CARTIERUL HIPODROM

Cartierul Hipodrom își are rădăcinile într-o zonă cu tradiție hipică în cadrul țesutului
urban brăilean. Terenul pe care este conformat cartierul este prima dată structurat în anul
1903, adăpostind timp de aproape 40 de ani hipodromul orașului Brăila (pistă de curse cu
grajduri pentru 20 de cai și un grajd special pentru montă).
Începând cu 1940, terenul ajunge în proprietatea Ministerului de Război, fiind folosit în
scopuri militare, iar la începutul anilor 1960 ajunge să găzduiască cartierul de locuințe având
același nume.
Deși proiecte pentru un cartier rezidențial existau încă din anii 50, Hipodromul în
formă actuală ia formă în anii 60, reprezentând, la fel ca proiectul pentru cartierul Drumul Ta-
berei, un soi de proiect-manifest/experiment, care ilustrează avântul cultural al comunismu-
lui românesc din perioada 1965-1975 sub conducerea lui I.G. Maurer. Deși dictată de către
Comitetul Central, tipizarea locuințelor colective este îmbrăcată și înnobilată de arhitecții
acestui proiect prin intermediul unei arhitecturi contemporane și a unei atenții deosebite
acordate elementelor din planurile secunde, de detaliu, precum balustrăzile, scările, cutiile
poștale, ancadramente, etc. Două exemple care ilustrează această idee sunt evidențiate pe
de o parte de punctele termice (laolaltă cu instalația aferentă de termoficare), care sunt
conformate aproape ca niște obiecte sculpturale-obiecte sculpturale constând într-un volum
elansat pe verticală-ce înnobilează prin felul în care sunt compuse și realizate un punct în
cadrul ansamblului/structurii urbane care, de cele mai multe ori, este trecut cu vederea. Pe
de altă parte, celălalt element de detaliu căruia i s-a acordat o mare atenție este reprezentat
de mozaicurile prevăzute pe primele blocuri construite (A-urile). Pe lângă valoarea artis-
tică intrinsecă pe care o au, acestea devin, la nivelul macro, al orașului, repere (,,blocul cu
păsări”), elemente cheie în viața comunității.
Cartierul este realizat în formatul micro-raionului, fiind gândit ca un soi de comu-
nitate autosuficientă, fiind prevăzut cu școală, alimentară, dar și cinematograf, toate aceste
funcțiuni fiind prevăzute în imediata proximitate a locuințelor. Un rol important în cadrul
acestui tip de organizare/gândire a ansamblurilor locative îl joacă și vegetația, înțeleasă prin
concepțiile urbanismului liber, aceasta constituind un mare plin, în cadrul căruia răsar, în
mod organizat și bazându-se pe reguli compoziționale, locuințele colective.