Sunteți pe pagina 1din 6

GENERAL

Temperamentul este acela care îi conferă fiecărui individ calitățile distincte ale
unicitătii sale, care îl diferențează de restul oamenilor, la fel ca modelele diferite conferite de
Dumnezeu fulgilor de nea.
Este forța nevăzută din spatele acțiunii umane, o forță care poate distruge un individ
normal și productiv, atât timp cât nu este disciplinată și direcționată.
Temperamentul conferă omului atât laturi puternice cât și slăbiciuni.
Dumnezeu a dat creștinului Duhul Sfant, care poate să îmbunătățească latura pozitivă
naturală a omului și să depășească slăbiciunile.
Cu toții am moștenit de la părinți un temperament principal care conține atât laturi
pozitive cât și negative. Acest temperament poartă diferite denumiri în Biblie, ,,omul
firesc” , ,,carnea” , ,,omul cel vechi”.

Temperament
Temperamentul este combinația dintre trăsăturile înnăscute care afectează subconștient
comportamentul uman. Aceste trasături sunt dispuse genetic bazându-se pe naționalitate,
rasă, sex și alții factori ereditari. Unii psihologi sunt de părere că moștenim mai multe gene
de la bunicii decât de la parinții noștri. Dispunerea trăsăturilor temperamentale este la fel de
imprevizibilă ca și culoarea ochilor.Temperamentul va fi totodată afectat de sexul persoanei,
în mod special în ceea ce privește sentimentele.Odată cu vârsta însă trăsăturile noastre dure și
aspre devin mai moi și fine.

Caracter
Caracterul este adevăratul eu. Biblia se referă la el ca fiind ,,omul ascuns al inimii”. Este
rezultatul dintre temperamentul tău - modificat de educația primită - și atitudinile, convingerile,
principiile și motivațiile fundamentale. Uneori este denumit ,,sufletul” omului, cuprinzând
mintea, sentimentele și voința.

Personalitatea
Personalitatea este expresia exterioară a eului nostru, care poate să coincidă sau nu cu
caracterul.

Rezumând, temperamentul este combinația trăsăturilor cu care ne naștem; caracterul este


temperamentul nostru ,,civilizat”; iar personalitatea este ,,fața” pe care o aratăm altora.

Domnul Melancolic
Melancolicul este deseori cunoscut ca ,,temperamentul negru sau sumbru”. De fapt el este
cel mai bogat temperament, fiind un tip analitic, gata de sacrificiu, dăruit, perfecționist,
cu o natură foarte sensibilă emoțional, nimeni nu știe să se bucure mai mult de artele
frumoase ca melancolicul.
Datorită rolului predominant al sentimentelor, el trece printr-o varietate de stări, uneori
sentimentele sale îl vor purta spre înălțimi, ceea ce îl va face să se comporte predominant
extravertit. Cu toate acestea, alteori va fi deprimat și posomorât, în această perioadă fiind retras,
poate chiar respingător.
Dl.Melancolic este un prieten foarte loial, dar spre deosebire de dl. Sangvin el nu iși va
face prieteni cu ușurință, nu se înghesuie să cunoască oameni, ci mai degrabă așteaptă oamenii
să vină spre el. Este evaluator, deoarece tendințele sale perfecționiste nu îi permit să fie
delăsător sau să-i dezamăgească pe alții când au nevoie de el. Experiențele dureroase îl fac
circumspect în ceea ce privește valoarea de suprafață a oamenilor, astfel că tinde să fie
suspicios atunci când alții îl preferă sau îl copleșesc cu atenție.
Abilitatea sa analitică îl determină să diagnosticheze cu precizie obstacolele și pericolele
oricărui proiect la care ia parte. Ocazional, când se găsește într-o stare emoțională de excepție,
de extaz sau inspirație, ar putea produce mari opere de artă sau de geniu, realizările acestea
însă sunt în cele mai multe cazuri urmate de perioade de adânca depresie.
Dl.Melancolic iți găsește adevăratul sens al vieții sale de obicei prin sacrificiul personal. Se
pare că are dorința de a se face pe sine să sufere și de cele mai multe ori va alege o cale dificilă
prin viață, nelipsită de mari sacrificii personale, odată ce a ales, el iși va urmări țelul
îndeaproape și cu perseverență și mai mult ca sigur va face mult bine.
Nici unul dintre temperamente nu are atâta potențial natural, atunci când este stimulat de Duhul
Sfânt. Multe dintre marile genii ale lumii - artiști, muzicieni, inventatori, filozofi, pedagogi și
teoreticieni - au avut temperament melancolic.

LATURI TEMPERAMENTALE POZITIVE


- posedă pe departe cea mai bogată și mai sensibilă fire dintre toate temperamentele
- are tendințe de geniu, mai concret, cel mai ridicat procentaj de genii sunt melancolici
- excelează în domeniul artelor frumoase
- apreciază mult valorile adevărate în viață
- reacționează emoțional, el este motivat spre reflecție prin sentimentele sale
- este adeptul gândirii creative iar stările sale emoționale extreme conduc deseori la inveții sau
producții creative valoroase
- are puternice tendințe perfecționiste, standardul său de excelență îl depașeste pe al altora
- este înclinat spre multă introspecție, retrăind de multe ori evenimente sau decizii ale trecutului
- are abilități analitice, combinat cu tendințele perfecționiste îl fac un om al detaliilor
- are simțul responsabilității, te poți baza pe el în îndeplinirea sarcinilor în timpul stabilit sau în
rezolvarea atribuțiilor care îi revin
- are o dorință neobișnuită de a se dărui spre binele aproapelui său
- are capacitatea de a-și cunoaște propriile limite, rar va lua asupra sa mai mult decât poate duce
- este rezervat, rar tinde să iși expună ideile sau părerea, atunci când însă este întrebat, el
întotdeauna va avea o opinie, iar răspunsul oferit va indica faptul că el a analizat amănunțit
situația și părerea sa este valoroasă
- este foarte precis în exprimare și nu vorbește mult
LATURI TEMPERAMENTALE NEGATIVE
- egocentric
- are înclinație spre autoexaminare și autocontemplație care îi paralizează voința și energia,
întotdeauna se disecă pe sine
- are tendința să devină suspicios și înclinat spre bănuieli bolnăvicioase
- are tendința să fie un pesimist datorită trăsăturilor sale perfecționiste și analitice
- este indecis și temător în a lua decizii deoarece nu vrea să greșească astfel nefiind la înălțimea
standardelor sale perfecționiste
- nimeni nu poate fi mai critic decât dl. Melancolic atat cu el însuși cât și cu ceilalți, critica
dacă nu este afirmată este exprimată deseori printr-o atitudine mândră, uneori arogantă,
deoarece melancolicul consideră oameni care nu îi împărtășesc standardele perfecționiste drept
inferiori
- manifestă cea mai mare schimbare de dispoziție
- cel mai des îl găsim posomorât, deprimat sau traversând perioade de disperare, dacă nu este
stimulat de Duhul Sfânt
- este înclinat spre răzbunare, în sine îi este greu să ierte o nedreptate sau insultă, cu toate că la
exterior pare calm și linistit de multe ori în el arde ura, poate nu trece la fapte ca și dl Coleric
dar poate păstra pentru mulți ani dorința de răbzunare

NEVOILE PRIMORDIALE ALE DOMNULUI MELANCOLIC SUNT


DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, BUNĂTATEA, CREDINȚĂ ȘI
STĂPÂNIREA DE SINE

TEMPERAMENTE MODIFICATE PRIN DUHUL SFÂNT


Multiplele talente ale temperamentul melancolic sunt îmbogățite și făcute să rodească spre
plinătatea Duhului Sfânt. Nimeni nu poate percepe mai real strigătele spirituale ale umanității,
nimeni nu poate percepe mai real strigătele patetice ale omului pierdut ca melancolicul. Când
este plin de Duhul Sfânt nu doar că le va percepe dar se va afla și la dispoziția lui Dumnezeu
pentru a face ceva în acest sens. Perfecționismul său analitic iî face potrivit în special pentru
munca de detaliu atât de necesară și totodată atât de neglijată de semenii săi extravertiți.
Datorită capacității sale mari de a iubi, el îi conduce pe alții cu dragoste spre Mântuitorul.
Caracteristica egocentrică a melancolicului, care domina viața acestuia atât de des, va ceda
locul smereniei și bunătății atunci când va fi influențat de Duhul Sfânt. Cu toate că nu va fi
neglijent în lucrările lui, el va începe să realizeze că nevoile altora sunt atât de acute, încat va
trebui să se pună la dispoziția lui Dumnezeu pentru a sluji semenilor. Lucrarea Duhului Sfânt îl
va face pe melancolic să vadă că Dumnezeu nu dorește perfecțiunea ci disponibilitatea sa, abia
atunci el va fi pregătit pentru slujire. Smerenia evidențiată în viața sa îl va conduce înspre a nu-i
mai critica pe ceilalți. Indispoziția firească a domnului Melancolic nu se potrivește cu bucuria și
pacea Duhului Sfânt astfel daca se va ocupa de plinătatea Duhului Sfânt el nu va fi mâhnit.
PIEDICI ÎN A NU FI PLIN DE DUHUL SFÂNT
1. Întristând Duhul Sfânt prin mânie (Efeseni 4:29-32)

Noi putem întrista Duhul Sfânt prin: amărăciune, iuțime, mânie, strigare, clevetire și răutate,
acestea reprezentând voința rea a inimii.

Mânia - este unul din cele două păcate universale ale omenirii.
În acest studiu asupra temperamentelor am aflat că cel extravertit Sangvin și Coleric sunt
predispuși la mânie, pe când Melancolicul și Flegmaticul sunt predispuși spre teamă.

Mânia - are consecințe afective, sociale, fizice, financiare și cel mai important spirituale.

Afectiv
Mânia sau amărăciunea înăbușită poate tulbura afectiv o persoană într-atât încât să nu mai fie ea
însăși. În această stare ea va lua decizii dăunătoare, jenante sau lipsite de valoare.

Social
O persoana mânioasă nu este o companie plăcută în consecință, cei mânioși sau supărăcioși sunt
treptat eliminați de pe listele sociale sau exclusi de la momentele distractive ale vieții.

Fizic
Este dificil de separat prețul fizic plătit mâniei de tributul financiar, deoarece mânia și
amărăciunea produc atât stres, care la rândul său duce la dezordine fizică. Medicii și
organizațiile medicale au elaborat diverse statistici indicând faptul că 60-90% din bolile
corpului uman sunt rezultatul sentimentelor, mânia și teama fiind principalii vinovați.Întreg
corpul nostru este legat de sistemul nervos, ori de cate ori sistemul nervos este tensionat prin
mânie sau teamă, el afectează negativ una sau mai multe părți ale corpului.

Spiritual
Tributul cel mai scump plătit pentru o stare plină de mânie și amărăciune este cel din domeniul
spiritual.
Întristarea Duhului Sfânt îngrădește lucrarea Domnului în viața unui individ, îl împiedică să
devină matur în Hristos și să fie acel creștin strălucitor, eficient și rodnic.

Principala cauză a mâniei


Ce îl determină pe un om perfect normal, simpatic, inteligent să reacționeze brusc, aprins și cu
mânie?
Dezbrăcați de toată fațada și de scuzele pompoase referitoare la mânia de-acum uitată, de acele
zicale ,,felul meu de-a fi” sau ,,proasta dispoziție” ne confruntăm cu un cuvânt urât - egoism.
Cu toate că ne place să ne scuzam slabiciunile și să ni le justificăm în timp ce ne alimentăm
resentimentele și ne complacem în sentimente amare, de supărare și răzbunare, ele toate sunt
motivate de egoism.

CÂTEVA FORME PE CARE LE POATE LUA MÂNIA


Mulți oameni nu se consideră indivizi mânioși deoarece nu înteleg multiplele apariții ale
mâniei.

AMĂRĂCIUNE IUȚIME RĂUTATE


URĂ CEARTĂ REVOLTĂ
INVIDIE GELOZIE RESENTIMENTE
ATACURI INTOLERANȚĂ CLEVETIRE
CRITICĂ SARCASM RĂZBUNARE
NEIERTARE

2.Stingând Duhul Sfânt prin teamă (1 Tesaloniceni 5:16-19)

Stingerea și întristarea Duhului Sfânt sunt cele două păcate de care trebuie să ne ferim
pentru a ne păstra viața plină de Duh. Noi putem stinge Duhul Sfânt prin teamă.

Teama este universală


Prima reacție la păcatul neascultării din partea lui Adam și a Evei a fost cea de teamă.

Prețul psihic al fricii


În fiecare an mii de indivizi cad pradă colapsului emoțional și psihic datorită fricii, cel mai
tragic este faptul că majoritatea lucrurilor de care ei se tem nu se întâmplă niciodată, un studiu
al unei firme specializate a obținut un rezultat care afirmă că 92% din evenimentele de care
oamenii se tem că s-ar putea întâmpla, nu au loc niciodată. Prețul fricii se poate vedea foarte
bine în afrimația lui Dr. S.I.McMillen ,,Aproape nouă milioane de americani suferă de
nevroze și psihoze. Paturile ocupate de cei deranjați psihic sunt în număr egal cu cele
ocupate de toți pacienții celorlalte secții. Apoi, pe langă aziluri mai sunt nenumărați acei
care nu necesită internarea, dar care nu se pot întreține singuri.”

Prețul social al fricii


Este probabil cel mai ușor de suportat, dar și el este ridicat, cei dominați de teamă nu reprezintă
o companie plăcută, spiritul lor pesimist și nemulțumitor ii va izola și le va adânci astfel starea.

Prețul fizic al fricii


La fel ca mânia și teama produce stres emoțional și aceasta este răspunzătoare de cel puțin două
treimi din bolile fizice de astăzi, unele dintre boli sunt: hipertensiunea, afecțiunile cardiace sau
renale, ulcerul, artrita, durerile de cap, accidente vasculare. Dr.Roy Grinker ilustrează efectul
fricii asupra inimii omului ,,Acest medic afirmă că anxietatea determină un stres mai mare
asupra inimii decât orice alt stimul, inclusiv exercițiile fizice și oboseala.”

Prețul spiritual al fricii


Prețul fricii este foarte asemănător cu cel al mâniei, ea înăbusă sau stinge Duhul Sfânt,
împiedicându-ne să fim eficienți în această viață și răpindu-ne multe răsplăți în viața ce va veni.
Frica ne împedică să fim creștini veseli, fericiți, radioși. Teama îl împiedică pe creștin să placă
lui Dumnezeu.(Evrei 11:6)

Ce determină teama ?
1.Trăsăturile temperamentale
2.Experiențele copilăriei
3.O experiență traumatizantă
4.Un model de gândire negativă
5.Mânia
6.Păcatul dă naștere la teamă
7.Lipsa credinței
8.Egoismul

Egoismul
Suntem temători deoarece suntem egoiști.
De ce îmi este frică? - Fiindcă sunt interesat de mine însumi.
De ce imi este rușine când mă aflu în fața unui auditoriu? - Pentru că nu vreau să mă fac de râs
De ce mă tem ca îmi voi pierde locul de muncă ? - Deoarece mi-e frică să nu apar drept un ratat
în ochii familiei
Găsiți-i scuze dacă doriți, însă toată teama se reduce de fapt la păcatul egoismului.

CÂTEVA FORME PE CARE LE POATE LUA FRICA


Teama la fel ca și mânia poate lua diferite forme.

ANXIETATE ÎNGRIJORARE TEMERI


INFERIORITATE TIMIDITATE LAȘITATE
NEHOTĂRÂRE SUSPICIUNE SUPERSTIȚIE
EZITARE IZOLARE DEPRESIE
SINGURĂTATE AROGANȚĂ SUPERAGRESIVITATE
TIMIDITATE SOCIALĂ

S-ar putea să vă placă și