Alungirea 

la rupere este dată de diferenţa dintre lungimea firului în momentul ruperii şi

lungimea iniţială a acestuia, dimensiune ce se citeşte pe rigla dinamometrului, raportată la
lungimea iniţială.

Alungirea se exprimă în %

ε = alungirea la rupere, %;

Lf = lungimea firului înainte de rupere, în mm;

Li = lungimea iniţială a firului, în mm.

Şi alungirea la rupere se va determina tot ca medie aritmetică a mai multor determinări.

Determinarea ambilor indicatori de calitate se poate efectua atît asupra firelor în stare uscată
şi condiţionate, cît şi în stare umedă.

Uniformitatea firelor se poate determina prin metode subiective şi obiective. Firele pot
prezenta o serie de defecte, printre care: nopeuri, îngroşări, scămoşări etc. care afectează nu
numai aspetul acestora, dar şi o serie de caracteristici fizico-mecanice.

Metodele obiective de apreciere a uniformităţii firelor presupun măsurarea diametrului, a

secţiunii, a rezistenţei şi a alungirii la rupere a acestora şi stabilirea variaţiilor dintre valorile
acestor indicatori. Neuniformitatea se exprimă fie direct, în % de neregularitate, fie grafic şi
după analiza şi interpretarea rezultatelor se calculează procentul de neregularitate.

Metoda subiectivă presupune înfăşurarea unui fir de o anumită lungime, pe o placă de

contrast (în cazul unui fir alb, placa este de culoare neagră), de formă dreptunghiulară, astfel
ca spirele firului să fie dispuse în mod regulat, la anumite intervale. În acest mod, firele pot fi
observate cu ochiul liber, identificate defectele şi comparate cu anumite etaloane fotografice,
în care, în funcţie de numărul şi de dimensiunea defectelor, firele sunt clasificate în 4 clase de
calitate.

Unul dintre indicii de calitate ai firelor este neregularitatea Sommer

N = neregularitatea Sommer;

X = media tuturor determinărilor asupra densităţii de lungime sau a sarcinii de rupere a

firului;

Xs = media determinărilor a căror valori individuale sunt mai mici decît media tuturor
determinărilor;

n = numărul de determinări;

ns = numărul de determinări a căror valori individuale sunt mai mici decît media tuturor
determinărilor
Cu cît Xs se îndepărtează de X, neregularitatea firului este mai mare iar cu cît N se aproprie
de 1%, cu atît firul este mai bun (un fir foarte bun are o neregularitate Sommer între 1-2%, iar
un fir bun între 4-5%).