Nasul și Sinusurile

Cauzele biologice/emoționale ale conflictelor la nivel de nas și sinusuri sunt

două, în funcție de țesutul afectat:

Mucoasa nazală (ectoderm): conflict de adulmecare. A adulmeca =

verificarea unei situații sau a unui loc care poate reprezenta un pericol.
Adulmencăm întotdeauna situații sau persoane noi, încercând să simțim
dacă ne paște un potențial pericol și dacă suntem în siguranță, adulmecăm și
când căutăm intens ceva sau pe cineva (mai ales la copii este vorba despre
mama), adulmecăm când avem așteptări, etc.

Posibilele simptome care apar în urma unui conflict care implică mucoasa
nazală: secreții relativ lichide (muci apoși), nas înfundat, congestie nazală,
strănut, așa zisele “răceli și guturai”, sângerare nazală (când faza de conflict
activ durează prea mult).

Submucoasa nazală (endoderm): îmi pute un miros, o situație sau o

persoană și alte conflicte care le găsești mai jos în descriere.

Posibilele simptome care apar în urma unui conflict care implică

submucoasa nazală și sinusurile: muci gelatinoşi, transparenţi sau colorați
(„mucopurulenți"), sau care conțin fire de sânge - care provin din nas sau din
sinusuri - tendința de a se scobi în nas, coş în nas, sinuzită maxilară sau
paranazală, secreții mucopurulente care curg prin spatele nasului pe faringe
(retronazale), curgerea de apă din nas.
Mucoasa nazală - guturai, strănut, nas înfundat, muci
Noile Legi Biologice - Gabriel Mărgărit

Ectoderm, cortexul cerebral

Manifestările conflictului biologic: muci apoși, nas înfundat, strănut, sângerare

nazală

Ce este un conflict de adulmecare?

În ciuda teoriei evoluției şi a ideii că omul nu este decât un animal evoluat din maimuţă,
niciun singur cercetător, cu excepţia dr.-ului Hamer, nu s-a gândit că nasul, ca şi la animale,
ar putea fi folosit şi la adulmecare, nu doar la mirosit. Adulmecarea şi mirositul sunt două
lucruri distincte. Adulmecarea înseamnă verificarea unei situații sau a unui loc care poate
reprezenta un pericol. Zgomotele, schimbarea direcției vântului sau a luminii sunt motive de
adulmecat la animale. Orice schimbare sau situație incertă duce aproape automat la
adulmecare. Un animal care ajunge într-un loc nou îl adulmecă în mod conştient, pentru a
vedea dacă locul este sigur şi nu există pericole, duşmani sau rivali. Adulmecatul încetează
abia când animalul realizează că nu există un pericol. Şi noi, oamenii, adulmecăm atunci
când apare o situație nouă, un posibil pericol, când întâlnim persoane necunoscute sau când
ajungem într-un loc nou. Dacă adulmecarea a fost scurtă, apare, de obicei, numai un
strănut. Dacă adulmecarea a fost însă intensă sau a durat mult timp, ea se va face
observată prin ceea ce se numeşte "guturai" sau „răceală” şi se caracterizează prin nas
înfundat şi/sau scurgerea secrețiilor din nas. Atunci când situația incertă durează mai mult
timp sau când pericolul este considerat a fi mai mare, sufletul ne ajută să adulmecăm mai
eficient, subțiind mucoasa nazală și reducând senzitivitatea acesteia, pentru ca aerul şi
eventualele particule de praf trase pe nas să nu ne gâdile mucoasa. Dar, după încheierea
adulmecării, în faza PCL (de refacere a țesutului), senzitivitatea mucoasei se normalizează,
ea devine din nou sensibilă, chiar prea sensibilă, nasul începe să ne gâdile şi se ajunge
astfel la binecunoscutul strănut. Viteza cu care iese aerul din plămâni în momentul
strănutului este de până la 900 km/h, iar acest lucru nu este întâmplător, căci, în acest mod,
nasul este curățat de particulele de miros trase pe nas înainte. După strănut, nasul este deci
din nou curat şi pregătit pentru o nouă adulmecare. Un strǎnut este imposibil în faza activă a
adulmecării, căci aici senzitivitatea nervilor mucoasei nazale este redusă aproape la zero.
Un strănut în faza de adulmecare ar da de gol poziția animalului. Un animal sau un om nu
poate deci strănuta decât atunci când se simte în siguranță, după ce pericolul nu mai există.
Aşadar, strănutul apare mereu după terminarea unui pericol real sau imaginar, după
terminarea unei situații incerte sau a adulmecării unui loc nou, a unor persoane noi. În faza
PCL (de reface a țesutului) este refăcută mucoasa (dacă a fost subțiată înainte). Refacerea
implică inflamația mucoasei, datorită aportului mărit de sânge şi a diviziunii celulare. Această
umflare a mucoasei obstrucționează temporar nasul („nas înfundat"). Din cauza obstrucției,
secreția nazală, care mai înainte curgea în gât, curge acum în sens invers (nasul "curge"
încontinuu către gât atunci când nu suntem „răciți", căci acesta trebuie menţinut mereu
umed, pentru a umezi aerul inspirat). Cel mai des „răcesc" copiii mici. Cu cât mai mici, cu
atât mai mare şansa de „a răci". Cauza nu este nicidecum „un sistem imunitar nedezvoltat"
şi nici „frigul", ci doar teama de ceva necunoscut. Spre deosebire de vremurile trecute, când
doar câțiva oameni aveau posibilitatea de a călători cu copiii, în ziua de astăzi copiii sunt
purtați încă de mici în foarte multe locuri: la cumpărături, în vizită la rude, la bunici, în
concedii, la controale medicale şi terapii, la creşe şi grădinițe, la diverse locuri de joacă, în
parcuri de „distracţii", grădini zoologice etc. Astfel, sugarii şi copiii mici de astăzi sunt expuşi
la foarte multe situații noi, care necesită o adulmecare.

Majoritatea copiilor mici „răcesc" după o călătorie şi acest lucru nu are nimic cu frigul,
microbii, aerul uscat din avion sau „curentul", ci doar cu adulmecarea din timpul călătoriei,
unde totul este nou şi schimbător. Practic, orice situație nouă şi orice schimbare sunt un
prilej de adulmecare pentru un copil mic: vizitele rudelor, botezul, creșa, grădinița, noul loc
de joacă, noii copii de la locul de joacă, noul tobogan, prima zăpadă, primul săniuș, prima
bătaie cu zăpadă, prima dată la piscină, primul meci de fotbal, noua locuință după mutare,
noua şcoală. Schimbarea grădiniței, noii colegi de grupă sau o educatoare nouă la grădiniță
sunt motive de adulmecat. Chiar și schimbarea mobilei din casă sau cadourile făcute de
părinți duc uneori la o adulmecare. O altă sursă de conflicte de adulmecare este mersul la
spital sau la medic, unde există multe situații necunoscute, oameni străini şi, mai ales,
potențiale pericole. Tot ce se întâmplă la un control medical sau la o vaccinare copilul vede
cu totul altfel decât adulții: „ce-i chestia aia ascuțită cu un ac în vârf?", „de ce îmi deschide
gura şi se uită în ea?", „ce îmi bagă în ureche?", Ce au de gând să-mi facă oamenii ăştia?"

Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât mai des şi mai intens vor adulmeca, fiindcă pentru ei cele
mai multe lucruri şi situații sunt necunoscute. Animalele care trăiesc în sălbăticie nu
adulmecă timp de câteva ore, aşa cum este la oameni. Ele adulmecă doar pentru scurt timp,
după care ori fug, ori se liniştesc. Cu animalele domesticite lucrurile se schimbă. Dacă ați
văzut cai sau vaci cărora le curge nasul, cauza este aceeași: au fost nevoiţi să adulmece
prea mult timp. Erau, probabil, animale deranjate des de oameni, vizitate continuu de
oameni, plimbate cu maşina sau amenințate de alte animale (câini?). Pe lângă situațiile şi
locurile noi, mai există și pericole sau situații periculoase care duc la adulmecat. În birouri,
angajații strănută foarte des după primirea unui e-mail, a unei veşti sau sarcini, a unui apel
telefonic, după încheierea vizitei neaşteptate a unui şef/coleg. Sau după ce ne-am dat
seama cum rezolvăm o problemă, problema respectivă fiind percepută ca o situație nouă
sau incertă.

Dacă, în timp ce nasul este înfundat, apare o nouă adulmecare, nasul se va desfunda destul
de rapid, dând impresia că starea s-a ameliorat. Din cauza noului conflict de adulmecare,
mucoasa nazală iese din faza de reparaţie şi reintră în faza CA (faza de conflict activ) .
Pentru a desfunda nasul copiilor, mamele sunt în stare să facă orice: să le picure tot felul de
picături în nas, să le pună ceapă pe noptieră sau pe piept, să le absoarbă mucii cu
aspiratoare sau pompe. Unele reuşesc acest lucru, însă succesul nu este de lungă durată,
pentru că tot ce fac cu aceste metode este doar să creeze copilului un nou conflict de
adulmecare. Acesta întrerupe temporar reparația mucoasei, lucru care duce la lungirea fazei
de reparație. Un copil mic nu înțelege ce face mama. Pentru el tot ce face este ori nou, ori
deranjant, ori periculos, ori nu-i place cum miroase. Multe mame au remarcat că nasul
înfundat al copiilor se desfundă subit când ajung cu ei la medic sau în locuri noi. Cauza
desfundării este doar apariția unei noi situații periculoase sau noi, deci un nou conflict.
„Desfundarea" nasului cu ajutorul unor substanțe cu miros puternic (miros de mentă,
eucalipt, camfor etc.) nu este neapărat ceva rău, căci un nas înfundat noaptea poate fi cu
adevărat chinuitor şi situaţia poate declanşa noi conflicte (frică de asfixiere 👉 secreții
transparente din bronhii). Dar atunci când copilul este deranjat de miros sau de manevrele
mamei, el va face un nou conflict (conflict de putoare sau de adulmecare).

Ulcerația mucoasei nazale și reparația ei sunt două faze care durează cam la fel de mult,
dacă reparația nu este întreruptă. Frica de frig şi ideea că „răceşti dacă stai în frig" pot
declanşa un proces de adulmecare, deoarece în acest caz credem că ne aflăm într-o situație
periculoasă. La fel este şi cu ,,frica de curent", „frica de a ieși afară după spălatul pe cap"
etc. Sufletul nu face diferența între fricile reale şi fricile imaginare. Practic, dacă există un
pericol în mintea noastră, sufletul va reacționa ca în cazul unui pericol real. Acum putem
înțelege de ce copiii de la țară nu răceau la fel de des ca cei de la oraş. Nu era din cauză că
stăteau mult la aer curat şi mâncau mai sănătos, ci doar din cauză că aceştia aveau o viață
mult mai monotonă, fără multe schimbări, călătorii şi lucruri noi. Satul avea doar câteva
străzi şi toţi se cunoşteau între ei. Bunicii trăiau, de regulă, în aceeaşi casă cu părinții, iar
grădinițe nu existau la țară. Nici locuri de joacă nu existau. Copiii cu care se jucau erau
mereu aceiași. Copiii de astăzi trebuie să se împartă între casă, bunici, grădiniță și mai
multe locuri de joacă. Unii sunt duşi de mici la înot sau la tot felul de sporturi pe care le
doresc doar părinții. Concediile în care se zboară cu avionul au devenit o rutină. În
cărucioarele de copii moderne, copiii sunt puşi cu spatele la părinţi şi cu fața către
necunoscut, ceea ce este o sursă de conflicte. Monotonia şi liniştea sunt, în această fază a
vieții, ceva biologic și benefic pentru copii şi îi scuteşte de conflicte inutile. Singura metodă
efectivă de a preveni răcelile la sugari şi copiii mici este de a-i ține cât mai mult timp acasă,
fără vizite, musafiri sau cărat prin oraş la cumpărături, fără concedii și călătorii. În plus, copiii
mici preiau conflictele părinților sau ale persoanelor care îi îngrijesc, îndeosebi ale mamei,
astfel încât un conflict de adulmecare suferit de mama se va manifesta la copil. Copilul va
„răci" deci în locul mamei sau împreună cu ea. Starea psihică a părinților, îndeosebi a
mamei, este oglinda stării de sănătate a copilului şi viceversa. Multe adulmecări sunt însă
inevitabile, pentru că este imposibil în ziua de astăzi să ferim copilul de toate pericolele sau
sursele de conflict.

Experiențele pe care le are un copil pentru prima dată în viață au un potențial foarte mare de
a declanşa un conflict de adulmecare. Prima zăpadă din viață, primul săniuș, prima oară la
piscină, primul meci de fotbal, prima zi la grădiniță/şcoală, primul concurs, prima vacanță,
prima dată la bunica în vacanță, prima dată la grădina zoologică, prima dată cu dureri de gât
sau urechi. Înțelegând procesul adulmecării, ne putem explica, în sfârşit, şi „răceala" din
cauza frigului", a şezutului pe ceva rece, a ieșitului din casă cu părul ud, a curentului, a
aerului condiționat, a contactului cu virusurile etc. Toate aceste lucruri ne sunt programate
de mici ca fiind pericole. Şi, când dăm de un pericol, fie că este real, fie că este imaginar,
reacţionăm în mod automat prin adulmecare. În țările nordice, unde oamenii nu au frică de
frig, ei nu prea răcesc de la frig, deşi acolo ar exista motive mai multe. Dar asta, nu datorită
faptului că acei oameni ar fi „căliți" fizic, ci pentru că ei nu consideră frigul ca fiind un pericol.
Oamenii care au frică de răceală, de virusuri, de gripă şi de curent adulmecă cel mai des şi
mai intens şi, ca urmare, răcesc" cel mai des. Atunci când mucii sau nasul înfundat apar în
timpul unei alte boli sau la sfârşitul acesteia, este posibil ca adulmecarea să fi fost produsă
de situația periculoasă cauzată de boala dinainte. Mai ales atunci când un copil are pentru
prima dată o anumită boală (situație nouă) sau când mama are frică din cauza bolii copilului.
Datorită faptului că nasul înfundat este un simptom al fazei necesare de reparație a
mucoasei nazale, iar reparația este făcută de organism fără niciun ajutor din afară, trebuie
să fie clar că administrarea de medicamente, de remedii naturiste sau homeopatice, în ideea
de a vindeca" sau scurta reparația, este doar o iluzie. Nu există remedii homeopatice sau
naturiste care să scurteze reparația sau să o accelereze. Cu atât mai puțin un medicament
chimic. La fel de iluzoriu este şi „efectul de protecţie" produs de un vaccin, ca, de exemplu,
cel contra gripei, căci gripa nu este nimic altceva decât un cocktail de simptome ale mai
multor conflicte suferite simultan sau consecutiv. Niciun vaccin nu poate proteja de conflicte
şi cu atât mai puțin de un conflict de adulmecare. Remediile care suprimă sau reduc
simptomele lungesc în mod automat durata totală a reparaţiei mucoasei. Desfundarea
nasului cu ajutorul substanțelor care miros puternic (mentă, camfor, spray de nas etc.) nu
este „vindecare", ci doar întreruperea fazei de reparație. Trebuie cântărit mereu între
avantajul de a desfunda temporar nasul şi prelungirea reparației din cauza întreruperii ei.
Uneori este bine să nu facem nimic, alteori desfundarea temporară a nasului este mai utilă
decât un nas prea înfundat.

Conflictul: conflict de adulmecare: situaţii, persoane sau locuri necunoscute, noi,

periculoase.

Culmea este că tocmai acest conflict, care este atât de frecvent şi de uşor de înțeles, este,
după 30 de ani de la descoperirea Noilor Legi Biologice, încă confundat de aproape toți
„specialiştii" în NMG sau plagiate ale NMG (chiar şi dr. Hamer a făcut această greşeală
până la moarte) cu conflictul de putoare", care nu afectează mucoasa, ci submucoasa
nazală sau a sinusurilor maxilare (apar cu totul alte simptome)!

Sensul biologic: reducerea senzitivității mucoasei şi eventual ulcerația mucoasei nazale,

pentru a lărgi nasul. Astfel se poate adulmeca mai eficient direcția de unde vine pericolul. Un
strănut devine imposibil în această fază.

Faza de conflict activ: lărgirea nasului prin ulcerația (subţierea) mucoasei nazale. Dacă
faza CA (conflict activ) durează mult timp, se poate ajunge, din cauza ulceraţiei, şi la
sângerări din nas. Acestea mai apar şi din alte cauze, ca excesul de sânge care apare în
faza de reparaţie a oaselor.

Faza de reparație: refacere celulară cu inflamație, care duce la nas înfundat şi secreții
nazale. Senzitivitatea mărită duce la strănut şi la gâdilat în nas. Secrețiile nazale, care sunt
în general destul de lichide (nu sunt nici foarte apoase, dar nici foarte gelatinoase sau
"purulente"), curg în afara nasului sau în faringe, în funcție de obturația nasului.

Diferențiere: secrețiile gelatinoase,, fie că sunt transparente şi curate (faza CA), sau
colorate şi „murdare" (galbene, verzi, maro faza PCL), nu provin de la mucoasa nazală, ci de
la submucoasa nazală, care este asociată cu alt conflict (,,nu pot respira pe nas" din cauza
nasului înfundat). Sau de la sinusuri (conflict de putoare).
Submucoasa nasului, a sinusurilor maxilare și paranazale -
sinuzită

Endoderm, trunchi cerebral.

Manifestări ale conflictelor submucoasei nazale: muci gelatinoşi,

transparenţi sau colorați („mucopurulenți"), sau care conțin fire de sânge -
care provin din nas sau din sinusuri - tendința de a se scobi în nas, coş în nas,
sinuzită maxilară sau paranazală, secreții mucopurulente care curg prin
spatele nasului pe faringe (retronazale), curgerea de apă din nas.

Submucoasa nasului şi a sinusurilor maxilare are mai multe funcții:

- funcție de protecţie şi curățire
- producerea de mucină (muci transparenți), pentru a ajuta la eliminarea
unui corp străin din nas (similară cu cea din bronhii sau intestine)
- umezirea nasului la uscăciune sau ger cu ajutorul unei secreții apoase
- curățirea nasului de mirosuri neplăcute cu ajutorul unei secreții apoase

Producţia mărită de mucină sau de alte secreţii şi creșterea țesutului

submucoasei („tumoare") din aceste zone pot apărea din cauza
următoarelor conflicte:

a) Conflict de murdărire sau atac al nasului (mirosuri urâte sau mizerie).

Aici apar o creştere tisulară în faza CA (activă), o destrămare tuberculoasă în
faza PCL (de reparație a țesutului). Acest lucru poate însemna un coş în nas
(de obicei, un pic dureros).

b) Conflictul „nu pot respira bine pe nas" - apare din cauza nasului
înfundat (nasul se înfundă în faza PCL "de reparație" a unui conflict de
adulmecare). Aici apar o creştere tisulară în faza CA "de conflict activ" şi o
destrămare tuberculoasă în faza PCL a țesutului care produce mucina.

Scopul este eliminarea corpului străin care înfundă aparent nasul. Deci cine
se simte deranjat de nasul înfundat, face în faza CA muci gelatinoşi şi
transparenţi, iar în faza PCL destrămare tuberculoasă, care duce la muci
purulenți, colorați și lipicioşi (similar cu cei produşi de bronhii). Un conflict de
adulmecare rezolvat (mucoasa) duce uneori la un conflict secundar
(submucoasa), în care apar muci gelatinoşi (care la unii copii țin mult timp).
Probabil conflictul recidivează din cauza senzației de a fi murdar de muci sau
de a nu putea respira bine din cauza lor. Deseori, numai o nară produce muci
sau este înfundată, în timp ce cealaltă este liberă.

c) Urmarea gerului, a frigului sau a unui miros neplăcut. Aici corpul

produce în faza CA o secreţie apoasă, pentru a umezi mucoasa sau a curăţi
nasul, iar în faza PCL aceasta dispare. Poate să apară şi o creştere tisulară,
dacă acest proces durează mult timp. În acest caz este posibil ca nasul să fie
permanent înfundat din cauza creşterii celulare. Este posibil ca de la multe
recidive ale acestui conflict să se distrugă prin cicatrizare acest ţesut care
produce secreția, lucru care să ducă, cu timpul, la un nas uscat.

d) Conflict de putoare: „îmi pute ceva (la propriu)", „mă deranjează un

miros", aversiune față de un anumit miros.

Aici, cel mai des găsim următoarele mirosuri: mirosul ţigărilor sau al
scrumierei, de parfum sau detergent, mirosuri puternice de la uleiuri eterice,
plante, benzină sau alte chimicale, mirosul de clor sau de substanţe folosite
la curățat, mirosul unei anumite mâncări, mirosul de ars sau de mucegai,
miros de hoit sau de băuturi alcoolice etc. De obicei, aversiunea sau
sensibilitatea la anumite mirosuri este urmarea unei şine instalate la un șoc
emoțional. De cele mai multe ori, persoana nici nu ştie că secreţiile din nas
sau senzaţia din sinusuri sunt induse de acele mirosuri. Deoarece foarte mulţi
oameni fumează sau se parfumează, cele mai frecvente şine sunt fumul de
ţigară sau parfumurile. Există chiar fumători care au „alergie" la mirosul
fumului de ţigară, fără să conştientizeze acest lucru.
Atenție: De obicei, conflictul de putoare este indus de mirosuri reale şi nu de
situații sau persoane care ne put", la modul figurativ, aşa cum se crede în
NMG sau plagiate ale acesteia.

La acest conflict cel mai des este afectată partea stângă. Dacă este afectată
partea dreaptă, atunci conflictul este un pic diferit, dar poate fi legat tot de
mirosurile neplăcute: ,,trebuie să detectez un anumit miros sau să detectez
un miros neplăcut care mă deranjează, pentru a-l putea evita la timp". De
exemplu, cineva e deranjat de mirosul fumului de ţigară şi este tot timpul în
alertă pentru a închide geamul la timp când fumează cineva. Submucoasa
nării sau a maxilarului pe dreapta va creşte pentru a-l ajuta pe individ să
miroasă mai bine acel miros. Dar cum va da de acel miros neplăcut, va
reacționa cu partea stângă.
Partea stângă: „mă deranjează/îmi displace un anumit miros". „Îmi pute
ceva". Aversiune sau sensibilitate la un anumit miros.

Partea dreaptă: „a trebuit să miros un anumit miros, ca să-l pot evita sau
fiindcă a fost ceva important mine". De obicei este vorba de evitarea
anumitor mirosuri care ne deranjează, lucru care duce la o adulmecare în
scopul depistării sau evitării acelui anumit miros nedorit.

Submucoasa creşte în volum în faza

CA (de conflict activ) pentru a ajuta nasul să miroasă mai bine sau ca să îl
înfunde, pentru a nu mai putea mirosi ceva neplăcut. Creşterea este
destrămată tuberculos în faza de reparație. Rezultatul acestei destrămări
sunt „mucii purulenți", mucii verzi sau galbeni din nas sau mucii uscați sau de
consistența plastilinei. Scobitul în nas nu este deci un tic, ci o necesitate
neînţeleasă. Această formă de puroi este posibil să se formeze atunci când,
din cauza cicatrizărilor repetate, țesutul care îl produce nu mai funcționează
bine. La una sau mai multe din formele de sinuzită (maxilară, paranazală sau
frontală) curge la un anumit moment apă din nas. Cel mai probabil este
epicriza conflictului şi apa are rolul de a curăţi nasul (de mirosul respectiv).
Dar, teoretic, poate să fie şi faza de conflict activ. La mucoasa sinusurilor
contează probabil lateralitatea biologică (dacă este un conflict asociat cu o
persoană). Există persoane foarte sensibile la mirosuri. Acest lucru se trage
de la perioadele în care nasul a fost foarte sensibil (faza PCL a unui conflict
de adulmecare) sau fiindcă au suferit un şoc în care a fost implicat un miros,
care acum a devenit o şină. Unii oameni obişnuiesc, precum animalele, să
miroasă cu atenție mâncarea şi orice lucru cu care au de a face (tipul
„olfactiv").

Cazuri de conflicte pe Submucoasa nazală:

Persoană „olfactivă": „Am o cunoștință care adulmecă tot timpul, miroasele

actele, de exemplu, tot timpul e cu nasul înfundat şi face tot felul de
tratamente homeopate. Şi eu am avut situaţii când m-am surprins că
adulmecam situații, locuri noi, exact ca un animal."

Copil „olfactiv": "Copilul meu mai

mare are acest obicei, să miroasă înainte de a mânca orice mâncare, iar
dacă nu-i place cum miroase nu mănâncă. Înainte îl forțam şi avea probleme
cu gâtul (amigdalită), dar acum ştiu să-i pregătesc pe gustul lui, că nu am
încotro."
Nara stângă înfundată de la mirosul gunoiului: „Copilul vine ieri de la
grădi cu nara stângă înfundată. Îl întreb ce i-a mirosit urât la grădi și zice: 'a
trecut doamna cu coșul de gunoi pe lângă mine când eram la masă, mi-a
venit să vomit de la miros și mă doare și-n gât de la o legumă care nu mi-a
plăcut din ciorbă' . Discutăm despre asta, îi explic că a trecut și când nu-i
place ceva să nu mănânce. După două ore îmi spune că a trecut tot."

Apă din nas şi strănuturi ca reacţie la odorizantul de cameră: „Nu ştiu ce

am păţit, dar îmi curge nasul şi ochiul stâng îmi lăcrimează. Doar pe partea
stângă. Şi strănut destul de des. M-am tot gândit şi nu am găsit niciun
conflict. Am luat Sabadilla CH15, dar nu a avut efect. Sunt friguroasă de fel şi
am crezut că poate cauza este aparatul instalat la muncă pentru a menţine o
temperatură constantă. Când temperatura creşte, aparatul bagă aer rece.
Acum am nasul foarte roşu, iar când mă ating cu şerveţelul mă ustură foarte
tare." Update: Acum îmi amintesc că am cumpărat un spray de cameră, care
miroase exact ca la mama acasă, şi am dat cu el prin toată casa, iar
prietenul meu a zis: 'Miroase ca la soacra. Mai lipseşte să vină ea aici şi e
tacâmul complet'. Cred că asta este. Toată ziua abia am lucrat, fiind tot cu
şerveţelele după mine. Acel spray chiar are un miros puternic." Comentariu:
dacă nasul curge „ca la robinet", cu apă, e un conflict de putoare, de obicei.
Apar strănuturi multe şi mâncărime în nas.

Apă din nas curgând în exces: Asta am eu acum. Am fost plecați de

sărbători şi, fiindcă nu a avut cine aerisi casa, a prins un miros pregnant de
aer stătut, îmbâcșit, care mie-mi displace teribil (eu sunt și cam sensibilă în
privința mirosurilor urâte). Probabil în două zile va trece, după ce mai
aerisesc drastic de câteva ori.

Sinuzită de la mirosuri: „Eu sunt obsedată să miros tot, miros şi vasele după
ce le spăl. Acest simț mi s-a dezvoltat în timpul sarcinii şi a rămas aşa. Acum
simt şi mai tare orice miros, chiar şi de la depărtare. Cred că am găsit, cauza
episoadelor repetate de sinuzită şi a secreției gelatinoase continue, de care
nu mai scap, care mi se prelinge pe faringe şi care mă oboseşte. Eu mă
gândeam la situații complicate, periculoase, mirosuri complicate şi
puturoase, când, de fapt, eu sunt maniacă la mirosit orice şi imediat mă
deranjează orice miros."

Sinuzită după o răceală: „Am tras odată o răceală zdravănă după ce, într-o
noapte de vară, la Costineşti fiind, am dormit pe o saltea cu aer, afară, pe
beton. Noaptea aia mi-a fost un pic frig, dar nu era motiv de răceală. Însă
mi-a fost cam frică să nu răcesc, fiindcă simţeam betonul mai rece şi
stătusem şi toată ziua în apă. A doua zi, după sculare, nu am avut nimic. Am
stat însă toată ziua în apă şi m-am tot gândit dacă nu voi răci cumva stând
atâta. Deci iarăşi adulmecare. Abia către seară, când am plecat acasă cu
trenul, a început „răceala". Clar, terminasem adulmecarea. Țin minte doar că
îmi curgea nasul rău, dar nu mai ştiu exact cum. Era senzația de „am răcit
cobză". Până am dat de Noile Legi Biologice, eram convins că am răcit de la
dormitul pe betonul rece sau de la statul prea mult în apa mării. Pe lângă
asta, am făcut şi o amigdalită de la un alt conflict. Iar ceva mai târziu, din
cauza sensibilității nasului, am făcut o sinuzită (nu-mi place ce miros).
În perioada aceea mă deranjau toate mirosurile puternice, din cauza nasului.
Din pricina convingerii că am răcit de la betonul rece s-a instalat o şină cu
tema „podeaua rece e periculoasă", care îmi declanşa mereu acest tip de
guturai, la care curge apă din nas şi apar multe strănuturi şi gâdilături, deci
nu un guturai clasic, cu nas înfundat sau cu muci gelatinoşi. Probabil sunt
aceleaşi simptome ca cele care au fost atunci, prima oară. De atunci, am mai
"răcit" aşa de mai multe ori, însă până nu am cunoscut Noile Legi Biologice
nu am realizat şina. De două ori am răcit când am ieşit cu picioarele goale pe
gresia de pe balcon, iarna. Cum eram numai în tricou şi încălzit, am crezut că
asta e cauza. De fapt, cauza era doar contactul cu gresia rece. Altădată am
răcit după ce am fost vreo două ore pe un lac îngheţat. Eram îmbrăcat bine
şi aveam cizme călduroase, însă am simțit totuşi frigul în picioare. Nu mi-a
fost frig, dar reacția la şină a apărut. Chiar m-am mirat atunci cum naiba am
răcit fără să-mi fie deloc frig. Altădată am "răcit" după ce am mirosit nişte
bețișoare parfumate, un miros care nu-mi place deloc. Am rămas foarte
sensibil la anumite mirosuri mai puternice, de la răceala suferită în vara
aceea. Momentan reacționez imediat, cu înfundarea nării stângi, la mirosul
de parfum, de fum de ţigară, de detergent sau de la alte mirosuri intense."

Sinuzită de la miros urât: „Azi, când am dus fata la antrenament, ne-am

întâlnit cu colegele ei şi am stat puțin de vorbă. Una dintre ele a spus că o
doare tare capul fiindcă are sinuzită. O întreb: 'De când?' 'De-o săptămână' ,
răspunde. 'Ce ți-a puțit cu o zi înainte de a te durea?' 'Păi, nu ştiu. Oricum, a
zis mami că, dacă mai fac o dată sinuzită, apoi fac meningită şi pot să mor.'
'Şi ai crezut-o?' 'Păi da, că e mami.' 'Ai mai avut sinuzită?' 'Da, o dată. A zis
mami că am stat în ploaie şi m-a bătut ploaia pe frunte şi de acolo.' 'Păi şi
cum, atunci a plouat şi acum nu!'
'Nu știu, dar aşa a zis mami, că dacă faci de trei ori sinuzită, apoi faci
meningită.' 'Bine, hai să vedem.' Aici intervine fata mea şi zice că în ziua cu
pricina spărsese un coleg o vază cu flori şi împuțise toată clasa. 'Ah, da!", zice
fata, 'şi era lângă mine, şi puțea, mamă, mamă!' Atunci şi-au amintit toată
situaţia şi au început să comenteze şi să gesticuleze despre cum a fost. O
întreb: "Totuşi, de ce le-a puțit tuturor, dar numai tu ai facut sinuzită?' 'Păi, nu
ştiu!' 'Păi, ți-a mirosit de genul: că mureai?' 'Da! Exact, simțeam ca mor! Nu
mai puteam de împuțiciune. Şi a trebuit să stau toată ziua aşa. Au venit
femeile de serviciu şi au spălat, şi puțea şi mopul lor, şi tot nu s-a dus mirosul,
a durat toată ziua.' 'Iar seara te-a durut capul, aşa-i?' 'Da, așa-i. Bun. Să-mi
spui acum dacă te mai doare capul.' 'O puțin, foarte puțin'. După
antrenament, primesc răspuns: 'Să-i spui mamei tale că e cea mai tare! Nu
mă mai doare! Ma simt excelent! Cea mai tare!"

Nas înfundat la trezire: „O postare mi-a amintit de un conflict de putoare

care se manifestă prin trezirea din somn cu nasul înfundat. Acum şapte ani
m-am mutat într-o casă în care nu puteam ține uşa sau geamul deschis, în
special dimineața. Nu ştiu ce mâncare făceau cei de la blocurile dimprejur,
că mă trezeam şi închideam geamurile din cauza mirosului. Mirosea de parcă
găteau carne de om sau parcă era ceva diluat cu acid. Mai era un spital
chiar in spate, cine ştie ce mirosea aşa rău. Dar numai dimineața mi se făcea
rău de la mirosul acela, mai ales când era şi cald afară. Dacă nu aş fi citit
postarea asta, nu mi-aş fi amintit niciodată de asta. Dar cred că sunt mai
multe conflicte care duc la nasul înfundat."

Nas înfundat, dureri de cap și sinuzită, de la vânt: „Mie nasul mi se

înfundă din cauza vântului, nu suport vântul. Mi se înfundă nasul, mă doare
capul, simt o presiune în frunte, sinusuri şi maxilare. De regulă, durerea ține
1-2 zile, apoi cedează şi începe să- mi curgă nasul." Comentariul: vântul este
șina. Dacă nu se poate găsi conflictul, trebuie conştientizat faptul că vântul
nu face nimic şi că acea întâmplare nu mai are importanţă.

Muci galben-verzui de la mirosul de canalizare: „De duminică seara am

nişte mucozități galben-verzui de care nu mai scap. Noi avem blocul
racordat la fosa septică şi dacă nu e scoasă la timp, vine mirosul pe
conductă în casă. E prima dată când pățesc asta şi stăm aici de trei ani."

Înfundarea nării de la mirosul de urină: „Azi am fost cu fata mea la un azil,

să vizităm câțiva bătrâni la cererea ei. La parter a simțit un miros de urină,
deşi am fost în trecere, cam 10-20 de secunde. Am fost la etaj, am vizitat
bătrânii, am vorbit, am râs, am cântat, am coborât la parter ca să plecăm
spre casă şi din nou, miros de urină. De data asta ea nu s-a exprimat verbal
în niciun fel. Au trecut câteva ore şi nu putea respira cu una dintre nări.
Imediat mi-am dat seama din ce cauză şi, deşi la început a spus că nu crede
că acesta e motivul, a putut respira normal după câteva secunde."

Conflict de putoare de la laptele curs pe covor: „Am avut un conflict de

putoare. Acum trei zile, băiatul a vărsat lapte pe covor. Ştiam că atunci când
se va usca va mirosi. L-am şters repede şi l-am curățat cu o soluție, dar tot
degeaba. A început să miroasă şi m-a deranjat tare, începând prima dată să
mi se înfunde nara stângă, apoi nara dreaptă, iar apoi am simțit o senzație
de sufocare, parcă nu mai puteam să trag aer. Mi-am amintit cauza şi am
conştientizat că de la mirosul de lapte din covor am nasul înfundat. În mai
puţin de cinci minute mi s-a desfundat complet nasul!"

Sinuzite în luna decembrie: „De câteva zile suflu nasul numai coptură.
Acum şase ani am ajuns la ORL din cauza durerilor groaznice de cap şi am
aflat că am sinuzită. Mi-au băgat pe nas o andrea şi mi-au scos multă
mizerie, chiar exagerat de multă. Durerile de cap au apărut cam prin
decembrie, acum şapte ani, la moartea soțului. Acum trei zile (tot în luna
decembrie), m-am trezit şi a trebuit să-mi suflu nasul. Mulți muci plini de
firişoare de sânge. M-am cam speriat şi m-am gândit la tatăl meu, care a
murit acum 10 ani de cancer pulmonar. Ultima oară când l-am văzut
conştient îi curgea sânge din nas. M-a luat o frică maximă la gândul că eu
voi păți la fel ca tatăl meu. Nu puteam face nimic, că mă ducea gândul
numai acolo. Mi-am programat apa cu Aconitum CH30 pentru spaimă. După
ce am băut-o, am realizat că nu mă mai pot gândi la tatăl meu. Îmi venea în
cap numai perioada când a murit soțul meu şi am realizat că de atunci am
probleme cu sinuzita, fiindcă nu mi-a plăcut deloc mirosul acela de
îmbălsămare. Din acel moment nu am mai avut nevoie să-mi suflu nasul."

Muci verzi şi polipi: „Fata cea mare nu a respirat bine la naştere şi a avut
nevoie de oxigen. De doi ani, când i se înfundă nasul, face direct muci verzi,
care se blochează în spatele nasului şi până nu îşi face lavaj singură nu ies.
Diagnosticul atunci: polipi. Doi medici chiar au spus în fața ei că trebuie
operată. Unul din ei a spus că se va sufoca în somn dacă nu o operez. Când
nasul i se înfundă, stă înfundată câte 2-3 săptămâni şi se chinuie cu mucii ăia
care nu ies. Are şi sensibilitate la mirosuri: ba o deranjează că ciorba miroase
nu ştiu cum, ba că apa din sticlă are nu ştiu ce miros. De aici se explică mucii
verzi din spatele nasului. Îi mai vorbisem despre naştere în somn, dar fără
rezultat. Acum trei seri i-am vorbit iar şi i-am explicat din nou faptul că n-a
putut să respire singură la naştere şi s-a speriat, i-am spus că sufletul
asociază nasul înfundat cu faptul că nu are aer suficient şi retrăieşte şocul de
la naştere, iar atunci se formează/inflamează polipii, căci în restul
perioadelor ea respiră perfect pe nas, când se încheie conflictul. Nu are polipi
mereu. Am asigurat-o că poate să respire şi pe gură, nu e un motiv să se
sperie, pentru că ea nu mai e un bebeluş abia născut şi are suficient aer să
respire şi pe gură, şi pe nas. I-am vorbit în aceeaşi seară despre mirosuri,
având legătură tot cu nasul. Dimineața, tot şi-a curățat nasul, dar au ieşit
muci foarte puțini şi mai decolorați, nu mai erau verzi. Ziua, la şcoală, a
respirat bine; nu a venit acasă înfundată. Seara a vrut iar să îşi curețe nasul,
dar ieşea apă curată. I-am vorbit iar despre aceleaşi lucruri. Nu şi-a mai
curățat nasul de două zile. Mai e înfundată 10%, moment în care suflă nasul,
ies secreţii curate şi se desfundă. Cu o zi înainte să mă apuc să îi vorbesc, i-
am dat Kalium bichromicum şi Drosera CH9."

Polipi şi sforăit la copil de la un eveniment din sarcină legat de mucegai:

„În urmă cu puțin timp, fetița mea a fost diagnosticată cu polipi. Am urmat
un tratament, a fost bine, dar azi-noapte, când am întrerupt tratamentul, a
început din nou să sforăie ca un tractor. Îi vorbisem în somn despre
momentul naşterii, care a fost foarte dificil, dar nu a funcționat. Azi-noapte,
neştiind la ce anume să mă gândesc, L-am rugat pe Iisus să o facă bine,
apoi mi-a venit în minte o situaţie de când eram însărcinată şi care m-a
stresat foarte tare, din cauza unui eveniment pe care urma să îl organizez,
dar locul respectiv fusese inundat, iar mobila toată mirosea a mucegai. Cum
i-am vorbit despre asta, fetița a început să respire normal."

Sinuzita frontală

Sinuzita frontală nu a fost descrisă în mod explicit de dr. Hamer şi nici nu

există cazuistică. Și la sinusurile frontale avem mucoasă şi submucoasă, deci
simptomele care apar sunt diferite, în funcţie de țesutul afectat.
Simptomele tipice sunt:

a) mucoasa: usturime sau senzație de uscăciune.

b) submucoasa: senzație de presiune sau durere la rădăcina nasului sau în

zona sprâncenelor, cauzată de creştere submucoasei în faza CA, sau secreții
mucopurulente colorate în faza PCL. La sărituri se simte cum puroiul se mişcă
în cavităţi.
Diferențiere

Durerile cauzate de procesul submucoasei pot fi confundate cu „durerea de

cap" cauzată de un edem cerebral sau de o durere fantomă percepută în
creier. Acestea apar de la: a) un conflict de neputinţă - ductele glandei
tiroide
b) atac frontal/pericol care vine spre mine - ductele vechi faringiene.
Dureri în zona sprâncenelor pot apărea şi de la inflamația nervului trigemen,
care are trei ramuri, din care una merge la ochi. Vezi capitolul „Nervul
trigemen" în rubrica nas şi sinusuri. Nervul trigemen este des afectat atunci
când ne-am simțit atacați de frig la faţă ca sau, mai bine zis, când am dorit
să nu mai simțim frigul în zona feței. Ramura respectivă a nervului se
subțiază şi nervul îşi reduce din sensibilitate în faza CA, pentru a nu mai simți
frigul care ne deranjează, şi se reface cu inflamație și durere în faza PCL. Cel
mai des sunt afectate zona frunții, a urechii sau a dinților, exact zonele la
care mulți oameni sunt sensibili la frig sau curent. Ramura din obraz a
nervului trigemen este afectată, de obicei, de un conflict asociat cu
ruşinea/umilirea.

1. Conflictul mucoasei (ectoderm), presupunere: conflict de adulmecare în

urma unei situații noi sau periculoase. Este posibil ca situația să fie legată
de anumite capacităţi intelectuale sau de frica de a fi atacat (din cauza
localizării simptomelor la nivelul frunții). Aici avem, subțiere /ulcerație în faza
CA (de conflict activ) și inflamație în faza PCL (de refacere) . Din cauza
inflamației apare o durere, o usturime, o uscăciune sau o senzație neplăcută
în dreptul sprâncenelor şi la rădăcina nasului.

2. Conflictul submucoasei (endoderm): conflict de putoare. „Am fost lovit

de un miros neplăcut". La astfel de conflicte este (aproape) mereu vorba de
mirosuri reale şi nu de „situații care ne put".

Partea stângă: „m-a lovit o putoare, am fost atacat de un miros neplăcut"

(fum de țigară, parfum, deodorant, miros de mâncare, detergent etc.).
Persoană deranjată de anumite mirosuri sau sensibilă/alergică la mirosuri.

Partea dreaptă: „sunt nevoit să adulmec apariția unui anumit miros"

(neplăcut, periculos, important). Persoană deranjată de anumite mirosuri sau
sensibilă/alergică la ele, care stă însă la „pândă" pentru a le putea evita sau
depista. Posibil să fie şi alte cauze încă necunoscute.
Aici apare o creştere tisulară în faza CA (umflătură, senzația de sinus
înfundat sau plin, senzația de presiune) şi destrămare cu puroi în faza PCL.
Secrețiile pot avea toate culorile (galbene, verzi, gri, maro), iar la sfârșitul
fazei PCL apar urme de sânge în ele, ceea ce este normal, având în vedere
procesul de destrămare.

Dacă este prezent puroi (muci colorați), senzația de sinus înfundat sau
durerea se menține până când acesta este eliminat suficient de mult sau
complet. De obicei, secrețiile sunt eliminate prin nas sau prin spatele nasului
(retronazal). Spălăturile nazale, inhalațiile sau remediile care fluidizează
secrețiile pot ajuta la eliminarea mai uşoară a acestora şi pot alina anumite
simptome. Homeopatia cunoaște câteva remedii care fluidizează secrețiile
din nas, sinusuri sau bronhii. Unul din ele are ca simptom cheie chiar
simptomul tipic al sinuzitei frontale, presiune/durere la rădăcina nasului".
Antibioticele împiedică destrămarea, lucru care face
ca îngroşarea submucoasei să nu mai dispară, ceea ce duce la micşorarea
volumului sinusurilor şi la reducerea funcției acestora. Din cauza aceasta
poate apărea o senzație permanentă de presiune sau senzația de sinus plin
sau uscat. La una sau mai multe din formele de sinuzită (maxilară,
paranazală sau frontală) curge la un anumit moment apă din nas. Probabil
este epicriza conflictului şi apa are rolul de a curăți nasul de mirosul
respectiv. Dar poate să fie și faza de conflict activ. Acest simptom abia l-am
descoperit.

Cazuri

Sinuzită frontală uscată de la un job nou: „Am început de curând un

serviciu nou. Fusesem deja la interviu şi la o zi de lucru de probă. Şef
nemaipomenit, colegi foarte drăguți. Aveam deja experiență în ceea ce urma
să fac şi, la nivel conştient, nu mi-era frică de nimic, dar sunt ceva mai timid,
de fel, când este vorba de relaționarea cu oamenii noi. În primele două zile
am avut senzația de nas foarte uscat şi mai ales de sinusuri frontale foarte
uscate. În plus, durere la rădăcina nasului. Nu am avut muci sau secreții de
niciun fel. Am adulmecat intensiv, dar inconştient, ceva anume, nu ştiu exact
ce. Poate că o să mă descurc?' Sau poate era numai reacția la mirosul nou
din firmă? A doua zi era mai bine, a treia zi trecuse totul."

Sinuzită frontală uscată de la adulmecarea unui pericol: „Șeful meu a fost

în concediu şi s-a întors ieri, luni. Vineri am realizat că nu terminasem chiar
toate sarcinile primite şi m-am gândit că poate luni șeful mă va mustra din
cauza asta, aşa că mi-am făcut câteva gânduri, griji ar fi prea mult spus.
Luni şeful nu a comentat nimic. Probabil că am fost într-o stare latentă de
adulmecare, lucru care mi-a produs, pe la prânz, o senzație neplăcută în
sinusurile frontale şi la rădăcina nasului, ca o usturime. În plus, o senzație de
uscăciune. Am plecat acasă mai devreme ca de obicei din cauza asta. Astăzi
nu mai simt nimic."

Durere la rădăcina nasului de la adulmecarea veştilor proaste: Într-o

firmă angajații au aflat că se fac restructurări masive. În ziua aflării veştii,
unul dintre angajați a făcut mai multe simptome, printre care şi o durere la
rădăcina nasului. Durerea a trecut după un somn vindecător.

Sinuzită de la miros de fecale:

Soțul era cu nasul înfundat, îl durea fruntea, se auzeau pocănituri în nas şi îmi
zice că are sinuzită. I-am zis că e conflict de putoare că se tot plângea că nu
mai suportă să strângă rahatul câinilor, i se face greață de la miros. Nu
crede în NMG, dar în mare parte i-a trecut. Dar cred că va tot avea periodic
nasul înfundat, căci tot el îl strânge şi vom tot avea câini."

Sinuzită de la miros de flori: „Am lucrat într-o zi închisă într-un spațiu cu

multe flori cu miros înţepător. Seara aveam simptome de sinuzită. În
noaptea respectivă nu am realizat de la ce. A doua zi, după ce m-am gândit
bine şi am realizat motivul, am fost ca nouă.
De aş fi ştiut asta în anii studenției, aș fi scăpat de multe doze, pufuri şi
picături contra sinuzitei cronice."

Sinuzită frontală de la miros de ulei: „Pe mine m-a lovit un miros intens şi
dezgustător de ulei de maşină, intrat într-o dimineață pe fereastră în timp ce
aeriseam. Eram semitrează, era foarte devreme şi m-am pus din nou la
somn, dar, pentru că mi s-a făcut greață, m-am ridicat şi, nervoasă, am
pulverizat cu un spray de cameră, delicat, pe perdea şi pe marginea patului.
Numai bine că apoi şi spray-ul îmi făcea silă. Combinația a fost teroare. M-
am trezit apoi câteva dimineți la rând cu greață şi cu 'fundu-n sus'. Am avut
durere de cap între sprâncene și nas uscat. De obicei, evit să trag mirosurile
urâte pe nas, mă abțin să inhalez, îmi astup nasul."

Sinuzită frontală de la salata stricată: „Zilele trecute s-a stricat o salată în

frigider şi mirosea nasol. Soţul a aruncat caserola și a început să îl doară
fruntea ca la sinuzită. Nu m-am încumetat să îi vorbesc despre asta, însă cum
a trecut mirosul din casă (cam două zile), a trecut şi sinuzita lui, care îl durea
serios.

Muci apoşi şi strănut continuu de la un conflict de putoare legat de pui:

„Pe fata mea cea mare a apucat-o un strănut de nu se mai oprea şi avea
muci lichizi. Doar o singură nară îi curgea, cea dreaptă. Citind, am aflat că e
un conflict indus de tată, frați, învăţătoare sau alte persoane. Am tot
întrebat-o ce a mirosit şi nu i-a plăcut. L-am luat pe bărbatul meu la
întrebări, poate îşi aducea el aminte ceva. Nimic. Am tot întrebat-o şi abia
după două zile mi-a zis din senin că nu i-au plăcut pastele cu pui mâncate la
şcoală. Dacă ştiam că vor fi cu pui, nu îi comandam, ştiind că nu îi place
puiul, darămite mirosul. Mi-a spus că învățătoarea a cam obligat-o să
mănânce şi apoi a aruncat la gunoi jumătate. Cum am depistat cauza reală,
s-au oprit şi strănutul, şi mucii. A mai tuşit cu flegmă productivă vreo zi şi
gata. Am încercat câteva remedii pentru strănut și tuse, dar nu au avut efect.
Doar aflarea cauzei a avut efect! "
Comentariu: mucii erau foarte apoși? Dacă da, era un conflict de putoare.
Strănutul permanent asta arată, căci stranutul des împreună cu mucii apoși
înseamnă curățarea nasului de un miros neplăcut! Deci pe ea deranjat-o mult
mirosul de pui!
Răspuns: Aşa e! Îi curgea din nară non stop. Mai ales că ea nu mănâncă pui
deloc, cauza fiind mirosul, cel mai probabil. I-am vorbit despre asta şi în
somn, mai demult, şi am crezut că i-a trecut, dar se pare că a recidivat."