SENZORI ªI TRADUCT OARE ELECTRICE

Prin metode electrice, se mãsoarã variaþia de

rezistenþã a senzorului tensometric, care este propor-
þionalã cu alungirea sa. Se poate determina deformaþia
în porþiunea de piesã studiatã pe baza unei etalonãri
 Traductoare
tensometrice simple
Pentru aceste traductoare,
senzorul rezistiv (din
constantan, manganin – 84%
cupru, 12% mangan, 4%
nichel etc.) se monteazã direct
pe piesã, cu scopul de a
urmãri deformaþiile piesei.
Rezistenþa electricã R este
modificatã în timpul mãsurã-
torii de variaþia relativã a
lungimii firului (Δl/l), care
este, practic, egalã cu variaþia
relativã a dimensiunii cor-
pului mãsurat.
Deoarece firul rezistiv are
grosimea de ordinul sutimilor
de milimetru, montarea
acestor traductoare este o
operaþie dificilã ºi, de aceea,
ele se utilizeazã numai pentru
mãsurarea deformaþiilor pie-
selor ce funcþioneazã la
temperaturi ridicate.
prealabile ºi, în final, se mãsoarã mãrimea
neelectricã care a produs aceastã deformaþie.
3
Dupã modul de realizare ºi de montare a senzorului
rezistiv, se disting urmãtoarele tipuri de traductoare:
 Traductoare tensometrice cu suport de hârtie
Pentru a se elimina dificultãþile montãrii directe a senzorului rezistiv
pe piesã, acesta este lipit, în prealabil, pe un suport de hârtie, cu un
adeziv. De aceea, rezistenþa electricã a firului trebuie sã fie destul de
mare, astfel încât traductorul sã aibã o sensibilitate corespunzãtoare,
lungimea totalã a firului este de ordinul a 10 centimetri. Pentru a se
reduce suprafaþa de aºezare a traductorului, firul este dispus sub forma
unui grilaj (Fig. 3.6.).
Fig. 3.6. Traductor tensometric rezistiv cu suport de hârtie:
1 – firul rezistiv; 2 – suport de hârtie; 3 – conexiuni;
4 – foiþã de hârtie pentru protecþie
Grilajul (1) se lipeºte pe suportul de hârtie sau pe alt material (2), iar
la capetele sale sunt lipite douã conductoare de cupru (3), de secþiune
mai mare, prin intermediul cãrora se conecteazã traductorul în circuitul
de mãsurare. Senzorul rezistiv al traductorului este protejat printr-o
foiþã subþire de hârtie (4), care se lipeºte pe deasupra. Pentru utilizare,
suportul traductorului se lipeºte pe piesa de mãsurat.

În figura 3.7. este ilustrat

modul în care se realizeazã
lipirea timbrelor tensometrice.
Materialul conductor trebuie sã
prezinte o rezistivitate mare ºi
un coeficient mic de variaþie cu
temperatura, precum ºi stabili-
tate în timp la acþiunea agenþilor
corozivi. Fig. 3.7. Lipirea timbrelor tensometrice

Suportul trebuie sã aibã proprietãþi elastice ºi
izolatoare bune, sã fie insensibil la variaþiile de
temperaturã ºi la umiditate, sã fie stabil în timp la
acþiunea agenþilor exteriori. Se realizeazã din: folie
de hârtie, mãtase, mase plastice etc.
În mod normal, firele, respectiv folia metalicã, au
grosimi de ordinul zecilor de micrometri, iar
grosimea suportului este de circa 0,1 mm, pentru
hârtie, ºi de 0,5 mm, pentru plastic.
Rezistenþa nominalã a timbrelor tensometrice
metalice este cuprinsã între (100 ºi 500) Ω, iar
lungimea acestora – între câþiva milimetri pânã la
câþiva centimetri, cele mici fiind folosite la mãsurarea
deformaþiilor materialelor omogene, în timp ce cele de
dimensiuni mari, pentru materiale neomogene.
Pentru unele mãsurãri speciale, se folosesc ºi
ansamble formate din mai multe înfãºurãri, dispuse
pe acelaºi suport, sub formã de rozete tensometrice.
Adezivul folosit la lipirea timbrelor tensometrice
trebuie sã aibã o întãrire rapidã, sã fie elastic ºi stabil
în timp la acþiunea agenþilor exteriori. Dintre
adezivii folosiþi, pot fi citaþi: rãºinile epoxidice –
sub 150°C; rãºinile fenolice – pânã la 250°C, iar la
temperaturi mai înalte – cimenturi ºi ceramici.

35