
ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul
acesuia”;
17
republicata in M. Of. nr. 807 din 3 decembrie 2010;
18
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene;
19
NCC defineste ascendentii privilegiati in art. 976 alin. (1), iar ascendentii ordinari in art. 982 alin. (1);
20
potrivit art. 975 NCC: „descendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit”;
21
afinitatea este legatura care se stabileste intre un sot si rudele celuilalt sot, iar rudele sotului sunt, in aceeasi
linie si grad, afinii celuilalt sot (Marieta Avram, Drept civil .Familia, Editura Hamangiu, 2013, pag. 349);

9
 Textul nu este incident atunci cand interesul ar exista in persoana colateralilor acestor
categorii de persoane de vreme ce, spre deosebire de art. 42 alin. (1) pct. 3-6 si 9-12 NCPC,
art. 42 alin. (1) pct. 2 NCPC se refera numai la ascendenti sau descendenti, iar nu la „rude”.
Pentru a fi incompatibil in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 3 NCPC, judecatorul trebuie sa
fie sot, ruda sau afin pana la al IV-lea grad inclusiv, cu avocatul sau reprezentantul unei parti
sau sa fie casatorit cu fratele ori sora sotului uneia dintre aceste persoane.
Daca judecatorul este ruda sau afin peste gradul patru cu perosanele enumerate,
apreciem ca devin incidente dispozitiile art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
De asemenea, judecatorul este incompatibil daca este cosatorit cu fratele sau sora
sotului avocatului, mandatarului neavocat sau reprezentantului legal al uneia dintre parti.
In doctrina s-a considerat ca motivele de recuzare pe temeiul rudeniei pot fi invcate
indiferent daca rudenia este fireasca sau de sange22 ori ea este din adoptie sau civila23.
Art. 42 alin (1) pct. 4 NCPC vizeaza legatura de rudenie sau afinitate dintre sotul sau
fostul sot al judecatorului cu una dintre parti ceea ce ar putea justifica posibila lipasa de
obiectivitate a acestuia.
Daca sotul sau fostul sot al judecatorului este ruda sau afin peste gradul patru cu una
dintre parti, pot fi invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
Pe de alta parte, observam ca, probabil din eroare, textul nu acopera ipoteza in care
chiar judecatorul este ruda sau afin cu vreuna dintre parti. Desigur, si in aceasta ipoteza
abtinerea sau recuzarea se poate invoca in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
In conditiile art. 42 alin. (1) pct. 5 NCPC, una dintre partile din procesul in care se
pune problema incompatibilitatii – parte calificata de legiuitor drept judecator, sotul
judecatorului, rudele lor pana la al IV-lea grad inclusiv, afinii lor – este judecator la instanta
pe rolul careia se afla o pricina.
Prin ipoteza, in acest caz, judeatorul nu judeca el insusi procesul pentru ca, altfel ar fi
incompatibil in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 2 NCPC. Pentru existenta incompatibilitatii, este
suficient ca una dintre persoanele aratate sa aiba calitate de judecator la instanta unde este
inregistrat litigiul.
Pe de alta parte, litigiul trebuie sa fie inca pendinte, spre deosebire de situatia
reglementata de art. 42 alin. (1) pct. 6 NCPC, cand procesul penal „a existat”.

22
art. 405 alin. (1) NCC: „rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta
persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun”;
23
art. 405 alin. (2) NCC: „rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de
lege”;

10
 Daca judecatorul are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la
care isi desfasoara activitatea si, fara sa respecte cerintele art. 127 alin. (1) NCPC - care il
obliga sa se adreseze unei alte instante - , investeste instanta unde functioneaza, pentru a se
apara impotriva unei eventuale influente exercitate de acesta, paratul poate sa ceara, pana la
primultermen de judecata la care este legal citat, declinarea competentei la una dintre
instantele aratate la art. 127 alin. (1) NCPC.
In cazul in care judecatorul este chemat in judecatala instanta unde isi desfasoara
activitatea, se va putea cere declinarea competentei la una dintre instantele prevazute la art.
127 alin. (2) NCPC.
Pe de alta parte, paratul ar putea sa ceara stramutarea procesului pentru banuiala
legitima.
Daca parti in litigiu sunt rude ale judecatorului sau ale sotului sau, de la gradul al
cincilea in sus, incompatibilitatea ar putea fi invocata in temeiul art. 42 alin (1) pct. 13 NCPC.
Cei cinci ani la care se refera art. 42 alin. (1) pct. 6 NCPC se apreciaza de la data cand
a fost fixat aleatoriu primul termen de judecata, pentru ca la acelasi moment se stabileste si
completul caruia ii este repartizata pricina, ori de la data la care judecatorul a fost desemnat sa
inlocuiasca un alt judecator, in situatiile prevazute de art. 98 din Regulamentul de ordine
interioara al instantelor judecatoresti.
In cazul in care rudele judecatorului sau ale sotului sau, de la gradul cinci in sus, au
avut un proces penal cu una dintre partile litigiului cu care a fost investit judecatorul ar putea
fi invocata incompatibilitatea in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
Pentru a se evita abuzul de drept, astfel incat partea care doreste inlaturarea din
complet a unui judecator sa formuleze plangere penala impotriva acestuia, incompatibilitatea
judecatorului pentru un asemenea motiv este conditionata de punerea in miscare a actiunii
penale impotriva sa.
Pentru existenta incompatibilitatii in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 7 NCPC, litigiul in
care este implicata partea al carei tutore sau curator este judecatorul se afla pe rolul sau.
Daca ar fi vrut ca incompatibilitatea sa existe pentru simplul motiv ca la instanta la
care functioneaza judecatorul se afla litigiul in care este parte cel ocrotit de acesta, legiuitorul
ar fi prevazut-o in mod expres, asa cum a facut la art. 42 alin. (1) pct. 5 NCPC.
Daca judecatorul este tutore sau curator al rudelor sau al afinilor uneia dintre parti,
incompatibilitatea poate fi invocata in temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.

11
 Art. 42 alin. (1) pct. 8 NCPC nu este incident in cazul in care colateralii 24 sau afinii
judecatorului au primit daruri sau promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre parti.
Intr-o asemenea ipoteza incompatibilitatea ar putea fi invocata in temeiul art. 42 alin.
(1) pct. 13 NCPC.
Pentru ca motivul de incompatibilitate prevazut la art. 42 alin. (1) pct. 9 NCPC sa duca
la admiterea cererii de recuzare, nu este suficienta o simpla afirmatie a partii, ci aceasta
trebuie sa dovedeasca dusmania in care ea, sotul sau rudele sale pana la al patrulea grad,
inclusiv se afla cu judecatorul, sotul acesteia ori una dintre rudele lor pana la al patrulea grad
inclusiv.
Numai in cazul prevazut de art. 42 alin. (1) pct. 6 NCPC este prezumata, practic,
dusmania.
Daca partea se afla in relatii de dusmanie cu rudele judecatorului sau ale sotului
acestuia, de la gradul cinci in sus, incompatibilitatea poate avea ca temei art. 42 alin. (1) pct.
13 NCPC.
Pe de alta parte, motivul de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 9
NCPC nu poate justifica invocarea unei eventuale dusmanii intre judecator si avocatul partii.
Art. 42 alin. (1) pct. 10 NCPC este de acord cu prevederile art. 105 alin. (2) din Legea
nr. 161/ 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor
publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei,
conform carora magistratilor le este interzis sa participe la judecarea unei cauze in caile da
atac, in calitate de judecator sau procuror, atunci cand sotul sau ruda pana la gradul patru
inclusiv a magistratului a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea in fond a acelei
cauze.
Sintagma „a participa, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi pricini inaintea
altei instante” trebuie inteleasa in sensul ca incompatibilitatea exista doar atunci cand sotul
sau ruda pana la gradul al patrulea inclusiv a judecatorului care este investit cu solutionarea
unei cai de atac a pronuntat o incheiere interlocutorie sau hotararea finala intr-o etapa
procesuala anterioara a litigiului respectiv. Daca persoanele vizate de text au facut parte din
complet la unul sau mai multe termene, dar la care nu s-au luat masuri de natura sa duca la
calificarea incheierii ca fiind interlocutorie, judecatorul instantei de control judiciar nu este
incompatibil.

24
Potrivit art. 976 alin. (2) NCC colateralii privilegiati sunt fratii si surorile, precum si descendentii acestora,
pana la al patrulea grad inclusiv, iar potrivit art. 983 alin. (1) NCC colateralii ordinari sunt rudele colaterale pana
la gradul al patrulea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati;

12
 Daca hotararea a fost data de afinii sau rudele de grad mai indepartat ale judecatorului
ori de rudele sau afinii sotului judecatorului, incompatibilitatea poate fi invocata in temeiul
art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
Art. 42 alin. (1) pct. 11 NCPC este in sensul art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
161/2003, care prevede ca magistratilor le este interzis sa participe la judecarea unei cauze, in
calitate de judecator sau procuror, daca sunt soti sau rude pana la gradul al IV-lea inclusiv
intrei ei.
Daca judecatorii din complet ar fi rude de la gradul al V-lea in sus, temeiul
incompatibilitatii l-ar constitui art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC.
Prin art. 42 alin. (1) pct. 12 NCPC, Codul are in vedere ipoteza in care sotul, ruda sau
afinul, pana la gradul patru inclusiv cu judecatorul a reprezentat sau a asistat partea inaintea
altei instante „in aceeasi pricina”.
Judecatorul este incompatibil daca:
a) pricina a ajuns pe rolul judecatorului prin stramutare ori in conditiile art. 480 alin. (3)-(4),
respectiv art. 497 sau art. 498 alin. (2) NCPC si
b) sotul, ruda sau afinul pana la gradul al patrulea inclusiv cu judecatorul a avut calitatea de
avocat, mandatar neavocat sau reprezentant legal al uneia dintre parti in pricina respectiva, dar
nu mai are aceasta calitate, pentru ca, altfel, incompatibilitatea intervine conform art. 42 alin.
(1) pct. 3 NCPC.
Poate fi incident art. 42 alin. (1) pct. 13 NCPC daca se invoca: prietenia notorie dintre
judecator si avocatul sau alt reprezentant al uneia dintre parti ori chiar prietenia cu partea;
faptul ca judecatorul, sotul sau, rudele ori afinii acestora sunt nasi ai unora dintre parti; faptul
ca partea, sotul sau, rudele sau afinii acestora sunt nasi ai judecatorului, ai sotului
judecatorului ori ai rudelor sau afinilor lor; faptul ca judecatorul, sotul sau, rudele ori afinii
acestora sunt rude cu un fost avocat al partii, intr-un alt dosar decat cel dedus judecatii etc.
Pentru a se evita abuzul, trebuie sa se stabileasca in concret de ce elementul invocat de
parte/judecator poate sa prilejuiasca indoieli asupra impartialitatii judecatorului.
Toate cazurile de incompatibilitate din art. 42 alin. (1) NCPC, care se refera la sot, se
aplica si in cazul concubinilor, asa cum prevede alin. (2) al textului.

Abtinerea si recuzarea25
25
V. M. Ciobanu, T. C. Briciu, C. C. Dinu op. cit., p. 153;

13
 Referitor la abtinere, art. 43 alin.(1) precizeaza ca inainte de primul termen de judecata
grefierul de sedinta va verfica pe baza dosarului cauzei, daca judecatorul acesteia se afla in
vreunul dintre cazurile de incompatilitate absoluta prevazute la art. 41 NCPC, adica primele
doua din enumerare si, cand este cazul, va intocmi un referat corespunzator. In orice caz,
judecatorul care stie ca exista un motiv de incompatibilitate in privinta sa este obligat sa se
abtina de la judecarea pricinii. Declaratia de abtinere se face in scris de indata ce judecatorul a
cunoscut existenta cazului de incompatibilitate sau verbal in sedinta, fiind consemnata in
incheiare (art. 43 NCPC). Daca judecatorul a aflat de existenta unui asemenea motiv dupa
inchiderea dezbaterilor, cauza trebuie repusa pe rol si solutionata declaratia de abtinere. In
niciun caz abtinerea nu se poate face si solutiona in etapa deliberarii, iar daca se respinge, sa
se continue deliberarea si sa se pronunte hotararea pe fond, fiinda legea prevede expres care
este activitatea ce se desfasoara cu prilejul deliberarii. Si desigur, abtinerea nu s-ar putea face
pe motiv ca, intr-un complet colegial, judecatorii nu cad de acord asupra solutiei.
Dimpotriva, cererea/exceptia de recuzare provine de la parte. Judecatorul aflat intr-o
situatie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre parti inainte de inceperea
oricarei dezbateri. Cand motivul s-a ivit si a fost cunoscut ca parte doar dupa inceperea
dezbaterilor, aceasta trebuie sa solicite recuzarea de indata ce motivul ii este cunoscut.
Judecatorul care a fost recuzat poate declara ca se abtine si declaratia de abtinere se
solutioneaza cu prioritate. Daca declaratia de abtinere se admite, cererea de recuzare,
indiferent de motivul acesteia, va fi respinsa prin aceeasi incheiere, ca ramasa fara obiect. In
schimb, daca declaratia de abtinere se respinge, prin aceeasi incheiere instanta se va pronunta
si asupra cererii de recuzare (art. 44 si 48 NCPC).
Pentru motivele de incompatibilitate prevazute de art. 41 NCPC, adica primele doua
din enumerarea de mai sus, cand, incompatibilitaea este absoluta, judecatorul nu poate
participa la judecata, chiar daca nu s-a abtinut sau nu a fost recuzat, fiind de neconceput ca el
sa-si controleze propria solutie sau sa participe in acelasi proces in mai multe calitati.
Neregularitatea poate fi invocata de aceea in orice stare a pricinii (art. 45 NCPC).
Revenind la recuzare, cererea se poate face verbal in sedinta sau in scris pentru fiecare
judecator in parte, aratandu-se cazul de incompatibilitate si probele de care partea intelege sa
se foloseasca. Cererea de recuzare prin care se invoca alte motive de incompatibilitate decat
cele prevazute de art. 41 si 42 NCPC sau prin care se recuza alti judecatori decat cei care fac
parte din completul de judecata caruia pricina i-a fost repartizata spre solutionare ori cea prin
care se invoca acelasi motiv de incompatibilitate impotriva aceluiasi judecator sunt

14
inadmisibile si aceasta inadmisibilitate se constata chiar de completul in fata caruia s-a
formulat cererea de recuzare, cu participarea judecatorului recuzat (art. 46 si 47 NCPC).
Pana la solutionarea declaratiei de abtinere nu se va face niciun act de procedura in
cauza, dar formularea unei cereri de recuzare nu determina suspendarea judecatii. Totusi,
pronuntarea solutiei in cauza nu poate avea loc decat dupa solutinarea cauzei de recuzare.
Abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de un alt complet al instantei respectiv, in
compunerea caruia nu poate intra judecatorul care a fost recuzar sau cel care a declarat ca se
abtine. Aceasta regula nu se aplica insa in cazurile in care cererea de recuzare este
inadmisibila potrivit art. 47 NCPC, cand, se pronunta chiar completul in fata caruia s-a
formulat cererea, cu participarea judecatorului recuzat. Cand, din pricina abtinerii sau
recuzarii, la instanta sesizata nu se poate alcatui completul de judecata, cererea se judeca ca
instanta ierarhic superioara (art. 48 NCPC).
Referitor la procedura de solutionare abtinerii sau recuzarii, art. 51 NCPC spune ca
instanta hotaraste de indata, prin incheiere, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si
ascultandu-l pe judecatorul in cauza numai daca apreciaza ca este necesar. In aceleasi conditii,
instanta poate asculta si partile. Daca la acelasi termen s-au formulat cereri de recuzare si de
abtinere pentru motive diferite, ele vor fi judecate impreuna. Nu se admite interogatoriul ca
mijloc de dovada a motivelor de recuzare. In cazul admiterii abtinerii sau recuzarii intemeiate
pe art. 42 pct. 10 NCPC, adica atunci cand judecatorul este sot sau ruda pana la gradul al
patrulea inclusiv sau afin, dupa caz, cu un alt membru al completului de judecata, instanta va
stabili care dintre judecatori nu va lua parte la judecarea pricinii. In celelalte cazuri, in caz de
admitere, judecatorul care s-a abtinut sau a fost recuzat se va retrage de la judecarea pricinii,
in incheiere aratandu-se in ce masura actele indeplinite de judecator urmeaza sa fie pastrate.
Intotdeauna incheiarea se pronunta in sedinta publica.
In conditiile in care cererea de abtinere sau recuzare a fost solutionata de instanta
ierarhic superioara si a fost admisa, dosarul va fi trimis la o alta instanta de acelasi grad din
circumpscriptia sa, iar daca a fost respinsa dosarul se inapoiaza instantei inferioare (art. 52
NCPC).
In privinta cailor de atac ce se pot exercita impotriva incheiarii, art. 53 NCPC face
urmatoarele distinctii:
- incheiarea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata numai de parti, odata cu hotararea
prin care s-a solutionat cauza. Daca aceasta hotararea este susceptibila de apel, iar instanta de
apel constata ca recuzarea a fost in mod gresit respinsa, reface toate actele de procedura si,
daca apreciaza ca este necesar, dovezile administrate la prima instanta. In schimb, daca

15
hotararea asupra fondului este definitiva, incheiarea va putea fi atacata cu recurs, la instanta
ierarhic superioara, in termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotarari. In cazul in care
instanta de recurs constata ca recuzarea a fost gresit respinsa, ea va casa hotararea, dispunand
trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, sau, atunci cand calea de atac a apelului
este suprimata, la prima instanta [alin. (1) si (3)];
- incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, cea prin care s-a admis recuzarea, ca
si incheierea prin care s-a respins recuzarea ca ramasa fara obiect, deoarece s-a admis cererea
de abtinere [art. 48 alin. (3) NCPC] nu sunt supuse niciunei cai de atac [alin. (7)].
Dispozitile pe care le-am examinat referitoare la abtinere si recuzare se aplica, in mod
corespunzator si procurorilor, magistratilor-asistenti, asistentilor judiciari si grefierilor (art. 54
NCPC).
Daca cererea de recuzare a fost facuta cu rea-credinta, instanta va condamna partea in
cauza la amenda si la despagubirea partii vatamate.

Bibliografie:

16
1) Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, „Drept
procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj. Drept notarial – Curs de baza pentru
licenta si masterat, seminare si examene”, Editura National, Bucuresti, 2013;
2) Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae, „Noul Cod de procedura civila. Comentat si
adnotat. Vol. I – art. 1-526”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013;
3) Ion Deleanu, „Tratat de procedura civila. Volumul I. Editie revazuta, completata si
actualizata”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013;
4) Mihaela Tabarca, „Drept procesual civil. Vol. I – Teoria generala, conform noului
Cod de procedura civila”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2013;
5) Gabriel Boroi, „Noul Cod de procedura civila. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-
526”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2013;
6) „Noul Cod de procedura civila si Codul anterior. Prezentare comparativa – actualizat
15 noiembrie 2013”, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2013;
7) „Constitutia Romaniei. Actualizata 3 aprilie 2014”, Editura Hamangiu, Bucuresti,
2014;
8) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata in M. Of. nr. 505 din 15 iulie
2001;
9) Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in M. Of.
nr. 826 din 13 septembrie 2005;

17