Tema de aprofundare 3

Bourdieu

"Economia bunurilor simbolice" de Pierre Bourdieu examinează legăturile

dintre cultură, putere și identitate în societate. Autorul introduce concepte
precum "capital simbolic" și "habitus" pentru a analiza modul în care
resursele culturale influențează distribuția puterii și perpetuează inegalitățile
sociale. Cartea explorează cum educația, limbajul și gusturile devin
mijloace de distincție și dominare socială, contribuind la reproducerea
structurilor sociale existente.

In capitolul ,,Dispozitie estetica si competenta artistica”,autorul incepe prin a

ne explica faptul ca observatia stabileste ca produsele activitatii umane
care sunt social desemnate ca opere de arta pot face obiectul unor
perceptii recunoscute ca foarte diferite, incepind de la o perceptie specific
estetica, social considerata ca adecvată semnificatiei lor proprii pina la o
perceptie care nu difera nici prin logica nici prin modalitate de cea care se
aplica in viata cotidiana obiectelor cotidiene.

Institutia dispozitiei estetice

Daca opera de artă este intr-adevar, cum observa Erwin Panoisky, cea care
cere a fi aprehendata conform unei intentii estetice si daca, pe de alta
parte, orice obiect, natural sau artificial, poate fi perceput conform unei
atare intenții, cum sa eviti concluzia ca intentia estetica „face" opera de arta
sau, transpunând o formula a lui Saussure,ca punctul de vedere estetic
este cel care creeaza obiectul estetic.

Panofsky e obilgat sa confere operei de arta o „intentie" in sensul

scolasticii,o perceptie pur „practica" contrazice aceasta intentie obiectiva.
Astfel, in interiorul clasei obiectelor prelucrate, ele insele definite prin
opozitie cu obiectele naturale, clasa obiectelor de arta s-ar defini prin faptul
ca cere a fi perceputa conform unei intentii specific estetice, adica mai mult
in forma decit in functia sa.
Pentru a iesi din aporie,nu exista alta posibilitate decat de a trata perceptia
specific estetica a operei de arta, adica perceptia considerata singura
legitima intr-o societate data, ca pe un fapt sociala.

Distinctia dintre operele de arta si celelalte obiecte prelucrate si definitia

madalitatii sperific estetice de abordare a obiectelor social desemnate ca
opere de arta,deci impunând si meritand in acelasi timp sa fie abordate
conform unei intentii specific estetice, capabile sa le recunoască si sa le
constituie ca opere de arta, se impun cu necesitatea arbitrara a faptelor
normative, contrariul acestora nefiind contradictoriu, ci door imposibil sau
improbabil.

Datorita faptului că constituirea unui camp

artistic relativ autonom este simultană cu explicitarea si sistematizarea
principiilor unei legitimitati specific estetice, capabile de a se impune atat in
ordinea productiei cat si in ordinea receptarii operei de arta, si ca dinamica
cîmpului artistic il face pe artist sa impingă pina la ultimele sale limite
afirmarea primatului formei asupra functiei, a modului de reprezentare
asupra obiectului reprezentarii, geneza unui nou mod de productie artistica
este insotita de producerea unui mod de percepere a operei de arta care
tinde sa se impună ca mod de percepere legitim.

Astfel, modul de percepere specific estetic este produsul unei transformari

a modului de productie artistic ambitiei demiurgice a artistului, capabil sa
aplice unui obiect oarecare intentia pura a unei căutari artistice.

Conditiile descifrarii

Opera de arta considerata ca bun simbolic nu exista ca atare decat pentru

cel care detine mijloacele de a si-o insusi prin descifrare, adica pentru
detinatorul codului istoric constituit care este social recunoscut drept
conditia insusirii simbolice a operelor de arta oferite unei societăți date la un
moment dat. Perceperea specific estetica se distinge de perceperea
naiva,adica nespecifica,nu prin logica functionarii ei,ci prin tipul de trăsaturi
pe care le retine ca pertinente in functie de un principiu de selectie care nu
este altceva decat dispozitia specific estetica. Perceperea naiva,
intemeindu-se pe stăpânirea prealabila a diviziunii in clase complementarea
universului semnificanților și a universului semnificatilor, trateaza
elementele reprezentarii, frunze sau nori ca indici sau semnale investite cu
o functie de pura denotatie.

Este posibil un act dezinteresat?

Nu se poate face sociologie fara a accepta ceea ce filozofii clasici numeau

„principiul ratiunii suficiente" si fara a presupune, intre altele, că agenții
sociali nu fac orice, că nu sunt nebuni, că nu actioneaza fara motiv.
Ceea ce nu inseamna că se presupune ca sunt rationali, că au dreptate sa
actioneze cum actioneaza sau chiar, mai simplu, că acționează conform
unor motive, ca motivele sunt acelea care le dirijeaza sau ghidează sau
orientează actiunile.

Sociologia postuleaza asadar că in ceea ce fac agentii exista o ratiune care

trebuie gasit si care permite explicarea, transformarea unei serii de
comportamente aparent incoerente, arbitrare intr-o serie coerenta, in ceva
ce poate fi inteles pornind de la un principiu unic sau de la un ansamblu
coerent de principii. In acest sens, sociologia postuleaza că agentii sociali
nu fac acte gratuite.

Investirea

Dupa ce am aparat felul cum utilizez notiunea de interes, voi încerca acum
să art cum ea poate fi inlocuita prin notiuni mai precise precum illusio,
investire sau chiar libido. In celebra sa carte Homo ludens, Huizinga spune
ca printr-o falsa etimologie se poate face ca si cum illusio, cuvânt latin care
vine din radăcina ludus (joc), ar vrea sa exprime faptul de a fi n joc, de a fi
investit in joc, de a lua jocul in serios. In fapt, cuvântul interes, intr-un prim
sens, voia sa insemne foarte clar ceea ce am definit prin noțiunea de illusio,
adica faptul de a acorda importanta unui joc social, faptul ca ceea ce se
intâmpla in joc are importanta pentru aceia in el angajati, pentru aceia care
fac parte din el.

Altfel spus, jocurile sociale sunt jocuri ce se fac uitate ca jocuri, illusio este
raportul fermecat cu un joc care este produsul unui raport de complicitate
ontologica intre structurile mentale si structurile obiective ale spatiului
social.

Impotriva utilitarismului
Ceea ce este trait ca evident in illusio apare drept iluzie aceluia care nu
împartaseste aceasta evidenta pentru ca nu participa la joc.
Inteligentele incearca sa dezamorseze acest fel de autoritate pe care
jocurile sociale o au asupra agentilor socializati. Agentii bine adaptati jocului
sunt posedati de acesta, fara indoiala cu atât mai mult cu cât il stăpânesc
mai bine.

Agentii sociali cu simtul jocului care au incorporat o multime de scheme

practice de perceptie si de apreciere functionând ca instrumente de
construire a realitatii, în calitate de principii de viziune si de diviziune a
universului in care se mișcă,nu au nevoie sa afirme ca scopuri obiectivele
practicii lor. Ei nu sunt ca niste subiecti in fata unui obiect care ar fi tost
constituit ca atare printr-un act intelectual de cunoastere. El este persoana
care nu este afirmat ca obiect de gândire, ca posibil vizat in proiect, ci este
inscris in prezentul jocului.

Dezinteresarea ca pasiune

Dacă dezinteresarea este posibila din punct de vedere sociologic, aceasta

nu se petrece decât datorita intâlniri dintre habitus-uri predispuse la
dezinteresare si universuri în care dezinteresarea este recompensata.

Profiturile universalizarii

Una dintre dificultatile luptei politice din zilele noastre este aceea ca
dominantii, tehnocrati sau epistemocrati de dreapta sau de stânga, au
interese comune cu ratinea si universalul: ne indreptam spre universuri in
care pentru a domina va fi nevoie din ce in ce mai mult de justificări tehnice,
rationale si in care dominatii la rândul lor vor putea si va trebui din ce în ce
mai mult sa se folosească de ratiunea studiile asupra economiei bunurilor
culturale impreună cu cercetarile pe care le-am intreprins asupra câmpului
literar si asupra economiei birocratice.

Dar si iti-dau-imi-dai

Mauss descrie schimbul de daruri ca pe o succesiune discontinua de acte

generoase; Léyi-Strauss il definea ca pe o structura de reciprocitate
transcendenta actelor de schimb, in care darul trimite la contradar. Apoi isi
punea intrebari asupra functie acestui interval. Acesta sustine ca intervalul
are functia de paravan între dar si contradar, permitând ca doua acte
perfect simetrice sa apara drept acte unice, fară legatura.

Exemplul cel mai interesant al acestui fel de alchimie simbolica ar fi

transformarea raporturilor de dominare si de exploatare. Schimbul de daruri
se poate stabili intre egali si poate contribui la intarirea „comuniunii", a
solidaritatii prin comunicare, care creeaza liantul social.

Recunostinta

Recunoasterea datoriei devine recunostinta, sentiment durabil fata de

autorul actului generos care poate merge pâna la afectiune, dragoste, cum
se vede foarte bine in relatiile dintre generatii. Alchimia simbolică, asa cum
tocmai am descris-o, produce in favoarea celui care produce acte de
eufemizare, de transformare, de punere in forma,un capital de recunostinta
care i permite sa exercite efecte simbolice.

Tabu-ul calcului

Constituirea economiei ca economie, realizata progresiv in societatile

europene, este insotita de constituirea negativa a unor insulite de economie
precapitaliste perpetuate în universul economiei constituite ca atare. Acest
proces corespunde emergentei unui câmp, a unui spatiu de joc, loc al unui
joc de tip nou al cărui principiu il constituie legea interesului material.

La capatul procesului, economia domestica devine exceptie, printr-un efect

de rasturnare. Max Weber spune undeva ca se trece de la societati in care
afacerile economice sunt concepute dupa modelul relatiilor de rudenie la
societati in care chiar relatiile de rudenie sunt concepute dupa modelul
relatiilor economice.

Purul si comercialul

Ajung la economia bunurilor culturale. Se regăsesc aici majoritatea

caracteristicilor economiei precapitaliste.

Ar mai trebui repetat, in legătură cu capitalul simbolic al scriitorului sau al

artistului, cu fetisismul numelui autorului si cu efectul magic al semnaturii,
tot ceea am spus in legătura cu capitalul simbolic asa cum functioneazà el
in alte universuri: ca “percipi”, se bazeaza pe credinta, adica pe categoriile
de perceptie si de apreciere care sunt in vigoare in câmp.

Rasul episcopilor

Intreprinderea religioasa se supune, in esenta, principiilor pe care le-am

degajat din analiza economiei precapitaliste. Ca si în cazul economiei
domestice, a cărei forma transformata este caracterul paradoxal al
economiei ofrandei, al actiunii benevole, al sacrificiului se dezvaluie astazi,
deosebit de vizibil, in cazul Bisericii catolice.