Urbanism liber – cartierul Drulum Taberei

Dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial se produce un punct de fractura in evolutia arhitecturii romanesti.
Marea majoritate a cladirilor construite dupa razboi par a sugera nu numai o pierdere a filiatiei cu
evolutia arhitecturala anterioara, dar si a ideii sincronizarii cu evolutia arhitecturii din lumea libera.
Stilistic, realism-socialismul produce o deturnare de la cautarile moderniste si o revenire la vocabularul
clasicist. Catre 1950, forurile de partid accepta revenirea la limbajul modernist ca arhitectura oficiala,
insa mai tarziu, o necesitate decurgand din cresterea demografica si din realele lipsuri cantitative si
calitative ale fondului locativ si de dotari urbane determina unele probleme in productia de arhitectura
din acea perioada. Modul de gandire a locuintei urbane este impins pe directia urbanismului liber si a
locuintei plurifamiliale multietajate. Astfel, dupa 1961 se trece in exclusivitate la constructia de astfel de
locuinte de inaltime mare, tipizate, dispuse in marile ansambluri din zonele marginale slab construite ale
orasului, cum ar fi Drumul Taberei. Acestea reprezinta blocuri foarte putin variate, amplasate intr-un
spatiu verde « explodat « , conform principiilor compozitionale ale urbanismului liber. Planul
apartamentelor (2 si 3 camere), suprafetele minimale si caracterul uniform exprima, arhitectural,
obiectivul egalizarii sociale propriu scenariului comunist de modernizare din acea perioada.

Tesut traditional – Berceni, zona Aparatorii Patriei

In Bucuresti, modelele traditionale de ocupare a parcelei nu au rezistat decat intr-o mica masura
modernizarii orasului : casele care constituiau grosul fondului construit erau mult mai indepartate de
urbanitatea dorita, decalata dupa diverse orase vest-europene, care constituiau modelul catre care
tintea noua capitala a Romaniei. Unitatea compozitionala a tesutului traditional al orasului reprezinta
parcela, in cazul careia, spre deosebire de urbanismul liber, inca se mai poate vorbi de proprietate
privata asupra terenului urban. Începând din anul 1964, odată cu noua platformă industrială din partea
sudică a Bucureştiului - IMGB, la vest de şoseaua Berceni a fost demarată construcţia unui nou ansamblu
de locuinţe. Teritoriul unde a fost dezvoltat reprezenta partea sudică a fostei comune Şerban Vodă din
vecinătatea fostelor localităţi Progresul şi Apărătorii Patriei. Când a fost începută ridicarea noului cartier,
zona avea un puternic caracter rural, cu suprafeţe mari de teren liber, locuinţele având, în marea lor
majoritate, un singur nivel. Astazi, doar o mica parte din asezarile urbane ale acestei zone este formata
din case, care inglobeaza o palida continuitate a tesutul traditional odata atat de raspandit.