Universitatea din București

Facultatea de Litere
Managementul informației și al documentelor

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

~Temă examen~
POVESTEA LUI RACHEL

Proiect realizat de: Stratulat Gabriela-Alexandra

București
2021
 Povestea lui Rachel

Rachel, o studentă mediocră la facultatea de Litere, care vede această perioadă de

studenție mai mult ca pe o petrecere, spre deosebire de colegii ei conștiincioși, nu s-a
sinchisit să-și înceapă lucrarea de licență, pe motivul că „încă mai are timp”. Pentru ea
studenția e un prilej de a încerca lucruri noi, de a intra în cât mai multe cercuri de prieteni
care îi pot oferi fel și fel de oportunități. Ce-i drept și frumusețea o ajută în toate cele
propuse, mai ales în fraudarea examenelor și a temelor date de profesori. Pe scurt, privirea
ei pătrunzătoare, care se materializa în ochii ei de un albastru pur, trăsăturile fine ale feței,
dar totuși generoase pentru o fată de 20 de ani, îi hipnotizează, parcă, pe colegii ei. Înaltă,
grațioasă în orice mișcare și abordând mereu ținute îngrijite, elegante și firește, foarte
costisitoare, Rachel se face mereu observată pe unde trece...cuvintele sunt de prisos când
studenții sunt puși în fața acestei „zeițe” a facultății. Toți voiau să fie prieteni cu ea, să
guste puțin din această popularitate, care era întreținută de fondurile generoase pe care
părinții ei i le puneau la dispoziție, doar pentru ca fata lor să nu ducă lipsă de nimic.
Până aici totul este foarte comun, nu?! Aceeași poveste cu o fată de bani gata, care
era trimisă la facultate cu gândul că nu o să facă de râs familia, fraudează examenele
pentru ca nu cumva să pară un paria în fața celor ca ea și care crede că totul se rezolvă cu
bani. Corect, până aici nu este nimic nou, această tipologie de student fiind deseori găsită
în orice colectiv, din cadrul oricărei facultăți...Special la această fată – dacă putem spune
asta – sunt urmările acțiunilor pe care acestea le desfășoară, gravitatea lor și motivul
declanșării unor tragedii.
Ca orice alt student care vine la facultate doar pentru a-și etala ținutele și pentru a
socializa, Rachel are și un „foarte bun prieten”, Tom, care o ajută mereu cu notițele de la
cursuri, copiatul la examene și realizarea temelor propuse de profesorii universitari. Tom
este un băiat zvelt, blond, cu ochii căprui, foarte atent cu cei din jurul lui, însă defectul lui
cel mai mare e că nu știe să facă diferența dintre persoanele care îi cer ajutorul pentru că au
nevoie cu adevărat de el și persoanele care se folosesc de bunăvoința lui pentru a nu fi
nevoie ca ele să se complice cu așa numitele „sarcini” de student. E mult mai ușor pentru
Rachel să apeleze la el, decât să facă totul de una singură.

2
 Astfel, în momentul în care frumoasa studentă primește o notificare din partea
profesorului coordonator, cu privire la data de predare a lucrării de licență, aceasta îl sună
pe Tom pentru a se întâlni cu el:
˗ Bună Tom, ce faci? Ești acasă?
˗ Da, tocmai ce am intrat pe ușă. Vreau să mă apuc de proiectul la pedagogie și
după să mai învăț. Tu ce faci? – zise el emoționat; aparent lui Tom îi cam plăcea de
Rachel, însă nu a spus nimănui, deoarece i se părea imposibil ca sentimentul să fie
reciproc.
˗ Mda, foarte bine, zise ea. Auzi, pot să vin pe la tine într-o oră? Vreau să mă ajuți
cu ceva foarte important...chiar nu știu cum să procedez și știu că tu mereu m-ai scos din
orice încurcătură. Ești cel mai bun prieten al meu și chiar am nevoie de tine!
Tom observând disperarea din vocea prietenei lui a acceptat pe loc, însă ceea ce nu
știa el e că Rachel nu voia să îl vadă, nu suporta prezența lui, mai mult, îl considera un om
foarte plictisitor care nu face nimic altceva decât să învețe, să citească, să meargă la
bibliotecă și în unele cazuri, când nu avea altceva de făcut, se juca pe calculator.
Sentimentele lui Rachel față de Tom erau înclinate mai mult spre dezgust, aceasta
considerându-l inferior ei, însă știa că e bine să ai un așa prieten aproape, care să te scape
de tot și toate fără să depună nici un efort.
După o oră de la convorbirea lor telefonică, Rachel a ajuns acasă la Tom, acesta
așteptând-o cu cafeaua gata, niște fursecuri luate în grabă pentru a o impresiona cu atenția
pe care i-o oferă și o floare de la florăria de la colț. Toate aceste mici gesturi ar ferici o fată
care știe să aprecieze astfel de inițiative, însă nu și în cazul lui Rachel...sau cel puțin
reacțiile ei nu sunt sincere când vine vorba de Tom.
Odată intrată în casa, fata a și început:
˗ Doamne, Tom, îți mulțumesc din suflet că ai acceptat să mă ajuți! Nu știu ce m-aș
face fără tine!
˗ Pentru nimic, știi doar că mereu sunt alături de tine când ai nevoie de mine. Nu
trebuie decât să îmi spui ce dorești și se rezolvă, zise el încântat și nerăbdător ca Rachel să
observe ce i-a pregătit.
˗ Perfect! Uite care e situația, mi-a dat mesaj profu` să-mi spună că mai am doar
două săptămâni la dispoziție până să termin lucrarea de licență și eu nu m-am apucat de ea,
nici măcar o temă nu mi-am ales...
˗ Păi nu ai stabilit tema cu profesorul la început?

3
 ˗ Tom, să fim serioși, nu am avut timp de așa ceva. Când voia el să ne întâlnim să
vorbim, eu aveam alte lucruri de făcut, mult mai importante ca licența lui. O femeie trebuie
să se îngrijească dacă vrea să fie frumoasă, iar dacă asta presupune să nu particip la discuții
despre licență, nu mă deranjează.
˗ Bine, Rachel, o să te ajut să îți alegi o temă și după să începi să scrii, zise Tom
sigur pe el.
Între timp ce discută, aceștia se duc în bucătărie pentru a sta mai relaxați de vorbă,
pentru a bea niște cafea și să ronțăie niște fursecuri.
˗ Nu, nu eu o să scriu la lucrare, ci tu. Nu o să reușesc de una singură să termin
lucrarea în două săptămâni și știi asta! Zise ea în timp ce se apropie de el pentru a fi sigură
că nu va primi un refuz.
Sensibilitatea lui Tom și afinitatea pe care o are acesta față de Rachel l-a făcut să
cedeze, cu gândul că poate așa are mai multe șanse să-i intre în grații...greu de crezut.
După ce Rachel a reușit să-l convingă pe Tom să-i facă lucrarea de licență, aceasta
își anunță plecarea, însă nu înainte ca Tom să-i ofere floarea luată. Bineînțeles că aceasta s-
a prefăcut că apreciază gestul, îl sărută pe obraz și pleacă.
A trecut o săptămână de când Rachel a vorbit cu Tom despre lucrarea de licență,
săptămână în care fata s-a distrat cum știa ea mai bine, iar Tom a stat în casă pentru a
finaliza lucrarea.
Astfel, după ce ultimele retușuri ale lucrării au fost efectuate, Tom îi trimite pe mail
lucrarea lui Rachel și îi oferă toate indicațiile pentru ca aceasta să poată să o susțină, numai
cu condiția să îi trimită și profesorului coordonator lucrarea, să o parcurgă cel puțin o dată
pentru a se asigura că totul e în regulă.
Zis și făcut. Fata trimite lucrarea de licență profesorului și așteaptă un răspuns.
După câteva zile de așteptat, aceasta primește răspunsul mult așteptat din partea
profesorului coordonator:
„Bună ziua!
Rachel, vreau să te înștiințez că această lucrare nu poate primi aprobarea mea.
Motivul pentru care am luat această decizie este faptul că știu că această lucrare nu este
făcută de tine. Nu pot să accept un astfel de comportament și prefer să te amân până la
toamnă. Astfel, o să ai timp să îți redactezi singură lucrarea de licență.
Nu mă așteptam la un astfel de comportament din partea studenților mei! Nu sunt
de acord cu pârâtul, însă acea persoană a făcut foarte bine că mi-a spus pentru a evita
alte neînțelegeri.

4
 O zi frumoasă!
F.P.”
Rachel a încremenit. După citirea mesajului de suficiente ori încât să realizeze ce se
întâmplă, aceasta nu concepea să primească un refuz. Însă, aspectul care o măcina cel mai
mult era faptul că cineva i-a spus profesorului că nu ea a făcut lucrarea, dar cine?! Singura
persoană care știa acest lucru era Tom, însă nu credea că el i-ar face una ca asta, mai ales
că avea și sentimente pentru ea. Era exclus! Cu toate acestea îl sună pe Tom să îi spună ce
se întâmplase.
˗ Tom, nu pot să cred ce mi se întâmplă! Profesorul știa că lucrarea nu este făcută
de mine și nu mă lasă să o susțin! Ce mă fac? – zise ea aproape plângând – Ai mai spus
cuiva despre asta?
˗ Poftim? Nu, nu am spus la nimeni. Cum e posibil? Ești sigură că nu ți-a scăpat ție
acest lucru?
Nevenindu-i să creadă că băiatul dă vina pe ea, îi închide și încearcă să își dea
seama dacă nu cumva avea dreptate. În săptămâna ce trecuse, fata a fost încețoșată de
aburii alcoolului și a unor substanțe care mai bine nu existau și nu era exclus ca în starea ei
de euforie să nu se fi „lăudat” cu faptul că ea se distrează și altcineva îi face lucrarea de
licență. Era posibil și acest lucru, mai ales că ea obișnuia să se laude cu absolut orice, chiar
dacă nu interesa pe nimeni acel lucru.
Gândul că era vorba de auto-sabotaj, a declanșat în sufletul fetei emoții pe care ea
nu le mai simțise până atunci. Faptul că toate aceste lucruri s-au întâmplat din vina ei, din
vina stilului de viață haotic, care nu îi permitea să gândească lucid în orice moment al zilei,
au indus o puternică stare de depresie.
Zilele următoare Rachel a evitat contactul cu absolut orice persoană, exceptând
unele convorbiri cu Tom, care s-a dovedit a fi singurul căruia îi păsa de ea și bineînțeles,
familia – care de fapt nu știa ce se întâmplă cu adevărat. Ieșirile în cluburi, mersul la
petreceri private, răsfățul de la spa, s-a transformat în vina accentuată, pe care fata a
început să o simtă în momentul în care a realizat că toate acțiunile ei de până acum au
adus-o în situația în care era. Felul ei egoist de a folosi oamenii pentru a-și ușura viața și
pentru a avea mai mult timp să-și satisfacă nevoile personale și-a pus amprenta într-un
final asupra ei.
Pe zi ce trece starea de depresie a lui Rachel se agrava și rușinea pe care aceasta o
resimțea era cu mult peste puterile ei. De ce a fost nevoie să facă toate aceste lucruri pentru

5
a ajunge aici? De ce a trebuit să încerce să fraudeze examenul de licență? Aceasta sunt
întrebările care o măcinau atât de mult încât o făceau să se urască.
Gândul că ar fi fost mult mai bine pentru ea să-și asume această facultate și să facă
totul cum trebuie, era de-a dreptul sfâșietor.
Cu toate cele întâmplate, nimeni nu se aștepta la sfârșitul pe care această fată avea
să-l aibă. La doar 20 de ani nimeni nu se gândește că o simplă depresie poate să te afecteze
atât de mult. Însă, gândurile că totul se întâmplase din vina ei, faptul că și-a dezamăgit
părinții, că a decăzut în ochii prietenilor ei și că această experiență i-a schimbat radical
viziunea despre viață și ce presupune aceasta, a determinat-o pe Rachel ca într-un final,
nefericit de altfel, să-și pună capăt zilelor, aruncându-se de la etajul 10 al blocului în care
aceasta stătea. Vestea a zguduit întreaga facultate, de la studenți la profesori, nimeni nu se
aștepta ca fata să recurgă la un astfel de gest. Nici nu mai încape în discuție șocul și
durerea resimțită de familie la aflarea dureroasei vești.
Această poveste trebuie să vină bine-nțeles și cu o morală...chiar dacă aceasta este
rezultată dintr-o conjunctură nu tocmai fericită. Ce trebuie să înțelegem din această situație
e faptul că orice acțiune greșită are si consecințe, mai mult sau mai puțin grave, însă
contează foarte mult să ne asumăm toate aceste lucruri.
Este important în viață să fim corecți de la început, până la sfârșit și să nu ne bazăm
pe nimeni altcineva decât pe noi înșine. E mult mai ușor să treci peste un eșec când știi că
ai făcut tot ce ți-a stat în putință să faci acel lucru, decât să lași totul în seama altor
persoane și după să regreți și să te gândești că poate tu ai fi făcut mai bine.
Să fraudezi un examen sau să plagiezi o lucrare nu este un lucru nobil. Aceste
lucruri nu ar mai trebui să apară în discuție în zilele noastre. Însă, au fost, sunt și o să fie în
continuare persoane care o să aleagă varianta mai ușoară, dar nu tocmai corectă, însă
trebuie să știe că există consecințe.