TRANSNISTRIA – analiza de Oazu Nantoi

Conflictul din zona de est a Republicii Moldova (in continuare - Transnistria) a fost
conceput de opinia publica, atat din Moldova, cat si din afara ei, drept un conflict
interetnic, politic, act de agresiune militara din partea Federatiei Ruse etc. Totodata,
stabilitatea regimului instaurat in zona controlata de regimul separatist, pasivitatea,
inconsecventa, cedarile unilaterale ale conducerii de la Chisinau nu pot fi explicate, daca
nu se ia in considerare si aspectul economic al problemei.

In urma conflictului armat din primavara-vara anului 1992, Republica Moldova a suferit
o infrangere politica, militara si morala in fata rebeliunii antistatale din Transnistria. O
expresie politica a acestei infrangeri a constituit Acordul cu privire la principiile
reglementarii pasnice a conflictului armat in zona transnistreana a Republicii Moldova,
semnat la 21 iulie 1992 la Moscova de presedintele Moldovei Mircea Snegur si
presedintele Federatiei Ruse Boris Eltin. Insusi faptul ca incetarea conflictului armat a
fost obtinut prin semnarea unui acord cu Federatia Rusa, vorbeste despre aceia, ca
Federatia Rusa in timpul disensiunilor, avea suficiente resurse pentru a nu admite
escaladarea acestora intr-un conflict armat, soldat cu pierderi de sute de vieti omenesti
din ambele parti. Documentul insa, a fost semnat numai dupa ce regimul separatist, cu
implicarea deschisa a trupelor Armatei a 14-a, aflate de la 1 aprilie 1992 in subordonarea
Federatiei Ruse, a invins tanarul stat moldovenesc si a stabilit controlul deplin asupra a
12% din teritoriul lui.

Acest acord prevedea crearea "zonei de securitate", "fortelor de mentinere a pacii",

"Comisiei Unificate de Control" etc. Continutul prevederilor era (si a ramas) in
contradictie flagranta cu standardele internationale referitoare la operatiunile de
mentinere a pacii. Este suficient de remarcat, ca "fortele de mentinere a pacii" au fost
compuse din trupe ce apartin partilor implicate in conflict (Republicii Moldova,
"republicii moldovenesti nistrene" ("rmn") si Federatiei Ruse). Ele sunt subordonate
Comisiei Unificate de Control (CUC), in componenta careia au intrat reprezentanti ai
Republicii Moldova, "rmn" si ai Federatiei Ruse, conform principiului de paritate. Toate
deciziile in cadrul acestui organ, se adopta prin consens. Unicul moment pozitiv, obtinut
in urma semnarii acordului din 21 iulie 1992 de la Moscova, a fost stoparea conflictului
armat si dezangajarea fortelor implicate in conflict. In situatia cand reprezentantii "rmn"
si ai Federatiei Ruse in CUC, pe parcursul activitatii acestui organ, de regula, formau un
front comun impotriva Republicii Moldova, documentul a creat conditii propice pentru
consolidarea regimului separatist in spatele "fortelor de mentinere a pacii". Ele, de facto,
s-au transformat in "forte de mentinere a conflictului" si conducatorii regimului separatist
in umbra lor au obtinut conditii confortabile pentru orice actiuni (incalcari masive si
demonstrative ale drepturilor universale ale omului, crearea si consolidarea "structurilor
de stat", intarirea unui regim politic totalitar, declansarea razboiului informational
impotriva Republicii Moldova etc). In plus, teritoriul "rmn" din 1992 este in afara
jurisdictiei oricarui stat si acest factor a contribuit la criminalizarea rapida a zonei
separatiste si la transformarea ei intr-o "zona economica libera criminala".

1
Republica Moldova si-a proclamat independenta la 27 august 1991. Proclamarea
independentei politice s-a realizat pe fundalul ruinarii structurilor de stat ale Uniunii
Sovietice si in lipsa majoritatii propriilor structuri. Aceasta se referea si la serviciul
vamal, trupe de graniceri si controlul eficient asupra frontierei de stat etc. In 1991,
puterea centrala de la Chisinau deja era lipsita de posibilitatea de a instaura controlul
asupra portiunii de frontiera cu Ucraina, controlate de regimul separatist de la Tiraspol
(circa 420 km). Centrele industriale din zona controlata de regimul separatist (Tiraspol,
Bender, Ribnita) sunt plasate pe artere de transport (calea ferata, sosele) cu iesire pe
teritoriul Ucrainei, inclusiv cu acces liber la porturile din Odessa si Iliicevsk. Aerodromul
militar de la Tiraspol, formal controlat de Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), de
asemenea, se afla la dispozitia regimului separatist.

Chiar in timpul conflictului armat au fost depistate cazuri, cand agentii economici,
inclusiv de pe malul drept al Nistrului, profitau de starea de haos si lipsa oricarei legi in
zona de conflict pentru realizarea diverselor operatiuni comerciale ilegale. De notat, ca in
urma crizei politice de la Chisinau, care a urmat dupa incetarea conflictului armat din
vara anului 1992, initiativa in structurile legislative si executive ale puterii centrale a fost
preluata de Partidul Democrat Agrar si Miscarea Internationalista "Edinstvo", atitudinile
politice ale carora erau in concordanta cu cele ale liderilor separatisti de la Tiraspol
(pozitia negativa fata de farimitarea URSS, ura fata de emanciparea nationala a populatiei
autohtone, fata de noile forte politice anticomuniste etc.). Acesti factori au creat conditii
favorabile pentru activitati economice ilegale, realizate de structurile criminale
organizate, de functionarii corupti (sau prin contributia lor) de pe ambele maluri ale
Nistrului si pentru "simbioza" fireasca a structurilor criminale cu structurile puterii
(constitutionale de la Chisinau si anticonstitutionale de la Tiraspol). Este suficient de
mentionat, ca liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov l-a numit pe propriul fiu in
functia de sef al Comitetului vamal. Interesul structurilor criminale fata de Transnistria
este determinat si de faptul, ca in aceasta zona sunt stocate cantitati enorme de munitii si
armament. O parte considerabila de armament si munitii au fost depozitate in graba
atunci, cand trupele sovietice se evacuau in graba din tarile Europei de Est. Aceasta a
creat conditii favorabile pentru comercializarea ilegala a armamentului si a munitiilor in
diferite puncte "fierbinti" (Caucaz, Jugoslavia etc.). Insusi regimul separatist a inzestrat
cu acest armament (18 tancuri T-64, artilerie, blindate etc.) propria armata de 7500 de
persoane si este in stare, in caz de mobilizare generala, sa inarmeze circa 25 mii de
persoane. Acest fapt constituie o dovada, ca controlul asupra cantitatilor enorme de
munitii si armament stocate in zona din partea GOTR este foarte relativ. In martie 2000,
se vehiculau insistent zvonurile, ca celalalt fiu al liderului separatist Igor Smirnov a fost
arestat la Moscova, avand asupra sa 1 milion 200 mii dolari SUA pentru vanzarea ilegala
a armamentului din Transnistria combatantilor din Cecinea. In cadrul vizitei de lucru a
presedintelui Federatiei Ruse Vladimir Putin in Moldova in iunie 2000, i-au fost
demonstrate mostrele de armament fabricat la intreprinderile industriale din Transnistria
si care au fost vandute combatantilor din Cecinea. Activitatile economice ilegale cele mai
profitabile din Transnistria au fost monopolizate de unele structuri economice, care
activau in stransa "colaborare" cu liderii separatisti si sub protectia lor. Aceasta, in primul
rand, se refera la firma Serif, fondatorii careia sunt cetatenii Republicii Moldova, Gusan
Victor si Cazmali Ilie ( foarte probabil ca ei dispun de pasapoarte si ale altor tari). Lupta

2
pentru controlul deplin asupra diferitor zone de interese in Transnistria se realizeaza prin
mijloacele proprii unei zone criminalizate, iar omorurile la comanda constituie o practica
obisnuita. In aceste reglari de conturi reciproce, au decedat reprezentantii structurilor
criminale, bussinesmanii, reprezentantii structurilor "puterii". Astfel, la 20 decembrie
1999, in autoturismul personal, a fost impuscat un oarecare Vislouh, fost sef de sectie la
Ministerul Securitatii de Stat (MSSt), ulterior - secretarul Consiliului de securitate pe
langa Igor Smirnov. Cateva ore mai tarziu, a fost impuscat un oarecare Grusevsckii, seful
sectiei de anchetare de la MSSt. impreuna cu doi banditi. Pe parcursul existentei "rmn",
aceiasi soarta a avut colonelul Anatol Burdiuja, seful sectiei nr. 6 de combatere a crimei
organizate, Victor Constantinov, presedintele Asociatiei Industriasilor si a Oamenilor de
Afaceri din Transnistria, numerosi membri ai gruparilor criminale organizate etc.

Crimele ce tin de comertul ilegal cu armament, droguri etc. sunt, pe deoparte, evidente.
Totodata, este dificil sa le documentezi. Exista, totusi, o categorie de crime, care lasa
urme evidente si documentate in structurile de stat ale Republicii Moldova. Este vorba de
tranzitul in Transnistria a marfurilor accizate prin punctele vamale la frontiera Republicii
Moldova cu Romania. Acest lucru a devenit posibil din cauza cedarilor unilaterale ale
Republicii Moldova, ce se datoreaza lipsei de vointa politica, incompetentei si coruptiei
elitei politice de la Chisinau. La 7 februarie 1996, presedintele Moldovei Mircea Snegur
si liderul separatist de la Tiraspol Igor Smirnov au semnat Decizia protocolara cu privire
la solutionarea problemelor aparute in domeniul functionarii serviciilor vamale ale
Republicii Moldova si Transnistriei. In urma semnarii acestui document, regimul
anticonstitutional, care s-a instaurat prin distrugerea cu forta a structurilor de stat
moldovene, a capatat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria stampila
vamala cu inscriptia: "Republica Moldova. Vama Tiraspol". Aici se cere de mentionat, ca
inca din 1991, nici un agent economic din zona controlata de separatisti nu plateste
impozite in bugetul statului moldovenesc. Semnarea acestui document a legalizat fluxul
imens de contrabanda ce trecea prin Transnistria si a permis supravietuirea si
consolidarea pozitiilor economice a regimului separatist.

Sa analizam datele doar dintr-un an - 1998. In 1998, volumul total de import al marfurilor
accizate (alcool, produse petroliere, de tutun, bere etc.) in Republica Moldova a constituit
621 milioane 953 mii lei (5,8 lei/dolar SUA - rata medie de schimb pentru anul 1998).
Volumul marfurilor accizate, trecute prin punctele vamale, controlate de Republica
Moldova si declarate cu destinatia in Transnistria, a constituit 2 miliarde 760 milioane
586 mii lei. Suma de aproape de 22 (!) ori mai mare decat pe malul drept al Republicii
Moldova pe cap de locuitor.

Daca am admite, ca acest volum de marfuri accizate ar fi ajuns legal la destinatie, atunci
in bugetul "rmn" urma sa fie platite accize in suma de circa 80 milioane dolari SUA. Insa,
in bugetul "rmn", veniturile reale in urma platii accizelor au constituit doar ….3,16
milioane dolari SUA, sau - circa 4%! Prin urmare, cel putin 90% din marfurile accizate,
declarate la vama Moldovei cu destinatia Transnistria, in realitate, au fost marfuri de
contrabanda. Volumul de evaziune fiscala din bugetul statului moldovenesc, celui mai
sarac stat din Europa, din cauza neplatii taxelor vamale si a accizelor, a constituit circa 1
miliard 352 milioane lei. Restantele la plata pensiilor in 1998 erau 296,8 milioane lei, iar

3
la plata salariilor in sfera bugetara - 249,1 milioane lei. Pierderile pentru bugetul statului,
in urma diferitor crime economice, realizate prin "rmn", in realitate, erau mult mai mari.
Regimul separatist de la Tiraspol, sub paravanul "fortelor de mentinere a pacii" a
instaurat de-a lungul Nistrului si in jurul orasului Bender pichete de graniceri si posturi
vamale, efectuand un control riguros asupra circulatiei de marfuri din/in "rmn". In ceia ce
priveste Republica Moldova, doar Guvernul condus de prim-ministrul Ion Sturza, in
aprilie 1999, a instaurat posturi fiscale de-a lungul Nistrului pentru a controla cat de cat
fluxul de marfuri din partea "rmn". Nu este exclus, ca demiterea acestui Guvern in
noiembrie 1999 a fost cauzata si de aceste actiuni, care au au provocat o reactie extrem de
negativa la Tiraspol. Contrabanda prin Transnistria a devenit un bussines profitabil pe
ambele maluri ale Nistrului, iar cei ce incercau sa se opuna acestei practici erau nimiciti.
Asa la 2 iulie 1999, a fost asasinat la comanda Eugen Grosu, seful vamii Causeni, dupa
ce a capturat cateva partide de marfuri de contrabanda din Transnistria si a refuzat sa
intre in cardasie cu alte persoane corupte din structurile de stat ale Republicii Moldova.
Evident, ca asasinii nu au fost gasiti si pedepsiti nici pana in prezent.

Anual, Parlamentul Republicii Moldova voteaza bugetul tarii si tot anual, sute de
milioane de lei nu ajung in buget din cauza contrabandei legalizate de insasi aceasta tara.
Este o axioma, ca economia nationala a Republicii Moldova consuma anual nu mai putin
de 1 milion 200 mii tone de produse petroliere. Insa, puterea corupta de la Chisinau
tolereaza ani de-a randul, ca circa 60% din produsele petroliere de pe teritoriul Republicii
Moldova, sa constituie contrabanda evidenta, adusa prin "rmn". Putinele cazuri, cand unii
functionari de stat incearca sa atraga atentia conducerii tarii asupra acestei situatii,
oferind informatii veridice despre amploarea crimelor economice, savarsite prin zona
separatista, inclusiv cu indicarea volumelor de pierderi pentru economia nationala, raman
fara nici o reactie.

O sursa importanta de venituri ilicite pentru persoanele corupte de pe ambele maluri ale
Nistrului constituie sectorul energetic. Tergiversarea privatizarii sectorului energetic,
aflarea producatorului principal de energie electrica (statiei termo-electrice de la
Cuciurgani) pe teritoriul "rmn", oferea posibilitati nelimitate pentru furtul banilor publici
in acest domeniu. Guvernul Moldovei prin deciziile sale aloca anual credite importante
"pentru achizitionarea resurselor energetice". In situatia cand o tona de carbune, platita
imediat in dolari americani, putea fi cumparata cu 24-27 dolari SUA, contractele se
perfectau pentru pretul de 45 dolari SUA pentru o tona de carbune (asemenea pret putea
fi stabilit doar in cazurile cand achitarea are loc nu cu bani si imediat, ci cu marfuri si cu
amanari substantiale ale achitarilor). Daca sa tinem cont de faptul, ca volumul de carbune
procurat anual avea circa 200 mii tone, este lesne de calculat sumele furate anual din
bugetul tarii. Datorita aceleiasi coruptii ale guvernantilor de la Chisinau, pot fi explicate
situatiile, cand energia electrica se cumpara de la Cuciurgan cu 3,8 centi/kWt/ora, in
situatia cand din Ucraina acelasi kWt/ora putea fi procurat cu 3,2 centi. De adaugat, ca
normativele de consum al pacurei, gazului etc. pentru producerea unei unitati de energie
electrica la statia termo-electrica de la Cuciurgani, se stabileau fara a fi controlate de
puterea centrala de la Chisinau.

4
Pe langa stampila vamala, Republica Moldova asigura pentru agentii economici din
"rmn" toate conditiile pentru activitatile economice. Structurile de stat ofera agentilor
economici din Transnistria certificate forma "A" (anexa nr.1), necesare pentru exportul
textilelor in tarile Uniunii Europene, certificatele de conformitate etc. Guvernul Moldovei
propunea insistent liderilor "rmn" (anexa nr.2) deschiderea la Rabnita a filialei Camerei
de Industrie si Comert. In situatia cand Moldova si fara aceasta ofera agentilor economici
din "rmn" toate actele necesare, liderii separatisti demonstrativ au refuzat acest lucru.
Membrii guvernului moldovean semneaza scrisori de garantie catre bancile din alte tari,
in urma carora agentii economici din "rmn" obtin creditele necesare (anexa nr.3). Agentia
Nationala de Identificare Automata ("EAN") ofera agentilor economici din Transnistria
coduri lineare, fara de care ele nu pot comercializa productia lor in afara Moldovei.

Este prea simplist considerentul ca diferendul transnistrian ar putea fi solutionat prin

instaurarea blocadei economice din partea Republicii Moldova. Cunoscand moravurile si
realitatile societatii moldovenesti, este greu de presupus, ca aservirea grijulie a agentilor
economici din "rmn" de catre functionarii de stat ai Republicii Moldova este absolut
dezinteresata. S-a creat o situatie absurda, la prima vedere. Republica Moldova creaza
toate conditiile necesare pentru ca agentii economici, aflati pe teritoriul controlat de
regimul separatist, sa functioneze nestingherit, cu toate ca ei platesc impozite in bugetul
"rmn" si nu al Republicii Moldova. Din acest buget se intretine armata "rmn", care zi si
noapte se pregateste sa riposteze "agresiunii" din partea Republicii Moldova, se
finanteaza toate structurile represive, proprii unui regim totalitar, care inabusa orice
opozitie politica si periodic insceneaza alegeri "libere si corecte" etc. In pofida faptului ca
liderii separatisti de la Tiraspol ocupa ultimii ani o pozitie demonstrativ-batjocoritoare
fata de Republica Moldova, puterea de la Chisinau nu depune nici un efort pentru
schimbarea situatiei. In cursul anilor, dupa semnarea acordului din 21 iulie 1992, statul
moldovenesc nici n-a incercat sa elaboreze o strategie proprie de solutionare a
conflictului transnistrian bazata pe interesele cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri
ale Nistrului. Statul moldovenesc se afla intr-un proces de dezintegrare, privit cu
indiferenta de politicieni si de cetatenii derutati si apatici. Unica explicatie plauzibila a
acestei stari de lucruri este coruptia si amoralitatea intregii elite politice din Moldova,
complicitatea ei la realizarea crimelor economice impotriva propriului stat si lipsa
oricarui control asupra puterii din partea societatii civile.

Oazu Nantoi