Opera epică

Opera epică este opera literară, în proză sau în versuri, în care un narator relatează o
întâmplare structurată pe momentele subiectului, la care participă personaje. Ca mod de expunere
predomină naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul/monologul.
Fragmentul citat din „...”, de ..., este un text epic, în proză, în care este relatată
..........................., petrecută „...”, „...”. Sunt prezente toate instanţele comunicării narative: autorul,
naratorul, aici obiectiv/subiectiv, personajele şi cititorul fictiv.
Naraţiunea este la persoana a treia, naratorul fiind martor obiectiv al întâmplărilor
relatate./Naraţiunea este la persoana I, naratorul fiind el însuşi personaj literar al întâmplărilor
relatate, fapt atestat de folosirea verbelor narării la persoana a III-a/I: „...”, „...”.
Personajele fragmentului citat sunt ..., care „...”, ..., care „...”.
Fiind epic, textul integral este structurat pe momentele subiectului, dar, având doar un
fragment, nu îl putem încadra într-un anumit moment al subiectului, putem doar deduce că face parte
din expoziţie deoarece ne sunt prezentate cadrul acţiunii: „......” precum şi personajul principal: ....../ intrigă,
deoarece întâmplarea relatată determină desfăşurarea acţiunii viitoare/desfăşurarea acţiunii, deoarece
întâmplările sunt relatate în ordinea firească a desfăşurării lor/ punctul culminant, deoarece întâmplările
relatate constituie momentul de maximă intensitate al operei literare/deznodământ, deoarece se restabileşte
echilibrul tulburat în intrigă.
Ca mod de expunere predomină naraţiunea, prin intermediul căreia sunt relatate întâmplările.
Se împleteşte cu descrierea, care, la începutul fragmentului, are rolul de a fixa cadrul în care se va
desfăşura acţiunea: „...”, iar pe parcursul naraţiunii creează scurte pauze descriptive, surprinzând
eventualele schimbări de decor: „...”. Este şi un important mijloc de caracterizare a personajului: „...”.
Este prezent şi dialogul, care are rolul de a dinamiza acţiunea şi care este un important mijloc
de caracterizare a personajelor. Astfel, ... este ..., fapt dovedit de replica sa: „...”, iar replicile lui ... îi
dezvăluie...: „...”.
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat este un text epic, în proză, în care este
relatată, în mod obiectiv, o întâmplare........................, prin intermediul naraţiunii. În concluzie, prin
prezenţa tuturor instanţelor comunicării narative şi a naraţiunii, ca mod predominant de expunere,
fragmentul citat se încadrează în genul epic.

Opera lirică

Opera lirică este textul în proză sau în versuri în care predomină exprimarea sentimentelor, în
mod direct, subiectiv, prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
Textul citat, „... ”, scris de ..., este o operă lirică, în versuri, care se distinge prin subiectivitate şi
expresivitate, autorul exprimându-şi direct sentimentele de ... faţă de ..., trăirile şi stările sufleteşti prin
intermediul eului liric.
Textul transfigurează realitatea graţie sensibilităţii şi imaginaţiei autorului, tema textului
fiind ... .
Limbajul poetic se caracterizează prin expresivitate. Astfel, elementul central al textului, ...,
precum şi ... sunt creionate prin intermediul imaginilor artistice, vizuale „...”, auditive „...”, olfactive
„...” şi al figurilor de stil. Predomină epitetele: „...”, „...”, care sporesc expresivitatea discursului liric.
... este umanizată prin folosirea personificării „...”, iar enumeraţiile: „...”, „...”/ comparaţia „...”,
accentuează aura de mister şi de poveste/melancolia/farmecul/.... imprimat/ă textului de sensibilitatea
autorului.
Eul liric, mască a subiectivităţii, îşi exprimă emoţii cauzate de contemplarea universului
descris, fiind prezent în text prin mărcile sale specifice, verbe şi pronume la persoana I şi a II-a: „...”,
„...”/ punctele de suspensie, care marchează implicarea afectivă.
Elementele de prozodie, rima ........... şi măsura de ...... silabe conferă muzicalitate interioară
versurilor, accentuând sonor ideea exprimată:...............................................................................................
Conform celor argumentate anterior, textul citat este o operă lirică, în versuri, o ilustrare
sensibilă şi originală a lumii care conturează universul poetic.
 Opera dramatică

Opera dramatică este opera literară scrisă special pentru a fi pusă în scenă. Sunt cele mai vechi
sp ecii literare, populare sau culte, manifestându-se ca o artă sincretică, prin îmbinarea teatrului cu
muzica, dansul şi pantomima. Speciile dramatice tradiţionale sunt drama, tragedia şi comedia.
Fragmentul citat din „.............................” , scris de ............................., face parte dintr-o operă
dramatică, deoarece este un text special conceput pentru a fi pus în scenă.
Un prim argument este prezenţa indicaţiilor scenice, didascaliile, care oferă actorilor şi
regizorului indicaţii despre punerea în scenă a piesei: „...” , iar cititorilor le oferă informaţii despre
jocul scenic al actorilor: „...”, gesturi, mimică, tonalitate: „...”, elemente de decor „...” şi de
vestimentaţie: „...”
Ele marchează intrările şi ieşirile personajelor din scenă „...” şi sunt un important mijloc de
caracterizare a acestora: ... este „...”, ... este „...”.
Un alt argument îl constituie structura textului pe acte/scene/tablouri, diviziuni şi subdiviziuni
specifice textului dramatic, fapt ilustrat de notaţia „................................................”
De asemenea, textul este conceput pe perechi de replici, dialogul fiind modul predominant de
expunere, având funcţie dublă, de caracterizare a personajelor şi de susţinere a evoluţiei acţiunii:
„......: ............................................/..... : ......................................................”
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat face parte dintr-o operă dramatică,
operă care, prin subtilitatea şi profunzimea replicilor, reconstituie psihologia unei epoci.

Argumentarea opiniei cu privire la mesajul unei opere epice

Este bine cunoscut faptul că operele literare ilustrează aspecte ale realităţii filtrate prin prisma
imaginaţiei autorilor şi transmit mesaje care definesc idei şi concepţii ale acestora.
Consider că mesajul fragmentul citat din „...”, scris de ..., face referire la .......................,
deoarece naratorul subiectiv/obiectiv relatează o întâmplare referitoare la .................................
În primul rând, mesajul este transmis prin intermediul naratorului, aici obiectiv/subiectiv,
care este omniscient şi omniprezent, relatând întâmplările unui cititor fictiv/ care este el însuşi
personaj al întâmplării relatate, fapt ilustrat de folosirea verbelor narării la persoana a III-a/I: „...”,
„...”.
Nu în ultimul rând, personajele, elemente de bază ale textului epic şi dramatic, sunt măşti prin
intermediul cărora mesajul este transmis în mod indirect, prin surprinderea trăsăturilor definitorii ale
acestora. Astfel, naratorul obiectiv/naratorul-personaj, prin gesturi şi fapte transmite ideea
că ............................................: „...”
De bună seamă că modurile de expunere contribuie la transmiterea şi perceperea mesajului,
care se referă la ........................................ Astfel, prin intermediul naraţiunii sunt relatate întâmplările,
iar descrierea fixează cadrul în care se desfăşoară conflictul: „...” şi contribuie la caracterizarea
personajelor: „...” Este prezent şi dialogul, care dinamizează acţiunea şi este un important mijloc de
caracterizare a personajelor. Replica „-...”,
trădează ........................................................................................................
În concluzie, se poate afirma că mesajul textului citat face referire la
................................................................................................................................................................
 Argumentarea opiniei cu privire la mesajul unei opere lirice

Este bine cunoscut faptul că operele literare ilustrează aspecte ale realităţii filtrate prin prisma
imaginaţiei autorilor şi transmit mesaje care definesc idei şi concepţii ale acestora.
Consider că mesajul poeziei „...”, scrisă de..., face referire la ............................................,
deoarece versurile creionează.........., apelând la imagini artistice şi figuri de stil.
În primul rând, textul transfigurează realitatea graţie sensibilităţii şi imaginaţiei eului liric,
mesajul textului prefigurând tema ................................
Nu în ultimul rând, limbajul descriptiv care contribuie la transmiterea mesajului se
caracterizează prin expresivitate, ......................................................... fiind evidenţiate prin intermediul
imaginilorartistice, vizuale: „...”, auditive: „...”, olfactive „...”. Ca figură de stil predomină epitetele:
„...”, „...”, „...”, care sporesc expresivitatea descrierii. ... este umanizată prin intermediul personificării:
„...”, iar enumeraţiile: „...”, „...”/ comparaţia „...” accentuează aura de poveste imprimată textului de
imaginaţia instanţei lirice.
De bună seamă că mesajul textului este susţinut şi de elementele de prozodie, rima ... şi măsura
de ... silabe, care conferă muzicalitate interioară versurilor, accentuând sonor ideea exprimată.
În concluzie, se poate afirma că mesajul textului citat se referă la ....................................
................................................................................................................................................................

Semnificaţia titlului

Din punct de vedere morfologic, titlul este format din ...

Din punct de vedere stilistic, titlul este ... care face referire la ..., fiind important nu numai
pentru descifrarea semnificaţiilor contextuale, ci şi pentru că titlul creează astfel cititorului un univers
de aşteptare.
În relaţie cu textul citat, titlul este sugestiv întrucât numeşte elementul central al confesiunii
lirice, .... Are valoare rezumativă, sintetizând întreg conţinutul ideatic al textului: .................................
.............................................................................................................................................................................
Are valoare anticipativă deoarece prevesteşte tema textului: ..., motivele literare care susţin
tema:..., ..., ..., şi are rolul de a incita curiozitatea cititorului, în scopul lecturării. Sugestiile din titlu se
regăsesc astfel la nivelul câmpului lexical al ..., iar imaginarul poetic prelungeşte conotaţiile din titlu,
filtrând realitatea prin intermediul unui limbaj expresiv. De asemenea, face referire, direct/indirect, la
... care, apelând la indici spaţiali şi temporali, conturează imaginarul poetic.
Acesta este creionat prin intermediul epitetelor: „...”, „...”, care sporesc expresivitatea
descrierii. ... este umanizat, ... fiind adus sub privirea cititorului prin intermediul personificării: „...”,
„...”, iar ideea de ........ este accentuată prin folosirea enumeraţiilor: „...”, „...” şi a
metaforei/comparaţiei care conturează ...: „...”.
Prin urmare, titlul este pragul stilistic care anticipează tema naturii, motivele centrale şi starea
sufletească resimţităde eul poetic. Sintetizează ................, fiind confirmat de întreg conţinutul ideatic al
textului citat şi susţinut de un limbaj care se caracterizează prin expresivitate.
În concluzie, titlul şi discursul liric se află într-o unitate lexicală şi stilistică perfectă, punându-
se reciproc în valoare.
 Caracterizarea personajului

Personajele sunt elemente fundamentale ale textului epic şi dramatic.

.................................... este personaj principal al fragmentului citat din „........”, scris(ă)
de ..........................., deoarece, prin modul în care îi este conturat portretul şi prin plasarea lui
în centrul întâmplării relatate, ne este sugerat faptul că participă la toate momentele
subiectului.
Caracterizarea directă este sumară/amplă, realizată prin intermediul epitetelor: „...”,
„...” care sporesc expresivitatea portretului şi al enumeraţiilor: „...”, „...”, care accentuează
trăsăturile fizice definitorii ale personajului: ................................................................................
Caracterizarea indirectă este amplă, realizată prin mijloace specifice: prin limbaj,
nume, gesturi, fapte, prin relaţia cu celelalte personaje. Numele personajului, ..., face
trimitere la ......................................................., care ................
Gesturile îi trădează ....................................., aspect ilustrat în secvenţa „...”, iar limbajul
îl plasează în regiunea ..................., fapt atestat de folosirea regionalismelor „...”, „...”, în
categoria oamenilor ....................... şi îi dezvăluie .............: „...”, „...”.
În relaţie cu ... personajul se dovedeşte a fi ........................................, deoarece „...”, „...”,
iar în relaţie cu ... este...: „...”
Personaj reprezentativ, .......................................... poate fi considerat tipul personajului
..........................................., prin intermediul căruia, în mod indirect, naratorul îşi dezvăluie
propriile idei şi concepţii despre lume şi viaţă. Este o mască a autorului care conturează
universul narativ.

Basmul

Basmul este creaţia epică de mare întindere, care prezintă lupta dintre Bine şi Rău, terminată
întotdeauna cu triumful Binelui; la acţiune participă personaje şi elemente reale şi supranaturale.
Fragmentul citat din „...”, cules şi prelucrat de ... , face parte dintr-un basm deoarece
întruneşte câteva din caracteristicile acestei specii literare.
Una dintre aceste caracteristici este prezenţa formulei tipice iniţiale „...”, care ne introduce în
atmosfera fabuloasă a basmului/ mediane, care leagă secvenţele narative „...”/ finale, care marchează
ieşirea din fabulos „...”.Timpul şi locul nu sunt bine determinate. Astfel, acţiunea se petrece „...”, la
„...”. O altă caracteristică ce demonstrează apartenenţa fragmentului la basm este prezenţa cifrei
magice trei. Astfel, ..... „...”.
De asemenea, ca în orice basm, eroul are de trecut probe al căror grad de dificultate creşte: .....
.................................................................................. şi are de făcut o călătorie iniţiatică, menită să îl
maturizeze şi să îl pregătească pentru viitoarea domnie: ....................................................................... /
eroul are puterea de a se metamorfoza: ..................................................................................................
Faptele reale se împletesc cu cele fantastice: ................................................................................................,
la acţiune participând personaje reale, cu puteri supranaturale ....... şi personaje fabuloase ....................
Ca orice operă populară, basmul citat are caracter anonim, colectiv, la crearea sa contribuind
mai mulţi creatori şi oral, fiind transmis prin viu grai din generaţie în generaţie.
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat face parte dintr-un basm în care ne sunt
relatate......................................................................................................................................................
 Schiţa

Schiţa este o specie a genului epic, în proză, caracterizată printr-un număr mic de personaje,
prin limitarea acţiunii la un singur episod din viaţa unuia sau a mai multor personaje şi prin
simplitatea intrigii.
Fragmentul citat din „................................” , scris de .........................., face parte dintr-o schiţă,
deoarece acţiunea este de maximă concentrare. Prezintă linear, într-un singur interval de timp, fără
incursiuni în trecut, un singur episod din viaţa personajului principal: .............................. (rezumat) Se
observă o alternare a planului narativ cu cel dialogat, care predomină.
Naraţiunea are un număr redus de personaje definite printr-o singură trăsătură de caracter:
.................. este ...........................: „...”, .................. este ............................: „...”
Aspectul fizic al acestor personaje este neglijat, descrierea este săracă în figuri de stil,
sumară dar esenţială. Sunt create astfel personaje tipice.
Întâmplările prezentate sunt veridice. Compoziţia este riguros orientată spre deznodământ:
având doar un fragment, nu îl putem încadra într-un anumit moment al subiectului, putem doar
deduce că face parte din expoziţie deoarece ne sunt prezentate cadrul acţiunii: „......” precum şi personajul
principal: ....../ intrigă, deoarece întâmplarea relatată determină desfăşurarea acţiunii viitoare/ desfăşurarea
acţiunii, deoarece întâmplările sunt relatate în ordinea firească a desfăşurării lor/punctul culminant, deoarece
întâmplările relatate constituie momentul de maximă intensitate al operei literare/deznodământ, deoarece se
restabileşte echilibrul tulburat în intrigă: .............................................................
Stilul este concis, frazele aproape lipsesc iar propoziţiile sunt scurte, concise şi lipsite de figuri
de stil. Predomină interogaţiile retorice şi exclamaţiile care consemnează atitudini: „...”, „...”
Naraţiunea este alertă şi are un ritm dinamic.
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat face parte dintr-o schiţă, text cu
caracter etic şi educativ, în care ironia adânceşte intenţia autorului de a caracteriza nu un individ ci o
colectivitate.

Pastelul

Pastelul este o specie a genului liric, în versuri, în care este surprins, prin intermediul
imaginilor artistice şi al figurilor de stil, un tablou din natură, poetul exprimându-şi, totodată, discret,
sentimente, trăiri, stări sufleteşti generate de contemplarea acestuia.
Textul „.......”, scris de ......., este un pastel, o operă lirică în versuri în care este descris un
tablou .......... prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil. Modul de expunere
predominant este descrierea subiectivă.
Imaginea .......... este creionată prin intermediul epitetelor, figură de stil predominantă: „...”,
„...”, care sporesc expresivitatea descrierii. .......... este umanizat(ă) prin folosirea personificărilor: „...”,
„...”. Peisajului îi este conferită o aură de ... prin accentuarea, cu ajutorul enumeraţiilor: „...”, „...” a
ideii exprimate: ...................................................................................................................................................
Plasticitatea tabloului descris este amplificată în registrul auditiv „...”, vizual „...”, olfactiv „...”,
prin folosirea imaginilor artistice care creionează ..........................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Conform celor argumentate anterior, textul citat este un pastel .........., în care ...........este
imaginat alegoric şi este descris printr-un limbaj care se caracterizează prin expresivitate şi
sensibilitate.
 Fabula

Fabula este specia genului epic, în proză sau în versuri, în care personajele sunt animale,
plante sau lucruri puse în situaţii omeneşti. Are un caracter didactic, conţinând implicit sau explicit, o
morală referitoare la forme de comportament sau trăsături de caracter specific umane.
Textul citat, „.......”, scris de ...................., este o fabulă, având conţinut epic, structurat pe
momentele subiectului, dar are o evoluţie dramatică deoarece dialogul este intensificat iar personajele
sunt bine reliefate: ....... este „...”, iar ....... este „...”.
Personajele au o construcţie satirică premeditată, imaginea lor conducând la tipologii morale
variate, cu rol determinant în acţiunea fabulei: .......... reprezintă tipul omului ..........., iar ........... este
tipul celui ........... . Astfel, alegoria aduce faţă în faţă personaje complementare, figura de stil
predominantă fiind personificarea : „...”, „...”.
O altă trăsătură care dovedeşte aparteneţa la fabulă a textului citat o constituie faptul că este
structurat pe două secvenţe: prima cuprinde o succesiune de scene care relatează ............ şi redă
dialogul dintre .......... şi ............, reprezentând naraţiunea propriu-zisă, după care urmează a doua
secvenţă, morala, aici explicită: „................................................”/implicită, ilustrând proverbul
„................................................” , adică partea în care ironia este procedeul prin care autorul îşi
dezvăluie intenţiile.
Conform celor argumentate anterior, textul citat este o fabulă, o povestire alegorică în care
sunt ironizate, satirizate şi condamnate defecte şi moravuri omeneşti, cu scopul de a fi îndreptate.

Argumentarea unei opinii cu privire la morala unei fabule

Fabula este specia genului epic, în proză sau în versuri, în care personajele sunt animale,
plante sau lucruri puse în situaţii omeneşti. Are un caracter didactic, conţinând implicit sau explicit, o
morală referitoare la forme de comportament sau trăsături de caracter specific umane.
Consider că morala fabulei citate, „.......”, scrisă de ..........., este explicită/implicită şi are
caracter moralizator, didactic, deoarece satirizează, ironizează şi condamnă defecte
omeneşti:......., ......., ......., făcând referire la faptul
că .............................................................................................................
În primul rând, morala este partea în care, prin intermediul ironiei, autorul îşi dezvăluie
intenţiile de a preciza faptul că .........................................................................................................................
Nu în ultimul rând, morala subliniază caracterul alegoric al fabulei, care pune faţă în faţă
personaje cu caractere complementare, bine reliefate, care sunt puse în situaţii omeneşti şi
întruchipează defecte care se vor îndreptate. Personajele au o construcţie satirică premeditată,
imaginea lor conducând la tipologii morale variate, cu rol determinant în acţiunea fabulei: ..........
reprezintă tipul omului ..........., iar ........... este tipul celui ........... . Astfel, alegoria aduce faţă în faţă
personaje complementare, figura de stil predominantă fiind personificarea : „...”, „...”.
De bună seamă că morala este încununarea primei secvenţe a fabulei citate, cea narativă, care
constituie o succesiune de scene ............. şi dialogului dintre ....... şi ......., personaje cu o construcţie
satirică premeditată, cu rol determinant în acţiunea fabulei: ....... este tipul omului ....., ....., iar ........
ilustrează tipul celui ......., ......., pentru care ....................................................................................................
În concluzie, se poate afirma că morala fabulei citate este explicită şi face referire la faptul că
„...”/implicită, ilustrând proverbul „...”
 Doina

Doina este o specie a genului liric, în versuri, de factură populară, specifică folclorului
românesc, prin care sunt exprimate sentimente de dor, de jale, de revoltă, de dragoste, etc.. Doinele se
clasifică în funcţie de sentimentele pe care le exprimă. Ca orice creaţie populară, doina are autor
anonim, caracter colectiv - la scrierea ei au contribuit mai mulţi creatori anonimi, oral - a fost
transmisă prin viu grai din generaţie în generaţie şi sincretic - poezia se îmbină cu muzica.
Nu există o definiţie a doinei. Ea este un simbol al existenţei spirituale a românului şi
fiecare o defineşte prin prisma propriilor sentimente şi prin prisma modului de receptare.
Vasile Alecsandri defineşte doina ca pe „cea mai vie expresie a sufletului românesc”.
Titlul este întotdeauna sugestiv. El numeşte elementul central al confesiunii lirice „.....”, fiind
redat printr-un substantiv comun. Este o invocare reluată şi în alte versuri şi accentuează ideea că
.............................................................................................................................................................................
Poezia (nu) este structurată pe strofe şi sentimentele dominante pe care le exprimă sunt
......................................... Adresarea directă, plină de afectivitate, este realizată prin intermediul
repetiţiei substantivului „.....”. Este o mărturisire directă a profundei impresii pe care ............... o
imprimă sufletului românesc. Pentru a exprima stări sufleteşti diverse, autorul anonim descrie
propriile trăiri, evidenţiind ...............................................................................................................................
Stărilor sufleteşti diferite le corespund rostiri diferite: ........... este ilustrată în versurile „.....”,
iar ... este redată în secvența lirică „.....”
Gândită aparent ca o concluzie, partea finală redă gradat sentimentele poetului, prin prezenţa
imaginilor auditive „.....”/vizuale „.....”/olfactive „.....”.
Limbajul folosit este de factură populară, cu frecvente regionalisme: „.....”,„.....”,„.....”
Versificaţia este tipică literaturii populare: măsura scurtă, de ......... silabe, ritmul trohaic şi
rima ......................... conferă muzicalitate interioară versurilor, accentuând sonor stările sufletești
exprimate.
Conform celor argumentate anterior, textul citat este o doină populară.

Descrierea tip tablou (argumentare)

Descrierea este modul de expunere prin intermediul căruia este conturat cadrul spaţio-
temporal al imaginarului artistic. Fragmentul literar în care descrierea este modul predominant de
expunere, folosit pentru a contura trăsăturile particulare ale unui interior, peisaj sau personaj, se
numeşte descriere literară. Se caracterizează prin subiectivitate şi printr-un limbaj expresiv.
Fragmentul citat din „............”, scris de ...................., este o descriere literară tip tablou.
Este caracterizată prin subiectivitate, limbaj figurat, expresiv şi percepţie particulară,
deoarece textul transfigurează realitatea prin prisma imaginaţiei autorului.
Este descris ................................................, respectându-se logica prezentării, conform căreia
realitatea descrisă este înfăţişată urmărindu-se axa orizontală şi verticală.
Sunt prezenţi indici spaţiali şi temporali, care contextualizează realitatea descrisă: „...” Fiind
subiectivă, descrierea se realizează atât la persoana a III-a: „...”, cât şi la persoana I şi a II-a: „...”, „...”.
Limbajul este caracterizat prin expresivitate, figura de stil predominantă fiind epitetul, care
sporeşte expresivitatea descrierii: astfel, „......” ................ „.....” şi „.....”..... „...”. .................................sunt
umanizate prin intermediul personificării: „...”, „...”, iar enumeraţiile accentuează aura de poveste
imprimată descrierii de sensibilitatea autorului: „...”, „...”.
.................................. este evidenţiat(ă) prin comparațiile „......”/hiperbolele „......” care
exagerează ...........................................................................................................................................................
Frumuseţea tabloului este amplificată în registrul vizual: „... „ , auditiv: „...”, olfactiv „...”
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat este o descriere literară în proză, o
descriere tip tablou, o ilustrare sensibilă şi originală a lumii care conturează universul narativ/liric.
 Nuvela

Nuvela este specia genului epic în proză, cu o acţiune mult mai dezvoltată decât a schiţei, cu o
intrigă complexă, cu mai multe personaje, cuprinzând o înlănţuire de fapte şi aspecte de viaţă
prezentate în strânsă relaţie unele cu altele.
Ca orice specie literară, nuvela are anumite caracteristici: prezintă, cel mai adesea, fapte
verosimile; acţiunea este susţinută de mai multe episoade, având însă un singur fir narativ; conflictul
este concentrat; intriga este riguros construită; se accentuează mai mult asupra caracterizării
personajului decât asupra acţiunii; stilul se caracterizează prin obiectivitate.
Naraţiunea „...” , scrisă de ................................. este o creaţie epică în proză, cu o acţiune mult
mai dezvoltată decât a schiţei. Acţiunea este susţinută de mai multe episoade, este structurată pe
momentele acţiunii şi prezintă un fapt verosimil: ...........................................................................................
Conflictul este concentrat: ....................................................................................................................
Intriga este riguros construită.
Ca în orice nuvelă, şi aici s-a accentuat mai mult asupra caracterizării personajului principal
decât asupra acţiunii: .........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Predomină stilul obiectiv, cu micile excepţii date de .................................... prin care naratorul
îşi exprimă anumite păreri despre personaje.
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat face parte dintr-o nuvelă, fiind un text
epic în care este surprins un aspect semnificativ de viaţă, autorul făcând şi o analiză psihologică de o
mare fineţe şi reliefând morala operei: .........................................................................................................

Romanul

Romanul este specia genului epic în proză, de mare întindere, care are o acţiune complexă şi
unitară, personaje numeroase, intrigă complexă şi oferă o imagine amplă şi profundă asupra vieţii.
Ca orice specie literară, romanul are câteva caracteristici: este o naraţiune amplă, o
construcţie complexă; acţiunea, cuprinzând mai multe fire narative, se complică treptat până la
deznodământ şi este structurată pe momentele subiectului; cuprinde mai multe personaje, care apar
cu caractere complexe, ce se pun în evidenţă pe măsură ce se desfăşoară naraţiunea; relevă conflicte
sociale, morale, psihologice,etc.; oferă o imagine amplă şi profundă asupra realităţii şi asupra vieţii
oamenilor; cunoaşte o mare varietate de forme.
Fragmentul citat din „...”, scris de ..............................., face parte din specia roman
deoarece oferă o imagine amplă şi profundă asupra realităţii şi asupra vieţii oamenilor, aceştia fiind
prezentaţi în mediul lor de viaţă, cu defecte şi calităţi. Sunt create astfel diverse tipuri de personaje:
..... este .........., ..... este ...........
Fiind epic, textul integral este structurat pe momentele subiectului, dar, având doar un
fragment, nu îl putem încadra într-un anumit moment al subiectului, putem doar deduce că face parte
din expoziţie deoarece ne sunt prezentate cadrul acţiunii: „......” precum şi personajul principal: ....../ intrigă,
deoarece întâmplarea relatată determină desfăşurarea acţiunii viitoare/desfăşurarea acţiunii, deoarece
întâmplările sunt relatate în ordinea firească a desfăşurării lor, punctul culminant, deoarece întâmplările
relatate constituie momentul de maximă intensitate al operei literare/deznodământ, deoarece se restabileşte
echilibrul tulburat în intrigă.
Pe parcursul romanului naraţiunea se împleteşte cu descrierea şi cu dialogul, predominând
naraţiunea, prin intermediul căreia sunt relatate întâmplările. Perspectiva narativă este cea obiectivă,
în care naratorul este omniscient și omniprezent, relatând întâmplările unui cititor fictiv, aspect
atestat de utilizarea verbelor narării la persoana a III/a „......”/subiectivă, în care naratorul participă
ca erou literar la succesiunea evenimentelor narate, aspect atestat de utilizarea verbelor narării la
persoana I „......”
Conform celor argumentate anterior, se poate afirma că fragmentul citat face parte din specia
roman, fiind o ilustrare spectaculoasă a realităţii transfigurate de imaginaţia autorului.
 Textul nonliterar

Textul nonliterar este rezultatul observării realităţii şi al transformării acesteia în informaţie.

Fragmentul citat din „......”, scris de ............................ este un text nonliterar, are un caracter
nonficţional, fiind bazat pe aspecte adevărate, controlabile, concrete ale realităţii
cotidiene: .............................................................................................................................................
Are scop educativ şi informativ, transmiţând convingeri, în încercarea de a determina cititorul
să creadă adevărul aspectelor prezentate.
Fiind text nonliterar, este lipsit de expresivitate, singura figură de stil acceptată şi folosită fiind
enumeraţia: „...”, „...”, care are rolul de a accentua un aspect prezentat: .............
................................................................................................................................................................
Stilul se caracterizează prin obiectivitate, claritate şi accesibilitate relativă, fiind prezenţi
termeni ştiinţifici, de specialitate, domeniul vizat fiind ..........: „...”, „...”, „...”, „...”.
Conform celor argumentate anterior, fragmentul citat este un text nonliterar, în proză, care
are scop informativ şi educativ, prezentând un aspect al realităţii prin intermediul termenilor de
specialitate care transmit date reale, precise, demonstrate ştiinţific despre .........
................................................................................................................................................................

Balada populară

Balada populară este specia genului epic în versuri, care prezintă o întâmplare din trecutul
îndepărtat, cu o acţiune simplă, cu un număr mic de personaje prezentate în antiteză.
Ca orice specie literară, balada populară are câteva caracteristici: întâmplările povestite se
petrec în trecutul îndepărtat; acţiunea este simplă; personajele sunt în număr mic, prezentate în
antiteză; elementele reale se împletesc cu cele fantastice, predominând cele fantastice.
Operă citată , „...............” este considerată o baladă. Capodoperă a poeziei populare româneşti,
„................” reliefează o foarte veche concepţie a românilor, o întreagă filozofie asupra vieţii şi a
morţii, asupra rostului omului în lume.
Balada are la bază ......................................................... Întâlnim aici motive fundamentale de
folclor românesc, ca : .........................................................................................................................................
Scenariul epic este foarte simplu şi prezintă ......................................................................................
Fiind operă epică, balada este structurată pe momentele subiectului. Expoziţia surprinde
..............................................................................................................................................................................
Atmosfera calmă din expoziţie este tulburată, în intrigă, de apariţia conflictului: ........................
...............................................................................................................................................................................
Desfăşurarea acţiunii îmbină relatarea narativă cu descrierea, şi este lirică dar şi dramatică,
cuprinzând ..........................................................................................................................................................
Punctul culminant al baladei este atins atunci când ....................................................., iar
deznodământul surprinde .................................................................................................................................
Scrisă în versuri scurte, cu măsura de ....... silabe, cu ritm trohaic, balada este admirabil
susţinută şi de alte elemente prozodice, ca rima ......................... .
Ca orice operă populară, balada „...............” are caracter anonim, oral, fiind transmisă prin viu
grai din generaţie în generaţie. Are şi caracter colectiv, la realizarea ei contribuind mai mulţi creatori
anonimi care i-au dăruit forma şi fondul care surprind prin simplitate şi prin spontaneitate şi
caracter sincretic, îmbinându-se poezia cu muzica.
Conform celor argumentate anterior, textul citat este o baladă populară, o operă
reprezentativă pentru înţelegerea spiritualităţii româneşti.
 Două caracteristici care atestă apartenenţa textului/fragmentului citat la genul epic sunt:
prezenţa naratorului, aici obiectiv/subiectiv, care relatează o întâmplare petrecută „......................”,
precum şi prezenţa personajelor care participă la acţiune: ......................, care
„......................................................” şi ..............................., care „................................................”.
Naraţiunea este modul predominant de expunere, perspectiva .......... fiind redată de folosirea verbelor
narării la persoana ...: „ ... ”, „ ... ”

Exemplu:
Două caracteristici care atestă apartenenţa fragmentului citat la genul epic sunt: prezenţa naratorului,
aici obiectiv, care relatează o întâmplare petrecută „a doua zi de dimineaţă”, „la locuinţa fetei în alb”,
precum şi prezenţa personajelor care participă la acţiune: Maria, care „în sinea ei încerca să îi dea dreptate
lui Tic” şi bunica Laurei, „o bătrână înaltă şi uscată”.
Naraţiunea este modul predominant de expunere, perspectiva obiectivă fiind redată de folosirea
verbelor narării la persoana a III-a: „a ieşit”, „pleca”

Două caracteristici care atestă apartenenţa textului/fragmentului citat la genul liric sunt:
prezenţa eului liric, mască a subiectivităţii, prin mărcile sale specifice, formele verbale şi pronominale
de persoana I şi a II-a/interjecţiilor/exclamaţiilor şi interogaţiilor retorice/punctelor de suspensie, care
trădează implicarea afectivă, precum şi exprimarea sentimentelor, trăirilor şi stărilor sufleteşti prin
intermediul unui limbaj expresiv. Ca figură de stil predomină ....., care ......., iar ca timp verbal
predomină ....., care .........

Exemplu:
Două caracteristici care atestă apartenenţa textului citat la genul liric sunt: prezenţa eului liric, mască
a subiectivităţii, prin mărcile sale specifice, formele verbale şi pronominale de persoana I şi a II-a: „venit-
ai”, „meu”, „n-ai auzit”/interjecţiilor: „Vrrr...”/şi a punctelor de suspensie, care trădează implicarea
afectivă: „Şi vrrr... un zbor de vrăbii zbucneşte dintr-un gard ...”, precum şi exprimarea sentimentelor de
melancolie, trăirilor şi stărilor sufleteşti prin intermediul unui limbaj expresiv. Ca figură de stil predomină
enumeraţia: „casă, parc, livezi”, „un taur muge; puţul cu lanţ şi roată ţipă”, care accentuează sonor ideea
exprimată, iar ca timp verbal predomină prezentul, care trădează intenţia de permanentizare a stărilor
sufeleteşti resimţite de eul liric: „muge”, „crezi”.

Două caracteristici care atestă apartenenţa textului/fragmentului citat la genul dramatic sunt:
prezenţa didascaliilor, care oferă informaţii privind punerea în scenă a piesei:
„...................................................................”/elementele de vestimentaţie „............................”, elemente de
decor: „...........................................”, sau marchează intrările şi ieşirile personajelor din scenă:
„................................................................................”, fiind şi un important mijloc de caracterizare a
personajelor: ........ este „...”, ....... este „...”, precum şi structura textului pe acte/scene/tablouri,
diviziuni şi subdiviziuni specifice textului dramatic, fapt ilustrat de prezenţa notaţiei:
„.....................................”. Dialogul este modul predominant de expunere, având funcţie dublă, de
caracterizare a personajelor şi de susţinere a evoluţiei acţiunii, textul fiind organizat în perechi de
replici: „- ........................./ - ............................”

Exemplu:
Două caracteristici care atestă apartenenţa fragmentului citat la genul dramatic sunt: prezenţa
didascaliilor, care oferă informaţii privind punerea în scenă a piesei: „privind cărţile cu
afecţiune”/elementele de vestimentaţie, decor: „trece pe canapea”, „roboteşte la bufet”, sau marchează
intrările şi ieşirile personajelor din scenă: „Miza vine şi ea ...”, fiind şi un important mijloc de
caracterizare a personajelor: ........ este „...”, ....... este „...”,precum şi structura textului pe
acte/scene/tablouri, diviziuni şi subdiviziuni specifice textului dramatic, fapt ilustrat de prezenţa notaţiei:
„Actul I. Scena II”.
Dialogul este modul predominant de expunere, având funcţie dublă, de caracterizare a personajelor şi
de susţinere a evoluţiei acţiunii, textul fiind organizat în perechi de replici: „-Te faci birjar?/ -Nu! Îmi
cumpăr o herghelie de cai pur sânge./ - Voi glumiţi, dar eu mă gândesc serios...”