ATMOSFERĂ

- împărțirea de mai jos a atmosferei, în mai multe straturi, se face după mai multe criterii ( tempeartură, compoziția chimică, fenomene generate
numai în acel strat).
- deși atmosfera are o grosime mică, influențează foarte mult viața pe Pământ. Este un adevarat SCUT împotriva readiațiilor periculoase din
spațiu cosmic.
EXOSFERA
- începe de 700 km-800 km înălțime, mai exact de acolo de unde distanța dintre 2 atomi sau 2 molecule este de ordinul sutelor de km. În
imediata apropiere a scoarței terestre, în troposferă distanța dintre 2 atomi este 10 -6 cm .
- aici gazele sunt rarefiate aproape la fel ca cele din spațiul cosmic.
IONOSFERA
- de la 80 km până la 700/800 km, uneori 1000 km deasupra scoarței terestre. La 80 km temperatura este -120 0 C, iar la partea superioară 1 600 0
/ 18000 C. Temperaturile sunt puse pe seama absorbției radiației de la Soare, de către gaze și pe seama interacțiunii electronilor liberi cu câmpul
geomagnetic.
- razele ultaviolete smulg din atomii de azot și de oxigen, unii electronii și-i transformă astfel în ioni liberi. Ionii și electronii se grupează în
patru regiuni, fiecare regiune reflectând undele radio, întorcându-le spre Pământ.
- aici se formează aurorele polare. În timpul erupțiilor solare Pământul este bombardat cu particule ionizate, care sunt deviate de câmpul
magnetic al Pământului spre poli.
- când au loc experimente cu bombe nucleare, deasupra locului respectiv, ionosfera se deformează, ,,iese” în spațiu foarte mult, practic se umflă
ca un balon. Așa au fost desconspirate state ca Iran și Coreea de Nord că fac experimente nucleare.
MEZOSFERA
- de la 35 la 50/80 km. Este cel mai rece strat al atmosferei. Are dublă stratificare, jumătate mai cald ( aprox 60-70 C), iar cealaltă jumătate mai
rece ( -83/-120 C).
- din cauza acestei duble stratificări determină turbulențe, fenomen pus în evidență ușor de dârele ondulate pe care le lasă meteoriții și
suprafețele încrețite ale norilor argintii (se văd numai noaptea).
- aici ard 99% din meteoriții atași de Pământ. Arderea acestora determină formarea nucleelor de condensare ptr nori. ,,Stelele căzătoare”-sunt
fulgere luminoase rezultate din arderea meteoriților. Este stratul cel mai greu de explorat direct, nu permite tranziția avioanelor și a baloanelor
cu aer cald, dar nici a orbitelor satelitare (sateliții au nevoie de înălțime mai mare). Stația Spațială Internațională orbitează la 400 km înălțime.
STRATOSFERA
- de la 15/20 km până la 50 km. Aici se află stratul de ozon (O3 ), care are rolul de a reține o parte din radiațiile ultaviolete (nu le reține pe toate)
TROPOSFERA
- de la suprafața Pământului până la 15-20 km înălțime. Deține peste 90% din cantitatea de aer. Aici se formează norii pentru precipitații