Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Completiva indirectă
Complementul indirect este partea secundară de propoziție care determină un verb și arată beneficiarul unei
acțiuni.
Se subordonează:
1. verb la mod personal ( Profesorul le predă elevilor o lecție nouă.)
2. adjectiv (Au luat o decizie favorabilă mie.)
3. adverb (A răspuns potrivit așteptărilor.),
4. locuțiuni verbale (Aducea aminte fiecăruia despre problemele lui.)
5. interjecție (Bravo vouă!).
Funcția sintactică de complement indirect o pot avea, de asemenea, locuțiunile corespunzătoare părților
de vorbire prin care se exprimă complementul indirect.
Unele propoziții completive indirecte pot fi dublate în regentă prin clitice pronominale în dativ:
Calculatorul îi este util1/ cui rezolvă probleme dificile2./
Elementele de relație
1. pronume relative (cui, căruia/căreia/cărora): Vând obiectele1/ cui îmi dă mai mulți bani.2/
2. adjective pronominale relative: E ostil1/ căror colegi nu-l susțin.2/
3. pronume nehotărâte (oricui, oricărui/oricărei): Ofer ajutor1/ oricui mi-l cere.2/
4. adjective pronominale nehotărâte: Dau de veste1/ oricărei prietene este interesată.2/
Pronumele și adjectivele pronominale relative și nehotărâte care introduc o completivă indirectă au funcție
sintactică în cadrul propoziției subordonate.
Completiva indirectă stă, în mod obișnuit, după propoziția regentă, dar poate sta și înaintea acesteia.
Completiva indirectă nu se desparte de regentă prin virgulă, indiferent de poziția ei.