EFECTUL PYGMALION

Era primavara anului 1964 cand un tanar psiholog de la Harvard, pe nume Robert
Rosenthal, obtinea permisiunea directorului unei scoli din San Francisco pentru a
face un test de inteligenta (IQ) pe elevii din mai multe clase primare, pentru a-i
identifica pe cei cu potential academic crescut. Imediat dupa test, acesta i-a
comunicat profesoarei care se ocupa de acesti elevi ca rezultatele au fost
remarcabile, iar cativa elevi din fiecare clasa ar fi fost destinati sa obtina rezultate
scolare fenomenale. Acesta i-a dat lista elevilor speciali si a plecat.

Dupa un an de zile, elevii au fost testati din nou si exact cum prezisese Rosenthal,
elevii desemnati ca fiind exceptionali au obtinut rezultate excelente, unii dintre
acestia reusind sa-si creasca scorul IQ cu mai bine de 27 de puncte. Abia acum
profesoara si colegii ei au fost informati ca nu li s-a spus tot adevarul. Astfel, testul
IQ a fost unul standard, iar elevii exceptionali fusesera alesi la intamplare. A fost
increderea profesoarei in potentialul acestor elevi cea care a condus la
performanta si nu vreo calitate innascuta a elevilor.

Evident ca aceasta minciuna a ofensat-o pe profesoara, insa apoi a inteles ca a fost

nevoie de acest truc pentru ca experimentul sa reuseasca. In ciuda controverselor
iscate, cercetarile lui Rosenthal in aceasta directie au facut cariera in istoria
psihologiei. Explicatia sa a fost ca atunci cand asteptam un anumit
comportament din partea cuiva, vom trata diferit acea persoana, iar acest
tratament tinde sa ii schimbe comportamentul.

MITUL LUI PYGMALION

In mitologia greaca, Pygmalion este un sculptor talentat de pe insula Cipru care,
detestand moravurile usoare ale femeilor din preajma sa, decide sa ramana
celibatar si sa se dedice exclusiv artei sale. Zeii insa aveau altceva in gand pentru
el. Curand acesta va sculpta in fildes statuia unei femei pe care o va gasi atat de
perfecta incat se va indragosti de ea. O va saruta, ii va aduce daruri si chiar ii va
pregati un pat somptuos. Dupa ceva vreme, cand zilele de festival dedicate
Afroditei au sosit, Pygmalion s-a rugat zeitei sa-i daruiasca o sotie dupa chipul si
asemanarea statuii sculptate de el. Intorcandu-se acasa, acesta a sarutat statuia si a
simtit ca buzele acesteia erau calde. Sarutand-o din nou a descoperit ca fildesul isi
pierduse din duritate si statuia prinde viata. Afrodita tocmai ii indeplinise dorinta.
La o data necunoscuta, unii autori i-au dat statuii numele Galateea.

ASTEPTARI MARI

Experimentului lui Rosenthal ar putea fi rezumat astfel: asteptarile mari conduc la

performante mari. El e cel care l-a numit efectul Pygmalion, plecand de la legenda
eroului omonim. Acest efect poate fi aplicat in orice domeniu de la educatie
parentala sau scolara la sport si pana la locul de munca sau armata. Cheia ramane
capacitatea de a inspira pe cei de la care avem asteptari sau dorim sa obtina
rezultate cat mai bune. Evident nu e chiar atat de simplu si de multe ori succesul e
legat de acea deceptie prezenta in experimentul originar.
Efectul Pygmalion e adesea reprezentat sub forma unui cerc unde increderea
noastra cu privire la abilitatile celuilalt ne influenteaza actiunile fata de acesta. Mai
departe, actiunile noastre au un impact asupra convingerilor sale despre sine, ceea
ce il determina sa actioneze in convergenta cu asteptarile noastre despre el, astfel
intarindu-ne asteptarile cu privire la acesta. Se creaza astfel un cerc virtuos in care
increderea genereaza performanta. Evident, se poate crea si un cerc vicios cand
lipsa noastra de incredere in cineva il demoralizeaza si performeaza sub potentialul
sau.
In cazul experimentului lui Rosenthal la scoala primara, profesorii au avut tendinta
de a dedica mai multa energie elevilor speciali. La randul lor, acestia fiind solicitati
mai des pentru a raspunde, s-au implicat mai mult la clasa, ceea ce a atras un
feedback pozitiv din partea profesorilor. Situatii similare se intampla peste tot, nu
doar in scoala. Uneori ajunge ca o persoana sa ne fie simpatica pentru a-i acorda
mai mult credit si subconstient a o investi cu mai multe sanse de succes. Cand esti
inconjurat de astfel de asteptari si de oameni dispusi sa te sustina, motivarea e
alta si uneori gasesti resursele pentru a reusi, lucru care poate intr-un alt scenariu
nu s-ar fi intamplat.

Be an encourager. The world has plenty of critics already. (Dave Willis)

In fiecare din noi exista un rezervor de energie care are nevoie de un context
favorabil pentru a fi valorificat. Iar cand vine vorba de copii, elevi, oameni care
lucreaza intr-o companie sau formeaza o echipa, e nevoie de persoane care sa-i
inspire, sa-i incurajeze, sa creada in ei. De altfel, parte din succesul nostru e
rezultatul increderii care ni s-a acordat de-a lungul timpului, chiar si atunci cand nu
eram printre cei speciali. Acum, la randul nostru suntem chemati sa-i incurajam
pe ceilalti, sa vedem in ei posibilitati, nu limitari, pentru ca uneori limitele lor
sunt o proiectie a limitelor noastre.