Spațiul Teatral în spectacolul Ierbar de Radu Afrim

Din postura de asistent de regie munca asupra spectacolului Ierbar de Radu Afrim
spațiu teatral a fost construit pornind de la premisa ca acesta să încerce să imite cât mai
aproape de adevăr spațiul în care se desfășoară acțiunea dar în același timp acesta să fie un
spațiu magic, feeric și totodată etern.
Primul punct de pornire a fost detaliul și acuratețea spațiului, la bază, decorul este
realist și este caracterizat prin atenția la detalii și acuratețea reprezentării realității. Elementul
scenografic principal a fost sera. Sera a reprezentat de-a lungul repetițiilor punctul central al
discuțiilor și totodată elementul declanșator al poveștii. Sera, chiar dacă aceasta ocupă o
foarte mare parte din scenă, realitatea este că în interiorul acesteia aproape că nu se petrece
niciuna dintre scenele care construiesc spectacolul. Una dintre alegerile care a permis ca sera
să aibă un impact atât de mare este fix aceasta de a nu permite intrarea în seră a actorilor
decât în momente cheie spre nu a irosi magia pe care o are. Interiorul serei poate devenii un
spațiu magic doar dacă majoritatea acțiunii se petrece în afara acesteia și doar atunci când
este construit un moment premergător său o întorsătură de situații este permis accesul în ea.
Cel de-al doilea element care ține de sfera realului este decorul format din plante vii
dar și plante din plastic cu scopul de-a construii pe scenă o imagină parcă ruptă din jungla
Amazoniană, un loc unde totul crește, plin de iarbă, plin de flori, plin de frunze și arbuști.
Procentul dintre plante vii și plante false este unul de aproximativ 50% cele false au fost
cumpărate ținând cont de numele de plante care apar în spectacol, plantele vii au fost alese
pornind de la acelea care reușesc să transforme un spațiu gol într-unul cu o vegetație deasă.
Pentru a putea atinge acest scop a trebuit să se folosească stufăriș atât verde cât și urcat,
crengi de copaci de foioase cu frunze dese dar și pământ și scoarță de copac uscată pentru a
putea imita sosul unei păduri.
La fel ca decorul realist, luminile și culorile folosite au fost inspirate din culorile
găsite în natură. Construcția luminilor a pornit de la identificarea momentelor exacte în care
se petrece acțiunea în raport cu momentele zilei. Spectacolul începe cu o lumina care încearcă
să imite răsăritul, pentru asta se folosesc proiectoare care sunt direcționare de sus și din spate
dintr-un singur punct de lumina mai mare și care cu ajutorul fumului produs de aparatele de
fum se imitau razele de soare ale dimineții. De-a lungul spectacolului luminile continuă
același stil de imitare a momentelor zilei și a marcării trecerii timpului prin lumină.
Dincolo de aspectele legate de decor, lumini și culori realiste, spectacolul este
construit urmărind un element pe care la-ș numii ca fiind factorul wow, factor de care
spectacolul se bucură atât șa nivel de decor, construcție a personajelor, folosirea elementelor
multimedia dar și abordarea actoricească. Factorul wow este unul care de cele mai multe ori
este ori un căutat( ca în cazul de față ) ori este produsul unui șir de evenimente fericite în
cadrul construcției spectacolului. De cele mai multe ori, cele care sunt căutate nu reușesc să
aibă impactul dorit și din nefericire se vede că sunt forțate sau insuficiente față de celelalte
momente ale spectacolului. În cazul de față, regizorul Radu Afrim a ajuns în anii acestuia de
carieră la capacitatea de-a reuși printr-o rețetă extrem de bine elaborată să șocheze, să
construiască scene și decoruri împreună cu scenograful cu care lucrează care să aibă acest
factor care te impresionează.
Spectacolul se bucură și de elemente media care vin în ajutorul scopului acestuia.
Chiar dacă anterior am explicat care este scopul imitării realismului, în cadrul spetacolului
exista un ecran de proiecție de 16 metri pătrați care este pornit și se găsește ceva proiectat pe
el pe toată durata spectacolului. De-a lungul spectacolului acesta are 4 utilități diferite. Prima
dintre acestea este chiar exagerarea realismului prin proiectarea plantelor despre care se face
referire în cadrul spectacolului. De foarte multe ori vom auzi în spectacol un nume al unei
plante ca aproape instantaneu de la un pupitru poza cu aceasta să fie proiectată pe ecranul de
proiecție. Există momente unde acest artificiu poate deveni redundant și obositor și altele
unde devine educativ deoarece , personal, multe dintre plantele despre care se vorbește în
spectacol nu știam cum arată.
Cea de-a doua utilitate a ecranului de proiecție este aceea de a ne arata ceea ce se petrece în
sera care își schimbă dimensiunile, metaforic vorbind, devenind infinit de mare sau mică.
Timpul în seră nu funcționează ca în realitate, acesta poate fi dilatat sau unul care trece mai
repede iar pe ecran putem vedea , filmate desigur, acele povești pe care din public altfel doar
le-am fi auzit.
Ce-a de treia utilitate este aceea de a accentua momentele în care acțiunea parcă se
îndepărtează oarecum de regulile normale ale lucrurilor, există momente în care anumite
lucruri nu pot fi explicate, sau nu este necesar să fie explicate și pe ecran putem vedea picturi
suprarealiste care pot da de înțeles ceva legat de acțiunea propriu zisă sau nu. Acestea
realmente nu au fost alese scopul de-a avea legătură ci doar de a accentua o senzație sau o
atmosferă construită.
Într-un anumit moment al spectacolului pe ecran vedem luna, deoarece acțiunea se petrece
noaptea, lună care nu e construită realist ci mai degrabă tot suprarealist deoarece aceasta pică,
se ridică, revine în locul iniția, etc.
 Decorul realist trebuie să se încadreze în tema generală a piesei și să sprijine
povestea. Toate elementele ar trebui să contribuie la coerența și autenticitatea atmosferei
reprezentate. Acesta reușește să fie în coerență cu tema propusă și nu se îndepărtează prea
tare de subiectul spectacolului. Totodată spațiul operează cu proporții realiste și în
concordanță cu tema și subiectele propuse. Fiecare element ajută la încadrarea lumii în sfera
realistă din care aceasta face parte .
În concluzie, spațiul teatral al spectacolului Ierbar de Radu Afrim este unul realist cu
elemente suprarealiste folosite cu scopul de a scoate în evidență de fapt tot lumea reală pe
care spectacolul încearcă să o scoată în evidență .