2.3.

USCAREA

MATERIALELOR

CELULOZICE
• După operațiile de finisare în mediul apos,
materialele textile rețin o anumită cantitate de apă
care trebuie eliminată.
 - apa de - apa
picurare, aderentă, Apa de pe
materialul textil,
se poate clasifica
- apa - apa
capilară, higroscopică . astfel:
• Apa de picurare (îmbibare)- are un contact labil cu
materialul textil, picură la scoaterea materialului din ultima
baie de spălare și se îndepărtează ușor pe cale mecanică,

• Apa aderentă (apa de udare)- este prinsă între firele

țesăturii și de fibre prin aderență și se îndepărtează pe cale
mecanică,

• Apa capilară (apa de umflare) – este reținută de capilarele

fibrelor și se îndepărtează numai cu ajutorul căldurii,
• Apa higroscopică (legată) – reprezintă umiditatea proprie
și este caracteristică fiecărui tip de fibră.
• Această umiditate poate fi absorbită și din aer și comercial
poartă denumirea de repriză, în condiții de umiditate
relativă a aerului de 65% și la temperatura de 20 0C.
• Se poate îndepărta complet numai prin uscare la etuvă, timp
de câteva ore, la 100-105 0C.
• Nu se recomandă să se îndepărteze în procesul tehnologic
de uscare.
 - scăderea accentuată a
proprietăţilor fibrei (rezistenţa
la rupere, elasticitatea),
Obs.
Suprauscarea - se modifică proprietăţile
conduce la:
electrostatice (o fibră
suprauscată se încarcă mai uşor
cu electricitate statică și atrage
mai ușor murdăria).
 METODE DE ELIMINARE A APEI

•Eliminarea apei din materialele textile finisate se

realizează prin două metode care se completează reciproc:

- eliminarea apei prin metoda mecanică (stoarcere),

- eliminarea apei prin metoda termică (uscare).

 2.3.1. METODE MECANICE DE
ÎNDEPĂRTARE A APEI (STOARCERI)

•Metodele mecanice de
îndepărtare a apei (stoarceri)
sunt:
- stoarcerea prin centrifugare,
- stoarcerea prin presare,
- stoarcerea prin aspirare.
• Aceste metode sunt foarte importante deoarece pe aceste
căi se pot realiza economii mari de energie.

• Se estimează că energia necesară pentru stoarcere este de

circa 40 de ori mai redusă decăt energia consumată la
uscarea termică, pentru eliminarea aceleași cantități de apă.
STOARCEREA PRIN CENTRIFUGARE

•Scopul operaţiei este de îndepărtare a apei din

materialele textile sub formă de fibre, fire (sculuri,
bobine), ţesături şi tricoturi folosind forta
centrifugă.
• Realizarea tehnologică

• - materialul textil finisat și umed se încarcă în interiorul

centrifugei, într-un coș (tambur perforat).

• Datorită forței centrifuge, apa este eliminată prin găurile

coșului și ajunge la canal.
 Utilaje de centrifugare

• Se folosesc centrifuge alcătuite din coşuri perforate, în care

se depozitează materialul textil şi acţionate de un motor electric.

• Acţiunea mecanică dată de centrifugă, este proporţională cu

diametrul (D) şi viteza de rotaţie (v) a coşului, putând atinge din
construcţie, valori foarte ridicate.

• Fcentrifugă = 2mv2/D
 FIGURA 2.21 CENTRIFUGA
1-coş perforat, 2-manta coş exterior, 3-suporturi de pendulare, 4-capac, 5-
motor
 •- asigură cea mai bună
stoarcere,

Avantajele •- are cost scăzut,

centrifugării •- utilajul este optim pentru
stoarcerea fibrelor, firelor, în
diverse formate (sculuri, copsuri,
bobine), țesături și tricoturi.
 •- nu poate fi folosită pentru
materialele sensibile, care pot forma
cute permanente
Dezavantajele
centrifugării •- operaţia este discontinuă și
necesită încărcarea-descărcarea
coşului la fiecare şarjă. Acest
dezavantaj este diminuat, prin
folosirea coşurilor de rezervă.
STOARCEREA PRIN PRESARE SAU
CALANDRARE

•Scopul operaţiei este de îndepărtare a

apei din materialele textile, folosind forţa de
greutate a unui cilindru presor.

•Presarea se face prin intermediul a minim

doi cilindri storcători printre care este
condus materialul.
 •Presiunea dintre aceşti cilindri este reglabilă mecanic
şi pneumatic,

•pentru creşterea efectului de stoarcere, cilindrul

inferior este construit dintr-un material poros, cu o
rezistenţă elastică specială, care prin acţiunea cilindrului
superior, formează mici cavităţi vacumate, aspirând astfel
apa şi creând un efect mai bun de stoarcere.
• Efectul de stoarcere este mai mic faţă de
centrifuge, dar se preferă pentru evitarea cutelor,
contribuind la compactizarea şi uniformizarea
suprafeţei.
Factorii care influenţează efectul de stoarcere
prin presare

diametrul şi
natura fibrei şi presiunea pe linia
duritatea
structura de contact a
cilindrilor de
materialului cilindrilor
stoarcere

temperatura
viteza ţesăturii ultimei băi de
tratare
 Stoarcerea prin presare se efectuează pe
următoarele utilaje:
calandre de apă, la
fularde, instalate
calandre de stors care ţesătura este
înaintea ramei de
în funie; desfăcută în
uscat.
lăţime;

Utilaje de
stoarcere

Pentru ţesături este necesară stoarcerea

uniformă pe toată lăţimea.
Avantajele stoarcerii prin presare

• Evitarea formării cutelor la materialele conduse în

stare lată,

• Obținerea unei suprafețe uniforme și compacte.

Dezavantajele stoarcerii prin presare

- operaţia nu este
aplicabilă pentru
fire şi fibre,
pentru care
centrifuga
rămâne singura
alternativă,
 Observație
•O mai mare creştere a
randamentului de stoarcere, poate
fi obţinută, dacă materialul de
stors este cald (ultima clătire a
sa, să fie caldă), pentru că
vâscozitatea apei scade la
creşterea temperaturii şi poate,
astfel, să fie mai ușor îndepărtată.
STOARCEREA PRIN ASPIRARE

•Scopul operaţiei este de îndepărtare a

apei din materialele textile, folosind diferenţa
de presiune, care creează un gradient al forţei
şi îndepărtează apa prin vacuumul format.
 Realizarea tehnologică

• Această operaţie se execută prin trecerea materialului

ud peste o fantă, conectată la o pompă de vid, reglată
pentru un vid parţial de sub 500 mm Hg.

• Vidul trebuie reglat, în funcție de tipul de ţesătură,

pentru evitarea deformării ţesăturii şi chiar deteriorarea
acesteia.

• Aerul aspirat antrenează odată cu el și apa din material

 • Această metodă de stoarcere, este aplicabilă
materialelor scămoşate, de exemplu, care nu pot fi
stoarse prin presare, pentru a nu le modifica aspectul.

• De asemenea operaţia se poate folosi pentru

materialele sensibile, cu tendinţă de formare a cutelor.
 Avantajele metodei de stoarcere prin
aspirare

- uniformitatea stoarcerii

- este o operaţie continuă, care

poate fi înseriată cu uscarea
termică.
 2.3.2.METODE TERMICE DE
ÎNDEPĂRTARE A APEI
• Uscarea reprezintă procesul de eliminare a apei din materialele textile
cu ajutorul energiei termice, prin evaporarea umidității și îndepărtarea
vaporilor formați.

• Se elimină partea de umiditate care nu a fost îndepărtată pe cale

mecanică.

• Parametrii mediului de uscare trebuie aleși astfel încât materialele

textile să iasă din mașina de uscat cu o umiditate a cărei valoare trebuie
să fie în jurul reprizei.
 UTILAJE

• In funcţie de modul cum se transmite căldura, de la agentul

termic la materialul textil, utilajul pentru uscare poate fi clasificat astfel:

o maşini de uscat prin convecţie, la care agentul de încălzire este aerul

cald, gazele de ardere sau aburul supraâncălzit;

o maşini de uscat prin conductibilitate, în care uscarea se realizează prin

contactul direct al materialului textil cu o suprafaţă metalică încălzită;

o utilaje pentru procedee neconvenţionale de uscare:

•- cu radiaţii infraroşii,

•- în câmp electric de înaltă frecvenţă,

•- cu microunde.
 •Pentru uscarea materialelor
textile, este obligatorie
2.3.2.1.
USCAREA transferarea de căldură, de la o
PRIN sursă de căldură, la apa de pe
CONVECŢIE
materialul de uscat.

•Cele mai utilizate uscătoare

sunt cele cu aer cald.
 • Folosirea de ventilatoare puternice, permite
atingerea unei viteze optime de încălzire şi o
îndepărtare rapidă a vaporilor de apă formaţi,
reducând stratul subţire de aer care înveleşte
materialul şi se mişcă odată cu acesta.

• Viteza de uscare, depinde şi de tipul apei de

îndepărtat, respectiv, dacă după stoarcere, apa rămasă
este legată sau nu de material.
• Căldura este transferată prin intermediul aerului care
este încălzit şi care dă o parte din căldura
înmagazinată fibrei ude, aflate la o temperatură mai
joasă.

• Viteza uscării, va fi proporţională cu diferenţa de

temperatură dintre aer şi fibră, iar temperatura fibrei
ude, este dată de atmosfera de uscare.
 USCĂTOARELE PRIN CONVECŢIE

Uscătoarele prin convecţie, pot fi clasificate în funcţie de

tipul materialului textil astfel:

o uscătoare pentru fibre:

 discontinue: uscătoare tip cameră cu cărucioare sau

suporţi,
 continue: uscătoare continue cu tamburi perforaţi.
o uscătoare pentru fire:

 discontinue:

• - uscătoare tip cameră (pentru bobine, copsuri, sculuri),

• - uscătoare tip autoclavă (pentru bobine şi suluri de

urzeală),

• - uscătoare prin atârnare pe suporţi pentru sculuri.

 continue: uscătoare continue cu suporţi ce se deplasează pe căi
de rulare;
o uscătoare pentru ţesături şi tricoturi:

 continue:
- uscătoare cu cilindri perforaţi tip Fleissner,
- rame de uscat-egalizat,
- uscătoare Hot-Flue,
 Uscătoare cu cilindri perforați

• Sunt utilizate pentru uscarea cu tensiuni minime a tricoturilor tubulare

și a fibrelor sub formă de pale.

• Materialul textil supus uscării este depus pe suprafața cilindrului

perforat, care se rotește, iar aerul cald trece prin material,fiind aspirat în
interirul tamburului

• Odată cu rotirea cilindrilor este antrenat și materialul

 Rame de uscat-egalizat

• Sunt utilizate pentru finisarea țesăturilor și

tricoturilor plane

• Sunt destinate uscării și întinderii materialului.

 •Materialul textil este condus de două lanţuri fără sfârşit,

câte unul pentru fiecare lizieră (margine). Prinderea

ţesăturii de lanţuri se poate face prin:

•- ace,

•- clupe,

•- mixt (ace şi clupe).

• Distanţa dintre lanţuri este variabilă, pentru a permite

prelucrarea ţesăturilor de diferite lăţimi .

 •Antrenarea lanțului în mișcare se face cu motoare electrice cu

turații variabile.

•Lanțul este antrenat de role, așezate la capete și care efectuează și

întoarcerea.

•Ramele folosite pentru ţesăturile tip bumbac, au un singur parcurs

al lanţurilor prezentat în figura 2.23.

• Incălzirea aerului, se realizează cu ajutorul bateriilor de
încălzire iar circulaţia aerului se realizează cu ventilatoare,
folosindu-se varianta de recirculare a aerului, pentru
reducerea consumului de energie.

• Circulaţia aerului se realizează în contracurent cu ţesătura, pe

direcţie longitudinală sau transversală.

• La utilajele moderne, circulaţia aerului se face perpendicular

pe ambele feţe ale ţesăturii, cu ajutorul sistemului de duze.
FIGURA 2.24 Rame de uscat -egalizat
 2.3.2.2. • Uscarea se realizează prin

USCAREA contactul direct al materialului

textil cu o suprafaţă metalică
PRIN
încălzită.
CONDUCTIBILI-
• Uscătoarele cu cilindri sunt
TATE
utilizate în special pentru uscarea
țesăturilor și a firelor de urzeală.
• Incălzirea cilindrilor se realizează cu abur alimentat prin axul
cilindrului, iar evacuarea condensului se face printr-o
conductă

• Cilindrii de uscare au diametru de 32-200 cm și sunt

confecționați din tablă groasă de cupru cositorită sau oțel
inoxidabil, iar mai recent sunt acoperiți cu un strat de teflon.
 • Aceste uscătoare se pot clasifica în:
- uscătoare cu cilindrii grupaţi pe orizontală,
- uscătoare cu cilindrii grupaţi pe verticală.

• Numărul cilindrilor, variază între 6-30 şi pot fi

grupaţi pe unul sau două rânduri (fig.2.25).

• Uscarea se poate realiza pe o faţă sau pe ambele

feţe ale materialului textil
 FIGURA 2.25
Uscătoare cu
cilindri
a -orizontale,
b -verticale
Avantajele uscării prin conductibilitate

•- randament şi productivitate termică ridicată,

•- deservire uşoară,

•- spaţiu redus de amplasare.

Dezavantajele uscării prin conductibilitate

•-tensionarea ţesăturii

•-lăţimea nu poate fi controlată.

USCAREA
2.4.FINISAREA FIZICO-MECANICĂ
A MATERIALELOR CELULOZICE
 • Operaţiile finisajului mecanic, pot fi grupate în două mari
clase:

• 1. operaţii de tratare a suprafeţei:

- scămoșarea,

- presarea,

- Airo.

• 2. operaţii de fixare dimensională finală.

 2.4.1. OPERAŢII DE
TRATARE A SUPRAFEŢEI
 2.4.1.1. SCĂMOŞAREA MATERIALELOR
CELULOZICE

•Scopul acestei operaţii este de a obține un

strat de fibre libere pe suprafaţa materialelor
textile, care recapătă proprietăţile din starea
nefilată: tuşeu, elasticitate, rigiditate la încovoiere,
capacitate de ondulare, etc.
 • Datorită prezenţei acestui strat de fibre, unele proprietăţi ale
materialelor textile pot fi îmbunătăţite, cum ar fi:

• - capacitate de izolare termică mai bună datorita includerii

în stratul fibros scămoşat a unui conţinut de aer;

• - tuşeu mai moale,

• - aspectul estetic al produsului se ameliorează, în

conformitate cu cerinţele modei – pot apărea efecte de desen,
culoare şi încreţire a firelor.
 Observație

• In timpul operaţiei, se supun scămoşării numai

firele de bătătură la ţesături si firele care formează
ochiuri la tricoturi.
 Factorii care influenţează
scămoşarea

 fineţea fibrei,

 fineţea firelor,

 torsiunea firelor,

 contextura ţesăturii,

 umiditatea țesăturii
 • Realizarea tehnologică a operaţiei de scămoșare
s-a făcut la început, cu o perie acoperită cu scaieţi
naturali, perie cu care se scămoşa materialul până la
aspectul dorit.

• Metoda a fost înlocuită apoi, cu cilindri acoperiţi:

- fie cu scaieţi naturali;

- fie cu garnituri metalice.

 •Scămoșarea se poate realiza
pe material în stare:
- crudă,
- albit,
- vopsit,
- imprimat.
 •Dacă ţesătura este de bumbac, scămoşarea în
crud este de fapt o prescămoşare, iar operaţii cum
ar fi fierberea în autoclavă nu pot fi executate,
pentru că distrug fibrele scoase;

•în acest caz, scămoşarea se face după albit.

 • Dacă se scămoşează în stare crudă, efectul este mai
bun, datorita prezenţei cerurilor naturale, care
acţionează ca un lubrefiant asupra sistemului.

• Pierderea cerurilor prin tratamente de pregatire

înrăutăţeşte comportarea la scămoşare.

• De asemenea, umiditatea influenţează scămoşarea.

Ea trebuie să fie la nivelul reprizei fiecărei fibre.
• Pentru articolele din fibre celulozice se poate
realiza scămoşarea şi dupa vopsire sau imprimare,
în aceeaşi variantă: prescămoşare în stare crudă şi
scămoşare după aceste procese.

• Este de preferat scămoşarea înainte de vopsire.

CONTROLUL OPERAŢIEI DE SCĂMOŞARE

Se controlează desimea în urzeală şi

conţinutul de
următoarele bătătură şi
umiditate al ţesăturii,
caracteristici: uniformitatea acesteia,

masa ţesăturii,
rezistenţa ţesăturii la aprecind pierderile
rupere, prin scămoşare
(≤15%).
2.4.1.2. PRESAREA MATERIALELOR CELULOZICE

• Scopul acestei operaţii este de a realiza o suprafaţă

de ţesătură mai netedă, mai compactă şi mai
lucioasă.
 • Principiul operaţiei este de a acţiona cu ajutorul presiunii
şi a căldurii asupra ţesăturii, respectiv, de a o presa cu un
cilindru contra unei mese, în condiţii de temperatură şi
umiditate controlate.

• Pentru ţesăturile din fibre celulozice, se folosesc doua

operaţii de presare:

• -calandrarea (pentru bumbac)

• -măngăluirea sau vălătucirea (în special pentru in).

 •se foloseşte pentru materialele
celulozice native şi regenerate.
•Obiectivele operaţiei de calandrare
sunt:
 netezirea suprafeţei;
CALANDRAREA  compactarea ţesăturii prin apropierea
firelor;
 creşterea opacităţii ţesăturii;
 îmbunătăţirea tuşeului (creşterea
moliciunii);
 aplatizarea flameurilor;
 obţinerea de efecte de luciu diferite: de
la efectul de mătase, la luciu mat;
 realizarea de modele “gravate” pe
suprafaţă.
• Realizarea tehnologică se bazează pe acţiunea de
presare, netezire, frecare a cilindrilor, asupra
materialului textil.
 • Parametrii care influenţează efectul de calandrare sunt:

o numărul şi alternanţa cilindrilor care formează calandrul;

o presiunea dintre cilindri, reglabilă prin greutăţi

adiţionale;

o temperatura cilindrilor (o temperatură ridicată dă un luciu

mare);

o viteza de trecere a ţesăturii (reglarea ei dă timpul de

acţiune al valţurilor).
• Presiunea la operaţia de calandrare, variază între 10 - 40 tone/m

lăţime a cilindrului,

• viteza de trecere ajunge în medie la 60 m/min.

• Viteze de 20 m/min sunt tipice pentru calandrele care imprimă

efecte de crep, în timp ce 150 m/min se foloseşte la calandrele pentru

luciu.

• Temperatura cilindrilor, realizată prin încălzire cu ulei, poate varia

de la cea a camerei până la 2500C.

• Efectul de calandrare optim, se obţine pe o ţesătură umezită, motiv

pentru care, umiditatea la intrarea în operaţie este de 10...15%.

• Utilajele se numesc calandre și pot fi: cu 2...7
cilindri, cel mai comun având 3 cilindri, care sunt
executaţi din oţel (cilindri sau valţuri tari) sau din
hârtie, bumbac, iută, poliamidă (cilindri elastici
sau valţuri moi).
• Cilindrii care formează calandrul de doi cilindri, sunt
dispuşi de regulă, în alternanţa: cilindru tare - cilindru
elastic;

• foarte rar este folosită alternanţa cilindru tare - cilindru

tare (de exemplu pentru compactarea neţesutelor);

• de asemenea rar se foloseşte alternanţa cilindru elastic -

cilindru elastic (de exemplu pentru obţinerea de tuşeu
moale la tricotaje de bumbac).
• În cazul calandrelor de trei cilindri alternanţa cea
mai folosită este: cilindru tare - cilindru elastic -
cilindru tare, iar ţesătura trece printre primii doi
cilindri.

• Cilindrul tare de jos este folosit pentru a păstra

cilindrul elastic din mijloc cât mai neted, asigurând
finisajul dorit.
 • Pentru ţesăturile de bumbac 100% pot fi făcute
câteva generalizări după cum urmează:

1. cilindrii reci dau tuşeu moale, fără prea mult luciu;

2. cilindrii calzi (40...800C) dau un uşor luciu;

3. cilindrii fierbinţi (150...2500C) dau luciu ridicat, care

poate fi încă îmbunătăţit prin acţiunea de frecare a
cilindrilor şi prin cerare.
 • Prin calandrare se pot obţine următoarele finisaje:

 Luciu normal

• Calandrul rece produce un material neted, plat;

• dacă, cilindrul tare este încălzit, atunci, pe lângă

netezime, calandrul produce o suprafaţă lucioasă.

• Folosind un calandru cu 7 cilindri, cu cilindrii tari

încălziţi, se obţine un luciu mat pe ambele feţe ale
materialului.
 Creton

• Acesta înseamnă o suprafaţă polisată superior, efect care

se obţine pe un calandru de 3 cilindri, încălzind cilindrul
tare, superior şi rotindu-l la o viteză mai mare, decât cea a
ţesăturii, cu până la 300%.

• În cazurile în care, se cere un luciu superior, materialul

este pre-impregnat cu o emulsie de ceară, prin care se
întăreşte efectul polisării. Acest tip de calandrare, se numeşte
adesea, calandrare de frecare.
 Efect de mătase

• Acest efect se realizează, de regulă, pe o faţă a ţesăturii,

folosind un cilindru tare, cu suprafaţa riglată la 300 faţă de firele

de urzeală ale ţesăturii de finisat.

• Cilindrul este încălzit şi efectul devine permanent, dacă se

foloseşte o ţesătură termoplastică.

• În cazul bumbacului efectul permanent se obţine prin

impregnarea prealabilă cu răşină, uscare, calandrare, polimerizare.

 Efectul simili-mercerizare

•Efectul respectiv imită luciul obţinut prin

mercerizare.

•Pentru a-l obţine se foloseşte presarea unei

ţesături umezite până la 20%, cu o presiune de
30...120 tone, la temperatura de 2000C, pe un
calandru cu 2 sau 3 cilindri.
 Finisaj Palmer

• În acest finisaj, ţesătura umezită este transportată

în jurul unui cilindru încălzit cu abur (numit uscător
Palmer) de o pâslă.

• Faţa ţesăturii, care este în contact cu cilindrul

încălzit, este uşor polisată;

• spatele în contact cu pâsla, capătă un efect rugos.

CALANDRARE
 MĂNGĂLUIREA SAU VĂLĂTUCIREA

•Se aplică în mod special pentru ţesăturile de in

şi tip in.
• Obiectivele operaţiei sunt aceleaşi ca şi la calandrare.

 netezirea suprafeţei;

 compactarea ţesăturii prin apropierea firelor;

 creşterea opacităţii ţesăturii;

 îmbunătăţirea tuşeului (creşterea moliciunii);

 aplatizarea flameurilor;

 obţinerea de efecte de luciu diferite: de la efectul de mătase, la luciu

mat;

 realizarea de modele “gravate” pe suprafaţă.

• Principiul operaţiei se bazează pe înfăşurarea ţesăturii
cu tensiune şi fără cute, pe suluri de lemn sau suluri
metalice, aşezate pe o placă metalică bine lustruită.

• O altă placă metalică grea este aşezată peste sul şi

provoacă rostogolirea acestuia în două sensuri.

• Presiunea exercitată pe ţesătura înfăsurată activează

elastic şi deformează firele, numai la locul de întretăiere
a urzelii cu bătătura.
• Mangălele se rostogolesc în ambele sensuri, presiunea exercitată
asupra fibrei, fiind mică şi datorată mai ales încrucişării firelor de
urzeală şi bătătură din două straturi consecutive.
• Din cauza neuniformităţii agenţilor de presare, suprafaţa capătă un
luciu specific numit moiré.
• Presiunea pe care o realizează vălătucul este de 40...120 tone, fiind
mai ridicată pentru iută şi mai mică pentru in sau bumbac.
• Ţesătura se abureşte înainte de prima măngăluire, iar apoi se rolează
cu interiorul în afară, se abureşte şi se execută a doua măngăluire.
• Temperatura medie a operaţiei este de 80 0C, iar timpul de 10
minute.
• La utilajele moderne, ţesătura se înfăşoară pe un sul
care se roteşte, iar presiunea este realizată hidrauluic,

• există şi sisteme care permit desfăşurarea continuă a

operaţiei, prin folosirea unui dispozitiv tip revolver,
purtător de mai multe suluri de ţesătură, astfel încât,
după ce primul sul a fost tratat, se poate introduce
următorul sul.
 2.4.1.3.AIRO

• Numele acestei operaţiei de tratare a suprafeţei

materialului este de fapt, numele utilajului pe care
se execută operaţia.
• Principiul operaţiei se bazează pe trimiterea cu
mare viteză a ţesăturii, în peretele utilajului,
acţiunea mecanică rezultată fiind cea care produce
efectul asupra suprafeţei.
• În general, operaţia seamănă cu o spălare în ştreang
(funie), fără flotă şi folosind viteze de lucru mult mai
mari.

• În timpul operaţiei, datorită vitezei şi lovirii peretului,

se degajă căldură.

• Pe această bază, ţesătura poate fi impregnată cu soluţie

de emolient, uscarea făcându-se prin trecerea pe Airo.
• Operaţia produce un tuşeu deosebit de moale şi
pufos, pe materialele din amestec de poliester cu
celofibră sau pe materialele de in, prin lovirile
repetate ale ţesăturii, de peretele utilajului.
• Vă mulțumesc
pentru atenție!