PARTICIPANȚII LA PIAȚA VALUTARĂ ȘI OPERAȚIUNILE DERULATE PE PIAȚA

VALUTARĂ

Pe piața valutară activează mai mulți participanți, unii participând direct, alții prin
intermediari, toți, în ansamblu, având rolul de a forma această piață. Participanții pe piața
valutară se împart în două categorii mari: ofertanți și solicitanți.
Participanţii pe piaţa valutară1 pot fi diversi, de la persoane fizice, persoane juridice,
instituţii naționale (bănci centrale, agenţii guvernamentale, administrații ale statului) sau instituţii
internaţionale precum F.M.I., Banca Mondială, O.N.U.
Cele mai multe tranzacții, ca și pondere procentuală din totalul tranzacțiilor, sunt întâlnite
pe piețele interbancare, societățile bancare fiind cei mai activi și importanți participanţi, acestea
acționând atât în nume propriu, cât și în numele clientelei sale 2, la cererea acesteia, băncile fiind
și cele care dispun de mijloace moderne și eficiente de tranzacționare, dezvoltate continuu de-a
lungul timpului.
Profitul înregistrat de bănci poate fi de natură comercială, derivată din diferenţa dintre
cursul valutar de vânzare şi cumpărare, sau de natură speculativă, profit rezultat din specularea
cursurilor valutare pe piaţă, acțiune care poate aduce, însă, și pierdere. Dacă banca acţionează pe
piaţa valutară speculând în numele clientului, aceasta va obţine, pe lângă profitul comercial şi un
comision, negociat cu clientul, din dorința de a nu pierde din clienți, datorită concurenţei foarte
acerbe existente pe piață. În situația în care bancă acționează în nume propriu, situându-se pe o
poziţie speculativă, ea preia riscul de schimb valutar al persoanelor juridice
importatoare/exportatoare de bunuri și servicii, jucând rolul de formator de piaţă, conferind
lichiditate acestei piețe. În acest rol, banca este obligată să se încadreze în anumite limite impuse
de managementul băncii și de reglementările impuse de banca centrală, limite care privesc suma
poziţiei valutare a băncii la sfârşitul unei zilei (overnight position) sau privesc suma poziţiei
maxime care poate fi atinsă în cursul unei zile bancare (intraday position), limite impuse tuturor
băncilor de către banca centrală și care privesc poziţia băncii pentru toate valutele.
Altă modalitate de reglementare a activităţii participanțiilor la piața valutară, adresată
îndeseobi băncilor, constă3 în impunerea unor alte limite, care privesc volumul poziţiilor pe care
1
Bran P.,“Relaţii financiare şi monetare internaţionale”, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 39
2
Ionescu L. si colaboratorii, “Economia si rolul bancilor”, Editura Economica, Bucureşti, 1997, pag. 62

3
Bran P., op. cit, pag. 10
aceștia le pot lua pe piaţa valutară a operațiunilor la vedere, a celor de pe piaţa valutară la
termen, asupra poziţiei valutare nete la vedere sau la termen, ca urmare a posibilității înregistrării
unor pierderi importante în condiţiile în care au fost depăşite limitele impuse de către
participanți, de către dealeri.
În funcţie de modul de acțiune și de considerare a tranzacțiilor, în nume propriu sau
nume clientelă, de mărimea şi volumul resurselor alocate compartimentului valutar pentru
desfășurarea de tranzacții in valută, banca poate îndeplini rolul de creator, de inițiator de piaţă
valutară sau putând avea doar un rol de participant pasiv la piață 4. În cazul în care banca este
creatoare de piaţă, aceasta cotează preţuri atunci când acestea sunt cerute şi poate fi dispusă să
efectueze diverse tranzacţii la preţurile cotate. Banca, de asemenea, poate cota preţuri prin
intermediul diversilor brokeri agreați, pentru orice partener, clientelă persoana fizică sau juridică
sau altă societate bancară care nu poate cota preţuri pe piața valutară, contactând pe aceştia
pentru a-i informa asupra condiţiilor pieţei de desfășurare a tranzacțiilor5.
În grupul celor care formează piața valutară se află câteva bănci de dimensiuni foarte
mari, cu rețea extinsă în mai multe țări, cu un rol și poziție majore pe piaţa valutară. Prin rețeaua
foarte mare la nivel internațional, luând în calcul volumul tranzacţiilor şi valuta utilizată, acest
bănci pot influenţa hotărâtor piaţa schimburilor valutare. Din acest grup, mai pot face parte și
alte bănci, de dimensiuni mai mici, active pe piaţă, care, ca și număr, sunt mai numeroase, dar au
un volum de activitate mai mic. Ele tranzacţionează valori mai mici şi, în general,
tranzacționează prin brokeri specializați pe astfel de operațiuni.
Pe lângă bănci, între participanți se regăsesc și instituţii mai mici care sunt specializate pe
anumite valute, în special valută țării unde își desfășoară activitatea prin filiale, lucrând în nume
propriu sau colaborând cu brokeri specializați.
Clienţii care acționează pe piaţa valutară sunt persoanele fizice (au o influenţă redusă prin
numărul redus și volumul mic al tranzacțiilor), persoane juridice şi instituţii financiare care
participă ocazional la tranzacţiile pe piaţa valutară, dispunând de fonduri relativ mici pentru
realizarea de astfel de tranzacții. Aceştia participă la tranzacțiile de pe piață pentru satisfacerea
nevoilor de valută care sunt generate de diverse operaţiuni comerciale, import sau export, de
operaţii financiare internaţionale cum ar fi cererea sau rambursarea de credite în diverse valute

4
Ionescu L. si colaboratorii, “Bancile si operatiunile bancare”, Editura Economica, Bucureşti, 1996, pag. 14
5
Bogdan I.(coord.), “Tratat de management financiar-bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pag. 28
sau pentru operațiuni cu caracter speculativ sau de acoperire a riscului de curs valutar (acest tip
de operațiuni au o pondere mică în totalul tranzacțiilor efectuate pe piață).
În ultimul deceniu, companiile multinaționale au fost implicate tot mai profund pe piaţa
valutară, ele având o participare agresivă, cu un volum mare de tranzacții desfășurate 6. Pentru
facilitatea desfășurării unor astfel de operațiuni, acestea şi-au constituit departamente distincte
care se ocupa de tranzacțiile valutare, departamente puse la punct din punct de vedere al
infrastructurii și al personalului care deservește astfel de operațiuni, putând concura aproape la
același nivel cu departamentele similare existente în bănci. Acest aspect a adus o îngrijorare
pentru băncile centrale, care, în această situație nu pot controla și supraveghea fluxurile valutare
ale acestor companii, precum procedează cu controlul și supravegherea băncilor din sistemul
bancar.
Participanții foarte importanți pe piața valutară sunt dealerii şi brokerii 7. Aceștia au ca și
funcţie principală intermedierea de tranzacții, punerea în contact a celor două părţi interesate în
efectuarea unei tranzacţii valutare. Clienții care apelează la un broker au un avantaj prin faptul că
acesta, prin natura activității desfășurate, cunoaşte foarte bine condiţiile în care se desfășoară
tranzacțiile pe piață, are posibilitatea contactării mai multor clienţi într-un timp scurt, precum și
confidenţialitatea tranzacţiei, aspect foarte important deoarece cunoaşterea pe piaţă a acţiunilor
unor companii mari sau ale acțiunilor unor bănci cotate la bursă poate determina diverse
modificări privind cursul de schimb valutar sau lichiditatea pe piaţă.
Un rol foarte important, o funcție a unui broker este de a face piaţa mai lichidă şi
eficientă, prin prisma relaţiilor pe care le dezvoltă cu ceilalți participanți, în special bănci şi
companiile mari, aceasta constituind un criteriu de evaluare a brokerului 8.
Brokerii care activează pe piața valutară fac parte din cadrul unor agenții de brokeraj,
fiind puțini cei care activează individual. Agențiile sunt împărţite pe mai multe departamente,
fiind specializate și operează pe doar valută sau pe un grup de valute. În toate departamentele,
brokeri efectuează tranzacţii la vedere sau la termen, operațiuni spot și forward, fiecare broker
având un număr de clienţi cu care lucrează.
Există un grup de agenții de brokeraj de dimensiuni mai mari, mai importante, aceasta
fiind dată de centrul financiar unde activează. Cele mai mari agenții de brokeraj se regăsesc în

6
Moroşan Gh., “Produse şi servicii bancare”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2011, pag. 16
7
Krueger A., “Determinarea cursului valutar”, Editura Sedona, Timişoara, 2005, pag. 79
8
Bratu S., “Tranzactii bursiere si burse de valori”, Editura Universitaria, Bucuresti, 2005, pag. 23
Anglia, la Londra, acestea având puncte de lucru pe toate continentele,dominând piața 9. Un alt
centru important este New York. Pe lângă aceste agenții, mai există pe piață alte agenții de
brokeraj de dimensiuni mai mici, în centre economico-financiare mai mici ca importanță, acestea
fiind specializate doar pe o anumită valută sau doar pe anumite genuri de tranzacţii.
Între broker și participantul la piață (client, dealer) este necesar a fi o relație bazată pe
comunicare, această relație având ca fundament efortul brokerului de a asigura servicii cât mai
bune clientelei sale, contribuind astfel și la lichiditatea pieţei. Când clientul îşi face cunoscută
poziţia sa, brokerul îi asigură acestuia accesul pe cele mai bune pieţe sau îl avertizează în
privinta unor eventuale evoluţii negative ale pieței. Pentru toate aceste serviciile, brokerul
percepe un comision, care poate în funcție de mai multe criterii, precum centrul financiar unde
are loc tranzacția, de tipul operațiunii tranzacționate, de mărimea clientului.
Un rol foarte important în monitorizarea și reglementarea ofertei și cererii pentru moneda
națională a fiecărei țări îl au băncile centrale 10. Acestea acționează atât ca un barometru al
economiei, cât și în calitate de reprezentant al guvernului țării cu rol important în reglementarea
datoriilor externe.Implicarea băncii centrale pe pieţele valutare depinde în mare măsură de
politica monetară a ţării de provenienţă. Dacă moneda națională locală este cotată la un curs fix,
banca are obligaţia de a vinde sau a cumpăra moneda de pe piaţă când cursul acesteia ajunge la
un nivel prestabilit anterior, mai ridicat sau mai scăzut faţă de cursul valutar zilnic. Dacă cursul
valutar nu este unul prestabilit, banca centrală nu are această obligaţie, dar poate acţiona în acest
mod la cererea guvernului sau ca urmare a unei decizii interne. Rulajul sumelor tranzacționate de
băncile centrale sunt de ordinul miliardelor, cunoscând creșteri de-a lungul anilor.
Un rol important al băncii centrale este de a urmării corelarea evoluţiei cursului monedei
naţionale cu obiectivele economico-financiare ale țării pe termen lung, de a aplica politici pe
termen scurt, cu care uneori nu sunt de acord, dar care au efecte pozitive pe termen mediu și
lung. Un alt rol al băncii centrale pe piaţa valutară are în vedere corectarea tendinţei nefavorabile
pe care poate să o aibă cursul valutar al unei monede la un moment dat, corecție ce se realizează
prin cumpărarea cantităţilor suplimentare de monedă de pe piaţă sau prin prin vânzarea de
monedă pe piață, astfel putându-se reinstala echilibrul pe piaţă și cursul menține liniar 11. Pentru a

9
Zaharia V., “Piete de capital si burse de valori”, Editura Economica, Bucuresti, 2007, pag. 60
10
Moroşan Gh.,op. cit, pag. 17
11
Basno C., Dardac N., op. cit., pag. 49
realiza acest scop, banca mobilizează resurse financiare importante, deseori neobținând profit,
putând ieși chiar în pierdere.
În acțiunile întreprinse pe piața valutară de băncile centrale, informaţiile vin des de la
băncile comerciale care sunt sub reglementarea şi controlul respectivei bănci, iar doar uneori de
la brokeri de pe piață. Când efectuează tranzacţii pe pieţele externe, banca centrală apelează la
serviciile de intermediere ale altor bănci, aceste operaţii fiind conduse de banca centrală locală.
Pe lângă participanții la piața valutară amintiți anterior, mai regăsim I.F.N.-urile (instituții
financiare nebancare, cu importanță tot mare în ultimele două decenii), investitorii instituţionali
(participanții ce efectuează diverse plasamente în afara țării în scopul diversificării şi eliminării
în măsura în care se poate a riscurilor şi optimizării portofoliilor). Investitorii instituționali sunt
categoria cea mai importantă de participanţi nebancari, incluzând fonduri de investiţii (aceste
fonduri au in portofoliu chiar bănci comerciale), societăţi de asigurări, fonduri de pensii, etc.,
sumele în valute administrate de aceste instituţii fiind de ordinul miliardelor.