Materiale compozite cu matrice metalica

1. Generalităţi
Între elementele constitutive ale universului, ale sistemului solar, ale pamântului şi ale
oricărui volum material există interacţiuni, care modifică caracteristicile întregului deci, se poate
spune că trăim intr-o lume a materialelor compozite [1]. Drept material compozit este considerat
orice material compus din doi sau mai mulţi constituienţi care interacţionează între ei pentru a da
naştere unui material complet nou, cu propietăţi diferite şi, în general, superioare oricăruia dintre
aceştia [1,2].
Funcţie de natura matricei materialele compozite se clasifică în patru categorii mari:
polimerice, ceramice, carbonice şi metalice.
Materialele compozite cu matrice metalică (MMC) pot fi împărţite în patru categorii
generale:
 MMC-uri armate cu fibre care sunt ranforsate cu fibre continue sau discontinue, acestea din
urmă fiind în formă de wiskers cu aproximativ 0.1÷0.5 µm în diametru .
 MMC-uri armate cu particule de 0.5÷100 µm ce pot fi încorporate în matricea metalica
pentru a mări fracţia volumică.
 MMC-uri consolidate care conţin particule ce sunt <0,1 µm in diametru.
 MMC-uri in-situ, de exemplu aliajele eutectice solidificate direcţional.
MMC-urile ranforsate cu fibre de carbon sau bor sunt intens studiate de mai bine de două
decenii. Cu toate acestea, utilizarea lor este limitată datorită imposibilităţii de control a reacţiei
dintre fibre şi metalul topit, la temperaturile ridicate de prelucrare utilizate pentru astfel de
compozite. Efectul acestei reacţii chimice este reducea proprietatile mecanice ale compozitului.
Tratamentele aplicate suprafaţei fibrei ridică costul de producţie ale acestora. În plus, costul de
producţie al fibrelor de carbon si bor pentru MMC-uri este de asemenea ridicat, ceea ce le face mai
puţin atractive pentru multe aplicaţii. O mare parte din lucrările recente privind MMC-urile se
bazează pe carbura de siliciu sub formă de wiskers (SiCw) sau particule de carbură de siliciu (SiCp).
SiC este mai puţin predispus reacţiilor oxidante la temperaturile utilizate la procesare. Aceste

-1-
carburi sunt mai puţin costisitoare decât fibrele de carbon sau bor şi pot fi încorporate în matricile
metalice prin tehnici comune de fabricaţie, cum ar fi metalurgia pulberilor sau turnarea.

2.Proprietati mecanice
După aplicarea tratamentelor termice majoritatea metalelor pot suferi deformaţii plastice
mari fără a reduce rezistenţa mecanică. Mai mult, deoarece temperatura de procesare pentru MMC-
uri are valori mari, diferenţa dintre contracţiile termice ale fibrei şi ale matricei, în timpul răcirii,
poate duce la tensiuni reziduale ridicate. În unele cazuri, matricea ar putea ceda sub influenta acestor
tensiuni reziduale. Aceste tensiuni pot afecta caracteristicile efort-deformatie, precum şi rezistenţa
compozitului.
În tabelul 1 sunt prezentate proprietăţile mecanice ale unor aliaje metalice utilizate ca
matrice a MMC-urilor.
Tabelul 1: Proprietatile unor aliaje metalice utilizate ca matrice in compozite.
Material Densitatea Modulul de Efortul la rupere Temperatura
elasticitate de topire
g/cm3 GPa % °C
Aliaje de Al
2024-T6 2,78 70 11
6061-T6 2,70 70 17
7075-T6 2,80 70 11
8009 2,92 88 17
380 (ca material 2,71 70 4 540
topit)
Aliaje de Ti
Ti-6A1-4V 4,3 110 8 1650
Aliaje de Mg
AZ91A 1,81 45 3 650
Aliaje Zn-Al
Za-27 5 78 3 375

2.1. MMC-uri armate cu fibre continui

Se ia în considerare un MMC care conţine fibre unidirecţionale continue sunt supuse unei
forţe de tracţiune pe direcţia fibrei. Să presupunem că rezistenta matricei este mai mica decât cea a
fibrei. Iniţial, atât fibra cat şi matricea se deformeaza elastic. Modulul longitudinal de elasticitate al
compozitului este dat de regula amestecului:
EL= EfVf + EmVm (1)
Dupa ce ajunge la tensiunea maxima, matricea incepe sa se deformeze plastic, dar fibrele
raman in domeniul elastic. În acest moment, diagrama efort-deformatie începe să se abată de la
panta sa iniţială (Figura1).

-2-
 Pentru MMC-uri cu fibre fragile, cum ar fi aliajele de aluminiu armate cu fibre de carbura de
siliciu, rezistenta la rupere a compozitului este limitată de fracturarea fibrei. MMC-urile cedeaza
deoarece rezistenta compozitului devine egala cu rezistenta fibrei. Pentru MMC-urile cu fibre
ductile, cum ar fi aliajele de cupru armate cu fibre de wolfram[4] şi aliajele de aluminiu armate cu
fibre de beriliu[5], fibrele se deformează plastic, împreună cu matricea. În plus, rezistenţa
compozitului este limitată, cu excepţia cazului în care fibrele cedeaza prin gatuire.

Figura 1: Reprezentarea schematica a diagramei de tractiune longitudinala efort-tensiune

a unui MMC armat cu fibre continui unidirectionale

Dacă aceste compozite sunt controlate de ruperea fibrelor, rezistenţa longitudinală a

compozitului este dată de:
σLtu = σfuvf + σ’m (1 - vf ) (2)
Ecuatia (2) pare a se potrivi cu valorile experimentale ale rezistenţei pentru un număr de
MMC-uri, cum ar fi compozitele cu matrice de cupru (Figura 2) conţinând fibre fragile sau ductile
[4]. În general, acestea sunt valabile pentru MMC-urile în care:
 nu există nici o reacţie adversă între fibre şi matrice care produca o interfază fragilă;
 există o legătură bună între fibre şi matrice;
 rezidurile termice la sau în apropierea interfeţei sunt scăzute.

-3-
 Figura 2: Variatia rezistentei la rupere longitudinala a unui compozit cu matricea de cupru
armat unidirectional cu fibre de wolfram, in functie de variatia volumului de fibre.
(Adaptat din Kelly, A. and Davies, G.J., Metall. Rev., 10, 1, 1965.)

Rezistenţa la tracţiune longitudinală prezentata de ecuatia (3) este mai mare decât valorile
experimentale pentru fibra de carbon din aliajele de aluminiu. In aceste sisteme, cu excepţia cazului
în care fibrele de carbon sunt acoperite cu un strat protector, se formează o interfază fragila de
Al4C3. Fisurile aparute in aceasta interfază cauzează ruperea fibrelor. În unele cazuri, reacţia este
atat de severa incat aceasta slăbeşte fibrele [6]. În cazul în care matricea este conducătoarea sarcinii,
rezistenţa la tracţiunea longitudinală a compozitului va avea relaţia matematică de forma ecuaţiei (3)
şi va avea valori inferioare rezistenţei matricei. În acest caz matricea este slabită de prezenţa fibrelor
(Figura 3).
σLtu = σmu (1 - vf ) (3)

-4-
 Figura 3: Variatia rezistentei la rupere longitudinala a compozitelor cu matricea din aluminiu pur sau aliaj de aluminiu
A384 ,ranforste unidirectional cu diferite fractii volumice de fibre continui de SiC . (Adaptat dupa Everett, R.K. and
Arsenault, R.J., eds., Metal Matrix Composites: Processing and Interfaces, Academic Press, San Diego, 1991.)

2.2. MMC-uri armate cu fibre discontinui.

În ultimii ani, cercetarea a luat amploare în cazul aliajelor de aluminiu ranforsate cu SiCw şi
SiCp [7]. De asemeni, au fost luate în calcul şi aliajele de titan, de magneziu şi de zinc. Au fost
investigaţi şi alţi ranforsanţi decât SiC, cum ar fi Al2O3. McDanels [8] a raportat proprietatile
mecanice ale unor aliaje de aluminium, cum ar fi: 6061, 2024, 2124, 7075, 5083, ranforsate cu SiCw
şi SiCp. Conţinutul volumetric al fibrelor de armare este de 10-40%. Aceste compozite au fost
fabricate prin metalurgia pulberilor, urmată de extrudare şi laminare la cald. Observatiile acestuia
sunt rezumate după cum urmează:
 Modulul de elasticitate al compozitului creste cu volumul de armare, cu toate acestea,
cresterea nu este liniară. Valorile modulului sunt mult mai mici decât modulul longitudinal
prezis de ecuaţia (1) pentru compozite cu fibre continue. Mai mult, tipul de armare nu are
nicio influenţă asupra modulului.
 Atat randamentul şi rezistenţa la tracţiune a compozitului cresc odata cu cresterea volumului
de armare; cu toate acestea, creşterea depinde mai mult de tipul de aliaj decât de tipul de
ranforsant. Cu cat este mai mare rezistenta la rupere a matricei cu atat creşte rezistenţa
compozitului.

-5-
  Rezistenta la rupere scade la creşterea exagerata a volumului de fibre de armare (Figura 4).
Configuratia curbei de rupere se schimba de la ductil, la fracţiuni volumice de armare de sub
15% , la casant, la fractiuni volumice de armare de peste 30-40%.

Figura 4: Diagramele, tensiune de intindere/deformare, a compozitelor pe baza de Al ranforsate cu SiCp si SiCw 6061-
T6 (Adaptat din McDanels, D.L., Metall. Trans., 16A, 1105, 1985.)

McDanels [8] nu a observat unidirectionalitatea în aliajele de aluminiu armate cu SiC.

Deoarece MMC-urile fabricate prin metalurgia pulberilor sunt transformate în tevi şi foi prin
laminare la cald, este posibil să apară diferenţe de orientare în aliajele armate cu SiCw în directia de
rulare. Atât orientarea cât şi reducerea dimensiunilor poate afecta proprietăţile de tracţiune ale
MMC-urilor. Johnson şi Birt [9] au constatat că modulul de elasticitate al MMC-urilor armate cu
SiCp şi SiCw poate fi estimat, în mod rezonabil, cu ajutorul ecuatiilor Halpin-Tsai
𝑙
1+2( 𝑓⁄𝑑 )ƞ𝐿∗𝑉𝑓
𝐸22
(E11= 𝑓
1−ƞ𝐿∗ 𝑉𝑓
𝐸𝑚 ; 𝑣21 =
𝐸11
𝑣12 ) [10]. Totusi, rezistenta la rupere la tractiune şi ductilitatea MMC-

urilor cu armături discontinui sunt greu de modelat deoarece un rol insemnat il are structura şi
proprietăţile matricei. Dimensiunea particulelor are o influenţă semnificativă la curgere în cazul
rezistenţei la tracţiune şi ductilităţii MMC-urilor armate cu SiCp [11]. Atât randamentul cât şi

-6-
rezistenta la tracţiune creşte odata cu scaderea dimensiunilor particulelor. Ductilitatea compozitului,
de asemenea, creşte odată cu scăderea marimii particulelor.
Alte observaţii cu privire la proprietăţile termomecanice ale aliajelor de aluminiu armate cu
SiCp sau SiCw sunt:
 Conductivitate termica a aliajelor de aluminiu este redusă de adăugarea de SiCp [11,12];
 Rezistenta la fracturare a aliajelor de aluminiu scade prin adăugarea de SiCp. Investigarea lui
Hunt şi a colab. [13] indică faptul că duritatea este de asemenea legată de mărimea
particulelor. Ei au observat că tratamentele termice utilizate în mod obişnuit pentru aliajele
de aluminiu din seria 7000, pentru a mari rezistenţa lor la ruperea, poate produce accentuarea
fracturarilor.
 Rezistenţa de lungă durată a aliajelor de aluminiu armate cu SiCw este mai mare decât cea a
matricei nearmate. In timp rezistenţa aliajelor de aluminium armate cu SiCp este cel puţin
egală cu cea a matricei nearmate (Figura 5).

Figura 5: Curbele tensiunei alternante functie de ciclurile de rupere pentru aliajele de aluminiu 6061si compozitele cu
matricea din aliaj 6061, armate cu SiCw si SiCp. (Adaptat din Rack, H.J. and Ratnaparkhi, P., J. Metals, 40, 55, 1988.)

 Curgerea la temperaturi ridicate şi rezistenţa la rupere a aliajelor de aluminiu armate cu SiC

au valori superioare celor corespunzătoare aliajelor nearmate.
 Karayaka şi Sehitoglu [14] au testat aliajele 2xxx-T4 aluminiu armate cu SiCp (20%) la
temperaturi de 200°C şi 300°C. În urma testării la efort, aliajele consolidate sunt calitativ
superioare aliajelor nearmate.
 Rezistenta la fluaj a aliajelor de aluminiu este îmbunătăţită prin adăugarea de SiCw sau
SiCp. De exemplu, Morimoto şi colab. [15] a demonstrat că rezistenţa la fluaj în aliajele de

-7-
 aluminiu 6061 ranforsate cu 15 % SiCw , are valoarea aproape dublă faţă de valoarea
aliajelor nearmate (Figura 6).

Figura 6: Comparatia dintre rezistenţa la fluaj a aliajului de aluminiu 6061 nearmat şi cel armat cu 15% SiCw (Adaptat
din Morimoto, T., Yamaoka, T., Lilholt, H., and Taya, M., J. Eng. Mater. Technol., 110, 70, 1988.)

3. Procesul de fabricatie.
3.1. MMC armate cu fibre continui.
Presarea la cald in vid (VHP) este metoda cea mai comună de fabricaţie a MMC-urilor
ranforsate cu fibre continui. Materialul de bază (precursor) se obţine prin pulverizare în plasmă a
matricei pe un strat de fibre paralele care au fost anterior infasurate în jurul unui tambur (Figura 7).
Foile sunt apoi taiate din aceste benzi cu foarfece şi stivuite într-o structură stratificată. Orientarea
fibrelor în fiecare strat poate fi controlată după cum se doreşte.
Acest material este introdus într-un sac vidat, ce este apoi plasat între platanele preîncălzite
ale unei prese hidraulice. După nivelul de vid, temperatura din interiorul sacului ajunge la valorile
presetate, presiunea platanelor este ridicata şi menţinuta o perioadă de timp pentru a finaliza
consolidarea pe straturi în grosimea finală. De obicei, temperatura este de 50%÷90% din
temperatura solidus a matricei, şi variază cu presiunea de 10÷12 MPa. După aceea, răcirea se
efectuează într-un ritm controlat şi sub presiune pentru reducerea tensiunilor reziduale, precum şi
pentru a preveni deformarea. Consolidarea straturilor în cazul presarii la cald are loc prin difuzie,
deformare plastica, şi prin infiltarea matricei metalice [16]. Reziduurile polimerice de liant sau de

-8-
oxid pot cauza lipirea slabă între fibre şi matrice. Prin urmare, pregatirea atenta a suprafetei înainte
de stivuire poate fi benefica.

Figura 7: Reprezentarea schematica a infasurarii fibrelor si presarea la cald in vid a MMC-urilor cu fibre continui:
(a) Infasurarea pe tamburi, (b) benzi pentru taiere (c) sacul de vid pentru presare.

3.2. MMC-uri cu fibre discontinui

3.2.1. Metalurgia pulberilor.
În acest proces, pulberile metalice atomizate (de obicei, cu un diametru mediu de 15 µm)
sunt amestecate cu particulele. Amestecul este compactat la rece, degazat, şi presat la cald in vid
pentru a forma un lingou cilindric. Presiunea este aplicată în etapa de presare la cald, numai după ce
temperatura creşte peste temperatura solidus a aliajului de matrice. În present sunt disponibile
lingourile de aluminiu armate cu SiCp, ce variază de la 15cm la 44,5cm în diametru. Cele mai multe
blocuri sunt extrudate sub formă de tije sau de bare rectangulare. Prin extrudare la cald, aceste tije şi
bare pot fi fabricate sub diferite forme structurale, în timp ce foile şi plăcile pot fi produse prin
laminare la cald pe laminoare convenţionale de rulare. Alte procese de prelucrare a metalelor, cum
ar fi forjarea şi extrudarea, pot fi de asemenea folosite pentru modelarea lor în multe alte forme

-9-
utilizabile. Proprietăţile tipice ale aliaje de aluminiu ranforsate cu SiCw şi SiCp sunt prezentate în
tabelul 2. Toate aceste compozite au fost fabricate prin metalurgia pulberilor şi apoi extrudate in tije
sau bare. Foile s-au format prin laminare la cald. Din tabel se pot extrage următoarele observaţii:
 Prelucrarea secundara prin extrudare şi rulare a materialului poate crea o diferenţă
semnificativă a proprietăţilor de tracţiune pe direcţia longitudinală sau transversală, în
special în compozitele armate cu wiskers.
 Rezistenţa la rupere, limita de curgere şi modulul de elasticitate al compozitelor armate cu
fibre discontinue, cresc odata cu creşterea conţinutului de fibre de armare, dar alungirea la
rupere (care este legată de ductilitate) scade.
 Pentru acelaşi conţinut de armare, dar cu wiskers se produc compozite mai puternice şi mai
rigide.
Tabelul 2 Proprietatile la tractiune a aliajelor de aluminiu armate discontinuu
Material Modulul de elasticitate
Aliaj/SiCw sau p/vol- Orientarea Alungirea GPa
temper.
2009/SiCw/15%-T8 L 6,4 106
2009/SiCp/20%-T8 L 8,4 98
T 5,2 109
6013/SiCp/15%-T6 L 5,3 109
T 6,3 101
6013/SiCp/20%-T6 L 5,6 110
6013/SiCp/25%-T6 L 4,2 121
6013/SiCw/15%-T6 L 3,2 119
6090/SiCp/25%-T6 M 5,5 117
6090/SiCp/40%-T6 M 2,0 138
7475/SiCp/25%-T6 M 2,5 117

3.2.2. Topirea/ infiltrarea metalului lichid.

Aceste metode convenţionale de turnare pot fi adaptate pentru producerea de componente
din MMC-uri. Aceste procedee presupun costuri reduse şi viteze ridicate de producţie. În turnarea
MMC-urilor, metalul lichid este turnat peste o preforma şi forţat să se infiltreze prin porii acesteia
fie cu ajutorul gravitaţiei, fie sub acţiunea unor presiuni cu valori ridicate. După ce infiltrarea este
completă, metalul lichid este lăsat să se răcească în forma. Presiunea este de obicei aplicata prin
intermediul unui piston actionat hidraulic. Vidul se poate aplica, de asemenea, pentru a elimina
aerul, gazele şi orice reacţie chimică care poate avea loc între fibre şi matrice cand metalul lichid
este turnat în preforme.
Două dintre cele mai importante cerinţe pentru infiltrarea metalului lichid sunt (1) lichidul
trebuie să aibă o vâscozitate mică şi (2) metalul lichid trebuie să umecteze suprafaţa fibrei.

- 10 -
Viscozitatea aluminiului topit sau a altor aliaje este foarte scăzută (aproape de două ori mai mică
decât cea a materialelor epoxidice lichide). Cu toate acestea, în general, umectabilitatea dintre fibre
şi metalul lichid este slaba, ceea ce poate afecta procesul de infiltrare. Capacitatea de umectare este
îmbunătăţită prin creşterea tensiunii interfaciale fibre/atmosfera sau prin reducerea tensiunii
interfaciale metal/fibre[17]. Ambele abordări reduc unghiul de umectare a fibrei (Figura 8) şi, prin
urmare, îmbunătăţesc umectarea fibrei de catre matrice. Metode comune de îmbunătăţire a
capacităţii de umectare sunt:
 Controlul mediului chimic în care se desfăşoară infiltrarea. De exemplu, controlul
conţinutului de oxigen din mediu poate îmbunătăţi capacitatea de umectare a fibrelor de
carbon de catre aliajul de aluminiu. Acest lucru se datorează faptului ca aluminiul are o
puternica afinitate faţă de oxigenul atmosferic. Metalul lichid fierbinte vine în contact cu
aerul şi un strat subţire de oxid de aluminiu se formeaza pe suprafaţa sa, care interferează cu
faza umectanta.
 Adăugarea unui element de aliere care modifică sau întrerupe depunerea stratului de oxid la
suprafaţă. De exemplu, magneziu adaugat la aliajele de aluminiu perturbă oxidarea la
suprafaţă şi îmbunătăţeşte capacitatea de umectare cu majoritatea ranforsanţilor.
 Depunerea pe suprafaţa elementelor de armare a unui strat care îmbunătăţeşte umectarea.
Acoperirile adecvate pot împiedica, de asemenea, reactii chimice nedorite între fibre şi
matrice. De exemplu, aluminiu reacţionează cu fibrele de carbon la temperaturi mai mari de
550°C pentru a forma Al4C3, care produce coroziune pe suprafaţa fibrelor de carbon şi
reduce rezistenţa la tracţiune de fibrei.

Figura 8: Energia necesară pentru o umectare corespunzatoare a suprafetei fibrei.

- 11 -
 În general, pentru niveluri scăzute de element ranforsant şi pentru viteze mari de răcire,
microstructura matricei MMC-urilor solidificate este similară cu cea observată într-un aliaj
neranforsat. Pentru viteze lente de racire, sau niveluri ridicate de ranforsant, microstructura matricei
MMC-urilor poate fi semnificativ diferită de cea a aliajului neranforsat [18,19]. Unele dintre
diferenţele microstructurale observate sunt :
 Microsegregatia matricei poate fi redusă;
 Morfologia cristalelor se poate schimba de la celulare la dendritice, deci si caracteristicile;
 Anumite faze primare pot fi nucleate preferenţial la suprafaţa de armare (de exemplu, siliciu
într-un aliaj hipereutectic Al-Si nucleaza pe suprafeţele fibrelor de carbon sau SiCp);
 În cazul în care ranforsarea este relativ neuniforma, fapt datorat creşterii dendritelor in
ultimul stat de solidificare, se creează o distribuţie inegală a ranforsantului in compozit;
 În cazul în care fibrele sunt ţinute sub temperatura lichidus a aliajului matricei, lichidul topit
are viteze mari de răcire deoarece vine în contact cu fibrele ceea ce conduce la începerea
solidificării la suprafaţa fibrei ceea ce conduce la o granulaţie mai fină.

4. Concluzii generale
Se poate spune că materialele compozite au deschis posibilitatea apariţiei unei noi filizofii în
proiectarea materialelor, deoarece permit realizarea compoziţiei ideale a materialului dorit, simultan
cu proiectarea optimă a structurii finale, în cadrul unui proces interactiv.
În comparaţie cu cele mai multe compozite cu matrice polimerică, MMC-urile au anumite
proprietăţi mecanice superioare, o rezistenţă mai mare, o mai bună rezistenta la forfecare şi o mai
bună comportare la temperaturi ridicate. Sunt de asemenea avantaje în câteva dintre proprietăţile
fizice ale MMC-urilor cum ar fi lipsa absorbţiei apei si a umidităţii, condcutivitate termică şi
electrică ridicată, insensibile la majoritatea radiaţiilor.
Compozitele cu matrice metalică conţin în general cel puţin două componente: una este
matricea metalică, iar a doua este reprezentată de elementele de ranforsare. În toate cazurile matricea
este definită ca metal, dar metalul pur este rar utilizat( este deobicei folosit un aliaj).
Compozitele cu matrice metalică pot fi in general împărţite în 5 mari categorii: cu fibre
continuie, cu fibre discontinuie, whiskers, fire şi particule. Cu excepţia firelor, care pot fi si
metalice, elementele de ramforsare sunt în general ceramice. Cele mai utilizate ceramice sunt:
oxizii, carburile şi nitrurile, care combina rezistenţa specifică ridicata cu rigiditate buna, atat la
temperatura mediului ambient cat şi la temperatura de procesare si expoatare.

- 12 -
Bibliografie :

1. Carcea I., Materilale compozite – fenomene la interfaţă, Ed. Politehnium, Iaşi, 2008.
2. Banu M., Naidim O., Tăbăcaru V., Materiale neconvenţionale, vol. I, Ed. Fundaţiei Dunărea de
Jos, Galaţi, 2001.
3. N. Chawla and K.K. Chawla, Metal Matrix Composites, Springer, New York (2006).
4. A. Kelly and G.J. Davies, The principles of the fibre reinforcement of metals,
Metall. Rev., 10:1 (1965).
5. A. Toy, Mechanical properties of beryllium filament-reinforced aluminum composites, J. Mater.,
3:43 (1968).
6. M. Taya and R.J. Arsenault, Metal Matrix Composites: Thermomechanical Behavior, Pergamon
Press, Oxford (1989).
7. S.V. Nair, J.K. Tien, and R.C. Bates, SiC-reinforced aluminum metal matrix composites, Int.
Metals Rev., 30:275 (1985).
8. D.L. McDanels, Analysis of stress–strain, fracture, and ductility behavior of aluminum matrix
composites containing discontinuous silicon carbide reinforcement, Metall. Trans., 16A:1105
(1985).
9. W.S. Johnson and M.J. Birt, Comparison of some micromechanics models for discontinuously
reinforced metal matrix composites, J. Compos. Technol. Res., 13:168 (1991).
10. J.C. Halpin and J.L. Kardos, The Halpin–Tsai equations: a review, Polym. Eng. Sci.,
16:344 (1976).
11. A.L. Geiger and J. Andrew Walker, The processing and properties of discontinuously reinforced
aluminum composites, J. Metals, 43:8 (1991).
12. K. Schmidt, C. Zweben, and R. Arsenault, Mechanical and thermal properties of silicon-carbide
particle-reinforced aluminum, Thermal and Mechanical Behavior of Metal Matrix and Ceramic
Matrix Composites, ASTM STP, 1080:155 (1990).
13. J.J. Lewandowski, C. Liu, and W.H. Hunt, Jr., Microstructural effects on the fracture
mechanisms in 7xxx A1 P=M-SiC particulate metal matrix composites, Processing and Properties
for Powder Metallurgy Composites (P. Kumar, K. Vedula, and A. Ritter, eds.), TMS, Warrendale,
PA (1988).
14. M. Karayaka and H. Sehitoglu, Thermomechanical fatigue of particulate-reinforced aluminum
2xxx-T4, Metall. Trans. A, 22A:697 (1991).

- 13 -
15. T. Morimoto, T. Yamaoka, H. Lilholt, and M. Taya, Second stage creep of whisker=6061
aluminum composites at 573K, J. Eng. Mater. Technol., 110:70 (1988).
16. R.K. Everett, Diffusion bonding, Metal Matrix Composites: Processing and Interfaces, Chapter 2
(R.K. Everett and R.J. Arsenault, eds.), Academic Press, San Diego (1991).
17. A. Mortensen, J.A. Cornie, and M.C. Flemings, Solidification processing of metalmatrix
composites, J. Metals, 40:12 (1988).
18. A. Mortensen, M.N. Gungor, J.A. Cornie, and M.C. Flemings, Alloy microstructures in cast
metal matrix composites, J. Metals, 38:30 (1986).
19. P. Rohatgi and R. Asthana, The solidification of metal-matrix particulate composites, J. Metals,
43:35 (1991).

- 14 -