Densitatea de lungime sau fineţea firelor se exprimă prin raportul dintre masa şi lungimea

firului (sistemul direct, în Tex) sau invers, prin raportul dintre lungimea firului şi masa lui
(sistemul indirect, în Nm).

Densitatea de lungime în sistemul direct se determină prin raportarea masei firului

(determinată prin cîntărirea firului codiţionat în atmosferă standard) la o anumită lungime de
fir (între 10-200 m, în funcţie de fineţea firelor, în cazul metodei de determinare pe porţiuni
lungi sau 0,50 m, pentru metoda de determinare pe porţiuni scurte).

Formulele de determinare a densităţii de lungime a firelor prin cele două sisteme sunt
următoarele:

Ttex = titlul în tex, respectiv masa în grame a 1000 m de fir analizat;

M = masa firului, în grame;

L = lungimea firului‚în m.

Nm = numărul metric;

L = lungimea firului‚în m;

M = masa firului, în grame.

O altă modalitate de exprimare a densităţii de lungime este prin titlul în denieri, care
reprezintă masa în grame a 9000 m fir analizat, fomula fiind următoarea:

Tden = titlul în denieri, respectiv masa în grame a 9000 m de fir analizat;

M = masa firului, în grame;

L = lungimea firului‚în m.

Relaţiile de transformare dintr-un sistem al densităţii de lungime în altul sunt următoarele:

Tden = Ttex x 9; Ttex = 0,111Tden;

Nm x Ttex= 1000

Gradul de torsionare sau de răsucire reprezintă numărul de rotaţii de torsiune (răsucire) ale

firului în jurul axei sale, raportat la unitatea de lungime a firului înainte de detorsionare şi se
exprimă în număr de torsiuni/m.

În general, numărul de torsiuni imprimate unui fir determină şi influenţează proprietăţile

acestuia.

Astfel, firele de urzeală, care trebuie să fie mai rezistente, vor avea un grad de torsiune mai
ridicat decît cele de bătătură; firele pentru ţesăturile scămoşate vor avea un grad de torsiune
foarte scăzut; firele pentru ţesăturile mai aspre vor avea un grad de torsiune mai ridicat, în
timp ce firele pentru ţesăturile cu un tuşeu moale vor fi caracterizate printr-un număr mai
redus de torsiuni / m; ţesăturile alcătuite din fire mai torsionate vor reţine mai greu murdăria,
vor avea o contracţie mai mare, dar nu pot menţine cutele etc.

Totodată, prin răsucire, se conferă nu numai rezistenţă firului dar are loc şi o reducere a
lungimii lui. De exemplu, un fir răsucit este cu 1,5% mai scurt decît firele simple din care
provine, procent care creşte în cazul firelor groase şi foarte răsucite.

Principiul determinării gradului de torsiune constă în detorsionarea firului (răsucirea acestuia

în sensul invers al sensului de torsiune sau de răsucire) pînă la obţinerea fibrelor paralelizate
(în cazul firelor simple) sau pînă la nivel de fire componente, paralelizate (în cazul firelor
duble, multimple sau cablate) şi raportarea numărului de torsiuni la metrul de fir.

Sarcina de rupere şi alungirea la rupere a firelor reprezintă caracteristici de calitate foarte

importante pentru domeniul lor de utilizare.

Ambele caracteristici sunt determinate cu ajutorul dinamometrului astfel: firul, condiţionat în

atmosferă standard şi pretensionat, este prins la ambele capete în cîte o clemă aflate la o
distanţă una faţă de cealaltă de 500 ±1 mm, clema superioară fiind fixă, iar cea inferioară
mobilă. Prin intermediul clemei mobile se acţionează asupra firului cu o forţă de tracţiune în
creştere şi cu o viteză constantă, astfel ca ruperea să aibă loc în cca. 20 secunde.

Rezultatul final se exprimă ca medie a mai multor determinări, pentru a se obţine o

probabilitate a exactităţii determinărilor de 95%.