Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HARCENCO ALINA
322.1. – Psihologie
Teză de licenţă
Autorul: ______________
CHIŞINĂU, 2013
CUPRINS:
2.INTRODUCERE. ...................................................................................................................4
5. Bibliografia.
6. Anexe.
ADNOTARE
Semnificația teoretică și practică a lucrării constă în: Este o tema actuala cu care se confrunta
societatea noastra si dat fiind faptul că dependența de internet este un fenomen tot mai des
întâlnit, în special în rândurile adolescenților, pentru ca ei prefer sa petreaca ore in sir in fata
calculatorului datorita faptului ca isi creeaza senzatii, iti ofera recompense ce nu pot fi capatate
pe alte cale, inhiba senzatiile de durere, incertitudine, disconfort iar aceasta presupune un șir de
probleme psihologice asociate, considerăm studiul inițiat util atât pentru psihologi, pedagogi cât
și pentru părinți. Realizarea personală şi socială optimă a adolescenţilor solicită formarea-
dezvoltarea, în cadrul instituţionalizat.
ANNOTATION
Termes clés: dépendance à Internet, les moyens de réagir, les adolescents, les parents,
d'une utilisation normale et pathologique de l'Internet, les comportements à risque chez les
adolescents
Nouveauté scientifique: la dépendance à Internet est une question très importante entre
Internet actuel et adolescenţilor.Deşi est devenue l'une des sources d'information les plus
importants, incontrôlée, Internet pathologique - c'est à dire, la dépendance à l'Internet - peut
avoir un impact négatif le rendement scolaire, les relations familiales et l'état émotionnel des
adolescents, le comportement avec des signes et des symptômes semblables à ceux de toutes les
autres manières de dependenţe.Autocunoasterea à réagir, surtout dans les situations difficiles ou
critiques: course, attaque, manipulation, l'affirmation de soi est un objectif important de
l'enseignement actuel parce que de nombreux adolescents peuvent développer un comportement
en raison de la dépendance à Internet.
Pour atteindre nos objectifs, nous fixons des objectifs: étude bibliographique sur,
dépendance'' et Internet, les modes adolescentes de réaction à "déterminer le niveau de
dépendance à Internet chez les adolescents et les moyens de réagir dans des situations difficiles
ou l'analyse critique et l'interprétation des résultats , l'élaboration des conclusions et des
recommandations.
Le travail théorique et pratique consiste à: C'est un problème courant auquel fait face notre
société et étant donné que la dépendance à Internet est un phénomène de plus en plus fréquente,
en particulier chez les adolescents, car ils préfèrent passer de longues heures en face de
l'ordinateur, car leurs sensations, offre des récompenses qui ne peuvent être acquises par d'autres
moyens, d'inhiber la sensation de douleur, l'incertitude, l'inconfort, et elle implique un certain
nombre de problèmes psychologiques associées, envisager des études initiales utile à la fois pour
les psychologues, les enseignants comme et les parents. Parvenir à un développement personnel
et social optimal des adolescents nécessitent une formation au sein-institutionnalisée.
Lista abrevierilor din lucrare
Lista figurilor:
Figura 2: Media celor patru modalitati de a reactiona, in special in situatii dificile sau critice:
fuga, atac, manipulare, asertivitate privind dependent de Internet
Lista anexelor:
Actualitatea temei: Fie ca vrem, fie ca nu, Internetul a devenit o realitate a lumii contemporane si
astazi cu greu ne-am imagina viata fara acces in acest spatiu virtual necuprins. Insa utilizat ca o
sursa de informare si cunoastere, ca o modalitate de comunicare instantaneu, Internetul nu este
lipsit si de anumite pericole. Mai ales copiii pot cadea prada traficantilor de persoane sau pot fi
abuzati sexual, in special cand se afla in acest spatiu pe timp de noapte si nu sunt supravegheati.
Traim intr-o era a tehnologiei, fel si fel de aparate ne usureaza munca, ne ajuta sa facem noi
descoperiri, sa facem noi descoperiri, sa comunicam cu semenii nostril, sa ne delectam, sa ne
verificam sis a ne pastram sanatatea. Dar, probabil ca nici un alt instrument de lucru nu a intrat
atit de rapid in viata noastra, asa cum a facut-o calculatorul. El ne este sprijin la scoala, la locul
de munca, cu ajutorul lui aflam tot ce este nou in lume, capatam informatii din orice domeniu
dorim in doar citeva minute, ascultam muzica, ne relaxam, corespondam sau vorbim cu prietenii
la mii de km distanta.
Motoarele de cautare “muncesc” pentru noi dindu-ne in citeva secunde pagini intregi cu adrese
unde putem gasi ceea ce cautam si, chiar, ce nu cautam sau nici nu stiam ca exista!
In plan psihologic aceste succese tehnologice au “rasturnat” comunicarea clasica, in care era
nevoie sa ne intilnim pentru a ne vedea, pentru a vorbi, era nevoie sa mergem la magazin pentru
a cumpara produsul de care aveam nevoie, era nevoie sa cumparam din librarie cartea de care
aveam nevoie.
E drept ca inca nu au disparut librariile de pe fata pamintului, ca inca ne mai face placer sa ne
plimbam sau sa ne gindim cu ce ne imbracam cind mergem la petrecere, dar… dincolo de aceste
avantaje care ne permit sa avem mai mult timp, mai multe informatii, mai multa placer, mai
multa comunicare, exista si o parte intunecata. Incep sa se contureze din ce in ce mai bine
diferite manifestari psihologice si chiar probleme ai caror caracter trece de limita normalitatii.
Cu greu mai gasesti in ziua de azi un adolescent care sa nu aiba in camera sa un computer, de
cele mai multe ori conectat la internet. Adolescentii nici nu isi pot concepe viata fara calculator,
iar interzicerea accesului la internet este una dintre cele mai crunte pedepse pe care i le pot aplica
parintii.
Nimeni nu contesta utilitatea calculatorului si nici faptul ca internetul ofera unele dintre cele
mai cool distractii, motiv pentru care multi adolescent aleg sa isi petreaca timpul online,
preferind calculatorul oricaror alte activitati. Desi pare o activitate inofensiva, calculatorul nu
asigura un mediu chiar atit de sigur, ci ascunde pericole care te pot afecta fizic si psihic. Unul
dintre ele este chiar dezvoltarea unui atasament anormal, patologic, de calculator si de lumea
virtuala, care poate fi incadrat in categoria actiunilor- dependent de calculator.
Lungile ore petrecute in fata ecranului nu se limiteaza numai la aparitia obezitatii, prin lipsa de
miscare, creind terenul unor afectiuni in viitor, precum diabet si boli cardio- vasculare. Aceasta
ocupatie reduce capacitatea de atentie a adolescentilor, actionind asupra unui neurotransmitator.
De asemenea, riscul tulburarilor de comportament devine mai mare: incapacitatea de a manifesta
empatie, tendinta de a se izola in societate, dobindirea de dependente. De aceea parintii ar trebui
sa limiteze, in mod categoric timp copiilor petrecut in fata ecranelor sis a scoata computerul din
camera copiilor. Tot parintii ar trebui sa fie acei care sa fie atenti la comportamentul copilului lor
si sa puna unele restrictii in privinta utilizarii internetului daca acesta obisnuieste sa stea mai
multe ore in sir la internet. Spre exemplu daca parintii observa ca copilul lor neglijeaza temele
pentru acasa in favoarea internetului sau se observa o scadere a notelor obtinute la scoala,
iritabilitate daca nu este posibila folosirea calculatorului, lipsa interesului fata de alte activitati,
iritarea sau minia indreptate impotriva celor din jur, tendinta de a deveni violent atunci cind se
impun limite in ceea ce priveste folosirea calculatorului. Copii si adolescentii sunt cei mai
predispusi dependentei fata de internet, datorita lipsei de maturitate si incapacitatii de a-si stabili
correct prioritatile. Tocmai de aceea, parintii, si nu copiii, trebuie sa decida cine si cit sta la
calculator, ce jocuri instaleaza, ce site-uri viziteaza. Copilul trebuie sa stie clar cit timp are voie
sa foloseasca in fiecare zi calculatorul.
Adolescentii sunt cei mai afectati de “viata virtuala” care ajunge sa o elimine aproape total pe
cea reala.
Timpul pe care adolescentul il aloca Internetului devine tot mai mare pina ajunge sa fie
exclusive. Atunci cind nu are internet are manifestari similar sevrajului de alcool sau droguri:
orice il enerveaza, nu-si gaseste locul, nu poate face nimic altceva, nu-si mai vede rostul, este
trist, deprimat, nu stie ce sa faca cu el insusi si cu timpul lui; nu are placere si nici interese.
Copiii din ziua de astazi isi petrec aproape opt ore pe zi folosind diverse dispositive
electronice, cum ar fi computerul personal, potrivit cercetarilor americani, care avertizeaza ca
“viata electronica” pe care o duc acestia le va crea probleme in viata reala.
Dependenta de Internet poate avea un impact negativ asupra performantelor scolare, a relatiilor
de familie si asupra starii emotionale a adolescentilor, fiind un comportament cu semne si
simptome similare cu cele ale oricarei alte dependente.
Numeroase cercetări de teren, dintre care cele mai multe au fost realizate în rândul
adolescenţilor şi al consumatorilor cu vârste tinere (Erdoğan, 2008; Hardie şiTee, 2007; Kim, La
Rose şi Peng, 2009; Milani, Osualdella şi Di Blasio, 2009; Whang, Lee şi Chang, 2003), au pus
în relaţie utilizarea excesivă a Internetului (denumită şi prin termenii utilizare compulsivă,
utilizare problematică,dependenţă sau adicţie) cu starea de bine din punct de vedere psihologic
(engl. well-being). Drept indicatori ai stării de bine în domeniul funcţionării psihologice au fost
luate în considerare variabile, precum: dispoziţiile emoţionale (cel mai des depresia), starea de
izolare socială şi sentimental de singurătate,comportamentele compulsive, percepţia cu privire la
calitatea relaţiilor interpersonale, etc. În literatura de specialitate publicată în ultimii ani, au
început să apară tot mai multe cercetări cu privire la relaţia dintre dependenţa de Internet şi
sentimentul de singurătate.În cadrul modelelor explicative, au fost introduse o serie de variabile
considerate ca oferind posibilitatea unor nuanţări ale relaţiei dintre dependenţa de Internet şi
sentimentul desingurătate (Hardie şi Tee, 2007; Kim, La Rose şi Peng,2009): trăsăturile de
personalitate (stabilitatea emoţională,extraversiunea, locul controlului, etc.), suportul social din
partea reţelei personale perceput de către indivizi (nereferim la reţelele create prin interacţiunile
de tipul faţă-în-faţă sau prin interacţiunile specifice reţelelor de socializareşi comunicare on-
line), starea de bine în plan psihologic asociată utilizării Internetului. Din acest punct de vedere
dependent de Internet are un impact negative asupra comportamentului la adolescenti. Acestia se
pot bucura de calculator daca acesta este folosit cu cap. Parintii care isi supravegheaza copiii
cind acestia utilizeaza internetul pot fi mai linistiti ca aproape totul este in siguranta. Copiii
trebuie sa se bucure de o adolescenta normala, frumoasa, linistita, vesela si curata chiar si in
epoca Internetului. Depinde doar de noi, cei adulti sa le-o oferim.
Obiectivele cercetării:
1.Abordarea teoreetica a problemei de :,,dependenta de Internet” si ,,reactia de raspuns
comportamental ” la adolescenti;
Metode de cercetare:
• studiul bibliografic;
• analiza;
• observaţia;
• convorbirea;
Baza epistemologică: cercetarea s-a întemeiat pe idei, concepte din domeniul psihologiei
Eysenck Hans, Eysenck Michael (Descifrarea comportamentului uman, Teora Bucuresti, 2000),
Virgiliu Gheorghe, psihopedagog Nicoleta Criveanu si univ. drd. ing. Andrei Dragulinescu
("Efectele micului ecran asupra mintii copilului" de la Editura Prodromos, aparuta in 2008),
David Greenfield despre ("Dependenta virtuala"),
În general dependenta de Internet reprezinta o problemă pentru societatea noastră in care traim,
deoarece adolescentii tind sa stea cit mai mult timp la internet. Folosirea Internetului permite
eliminarea sindromului renuntarii. Internetul de multe ori este folosit prea mult timp sau prea des
fata de cum a fost el conceput. Activitatea sociala, profesionala care era candva importanta, chiar
si relaxarea si odihna dispar sau se reduc din cauza utilizarii excesive a Internetului. Internetul
continua sa fie folosit chiar daca persoanele incep sa aiba probleme permanente pe plan fizic,
psihologic, social, profesional. (de exemplu, ca nu dormim suficient, probleme de familie,
intarzieri la intalniri importante, o atitudine indiferenta fata de obligatiilor si responsabilitatile
profesionale etc.) Astfel, prin identificarea acestei probleme, pe care în prezent mulţi cercetători
o constituie ca fiind o problema grava acordinduise tot mai mare importanta.
calculator, ce jocuri instaleaza, ce site-uri viziteaza. Parintii trebuie sa-I spuna copilului din timp
clar cite ore are voie sa foloseasca in fiecare zi internetul. În acelaşi timp, rezultatele cercetării
pot fi încadrate într-un ghid atît teoretic cît şi practic, unde vor fi incluse cele mai eficiente
modalităţi de a preveni dependent de Internet asupra adolescentilor din ziua de azi. Avînd
rezultatele respective, poate fi promovată această problemă şi prin elaborarea unor articole în
diferite reviste de specialitate, prin intermediul cărora să fie sensibilizată opinia publică , astfel
încît gradul de explorare a problemei să fie majorat.
CAPITOLUL I. Dependenta de Internet si reactia de raspuns comportamental la
adolescenti.
Termenul de "dependenta de Internet", în 1996 a fost propus de către dr. Ivan Goldberg pentru a
descrie utilizarea excesiva sau si patologica a accesarii Internetului.
Anumite aspecte ale problemei într-un fel sau altul au fost studiate de către sociologi ,
psihologi , educatori și psihiatri . Dintre studiile efectuate în străinătate cu privire la fenomenul
de dependenta de Internet , un loc aparte este ocupat de K. Young , M. Griffiths , A.
Goldberg , , , și o serie de alți autori .Acesti autorii M. Griffiths,j. Surrat, d. Stein, propun alta
interpretare a fenomenului (nu medicala ci socio-psihologica) .Din punctul lor de vedere:
dependenta de Internet nu este o boala, ci mai degrabă o varietate de afectiuni sunt exprimate
prin intermediul internetului, fie la etapa inițială de dezvoltare a resurselor de pe Internet, există
unele tulburări de comportament.
Termenul a fost utilizat de M. Shotton în 1989 în cartea ei Computer Addiction, deşi conceptul a
fost discutat mult mai devreme de către Nicholas Rushby. În cartea sa ,,An Introduction to
Educational Computing”, publicată în 1979, Rushby subliniază că persoanele care devin
dependente de computer pot prezenta simptome de sevraj. Primele semne de alarmă cu privire la
dependenţa de jocurile pe calculator sau de internet au fost trase încă din anii 1980. Dependenţa
de calculator este un termen relativ nou introdus pentru a descrie dependenţa de un computer, nu
doar de calculatorul personal ci şi de jocurile video şi de Internet şi are mai multe nume:
cyberaddiction, cyberholism, netaddiction, netaholism,pathological internet use (PIU). Nu există
în prezent o definiţie cu care să operăm şi nici oîncadrare nosologică precisă a dependenţei de
calculator. Poate părea surprinzător, dar aproape toate activităţile umane - ca de exemplu munca,
alimentaţia, sexualitatea, acumulareaunor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul
unor medicamente, consumul dealcool şi alte droguri pot lua trăsăturile unei dependenţe.
Comportamentul adictiv este conştientizat la un moment dat, ca o problemă tot mai serioasă
pentru propria persoana saupentru cei din jur, dar totuşi nu renunţă la el. În această privinţă,
apare o asemănare cu alte comportamente obsesive care pot merge până la lezarea demnităţii
umane. Se modifica si unele trăsături de personalitate, dar aceasta se produce într-un mod
insidios şi poate trece neobservată multă vreme. De exemplu, comportamentul dependent
împinge omul către autoamăgire şi minciună, deoarece cel în cauză are nevoie de un sistem
complicat de explicaţii pentru a nu-şi pierde respectul de sine, precum şi respectul celorlalţi.
Valorile societăţii, libertatea, autodeterminarea şi autocontrolul, îndeplinirea funcţiilor sociale şi
sănătatea, atâta timp cât sunt respectate de cineva nu putem discuta despre comportament
patologic. În clasificarea internaţională a bolilor (ICD 10) se foloseşte curent expresia sindrom
de dependenţă şi sunt furnizate criteriile clinice de diagnostice. Dacă se întrunesc cel puţin trei
din şase criterii se identifică sindromul de dependenţă, respectiv: 1. Persisitenţa dorinţei intense
de a utiliza calculatorul; 2. Dificultate de a controla comportamentul; 3. Tulburări ale funcţiilor,
incluzând neglijarea plăcerilor şi intereselor; 4. Pericolul pentru sine. Restul de două criterii se
referă la semne ale sindromului de întrerupe şi ale toleranţei.Rezultă de aici că patru din cele şase
criterii se referă caracterul compulsiv. Acesta rămâne componenta esenţială a sindromului de
dependenţă. În DSM IV TR se utilizează expresia“dependenţă de substanţă” în loc de adicţie. O
serie de organizaţii profesionale americane(American Pain Society, American of Family
Physicians, American Society of AddictionMedicine şi Federation of State Medical Boards)
preferă termenul de adicţie în loc dedependenţă pentru că ar face o mai netă distincţie între
utilizarea compulsivă şi dependent fizică. În 1957 experţii OMS introduc expresiile „dependenţă
fizică″ şi ″dependenţăpsihică″. Ultima este reflectată în cadrul sindromului de abstinenţă.
Dependenţa fizică se manifestă sub forma unor stări patologice care constau înnecesitatea
organică de a folosi alcoolul /droguri pentru a evita tulburările ce apar la încetareautilizării. Nu
apare la toate tipurile droguri, dar apare mai frecvent la alcool şi foarte repede laconsumul de
heroina şi morfină. Apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numitefenomene de sevraj.
Internetul este o retea internationala de computere care este interconectata cu alte retele de
computere. La inceputul anilor ’90, Internetul s-a extins foarte rapid, pe masura ce tot mai multi
oameni de afaceri, si nu numai ei, au inceput sa descopere avantajele transmiterii postei, stirilor,
informatiilor, precum si a unor date din domeniul informaticii si a computerelor, oriunde in
lume, aproape instantaneu. Tehnologia pe care se bazeaza Internetul a luat nastere in anul 1969,
sub forma unui proiect de cercetare numit ARPAnet, initiat de Departamentul American al
Apararii.(www.parinti.com, vizitat pe 06.04.2013)
În cadrele terminologice actuale, noţiunea de dependenţă (engl. addiction) – care, în trecut, viza
doar farmacodependenţele – beneficiază de o perspectivă deabordare mult mai largă, fiind
înţeleasă ca un stil de comportament şi de existenţă, în care utilizarea compulsivăa unei
substanţe, a unui obiect sau implicarea compulsivăîntr-un anumit gen de activitate reprezintă
elemental central. Astfel, în sfera de cuprindere a conceptului de adicţie, pot fi reunite atât
dependenţele de substanţe psihoactive, de alcool, de tutun, etc., cât şi dependenţe ca jocul
patologic, cumpărăturile compulsive, munca compulsivă sau dependenţa de computer şi cea de
Internet(cyber-dependenţa), acestea din urmă fiind denumite şi prin termenii ,,adicţii
silenţioase”, ,,adicţii fără drog”.Plecând de la criteriile de diagnostic pentru dependenţa de
substanţe psihoactive, respectiv pentru jocul patologic propuse în cadrul DSM-III-R, Goodman
(1990) propune o regrupare nosografică a criteriilor pentru definirea şi diagnosticul tulburărilor
adictive, privite ca entitate clinică generală. Ţinând cont de aceste criterii,tulburarea de
dependenţă (adicția) poate fi definită, în sens general, ca un proces prin care un comportament –
realizat atât pentru plăcerea pe care o asigură, cât şi pentru reducerea stării de disconfort psihic –
se transformă într-un pattern caracterizat prin: a) eşecul repetat în ceea ce priveşte controlul
comportamentului; b) continuarea comportamentului, în ciuda consecinţelor negative(Goodman,
1990). Aceasta definitie este comparabila cu cea pe care DSM-IV o oferă dependenţei de o
substanţă psihoactivă: ,,...un grup de simptome cognitive,comportamentale şi fiziologice
indicând că individual continuă uzul unei substanţe în dispreţul unor probleme importante în
legătură cu substanţa.” (p. 158).
Mai bine de zece ani Internetul îşi face loc în viaţa noastră. Inaccesibil şi greu la început,
în ultimii ani, datorită noului său „look” numit „World Wide Web”, Internetul a cucerit tot
universul. Este un instrument media de o complexitate nemaiîntâlnită, caracterizat prin
interactivitate şi diversitate de domenii informanţionale. Toate acestea transformându-l într-un
adevărat fenomen social, care marchează progresul omenirii.
Abuzul de Internet este atit de frecvent incit DSM (,,Manualul de diagnostic si statistica a
tulburarilor mentale”), care este publicat de Asocoatia de Psihiatrie, are in vedere, in present,
adaugarea unui asemenea diagnostic in urmatoarea sa editie pentru publicare, alaturi de alte
probleme de sanatate mentale.
,,Negarea este foarte puternica in rindul dependentilor de Internet, care sustin ca este imposibil sa
fii dependent de o masina”, declara dr. Wieland. Raspunsul ,,inca un minut” la rugamintea de a
iesi de pe Internet este similar celui dat de un alcoholic, care spune ca va renunta ,,dupa inca un
pahar”.
Persoanele dependente de Internet provin in mare parte din medii socio-familiale cu probleme:
familii dezorganizate, parinte unic, unul dintre parinti este alcoholic sau familii sarace(chiar si
foarte bogate) unde din pacate nu exista comunicare intre parinti si copii. Din diverse motive,
parintii nu le acorda timp copiilor lor, nu discuta si nu ii asculta pe acestia, nu le ofera support
afectiv si nici modele pozitive de comportament la care sa se raporteze. De multe ori, copiii nu
sunt supravegheati, parintii lor nu stiu pe unde umbla si ce fac; de aici si distanta si lipsa de
dialog ce exista intre ei.
Numeroase teorii psihologice au incercat sa explice procesul prin care expunerea la violenta din
cadrul Internetului poate sa influenteze comportamentul agresiv si violent la adolescent, atit pe
termen scurt, cit si pe termen lung. Efectele pe termen lung ale agresivitatii se considera a fi, in
general, datorate procesului de invatare prin observatie a gindurilor si comportamentelor care au
legatura cu agresivitatea, in timp ce efectele pe termen scurt, care se manifesta atit la adulti, cit si
la copii, se datoreaza imitarii comportamentelor agresive specific (Huesmann, 1998).
In cazul violentei din mass-media, asumptia care porneste de la aceste studii este aceea
conformcareia, copilul agresiv prefer sa vizioneze violenta existent in mass-media mai mult decit
ceilalti copii (Goldstein, 1998), deoarece acest comportament il face sa se autoperceapa ca fiind
mai fericit, convingindu-se ca nu este singurul care actioneaza violent.
Exista trei teorii expilcative ale comportamentului agresiv :- agresivitatea este inascuta, pozitie
sustinuta de autori precum Sigmund Freud si Konard Lorenz. In viziunea lui Freud oamenii se
nasc cu instinctul de a agresa si de a fi violenti.- agresivitatea e un raspuns la frustrare.Cei care
sustin aceasta afirmatie pleaca de la convingerea ca agresivitatea este determinata de conditiile
externe.Cea mai populara si cea mai cunoscuta este teoria frustrare- agresiune formulata de
J.Dollard.Teoria lui Dollard a fost supusa ulterior unor revizii:- agresivitatea este un
comportament social invatat.Aceasta pozitie estelegata , in special, de numele lui A.Bandura ,
care formuleaza teoria invatarii sociale a agresivitatii. Conform acestei teorii, comportamentul
agresiv se invata prin mai multe modalitati : direct prin recompensarea sau pedespirea unor
comportamente ; prin obervarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor.
O altă teorie, considerată una dintre cele mai influente din domeniul “psihologiei umaniste”, este
teoria motivaţiilor umane elaborată de Abraham Harold Maslow (1908-1970), care include, la
nivelul trei al ierarhiei, după trebuinţele fiziologice şi cele de securitate, nevoia de apartenenţă şi
nevoia de iubire. Aceasta se referă la dorinţa individului de a face parte din anumite grupuri, de
se simţi iubit şi de a oferi iubire. În situaţia nesatisfacerii acestor trebuinţe apare şi sentimentul
singurătăţii. Conform teoriei motivaţiei umane o persoană va accede la satisfacerea nevoilor de
apartenenţă şi de iubire numai după ce îşi va fi îndeplinit, într-un grad satisfăcător, trebuinţele
fiziologice şi cele de securitate.
Alte experimente cum sunt cele ale lui A.Bandura ,S.A.Ross ( 1963), L.Berkowitz ( 1974) arata
ca si copiii fara tulburari caracteriale pot fi afectati de violenta emanata dinunele filme, mai ales
daca violenta e promovata de eroul simpatic , cu care copilul se identifica. Unii
adolescentiapreciaza in filme doar scenele agresive , luate ca atare, fara sa faca distinctia
necesara intre agresivitatea prosociala sicea antisociala, fiind interesati mai mult de tehnicile
agresiunii, pe care le pot invata pentru a le utiliza la randul lor.
Cele mai noi detalii despre obsesia americana pentru Internet se afla in noua carte a lui
Larry Rosen iDisorder care, in ciuda titlului ludic, a fost publicata la cea mai mare editura
medicala din lume. Echipa lui a intervievat 750 de persoane, o proportie de adolescent si adulti
reprezentativi pentru recensamintul Californiei de Sud si care le-au detaliat obiceiurile
tehnologice, sentimentele fata de acele obiceiuri si rezultatele la o serie standard de teste de
tulburari psihiatrice.
Folosit cu masura, calculatorul ne este un bun prieten. Iata citeva din avantajele utilizarii
calculatorului de catre copil:
Utilizarea îndelungată a calculatorului este un important factor de risc pentru obezitate. 25%
din copii din SUA sunt obezi. Totuşi nu sunt cercetări clar sistematizate pentru a dovedi
această legătură. Acestea în schimb au evidenţiat faptul că privitul excesiv la TV(peste 5h/zi
sau mai mult) este o cauză a obezităţii. Riscul creşte la copii care petrec mult timpîn faţa
calculatorului pe lângă cel din faţa televizorului. În concluzie, American Academy of
Pediatrics avertizează părinţii să limiteze timpul petrecut de copii în faţa ecranului şi să le
sublinieze activităţile importante ca sportul. Utilizarea îndelungată duce la
disconfort/tensiunela nivelul muşchilor spatelui, poziţii vicioase ale coloanei vertebrale
(scolioze, cifoze).Tendinite, numite chiar nintendinite, caracterizate prin durere severă la
nivelul tendonuluiextensorului degetului mare drept ca urmare a repetatelor apăsări pe
butoane în timpul jocului. Favorizează apariţia crizelor epileptice (epilepsia fotosenzitivă este
determinată de“licăririle frecvente” sau imaginile rapide luminoase). Determină tulburări
hipnice:reducerea duratei de somn, coşmaruri. Unul din cinci copii, dintre cei care deţin un
computer,îşi petrece mai puţin timp dormind decât proprii părinţi la aceeaşi varsta.
Lumea virtuală creată de computer (jocuri, internet) depărtează copii de cea reală. Prin
intermediul jocurilor copilul interacţionează cu personaje simulate şi creaturi diferite şi prin
intermediul internetului adolescenţii îşi asumă diverse identităţi în interacţiunea cu
străinii.Acestea fac ca limita real - virtual să nu mai fie clară la copii şi adolescenţi. Jocurile
pe Internet întăresc această integrare a vieţii virtuale. În MUD, de exemplu, calculatorul
generează personaje ce interacţionează cu personajele coordonate de oameni, iar unii
copiichiar cred că sunt şi celelalte personaje tot oameni. Acestea mixează între viaţa reală şi
virtuală. În timp ce se joacă pe Internet cu personajele favorite de desene animate, copiii
învaţă să recunoască literele şi, între timp, computerele devin o parte din viaţa lor. Într-un alt
studiu, Kim, La Rose şi Peng (2009) şi-au propus să testeze situaţiile în care singurătatea este
o cauză sau, dimpotrivă, un efect al dependenţei de Internet.Studiul a pornit de la premisa că
o serie de probleme psihosociale (de exemplu, stările de depresie sau sentimentul de
singurătate) sunt cauza pentru care indivizii ajung să abuzeze de Internet (Caplan, 2007; La
Rose, Linşi Eastin, 2003; Davis, 2001; apud Kim, La Rose şi Peng,2009). Atunci când
singurătatea a fost introdusă în model,alături de abilităţile sociale deficitare, ca una dintre
cauzele dependenţei de Internet, datele obţinute de Kim, La Rose şiPeng (2009) au indicat un
efect semnificativ al scorurilor asupra utilizării compusive a Internetului, asupra preferinţei
pentru interacţiunile on-line, respectiv asupraabilităţilor sociale. Singurătatea s-a dovedit a fi
una dintre cauzele semnificative pentru două dintre activităţile on-line preferate de către
subiecţi, şi anume downloading-ul şi participarea la reţelele de socializare (între aceste două
tipuri de activităţi, s-a înregistrat o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte efectul din
partea scorurilor la singurătate). În cadrul unui al doilea model ipotetic, Kim,La Rose şi Peng
(2009) au pornit de la premisa unui cerc vicios, în care dependenţa de Internet este generată
de sentimentul de singurătate şi de nivelul scăzut al abilităţilor sociale şi, la rândul ei,
conduce la întărirea sentimentului de singurătate care poate fi inclus printre alte consecinţe
negative.
1. schimbari drastice in stilul de viata pentru a putea petrece mai mult timp pe net;
4. evitarea unor importante activitati din viata, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;
5. deprivare de somn sau o schimbare in patternul/ ritmul somnului, cu scopul de a petrece mai
mult timp pe net;
7. neglijarea familiei;
1.ochi uscati
2.migrena
3.dureri in spate
Un sistem de criterii mai elaborat il aduce Ivan Goldberg. Dupa el dependenta de Internet poate
fi constatata daca observati urmatoarele trei puncte:
1. Timpul pe care il petreci pe Internet pentru a obtine satisfactie (cateodata senzatia de
satisfactie de la comunicarea in retea este echivalenta cu o euforie) creste.
2. Daca individul nu-si mareste timpul pe care il petrece pe Internet atunci efectul
dependentei de Internet scade
• neliniste
• agitatie motorie
• miscari ale mainilor, voit sau nevoit, care imita scrierea cu ajutorul tastelor
Comentariu: aceste schimbari emotionale care se petrec la acel individ care vrea sa renunte sau
sa reduca timpul petrecut pe Internet arata dependenta sa psihologica de Internet sau intr-un
limbaj mai psihiatric "sindromul renuntarii" sau "’sindromul abstinentei". In cazul de fata acest
sindrom este diferit de cel al alcoolicilor, fumatorilor, narcomanilor si oamenilor care se
supraalimenteaza (bulemie), deoarece la ei se dezvolta nu numai o dependenta psihologica ci si
una fizica si de aceea renuntarea este suportata mai greu. Sindromul renuntarii provoaca
utilizatorului scaderea sau dezechilibrarea activitatii sociale, profesionale, etc.
• Prioritate- navigarea pe internet devine ocupația principal care domină gîndurile, emoțiile
și comportamentul ;
• Toleranță- pentru menținerea stării de bine subiectul simte necesitatea de a mări continuu
perioada de timp petrecută pe internet;
• Simptomede rupere- apariția senzațiilor neplăcute sau a reacțiilor fizice în cazul pierderii
sau întreruperii activității;
• Conflict- se referă la diferite tipuri de conflict, cum ar fi cele intrapsihice, cu alți indivizi
sau cu alte sarcini cotidiene;
Unii autori considera că anume tipul de personalitate dificila dependenta sunt mai predispuse la
riscul de-a deveni dependente si de internet decit celelalte tipuri de personalitate. Aceste
persoane se caracterizeaza prin lipsa de independență, incapacitatea de a refuza si de a spune
"nu" din frica de-a nu fi respins de ceilalti,sunt sensibili la critica sau dezaprobare, nu-și asuma
responsabilitati și nu pot lua decizii de sinestatator, și in consecință aceste persoane dependente
au o atitudine pasiva in viata.[22]
Cei mai mulţi cercetătorii americani K. Young , Griffiths,j. Surrat, d. Stein ,M. Griffiths ,
A. Goldberg s.a. consideră că termenul de dependenţă de internet include o varietate de
comportamente şi o serie de probleme legate de controlul impulsului şi le clasifică în:
Comform ideilor lui K.Young unul dintre cei mai importanti cercetatori de dependenta
de internet,gradul de dependență este determinată nu de cantitatea de timp petrecut pe internet ,ci
de valoarea pierderilor în viața reală [10, P.671-679].
CAPITOLUL II. Particularitatile comportamentului deviant la adolescenti privind
dependenta de Internet.
Noile dependenţe ale omului modern ridică întrebarea dacă aceste dependenţe de
jocuri,cumpărături, sport, muncă, internet sunt cu adevărat periculoase ca şi cele provocate
deconsumul de diverse substanţe? Pentru a explica acest mod de a privi un fenomen relativ
nou,Michel Lejoyeux, şef al serviciului de dependenţă din cadrul spitalului Bichat, Franţa,
invocăsocietatea actuală care încurajează excesele şi găsirea plăcerii în hiperconsum. „Dintr-
odată,explică el, persoanele care caută prea mult să se conformeze modelului social dominant –
găsirea plăcerii fără limită – cad în dependenţă. Se întâmplă ca în cazul pacienţilor lui Freud,
care deveneau isterici deoarece îşi refulau dorinţele pentru a se conforma modelului dominant,
reţinerea” (27). Probleme legate de sfera noţiunii de dependenţă, adicţie,comportament
dependent (adictiv) implică o analiză a conceptelor actuale. Lucrurile secomplică constatând că
orice activitate soldată cu recompensă (psihoemoţional), pentru ceivulnerabili, există riscul unui
comportament compulsiv. Aşa cum remarcă Alan Leshner(2001), directorul Institutului Naţional
pentru abuzuri de droguri, există similitudini întredependenţa de substanţe şi alte compulsiuni. În
acest sens adicţiile, obsesiile şi compulsiunilese caracterizează prin pierderea controlului
voluntar, căderea în capcana repetărilor,comportament autodefetist, proces care se desfăşoară în
contextul dependenţei de substanţe,tulburărilor de aport alimentar, tulburărilor sexuale şi de
identitate sexuală, tulburăriloranxioase, tulburări de control al impulsului neclasificate etc. În
acest din urmă grup suntincluse jocurile de noroc patologice, cleptomania, piromania,
tricotilmania şi tulburărileexplozive intermitente (5, 28).
Datorită noilor tehnologii ale informaţiei şi ale comunicării, adolescenţii de astăzi factoate
aceste lucruri într-o manieră diferită de cea a generaţiilor anterioare. Vorbind despreaceşti
adolescenţi în cadrul unei conferinţe din luna februarie a anului curent, Lee Rainie,director al
Institutului Pew Internet & American Life Project, îi denumeşte „generaţia mileniului” şi
consideră că ei prezintă o serie de caracteristici distinctive pe care lesintetizează în opt
realităţi fundamentale.Adolescentii si tinerii sunt cei mai afectati de "viata virtuala" care
ajunge sa o elimine total pe cea reala. Primul raspuns care ne vine in minte este tentatia de a
avea orice identitate, de a fi cine ai vrea in loc de cine esti. Adolescentii se prezinta drept
adulti, avand alta infatisare, alte ocupatii, alte trasaturi de personalitate. Este satisfacator sa te
descrii ca fiind puternic, dezinvolt, matur in loc de lipsit de incredere in sine sau timid.Este
adevarat ca adolescentii care se exprima mai greu, care sunt timizi sau neincrezatori, care au
o imagine negativa despre ei insisi cad prada primii acestei tentatii. Prin internet, poti flirta
fara sa te gandesti cum te imbraci, cum arati, fara a alege cum sa te distrezi sau unde sa
mergi, fara a cheltui, fara teama ca nu vei reusi sa scoti cateva vorbe, ca nu vei fi "la
inaltime". Ii poti spune orice, cu curaj, nu se vede daca te inrosesti, daca iti este jena
sautebalbai.Timpul pe care adolescentul il aloca netului devine tot mai mare pana ajunge sa
fie exclusiv.
Ce se intampla cand nu are acces la net? Manifestari similare sevrajului de alcool sau
droguri: orice il enerveaza, nu-si gaseste locul, nu poate face nimic altceva, nu-si mai vede
rostul, este trist, deprimat, nu stie ce sa faca cu el insusi si cu timpul lui, nu are placeri, nici
interese.Cum se ajunge la dependenta? La fel ca si in cazul substantelor sau anumitor
comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie, cumparaturi). La inceput e o curiozitate, o
"distractie", o iesire din monotonie, "ceva nou", placut, incitant. Cu timpul ne "fura", ne
"prinde", azi putin, maine mai mult, placerea creste dar odata cu ea si nevoia de mai mult.
Intrarea in aceasta lume presupune, fireste, iesirea din lumea obisnuita, abandonarea vechilor
activitati, persoane din viata noastra. Noua "pasiune" lasa in urma prietenii, rudele, munca,
scoala, sportul, placerile, interesele si distractiile de odinioara.
Mai jos vom enumara cateva metode prin care se poate tine sub control utilizarea excesiva a
Internetului. [ 30]
• Recunoaste existenta altor probleme care ar putea sustine dependenta de Internet. Daca o
persoana se lupta cu depresie, stres, anxietate, de exemplu, adictia pentru Internet poate fi
doar un mod de a a fugi si ingropa aceste trairi negative.
• Sporesteti abilitatile de a face fata unei situatii. Poate ca descarcarea sentimentelor
negative pe Internet este modalitatea unei persoane de a face fata stresului sau nervozitatii. O
persoana poate avea probleme de relationare cu ceilalti in viata reala sau poate fi excesiv de
timida. Dezvoltarea acestor aspecte pot ajuta la indepartarea stresului sau tensiunii vietii de zi
cu zi fara a apela la utilizarea compulsiva a Internetului.
• Consolidareaza reteaua ta de sprijin. Cu cat o persoana are mai multe relatii in viata reala,
cu atat va avea mai putin nevoie de internet pentru interactiunea sociala. Este important sa
puneti timp intr-o saptamana deoparte pentru activitatile cu familia sau prietenii. Daca o
persoana este timida, aceasta poate fi incurajata sa caute grupuri cu interese comune, cum ar
fi echipe sportive, grupuri de lectura, cursuri de pictura etc. Acest lucru permite interactiunea
cu ceilalti si dezvoltarea naturala a relatiilor.
• Tine o evidenta a timpului petrecut. Tine cont de timpul pe care ti-l petreci online.
Incearca sa te monitorizezi si sa ai o idee clara a motivelor pentru care petreci cateva ore
atunci cand iti propui sa stai doar 10 minute.
• Stabileste obiective clare pentru utilizarea Internetului. Stabileste inainte sa te asezi la
calculator ce vrei sa faci si cat timp vrei sa-l folosesti in acest scop. Poti folosi chiar o alarma
care sa te anunte ca timpul tau s-a scurs. Poti totodata sa-ti propui sa inchizi calculatorul la
aceeasi ora in fiecare seara.
• Inlocuieste activitatile online cu altele. Atunci cand esti singur si te plictisesti dorinta de a
intra online este mare, dar o poti evita prin desfasurarea altor activitati, cum ar fi treburi prin
casa.
• Recompenseaza-te. Daca faci progrese si iti atinge obiectivele propuse atunci
recompenseaza-te.
Specialistii recomanda :
1. Să noteze durata de timp petrecută în faţa computerului şi să păstreze o evidenţă a modului
în care a fost utilizat acest timp.
2. Să stabilească înainte de a porni computerul durata destinată răspunsului la mail-uri şi
socializării pe Facebook sau alte reţele de socializare online
3. Să facă pauze scurte in timpul utilizării computerului, în care să privească pe fereastră
pentru a se deconecta din mediul online şi a percepe viaţa offline care se desfăşoară într-un
ritm mai lent.
4. Să-şi stabilească perioade în care nu utilizează computerul sau alte tehnologii: de exemplu,
anumite perioade ale zilei sau o anumită zi pe săptămână. Specialiştii apreciază că aceste
perioade de „post" sunt utile pentru recâştigarea controlului asupra propriei vieţi.
5. Să folosească discuţiile la telefon sau, şi mai bine, întâlnirile cu prietenii în parcuri.
6. Persoanelor care observă că îi irită pe cei din jur (familie sau prieteni) din cauza
îndelungatei folosiri a calculatorului şi celor care simt că le este ruşine de faptul că nu au o
viaţă socială în lumea reală li se recomandă consultarea unui specialist şi să facă un test
pentru a-şi verifica dependenţa faţă de internet sau noile tehnologii.
Dependența de internet
În urma aplicării chestionarului de ,,Dependență de internet ‘’ am obtinut următoarele
rezultate : din 30 de subiecți care reprezintă 100 % , 12 subiecti ( 42,86 % ) au nivel scăzut
de dependență de internet, 12 subiecti ( 42,86 % ) au nivel mediu de dependență de internet
și 6 adolescenți ( 14,28 % ) au nivel înalt de dependență de internet (Fig.1).
tulburărilor mentale),Organizaţia Mondială a Sănătăţii a canonizat dependenta de Internet la
vicii patologice. Se crede ca dependenta de Internet nu este un diagnostic oficial este că
acesta este un simptom al altor probleme grave în viaţa individului (de exemplu, depresie,
dificultăţi de comunicare, etc.). Şi având în vedere că adolescenta este mai predispus la tot
felul de devieri de comportament, se poate concluziona că formarea de dependenta de
Internet este specifica adolescenţilor, şi putem afirma că va avea efecte distructive asupra
personalităţii copilului.
Sunt realizate numeroase studii care trag un semnal de alarma asupra dependenţei dată
de internet. Tinerii preferă să petreacă ore în şir în faţa calculatorul datorită faptului că îşi
creează senzaţii, îţi oferă recompense ce nu se pot capata pe altă cale, inhibă senzaţiile de
durere, incertitudine, disconfort. Această dependenţă se realizează mai ales atunci când
indivizii simt o lipsă de satisfacţie, o lipsă de încredere sau de speranţă. Aceştia încearcă să
caute probleme asemănătoare şi parteneri virtuali de discuţie în speranţa rezolvării
problemelor personale, dar în momentul părăsirii lumii virtuale constată că problema lor este
tot acolo şi nerezolvată ceea ce îi face să revină în faţa aceleiaşi pagini web. O alta problemă
a creării dependenţei este şi legată şi de nevoia de comunicare.
Începutul secolului XXI a fost marcat de transformări globale în toate domeniile
vieţii sociale (economică, politică, spirituală), care au avut un impact semnificativ asupra
evoluţiei familiei, a valorilor, a normelor şi a comportamentelor din această sferă cu
consecinţe dezastruoase asupra copiilor şi adolescenţilor. Aceştia se văd nevoiţi să îşi
împărtăşească problemele doar pe o pagină virtuală, îşi fac prietenii virtuali, preiau o serie
din ideile şi comportamentele acestora. Deşi internetul este o importantă resursă
educaţională, totuşi nu poate fi controlată dependenţa faţă de acesta şi nici nu poate suplini
rolul familiei. Utilizarea îndelungată a calculatorului poate determina tulburări emoţionale:
anxietate, iritabilitate, toleranţă scăzută la frustrare, până la depresie.
Persoanele care utilizează excesiv calculatorul sunt iritabile, au o toleranţă scăzută la
frustrare, sunt într-o permanentă tensiune interioară, dominate de nerăbdare şi nelinişte.
Calculatorul acţionează ca un mijloc prin care ei îşi descarcă aceste stări interioare, dar în
acelaşi timp le potenţează datorită efectelor negative asupra sănătăţii. Aceste persoane sunt
mai timide, manifestă neplăceri fizice, nesiguranţă, vulnerabilitate, iritare
Rezultatele pe care le-am obţinut sugerează existenţa unui posibil ciclu vicios între
dependenţa de Internet în rândul adolescenţilor şi nivelul suportului social perceput de către
aceştia: insatisfacţia faţă de suportul social oferit de reţelele în care sunt favorizate
interacţiunile de tipul faţă-în-faţă îl motivează pe adolescent să intensifice utilizarea
Internetului, pentru a-şi găsi noi prieteni şi sprijin. Dar, în acest fel, adolescentul poate cădea
într-o capcană ajungând la deteriorarea motivaţiei şi a competenţelor pentru interacţiunile
sociale obişnuite - aspect care va contribui la intensificarea orientării către utilizarea
compulsivă a Internetului.
Concluzii si recomandari
Dependența de Internet este un fenomen actual și recunoscut de cercetătorii psihologi ca
tulburare ce afectează personalitatea ca și celelalte tipuri de dependențe.
In Capitolul I am inclus studiul bibliographic care include definitii ale dependentei de
Internet si modalitatile de reactie ale adolescentilor. Sunt analizate diferite aspect ale
dependentei de Internet precum si efectele Internetului asupra dezvoltarii starii fizice, psiho-
cognitive, aptitudinilor sociale precum si efectele asupra perceperii realitatii.
In Capitolul II am descris modalitatile de reactie la adolescenti (atitudinea de ,,fuga
pasiva” , de atac sau ,,agresiva” , de manipulare ,,asertiva”) privind dependenta de Internet.
Am analizat comportamentul de risc al adolescentilor privind mediul online in care acestia
isi pot petrece aproape tot timpul online. Unii dintre adolescentii sunt timizi si neincrezatori
si atunci ei se refugiaza in mediul online, unde pot lua orice identitate si comunica cu oricine.
Timpul pe care adolescentul il aloca netului devine tot mai mare pina ajunge sa fie exclusiv.
De aici si rezultate slabe la scoala, lipsa de comunicare cu parintii, adolescentul se izoleaza
de ceilalti pentru a ,,sta pe net”.
De asemenea psihologii atrag atentia ca si deformarile coloanei vertebrale sau petrecerea
orelor multe zile pe scaun sau in fata calculatorului duc la probleme grave de sanatate pe
viitor dar si la cresterea numarului de persoane supraponderale.
In Capitolul III care reprezinta studiul experimental am determinat dependenta de Internet
la adolescenti si totodata facind o paralela cu adultii tineri; pentru aceasta am aplicat
chestionarul lui Dr. Kimberly Young. Iar pentru a determina modalitatile de reactive
comportamentale la adolescenti am aplicat chestionarul pentru autocunoasterea celor patru
modalitati de a reactiona in special in situatii dificile sau critice: fuga, atac, manipulare,
asertivitate (adaptat dupa D. Chalvin).
Peste 90 % dintre adolescent considera ca utilizarea Internetului este absolut necesara in
societatea actuala. Opinia lor este rezultatul faptului ca informatia este omniprezenta in
activitatile umane, de la calculatorul personal la reteaua Internet si pina la retelele mondiale
de comunicatii, este in plina dezvoltare si ne transforma viata, relatiile, organizarea soceitatii.
Dezvoltarile tehnologiei informationale din ultima decada au transformat deja societatea
noastra sub multe aspecte.
In general in ceea ce priveste frecventa utilizarii Internetului am gasit diferente in privinta
utilizarii Internetului privind grupele de varsta. Am observat o frecventa usor mai ridicata a
Internetului la adolescentii baieti decit la baietii cei din grupa de varsta de 22-26 ani. De
asemenea, la ambele grupe de varsta, frecventa utilizarii este mai ridicata la baieti. Adultii
tineri folosesc mai mult Internetul pentru a studia.
Prima parte a ipotezei, care sustine ca adolescentii care sunt dependenti de Internet
manifesta comportamente deviante, adica au o atitudine de ,,fuga pasiva” , de atac sau
,,agresiva” , se confirma partial.
Deci putem spune ca rezultatele obtinute confirma ipotezele inaintate si ca dependenta de
Internet influenteaza modalitatile de reactie comportamentale la adolescenti.
În urma aplicării chestionarelor avem niște observații : adolescenții au manipulat parțial în
răspunsul lor, o parte din adolescenți au refuzat să completeze chestionarele argumentînd că
nu sunt bolnavi ca să completeze astfel de teste , o bună parte au completat cu indiferență ,
altă parte de adolescenți pur și simplu nu înțelegeau esența întrebarilor si au manipulat cu
raspunsurile.Ca recomandare ar fi ca înainte de aplicarea chestionarelor psihologice, grupul
de control ar trebui să fie informat despre domeniul de psihologie , ce studiază ea și cu ce
se ocupă , inițial să fie cunoscuți cu aceste noțiuni sau mai bine zis să fie desensibilizați ca
mai apoi adolescenții să treacă la completarea chestionarelor.
Considerăm că rezultatele cercetării pot fi incluse în:
- Activitățile psihologilor și ale pedagogilor cu adolescenții;
- Elaborarea materialelor informative pentru părinți, pedagogi în legătură cu
dependența de internet și modalitatile de reactie comportamentale ale adolescentilor.
1. Cat de des ti s-a intamplat sa stai on-line mai mult decat ti-ai propus?
2. Cat de des ti-ai neglijat treburile gospodaresti pentru a petrece mai mult timp on-
line?
3. Cat de des ti s-a intamplat sa preferi “stimularea” oferita de Internet fata de
intimitatea cu partenerul tau?
4. Cat de des ai intrat in relatii on-line cu diversi utilizatori?
5. Cat de des s-au plans celelalte persoane din viata ta de faptul ca petreci prea mult
timp on-line?
6. Cat de des notele tale sau activitatea la locul de munca au avut de suferit datorita
faptului ca ai petrecut prea mult timp on-line?
7. Cat de des iti verifici e-mail-urile inainte de a face orice altceva?
8. Cat de des performanta sau productivitatea ta la locul de munca a avut de suferit
datorita internetului?
9. Cat de des ai devenit refractar sau “secretos” cand cineva teintreaba ce faci on-
line?
10. Cat de des ti-ai reprimat gandurile neplacute despre viata ta folosind ganduri
relaxante despre internet?
11. Cat de des te-ai trezit gandintu-te cand vei intra din nou on-line?
12. Cat de des te-ai temut ca viata fara internet ar fi plictisitoare, goala de continut si
lipsita de bucurie?
13. Cat de des ai sarit in sus, ai tipat sau te-ai enervat atunci cand
cineva te-a deranjat in timp ce erai on-line?
14. Cat de des ai uitat sa mai dormi datorita logarii la internet pana noaptea tarziu?
15. Cat de des te-ai simtit preocupat de Internet in timp ce erai off-line sau te-ai trezit
imaginandu-ti ca esti on-line?
16. Cat de des ti-ai spus “inca cinci minute” in timp ce erai on-line?
17. Cat de des ai incercat sa reduci timpul petrecut on-line sin u ai reusit?
18. Cat de des ai incercat sa ascunzi cat de mult ai stat on-line?
19. Cat de des ai preferat sa petreci mai mult timp on-line in loc sa iesi afara cu
prietenii?
20. Cat de des te-ai simtit deprimat, prost dispus sau nervos cand erai off-line si ti-a
trecut imediat ce ai intrat on-line?