Fire textile

Firul textil – se poate defini ca fiind un corp solid de forma cilindrica, cu

lungimea mult mai mare decat dimensiunea transversala, care poate fi utilizat in
texhnica textila.

In domeniul textil firele se utilizeaza pentru producerea tesaturilor, tricoturilor sau

pentru unele tehnici de consolidare ale articolelor textile neconventionale.

Firele textile pot fi clasificate in functie de urmatoarele criterii:

A. In functie de natura materiei prime din care sunt obtinute:
 Fire din fibre de bumbac si tip bumbac;
 Fire din fibre de lana si tip lana;
 Fire din fibre liberiene (in, canepa, iuta) si tip liberiene;
 Fire din filamente de matase naturala;
 Fire tip matase (artificiala sau sintetica);
 Fire elastomere (din cauciuc natural sau sintetic);
 Fire metalice (utilizate in special in domeniul tehnic);
 Fire de sutura resorbabile (catgut – pentru sutura tesuturilor moi) si
neresorbabile (bbc, in, matase naturala) utilizate in domeniul medical.
B. In functie de modul de obtinere:
 Filate – din fibre scurte, rezistenta firului fiind data prin torsiune;
 Filamentare – constituite din filamente a caror lungime este egala cu
lungimea infasurarii de pe un format.
 Monofilamentare – formate dintr-un singur filament – ex. firele
elastomere;
 Polifilamentare – formate din mai multe filamente.
 Fire mixte:
 Formate din doua componente (bicomponente), una interna si una
externa, cea interna numindu-se miez.
 Formate din doua sau mai multe fire paralele.

C. In functie de modul de prezentare (structura acestora):

  Fire simple – realizate dintr-o singura insiruire fibroasa;
 Fire dublate – realizate prin alaturarea a doua fire simple care primesc un
grad minim de torsiune pentru a se preveni intrepatrunderea
spirelor din straturi succesive dupa bobinare;
 Fire rasucite – obtinute prin rasucirea a doua fire simple care primesc un
numar considerabil mai mare de rasucituri/m decat firele
dublate;
 Fire cablate – obtinute prin rasucirea mai multor fire rasucite.

Din punct de veredere al rezistentei la tractiune (pentru fire realizate din

aceeasi materie prima) se poate aprecia:

Rezistenta la tractiune
fire simple < fire dublate < fire rasucite < fire cablate

Torsiuea (rasucire) (cf. DEX) – reprezinta deplasare relativa a doua sectiuni

paralele si transversale ale unui obiect solid.
Prin torsiune firele primesc rezistenta.
Gradul de torsiune al firelor este deosebit de important, acesta trebuind sa fie
corespunzator cu tipul materiei prime si cu destinatia acestora. Firele cu torsiune
prea mica nu au rezistenta, iar produsele obtinute din acestea nu prezinta
uniformitate in ce priveste aspectul si unele proporietati fizico-mecanice. Firele cu
torsiune prea mare prezinta tendinta formarii carceilor, fenomen negativ, care poate
face firele inutilizabile pentru tesere sau tricotare.

Sensul torsiunii firelor – poate fi S sau Z, in functie de modul de inclinare al

spirelor din structura firului.
 Fig. 151 Fir cu sensul torsiunii S

Fig. 165Fir cu sensul torsiunii Z

Fig. 175 Fir rasucit (din doua fire cu sensul torsiunii Z, rezulta un fir cu sensul torsiunii
S)

Fig. 185 Fir cablat

1
I. Cioara, E. Onofrei, Inginerie generala in textile, Indrumar de laborator, Editura Performantica, Iasi, 2003,
pag. 10
 Fig. 195Reprezentarea schematica a unui fir cablat cu sensul torsiunii Z

Alte criterii de clasificarea firelor textile

1. In functie de modul de prezentare a elementelor stucturii:

 fire din fibre cu lungime finita: bumbacul, lana, liberienele;
 fire din fibre continue (filamentare): poliamida, poliesterul;
 fire cu miez (stratificate): fire de cauciuc la exterior avind fire de bumbac.
2. In functie criteriul tehnologic:
 fire clasice;
 fire de efect.
3. In functie de materia prima:
 fire omogene: formate dintr-o singura materie prima;
 fire neomogene :formate din doua sau mai multe materii prime.
4. In functie de grosime:
 fire groase;
 fire mijlocii;
 fire subtiri.
5. In functie de gradul de torsiune:
 fire foarte slab torsionate cu coeficient de torsiune m cuprins intre 60-80 ;
 fire cu torsiune mica cu m intre 80-100;
 fire cu torsiune mijlocie cu m intre 100-120;
 fire cu torsiune mare cu m intre 120-150;
  fire foarte puternic torsionate cu m intre 150-320.
6. In functie de tehnologia de filare:
 fire cardate;
 fire pieptanate;
 fire vigonie.
7. In functie de destinatie:
 pentru urzeala;
 pentru batatura;
 pentru tricotaje;
 pentru ata de cusut;
 cu destinatie speciala.
8. In functie de sistemul de filare:
 filare cu capat liber;
 filare cu inele (filarea clasica);
 filare cu jet de aer. (procedeu numit MURATA)
9. In functie de modul de prezentare:
 fire livrate pe tevi sau copsuri;
 fire livrate pe bobine;
 fire livrate pe sculuri sau jurubite;
 fire livrate pe gheme.
Proprietati fizico-mecanice ale firelor
Ca proprietati avem :finetea , torsiunea , continutul de umiditate , rezistenta si
deformatia la diferite solicitari .
7. Finetea firului: se exprima prin titlul firului sau prin diametrul mediu al
firului in cazul in care acesta se poate determina.
Diametrul firului in stare libera, F:
c 1⋅√ Tex
F= [mm ]
31 , 6

unde :F – diametrul firului in stare libera

c 1 – coeficientul care depinde de natura firului, este determinat
experimental si este tabelat.
 Diametrul firului in stare intinsa:
c 2⋅√ Tex
f= [ mm ]
31 , 6
unde : f – diametrul firului in stare intinsa
c1 – coeficientul care depinde de natura firului, este determinat
experimental si este tabelat.
Exista doua sisteme de exprimare a finetii firelor:
a) sistemul direct
b) sistemul indirect
In sistemul direct, finetea unui fir se exprima prin titlul T, care reprezinta
raportul dintre masa si lungimea firului:
M
T=
L
In functie de lungimea firului, in sistemul direct finetea unui fir se exprima in
Tex sau in Den (Denieri).
In functie de unitatea de lungime, finetea unui fir poate fi exprimata in titlul in
“Tex” ce reprezinta masa in grame a unui fir cu lungimea de 1000 m .
M [g]
T Tex =
L [1000 m ]

Titlul in “den” care reprezinta masa in grame a unui fir cu lungimea de 9000m.
M [ g]
T Den=
L [ 9000 m ]
In sistemul indirect, finetea unui fir se exprima prin numarul N care
reprezinta lungimea firului cuprinsa in unitatea de masa.
L
N=
M

In functie de unitatile folosite pentru exprimarea lungimii si a masei, apar mai

multe variante pentru exprimarea finetii . Astfel apare :
 numar metric Nm care reprezinta lungimea firului exprimata in metri,
corespunzatoare masei de 1g;
 numar englez pentru bumbac Nec care reprezinta numarul de jurubite de
lungime 768 m corespunzatoare masei de 1 libra = 454g
 Ttex Tden Nm Nec
TTex - 9Ttex 1000/tex 590/tex
TDen den/9 - 9000/den 5310/den
Nm 1000/Nm 9000/Nm - 0.59Nm
Nec 590 /Nec 5310/Nec 1.69 Nec -

2) Torsiunea: reprezinta numarul de rasucituri pe unitatea de lungime. Prin torsiune

firelor filate din fibre scurte li se confera rezistenta. Valoarea torsiunii depinde de
natura firului, lungimea fibrelor, finetea firului si densitatea lui. Torsiunea firelor poate
fi S sau Z .
Efecte negative ale torsiunii firelor:
 Firele cu torsiune prea mare devin rigide si pot forma carcei. Acest fapt le face
inutilizabile in tehnica textila.
 Firele cu torsiune prea mica au rezistenta scazuta la tractiune si frecare, iar
utilizarea acestora conduce la obtinerea de produse cu defecte.
Fixarea torsiunii in vederea eliminarii circeilor sau a diminuarii tendintei de
formare a acestora se face prin tratarea in aparate de vaporizare sau autoclave.
Torsiunea unui fir se calculeaza cu relatiile:
T =α m⋅√ N m [rasucituri /m ]
1
T =α Tex⋅ [ rasucituri/m ]
√ Tex
α m=31 , 6⋅α Tex
- unde: reprezinta coeficientul de torsiune pentru fire cu finetea exprimata in numar
metric, respectiv in tex .
Alegera torsiunii unui fir se face din tabele stabilite in functie de finetea firului,
lungimea fibrei si sistemul de filare.
3) Continutul de umiditate: reprezinta cantitatea de apa absorbita sau cedata de
fire din mediu si in mediu in functie de umiditatea relativa a mediului. Continutul de
umiditate depinde de natura firului si de structura chimica a fibrei.
Fibrele pot fi:
 Hidrofile – au tendinta de a absorbi apa
 hidrofobe – nu au tendinta de a absorbi apa (fobie de apa).
 Continutul de umiditate di fire poate fi exprimat prin:
 umiditatea reala U: care reprezinta continutul de apa absorbita
de fir din mediu in anumite conditii de temperatura si umiditate
atmosferica si se exprima in procente.
 Repriza (umiditatea admisa Ua) reprezinta continutul de apa
exprimat procentual, existent in fire in conditii atmosferice
standard.
Umiditatea admisa si repriza se determina cu aparatul de conditionare. Relatia
de calcul pentru umiditate este:
M i −M u
U ⋅100 [ %]
Mu

unde : Mi – masa initiala a firelor, cu continutul de umiditate,

Mu – masa uscata a firelor (masa firelor dupa ce a fost eliminata apa).
Masa comerciala (Mc) reprezinta masa pe baza careia se livreaza, se
receptioneaza si se factureaza materia prima si depinde de umiditatea firelor.
100+U a
M c =M i⋅ [g]
100+U

unde : Mi – masa initiala (determinata prin cintarire)

Ua – umiditatea admisa
U – umiditatea reala
Din punct de vedere tehnologic , este bine ca repriza sa fie mai mare de 5 %
4) Rezistenta si deformatia in timpul solicitarilor
In timpul procesului de prelucrare firele sint supuse la solicitari de intindere,
incovoiere, torsiune si frecare, care pot fi simple sau compuse.
Rezistenta opusa de fir la diferite solicitari este determinata de natura materiei
prime, de caracteristicile de finete ale firului precum si de sistemul de filare.
Intinderea este solicitarea la care sunt supuse firele in timpul purtarii sau chiar sub
propria greutate. Rezistenta la intindere poate fi exprimata prin :
a) Rezistenta la rupere sau sarcina la rupere (prf [CN , daN ]) – reprezinta forta
axiala aplicata firului in momentul ruperii;
b) Lungimea de rupere ( lr ) – reprezinta lungimea in kilometrii de fir a carui
greutate egaleaza forta axiala de rupere.
 L R =N m⋅prf [ km ]
c) Tenacitatea sau rezistenta relativa ( t) – reprezinta raportul dintre sarcina la
rupere si finetea firului exprimata in sistemul direct.
prf prf
t= [ cN / Tex ] t= [ cN / Den ]
Tex Den
d) Rezistenta specifica la rupere:reprezinta efortul unitar la intindere
p rf
σ= [ daN / mm 2 ]
A
Unde: A-aria sectiunii transversale a firului
Ca urmare a actiunii solicitarilor firele se deformeaza. Deformatia principala
este alungirea sub actiunea fortelor de intindere . Exprimarea cantitativa a alungirii
poate fi facuta in mod absolut sau relativ .
Alungirea absoluta reprezinta diferenta dintre lungimea finala si lungimea
initiala
Δl=l−l 0 [mm ]
l0 – lungimea initiala
l –lungimea finala
Alungirea relativa se obtine prin raportul alungirii absolute la lungimea initiala .
Se exprima in procente:
l −l 0
ε r= ⋅100 [ % ]
l0

Corespunzator momentului ruperii, alungirea se numeste alungire la rupere . In

functie de marimea acestei alungiri , firele pot fi :
o cu elasticitate redusa (alungirea la rupere este mai mica de 10 %)
o cu elasticitate normala (10-50%)
o cu elasticitate ridicata (alungirea la rupere este mai mare de 200-400
%)
Alungirea totala a firelor se calculeaza cu relatia :
t = l + ir + p

l –alungirea elastica
ir –alungire cu intirziere (remanienta )
p –alungire plastica