Dream

Management
Fișa postului
pentru cei care aleg
să fie managerii propriilor vieți

Mirela Oprea
 EDITURA CARTEX

Concepția grafică a copertei: Mădălina Pricop

Lector: Lucian Pricop

Corectură: Ilie Barangă

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

OPREA, MIRELA
Dream Management. Fișa postului pentru cei care aleg să fie managerii
propriilor vieți / Mirela Oprea - Bucureș= : Cartex, 2019
ISBN 978-606-8893-51-8
I. Oprea, Mirela

159.9

Pentru comenzi și informații, vă rugăm să ne contactați la:

• Tel/fax: 021/323.41.30; 021/323.00.76
• Tel: 0745.069.898; 0729.951.763
• www.edituracartex.ro
• e-mail: comenzi@edituracartex.ro
• O.P. 4, C.P. 184, Bucureș=
 Frica noastră cea mai mare nu este
faptul că suntem inadecvați.
Frica noastră cea mai mare este de a
fi peste măsură de puternici.
Lumina noastră și nu întunericul din noi
ne înspăimântă cel mai tare.
Ne întrebăm: „Cine sunt eu ca să fiu briliant,
talentat, fabulos?”
De fapt, cine eșD tu ca să nu fii?
Suntem fiii lui Dumnezeu.
Jocul nostru la scară mică nu folosește nimănui.
Nu este nimic înțelept
în a ne micșora pe noi înșine asGel încât ceilalți
să nu se simtă nesiguri în preajma noastră.
Ne-am născut cu toții pentru a străluci,
așa cum fac copiii.
Ne-am născut ca să manifestăm
Gloria lui Dumnezeu care e înăuntrul nostru.
Nu doar în unii din noi,
în fiecare din noi.
Și când permitem Luminii noastre
să strălucească, inconșDent dăm
altora posibilitatea de a face același lucru.
Și când ne eliberăm de fricile noastre,
prezența noastră în mod automat îi eliberează și pe ceilalți.

Marianne Williamson
 Foarte scurt ghid pentru ciHtorul
care încearcă să decidă dacă dorește să cumpere această carte

Înainte de a fi scriitoare, sunt o ci=toare avidă de când mă ș=u. Am început să

cumpăr cărți la vârsta de 8 ani și probabil că am cumpărat sute de volume.

Ca să decid dacă vreau să cumpăr o carte, eu procedez așa: 1. Consult =tlul, ca

să văd dacă îmi spune ceva. 2. Răsfoiesc rapid cartea ca să înțeleg dacă mă
interesează și conținutul – unele cărți au =tluri foarte promițătoare și nu de
puține ori m-am înșelat. 3. Citesc prima pagina. 4. Dacă prima pagină mă
convinge, mă uit la preț și îl compar cu intensitatea dorinței mele de a dispune
de acea carte la orice oră din zi și din noapte.

De multe ori mi-aș fi dorit ca această decizie să fie mai simplă. Să existe un loc
în carte care să îmi spună clar dacă vreau sau nu să cumpăr acea carte. Așa că
am decis ca în cartea aceasta să includ un as^el de loc, care să ajute ci=torul să
ia o decizie informată.

Locul acesta e pe pagina 30, sub forma unei întrebări. Dacă răspunzi nega=v la
această întrebare, atunci e puțin probabil să îți placă această carte. Însă dacă
răspunzi afirma=v, atunci e foarte posibil să îți facă plăcere să citeș= această
carte în întregime, caz în care vei fi fericit să o cumperi.
Cuprins
Prefață / 11
Cum să fac să îmi dezamăgesc auditoriul? / 11
Visurile noastre: balauri cu șapte capete? / 14
O metodă rațională pentru managementul visurilor noastre / 15
La umbra turnului de fildeș: cum s-a scris această carte? / 16
Ce vei găsi în această carte / 20 Mulțumiri
/ 23

Capitolul I. E posibil să îți îndeplineș= visurile? / 26

1. Ce este un vis în contextul acestei cărți? / 31
2. Oameni obișnuiți care au înfăptuit visuri aparent imposibile / 35
3. De ce o carte despre managementul visurilor / 39
4. De unde vin visurile pe care le avem? / 44
5. Cum îți priori=zezi visurile? / 47
6. Mituri referitoare la visuri / 50
7. Ce fel de visuri trebuie să urmărim? / 56
Concluzii / 60

Capitolul II. Funcțiile managerului de visuri / 62

1. Reprezentarea visului / 68
2. Planificarea visului / 74
3. Organizarea în vederea realizării visului / 81
4. Crearea și ges=onarea echipei visului / 88
5. Conducere pe calea visului / 95
6. Monitorizarea progresului spre vis / 104
Concluzii / 110
8 DREAM MANAGEMENT

Capitolul III. Metodele managerului de visuri / 112

 1. Vizualizarea visului / 114
2. Jurnalul visului / 122
3. Contrastul mental / 127
4. Cel mai mic pas / 134
5. Crearea de mini-obiceiuri / 139
6. Îndrumar pentru buna u=lizare a metodelor / 145
Concluzii / 147

Capitolul IV. Abilitățile managerului de visuri / 149

1. Dezvoltarea conș=inței de sine / 151
2. Mo=varea / 168
3. Comunicarea / 175
4. Rezolvarea de probleme / 187
5. Abilitatea de a cere ajutor / 195
Concluzii / 204
Capitolul V. Dincolo de viața privată:
transformarea organizațiilor în care lucrăm prin
visurile pe care le avem / 206
1. De la management prin obiec=ve la management prin visuri / 207
2. O lovitură și două lecții învățate / 208
3. Un sistem de Dream Management / 209
4. Un an=dot pentru demisia mo=vațională / 212
5. Primul atelier de Dream Management din România / 214
6. Dream building versus team building / 217
7. Managementul prin visuri. Spre o definiție / 219

DREAM
MANAGEMENT Error!
Bookmark not defined.
Capitolul VI. Visul meu caută manageri și colaboratori /Error! Bookmark not
defined.
1. Profesori, părinți și psihologi școlari / Error! Bookmark not defined.
2. Manageri și antreprenori / Error! Bookmark not defined.
3. Specialiș= în resurse umane / Error! Bookmark not defined.
4. Directori și manageri de bănci / Error! Bookmark not defined.
5. Angajați și voluntari în organizații neguvernamentale /Error! Bookmark
not defined.
6. Membri și simpa=zanți ai par=delor poli=ce (noi) /Error! Bookmark not
defined.
7. Lideri și membri ai asociațiilor românilor din străinătate / Error!
Bookmark not defined.
8. Membri ai familiilor ex=nse / Error! Bookmark not defined.
9. Ci=torii și ambasadorii acestei cărți / Error! Bookmark not defined.
10. Alții pe care spațiul nu îmi permite să îi includ aici /Error! Bookmark
not defined.
11. Ce poți să faci dacă vrei să mă ajuți? / Error! Bookmark not defined.
Index de noțiuni / Error! Bookmark not defined.
Prefață

Uneori pentru ca un vis să se împlinească e suficient să îl ai.

Ursula Zybura

Curiozitatea era palpabilă în sala cu tavan de lemn a hotelului în care se

reuniseră mai bine de cincizeci de femei de afaceri din orașul Sibiu. Era ianuarie,
vremea marilor „rezoluții” de început de an, iar =tlul evenimentului promitea
din plin: „Dream Big and Make it Happen!”. „Visează la scară mare și fă să se
întâmple”. Descrierea evenimentului ridicase și mai mult expectațiile: „2019
vine cu noi oportunități de business, dar și provocări cărora trebuie să le faci
față. Nu îți face griji, căci alături de =ne există oameni cu viziuni similare ce te
pot ajuta ca rezultatele tale să depășească așteptările”.
Eram primul speaker din listă, deci cel mai puțin important. În general, la as^el
de evenimente, speaker-ul vedetă vorbește ul=mul. Din meseria mea
anterioară nu eram obișnuită să fiu primul speaker, dar în noul meu rol a trebuit
să mă obișnuiesc cu lucruri mult mai provocatoare decât atât: să îmi deschid o
firmă, să învăț despre organizarea de evenimente, să negociez prețuri pentru
evenimentele mele, să mențin echilibrul între ce acceptam să fac în mod
voluntar și ce trebuia plă=t, să ges=onez și să produc conținut (inclusiv video-
uri) pentru câteva canale de social media și, cel mai important, să îmi dozez
energia pentru a nu sucomba sub propriul meu entuziasm.
Însă, dacă nu eram cel mai important speaker de pe agendă, eram cu siguranță
cel mai îndrituit să vorbească aici. Eram expertul în visuri! Mai exact, în
managementul acestora. Eram managerul de visuri: „The Dream Manager”.
Spre bucuria mea, începeam să fiu tot mai cunoscută cu acest =tlu, pe care mi-
l arogasem cu câteva luni în urmă, la începutul anului saba=c pe care mi-l
luasem ca să explorez această nouă și neașteptată pasiune.

Cum să fac să îmi dezamăgesc auditoriul?

Toți ochii erau ațin=ți spre mine, iar scopul meu era să le dezamăgesc. Da, ai
ci=t bine. Scopul meu era să le dezamăgesc pe aceste femei! Să le scot din
transa
10 DREAM MANAGEMENT

lui „Dream Big” și a citatelor așa-zis „inspiraționale” și „mo=vaționale” pline de

contradicții și aiureli siropoase menite să creeze o emoție de moment îndeajuns
de „înălțătoare” încât să jus=fice sumele adesea disproporționate pe care le
solicitau cei care le proferau.
Voiam să le vorbesc pe șleau, dar am simțit că nu se cade. Așa că le-am poves=t
mai întâi despre Amna al Haddad. O femeie din Dubai care a decis să devină
halterofilă, într-o țară în care această opțiune aproape că a ostracizat-o. Locul ei
în societate era de a se supune bărbatului în contextul unei căsătorii agreate de
părinți, din care să rezulte un număr de copii, dintre care neapărat unul sau mai
mulți să fie băieți. Truda ei de a-și construi musculatura și forma fizică pentru a
ridica greutăți în cadrul unor concursuri cu public era fie profund disprețuită, fie
descurajată, fie, în cel mai bun caz, cu greu tolerată. Cu toate acestea, Amna al
Haddad a câș=gat concursuri internaționale, obținând numeroase medalii de
aur, argint și bronz. La multe dintre aceste concursuri, Amna era prima și singura
femeie acoperită din cap până în picioare, conform codului ves=mentar impus
spor=velor musulmane.
Datorită dârzeniei și succesului său, Amna a ajuns un model pentru mii și mii de
fe=țe din întreaga lume. În unul dintre interviurile sale Amna a spus așa:
„Indiferent de câte greutăți te loveș=, nu-ți abandona niciodată visul! Cu
cât insiș= mai mult, cu atât eș= mai aproape de a=ngerea țelului. Când
situația devine mai grea, trebuie să devii și tu mai tare“.
Am rugat femeile din sală să ridice mâna sus dacă erau de acord cu acest citat.
Toate femeile au ridicat mâna, mai puțin cea care urma să fie ul=mul speaker al
serii, care tocmai scria o postare pe Facebook despre eveniment. În pregă=rea
prezentării mele nu mă îndoisem că acesta va fi rezultatul micului meu test. Pe
de o parte, eu fiind dream managerul, persoanele din sală se așteptau ca eu să
fiu susținătoarea unor mesaje de acest =p. Nu ș=au că eu complotam pentru a
le dezamăgi. Pe de altă parte, acest =p de îndemn e așa de des întâlnit încât
ridici mâna fără să te mai gândeș= cu adevărat atunci când îl auzi. Le-am
mărturisit lipsa mea de entuziasm:
„Genul ăsta de îndemn e complet inu=l. E pe toate gardurile. Îl ș=m cu
toții și totuși cântăm dezlânat prohodul visurilor noastre, în =mp ce le
conducem demn pe ul=mul lor drum, cel al cimi=rului. Și la fiecare 100
de metri mai vedem o pancartă cu o versiune a acestui îndemn. Mai rău,
 Prefață 11

acest îndemn mai e și stupid. Ba e bine, doamnelor, să abandonăm unele

dintre visurile noastre! Uneori am fost influențate sau prost sfătuite în
stabilirea lor. Alteori am fost naive și am crezut că tot ce zboară se
mănâncă. Alteori am crescut și visul acela nu mai e decât un balast în
viețile noastre”.
Am văzut priviri consternate, așa încât m-am simțit încurajată să merg mai
departe:
„Unul dintre mo=vele pentru care mă enervează afirmația asta este că
nu are nicio bază ș=ințifică. Vă spuneam mai înainte că sunt doctor în
dezvoltare internațională. Asta înseamnă că am scris o teză de câteva
sute de pagini în care fiecare paragraf, adică vreo 1500 de unități, a
trebuit să fie documentat printr-o referință bibliografică. Sufăr efec=v
când văd ches=i din astea care zboară prin văzduh fără nicio bază
ș=ințifică. Care cercetător de la care universitate a demonstrat fără
pu=nță de tăgadă și cu grup de control la purtător că efortul este
întotdeauna, fără excepție și musai direct proporțional cu succesul? Nu
spun că nu există studii despre relația dintre efort și succes. Dar, de
obicei, ele sunt mult mai nuanțate decât acest enunț. Îndeajuns de
nuanțate încât să fie și oarecum u=le celor care le citesc”.
Și dă-i și luptă, vorba lui Caragiale, cu alte și alte argumente, în speranța de a le
pune pe gânduri într-o măsura suficientă încât să creez o breșă acolo unde
înainte nu era decât un zid al truismului inu=l. Miza era cu atât mai mare cu cât
visurile acestor femei puternice nu erau doar ale lor. Ele țineau în palmele lor
ca=felate și frumos parfumate des=nele a zeci de angajați, a căror bunăstare
depindea de cât de frumos și mai ales eficient puteau să viseze ele. Mă simțeam
responsabilă nu doar față de ele, audiența mea primară, cât mai ales față de cei
de acasă, audiența secundară. La o adică, deși nu aș fi recunoscut cu voce tare,
de ele mă îngrijoram mai puțin decât de cei de acasă care poate contau pe
visurile lor mari.
Prin urmare, am început să le vorbesc despre ce ne spune ș=ința că trebuie să
facem atunci când avem un vis pe care vrem să îl realizăm. Ci=sem tone de cărți
pe tema ges=onării obiec=velor personale și în mintea mea lucrurile deveneau
tot mai clare: folosește metode prietenoase cu creierul tău și vei putea să faci
aproape tot ce vrei; sau, adoptă metode care nu ți se potrivesc și îți vei aduce
frustrare, necaz și întristare. Nu ș=am atunci, dar ce le-am poves=t lor cu =mpul
12 DREAM MANAGEMENT

a devenit metoda COPIL. COPIL e, desigur, un acronim: C vine de la „clarifică

visul”; O vine de la „iden=fică obstacolul care îți stă în cale”, P vine de la „pasul
cel mai mic, ridicol de mic” pe care trebuie să îl facil; I vine de la „inimă bună”,
o metaforă pentru a reprezenta prietenii pe care îi aduni în jurul visului tău; L
înseamnă „liniștea” pe care ai nevoie să o cul=vi în mintea ta pentru a putea să
te concentrezi asupra visului. Pe măsură ce vorbeam o liniște luminoasă se lăsa
asupra sălii, iar ochii scăpărau cu interes. La finalul evenimentului, câteva dintre
doamnele din sală au venit la mine și mi-au mulțumit. Una dintre ele a spus că
s-a simțit ca și cum cineva ar fi făcut o mică vrajă în mintea ei. Eu am zâmbit în
sinea mea, pentru că ș=am că ș=ința este magie care funcționează.

Visurile noastre: balauri cu șapte capete?

Oamenii au visat de când se ș=u oameni și cei cu visuri mari au trecut în istorie
ca fiind mistuiți de un foc interior care i-a împins spre fapte ieșite din =parele
vremurilor în care au trăit. Nu se ș=e cum (sau poate mai corect ar fi să spun că
nu ș=u eu cum), înțelepciunea colec=vă contemporană a ajuns la ideea că
trebuie cu orice preț să îți urmăreș= visurile chiar și atunci și mai ales atunci
când „urmărirea” devine extrem de grea. O idee stahanovistă, exprimată mai
sus de Amna al Haddad, dar și de mulți, mulți alții, conform căreia visurile tale
sunt însetate de sacrificiu omenesc. Mai mult, acest sacrificiu chiar li se cuvine,
dat fiind că, în lipsa lor, viața ar fi complet lipsită de sens.
Cu as^el de idei care ne împresoară la tot pasul, mulți oameni renunță să mai
viseze de teamă că asta le atrage numai greutăți, anxietate, confuzie, durere.
Fiind atât de greu să ne ținem agățați de un vis care nu vrea altceva decât să se
scuture de noi, ne încurajăm unii pe alții pe Facebook și alte canale de social
media, prin citate frumos împănate și cimilituri variate, să nu renunțăm în niciun
caz și niciodată la visurile noastre. Cei puțini care nu au renunțat încă nu
îndrăznesc să facă primii pași spre visurile lor, pentru că își imaginează furcile
caudine și focurile iadului până să iasă la un liman cu visul lor. Așa, visurile
noastre ajung să fie cei mai mari dușmani ai noștri, iar în inimile noastre trăim
emoția de a ne realiza visurile cu teamă, îndoială de sine, furie, vinovăție și chiar
ură. „Oare ar trebui să renunț la tot ca să pot să fac ce cred că mi-ar plăcea cu
adevărat? Și copiii? Și părinții? Și toți anii ăș=a în corporație? Și pensia?”.
Mai ș=i când erai mic și adulții te întrebau: „Pe cine iubeș= mai mult: pe mama
sau pe tata?”. O întrebare aparent dulce și inocentă, dar care de fapt era un
 Prefață 13

adevărat instrument de tortură. Tu rămâneai acolo, stors de energie și îngrozit

că trebuie să faci o alegere atât de grea, la o vârstă atât de fragedă. Fețișoara
începea să ți se încrețească a plâns, moment în care adulții izbucneau într-un
râs amuzat-pervers. Ei, acum întrebarea aceasta s-a transformat în „Să îmi
urmez visul sau să îmi văd liniș=t de viață?”. Între =mp, studiind întrebarea
despre mama și tata, experții au ajuns la concluzia că e o întrebare abuzivă, o
adevărată tortură psihologică pentru copilul mic și au sfătuit adulții să o scoată
din repertoriul de interacțiuni cu copiii. Dar întrebarea aceea a rămas acolo, în
sistemul tău, iar acum ți-o pui tu însuți într-o altă formă, la fel de chinuitoare.

O metodă rațională pentru managementul visurilor noastre

Dar lucrurile nu trebuie să fie așa. Chiar și atunci când realizarea visurilor pare
o ches=une guvernată de noroc și alți factori în afara controlului celui care
deține visul – un contact care a facilitat încheierea acelei afaceri, o sumă de bani
oferită de părinți – de fapt există un set de „strategii” (să le spunem așa) pe care
cei care își realizează visurile =nd să le urmeze mai mult sau mai puțin conș=ent
și organizat.
Studiile ș=ințifice riguroase confirmă existența și eficiența acestor strategii.
Aplecându-mă asupra acestor cercetări și studiind oameni obișnuiți care își
realizează visurile am început să înțeleg că aceste strategii sunt mai degrabă
regula decât excepția în viețile celor care nu doar că au un vis, dar reușesc să îl
și îndeplinească. Mai mult, am început să întrezăresc ideea că, împreună, aceste
strategii pot forma o „metodă”. O metodă rațională prin care oamenii își pot
ges=ona visurile. Și care desigur nu va rezolva toate problemele planetei, dar
care ne poate ajuta să ne creștem șansele de a ne realiza visurile și să fim as^el
mai împliniți și mai fericiți.
Încetul cu încetul și fără să îmi dau bine seama cum, am îmbrățișat „meseria”
de „manager de visuri” pentru că, devenind tot mai conș=entă de această
metodă, am început să îmi doresc să fac ceva cu ea: să o testez, să găsesc
informații care să o confirme sau să o infirme, să vorbesc despre ea, să o
împărtășesc și altora, să o pun la lucru. În etapele de început, senzația pe care
o aveam nu era că eu descopeream ceva – această metodă – ci că acest ceva mă
trăgea spre el și făcea asta în mod consecvent, cu o forță doar cu puțin mai mare
decât cea pe care eu o u=lizam ca să fug de schimbarea radicală pe care avea să
o aducă în viața mea.
14 DREAM MANAGEMENT

Chiar de la început, în =mp ce căutam informații care să infirme sau să confirme

ideea că există o as^el de metodă, s-a întâmplat ceva care m-a luat prin
surprindere. Am înțeles că aceste strategii pe care unii dintre noi le urmează
intui=v sunt adesea confirmate de studii ș=ințifice serioase. Un ar=col ducea la
un alt ar=col și o carte ci=tă ducea la altă carte ci=tă, iar puzzle-ul seducător al
cunoașterii se așternea tot mai clar în fața mea, pentru că fiecare piesă nouă
completa piesele deja existente. Am început să accept că de fapt există un
anumit mod de gândire și acțiune, care le permite unora dintre noi să își creeze
un adevărat obicei din a-și realiza visurile. Pentru mine acesta a fost un gând
salvator. Deci așa cum unii dintre noi au obiceiul de a bea cafea dimineața sau
de a merge la sală de două ori pe săptămână, alții și-au format bunul obicei de
a-și îndeplini visurile. Am vrut să aflu mai mult. Acum nu mai trebuia să mă mai
„tragă” nimic. Curiozitatea mea a devenit o forță mo=vațională care mă presa.
Con=nuând cercetările, am înțeles ceva ce fusese tot =mpul sub nasul meu, dar
nu putusem să îl accept ca să îl ar=culez clar. Și anume: în turnul de fildeș al
lumii academice, cercetătorii ș=u care sunt acele strategii care, dacă ar fi
adoptate, ar conduce mai repede și mai lin spre realizarea visurilor celor care
au visuri de realizat. Secretele sunt cunoscute și nici măcar nu mai sunt secrete.
Le poate accesa oricine pentru a le u=liza în viața sa. În mod gratuit, uneori doar
la un click distanță, alteori la capătul unei analize sta=s=ce, sau la finalul a două
sute de pagini frumos așezate într-o carte!
Singura problemă? Ele nu sunt „traduse” pe înțelesul tuturor! Limbajul
academic poate să fie uneori arid, chiar țepos. Și, mai mult, uneori rezultatele
cele mai interesante sunt obținute la confluența a mai multor ș=ințe: psihologie,
economie, neuroș=ințe, medicină etc.
De aceea „secretele” acestea nu au ajuns încă decât la unii dintre cei care stăm
cuminți la baza turnului de fildeș. Pe de o parte, acest lucru este firesc. Nu toți
oamenii adoptă noutățile în același ritm. Teoria difuziunii sociale a inovației
arată că din acest punct de vedere oamenii sunt împărțiți în cinci categorii. Cam
2,5% dintre noi suntem inovatori, descoperim lucruri noi, pe care abia așteptăm
să le putem împărtăși cu cei din jur. 13,5% dintre noi adoptă inovațiile de îndată
ce aud despre ele. Acestora le place să fie printre primii care fac lucrurile într-
un fel nou și de aceea pe aceș=a îi numim adoptatori =mpurii (early adopters,
în limba engleză). Apoi 34% formează majoritatea =mpurie, 34% majoritatea
târzie, iar 16% dintre noi sunt cei care adoptă ul=mii noutățile.
 Prefață 15

La umbra turnului de fildeș: cum s-a scris această carte?

Mi se pare un lucru nedrept și cu această carte mi-am dorit să pot să pun umărul
la un efort de „traducere” care să ajute cât mai mulți oameni de la baza turnului
de fildeș să înțeleagă ș=ința realizării visurilor și să o folosească pentru a avea o
viață mai împlinită și mai fericită. De aceea, la fundația acestei cărți se află sute
de ore de lectură a celor mai relevante studii ș=ințifice și sute de ore în care am
reflectat la următoarea întrebare: „Cum se pot explica aceste lucruri într-un
mod simplu și atrac=v, pe înțelesul tuturor, inclusiv al acelora care nu au studii
în psihologie, medicină, neuroș=ințe etc.?”.
O altă întrebare care m-a călăuzit în tot =mpul acesta și care se află și ea la baza
acestei cărți este: „Ce fac al^el oamenii care își fac un obicei din a-și realiza
visurile?”. Aceasta este o întrebare simplă, care însă e insuficient explorată. Într-
o zi mi-ar plăcea să fac parte dintr-un amplu proiect de cercetare care să se
ocupe exclusiv de această întrebare. Între =mp, din observațiile mele, mi s-a
părut că înțeleg că unul dintre lucrurile pe care oamenii care au obiceiul să își
realizeze visurile le fac în mod diferit este modul în care se raportează la visul
lor: la fel cum managerii se raportează la proiectul lor cel mai important.
Inițial, această idee mi-a venit prin intermediul unei cărți despre care o să
povestesc un pic mai târziu. Primul meu gând a fost: „Ce metaforă stupidă!”.
Eram eu însămi manager în acel moment. Echipa mea era formată din circa
cincisprezece persoane – angajați, consultanți și interni – din opt țări diferite,
iar eu trudeam sub povara ei. Mai precis, sub povara luptei surde, nedeclarate
niciodată ca atare, cu una dintre persoanele din echipă. Mereu nemulțumită,
persoana aceasta scruta fără încetare orizontul ca să mă prindă „la colț”, să îmi
vâneze greșelile. Fără ca eu să ș=u, petrecea nenumărate ore în întâlniri online
ca să adune „dovezi” despre lipsa mea de adecvare la rol. În momentul în care
am început să prind de veste, eram complet nepregă=tă pentru o confruntare.
Fusesem aruncată într-o apă prea adâncă înainte de a ș= să fac măcar pluta și
habar nu aveam ce să fac cu acest gen de comportament. În întreaga mea viață
profesională nu avusesem niciodată vreun conflict cu nimeni, iar asta mă
dezavantaja clar, colega mea fiind experimentată în războaie de toate felurile.
Acumulam stres și mi se părea că munca de manager e cea mai irațională muncă
de pe planetă: cum să asociezi visurile cu așa ceva? Dar așa cum se întâmplă
adesea, lucrurile nu vin degeaba spre noi. Intrigată de această asociere, am
început să citesc cărți de management. Pentru prima oară în viață. Așa cum se
16 DREAM MANAGEMENT

întâmplă adesea, fusesem un manager făcut în grabă și din păcate nu avusesem

=mp să mă instruiesc. Începeam acum, pentru că nevoia e cel mai bun învățător.
Îmi amintesc și acum emoția pe care am simțit-o când mi-a sosit acasă primul
tom: o carte de 600 de pagini cu coperți de carton albastru. O carte a lui Peter
Drucker, unul dintre părinții fondatori ai ș=inței managementului. Și am ci=t
tomul acela, și apoi alt tom, și apoi altele, și apoi am înțeles de ce cuvintele „vis”
și „management” trebuie să stea împreună nu din întâmplare, ci cu tot
dinadinsul!
Următorul pas a fost să încep să culeg poveș= ale unor oameni obișnuiți, ca mine
și ca =ne, care au visuri pe care vor să le realizeze sau pe care le-au realizat deja.
Am ascultat aceste poveș=, prin filtrul managerului care nu fusesem dar care
deveneam, în contextul atelierelor de Dream Management pe care le organizam
în principalele orașe din România. Sute de oameni au împărtășit cu mine visurile
lor pentru o viață mai bună, cu mai mult zvâc. Și câteva zeci dintre ei mi-au scris
mesaje private după ateliere – uneori după câteva săptămâni, alteori după
câteva luni – ca să îmi spună cum au procedat ca să realizeze un anume vis. Am
înțeles cum cei care aveau succes foloseau câteva principii simple de
management: își planificau ce aveau de făcut, iden=ficau și organizau resurse,
atrăgeau oameni în povestea lor formând o echipă a visului, reflectau periodic
dacă sunt pe drumul cel bun etc.
La un moment dat, a încolțit în mine dorința de a scrie o carte. Această carte.
Însă îmi era teamă să mă bazez doar pe observațiile mele, care poate erau prea
influențate de evenimentele din propria mea viață. Așa că am început să culeg
informații în mod mai organizat și mai structurat, cu ajutorul unui ches=onar.
Mi-am rugat ci=torii de pe pla^orma www.republica.ro să mă ajute:
„Până acum nu am avut obiec=ve majore în viață. M-am lăsat purtată
de oportunități, în funcție de ceea ce părea să fie potrivit în acel
moment. Am fost norocoasă pentru că am găsit mereu mentori care nu
m-au lăsat să fac greșeli majore. Dar acum aș vrea ca în următorii 5 ani
să contribui la iden=ficarea și realizarea a cel puțin 1000 de visuri.
Pentru a documenta această experiență și lucrurile incredibile care cu
siguranță se vor contura, dar și pentru a-mi organiza propriile gânduri,
am decis să scriu o carte. Nu doresc să scriu o carte mo=vațională, ci
una bazată pe experiențele concrete ale oamenilor care își urmează sau
nu visurile (dar se gândesc la ele), care au curaj sau nu să facă ceva
pentru a le realiza, care au sau nu un partener sau o echipă pentru a le
 Prefață 17

realiza, care le împărtășesc sau nu celor din jur, care mai cred sau nu în
ele, care îi ajută sau nu pe alții să își realizeze propriile visuri. Îmi propun
să încep cu o etapă de cercetare. Pentru care, dragi ci=tori, vă cer
ajutorul: dacă aveți 15 minute la dispoziție, vă rog să răspundeți la
întrebările din acest ches=onar. M-ați încurajat atunci la început: mi s-a
părut firesc să vin spre voi să vă spun ce ați declanșat și, de data asta,
să vă rog să mă ajutați în con=nuare”.
Au răspuns 78 de persoane. Fiecare dintre aceș= oameni a răspuns la o serie de
40 de întrebări iscoditoare: Care e prima ta amin=re legată de dorința de a
realiza acest vis?; De ce doreș= să realizezi acest vis?; În ce măsura talentele și
abilitățile tale sunt aliniate cu visul tău?; În ce măsură te aștepți ca realizarea
visului tău să fie unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-ai făcut vreodată?;
Ce abilități trebuie să mai dobândeș= ca să realizezi acest vis?; Care crezi că va
fi un obstacol important în realizarea visului tău?; și alte întrebări
asemănătoare.
Ci=nd răspunsurile, am simțit nevoia să mă întorc la teorie. Unele visuri se
realizau ușor, de îndată ce deținătorul lor vedea clar ce dorea să obțină. Ca prin
magie, în acel moment, resurse care fuseseră dintotdeauna acolo apăreau în
raza conș=inței celui care avea un vis, iar omul trebuia doar să în=ndă mâna și
să alinieze stelele care îi picau în poală. Alte visuri aveau nevoie ca deținătorul
lor să opereze schimbări mai profunde în modul său de gândire, simțire și
acțiune. Ele păreau a veni pe lume ca să ajute acea persoană să devină o
versiune mai bună a sa însăși. Mo=vați de visul lor, oamenii își doreau să
opereze schimbări complexe în viețile lor.
As^el, am început să mă gândesc tot mai mult la schimbările de comportament
și o vreme m-am pierdut în mulțimea teoriilor din acest domeniu. Autorul care
m-a marcat cel mai mult a fost James Prochaska, cu modelul său trans-teore=c
al schimbărilor de comportament. La un moment dat, învățasem atât de multe
lucruri despre asta, încât la serviciu am creat un curs online despre schimbarea
de a=tudini și comportament, în care am inclus șase dintre zecile de teorii și
modele care există. Zeci de colegi din Europa, Africa, Asia și America La=nă au
par=cipat la acest curs și unii dintre ei mi-au spus că acesta a fost unul dintre
cele mai u=le cursuri pe care l-au făcut în întreaga lor viață profesională.
Pas cu pas, dansând între teorie și prac=că, între cărți și ateliere de Dream
Management, între ar=cole ș=ințifice și interviuri cu oameni care își realizau
18 DREAM MANAGEMENT

visurile, am ajuns să construiesc structura acestei cărți. Prima versiune a

cuprinsului a inclus mult mai multe capitole decât cele incluse aici. Nu ș=am
unde mă va duce inspirația și cercetarea, așa că am lăsat porți deschise. Care
ulterior s-au închis singure pe măsură ce mesajul cărții devenea tot mai clar. Un
capitol pe care am regretat să îl exclud a fost unul legat de fricile pe care le au
oamenii în raport cu visurile lor. Un altul era legat de modalitățile prin care
părinții ar putea să își susțină copiii să își realizeze visurile. Simt, însă, că aceasta
nu va fi singura mea carte pe această tema, așa că e foarte probabil ca
următoarea să includă aceste capitole, împreună cu cele care vor fi sugerate de
către ci=torii acestui volum.
Pentru programul de Dream Management eu am plantat o sămânță, dar el a
crescut apoi pentru că oamenii au venit cu suges=i, idei și încurajări. Atunci când
am început nu m-am gândit că o să ajung cu el în companii sau în școli. Dar
oamenii care veneau la ateliere erau angajați undeva și își doreau programul
pentru echipa din care făceau parte. După cum erau și părinți care își doreau
programul pentru copiii lor, la școală. Mă aștept să se întâmple la fel și cu
această carte, așa încât aștept ideile și suges=ile voastre.
Unul dintre argumentele majore ale acestei cărți e faptul că orice vis se poate
realiza, cu condiția ca deținătorul acelui vis să își trateze visul așa cum un
manager foarte dedicat și competent își tratează unul dintre cele mai
importante proiecte. Este o idee simplă. O paralelă care ar putea părea
subînțeleasă, dar care mie mi-a schimbat complet modul de a mă gândi la felul
în care putem să ne organizăm pentru a ne realiza cele mai îndrăgite aspirații.
As^el, din momentul în care această idee a intrat în raza conș=inței mele, am
început să devorez manuale de management care până atunci îmi stârneau
doar un interes moderat. Acest lucru se reflectă în natura resurselor
bibliografice citate mai jos. As^el, veți observa că multe din lucrările citate
provin din domeniul managementului, în =mp ce restul provin din sfera
psihologiei, în special din ramura psihologiei pozi=ve. Mai jos am menționat
doar o parte dintre resursele consultate, respec=v pe acelea pe care le
menționez explicit în text. Matricea mea informațională generală, opiniile
implicite și eventualul dram de înțelepciune pe care am putut să îl pun la baza
acestei cărți provin din sutele de volume și ar=cole pe care le-am ci=t de-a
lungul =mpului și care mi-au orientat gândirea în feluri care s-au integrat
profund în ceea ce sunt acum.
 Prefață 19

Ce vei găsi în această carte

Greșit atribuit lui Nelson Mandela, poemul care deschide acest volum exprimă
în formă succintă esența acestei cărți. Și anume că în noi toți se află talente,
abilități și resurse extraordinare, care se află în slujba noastră, pentru a realiza
cele mai frumoase lucruri la care mintea noastră poate să aspire.
Nu este adevărat că ne e teamă că, pornind să realizăm lucruri înălțătoare
pentru noi înșine și pentru societate, nu vom avea instrumentele interioare
pentru a reuși. Mulți dintre noi se auto-cenzurează în ambiție și aspirație,
pentru a fi la fel ca alții și pentru ca aceș=a „să nu se simtă nesiguri în preajma
noastră”. Pentru a nu trebui să ieșim dintr-o zonă călduță, dar limita=vă, a
confortului de zi cu zi. Pentru a nu descoperi cine suntem cu adevărat, crezând
că această descoperire ne va „obliga” apoi la lucruri pentru care nu suntem
pregă=ți.
Ne tragem în jos pe noi înșine și unii pe alții, jucăm „la scară mică”, într-un mod
care „nu folosește nimănui”. Este paradoxal ceea ce facem, pentru că fiecare
dintre noi poartă în sine lumina orbitoare a perfecțiunii umane, pe care, însă,
prea adesea o punem sub oborocul cutumelor sociale, a tradițiilor, a
„cumințeniei”. Ne este frică de visurile noastre cele mai îndrăznețe, pentru că
suntem convinși că plata pentru ele ne va zdrobi. Credem că visurile noastre cer
jer^ă și sacrificiu și le ascundem în cele mai întunecate sertare ale sufletelor
noastre. Făcând așa, ceea ce sacrificăm de fapt sunt toate acele talente ieșite
din comun – inteligența noastră în primul rând – care ne-au fost date tocmai
pentru a putea să fim cea mai frumoasă versiune a noastră.
În primul capitol clarific termenul „vis”, oferind două definiții ale acestui
concept, as^el încât să ș=m despre ce vorbim în contextul acestei cărți. Îmi
doresc ca acest volum să fie o resursă și o sursă de inspirație pentru oameni
obișnuiți, „ca mine și ca =ne”, așa încât în pasul imediat următor aduc exemple,
poveș= de viață, ale unor oameni ca noi, dintre care pe unii îi cunosc personal,
care și-au îndeplinit visuri pentru care viața nu păruse să îi sortească absolut
deloc. Termenul „management al visurilor” este nou, așa încât am dorit să explic
mo=vele pentru care am decis să scriu o carte pe această temă și, de asemenea,
am încercat să clarific câteva mituri în legătură cu realizarea visurilor. De
exemplu: numai oamenii norocoși își realizează visurile sau visurile sunt pentru
oameni slabi și idealiș=. În partea a doua a capitolului răspund la câteva
întrebări importante: cum se formează în noi visurile pe care le avem? De unde
20 DREAM MANAGEMENT

vin ele? În ce măsură suntem influențați de mediul înconjurător și în ce măsura

această influență este benefică? Apoi: Cum putem să priori=zăm visurile atunci
când avem multe pe listă, iar viața ne cheamă în direcții diferite? În fine: Ce fel
de visuri trebuie să urmărim? Sunt ele „egale”, toate bune și frumoase, sau nu?
Cu capitolul al doilea intrăm în „substanța” cărții și vorbim despre funcțiile
managerului de visuri, pornind de la premisa că pentru a realiza un vis, ceea ce
trebuie să facem este să ne comportăm cu visul nostru, așa cum un manager se
comportă cu proiectul său. Un manager de succes nu e de succes pentru că are
noroc în viață, ci pentru că își ș=e rolul și îl îndeplinește conform unui set de
așteptări rela=v standardizate. Pe parcursul unei zile de muncă, toți managerii,
din orice domeniu, fac cam aceleași lucruri. Dar care sunt aceste lucruri? Care
sunt funcțiile managerului? În acest capitol descriu șase funcții: reprezentarea
visului în lume, planificarea visului, organizarea în vederea realizării lui, crearea
și ges=onarea echipei visului, conducerea pe calea visului și monitorizarea
progresului. Pentru fiecare dintre aceste funcții propun o „fișă de post”, o listă
cu suges=i de ac=vități care corespund fiecăreia dintre aceste funcții. As^el,
dacă ai vrea să te „angajezi” pe =ne însuți pentru a-ți realiza visul, ai ș= exact ce
să îți ceri și apoi cum să te verifici.
În capitolul al treilea înveți despre metodele managerului de visuri. Managerii
își conduc proiectele u=lizând anumite moduri de lucru care au fost testate și
validate de experiența îndelungată a diferite generații de profesioniș= din
domeniul managementului. Desigur, există loc pentru inovație și dezvoltare
con=nuă, dar există metode clare, care, dacă sunt folosite, ajută managerul să
ges=oneze un volum uriaș de muncă – al său și al altora. Dintre zecile de metode
de lucru ale managerului de visuri, în acest capitol am inclus doar metode care
îndeplinesc două criterii: sunt testate și validate ș=ințific și sunt ușor de u=lizat.
As^el, în acest capitol vei afla despre următoarele metode: vizualizarea visului,
jurnalul visului, contrastul mental, cel mai mic pas și crearea de mini-obiceiuri.
Pentru fiecare metodă primeș= suges=i concrete de u=lizare pentru cazul în
care eș= managerul propriului vis și pentru cazul în care doreș= să ajuți pe
cineva să își realizeze visul. Acest capitol include și un îndrumar pentru buna
u=lizare a metodelor, care oferă câteva scenarii menite să te ajute să alegi
metoda sau combinația de metode cea mai potrivită cazului tău.
Capitolul al patrulea se referă la abilitățile managerului de visuri. Termenul
„abilitate” se definește ca un set de deprinderi teore=ce și prac=ce, dobândite
în urma unui proces de învățare, care permit obținerea rezultatelor dorite.
 Prefață 21

Managerii nu își conduc valoroasele proiecte, uneori de ordinul a milioane de

euro, pe baza unor ipote=ce talente înnăscute, ci prin intermediul unui set de
deprinderi pe care le-au învățat în diferitele școli de management pe care le-au
absolvit. Cu alte cuvinte, oricine învață ceea ce este necesar poate să devină
manager al propriului său vis și poate să îi ajute pe alții să își realizeze visurile
lor. Abilitățile descrise în acest capitol sunt: dezvoltarea conș=inței de sine
(având în vedere că sinele este principalul instrument al managerului de visuri),
capacitatea de a-și înțelege și cul=va propria mo=vație, capacitatea de a
comunica eficient despre și în procesul realizării visului, rezolvarea problemelor
care apar pe parcurs și abilitatea de a cere ajutor. Oricine stăpânește aceste cinci
abilități de bază își crește considerabil șansele de a-și realiza visul, oricare ar fi
acela.
Capitolul al cincilea, mai scurt decât cele anterioare, își propune să facă trecerea
de la viața privată la viața publică și, mai ales, cea profesională. Până acum am
vorbit în mod special despre felul în care putem să ne transformăm propriile
vieții. În acest capitol discutăm despre felul în care am putea să transformăm
organizațiile în care lucrăm prin visurile pe care le avem. Eroii acestui capitol
sunt Craig Handley și Merry Miller, proprietarii a două companii din Statele
Unite, care au adoptat conceptul de management al visurilor, revoluționând
modul în care funcționează companiile lor. Pe scurt, aceș= antreprenori de
succes au decis să organizeze ac=vitatea companiilor lor as^el încât să își ajute
angajații să își realizeze visurile. Oamenii au fost încurajați să vină la serviciu
însoțiți de aspirațiile lor personale cele mai înalte, să se ajute unii pe alții să și
le realizeze și să u=lizeze resurse pe care compania le-a creat și le-a pus la
dispoziție în acest scop. Managerii acestor companii au observat o reducere
considerabilă a fluctuației personalului și o creștere considerabilă a mo=vației
angajaților. Capitolul include și o suges=e cu privire la modul în care companiile
româneș= – dintre care unele se confruntă cu o importantă fluctuație a
personalului – ar putea să u=lizeze acest model al managementului prin visuri,
în completarea clasicului model al managementului prin obiec=ve.
În fine, cel de-al șaselea și ul=mul capitol al acestui volum, vorbește despre visul
meu de a promova acest concept în societatea românească. Am început
singură, cu un prim atelier de Dream Management, într-o organizație
neguvernamentală din Bucureș=. Ar=colul pe care l-am scris și publicat pentru
a descrie acea experiență și conceptul în sine de management al visurilor mi-a
schimbat viața, pentru că m-a luat din contextul profesional în care eram,
22 DREAM MANAGEMENT

pentru a explora potențialul a ceea ce între =mp a devenit… un vis al meu. Până
la momentul la care scriu aceste rânduri mai mult de 500 de persoane au
par=cipat la evenimente de Dream Management pe care le-am organizat în
marile orașe din țară. Există deja un număr mare de fani și susținători ai acestui
concept. Dar pentru a realiza cea mai frumoasă versiune a visului – ca fiecare
cetățean din România, adult sau copil, să ș=e care e visul său și să aibă în jur
oameni care să îl ajute să îl realizeze – este nevoie de un alai întreg. Chem la
oaste: profesori, părinți și psihologi școlari, manageri și antreprenori, specialiș=
în resurse umane, directori și manageri de bănci, angajați și voluntari în
organizații neguvernamentale, membrii și simpa=zanți ai (noilor) par=de
poli=ce, lideri și membri ai asociațiilor românilor din străinătate, membrii ai
familiilor ex=nse, ci=tori și ambasadori ai acestei cărți și, mai ales, pe =ne! Hai!

Mulțumiri
Sunt foarte recunoscătoare. În general pentru că acest concept – Dream
Management – a venit în viața mea. Prac=c m-a salvat dintr-o cumpănă
profesională, cea pe care am început să o povestesc câteva pagini mai înainte.
După luni de tensiuni și îndoieli, m-am îmbolnăvit. În burta mea, în partea
stângă jos, a început să crească un fluture care se zbătea să iasă afară. Întâi
delicat, iar apoi tot mai violent. Era nerăbdător și nu mai voia să stea acolo. Mă
trezea chiar și noaptea, ca să îmi spună cât de tare ura faptul că era singur, în
întuneric. Numele în jargon medical al fluturelui meu era „colită spas=că”.
Medicii din două țări diferite mi-au spus că nu se cunoaște originea acestei boli
și că trebuie să mă obișnuiesc așa pentru tot restul vieții mele.
Prima schemă de tratament a fost inu=lă, iar a doua a inclus valium. După trei
luni de valium eram suficient de îngrozită încât să încep să îmi studiez boala pe
internet. Ș=ți cum medicii spun să nu ne „consultăm” pe internet? Ei bine, eu
luasem de bun sfatul lor și refuzam să fac asta. Când am început să citesc eu
însămi, am aflat că unul dintre cele mai frecvente mo=ve ale acestei boli era
legat de stres. Evident! Le spusesem mereu medicilor că trec printr-o perioadă
grea, dar niciunul dintre ei nu se gândise să iden=fice cauza. Cu informația asta,
am început să caut alterna=ve pentru viața mea. Să mă întreb pentru prima
oară cu adevărat: „Dar eu ce vreau cu adevărat? Care este visul meu?”. Ca
întotdeauna când sunt la o răscruce în viață am început să citesc. Carte după
carte, ar=col după ar=col, poveste după poveste.
 Prefață 23

E o listă lungă de autori cărora le sunt recunoscătoare pentru cărțile minunate

pe care le-au scris, pe care eu le-am sorbit și care m-au adus în punctul acesta
în care eu scriu această carte și coordonez programul de Dream Management.
Ar fi așa: Mauhew Kelly (The Dream Manager), Sonja Lyubomirsky (Cum să fii
fericit), Mar=n Seligman (nu doar pentru cărțile sale, dar și pentru că a pus
bazele unei noi ramuri ale psihologiei: psihologia pozi=vă), Gabrielle Oewngen
(Rethinking Posi=ve Thinking), Giorgio Nardone (care mi-a deschis ochii asupra
consilierii orientate spre soluții) și mulți alții.
Apoi le mulțumesc celor care m-au susținut atunci, la început, cu acest proiect.
Raluca Negulescu, care m-a invitat să susțin o ac=vitate de team building în
organizația ei, dându-mi mână liberă: acela a fost primul atelier de Dream
Management. Doru Toma, de la Young Leaders for Jus=ce, care a ci=t primul
ar=col pe care l-am scris pe această temă și care m-a invitat să susțin un atelier
pentru =nerii lideri în domeniul jus=ției. Andrada Sorca (acum Mazilu) care mi-
a deschis porțile orașului ei, Timișoara, unde acum este una dintre cele mai
dinamice comunități de Dream Management. Melania Medeleanu, care mi-a
ascultat poveș=le despre ateliere și m-a încurajat să con=nui. Vlad Voiculescu,
care a găzduit în sufrageria lui primele ateliere din Bucureș=. Irina Mihălcuț,
care m-a invitat la Roman. Prietenei mele Roxana Todea, care mi-a dat cele mai
bune sfaturi și instrumente pentru ac=vitățile de promovare online (îi datorez
printre altele, multe fotografii frumoase și site-ul). Elena Herlea, o altă prietenă,
care mi-a dăruit iden=tatea vizuală a programului. Celui mai frumos bărbat din
lume – Maueo – pentru că a fost întotdeauna prezent și încurajator.
Și, desigur, le sunt foarte îndatorată celor 78 de persoane care au răspuns la
ches=onarul meu. Și, în egală măsura, celor 500 de persoane care au par=cipat
la evenimentele de Dream Management și care au avut încredere ca să își
împărtășească visurile cu mine. Le mulțumesc în mod deosebit celor care mi-au
scris apoi mesaje private ca să îmi spună cum au realizat visurile și ca să mă
încurajeze să con=nui acest program. Le mulțumesc ci=torilor mei de pe
pla^orma www.republica.ro și editorului Raluca Ion, care m-a încurajat mereu,
deși cred că noi nu ne-am cunoscut niciodată față în față. Am fost foarte
emoționată când pla^orma a creat secțiunea hups://republica.ro/dream-
management și a pus acolo toate ar=colele mele pe această temă. Le
mulțumesc lui Sergiu Vlăsceanu și Sabinei Șelaru, care sunt alături de mine în
demersul de a promova conceptul de Dream Management în România și care
sunt și ei atât de pasionați și fascinați de acest concept.
24 DREAM MANAGEMENT

Îi mulțumesc tatălui meu, în mod special. Care nu mai este printre noi acum, dar
care a fost mereu eroul meu și care mă ajută în con=nuare cu cel mai sănătos
simț al umorului din câte am cunoscut. Datorită lui ș=u să fiu autoironică atunci
când risc să mă iau prea în serios.
Capitolul I
E posibil să îți îndeplineș8 visurile?

Un vis este un microscop prin care privim la

manifestările ascunse în sufletul nostru.
Eric Fromm

Faptul că ai luat în mână această carte înseamnă că iscodeș= cu mintea această

întrebare și că poate că ai un vis, mai nou sau mai vechi, care îți dă târcoale. Ca
mulți oameni probabil ai încercat deja să faci ceva în legătură cu visul tău și ai
început să speri că se poate realiza. Sau poate doar ai construit castele de nisip
în minte fără să fi făcut încă niciun pas concret. Sau poate că ai o viață liniș=tă,
„frumos curgătoare” (vorba lui Ion Creangă, care spunea așa despre râul Ozana),
ai un job rela=v stabil și rela=v plăcut, o familie ca multe alte familii, cu bune și
mai puțin bune, dar simți că lipsește ceva și un colț al minții tale se întreabă
mereu: „Dar, cum ar fi dacă….”
Această carte pornește de la principiul că în teorie orice vis poate să fie înfăptuit.
Zborul i-a fascinat dintotdeauna pe oameni: prima legendă despre oameni care
zboară, Dedal și Icar, își are originea în vremuri atât de străvechi, încât ne e
aproape imposibil să le ancorăm pe o axă a =mpului. Mai aproape de noi, în urmă
cu aproape cinci sute de ani, Leonardo da Vinci a imaginat mașinării care au
devenit elicopterele moderne. Acum o sută de ani Henri Coandă aducea o
contribuție importantă care a făcut posibilă inventarea avionului modern. Acum
zborul e ceva banal: cu mai puțin de o sută de euro, la bordul unui avion low-
cost, poți să ajungi dintr-o parte într-alta a Europei, în mai puțin de două ore.
Diferite grupuri de cercetători testează aparate individuale de zbor și e posibil ca
în curând să putem deține as^el de aparate, în locul clasicelor mașini. Omenirea
a îndeplinit un vis nebunesc. Un vis care, pentru mult =mp, a fost mai degrabă o
fantezie (o să vedem într-un capitol viitor care e diferența dintre un vis și o
fantezie) ce părea realmente imposibil de realizat.
Istoria a consemnat experiența unor oameni care nu doar că și-au îndeplinit cele
mai improbabile visuri, dar au făcut asta în ciuda (sau poate datorită?) unor
obstacole aparent insurmontabile, la vârste șocant de =nere. Alexandru cel Mare
26 DREAM MANAGEMENT

pornea să cucerească alte țări înainte de a fi major (conform standardelor

actuale). Octavian, cel cunoscut ca primul împărat al Romei, a devenit senator la
vârsta de 20 de ani. Ioana d’Arc lupta în războiul care a transformat-o într-o
eroină când era încă o adolescentă de 17 ani. Blaise Pascal a inventat primul
calculator la 19 ani. Mozart a scris prima sa simfonie la 8 ani. Mary Shelley a
publicat Frankenstein când avea abia 20 de ani. Malala Yousafzai a câș=gat
Premiul Nobel pentru Pace la vârsta de 17 ani, pentru că a îndrăznit să înfrunte
talibanii care doreau să închidă toate școlile pentru fete. În fine, prima gimnastă
din lume care a luat un 10 curat la Jocurile Olimpice, Nadia Comăneci, avea doar
14 ani atunci când a realizat această performanță absolut incredibilă.

Mașina de realizat visuri

Creierul nostru este proiectat pentru a ne ajuta să ne îndeplinim visurile. De-a
lungul dezvoltării rasei umane, din vechime și până în prezent, creierul și-a
construit mecanisme extraordinar de sofis=cate care au acest unic scop. Pe de o
parte, creierul nostru este o mașină incredibil de performantă de rezolvare a
problemelor care stau în calea lucrurilor pe care vrem să le realizăm. Pe de altă
parte, de fiecare dată când suntem aproape de îndeplinirea unui obiec=v,
creierul nostru eliberează o substanță numită dopamină, care produce bucurie
intensă. Dopamina este semnalul creierului că un lucru pe care îl doreș= sau de
care ai nevoie e pe cale să se întâmple și îți dă nu doar energie dar și plăcere
pentru a con=nua eforturile. În înțelepciunea ei, natura ți-a făcut cel mai
important cadou pentru ca tu să supraviețuieș= și să te dezvolți, realizând lucruri
ieșite din comun.
Și atunci de ce există mai multe visuri cu aripi frânte decât visuri împlinite? Dacă
istoria noastră celebrează oamenii cu realizări ieșite din comun, cum se face că
mulți dintre noi își amână constant visurile sau preferă să le trăiască în imaginar?
Dacă anatomia și fiziologia creierului nostru sunt de natură să ne susțină în orice
întreprindere posibilă și uneori chiar imposibilă, cum se face că renunțăm la ceea
ce ne dorim cu adevărat? Dacă alții pot să aibă realizări incredibile la cele mai
fragede vârste, cum se face că noi la 40 de ani nu avem curaj să facem acele
schimbări care ne-ar pune pe traiectoria a ceea ce dorim cu adevărat?
De la principiul care spune că în teorie orice vis poate să fie împlinit la prac=că,
este o distanță pe care puțini ș=u cum să o parcurgă și ajung să creadă că totul
depinde de noroc sau de niște sacrificii atât de mari încât poate că nici nu merită
eforturile.
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 27

Cartea aceasta își propune să creeze o punte între teorie și prac=că și să arate că
orice vis poate să fie împlinit, cu o singură condiție principală și pe baza unui set
de principii generale. Doar o singură condiție principală. Numai una! Dar înainte
de a dezvălui această condiție, aș vrea să fac două lucruri.
În primul rând, aș vrea să îți spun câteva lucruri importante despre această
condiție. Aș vrea să ți-o prezint ca și cum ți-aș prezenta o persoană care ar putea
să îți devină o foarte bună prietenă sau – cine ș=e – poate chiar viitoarea soție
sau viitorul soț. Ș=u că acum oamenii se prezintă simplu, doar cu numele:
– Vă rog să faceți cunoș=nță. Mihai, ea e Maria. Maria, el e Mihai.
Iar apoi cei doi își dau grăbit mâna, se privesc uneori ușor stânjeniți și gata. Eu
sunt de modă veche. Mie îmi place să spun așa:
– Vă rog să faceți cunoș=nță. Maria, el e Mihai, prietenul acela al meu
despre care îți spuneam că e pasionat de escaladă și care de curând s-a
întors dintr-o expediție prin intermediul căreia a strâns bani pentru
copiii cu cancer.
Apoi m-aș întoarce spre Mihai și aș spune:
– Mihai, despre Maria nu cred că ți-am poves=t. E prietena mea care de
curând a revenit din Africa, unde a făcut voluntariat pentru copiii cu
dizabilități.
Dintre miile de caracteris=ci pe care cei doi le au, eu încerc să le aleg pe acelea
care îi unesc în vreun fel. Punctele comune care ar putea reprezenta tot atâtea
punți de comunicare între doi oameni care acum că se cunosc poate își vor uni
resursele și poate chiar des=nele pentru a face mult bine celor din jur și lor înșiși.
Așa aș vrea să îți prezint această condiție, pentru că lucrul cel mai bun pe care eu
mi-l pot imagina ca rezultat al acestei cărți este situația în care cât mai mulți
oameni își unesc des=nele cu ceea ce reprezintă această condiție întru realizarea
unui număr cât mai mare de visuri. Nu îmi propun o sarcină ușoară pentru că, în
=mp ce pe ea o cunosc foarte bine, pe =ne, cel care citește, te cunosc mult mai
puțin. Intuiesc câteva dintre calitățile pe care le ai, precum: dragostea pentru
lectură și cunoaștere, interesul pentru a deveni cea mai bună versiune a ta
însăți/însuți, preferința pentru a trăi o viață cu sens, dorința de a cunoaște și de
a face binele. Dar nu pot să fiu sigură de prea multe lucruri, așa încât o să mă
ierți dacă introducerea o să fie mai stângace decât aș prefera eu.
28 DREAM MANAGEMENT

În al doilea rând, aș vrea să îți cer voie să îți adresez o întrebare. O întrebare
foarte simplă, la care o să te rog să răspunzi onest, cu „daˮ sau „nuˮ. Dacă
răspunzi „daˮ atunci cred că ți-ar face mare plăcere să citeș= cartea în întregime,
o dată sau chiar de mai multe ori. Să îi pătrunzi ideile și să faci exercițiile pe care
o să le propun. Să o comentezi cu prietenii și colegii tăi și să o recomanzi altor
persoane cărora poate că o să le aducă unele schimbări în viață. Dacă răspunzi
cu „daˮ, atunci poate ar fi u=l să cumperi această carte ca să o ai mereu la
îndemână sau să o împrumuți de la cineva, ca să o ai la îndemână măcar
temporar, până te pui pe linia pe care cartea o desenează. Dacă nu ai posibilitatea
materială de a cumpăra această carte, dar eș= deosebit de mo=vat/ă să îi cunoș=
conținutul, te rog să mă contactezi și o să găsim o modalitate inova=vă pentru ca
setea ta de cunoaștere să poată să fie sa=sfăcută.

Doamna Condi
Acum a sosit vremea să îți prezint condiția despre care îți spuneam. Dacă ea ar fi
o persoană, atunci aș numi-o Doamna Condi și aș prezenta-o așa:
– Dragă ci=torule, te rog să faci cunoș=nță cu doamna Condi.
Doamna Condi este fiica regretatului domn Peter Drucker, profesor,
scriitor și consultant de renume. Domnul Drucker a inventat teoria
managementului, aducând o contribuție extraordinară la dezvoltarea
întreprinderilor de varii =puri. Doamna Condi con=nuă studiile tatălui
său, dar le aplică la viața oamenilor obișnuiți, ca mine și ca =ne, care
doresc să își realizeze aspirațiile profesionale și personale de orice fel. Ea
a demonstrat ș=ințific că orice vis se poate realiza cu o singură condiție.
Și anume ca deținătorul visului să își trateze visul la fel cum ar trata orice
alt proiect important al vieții sale, folosind câteva dintre principiile de
management dezvoltate de tatăl său.
Apoi m-aș întoarce către doamna Condi și aș spune:
– Doamnă Condi, vă rog să faceți cunoș=nță cu ci=torul meu. La
fel ca mulți oameni, de-a lungul vieții sale, ci=torul meu a avut foarte
multe visuri. Pe unele le-a îndeplinit, la altele a renunțat, iar pe altele
speră să le îndeplinească în curând. Ci=torul meu își dorește să trăiască
o viață împlinită, pune mare preț pe devenirea sa ca om și dorește să îi
ajute și pe cei din jur să își îndeplinească visurile. Ci=torul meu nu s-a
gândit niciodată că ar putea să aplice principii de management pentru
realizarea propriilor visuri și e un pic scep=c să audă o as^el de idee.
Mereu a crezut că aceia dintre noi care își îndeplinesc visurile sunt mai
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 29

norocoși sau că au muncit enorm, plă=nd un preț foarte mare. Poate

chiar prea mare, uneori. Dar iată că au sosit alți doi invitați. Vă las să
explorați împreună această temă fascinantă și nu pot decât să regret că
nu voi fi de față la conversația voastră. Dar îmi voi imagina cum a decurs,
iar apoi poate vom scrie împreună o carte.
Așadar, condiția necesară pentru ca o persoană care are un vis să îl poată realiza
este ca aceasta să își trateze visul ca pe un proiect important, pe care să îl
ges=oneze folosind câteva principii și abilități de management, care vor fi
descrise în această carte. Acum că ai aflat condiția necesară pentru îndeplinirea
oricărui vis, aș vrea să îți adresez întrebarea despre care îți spuneam mai sus.
Presupunerea de la care pornește această întrebare este că ai un vis, mai vechi
sau mai nou, pe care ai vrea să îl realizezi. Sau, dacă nu ai deja un as^el de vis,
simți că ar putea să existe lucruri mai importante în viața ta, genul de lucruri care
dau sens vieții, care te fac să simți că orice obstacol poate fi ușor depășit.
Iată întrebarea:
– Acum că ș=i că orice vis poate să fie realizat aplicând câteva
principii de management, ai fi interesat/ă să afli care sunt aceste
principii și să le aplici pentru a-ți împlini visul?

Îmi dau seama că e posibil ca tu să nu fii convins/ă de ideea doamnei Condi. Drept

pentru care o să reformulez întrebarea:
– Dacă ai ș= că există dovezi ș=ințifice care susțin teoria doamnei
Condi, ai fi interesat/ă să citeș= despre ele în această carte și apoi să le
urmezi pentru a-ți îndeplini visul?

Da sau nu? Asta-i întrebarea!

Exercițiu de reflecție: O conversație cu tâlc

Acesta e o carte prac=că. În fiecare capitol vei găsi suges=i de exerciții care te
vor aduce mai aproape de iden=ficarea și îndeplinirea visului tău. Majoritatea
acestor exerciții sunt exerciții de reflecție, dintre care unele ar fi bine să fie
făcute în scris. Așa că, îți propun să îți alegi un caiet în care să îți notezi
30 DREAM MANAGEMENT

gândurile. O să denumim acest caiet Jurnalul visului. Iată prima temă:

Imaginează-ți că eș= ci=torul despre care vorbeam în pasajul de mai sus. Tocmai
te-am prezentat doamnei Condi, după care a trebuit să întâmpin alți oaspeți.
Cum ai con=nua discuția? Ce întrebări ai pune? Ce răspunsuri crezi că ai putea
să primeș=? Notează aceste întrebări în caietul tău.

1. Ce este un vis în contextul acestei cărți?

Am susținut primul atelier de Dream Management la organizația Policy Center
for Roma and Minori=es, care lucrează cu cei mai dezavantajați copii, de pe cea
mai săracă stradă, din cel mai rău famat car=er al Bucureș=ului. Raluca,
directoarea organizației, m-a invitat să susțin o sesiune de team building. Eu mă
aflam sub entuziasmul unei cărți recent ci=te, așa că am creat un program
inspirat din ea. Am lucrat până în ul=mul moment la concept și i-am fost
recunoscătoare Ralucăi că nu mi-a cerut prea multe detalii despre ce urma să
fac. Am intrat în sala în care se aflau 23 de angajați și un copil de 9 ani și le-am
poves=t despre cartea The Dream Manager a lui Mauhew Kelly, iar apoi i-am
rugat să se prezinte spunându-și numele și un vis pe care l-au avut în copilărie.
În scurt =mp, am început să râdem cu hohote: o par=cipantă își dorise să ajungă
cântăreață deși îi era clar încă de pe atunci că era complet afonă. O altă
par=cipantă ar fi dorit să devină mamă a exact 15 copii, niciunul mai mult și
niciunul mai puțin. Era fixată asupra acestui număr înainte să fi împlinit vârsta de
6 ani. O altă par=cipantă (erau mai multe femei în sală) și-ar fi dorit să contribuie
la realizarea Canalului Dunăre – Marea Neagră și cred că ci=torii mai =neri nu vor
înțelege prea bine de ce unii au izbucnit în râs zgomotos la auzul acestui vis.
Coordonatorul unui program important al organizației își dorise să devină birjar,
măcelar și apoi cântăreț, în această ordine, în diferite momente ale copilăriei. Iar
președintele organizației își dorise să devină un simplu și umil mecanic auto, ceea
ce i-a amuzat foarte mult pe angajați. Atmosfera s-a des=ns în doar câteva
minute cu un joc așa de simplu: e ok să vorbeș= despre varianta ta mai tânără,
pentru că, deși e vorba despre =ne, nu mai eș= chiar tu, a trecut =mpul, ai
devenit altcineva.
Am făcut zeci de ateliere de atunci și deși în =mp am modificat multe dintre
momentele de pe agendă, acesta a rămas neschimbat. Mi-am dat seama că
oamenii înțeleg ins=nc=v conceptul de „visˮ atunci când se gândesc la vremea
copilăriei. Spre deosebire de unele dintre visurile de la vârsta adultă, ne e ușor
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 31

să vorbim despre visurile din copilărie și nu ne rușinăm să le spunem oricui

pentru că sunt învăluite în inefabilitatea și misterul =mpului aceluia.
Ca adulți, am creat un întreg vocabular ca să vorbim despre acele lucruri care ne
inspiră și pe care am dori să le realizăm. Vorbim despre obiec=ve, scopuri, țeluri,
aspirații, dorințe, speranțe, rezoluții. Uneori, ne pierdem inu=l în hățișul acestor
termeni: există cursuri chiar de nivel universitar unde se studiază diferența dintre
scop și obiec=v, cu rigoare și seriozitate academică.

Două definiții
În această carte voi opera cu două definiții ale visului. O primă definiție este una
mai largă și cuprinde întregul vocabular mai sus menționat. La un anumit nivel,
nu consider că e important dacă un lucru pe care îl dorim realizat este denumit
„obiec=vˮ, „dorințăˮ sau în alt fel. Atunci când recomand oamenilor să își facă
lista celor 100 de visuri, îi îndemn să lasă să vină spre ei toate acele lucruri despre
care cred că ar putea să îi împlinească. Unele dintre lucrurile de pe listă vor fi mai
mici, iar altele mai mari și asta e ok: în viață uneori sunt lucrurile mărunte cele
care ne fac fericiți. În plus, unii dintre noi suntem foarte puțin obișnuiți să ne
gândim la ceea ce dorim să realizăm. Trăim viața zi după zi: dimineața mergem
la serviciu, după-amiaza venim acasă și ajutăm copiii la teme, seara pregă=m cina
și ziua următoare o luăm de la capăt.
O a doua definiție este mai restrânsă și e inspirată de John C. Maxwell. Nu sunt
fanul numărul 1 al acestui autor și om de afaceri, dar această definiție mi-a
plăcut: în cartea sa Put Your Dream to the Test spune că un vis este ca o fotografie
sau o imagine a viitorului care îți energizează voința, mintea și sufletul și te
mo=vează să faci tot ce poți pentru a o aduce la îndeplinire. Accentul aici este
pus pe imaginația care ne permite să imaginăm lucrurile a căror realizare ne va
face (mai) împliniți și pe forța mo=vațională (dată de dopamina menționată
anterior) care ne face să nu pierdem visul din vedere, chiar în prezența unor
obstacole.

Vis versus obiecHv

Mulți oameni mă întreabă care e diferența dintre visuri și obiec=ve. Eu spun că
un vis e un obiec=v aflat în afara zonei de confort a persoanei care îl deține. Sau
că un obiec=v e un vis aflat în zona de confort al celui care îl urmărește. De
exemplu, îți propui să alergi o jumătate de maraton, în contextul în care eș= o
fire spor=vă și îți e deja destul de ușor să alergi 10 kilometri. Acesta ar fi mai
degrabă un obiec=v, pentru că saltul de la 10 km la 20 de km este destul de ușor
32 DREAM MANAGEMENT

de realizat atunci când ai ru=ne de antrenament și ș=i cum trebuie să îți dozezi
resursele fizice pentru eforturi mari. Am vorbi mai degrabă despre un vis în
situația în care punctul tău de pornire e mult mai jos: nu ai fost niciodată cine
ș=e ce spor=v, gâfâi chiar și când urci scările și mai eș= și ușor supraponderal.

Vis versus corvoadă

De asemenea, ca să putem vorbi de un vis și nu de o corvoadă, ar fi necesar ca
tu să te simți cu adevărat inspirat să faci acest lucru, să îi admiri pe cei care îl fac
și să ți se pară că ai fi un semi-zeu dacă ai putea să faci și tu la fel. Să te simți mai
înalt/ă și mai puternic/ă chiar și numai când te gândeș= că tu ai putea să faci așa
ceva. Un alt exemplu: vrei să îți faci o firmă. E un obiec=v dacă în trecut ai creat
deja o firmă, care a mers mai mult sau mai puțin bine, dar cel puțin ți-a oferit o
experiență în domeniul antreprenoriatului. Este mai degrabă un vis în contextul
în care toată viața ta ai avut statut de angajat într-un context care solicita foarte
puțin spirit de iniția=vă, nu ai pe nimeni în familie sau cercul tău de prieteni care
a făcut așa ceva și care ar putea să te ajute și poate nici nu ai o idee de afacere
în care să crezi 100%. În schimb, crezi că te-ar împlini cu adevărat să devii
antreprenor, ai o părere foarte bună despre antreprenori, poate chiar admiri pe
cineva care a creat o afacere de la zero și simți că a deveni antreprenor ar fi cel
mai bun lucru care ți s-ar putea întâmpla vreodată. E o corvoadă dacă simți că
numai gândul la acel lucru îți ia din energie, te „seacă” de bucurie și entuziasm
și te face să vrei să faci orice altceva cu =mpul tău.

Vis versus fantezie

Dacă dis=ncția vis – obiec=v mi se pare doar rela=v importantă, voi face o
dis=ncție la care țin cu adevărat. Diferența între vis și fantezie. Un vis e ceva ce
poate fi realizat, în contextul unei strategii ambițioase și al existenței resurselor
necesare. Uneori, un vis ni se pare imposibil de realizat pentru că nu ș=m să
dezvoltăm strategia potrivită. Nu avem gândire strategică, nu ne-a învățat nimeni
să planificăm cum ajungem de la punctul A la punctul B, în contextul unor resurse
date și a altor lipsă, a unor oameni prietenoși și a altora care ne vor pune piedici.
Alteori, distanța dintre resursele existente și cele necesare este atât de mare,
încât renunțăm nu doar să ne gândim la o strategie, dar și să mai visăm. O
fantezie, în schimb, e ceva ce nu s-ar putea realiza niciodată pe căi licite și fără
intervenție divină, oricâte strategii și resurse am u=liza. Exemple de fantezie: să
câș=gi la loto, să îți crească aripi de înger cu care să poți să zbori, să dobândeș=
darul ubicuității și să poți să fii în mai multe locuri în același =mp, să poți să te
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 33

teleportezi (dacă nu eș= un fizician care lucrează în avangarda =mpurilor noastre,

în laboratoare de nivelul celor de la NASA).

Visuri versus vise

O altă dis=ncție evidentă este între visuri și vise. În limba română substan=vul
„visˮ, are două forme de plural care înseamnă lucruri diferite. Visele sunt
imaginile care se formează în creierul nostru în =mp ce dormim și sunt expresii
fiziologice ale experiențelor noastre reale și dorite. În această carte nu ne vom
referi la vise, ci la visuri: dorințele noastre cele mai arzătoare, din categoria celor
care au dat expresia „a-și vedea visul cu ochiiˮ.

Exercițiu de reflecție: vis – obiecHv – fantezie

Gândește-te la câteva obiec=ve ale tale. Pot să fie din orice sferă a vieții tale: să
mergi anul acesta în vacanță, să slăbeș= un număr de kilograme, să îți cumperi o
casă sau o mașină, să îți schimbi serviciul, să îți deschizi o afacere pe cont propriu,
să te căsătoreș= cu persoana ideală, să scrii o carte așa cum fac eu în acest
moment. Orice! În Jurnalul visului desenează un tabel cu trei coloane. Pe prima
coloană listează toate obiec=vele la care te-ai gândit. Apoi, gândește-te la fiecare
dintre obiec=vele de pe prima coloană a tabelului și reflectează la următoarea
întrebare: Cum aș putea transforma fiecare dintre aceste obiec=ve într-un vis?
Amintește-ți diferența dintre vis și obiec=v. Acum, scrie în coloana a doua a
tabelului ce a rezultat. În fine, reflectează la următoarea întrebare: „În ce condiții
acest vis al meu ar fi o pură fantezie?“. Scrie și fantezia în tabel, pe a treia coloană.
În final, ia-ți un pic de =mp ca să te gândeș= la ce a rezultat din acest exercițiu și
așază aceste gânduri pe hâr=e, sub tabel. Poți să scrii despre ceea ce te-a surprins
la rezultatele acestui exercițiu, despre dificultățile pe care le-ai avut în realizarea
lui, despre emoțiile pe care le-ai trăit în =mp ce îl făceai (ce ai simțit), despre
gânduri la care nu te-ai fi așteptat și orice altceva îți vine în minte.

2. Oameni obișnuiți care au înfăptuit visuri aparent imposibile

Mulți dintre noi credem că numai oamenii extraordinari își realizează visurile, în
=mp ce oamenii „obișnuiți” sunt mai înțelepți să se mulțumească în viață cu mai
puțin. În jurul meu am mulți oameni care demontează această credință limita=vă
și, de când am început să lucrez cu oameni care au visuri pe care vor să le
34 DREAM MANAGEMENT

realizeze, am colectat sute de exemple de oameni cât se poate de „obișnuiți”

(adică oameni ne-faimoși sau care au o faimă foarte restrânsă) care au împlinit
visuri ce inițial păreau imposibil de realizat.

Povestea lui Steli Juganu

Stelian Juganu are un mouo-îndemn: „Să credeți mereu în puterea de a vă trăi
visul, pentru că în viață TOTUL începe cu un VIS!ˮ. Steli ar putea să fie unul dintre
ul=mii oameni care să aibă un as^el de mouo. Viața lui a început mai degrabă ca
un coșmar, decât ca un vis frumos. S-a născut în Bucureș= în aprilie 1983, dar a
fost abandonat de părinți la două luni după naștere și a crescut în îngrozitoarele
case de copii: „centre de plasamentˮ, în jargonul rece al României post-
decembriste. Recent, Ins=tutul de Cercetare și Inves=gare a Crimelor
Comunismului a cerut inves=garea celor vinovați pentru atrocitățile care s-au
petrecut în unul dintre cele mai inumane orfelinate din România, cel de la Sighet.
Dar e suficient să vorbeș= cu oricine a crescut în vreunul din orfelinatele
României ca să afli că bătăile crunte erau la ordinea zilei. Primul vis al lui Steli: să
intre la liceu. Aparent banal, dacă Steli s-ar fi născut într-o familie „normală”.
Aproape imposibil de realizat în condițiile sale. Al doilea vis al lui Steli: să intre la
facultatea de asistență socială, ca să îi ajute pe cei care, ca și el, s-au născut în
contexte neprivilegiate. Al treilea vis al lui Steli: să scrie și să publice o carte
despre experiența sa, care să îi inspire și pe alții să depășească obstacole și să își
îndeplinească visurile. Autobiografia Vise împlinite este disponibilă pe siteul său
și descrie parcursul extraordinar al lui Steli și felul în care el și-a creat un obicei
din a-și realiza visurile.

Povestea lui Ionuț Ursu

Ionuț Ursu e un alt tânăr care a crescut în centrele de plasament. Când l-am
cunoscut avea pe mână un tatuaj impresionant, ca un pian. Am fost uimită de
frumusețea oarecum tristă a tatuajului, așa că l-am întrebat despre el. Mi-a spus
că e un tatuaj în memoria tuturor bătăilor și schingiuirilor pe care le-a pă=mit în
centre. A pus degetul pe o clapă a pianului și mi-a spus: „Acesta e de când m-au
legat de un calorifer și m-au bătut până am leșinat. Au trebuit să cheme salvarea
și să mintă ceva despre cum am căzut. Am stat mult în spital și unei doamne
doctor i s-a făcut milă de mine. Așa am ajuns să fac, de mic, voluntariat pe
ambulanță. Asta m-a salvat prac=cˮ. La fel ca Steli, Ionuț a avut o dorință
neostoită de a studia. Pe când era student la Geografie la Bucureș= și con=nua
să facă voluntariat pe ambulanță, salvând vieți, a văzut la televizor imaginile
îngrozitoare ale cutremurului din Nepal. Și-a dorit imediat să plece. Mi-a poves=t
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 35

că a simțit o atracție enormă și imposibil de explicat în cuvinte. El stătea în cămin

și nu prea avea de niciunele. A vândut bruma de lucruri pe care le avea și a
început să răspândească vorba: să spună tuturor că el vrea să plece ca să ajute
în Nepal. Oamenii au început să doneze. Împreună cu două prietene am donat
ca să poată să își cumpere un cort, pentru că în acel moment acesta era ul=mul
ar=col de care avea nevoie înaintea plecării. Ionuț nu doar că a ajuns în Nepal,
dar a dus și medicamente și ar=cole de prim-ajutor. A bandajat brațe, picioare și
capete sparte, a asistat la operații, s-a jucat cu copiii rămași orfani, a făcut tot ce
a putut ca să își împlinească visul de a fi de folos unor oameni deznădăjduiți.
Revenit în țară, a creat asociația Volunteer for Life și de atunci își con=nuă visul:
azi, o acțiune de ajutor pentru oamenii străzii, mâine, o acțiune în favoarea
copiilor din centrele de plasament, poimâine, încă o tură în Nepal, răspoimâine,
o misiune de ajutorare în Irak sau unde mai lovește năpasta.

Povestea Adelinei Toncean

Diana Oncioiu, jurnalista, s-a întâlnit cu Adelina Toncean, mama adop=vă, la un
atelier de Dream Management. A rezultat ar=colul „Copiii Adelineiˮ, care descrie
modul în care a prins aripi visul Adelinei. La 25 de ani Adelina lucra în asigurări și
câș=ga enorm de mulți bani. Dar ea se simțea ca afaceristul din Micul Prinț, care
atunci când e întrebat ce face cu atâtea stele spune că își cumpără alte stele
pentru că e bogat și poate să facă asta. Într-o zi, Adelina a văzut în ziar fotografia
unui copil de doi ani internat cu o boală gravă, pe care o ducea singur singurel,
fiind abandonat de părinți. A simțit instantaneu că trebuia să facă ceva pentru
acel copil. Că acela trebuia să devină copilul ei. Iată cum relatează Diana: „La
două luni după ce Cris= împlinise trei ani, Adelina a reușit să-l scoată din spital.
Nu l-a putut adopta legal pentru că a refuzat mama naturală. L-a luat însă în
plasament. În prima săptămână a plâns neîncetat. I se părea că are febră. Îi era
o frică teribilă că dacă răcește, moareˮ. În repetate rânduri, medici din România
și din alte țări i-au spus Adelinei că băiatul „eiˮ mai are puțin de trăit, dar Cris= a
trăit până la 11 ani, suficient ca să o învețe pe Adelina multe lucruri.
Diana a notat cu grijă felul în care Adelina și-a descris durerea: „E ceva…”, îmi
spune Adelina, „…că nici nu ș=i ce să faci cu durerea aia. Atâta lume îmi spunea
că trebuie să fiu puternică, să merg mai departe. Și întrebam cum arată acest
trebuie că mi-ar plăcea și mie să-l cunosc. Cea mai grea vorbă era: «oricum ș=ai
că moare». Cum vine asta? Toți ș=m că vom muri. Înseamnă că ș=m exact când?
Înseamnă că eș= pregă=t atunci când se întâmplă?”. La două săptămâni după
plecarea lui Cris=, Adelina a aflat despre Andrei. Care avea exact același
diagnos=c ca al lui Cris=, doar că era cu un an mai mic decât Cris=, atunci când
36 DREAM MANAGEMENT

acesta intrase în viața ei. A ș=ut imediat că trebuie să îl ia pe Andrei acasă. La fel
ca și cu Cris=, mulți medici i-au spus că Andrei nu are nicio șansă. Dar ea l-a
adoptat și acum Andrei e un băiat zburdalnic și drăgălaș, în afara pericolului.
Adelina a înțeles că dragostea e cu adevărat puternică și că face minuni, așa că a
început să viseze la o zi în care niciun copil să nu mai fie singur în spital. Așa că,
în liniște și cu tenacitate, a creat un program de voluntariat prin care seniorii
comunității, bunici care doresc să dăruiască =mp, vin la spital și au grijă de copiii
cu boli grele.

Apartamentul cu tavane înalte

Am rugat mulți oameni să îmi spună dacă au cunoscuți, persoane obișnuite, ca
mine și ca =ne, care și-au realizat visurile. Ba am introdus întrebarea chiar și în
ches=onarul pe care l-am folosit pentru a culege date și informații pentru
documentarea acestei cărți. Mi-au răspuns 78 de persoane. Una dintre
respondente a formulat în felul următor: „Da! Eu! A fost un vis material, aparent
imposibil. De mică visam să am și să stau într-un apartament cu tavane înalte,
frumos renovat, într-o clădire istorică din centrul Aradului. Era o nebunie curată,
pentru că prin conjunctura familiei mele avem un apartament la bloc și o casă
tot centrală, ambele închiriate și încă o casă mare, frumoasă și renovată, unde
locuiam doar eu și soțul meu. Casa în care stăteam era a mamei mele, care a
lucrat și locuit mulți ani în alt oraș din România. Aveam tot ce aveam nevoie, dar
tot eram de-a dreptul obsedată de a avea și sta într-un apartament vechi în
centru. La un moment dat, mama mea s-a întors acasă și, deși era foarte frumos
să locuim împreună, obsesia mea s-a intensificat. Nu ș=u cum am făcut și ce am
făcut, dar după 6 luni după ce s-a întors ea semnam un contract de vânzare-
cumpărare pentru apartamentul visurilor mele... nerenovat. După încă 9 luni era
superb renovat și eu și soțul meu mutați acolo. Un vis împlinit. A fost exact așa
cum mi-am imaginat. Nebunia adevărată începe însă doar acum: după
aproxima=v un an și jumătate am rămas însărcinată și au început renovări
ex=nse, gălăgioase și cos=sitoare la clădirea în care stăteam. Am hotărât că
trebuie să ne mutăm în casa în care am crescut eu, construită de mânuțele
bunicului meu, cea centrală, închiriată dar nerenovată. Am reușit să vindem
apartamentul visurilor mele fără nici cel mai mic regret din partea mea. Din banii
luați pe el să ne și achităm datoriile și să și rămânem cu un buget realist pentru
renovarea casei. A început cea mai grea perioadă din viața mea: primul copil,
care evident ne-a dat viața peste cap, și renovarea, șan=erul, stresul, munca și
două mutări cu copil cu tot pentru a ne realiza visul: casa noastră minunată. Au
fost câteva luni infernale cu lacrimi, mult prea puțin somn și de toate, dar cumva
am reușit și acum s-a închis cercul și copilul meu crește în casa în care și eu am
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 37

crescut, doar că acum e mai frumoasă și renovată și exact așa cum am visat-o!!!
Repet: a fost o nebunie curată, dar cumva visul meu, obsesia mea a devenit
realitate, nu odată, ci de două ori la rând! Și chiar acum, după doi ani de când
ne-am mutat aici, nu trece o zi în care să nu mă minunez și să nu mă bucur și să
nu fiu extrem de recunoscătoare”.

Buna și alții
O altă persoană mi-a scris despre bunica ei: „Buna, cum o alintam noi, s-a născut
la țară, într-o familie de oameni simpli dar muncitori, în care însă nu a fost
încurajată să-și depășească condiția. A plecat de acasă la 16 ani, a muncit mult
tot de atunci și-a finalizat studiile (liceul) după mult =mp, deși acest vis al ei părea
de nea=ns. Buna ne vorbea des, mie și surorii despre «visul» ei de a-și termina
școala și despre cât de norocoase suntem noi acum că putem învăța, fără sacrificii
majore”. Altcineva mi-a scris despre prietenul ei care își realizează mai tot =mpul
visurile, ul=mul fiind „un record de a merge în toate cele 28 de țări ale Uniunii
Europene cu avionul în 3 zile, cu care a intrat in Guinness World Record”. Un
fotograf, devenit amic, a menționat-o pe prietena lui care și-a îndeplinit visul de
a merge să facă voluntariat în India, deși în acea perioadă a vieții, ea nu avea
deloc resursele financiare necesare pentru o as^el de aventură. Cineva a scris
despre o fostă colegă de apartament care „avea un job pe care îl ura. Ea iubea
însă enorm animalele. Visul ei era să salveze cât mai multe animale și să le dea
spre adopție. Face asta acum. Este afacerea ei și îi merge de minune. S-a mutat
la casă, are o curte superbă, numai bună pentru răsfățul multor animăluțe și un
loc de muncă unde sunt sigură că nu simte că lucrează, pentru că face ceea ce
iubește”.

Exercițiu de reflecție: Oameni care ne inspiră

Gândește-te la oameni din jurul tău care și-au îndeplinit un vis. Scrie despre ei în
Jurnalul visului, punându-ți întrebări care să te ajute să înveți și să te inspiri din
experiența lor. Exemple de întrebări: Ce trăsături de caracter crezi că i-a ajutat în
realizarea visului? Ce crezi că au învățat în procesul realizării acelui vis? Ce e
admirabil în legătură cu faptul că au realizat acel vis? Ce ai putea să înveți din
experiența lor? Ce ai fi făcut diferit dacă ai fi fost în locul lor? Dacă doreș=, descrie
acest vis împlinit pe site-ul www.dreammanagement.eu. Unul dintre visurile
mele e să realizez o bibliotecă virtuală de visuri împlinite pentru a oferi o sursă
de inspirație pentru oameni din toată țara și poate chiar din lume.
38 DREAM MANAGEMENT

3. De ce o carte despre managementul visurilor?

În una dintre cărțile sale, Peter Drucker arată că inițial economiș=i percepeau
comportamentul omului de afaceri ca fiind unul pur pasiv. Succesul în afaceri era
explicat prin adaptarea rapidă și inteligentă a omului de afaceri la evenimentele
specifice unei economii influențate de forțe obiec=ve și impersonale, care nu
erau controlate de omul de afaceri și care nici nu erau influențate de reacția
acestuia la ele. Omul de afaceri era un „neguțător” care profita de niște
întâmplări. Nu chiar ca un parazit, dar nici departe, contribuția sa fiind pur
mecanică, prin transferarea unor resurse dintr-o parte în alta, pentru un uz mai
produc=v. Mai apoi, economiș=i au început să înțeleagă că rolul omului de
afaceri este mai complex, bazat pe alegeri raționale cu impact real asupra
economiei. Omul de afaceri era văzut în con=nuare ca fiind predominant pasiv,
pentru că în esență el con=nua să se adapteze la evoluții economice care erau în
afara controlului său. Abia mai târziu, s-a ajuns la ideea că omul de afaceri e în
primul rând un manager, adică un profesionist care își asumă rolul de a încerca
să „ajusteze” mediul economic. Managerul planifică, inițiază și lucrează pentru a
produce schimbări în mediul său economic, în funcție de obiec=vele pe care și le
stabilește și pe care le urmărește cu tenacitate.

Norocul și-l face omul cu mâna lui

În mod similar, în societatea noastră există o tendință de a considera că mulți
dintre cei care au rezultate deosebite au fost mai degrabă beneficiarii mai mult
sau mai puțin ac=vi ai unor împrejurări favorabile care i-au plasat pe o traiectorie
ascendentă. Succesul lor este explicat pe baza unor elemente care țin mai mult
de noroc, de întâmplare sau chiar de grația divină. Observând pe cineva care și-
a îndeplinit un vis, unii dintre noi se gândesc: „Da, dar a avut și noroc!”. Sau: „A
fost deștept și a profitat de ocazie”. Sau: „L-a ajutat Dumnezeu”. Alții consideră
că norocul a fost dublat de un nivel superior de inteligență, care i-a permis celui
în cauză să facă alegerile potrivite, dar în esență acea persoană a fost „sor=t/ă”
să realizeze acele lucruri prin talentul său special, prin inteligență, prin efortul
părinților (dacă e vorba de un copil sau de un tânăr).
Fără a nega influența întâmplărilor favorabile și a trăsăturilor personale frumoase
și dezirabile, această carte este construită pe o teză foarte simplă: nu norocul sau
alți factori externi asupra cărora nu avem control ne ajută să ne împlinim visurile.
Ceea ce ne ajută să ne înfăptuim țelurile sunt o serie de acțiuni și abilități
specifice unei categorii de profesioniș= care au devenit omniprezenți în
societatea noastră și fără de care en=tățile noastre publice și private ar fi în haos:
managerii. În această carte susțin că fiecare dintre noi poate deveni managerul
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 39

propriului vis și chiar al visurilor altor persoane. Gândind și acționând la fel cum
face un manager cu un proiect important, această carte spune nu doar că putem
să ne îndeplinim unele visuri, ci chiar să ne dezvoltăm obiceiul de a ne realiza
visurile, în măsura în care suntem dispuși să învățăm câteva abilități noi,
asemănătoare întrucâtva celor de management.
Așa cum am arătat deja, am început să folosesc conceptul de „management al
visurilor” și „manager de visuri” în mod aproape întâmplător. Dar cum nimic nu
e cu adevărat întâmplător pe lume, ulterior am decis să u=lizez rolul profesional
al managerului pentru a ilustra conceptele de bază ale acestei cărți. Figura
managerului ne este foarte familiară. Dacă am avut vreodată statutul de angajat,
fiecare dintre noi am avut un manager. Sau poate chiar noi înșine am avut în
trecut sau avem în prezent acest rol profesional. În mare ș=m destul de bine ce
este și ce face un manager, deși uneori noțiunea de manager e interpretată în
moduri diferite. De aceea, o să clarific că pentru scopul acestei cărți eu folosesc
definiția clasică a managerului, adică acea persoană care are următoarele roluri:
definirea viziunii (visul) și stabilirea obiec=velor, organizarea și coordonarea,
mo=varea și comunicarea, măsurarea rezultatelor, dezvoltarea echipei.

Primul moHv: ca să ne debarasăm de o credință limitaHvă

Așadar, de ce o carte despre managementul visurilor? În primul rând pentru că
vreau să combat ideea că succesul e datorat norocului, grației divine sau chiar
unei inteligențe superioare care conduce la decizii juste. Nu că aceste lucruri nu
ar contribui deloc, dar cu siguranță nu sunt suficiente. În plus, această credință
are un rol debilitant în viața noastră prin faptul că ne menajează egoul. Ea ne
permite să credem faptul de a ne mulțumi cu mai puțin este jus=ficat în bună
măsură. În defini=v, norocul, grația divină și inteligența sunt lucruri cu care te
naș=. Îți sunt sor=te sau nu și nu sunt multe lucruri pe care poți să le faci, odată
ce ai venit cu ele în lume într-o anumită doză pe care nu tu ai stabilit-o. Dar, pe
de altă parte, această credință ne limitează devenirea, fiind responsabilă pentru
multe visuri visate și niciodată realizate, iar acest lucru e o pierdere nu doar
pentru persoana în cauză, ci și pentru întreaga societate. Aproape jumătate
dintre par=cipanții la atelierele de Dream Management au visuri legate de
„contribuțieˮ: doresc să le fie de folos semenilor, să îi ajute pe ceilalți. Ancuța, o
par=cipantă la unul din atelierele de Dream Management, își dorea să îi ajute pe
copiii foarte deznădăjduiți ai vecinei sale foarte sărace. O căsuță care stătea să
cadă pe ei toți, copii flămânzi mai tot =mpul, analfabeți și cu dureri permanente
de dinți care nu au fost niciodată văzuți de un stomatolog. De la școală a aflat că
nu numai ei nu ș=u să scrie și să citească, ci majoritatea copiilor din sat.
40 DREAM MANAGEMENT

Acționând la fel ca un manager care are în grijă un proiect și u=lizând câteva

dintre tehnicile despre care vei ci= în această carte, Ancuța a ajuns să organizeze
o școală de vară pentru copiii nevoiași din sat. Desigur, inițial bani nu erau. Dar
au apărut, așa cum foarte adesea apar resurse în calea celor care ar putea să le
pună la bun folos. Visul Ancuței a ajutat-o pe ea să devină mai bună, mai
generoasă și mai înțeleaptă. Și în același =mp a ajutat un sat întreg.

Al doilea moHv: ca să avem o busolă

În al doilea rând, pentru că auzim adesea îndemnul de a ne urmări visurile.
„Urmează-ți visul!”, „Urmează-ți inima!” și „Urmează-ți pasiunea!” au ajuns un
fel de mantre. Suntem bombardați din toate părțile cu citate mo=vaționale și
inspiraționale, care încearcă să ne comunice ideea că e ok să lăsăm totul și să ne
împlinim „menirea”. La o căutare rapidă pe google am găsit, la momentul în care
scriu aceste rânduri, 800.000 de pagini (doar în limba română) cu „Urmează-ți
visul”, 1.050.000 de pagini cu „Urmează-ți pasiunea” și 725.000 de pagini cu
„Urmează-ți inima!”. Acest gen de îndemnuri „mobilizatoare” pot să ne facă mai
mult rău decât bine. Pe de o parte, omniprezența lor ne poate crea falsa impresie
că nu suntem împliniți dacă nu avem o pasiune, un vis sau o „inimăˮ. Pe de altă
parte, mulți dintre cei care au decis să își „urmeze visulˮ au ajuns să regrete acest
lucru, pentru că au pornit la un drum pentru care nu au fost pregă=ți. Cartea
aceasta nu va încerca să te convingă să „îți urmezi visulˮ. Dar, dacă ai un vis pe
care doreș= să îl urmezi, îți va oferi o busolă, un ghid ca să nu te rătăceș=. Sau,
dacă te rătăceș=, pentru că uneori asta face parte din călătorie, să poți să revii la
drumul tău cu o tolbă și mai plină de resurse.

Al treilea moHv: ca să înțelegem și să folosim instrumente testate șHințific

În al treilea rând, cercetările recente din domeniul ș=ințelor sociale (și aici includ
și prac=ca managementului) au avansat mai repede decât capacitatea noastră
de a le absorbi. Descoperirile din ul=mii 20 de ani sunt cu adevărat uimitoare. A
apărut, de exemplu, o nouă ramură a psihologiei, denumită psihologie pozi=vă,
care a reprezentat o adevărată revoluție în domeniu. Părinții fondatori ai acestei
ramuri au reacționat la o prea mare concentrare a ș=inței psihologiei pe suferința
psihică și pe ceea ce e în neregulă cu individul. Ei au arătat că asta e doar o față
a monedei. Că nu se poate reduce totul la ceea ce nu funcționează, pentru că
există nu doar punctele slabe ale vieții noastre interioare și sociale, ci și punctele
tari. Ei doresc o ș=ință care nu doar să amelioreze și să corecteze ceea ce nu
funcționează, dar să și descopere angrenajele psihice a ceea ce merge bine
pentru a ajuta oamenii nu doar să supraviețuiască traumelor, dar și să
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 41

înflorească. Cu o metaforă pe care ei o folosesc adesea: pe o scară de la -10 la

+10, e necesar nu doar să aducem oamenii de la -8 la 0, dar și de la +2 la +8.
Similar, în domeniul managementului, Peter Drucker a formulat conceptul de
„self-managementˮ sau managementul de sine, pentru a defini acele situații în
care o persoană e angajată pe baza unei misiuni și are libertatea de a-și crea
propriul plan de acțiune atâta vreme cât contribuie la obiec=vul ul=m al
organizației. În domeniul personal și în domeniul profesional există instrumente
testate ș=ințific care ne pot ajuta să transformăm (aproape) orice vis în realitate.
Cartea aceasta va deschide o fereastră spre aceste instrumente și va închide
fereastra spre truisme pernicioase și „părerisme” ilustre ale unor eventuali
„guru” auto-proclamați. Nu există soluții magice, dar ș=ința e magie care
funcționează.

Al patrulea moHv: ca să trăim mai mult și mai bine

În al patrulea rând pentru că a avea un scop înalt, un vis, ține medicul la distanță,
mai abi=r decât ves=tul măr. În cartea sa De ce e important un scop în viață?,
profesorul Victor J. Strecher ne îndeamnă să ne imaginăm că ar exista un
medicament-minune care ar putea reduce riscul decesului prematur și ar
prelungi viața cu câțiva ani. Nu-i așa că acea companie ar deveni cea mai bogată
din lume? Nu-i așa că omenirea ar conferi cea mai înaltă dis=ncție pe care
umanitatea a inventat-o, premiul Nobel, celor care au făcut importanta
descoperire?
Dar acest medicament există deja, este gratuit și este legat de a avea un scop
înalt în viață. Conform unui studiu pe un număr de 7000 de persoane, ex=ns pe
durata a șase ani, s-a descoperit că existența unui scop clar reduce numărul
zilelor de spitalizare de care au avut nevoie persoanele cu un scop, față de cele
care nu aveau un scop. Conform unei cercetări realizate de Elizabeth Blackburn,
câș=gătoare a premiului Nobel pentru Medicină, mamele care un scop în viață
au telomeri mai lungi și mai viguroși. Telomerii sunt ca un fel de „dopuri” așezate
la capătul fiecărui cromozom, care ajută la menținerea intactă a acestuia. Când
telomerii se subțiază, cromozomii sunt mai predispuși la deteriorare și
probabilitatea de a ne îmbolnăvi este mai mare. Un studiu realizat pe 6000 de
adulți arată că un scop bine conturat reduce cu 22% riscul de atac cerebral, iar
un alt studiu realizat pe 1500 de cardiaci arată că existența unui scop reduce cu
27% riscul de infarct. Un studiu pe 900 de vârstnici a arătat un alt lucru uimitor
și anume că persoanele fără un scop real în viață erau de 2,4 ori mai predispuse
să dezvolte boala Alzheimer. Mai mult, cei la care boala se instalase aveau un
parcurs mai lent dacă aveau un scop în viață. Alte studii arată că oamenii care au
42 DREAM MANAGEMENT

un scop sunt mai relaxați ziua și dorm mai bine noaptea. Un scop în viață nu doar
prelungește viața, dar o și face mult mai frumoasă și demnă de a fi trăită.

Al cincilea moHv: pentru o viață împlinită

Așadar, o as^el de carte e necesară celor care își doresc o viață împlinită.
Fericirea a fost definită în multe moduri, iar unul dintre ele spune că ea este
senzația de a progresa înspre un obiec=v. Sonja Lyubomirsky, faimoasă pentru
studiile sale în domeniul fericirii și autoare a cărții Cum să fii fericit, arată că
iden=ficarea și realizarea obiec=velor personale are cel puțin șase beneficii
importante. As^el, atunci când trăim o viață în care ș=m care ne sunt aspirațiile
personale și lucrăm la realizarea lor, construim sen=mentul că noi suntem cei
care controlează propria viață, în loc ca lumea să ni se pară un loc periculos,
dominat de forțe pe care nu le putem controla. Acest sen=ment ne poziționează
al^el în fața provocărilor vieții și ne ajută să fim mai puternici, mai deciși în fața
lor. Apoi, faptul de a ș= care ne sunt obiec=vele ne ridică nivelul respectului de
sine, pentru că ne structurează viața interioară în jurul a ceea ce ne dorim noi
înșine, lăsând mai puțin spațiu pentru a fi la „cheremul” dorințelor altcuiva. În al
treilea rând, urmărirea unor țeluri oferă o structură și un înțeles vieții co=diene,
care al^el ar fi dominată de ru=nă și plic=s. În al patrulea rând, Lyubomirsky
spune că obiec=vele ne ajută să ne folosim mai bine =mpul, pe care al^el l-am
u=liza în scopuri inu=le. În al cincilea rând, obiec=vele ne ajută să facem față mai
bine problemelor cu care ne confruntăm. În fine și poate cel mai important:
urmărirea unor obiec=ve personale implică relaționarea cu alte persoane, ceea
ce – spune ea – e factorul numărul unu în construirea unei vieți fericite.

Exercițiu de reflecție: Alte moHve?

Mai sus am oferit cinci mo=ve principale pentru care eu cred că această carte e
necesară. Din perspec=va ta de ci=tor, ce alte mo=ve crezi că mai există? Ce am
uitat sau nu am ș=ut să menționez? Dacă ai fi tu autorul, ce ai mai fi adăugat?
Ajută-mă să îmbunătățesc următoarea ediție a cărții, trimițându-mi gândurile
tale la datele de contact incluse la finalul acestei cărți.

4. De unde vin visurile pe care le avem?

O tânără care își dorea să devină procuror rememora: „Țin minte că despre acest
job mi-a vorbit prima dată un fost polițist care mi-a spus că asta m-ar vedea, dat
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 43

fiind caracterul meu autoritar. Am apreciat mult acea idee și de atunci a devenit
visul meu”.
O altă persoană al cărei vis este să deschidă un centru de dezvoltare personală
pentru femei povestește că prima sa amin=re în legătură cu acest vis este de pe
vremea când se pregătea să dea admitere la facultate. S-a înscris la psihologie și
la economie și a optat pentru economie. În =mp, și-a uitat visul, dar „recent mi-
a spus mama mea că de fapt eu vorbeam despre ce spun acum că vreau să fac
de când am terminat școala generală și urma să merg la liceu, unde și atunci am
urmat indicațiile mamei și am urmat economic”. Ca urmare, în aceș= ani „am
trăit o tristețe interioară profundă, ca și cum nu mă găseam pe mine, ca și cum
m-am abandonat și nu ș=am cine sunt și de ce sunt. O tristețe interioară
inexplicabilă. Acum simt că trăiesc din nou. Vibrează de bine sufletul meu”.
O plimbare poate să aducă nu doar o gură de oxigen, dar și un vis. O colegă care
visează să aibă o căsuță a sa spune: „Mergeam pe o stradă foarte frumoasă din
orașul meu natal și mă uitam la căsuțele și vilele de pe ea, una mai frumoasă
decât cealaltă. Atunci mă gândeam cât de mult mi-aș dori să am și eu o casă a
mea”.
Copilăria e o sursă nesfârșită de visuri. O persoană care își dorește să salveze
animale povestește: „Aveam 2 ani și mama m-a lăsat cu căruciorul în fața unui
magazin, iar când s-a întors eu eram cu mâna în gura unui doberman. Ca amin=re
proprie, eram în clasa întâi și nu îmi mâncam mâncarea la școală ca să o pot da
cățeilor”. O prietenă foarte dragă care își dorește cu ardoare să aibă o familie a
sa, în condițiile în care a încercat în van =mp de 15 ani să aibă un copil, spune că
originea visului ei este în copilărie: „Vreau să ofer ceva al^el decât am avut eu în
copilărie”. Cineva care dorește să contribuie la o lume mai bună prin ac=vități
educaționale spune: „Cărțile copilăriei mi-au trezit primele sen=mente în acest
sens, sub forma dorinței de a lupta împotriva nedreptăților și de a ajuta acolo
unde e nevoie”.
Toate visurile au legătură cu mediul din care provenim. Cu ceea ce ș=m, vedem
în jurul nostru, auzim, ci=m, observăm. Cu o bunică sau un bunic care a sădit în
noi ceva, cu un părinte sau un învățător care ne-a încurajat, cu o carte care ne-a
înaripat imaginația, cu un coleg pe care l-am admirat, cu un erou din copilărie
sau un model la vârsta adultă. Cele ce ne înconjoară ne influențează chiar fără ca
noi să ne dăm seama, prin niște mecanisme sub=le, care au în=ns atât de multe
și fine antene în conș=ința noastră, încât nici nu ne mai dăm seama de ele.
Psihologul James Shah a făcut un experiment care demonstrează acest lucru. El
a organizat o serie de interviuri cu studenți pentru a descoperi în ce măsură tații
44 DREAM MANAGEMENT

lor erau interesați de succesul în viață. După ce a aflat acest lucru, el i-a rugat pe
aceș= studenți să rezolve o serie de probleme dificile. În =mp ce rezolvau
probleme, o parte dintre studenți au fost expuși, în mod subliminal, la numele
tatălui lor, în =mp ce ceilalți au rezolvat problemele fără a „beneficiaˮ de această
expunere. Chiar dacă nu au fost conș=enți de acest „jocˮ, cei care au fost expuși
în acest fel s-au străduit mai mult și au avut rezultate mai bune decât cei care nu
au fost expuși. De asemenea, cu cât erau mai legați de tatăl lor, cu atât rezultatele
erau mai bune. În mod evident, aspirațiile celor din jurul nostru și mai ales
aspirațiile celor care ne sunt foarte apropiați influențează, în bine sau în rău,
propriile aspirații.
Tatăl Claudiei a fost profesor universitar. Provenind dintr-o familie modestă, el a
fost foarte mândru de realizarea sa și și-a dorit ca singura lui fiică să îi calce pe
urme. A îndrumat-o cu grijă spre o facultate, chiar dacă nu una tehnică, așa cum
și-ar fi dorit el. Imediat după facultate, Claudia a început să aibă un succes
neașteptat ca profesoară de limba română pentru străini. Ea îi învăța pe ei limba
română, iar ei o învățau pe ea despre afacerile fascinante pe care le conduceau,
despre deciziile complicate pe care trebuiau să le ia, despre felul în care se vedea
România de la distanța unei alte cetățenii, despre apariție și aparență în
evenimentele mondene. Claudia își cumpăra rochii lungi pentru evenimentele la
care era mereu invitată, era înconjurată permanent de oameni foarte interesanți,
avea o rețea socială de invidiat și credea despre ea că e foarte fericită, pentru că
avea ocazia să facă toate astea în =mp ce transmitea altora pasiunea ei pentru
limba română și pentru România.
Ba mai mult, avea suficient de mulți clienți care o plăteau suficient de bine pentru
ca ea să își permită creditul pentru o locuință, as^el încât ea să devină o femeie
independentă, așa cum își dorea. În acest tablou, exista o singură umbră, dar una
care se lungea și se lățea tot mai mult: visul tatălui ei ca ea să devină profesor
universitar, la fel ca el. Singura lui fiică, singura care ar fi putut să ducă „tradițiaˮ
mai departe. Claudia se simțea tot mai presată să îndeplinească dorința tatălui
ei. A renunțat la clienții și la mugurele de business pe care și-l crease și a început
un doctorat menit să îi deschidă calea spre cariera universitară. După etapele
obișnuite, Claudia a început să predea, îndeplinind visul tatălui. Acum o umbră
și mai mare se lățea și se lungea asupra vieții ei. Claudia nu era fericită. Împlinise
visul tatălui ei, cu costul propriului său vis. Se străduia să intre într-un personaj
care nu o reprezenta, care avea contururi colțuroase și îi înghesuia lumina în
unghere sufleteș= de unde nu luminau pe nimeni. Lumea ei se restrângea de la
an la an. Pierdea prieteni, pierdea contacte profesionale, pierdea un s=l de viață
care îi plăcuse, pierdea bani, pierdea vitalitate, pierdea ani din viață, pierdea
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 45

șansa de a-și crea o familie a ei, pierdea plăcerea de a trăi, pierdea din șarmul
care atrăgea oamenii faini spre ea. Câș=ga în schimb lucruri pe care nu și le dorea:
kilograme în plus și cen=metrii în talie. Ca de un vis urât în care lucrurile se
întâmplă cu înce=nitorul, Claudia a început să se dezlipească încet-încet de visul
tatălui său. Și, într-un final, după multe ezitări, a decis să revină la pasiunea ei de
a preda limba română. În amin=rea vremurilor bune și pentru a le atrage din nou
și-a cumpărat o rochiță lungă, neagră. Apoi a îndrăznit să trimită din nou CV-ul
său celor care aveau nevoie de un profesor de limba română. Acum a găsit un
prim client și speră să găsească în curând și alții.
Pentru multă vreme, Claudia a fost „infectatăˮ cu visul tatălui său și a fost
nefericită. Unele aspirații în viață sunt contagioase. „Ce vrei să te faci când o să
fii mare?ˮ e o întrebare pe care o adresăm fiecărei generații de copii și fiecare
generație are moda ei. În generația părinților mei, foarte mulți copii își doreau
să devină învățător sau, cei mai ambițioși, profesori sau medici. Meseriile
respec=ve erau încărcate cu o aură și erau obiectul fanteziilor tuturor. Doar cei
mai buni copii din clasă putea îndrăzni să aibă o aspirație așa de înaltă.
Există multe studii care arată cât de expuși suntem contagiunii sociale, inclusiv în
ceea ce privește visurile pe care le avem. Într-un as^el de studiu, un grup de
studenți a ci=t despre Johan, un băiat care se duce să muncească pentru a-și plă=
vacanța. Un al doilea grup a ci=t despre același Johan care, de data asta, prefera
să facă voluntariat. Toți studenții au fost apoi rugați să rezolve un set de
probleme. Cei care au ci=t despre Johan muncitorul au fost cu 10% mai rapizi în
rezolvarea acestui set de probleme, față de cei care au ci=t despre Johan
voluntarul.
Totuși, studiile arată că un obiec=v este contagios numai în măsura în care el este
cel puțin parțial dezirabil. Nimic nu îi poate determina pe oameni să depună
eforturi pentru realizarea unui vis în care nu cred sau care este nociv. Cu alte
cuvinte, tatăl Claudiei a putut să o influențeze pe aceasta în alegerile sale doar
pentru că și ea credea, într-o anumită măsură, că ar putea să îi fie bine ca
profesoară universitară. Dar, în momentul în care Claudia a înțeles că urmărirea
acestui vis îi face rău și îi distruge viața, a putut să ia decizia de a se desprinde
dintr-o situație care nu o mai convingea. Desigur, toleranța pe care o avem la
suferință poate avea un rol foarte important în determinarea momentului
desprinderii. Unii dintre noi urmează o viață întreagă un vis fals, un vis care nu
este al nostru, pentru că am învățat de mici să suferim și putem să ducem o mare
povară de suferință fără ca nici măcar să nu ne treacă prin cap că am putea să ne
eliberăm de ea. De-a lungul istoriei, suferința a fost glorificată și mulți dintre noi
cred că asta li se cuvine sau chiar că asta le e menirea.
46 DREAM MANAGEMENT

Exercițiu de reflecție: ObiecHvule, de unde vii?

Ia-ți un pic de =mp pentru a te gândi la propriile tale obiec=ve. Poți să revii la
lista pe care ai făcut-o un pic mai devreme, ca parte a exercițiului obiec=v – vis –
fantezie. Care sunt primele amin=ri pe care le ai în legătură cu acest obiec=v?
Cum a apărut acest obiec=v în viața ta? În ce fel crezi că ai fost influențat/ă de
cei din jur în legătură cu acest obiec=v? Acum că ai făcut această analiză a
modului în care a apărut acest obiec=v, se schimbă ceva în ceea ce privește
mo=vația ta pentru a-l realiza?

5. Cum îți prioriCzezi visurile?

O reacție pe care o întâlnesc mereu este: „Un atelier de Dream Management?
Sună interesant! Pot să par=cip chiar și dacă nu am un visuri?”. În mod similar, la
unul dintre ateliere o par=cipantă m-a întrebat: „Există oameni care nu au un
vis?”. Ideea că unii oamenii au o defecțiune la departamentul „visuri” apare
mereu.
Literatura de specialitate e clară în această privință: toți oamenii de pe planetă
au capacitatea de a formula obiec=ve, aspirații și visuri. Ba, mai mult, în
preistorie specia umană a supraviețuit și a reușit să domine alte specii cu colți
mai ascuțiți și gheare mai lungi în mare măsură datorită acestei capacități
specifice rasei noastre. Oamenii au visat să nu mai fie prada animalelor sălba=ce
și au învățat să construiască locuințe. Au visat să nu mai sufere de foame și au
învățat să cul=ve pământul. Tehnic, toți suntem echipați pentru a putea visa, dar
nu toți formulăm visuri. Există mai multe mo=ve pentru care unii dintre noi nu
au aspirații dincolo de realitatea imediată. De exemplu, unii dintre noi au fost
descurajați să viseze. Cei cărora le e teamă să își urmeze propriile visuri nu le
place să îi vadă pe alții că reușesc să facă asta. Alții au fost dezamăgiți în trecut și
nu au trecut niciodată peste acele dezamăgiri, ajungând la concluzia că e mai
bine pentru ei să nu se mai gândească la „cai verzi pe perețiˮ. Alții s-au obișnuit
să trăiască de pe o zi pe alta, într-o stare de mediocritate, care îi menține într-o
zonă de confort nesa=sfăcătoare, dar cel puțin constantă.
Mulți oameni, însă, au problema opusă: au prea multe visuri, pe care nu ș=u cum
să le priori=zeze. Unul din momentele mele preferate la atelierul de Dream
Management este cel al „concursuluiˮ, când rog par=cipanții ca, într-un interval
de 7 minute, să scrie un număr cât mai mare de visuri. Foarte adesea, cele 7
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 47

minute devin 10 minute sau chiar 15 și concursul e câș=gat de persoane care

scriu 40, 50 sau chiar 60 de visuri. Pentru mine acele minute sunt nu doar o mică
pauză, dar și un spectacol al minților trădate de mici gesturi și expresii care relevă
o păr=cică din sutele de micro-decizii pe care le iau par=cipanții:
„Ah, nu pot să scriu visul ăsta: nu e destul de serios, parcă nici nu e vorba
despre mine. Of, dacă îl pun pe ăsta pe hâr=e, după aceea nu mai am nicio
scuză. În niciun caz: visul ăsta e cam pervers, o să mă ducă într-o zonă de
care îmi e frică. Yes! În sfârșit, am curaj să recunosc față de mine însămi că
mi-ar plăcea să fac asta. Ah, uitasem de visul ăsta, ce bine că mi-am amin=t!
Fir-ar să fie, tot nu mi-a trecut fixația asta, hai să îl pun pe hâr=e să văd ce
iese! Doamne, Dumnezeule, la visul ăsta nu m-am mai gândit de secole și
iată ce viu și prezent e acum, de îndată ce mi-am dat un pic de =mp. Dar
cum o să fac eu să realizez așa ceva? De fapt are rost să fac lista asta de
visuri? Hai, lasă, nu te mai gândi la cai verzi pe pereți. În fine, trece =mpul
și tu nu ai scris nimic, ia uite la =pa aia, parcă i-a luat mâna foc, așa repede
scrie, Speedy Gonzalez ce să mai. Dar e posibil ca toată lumea să mai aibă
încă de scris și numai eu să stau aici cu ochii în gol după numai trei așa-zise
visuri?”.
Și tot așa înainte, până când încet-încet vacarmul gândurilor scade din intensitate
și apoi parcă încetează de tot. Oamenii încep să se miște ca și cum ar fi cu
înce=nitorul, iar apoi se uită lung la ce au scris. Unii cu drag, alții zâmbind, alții
ușor încruntat, alții neîncrezători, unii cu ochi ușor umezi, alții surprinși, alții
parcă un pic îngrijorați, alții ușurați, unii uimiți, alții liniș=ți.
308 a fost numărul de visuri formulate în 14 minute de cei zece par=cipanții
adunați în sala Centrului Național de Volunatariat Pro Vobis din Cluj-Napoca. 308
idei care dacă ar fi îndeplinite ar umple lumea cu energie mai bună, ar face mulți
oameni fericiți, ar rezolva probleme sociale, ar angrena resurse care al^el zac
neu=lizate, ar aduce oamenii împreună pentru bine. 308, un număr care l-a
condus pe Cris= la întrebările: „Ok, și acum ce facem? Cum priori=zăm visurile?
Cineva care a scris 54 de visuri în 14 minute, cum decide de care să se apuce mai
întâi?ˮ.
Spun adesea par=cipanților că fiecare dintre noi ar trebui să își creeze o listă cu
cel puțin 100 de visuri. Mulți tresar când rostesc cifra asta. 100 de visuri! Apoi le
spun că visurile pot să fie din orice domeniu: viață personală, carieră, sănătate,
=mp liber, familie, aventură, „moștenire” (ce lași în urma ta pe acest pământ),
bunuri materiale etc. Din experiență ș=u că primele 20-30 de visuri vin ușor,
pentru că sunt acele lucruri la care ne gândim mereu, acelea care abia așteaptă
48 DREAM MANAGEMENT

să iasă la lumină. Visurile de la 30 în sus până spre 60-70 sunt cele care au stat
mai mult la dospit, cele care vin numai cu invitație specială, de la niveluri mai
profunde. Iar cele de la 70 încolo sunt cele cu adevărat crea=ve, cele care vin din
partea aceea de personalitate care con=nuă să ne ia prin surprindere, care dacă
am vrea într-o zi să ne reinventăm, ne-ar da materia primă și instrumentele de
bază.
Dar dacă reușeș= să creezi lista celor 100 de visuri, cum le priori=zezi? Cu care
începi mai întâi? Unul din instrumentele pe care îl recomand e „testul pasiuniiˮ,
care mi-a fost inspirat de cartea cu același nume: The Passion Test: The Effortless
Path to Discovering Your Des=ny. Împarte lista celor 100 de visuri în 5 liste de
câte 20 de visuri. Uită-te la primul vis de pe prima listă și compară-l cu al doilea.
Dacă în viața asta ți-ar fi dat să poți să realizezi unul și doar unul dintre cele două
visuri, pe care l-ai alege? Compară această alegere cu visul numărul trei și repetă
întrebarea: Dacă dintre visul acesta și visul cu numărul 3 aș putea să realizez doar
un singur vis, ce aș alege? Să spunem că alegi visul cu numărul 3. Compară-l cu
visul numărul 4. Și tot așa până la finalul listei. Repetă procesul de încă două ori
(eliminând itemul pe care l-ai ales deja la prima și la a doua rundă) și vei avea top
3. Teore=c, acelea sunt prioritățile tale. Prac=c, mai ai ceva important de făcut:
verifică dacă faptul că au „ieșitˮ aceste trei visuri te face fericit/ă. Dacă ai energie
sau eș= un pic dezamăgit/ă. Dacă eș= bucuros sau parcă nu chiar. Dacă îți vine să
te apuci de ele imediat sau dacă brusc tânjeș= după vreunul care nu a intrat în
top. Emoțiile, ceea ce simți când vezi lista scurtă, îți vor da cele mai bune indicii.
Exercițiu de reflecție: Testul pasiunii

A venit vremea să faci o primă listă a visurilor tale. Pentru acest exercițiu o să
folosim definiția ex=nsă a noțiunii de vis: poți să pui pe hâr=e orice obiec=v, țel,
dorință, aspirație, etc. Pentru prima fază a exercițiului, acordă-ți 15-20 de minute
și pune pe hâr=e cât mai multe visuri (definiția ex=nsă). Ideal ar fi să ajungi la
100, dar dacă ți se par multe încearcă întâi cu 50. Pune-le pe listă în ordinea în
care îți vin în minte, lasă frâu liber, fără să te gândeș= acum la nimic altceva. Când
ai terminat, lasă lista acolo pentru un =mp: câteva ore sau câteva zile. Apoi revino
la listă. Dacă vrei, mai adaugă visuri. Apoi fă Testul pasiunii, așa cum e descris
mai sus.
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 49

6. Mituri referitoare la visuri

În momentul în care am început să scriu cartea asta, visul meu era să ajut la
îndeplinirea a 1.000 de visuri în următorii 3 ani, a 10.000 de visuri în următorii 5
ani și a 100.000 de visuri în următorii 10 ani. După cum poate ai intuit,
presupunerea mea e că va exista o creștere exponențială. Îmi imaginez că în
momentul în care voi fi ajutat 1.000 de oameni să își îndeplinească visurile, voi fi
învățat ceva foarte important despre „meseriaˮ aceasta și că în următorii doi ani
voi folosi acea ș=ință și/sau abilitate pentru a accelera considerabil ritmul. Un
salt de la 1.000 la 10.000 în doar doi ani e foarte ambițios și uneori mă întreb
dacă e înțelept din partea mea să îmi propun un as^el de obiec=v. Cumva saltul
de la 1.000 la 10.000 mi se pare mult mai dificil decât saltul de la 10.000 la
100.000. Nu am nicio explicație logică pentru asta, e doar o intuiție.
Pentru că am început să mă gândesc constant la obiec=vul meu, am început să
fiu foarte atentă la lucrurile care m-ar putea împiedica să îl realizez. Desigur, sunt
multe as^el de lucruri: capacitatea mea de a urma un proiect pe 10 ani, ceea ce
implică un nivel de concentrare și constanță peste media a ceea ce am făcut până
acum (dar, dacă nu ar fi așa, atunci nu ar fi un vis); sănătatea fizică și mentală pe
care contez, pentru că dintr-un ceainic gol nu varsă nimeni nimic, chiar dacă ai
cel mai frumos serviciu de porțelan; presupunerea că noi, ca națiune și grup de
națiuni, dacă e să mă gândesc la Uniunea Europeană, vom con=nua să trăim
vremuri de pace și stabilitate, care să ne ofere „luxulˮ de a ne gândi la visuri și nu
doar la simpla supraviețuire; priceperea mea de a găsi o formulă economică, o
modalitate de a-mi asigura traiul zilnic, as^el încât grijile materiale să nu mă
„înghesuieˮ într-un consum al =mpului care să mă țină departe de visul meu. Și
câte și mai câte. Sunt multe lucruri.
Dar cred că niciunul nu e așa de periculos și de dușmănos ca miturile care circulă
pe seama îndeplinirii visurilor. Așa că am decis să le scriu aici, ca să încep cu
începutul.

Mitul nr. 1: Ca să realizezi un vis trebuie să ai un plan de acțiune foarte clar.

„Am un vis, dar nu ș=u cum să îl realizez” este o propoziție pe care o aud foarte
adesea. Răspunsul meu: „Felicitări! 60% dintre cei pe care i-am întrebat dacă au
un plan de acțiune pentru visul lor, mi-au spus că nu au. Eș= în companie
numeroasă!”. Dar asta nu înseamnă că nu îți vei putea îndeplini visul. Părinții lui
Vlad construiseră o casă care lui i se părea prea mare, într-un sat de lângă
Târgoviște, unde el nu avea de gând să se întoarcă pentru a locui permanent. El
lucra atunci la Viena și ajuta copii bolnavi de cancer să aibă acces la medicamente
50 DREAM MANAGEMENT

care în România nu erau disponibile. „Rețeta” lui era simplă: părinții copiilor îl
anunțau despre medicamentele lipsă de care aveau nevoie, iar el mergea la
farmacie, cumpăra medicamentele, iar apoi le trimitea în țară prin prieteni și
cunoscuți. Se ajunsese ca niciunul din prietenii lui Vlad să nu mai poată pleca din
Viena fără medicamente în bagaj. La un moment dat, Vlad s-a uitat la casa mare,
care stătea mereu goală și a zis: „Ce fain ar fi să îi aducem aici, la liniște și la aer
curat, pe câțiva dintre copiii care se luptă cu cancerul…”. Apoi, făcând o plimbare
într-o zi pe dealuri și-a zis: „Ce fain ar fi ca pe dealul ăsta să construim tot felul
de jocuri pentru copii!”. A vorbit cu părinții lui, cu medici, cu copii, cu prieteni,
cu toată lumea care voia să vorbească cu el. Prima oară când mi-a arătat un fișier
Excel cu detaliile proiectului, mi-a fost greu să îl iau în serios. Dar viziunea lui s-a
întâlnit apoi cu forța delicată a Melaniei Medeleanu, iar împreună au construit
MagicCamp, tabăra pentru copii cu cancer, al cărei slogan este… „Joacă la greu”.
Atunci când ai un vis, în minte ai un punct de sosire. Cel mai important lucru pe
care trebuie să îl faci imediat după ce ai iden=ficat punctul de sosire e să găseș=
punctul de pornire. Iar apoi să porneș=. Va veni și momentul în care vei avea
nevoie de un plan de acțiune cu toți pașii incluși și bine conturați – de unde obțin
finanțare, cum îmi fac planul de marke=ng, cum reduc riscurile și așa mai departe
– dar acest moment încă nu a venit. Într-o zi, după primii ani de tabără, Melania
a fost izbită de situația părinților acestor copii. Luni de zile, aceș=a își vegheau
copiii în spital în condiții inumane. Un scaun la căpătâiul patului era patul, masa,
capela pentru o rugăciune, receptorul lacrimilor ascunse și al sfârșelii fizice și
emoționale. Campania lor, MagicHome, a emoționat o țară întreagă. Zeci de
vedete și oameni mai puțin cunoscuți s-au așezat pe un scaun într-o galerie din
centrul Bucureș=ului și nu s-au ridicat de acolo până nu au strâns suma necesară
pentru construirea unui refugiu al părinților.

Mitul nr. 2: Visurile sunt pentru oameni slabi și pierde-vară.

E adevărat că unii oameni se rătăcesc în visuri și visare și nu trec niciodată la
acțiune. Fac planuri mărețe care nu se îndeplinesc niciodată pentru că mereu
intervin forțe externe neprevăzute, care parcă s-au vorbit între ele. Trec prin viață
ca prin ceață, parcă sunt, dar nu chiar, îi vezi dar parcă nu-s chiar ei de-a binelea.
Există multe diferențe între veșnicul visător aiurit, trist sau ghinionist și oamenii
care și-au creat un obicei din a-și îndeplini visurile. O să studiem obiceiurile
oamenilor care își îndeplinesc visurile în capitolele care urmează, dar adevărul e
că toate realizările extraordinare încep cu o idee în mintea celui care le va realiza.
Nu cred că poate cineva să spună despre Napoleon sau Alexandru cel Mare că au
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 51

fost niște oameni slabi și nepricepuți. Dar înainte de a porni la cucerirea lumii, ei
au visat un vis de mărire, faimă și bogăție.

Mitul nr. 3: Nu are rost să mă gândesc la visurile mele, pentru

că oricum ele nu se vor îndeplini.
Mai degrabă ele nu se vor îndeplini dacă nu te gândeș= la ele. Există o cercetare
realizată de Universitatea Dominicană, care a arătat că oamenii care își alocă
=mp pentru a se gândi la obiec=vele lor le îndeplinesc în proporție de 43%. Dacă
oamenii se gândesc și scriu despre obiec=vele pe care le au, probabilitatea de a
le îndeplini depășește 60%. Aceia dintre noi care se gândesc la obiec=ve lor, le
pun pe hâr=e și apoi verifică felul în care se apropie de ele, le îndeplinesc în
proporție de 76%. Prac=c, simplul fapt de a ne gândi la visurile noastre și a le
pune pe hâr=e, de a înțelege așadar ce vrem, ne asigură o mare parte din succes.

Mitul nr. 4: E nevoie de enorm de multă muncă pentru

a-ți putea îndeplini un vis.
Un alt lucru care ne împiedică să ne realizăm visurile e ideea că o să fie greu și
extrem de greu. Avem agende care sunt deja extrem de încărcate, copii care
trebuie crescuți, case care trebuiesc îngrijite, servicii supra-solicitante și mult
prea puțin =mp liber pentru a mai face loc și unui vis. Am inclus în ches=onarul
meu de cercetare următoarea întrebare: „În ce măsură te aștepți ca realizarea
visului tău să fie unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-ai făcut vreodată?”.
Aproape trei sferturi din respondenți au spus că se așteaptă ca realizarea visului
să fie unul din cele mai grele lucruri pe care le-au făcut vreodată, 10% au spus
nivelul de greutate o să fie la nivelul 4 pe o scară de la 1 la 7 (unde 1 „în foarte
mică măsură”, iar 7 e „în foarte mare măsură”) și abia 15% au spus că ar fi între
1 și 3 (adică în mică măsură). Oamenii par să fie de acord că numai cine muncește
din greu poate să își vadă visul cu ochii și probabil că mulți sunt îngroziți de
această perspec=vă. Dar nu trebuie să fie neapărat așa. Sau nu trebuie să fie
neapărat numai așa. În această carte vei descoperi o metodă – metoda pașilor
(ridicol de) mărunți – care va demonta acest mit. Deocamdată nu o să încerc să
te conving că acesta e cu adevărat un mit, pentru că ar fi cuvântul meu în fața
convingerii a 75% dintre oameni. Dar o să ai ocazia să te convingi singur/ă de
acest lucru. Când am început să visez la ideea de a scrie această carte aveam un
serviciu full-=me, cu multe deplasări în țară și în străinătate. La început, am decis
să maximizez =mpii morți din =mpul deplasărilor. Mi-am cumpărat un caiet
special, de mici dimensiuni ca să înceapă în orice bagaj, și am început să îmi
organizez gândurile în el. Apoi, când am văzut că am rezultate bune, am decis să
52 DREAM MANAGEMENT

încerc un pic mai mult. Mi-am creat regula de 15 minute: în fiecare zi voi scrie 15
minute pentru carte. În unele zile am scris mai mult, dar am încercat să nu las să
treacă nicio zi fără să scriu =mp de 15 minute. Acum aș putea să scriu o carte
despre cum e să scrii o carte în 15 minute pe zi. Dar nu o să fac asta. O să îți spun
în schimb că acest vis nu a fost deloc un lucru greu sau foarte greu de realizat. A
fost un lucru plăcut, extrem de interesant (având în vedere can=tatea de
informație cu care am venit în contact în =mpul documentării cărții) și pe alocuri
chiar înălțător pentru că am avut șansa de a vorbi cu oameni care au făcut lucruri
extraordinare.
Avem ideea asta stahanovistă înșurubată în cap, conform căreia e greu să îți
realizezi visurile. Ce e mai greu decât să îți realizezi visurile e de fapt să renunți
la as^el de convingeri, pentru că, de fapt, realizarea visurilor poate să fie cel mai
distrac=v, interesant și frumos lucru pe care l-ai făcut vreodată.

Mitul nr. 5: Numai oamenii norocoși își îndeplinesc visurile.

Înainte de a deveni psiholog, Richard Wiseman a fost iluzionist. Poate de aceea
are curaj să cerceteze teme neconvenționale de care mulți alți cercetători se
feresc. Pe când era deja psiholog a fost invitat să susțină o prelegere în fața unei
mari audiențe. Ca să capteze din start atenția publicului a vrut să își înceapă
prezentarea cu un număr de iluzionist. A invitat pe scenă un voluntar, căruia i-a
cerut o bancnotă de 20 de dolari. A pus bancnota într-un plic, pe care l-a
amestecat într-un teanc de alte 20 de plicuri. Apoi a solicitat voluntarei, o
doamnă din public, să aleagă un plic, după care a dat foc celorlalte plicuri. După
ce plicurile au ars a rugat-o pe acea doamnă să deschidă plicul pe care îl alesese
din teanc. Evident, în plic se afla bancnota de 20 de dolari. Toată lumea a fost
uimită, mai puțin doamna cu pricina care a spus că pentru ea întâmplarea e
complet lipsită de relevanță, pentru că ea a fost întotdeauna o norocoasă.
Dezamăgit că nu a avut efectul scontat, Wiseman și-a propus să studieze ce este
norocul și dacă el există într-adevăr. A testat cu metode ș=ințifice mai multe
ipoteze și a ajuns la concluzia că, de fapt, norocul nu e ceva ce se întâmplă pur și
simplu, ci e ceva care poate să fie creat. Fiecare dintre noi poate să devină mai
norocos prin urmarea unor principii specifice, pe care el le prezintă în cartea sa.
Mai mult, a creat o școală a norocului – The Luck School – ai cărui absolvenți au
declarat în proporție de 80% că au devenit mai norocoși.
O să enumăr pe scurt cele patru principii ale norocului, așa cum le predă
Wiseman, și o să te las pe =ne să descoperi detaliile dacă vei fi interesat: Dacă
doreș= să devii mai „norocos”:
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 53

1. Maximizează oportunitățile întâmplătoare prin: construirea de rețele, o

a=tudine relaxată față de viață și a=tudinea de a fi deschis față de noi
experiențe);

2. Ascută-ți ins=nctul și găsește metode pentru a-ți dezvolta intuiția;

3. Așteaptă-te să ai noroc, perseverează în fața eșecurilor, așteaptă-te ca

interacțiunile cu cei din jur să fie u=le și aducătoare de succes;

4. Transformă ghinionul în noroc, privește partea pozi=vă a ghinionului, nu

rămâne blocat dacă s-a întâmplat să ai ghinion, acționează pentru a
preveni alte ghinioane în viitor.

Mitul numărul 6: Ca să îți îndeplineșH visurile, ai nevoie în primul rând de

bani.
Banca Raiffeisen, al cărei mouo este „Banking așa cum trebuie”, a creat un
program de asigurare denumit „Senior Protect”, pornind de la întrebarea „Ce
visuri ai?”. Un exemplu ilustra=v sub formă de grafic ne arată ce am putea obține
dacă am economisi 100 de lei pe lună =mp de 15 ani. Exemplul este un pic greu
de ci=t, dar graficul de sub el, cu =tlul „Tu decizi cât de mari sunt visurile tale”,
este foarte clar: dacă economiseș= 50 de RON pe lună =mp de 15 ani suma
asigurată este de 11.135 RON, dacă alegi să economiseș= 100 RON – suma
asigurată este de 22.271, iar dacă alegi 200 de RON – atunci suma asigurată este
de 44.541. Deci, cu siguranță, tu decizi cât de mari sunt visurile tale! Legătura
dintre visuri și bani este creată și u=lizată de nenumărate companii care propun
și vând vacanțe „de vis”, case „de vis”, nunta „de vis”, experiențe „de vis”.
Pe de o parte asocierea cu „visul” este benefică pentru acele companii care
investesc în mod real în cercetarea nevoilor reale ale clienților lor pentru a putea
să le ofere acestora exact ceea ce își doresc ei, deci sa=sfacție maximă. Pe de altă
parte, această prac=că, mul=plicată de mii și mii de ori, a introdus în mentalul
colec=v ideea că banii sunt absolut necesari pentru a-ți îndeplini visurile și că
lipsa lor este cel mai mare impediment. Fals! Deși multe visuri au o componentă
financiară, există un lucru chiar mai important decât banii și care uneori îi face
aproape irelevanți.
Este vorba despre oameni! E adevărat, nu orice oameni, ci aceia care pot și
doresc să îți netezească accesul la resurse. Există o diferență uriașă între resurse
și bani.
54 DREAM MANAGEMENT

Banii sunt o resursă, care adesea poate să fie înlocuită cu alte resurse, deși
sistemul economic în care trăim ne împinge să credem că banul este resursa
supremă. Ceea ce poate să fie adevărat pentru cei care îi au în can=tăți
nemăsurate. Dar pentru noi toți ceilalți, resursa supremă sunt oamenii și ne
facem un deserviciu major dacă credem altceva. Mai devreme, vă povesteam
despre visul Ancuței de a crea o școală de vară pentru copiii foarte săraci din
satul ei. Inițial își dorise să îi ajute pe cei trei copii ai vecinei, care erau foarte în
urmă la învățătură. A luat legătura cu profesorii și așa a aflat că un număr foarte
mare de copii din școală ar avea o enormă nevoie de un as^el de ajutor. Ancuța
a calculat că ar avea nevoie de un buget de aproxima=v 7.000 de EUR, pentru a
oferi copiilor un mic dejun și un prânz în fiecare zi =mp de două săptămâni,
ateliere crea=ve și educa=ve susținute de facilitatori externi, materiale didac=ce
atrăgătoare și, la final, o excursie în orașul învecinat pe care mulți dintre copii nu
îl văzuseră niciodată. Ancuța nu a reușit să strângă suma propusă, dar s-a dus
vorba despre iniția=va ei și au început să apară oameni care au donat mâncare,
rechizite, =mp, bilete la film pentru toți copiii și multe alte lucruri. Încurajată de
susținerea lor, Ancuța a început să viseze chiar mai sus: acum vrea să renoveze
un spațiu de lectură din școală și să creeze un club de joacă permanent, iar apoi
o asociație prin care să facă mult mai multe lucruri pentru copiii din sat.
Un alt exemplu. Cel al lui Adrian. De la vârsta de 8 ani, Adrian a crescut la casa de
copii, în condiții deznădăjduite. Când a devenit adult, i-a încolțit în minte un vis
irealizabil în condițiile situației sale financiare: deși lucra, salariul abia dacă îi
ajungea pentru chirie și mâncare și era așa de mic încât nicio bancă nu l-ar fi
creditat. Dar pentru Adrian, copilul crescut la casa de copii, faptul de a fi
proprietarul unei locuințe avea o semnificație aparte, care îi furniza o mo=vație
ieșită din comun. Lipsa banilor nu l-a împiedicat, ci l-a făcut mai crea=v. A creat
o serie de magneți inscripționați cu mesajul „Fă parte din viitorul meuˮ, pe care
îi oferea tuturor celor care doreau să îl ajute în vreun fel la realizarea acestui vis.
Au fost oameni care i-au oferit sfaturi, alții care l-au pus în legătură cu agenți
imobiliari de încredere, alții care au donat bani, alții care au ajutat cu actele care
trebuiau întocmite și așa mai departe. Acum, Adrian este fericitul proprietar al
unei mici locuințe în Bucureș=. Pe frigiderul meu se află un magnet care îmi
amintește că toate lucrurile se realizează în primul rând prin oameni, iar banii,
atunci când sunt cu adevărat necesari, tot prin oameni vin.
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 55

Exercițiu de reflecție: Mituri și visuri

Ia-ți un =mp pentru a reflecta la aceste mituri: 1. Ca să realizezi un vis trebuie să

ai un plan de acțiune foarte clar; 2. Visurile sunt pentru oameni slabi și pierde
vară; 3. Nu are rost să mă gândesc la visurile mele pentru că ele oricum nu se
vor îndeplini; 4. E nevoie de enorm de multă muncă pentru a-ți putea îndeplini
un vis; 5. Numai oamenii norocoși își îndeplinesc visurile; 6. Ca să îți îndeplineș=
visurile ai nevoie în primul rând de bani.
Ce informații te-au surprins cel mai mult din acest sub-capitol al cărții? Care
dintre aceste mituri ți se pare cel mai aproape de =ne, în sensul de a fi total sau
parțial de acord cu el? Care dintre aceste mituri este cel mai departe de =ne?
Ce alte mituri crezi că mai există și nu au fost surprinse aici?

7. Ce fel de visuri trebuie să urmărim?

În cartea sa Put Your Dream to The Test, pe care am citat-o și un pic mai devreme,
John C. Maxwell spune că oamenii urmăresc în viață tot felul de lucruri pe care
le confundă cu visurile. El aduce următoarele exemple:

• reverii – ceea ce ți se întâmplă atunci când eș= distras de la o ac=vitate

produc=vă precum munca sau studiul;
• visuri de =p „luna de pe cer” – idei trăsnite care nu au nicio strategie sau
tangență cu realitatea;
• visuri urâte – îngrijorări care conduc la o stare de anxietate și paralizie
emoțională;
• visuri idealiste – felul în care ai vrea să fie lumea dacă tu ai fi la cârma
ei;
• visuri indirecte sau prin intermediar – visuri trăite prin intermediul altor
persoane;
• visuri roman=ce – credința că o anumită persoană te va face fericit/ă;
• visuri despre carieră – credința că doar succesul în carieră te va „salva”;
• visuri „des=nație” – credința că o poziție, o funcție sau un premiu te va
face să te simți împlinit/ă.
56 DREAM MANAGEMENT

La această listă eu aș mai adăuga visurile false, acele visuri care ți-au fost insuflate
de cei din jur, cel mai adesea fără ca tu să îți dai seama, și care nu te reprezintă
cu adevărat și care nu sunt cu adevărat ale tale.
În mod evident, această carte nu este despre as^el de „visuriˮ, a căror realizare
ar putea să îți facă mai mult rău decât bine. Această carte este despre acele visuri
a căror realizare poate să aducă un maxim de fericire pentru =ne și chiar și pentru
cei din jur. Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea de mai sus – Ce fel de
visuri trebuie să urmărim? – trebuie să înțelegem câteva lucruri importante
despre fericire.
Deși fericirea a fost o preocupare filozofică de mii de ani, pentru multă vreme
cercetătorii în domeniul psihologiei nu au considerat că fericirea poate fi un
obiect de studiu. Ei considerau că acesta e un concept prea abstract și alunecos.
Ba, mai mult, =mp de aproape 100 de ani, ș=ința psihologiei s-a ocupat aproape
exclusiv cu studiul nefericirii: depresia, comportamente obsesiv-compulsive,
schizofrenia, demența etc. Acum 50 de ani, un cercetător care ar fi dorit să
studieze fericirea s-ar fi expus oprobiului profesional. De când a apărut însă
psihologia pozi=vă, care se ocupă cu studiul ș=ințific a ceea ce face viața demnă
de a fi trăită, lucrurile stau al^el.
Mar=n Seligman, părintele psihologiei pozi=ve, a formulat teoria fericirii
auten=ce, care reunește trei mari tradiții de conceptualizare a fericirii: teoria
hedonismului, teoria dorinței și teoria listei obiec=ve. Teoria hedonismului spune
că fericirea e o funcție a unei vieți care maximizează plăcerea și minimizează
suferința. Teoria dorinței spune că fericirea se obține atunci când obții de la viață
ceea ce îți doreș=. Într-o anumită măsură, teoria dorinței și a hedonismului se
suprapun, atunci când ceea ce dorim este o mulțime de plăcere și cât mai mică
suferință. Dar teoria dorinței este diferită de teoria hedonismului atunci când
prima susține că îndeplinirea unei dorințe conduce spre fericire, indiferent de
can=tatea de plăcere (sau suferință) creată, așa cum se întâmplă acelor persoane
– eroii – care luptă pentru idealurile lor chiar dacă asta înseamnă suferință sau
chiar moartea. În fine, teoria listei obiec=ve spune că fericirea există doar atunci
când sunt „bifateˮ anumite lucruri pe o listă care fac viața demnă de acest nume:
bunuri materiale, o carieră, prietenie, sănătate, acces la cunoaștere, iubire,
frumusețe, o conș=ință împăcată etc.
Teoria fericirii auten=ce propusă de Seligman aduce împreună aceste trei tradiții
și spune că există trei =puri dis=ncte de fericire: Viața Plăcută, Viața Bună și Viața
Semnifica=vă, cu Sens. Viața Plăcută este trăită atunci când savurăm plăceri de
bază precum tovărășia, mediul înconjurător și nevoile corpului. Viața Bună este
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 57

realizată atunci când ne descoperim virtuțile unice și punctele forte, u=lizându-

le pentru a spori calitatea vieții pe care o trăim. Viața Semnifica=vă există atunci
când u=lizăm punctele forte pe care le avem pentru a ne pune în slujba unui scop
mai înalt și mai mare decât existența proprie. Ca să fie cu adevărat fericit, un om
trebuie să experimenteze atât Viața Plăcută, cât și Viața Bună și Viața
Semnifica=vă. Ca urmare, visurile pe care trebuie să le urmărim trebuie să fie în
așa fel selectate încât să ofere un echilibru de ansamblu.
Mulți oameni urmăresc mai ales dorințe și aspirații hedonice: o mașină mai
frumoasă, o casă mai mare, bijuterii mai multe etc. Un studiu al Barbarei
Friedrickson, fosta președintă a Asociației Internaționale de Psihologie Pozi=vă,
arată că excesul de obiec=ve de acest fel poate să fie nociv nu doar din punct de
vedere spiritual, dar și din punct de vedere fizic. As^el, în acest studiu, adulții
sănătoși au completat un ches=onar care măsura nivelul fericirii hedonice și
nivelul fericirii care e mai degrabă bazat pe împlinire, sens, contribuție în
societate etc. Apoi, par=cipanții la studiu au completat un ches=onar cu privire
la nivelul de depresie și li s-au făcut analize de sânge. S-a descoperit că ambele
=puri de fericire sunt asociate cu niveluri mai scăzute de depresie. Dacă vrei să
ții depresia departe de viața ta, atunci nu prea contează de unde îți obții starea
de bine, principalul este să o obții într-un fel sau altul. Dar, dacă doreș= să fii
sănătos per ansamblu, atunci atenție la excesul de plăceri hedonice: cercetătorii
au descoperit că par=cipanții care aveau un scor mai mare pe scara hedonică
erau mult mai înclinați spre manifestarea genelor inflamatorii și sub-
manifestarea genelor răspunzătoare de an=corpi.
Sonja Lyubomirky arată că există studii care demonstrează că =pul de vis și felul
în care îl urmezi te poate fericit sau nu. Ea arată că există șase =puri de scopuri a
căror urmărire te poate conduce spre fericire: scopuri intrinseci versus scopuri
extrinseci; scopuri auten=ce versus scopuri inauten=ce; scopuri orientate spre
abordare versus scopuri orientate spre evitare; scopuri armonioase versus
scopuri conflictuale; scopuri bazate pe o ac=vitate versus scopuri bazate pe
circumstanțe; scopuri flexibile versus scopuri rigide. În cadrul acestor perechi,
primul element e mai probabil să te conducă spre un nivel mai înalt de fericire
decât al doilea.
Scopurile intrinseci sunt cele pe care le urmăreș= fiindcă te sa=sfac prin ele
însele, îți permit să te dezvolți și să experimentezi bucuria de a trăi. De exemplu:
îți place să alergi, deci îți propui să te înscrii la un semi-maraton; îți place să
citeș=, așa că îți propui să colecționezi cărți dintr-un anumit domeniu. Opuse lor
sunt scopurile extrinseci, pe care le urmăreș= pentru că ai posibilitatea să câș=gi
bani, faimă sau aprobarea celor din jur. Scopurile auten=ce sunt cele care îți
58 DREAM MANAGEMENT

aparțin 100%, fiind aliniate cu personalitatea ta și cu punctele tale forte.

Scopurile inauten=ce sunt cele pe care le urmăreș= pentru că ți-au fost impuse
de părinți, soț/ie sau alte persoane. Scopurile orientate spre abordare sunt cele
prin care te orientezi spre un anumit rezultat, mai degrabă decât să faci lucruri
pentru a-l evita. De exemplu, îți propui să faci ceva nou în fiecare lună versus a-
ți propune să nu te plic=seș=. Îți propui să devii un profesionist căutat și bine
plă=t versus a-ți propune să nu ajungi șomer. Scopurile armonioase sunt cele
care sunt complementare, mai degrabă decât în conflict între ele. De exemplu,
îți place să petreci =mp în natură, așa că îți propui să te faci ghid turis=c, mai
degrabă decât bibliotecar. Scopurile flexibile sunt cele pe care poți să le schimbi
atunci când situația ta (ex. starea de sănătate, vârsta, starea materială) se
schimbă, mai degrabă de a „rămâne încremenit în proiectˮ și a experimenta
frustrarea de a nu mai putea să faci ce făceai odată. Scopurile legate de ac=vitate
sunt cele prin care te implici în ac=vități, mai degrabă decât să lupți să
îmbunătățeș= o situație circumstanțială.

Exercițiu de reflecție: Visuri pentru trei vieți

Întoarce-te la lista celor 100 de visuri pe care ai realizat-o un pic mai devreme.
Dacă din orice mo=v ai sărit peste acel exercițiu, ia-ți acum 10-15 minute pentru
a scrie o listă a visurilor tale (urmând definiția ex=nsă a visului). La final, privește
această listă. Câte dintre visurile pe care le-ai notat ți se pare că sunt visuri
hedonice? Sunt majoritare sau minoritare? Dacă lista e lipsită de echilibru, ce ai
vrea să adaugi sau să ștergi ca să re-echilibrezi balanța? Imaginează-ți că
peș=șorul de aur se oferă să îți îndeplinească 3 visuri: unul care corespunde Vieții
Plăcute, unul care corespunde Vieții Bune și unul care corespunde Vieții
Semnifica=ve. Ce alegi?

Concluzii
Creierul nostru are un mecanism extrem de eficient pentru a ne ajuta să ne
realizăm visurile. Istoria omenirii, din cele mai vechi =mpuri și până în prezent,
nu e nimic altceva decât o culegere de poveș= de viață ale celor care au avut un
vis la care nu au vrut să renunțe. Dar nu numai eroii din manualele de istorie și-
au realizat visurile, ci și oamenii obișnuiți ca mine și ca =ne pot să facă asta.
Studiind ce fac diferit oamenii care își realizează visurile, acum ș=m că ei nu sunt
pur și simplu mai iubiți de soartă. În schimb, ei își formează o serie de abilități și
 E posibil să îți îndeplineș= visurile? 59

a=tudini pe care le folosesc pentru a acționa coerent și sistema=c, așa cum face
un manager cu unul dintre proiectele sale importante. Cercetările ș=ințifice din
ul=mul deceniu ne furnizează instrumente testate și validate pe care le poate
folosi oricine are un vis pe care vrea să îl realizeze. Ș=ința arată că nu e adevărat
că trebuie să îți sacrifici viața întreagă pentru a realiza un vis. Realizarea unui vis
nu trebuie deloc să fie un proces dureros; dimpotrivă, poate să fie o ac=vitate
plăcută, care aduce bucurie în sine. Nu doar rezultatul – visul realizat – e o sursă
de fericire, ci și procesul prin care visul se îndeplinește. De asemenea, ș=ința
demontează o serie întreagă de mituri și acum ș=m că nu e adevărat că numai
oamenii norocoși își realizează visurile sau că pentru a realiza un vis ai nevoie în
primul rând de bani. Banii nu strică, dar în primul rând ai nevoie de un nou mod
de a gândi și acționa. Această carte reunește informații valoroase și exerciții de
reflecție, care îți pot schimba radical perspec=va. Cu alte cuvinte, această carte
ar putea să îți schimbe viața, dacă tu îți vei da voie să experimentezi o as^el de
transformare.

Bibliografie
Janet Bray Atwood, Chris Auwood, The Passion Test: The Effortless Path to
Discovering Your Life Purpose, Plume, 2008.
Loreua Graziano Breuning, Habits of a Happy Brain: Retrain Your Brain to Boost
Your Serotonin, Dopamine, Oxytocin, & Endorphin Levels, Adams Media, 2015.
Henry Cloud, The Power of the Other. The Startling Effect Other People Have on
You, from the Boardroom to the Bedroom and Beyond - and What to Do About
It, HarperBusiness, 2016.
Peter F. Drucker, Management: Tasks, Responsibili=es, Prac=ces, Harper Business,
Reprint edi=on, 1993.
Barbara Fredrickson, Posi=vity: Groundbreaking Research Reveals How to
Embrace the Hidden Strenght of Posi=ve Emo=ons, Overcome Nega=vity, and
Thrive Posi=ve Emo=ons, Oneworld Publica=ons, 2011.
Heidi Grant Halvorson, Succeed: How We Can Reach Our Goals, Plume, 2011.
Florin Jbanca, Voluntariat cu repe=ție. Ionuț Ursu revine în Nepal cu dotări
medicale pentru un spital din capitala lovită de cutremur, www.adevarul.ro.
Mai multe informații despre Ionuț Ursu pot fi găsite pe siteul său:
hup://ionutursu.ro.
Stelian Juganu, Autobiografia Vise Împlinite, 2018.
Mauhew Kelly, The Dream Manager, Hyperion, 2007.
60 DREAM MANAGEMENT

Sonja Lyubomirsky, Cum sa fii fericit. O abordare ș=ințifică pentru a avea viața pe

care ți-o doreș=, Amsta Publishing, 2010.
John C. Maxwell, Put Your Dream to the Test: 10 Ques=ons to Help You See It and
Seize, HarperCollins Leadership, 2011.
Diana Oncioiu, Copiii Adelinei, hups://beta.dela0.ro/copiii-adelinei.
Mirela Oprea, Fenomenul angajaților care „își dau demisia” fără să plece din
firmă. Cum pot deveni oamenii mai implicați, îndeplinindu-și în același =mp
visele, hups://republica.ro/fenomenul-angaja=lor-care-zisi-dau-demisiafara-
sa-plece-din-firma-cum-pot-deveni-oamenii-mai-implica=.
Mar=n E. P. Seligman, Authen=c Happiness: Using the New Posi=ve Psychology to
Realize Your Poten=al for Las=ng Fulfillment, Free Press, 2002.
Ancuța Sîrbu, Educația la sat, hups://www.facebook.com/scoala.lasat/.
Victor J. Strecher, De ce e important un scop în viață, Litera, 2018.
Richard Wiseman, The Luck Factor: The Four Essen=al Principles, Miramax Books,
2004.