PREOTUL GHEORGHE MEDOIA

(1892-1952)

A fost un vrednic slujitor al bisericii greco-catolice (unite) din Comloșu Mare timp de
aproape două decenii între 1929-1948 și apoi un deceniu al cultului ortodox începând cu
toamna anului 1948 până la decesul său în anul 1959. Totodată, anuterior a păstorit
credincioșii greco-catolici, timp de peste două decenii și jumătate, într-o comună din județul
Hunedoara până la venirea sa ca preot-paroh unit în Comloș.

Gheorghe Medoia s-a născut la 14 iulie 1892 și a decedat la 14 octombrie 1959, așa
cum este scris pe piatra funerară a mormântului său din cimitirul greco-catolic din Comloș
unde este înmormântat.

S-a născut în comuna Vărădia din sudul comitatului maghiar Caraș, într-o familie
înstărită de credincioși greco-catolici.

În trecutul îndepărtat, pe vremea dacilor, pe teritoriul actualei comune Vărădia, exista

cetatea Arcidava, reședința unui trib de daci care a făcut parte din formația politică a regelui
Burebista.

Să menționăm că în Vărădia exista viață religioasă organizată, încă din secolul al XII-
lea, dovedită prin descoperirile arheologice a ruinelor unei bisericuțe rupestre și chilii de
mănăstire. Cu toate că localitatea este recunsocută documentar din anii 1993-1333, fiind
inclusă pe lista dijnelor papale introduse în Banat pe vremea regelui Carol Robert de Anjou,
când acesta a mutat reședința regală a Ungariei în cetatea Timișoara (Preot. Prof. Dr. Mircea
Păcuraru, Istoria biserciii ortodoxe române, București, 1992, p. 224).

De asemenea, eruditul istoric teolog, în această importantă lucrare istorică, în

capitolul destinat Bisericilor și mănăstirilor din Banat din secolul XIV-XVIII, menșționează
mai mult mănăstiri românești din sudul Banatului.

Viața religioasă ortodoxă a vărădenilor a evoluat unitar până la mijlocul secolului al

XIX-ea când a fost întemeiată o parohie greco-catolică, astfel, că la începutul anilor 1900,
Vărădia era reședința de protopopiat unit având o biserică impunătoare, dar majoritatea
locuitorilor au rămas la credința ortodoxă străbună.
 După Marea Unire, comuna Vărădia a intrat în teritoriul Reagtului Romania.

Comuna Vărădia avea o populație în jur de trei mii de locuitori, în majoritatea

ortodocși, care erau organizate într-o mare parohie aparținând de Episcopia Caransebeșului.

Administrativ, comuna făcea parte din județul Caraș cu reședința la Oravița.

Acestea au fost câteva observații sintetice privind localitatea natală a preotului

Gheorghe Medoia.

După Școala Confesională greco-catolică din satul natal, copilul Gheorghe la vârsta
de 11 ani, dornic de învățătură și de a deveni învățător și preot a fost trimis de părinții săi la
Gimnaziul și apoi la Institutul Teologic și preparandial unit din Blaj. După absolvirea acestei
înalte instituții școlare greco-catolice, la vârsta de 18 ani este numit învățător la Școala
Confesională greco-catolică din satul Lunca Cernii de Jos din județul Hunedoara. După un an
de zile, s-a căsătorit cu Iuliana Maria din acel sat, fiind hirotonisit apoi preot greco-catolic cu
misiunea de a fi pastorul sufletesc al credincioșilor uniți din aceas localitate și satele din jur.
De menționat că unitatea administrativ-teritorială de bază, în vechile comitate maghiare și
apoi regionale românești până în anul 1968, a fost satul care, oricât de mic era, avea o
administrație proprie (antistie comunală, primar, notar etc.). din punct de vedere religios,
Lunca Cernii de Jos avea o parohie ortodoxă și o parohie greco-catolică cu filii în satele din
jur.

Preotul Gheorghe Medoia a desfășurat o activitate misionar-pastorală, reușind să

sporească numărul credincioșilor și să supravegheze, îndrume și sprijine activitatea școlară
întrucât preoții, atât cei ortodocși cât și cei uniți, aveau și calitatea de directori școlari,
ocupându-se de toate problemele privind desfășurarea în bune condițiuni a procesului de
învățământ primar confesional care a fost, până în 1945, în sate românești sub patronatul
bisericilor.

În anul 1925, urmare a Legii privind unificarea admistrativ-teritorială a României,

Lunca Cernii a devenit comună cu reședinșa în Lunca Cernii de Jos și șapte sate arondate.

A părăsit mirifica zonă din Țara Hașegului, în care a slujit cu devotament și abnegație
timp de aproape două decenii, plecând la Comloșu Mare unde a fost numit de Episcopia
greco-catolică din Lugoj, preot în Comloșu Mare la propunerea și cu sprijinul învățătorului
Valeriu Besu. Acesta, născut în 1884 în satul Podul lui Ianci, în prezent ........................., în
Serbia, a urmat gimnaziul greco-catolic și apoi Institutul Peddagogico-Teologic din Blaj,
unde a fost coleg și prieten cu Gheorghe Medoia. Valeriu Besu a fost, din anul 1902, până în
1906, învățător în satul Râul de Mori, de la poalele Munților Retezat, de unde începe urcușul
spre culmile acestui masiv muntos. Din toamna anului 1906 este numit învățător la Școala
Confesională greco-catolică din Comloșu Mare, din 1925 fiind învățător de stat, director
școlar între 1933-1938 și apoi subrevizor școlar până la pensionarea din 1941, pentru școlile
din palsele Comloșu Mare și Periam, slujind astfel învățământul românesc timp de 38 de ani.