Tema: Criminalitatea și victimitatea în rîndurile adolescenților și tineretului

adectivi de gad-geturile moderne.

În acest articol voi reprezenta un demers al adolescenților și tineretului cu dependență de
tehnologia modernă. Dependența de gad-geturi este o problemă a societății actuale și o găsim la
toate vîrstele. Însă preadolescenții, adolescenții și tinerii în mod natural sunt mai înclinați către
dependența față de computere, telefoane, tablete etc. Foarte deseori devin pradă ușoară criminalilor
ce își îndeplinesc interesele vădind o orientare antisocială. Un mare accent în acest articol voi pune
pe pericolul jocurilor on-line. La fel voi descrie profilul și starea fiziologică dar și psihomatică a
tinerelor ce au ajuns dependenți de gadjeturi și care sunt consecințele manifestate acestora. Voi
încerca să aduc unele argumente și soluții pentru a preîntîmpina situații ce aduc la infracțiuni unde
sunt implicați tinerii societății. Calculatoarele și internetul au schimbat viața omului, i-au ușurat
munca, a simpificat timpul și spațiul, informația necesară o găsim doar în cîteva secunde, doar
printr-un clic poți vinde sau procura, achita facturile dar au adus cu sine și o mulțime de neplăceri,
dintre care una este chiar dependența de calculator. Probabil psihologii vor spune, peste ani, că
dependența de calculator a fost boala secolului 21. Dependența de calculator este caracterizată prin
utilizarea excesivă sau chiar compulsivă a calculatorului, chiar și atunci cînd apar o multitudine de
consecințe negative în viața utilizatorului devenit dependent (deteriorarea relațiilor cu partenerul de
cuplu, cu parinții/copiii, cu familia, un randament scăzut la școală sau la locul de muncă, oboseala
cronică, insomnii, stări de furie, anxietate, depresie, stima de sine scăzută izolare și boli cronice).
Dependența de calculator reprezintă o patologie apărută ca rezultat al evoluției tehnologice și a
schimbărilor ce au început să aibă loc în viața omului odată cu apariția calculatoarelor. În întreaga
lume apar permanent noi utilizatori de calculator. De fapt dependența nu este de computer sau de
gad-geturile folosite ca obiect ci mai degrabă de activitățile pe care persoana le practică cu ajutorul
lor, cum ar fi schimbul de mesaje, jocurile video, socializarea on-line. Aceste activități sunt
denumite generic comunicarea mediată la calculator. Cercetătorul american K.Young consideră că
termenul de dependență a fost preluat din psihiatrie iar pentru a defini dependența de computer
K.Young ne prezintă dependența de computer ca un concept larg care cuprinde un număr mare de
probleme comportamentale și de controlul atracției.
După o cercetare dintr-un liceu din or Chișinău cu eșantionul a 107 adolescenți din clasele X-XII
cu vîrsta cuprinsă între 14 și 18 ani facută cu scopul verificării nivelului de determinare a
dependenței de computer a adus următoarele rezultate:
 26% - din tineri sunt non-dependenți;
34% - dependenți;
40% - cu risc de dependență;
După datele obținute ne arată că doar 26% din adolescenți se caracterizează printr-o atitudine
adecvată față de computer și-l utilizează computerul știind cînd să întrerupă activitatea la acesta.
Acești tineri au un regim alimentar regulat și preferă să-și dedice timpul liber plimbărilor cu
prietenii și familia. Emoțional ei sunt echilibrați au o autovaloare și încredere în propriul său
intelect. Fluența în exprimarea gîndurilor și comportamentul rațional le este caracteristic.

Ceilalți 40% de adolescenți investigați manifestă tendința obsesivă de savurare a următoarei

ședințe on-line. Alimentația este cu un regim nestabil sau chiar în fața calculatorului. La fel la ei se
atestă și tendința de a se îndrepta către calculator cum intră în casă. O altă manifestare a
comportamentului lor îl găsim în transportul public unde stau concentrați în telefoane călătorind în
lumea virtuală destul de departe de cea reală.

Și 34% sunt tinerii cu o tendință de manifestare în dezvoltare a dependenței față de calcultoare,

tablete și telefoane. Starea acestor tineri se definește cu o dispoziție ridicată și euforică cînd stau
tet-a-tet la calculator. Însă senzația de gol lăuntric, anxietate, irascibilitate, frustrare, neliniște și
depresie ei o descriu cînd nu sunt la calculator. Ei ignoră familia iar prietenii reali îi înlocuiesc cu
cei virtuali. Acești tineri au probleme la școală și nu le sunt interesante alte activități decît cele de
tehnologia ultemii generații. Starea lor fiziologică o găsim cu modificări mari dar și starea
psihomatică este cu dereglări evidențiate. La ei apare senzația de umectare insuficientă a sclerii,
dureri de cap de tip migrenic, dureri de spate. Alimentația este neregulată irațională. Ignorarea
regurilor de igienă personală devine o normă pentru ei la fel și shimbarea regimului de odihnă cu
dereglări ale somnului. Datorită acestor anomalii fiziologice și psihomatice tinerii devin agresivi
fizic și verbal, le este caracteristic la fel și suparările, amenințările. Emoțiile puternice nefirești cum
ar fi nervozitatea impulsivitatea irascibilitatea și instabilitatea excesivă. Acești tineri își manifestă
agresivitatea față de persoanele apropiate familie, prieteni, profesori, colegi la fel se ciocnesc cu
problema de adaptare și socializare.

Toate aceste semne ale adicției sunt pașii către o problemă extrem de gravă cu efecte neplăcute
pe un termen lung sau/și chiar pe viață. Aceste deprinderi se transformă în devianțe ale societății
provocînd grave consecințe. Toate persoanele care folosesc exagerat de mult tehnologia modernă
dezvoltă o relație bolnăviceoasă cu calculatorul, iar îndepărtările le provoacă adevărate crize.
Inconștient ei devin sclavii roboților moderni. Însăși cuvîntul adicție ne vorbește din latinescul
addictus care reprezintă sclavul de la cel care te-ai împrumutat. De studiul dependenților sau
dicțiilor se ocupă cîteva științe precum psihologia, sociologia și medicina. La hotarile secolului XXI
în baza acestor discipline sa transformat o nouă știință adictologia unde specialiștii studiază și
încearcă să găsească un antidot pentru diferite tipuri de dependențe care deja au fost clasificate drept
boli psihice. Dependența de tutun, alcool și droguri. Însă a apărut un nou tip de dependență care este
mai periculoasă, dependența de calculator. Aceasta începe să fie din ce în ce mai mult în atenția
psihologilor și psihiatrilor. Dacă pînă acum specialiștii căutau tratamente pentru dependența de
droguri, tutun ,alcoool, astăzi ei au o nouă dependență unde ea capătă imunitate cu o nouă
publicitate de avansare a noii tehnologii începînd de la televizoare,smarthoane și alte gad-geturi
inovate.Dacă azi deții un smarthon de ultimă generație mîine el deja poate să nu mai facă față
cerințelor noilor programe . Cu cît calculatorele devine din ce în ce mai performante cu atît și
dependența de ele crește.

Adolescenții și copii sunt în grupul de risc al adecvențelor de computere tablete și telefoane. O

formă de dependență de calculator este dependența jocurilor fie că sunt desinestătătoare sau că sunt
în rețea. Chiar și cei care fac publicitate jocurilor de calculator folosesc adesea cuvîntul adictiv
pentru a sugera gradul de atractivitate a jocului respectiv. Jocurile în rețea sunt cele care carizează
cea mai mare dependență. Potrivit mai multor psihologi și chiar psihiatri care estimează că un
jucător din opt este dependent.

De exemplu: jocul ,,Halo 2,, în anul 2005 a avut peste un milion de utilizatori pe internet, însă pe
parcursul anilor putem preciza că utilizatorii jocului pe parcursul anilor sa apropiat de cîteva sute de
milioane. Jocurile de rețea crează cea mai puternică dependență pentru că te supun unei mari
presiuni din partea coechipierilor. Dacă dorești să renunți, te amenință că găsesc pe altcineva în
locul tău. În opinia psihologului american David Walsh director al Institutului Național de Studii
privind Presa și Familia de la Minneapolis, Minesota ne declară că cele mai periculoase jocuri sunt
cele de genul EverQuest. Conform monitorizării făcute de psihologul american unii adolescenți
joacă pînă la 70 ore pe săptămînă, la fel se întîlnesc cazuri cînd se joacă toată noaptea și adoarme în
zori iar cînd părinții cer să înceteze copilul amenință că o omoară sau se sinucide. Astfel de copii
trebuie monitorizați de un psiholog sau chiar de psihiatru în unele cazuri exepționale care ajung deja
la un nivel critic de comportament autonimicitor cu tentative de sinucidere.
 Un alt pericol al jocurilor on-line și se consideră a fi cel mai periculos Jocul on-line cu jucători
anonimi. Toți mai mulți copii, tineri și adolescenți au căzut deja pradă acestei obsesii care are urmări
destul de grave. Așa zisele jocuri prin care tinerii sunt determinați la automutilare și suicid au ajuns
și în republica Moldova. Acum doi ani în martie 2017 doi adolescenți din Chișinău și-au pus capăt
zilelor aruncînduse în gol de la etajul 18. După ce tot au rezolvat sarcinile jocului periculos timp de
un an. Aceștia postau imagini, texte muzică cu tematică de moarte pe rețelele de socializare dar
nimeni nu a reacționat decît cu aprecieri și comentarii. Un alt caz acum recent în luna februarie
2019 două adolescente la fel s-au aruncat în gol de la înalțime. Deși au apărut multe presupuneri de
ce ar fi făcut această tentativă de sinucid și care ar fi cauza, se analizează și dependența de jocuri
on-line. Chiar și dacă creatorul jocului morții prin care tinerii sunt determinați la sinucid a fost
închis jocul a fost preluat de alții și ne dăm întrebarea ,,De ce continuă?,, Deaceea trebuie să fim
foarte atenți cînd vorbim despre jocurile periculoase ca să nu sporim interesul față de ele a tinerilor
din categoriile vulnerabile, sensibili din punct de vedere emoțional. Tinerii care au neglijențe de la
părinți sunt acei tineri care mereu sunt preocupați de tot ce este neobișnuit riscant și în afara
limitelor sănătoase. Prin urmare putem să cunoaștem că pericolul acestor jocuri nu există doar în
mediul on-line ci chiar în viața reală. Sarcinile de automutilare sau suicid se pot înainta cît prin
internet dar și ofline la întîlnirile cu așa zișii administrator sau curatori.

Adolescenții caută mereu ceva neobișnuit, e o vîrstă la care ei se caută pe sine, caută să descopere
cum funcționează lucrurile din jurul lor și cum sar raporta la lumea lor internă.

Jocurile morții de obicei nu se opresc la curiozitate, iar în cadrul copiilor care sunt raniți
emoțional în această categorie intră copii care sunt umiliți la școală și poate că nimeni din familie
nu știu de asta, tinerii care suferă despărțiri cît de dragoste cît și de plecarea unuia din parinți sau/și a
parinților.

Pentru a preîntîmpina aceste tragedii nu e destul ca părinții în discuția lor cu ficele și fii lor să se
limiteze la ,,ce ai mîncat azi?,, ”Și ți-ai făcut temele?”. Cu părere de rău vina o poartă părinții a
căror copii au fost implicați în asemenea jocuri și poate că au ajuns victemele jocurilor. Este foarte
important ca părinții să fie vigilenți la postările de pe rețelele de socializare ale copiilor. Dacă copii
asultă muzică depresivă și apare un comportament diferit mai monoton, părintii trebuie să inițieze o
discuție în mod obligatoriu neautoritară. În prealabil să se pregătească și să nu judece copilul, să nu
strige și să nu-l pedepsească. Trebuie de chemat copilul la o discuție prietenoasă. La fel nu trebuie
de interzis utilizarea calculatorului sau a telefonului, tabletei, ci trebuie să comunice despre jocurile
periculoase.Adesea părinții sunt foarte ocupați iar atunci cînd vin acasă doresc să se bucure măcar
de o oră de liniște și acesta este un factor care influențiază comportamentul micuților.Părinții deseori
cumpără liniștea printr-un dispozitiv de joacă numit gadget și astfel copilul stă liniștit și nui
deranjează,în plus este apreciat de părinți prin faptul că se joacă singur și stă liniștit.Aflînduse
mîndru că copilul e atît de priceput și face față tuturor noilor modele de gadgeturi

Cazurile de implicare a tinerilor moldoveni se cercetează și deocamdată nu sunt date potrivit căror
ar fi tineri ce dezvoltă jocuri ucigașe în republica Moldova și nimeni nu deține cifra exactă.

Însă cu părere de rău trebuie să înțelegem că jocurile morții nu sunt cauza suicidului ele ne arată că
sunt alte probleme care i-au făcut pe copii vulnerabili să facă față acestor jocuri. Problemele lor sunt
legate de singurătate, izolare și neglijență parentală. Jocurile nu pretind la copii care sunt iubiți și
care comunică bine cu părinții lor. Tinerii care au neglijențe de la părinți sunt acei tineri care mereu
sunt preocupați de tot ce este neobișnuit, riscant în afara limitelor sănătoase.

Trebuie să fim foarte atenți atunci cînd vorbim despre jocurile periculoase ca să nu sporim
interesul față de ele mai ales a tinerilor care se află în grupa de risc din punct de vedere vulnerabili
și sensibili emoționali.

În final aș face o concluzie: Dependența de calculator a devenit un pericol global întîlnit în orice
adolescent, matur sau copil. Și cu părere de rău părinții această problemă o neglijează sau chiar o
provoacă, deseori folosind telefonul pentru a preocupa micuțul pe operioadă de timp îndelungată.
Toată problema și boala se începe de la părinți, nici un copil nu se naște infractor. Iar victimă la fel
copilul poate ajunge după cum am menționat mai sus din neglijența părinților. După cum spune și
legea părinții sunt acei care au obligațiuni și poartă răspunderea față de copii săi, care sunt sub
vîrsta răspunderii penale. Nu e destul ca un copil sa fie bine hrănit, îmbrăcat și asigurat material. El
are nevoie și de o hrană psihologică spirituală din partea părinților. Iar în final cînd copilul devine la
maturitate părinții își văd rodul muncii lor.

Încă de la primele semne ale apariției dependenței de calculator, persoanele în cauză trebuie să
apeleze la ajutorul specializat al unui psiholog. Acesta va determina cauzele ce au dus la apariția
acestei dependențe și împreună cu pacientul și familia acestuia, să caute și să ofere cele mai bune
soluții pentru rezolvarea problemei.În unele cazuri va fi nevoie chiar de un tratament complex destul
de dificil și complicat necesitînd mult efort care poate dura de la trei luni de zile pînă chiar cîțiva
ani.
 Autor :Solomon
Anastasia.
Studenta anul II facultatea de psiho-
criminologie.
Institutul de Științe Penale și Criminologie Aplicată.