Se pare că egiptenii şi babilonienii au fost primele

civilizaţii care au creat standarde de greutate şi lungime

Pentru măsurarea lungimilor, egiptenii s-au folosit de părţi ale

corpului uman. Multe dintre aceste măsuri sunt cunoscute prin
termenii derivaţi ulterior din latină. Un cot, standardul primitiv
de lungime cel mai longeviv, folosit pentru prima dată în jurul
anului 3000 î.Hr., reprezenta lungimea braţului unui adult de la
cot până la vârful degetului mijlociu întins – aproximativ 45 de
centimetri în actualele unităţi de măsură.

Palma, era o altă unitate de măsură. O palmă echivala cu patru

degete. O palmă plus un deget totaliza 5 degete, sau o mână.
Palmele erau combinate pentru a se obţine alte unităţi mai
mari, iar degetul era subdivizat într-un mod elaborat, rezultând
un sistem de măsură ce a devenit din ce în ce mai complex,
însă foarte precis.

Grecii din antichitate au împrumutat elemente ale sistemelor

egiptean şi babilonian, pe care le-au perfecţionat, obţinând un
sistem propriu; şi ei preferau termeni legaţi de corpul uman.
De exemplu, adunau 16 degete pentru a obţine un picior, în
timp ce 24 de degete echivalau cu un „cot olimpic”.

in secolul al 18 lea țările din toată lumea au început să

facă afaceri intre ele. Și au dat seama ca sistemele de
măsura diferite complicau mult activitatiile comerciale și
tranzactiile. Pentru oamenii de știința diversitatea
unitatiilor de longitudine existente prezentau niște
probleme particulare.
Pentru a înțelege mai bine universul și planeta noastră
era necesar sa obțină măsuri de longitudine precise.
Soluția a fost găsită prin inventia a unei unități de măsura
standard.
Așa a luat naștere metrul. Acest concept a fost propus
pentru prima data spre sf secolului 17 lea, dar au trecut
aproape 130 de ani pana când ideia unei longitudini de
referinta universale acceptat se transforma intr o definitie.