Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Temperamentul este acela care îi conferă fiecărui individ calitățile distincte ale
unicitătii sale, care îl diferențează de restul oamenilor, la fel ca modelele diferite conferite de
Dumnezeu fulgilor de nea.
Este forța nevăzută din spatele acțiunii umane, o forță care poate distruge un individ
normal și productiv, atât timp cât nu este disciplinată și direcționată.
Temperamentul conferă omului atât laturi puternice cât și slăbiciuni.
Dumnezeu a dat creștinului Duhul Sfant, care poate să îmbunătățească latura pozitivă
naturală a omului și să depășească slăbiciunile.
Cu toții am moștenit de la părinți un temperament principal care conține atât laturi
pozitive cât și negative. Acest temperament poartă diferite denumiri în Biblie, ,,omul
firesc” , ,,carnea” , ,,omul cel vechi”.
Temperament
Temperamentul este combinația dintre trăsăturile înnăscute care afectează subconștient
comportamentul uman. Aceste trasături sunt dispuse genetic bazându-se pe naționalitate,
rasă, sex și alții factori ereditari. Unii psihologi sunt de părere că moștenim mai multe gene
de la bunicii decât de la parinții noștri. Dispunerea trăsăturilor temperamentale este la fel de
imprevizibilă ca și culoarea ochilor.Temperamentul va fi totodată afectat de sexul persoanei,
în mod special în ceea ce privește sentimentele.Odată cu vârsta însă trăsăturile noastre dure și
aspre devin mai moi și fine.
Caracter
Caracterul este adevăratul eu. Biblia se referă la el ca fiind ,,omul ascuns al inimii”. Este
rezultatul dintre temperamentul tău - modificat de educația primită - și atitudinile, convingerile,
principiile și motivațiile fundamentale. Uneori este denumit ,,sufletul” omului, cuprinzând
mintea, sentimentele și voința.
Personalitatea
Personalitatea este expresia exterioară a eului nostru, care poate să coincidă sau nu cu
caracterul.
Domnul Melancolic
Melancolicul este deseori cunoscut ca ,,temperamentul negru sau sumbru”. De fapt el este
cel mai bogat temperament, fiind un tip analitic, gata de sacrificiu, dăruit, perfecționist,
cu o natură foarte sensibilă emoțional, nimeni nu știe să se bucure mai mult de artele
frumoase ca melancolicul.
Datorită rolului predominant al sentimentelor, el trece printr-o varietate de stări, uneori
sentimentele sale îl vor purta spre înălțimi, ceea ce îl va face să se comporte predominant
extravertit. Cu toate acestea, alteori va fi deprimat și posomorât, în această perioadă fiind retras,
poate chiar respingător.
Dl.Melancolic este un prieten foarte loial, dar spre deosebire de dl. Sangvin el nu iși va
face prieteni cu ușurință, nu se înghesuie să cunoască oameni, ci mai degrabă așteaptă oamenii
să vină spre el. Este evaluator, deoarece tendințele sale perfecționiste nu îi permit să fie
delăsător sau să-i dezamăgească pe alții când au nevoie de el. Experiențele dureroase îl fac
circumspect în ceea ce privește valoarea de suprafață a oamenilor, astfel că tinde să fie
suspicios atunci când alții îl preferă sau îl copleșesc cu atenție.
Abilitatea sa analitică îl determină să diagnosticheze cu precizie obstacolele și pericolele
oricărui proiect la care ia parte. Ocazional, când se găsește într-o stare emoțională de excepție,
de extaz sau inspirație, ar putea produce mari opere de artă sau de geniu, realizările acestea
însă sunt în cele mai multe cazuri urmate de perioade de adânca depresie.
Dl.Melancolic iți găsește adevăratul sens al vieții sale de obicei prin sacrificiul personal. Se
pare că are dorința de a se face pe sine să sufere și de cele mai multe ori va alege o cale dificilă
prin viață, nelipsită de mari sacrificii personale, odată ce a ales, el iși va urmări țelul
îndeaproape și cu perseverență și mai mult ca sigur va face mult bine.
Nici unul dintre temperamente nu are atâta potențial natural, atunci când este stimulat de Duhul
Sfânt. Multe dintre marile genii ale lumii - artiști, muzicieni, inventatori, filozofi, pedagogi și
teoreticieni - au avut temperament melancolic.
Noi putem întrista Duhul Sfânt prin: amărăciune, iuțime, mânie, strigare, clevetire și răutate,
acestea reprezentând voința rea a inimii.
Mânia - este unul din cele două păcate universale ale omenirii.
În acest studiu asupra temperamentelor am aflat că cel extravertit Sangvin și Coleric sunt
predispuși la mânie, pe când Melancolicul și Flegmaticul sunt predispuși spre teamă.
Mânia - are consecințe afective, sociale, fizice, financiare și cel mai important spirituale.
Afectiv
Mânia sau amărăciunea înăbușită poate tulbura afectiv o persoană într-atât încât să nu mai fie ea
însăși. În această stare ea va lua decizii dăunătoare, jenante sau lipsite de valoare.
Social
O persoana mânioasă nu este o companie plăcută în consecință, cei mânioși sau supărăcioși sunt
treptat eliminați de pe listele sociale sau exclusi de la momentele distractive ale vieții.
Fizic
Este dificil de separat prețul fizic plătit mâniei de tributul financiar, deoarece mânia și
amărăciunea produc atât stres, care la rândul său duce la dezordine fizică. Medicii și
organizațiile medicale au elaborat diverse statistici indicând faptul că 60-90% din bolile
corpului uman sunt rezultatul sentimentelor, mânia și teama fiind principalii vinovați.Întreg
corpul nostru este legat de sistemul nervos, ori de cate ori sistemul nervos este tensionat prin
mânie sau teamă, el afectează negativ una sau mai multe părți ale corpului.
Spiritual
Tributul cel mai scump plătit pentru o stare plină de mânie și amărăciune este cel din domeniul
spiritual.
Întristarea Duhului Sfânt îngrădește lucrarea Domnului în viața unui individ, îl împiedică să
devină matur în Hristos și să fie acel creștin strălucitor, eficient și rodnic.
Stingerea și întristarea Duhului Sfânt sunt cele două păcate de care trebuie să ne ferim
pentru a ne păstra viața plină de Duh. Noi putem stinge Duhul Sfânt prin teamă.
Ce determină teama ?
1.Trăsăturile temperamentale
2.Experiențele copilăriei
3.O experiență traumatizantă
4.Un model de gândire negativă
5.Mânia
6.Păcatul dă naștere la teamă
7.Lipsa credinței
8.Egoismul
Egoismul
Suntem temători deoarece suntem egoiști.
De ce îmi este frică? - Fiindcă sunt interesat de mine însumi.
De ce imi este rușine când mă aflu în fața unui auditoriu? - Pentru că nu vreau să mă fac de râs
De ce mă tem ca îmi voi pierde locul de muncă ? - Deoarece mi-e frică să nu apar drept un ratat
în ochii familiei
Găsiți-i scuze dacă doriți, însă toată teama se reduce de fapt la păcatul egoismului.