Ministerul educației, culturii și cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova, facultatea de drept

Lucru individual
Teză semestrială la tema: Principiul „Non bis in idem” in dreptul penal

Student: Usatîi Ion

Grupa: 2205

Conducător științific: Daniel Martin, doctor în drept

Chișinău 2023
1
Cuprins
Capitolul I....................................................................................................................................................2
Definiția și semnificația principiului „Non bis in idem” în dreptul penal și în alte domenii legale...........2
Proveniență istorică.................................................................................................................................4
Justificarea juridică a principiului non bis in idem se fundamentează pe multiple argumente legale de
importanță fundamentală:......................................................................................................................4
Principiul non bis in idem are implicații semnificative în asigurarea echității și eficienței procesului
penal național:.........................................................................................................................................6
Capitolul II...................................................................................................................................................8
Sergey Zolotoukhine c. Rusiei..................................................................................................................8
Grava v. Italy............................................................................................................................................9
Böheim v. Italia......................................................................................................................................11
Concluzie...................................................................................................................................................12
Recomandări.........................................................................................................................................13
Bibliografie................................................................................................................................................14

Capitolul I

2
Definiția și semnificația principiului „Non bis in idem” în dreptul penal și în alte domenii
legale.
Principiul „Non bis in idem” este o doctrină legală ce interzice persecutarea sau judecarea unei
persoane pentru aceeași faptă de către același stat sau o altă autoritate legală, după ce aceasta a
fost deja judecată sau absolvită pentru aceeași infracțiune [1]. În dreptul penal, acest principiu
protejează individul împotriva dublei condamnări sau a persecutării repetate pentru aceeași
infracțiune, garantând astfel siguranța juridică și drepturile fundamentale ale individului. În alte
domenii legale, cum ar fi dreptul administrativ sau fiscal, principiul „Non bis in idem” poate fi
aplicat pentru a evita dubla sancționare sau persecutarea repetată pentru aceeași încălcare a
regulilor sau a legilor.

Non bis in idem, în contextul său juridic, constituie o prevedere procedurală de esență penală, ce
interzice repetarea urmăririi, judecății și pedepsirii unei persoane pentru o acțiune pentru care
deja a fost sancționată anterior. Această normă esențială emană din principiul potrivit căruia
fiecare infracțiune este susceptibilă de a atrage o singură formă de sancțiune penală. Acest
principiu servește drept fundament al justiției și responsabilizării penale, asigurând că fiecare
individ este supus unui singur proces judiciar în legătură cu o anumită faptă.

Pentru a garanta securitatea și stabilitatea juridică a indivizilor, principiul non bis in idem a fost
adoptat ca o regulă prohibitivă, impunând statelor abținerea de la orice acțiune arbitrară în acest
domeniu. Cu toate acestea, aplicarea acestei reguli a fost în principal limitată la nivel național și
a avut mai puțină relevanță în contextul cooperării internaționale.

Principiul non bis in idem a fost consacrat ca o regulă fundamentală în procesul penal național,
odată ce a fost inclus în actele internaționale privind protecția drepturilor și libertăților omului.
De exemplu, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene a Drepturilor
Omului, nimeni nu poate fi supus urmăririi sau pedepsit de către aceeași jurisdiție a unui stat
pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în
conformitate cu legea și procedurile aceluiași stat.

Cu toate acestea, în contextul creșterii cooperării internaționale în materie penală, există

provocări în asigurarea respectării principiului non bis in idem la nivel internațional. Dreptul
internațional penal a tratat acest principiu ca o excepție de la regulă, având în vedere
suveranitatea și autonomia fiecărui stat în ceea ce privește ordinea juridică internă. Astfel, în
practică, statele au dreptul să țină cont de acest principiu, dar nu sunt obligate să-l respecte în
totalitate.

3
Transferul de proceduri în materie penală reprezintă o modalitate de cooperare internațională
care poate contribui la asigurarea respectării principiului non bis in idem. Prin această practică,
procedurile penale pot fi transmise între jurisdiții naționale, asigurând că persoanele implicate nu
sunt supuse unei duble urmăriri sau pedepse pentru aceeași faptă. Acest lucru este deosebit de
important în cazurile care implică aspecte transnaționale sau în care infracțiunea afectează mai
multe state.

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului stabilește principiul
dublei incriminări, adică dreptul unei persoane de a nu fi judecată sau condamnată de două ori
pentru aceeași infracțiune. Acest principiu impune interdicția urmăririi penale sau a aplicării unei
pedepse penale de către aceeași jurisprudență a unui stat pentru o infracțiune pentru care
persoana a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu
legislația și procedurile penale ale acelui stat.

Cu toate acestea, acest articol nu împiedică redeschiderea procesului în conformitate cu legislația

și procedurile penale ale statului respectiv în cazul în care apar fapte noi sau recent descoperite,
sau în cazul unui viciu fundamental în procedura anterioară care ar putea influența soluționarea
cauzei.

Nu se permite nicio derogare de la acest articol în temeiul Articolului 15 al Convenției.

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 definește sfera de aplicare a garanțiilor acordate în materie penală
conform Convenției. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, există trei criterii esențiale,
cunoscute sub numele de "criteriile Engel", care trebuie luate în considerare pentru a determina
dacă a existat sau nu o "acuzație în materie penală" conform Articolului 6 din Convenție (dreptul
la un proces echitabil). Aceste criterii includ clasificarea juridică a infracțiunii în conformitate cu
dreptul intern, natura infracțiunii și gravitatea pedepsei pe care persoana în cauză risca să o
primească. Al doilea și al treilea criteriu sunt alternative și nu sunt neapărat cumulabile. Cu toate
acestea, o abordare cumulativă este posibilă dacă analiza separată a fiecărui criteriu nu
furnizează o concluzie clară cu privire la existența unei acuzații în materie penală. Conceptul de
"pedeapsă" conform Articolului 7 din Convenție (nicio pedeapsă fără lege) este identic.

Proveniență istorică
Principiul "ne bis in idem" are rădăcini ce se întind până în vremea Imperiului Roman și este
prezent în legislația tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene.

4
Etimologic, acest principiu este cunoscut și sub numele de "non bis in idem", termen folosit în
prezent în sistemul juridic francez. Cu toate acestea, majoritatea țărilor au păstrat denumirea
originală din Corpus Iuris al Împăratului Iustinian, care se referă la "ne bis in idem", așa cum
este cazul în dreptul anglo-saxon. În sistemul nostru juridic, se utilizează termenul "ne bis in
idem".

Digestele Împăratului Iustinian I reprezintă o colecție de articole juridice publicată în anul 533
d.Hr. În cadrul Digestelor 48.2.7.2, se stipulează că "Guvernatorul nu trebuie să permită ca
aceeași persoană să fie acuzată din nou pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitată".
Chiar din anul 335 î.e.n., în timpul discursului împotriva legii lui Leptines, Demontane
argumenta că "legile interzic ca aceeași persoană să fie judecată de două ori pentru aceeași
problemă".

Principiul ne bis in idem a fost reglementat pentru prima dată în dreptul penal și în dreptul
procesual penal român în Regulamentul Organic al Moldovei, din 1831-1832. Deși regula de
drept conform căreia "nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit de două ori" era cunoscută,
legiuitorul codului penal din 1936 cât și din 1968 a omis să prevadă expres principiul "ne bis in
idem".

Justificarea juridică a principiului non bis in idem se fundamentează pe multiple

argumente legale de importanță fundamentală:
1. Dreptul la siguranța juridică: Principiul non bis in idem constituie un fundament al
stabilității și previzibilității sistemului juridic, fiind unul dintre pilonii esențiali ai ordinii
juridice. Acest principiu conferă indivizilor garanția că nu vor fi supuși unei persecuții
repetate pentru aceeași infracțiune, asigurând astfel respectarea drepturilor lor
fundamentale în cadrul procesului penal. Prin interzicerea judecării sau pedepsirii unei
persoane de două ori pentru aceeași faptă, principiul non bis in idem contribuie la
întărirea integrității și coerenței procedurilor judiciare. Această asigurare a certitudinii
juridice are un rol crucial în consolidarea încrederii publicului în justiție și în respectarea
statului de drept. Prin respectarea acestui principiu, se subliniază importanța echității și
imparțialității în procesul de administrare a justiției, ceea ce consolidează credibilitatea
sistemului judiciar și încurajează respectarea normelor juridice. Astfel, principiul non bis
in idem nu numai că protejează drepturile individuale, ci contribuie și la stabilitatea și
legitimitatea întregului sistem juridic.

5
2. Evitarea dublei pedepse: Principiul non bis in idem constituie o doctrină fundamentală în
domeniul dreptului penal, care servește drept zid de apărare împotriva unei eventualități
în care un individ ar putea fi supus unor sancțiuni multiple sau excesive pentru aceeași
infracțiune. Prin intermediul acestei reglementări, se consolidează principiul
proporționalității pedepselor, asigurându-se că sancțiunea impusă este în conformitate cu
gravitatea faptei săvârșite. Prin urmare, prin evitarea situațiilor de "dublă jeopardy",
principiul non bis in idem nu doar protejează drepturile fundamentale ale individului, ci
și contribuie la menținerea echilibrului și justiției în cadrul sistemului judiciar. Este
esențial ca aplicarea acestui principiu să fie însoțită de o analiză atentă a circumstanțelor
fiecărui caz în parte, garantându-se astfel respectarea drepturilor individuale și întărirea
încrederii în instituțiile juridice.
3. Respectarea drepturilor individuale: Principiul non bis in idem constituie un pilon
esențial al protecției drepturilor fundamentale ale individului în cadrul sistemului juridic.
Acesta servește drept un scut protector împotriva abuzurilor de putere comise de către
autoritățile de stat, garantând un echilibru între interesele statului și cele ale individului.
Prin intermediul acestui principiu, se asigură că fiecare persoană beneficiază de drepturile
și libertățile sale individuale, inclusiv dreptul la o apărare adecvată și dreptul la viață
privată. Prin prevenirea dublei persecuții pentru aceeași faptă, principiul non bis in idem
promovează siguranța juridică și stabilitatea în cadrul sistemului judiciar. Astfel, indivizii
sunt feriți de riscul expunerii repetate la proceduri judiciare și pedepse, asigurându-se
respectarea principiului proporționalității în aplicarea legii. Mai mult decât atât, acest
principiu consolidează încrederea cetățenilor în justiție și în respectarea drepturilor lor,
contribuind la întărirea statului de drept și a democrației. Prin urmare, principiul non bis
in idem reprezintă un element vital al unui sistem juridic echitabil și respectuos față de
drepturile individului, furnizând un cadru legal solid pentru protejarea intereselor și
libertăților acestuia.Conservarea resurselor judiciare: Aplicarea principiului non bis in
idem contribuie la eficientizarea sistemului judiciar, prin evitarea consumului inutil de
resurse judiciare și financiare. Prin reducerea repetării proceselor penale pentru aceleași
fapte, se permite o utilizare mai eficientă a resurselor, concentrându-le către alte cazuri și
priorități legale.
4. Conservarea resurselor judiciare: Aplicarea principiului non bis in idem reprezintă punct
de reper al sistemului judiciar, aducând beneficii semnificative în eficientizarea acestuia.
Prin interdicția repetării proceselor penale pentru aceleași fapte, se realizează o
economisire a resurselor judiciare și financiare, esențială în gestionarea optimă a

6
 acestora. Evitându-se consumul inutil de timp și energie în desfășurarea unor procese
redundante, instanțele judiciare pot aloca aceste resurse către alte cazuri și priorități
legale. Astfel, prin canalizarea eforturilor și a fondurilor către aspecte cu o importanță și
o urgență mai mare în sistemul judiciar, se asigură o funcționare mai eficientă și
corespunzătoare a acestuia, în concordanță cu principiile de justiție și echitate.

Principiul non bis in idem are implicații semnificative în asigurarea echității și eficienței
procesului penal național:
1. Protejarea drepturilor individuale: Principiul non bis in idem conferă fiecărei persoane o
protecție substanțială împotriva unei persecuții repetate sau multiple pentru aceeași faptă
sau infracțiune. Prin interdicția clară de a fi supusă unor proceduri penale sau sancțiuni
penale repetate pentru aceeași acțiune, principiul non bis in idem garantează că fiecare
individ este tratat în mod egal și echitabil în fața legii. Astfel, acest principiu contribuie la
asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, precum dreptul la libertate,
dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, stabilind un cadru juridic care
promovează justiția și corectitudinea în aplicarea legii. Prin urmare, principiul non bis in
idem reprezintă o barieră esențială împotriva abuzurilor de putere din partea autorităților
și este o componentă vitală a sistemului legal care protejează individul împotriva unor
eventuale excese ale statului.
2. Evitarea abuzurilor și exceselor: Prin aplicarea principiului non bis in idem, se evită
posibilitatea ca o persoană să fie supusă la pedepse multiple sau excesive pentru aceeași
faptă. Acest principiu reprezintă un pilon fundamental al dreptului penal și asigură
proporționalitatea și echilibrul în aplicarea legii. Această prevedere legală previne
situațiile în care o persoană ar putea fi supusă la o serie de proceduri penale sau la
aplicarea repetată a sancțiunilor pentru aceeași infracțiune, ceea ce ar putea duce la o
încălcare a principiului proporționalității pedepselor. Astfel, prin respectarea principiului
non bis in idem, se asigură că răspunsul penal este adecvat și corect proporționat la
gravitatea faptei comise, în conformitate cu normele juridice și principiile de drept.
Aplicarea acestui principiu consolidează încrederea în justiție și în statul de drept,
garantând că fiecare individ este tratat cu respect față de drepturile sale fundamentale și
că procesul judiciar este orientat către asigurarea unei justiții echitabile și imparțiale.
3. Stabilitatea și certitudinea juridică: Principiul non bis in idem, consacrat în legislația
penală, constituie un pilon al stabilității și previzibilității sistemului juridic. Acest

7
 principiu conferă certitudine indivizilor și societății în ceea ce privește corectitudinea și
consecvența procesului judiciar. Prin interzicerea repetării persecuției sau sancționării
pentru aceeași infracțiune, acest principiu asigură că deciziile judiciare sunt fundamentate
pe o bază solidă și că tratamentul juridic aplicat este consistent și echitabil în timp.
Astfel, indivizii și comunitatea în ansamblu sunt încurajați să aibă încredere în justiție și
să respecte autoritatea legii, contribuind la întărirea coeziunii sociale și a respectului
pentru statul de drept. Această încredere în corectitudinea și consecvența sistemului
judiciar este esențială pentru menținerea ordinii publice și a stabilității sociale într-o
societate democratică și respectuoasă de drepturi.
4. Eficientizarea resurselor judiciare: Principiul non bis in idem, prin interzicerea repetării
proceselor penale pentru aceeași fapte, contribuie la optimizarea utilizării resurselor
judiciare și financiare. Această interdicție asigură că autoritățile judiciare nu sunt
angajate în investigarea și judecarea repetată a aceleiași infracțiuni, ceea ce ar implica
costuri semnificative în termeni de timp, efort și bani. Astfel, prin evitarea acestei
redundanțe procesuale, resursele judiciare sunt direcționate către alte cazuri și priorități
legale, inclusiv investigarea și soluționarea altor infracțiuni, promovând astfel o
administrare mai eficientă și echitabilă a justiției. Această eficiență în gestionarea
resurselor judiciare este esențială pentru asigurarea funcționării corecte și prompte a
sistemului judiciar, contribuind la respectarea drepturilor părților implicate și la
menținerea încrederii în integritatea și eficacitatea sistemului legal.
5. Consolidarea încrederii în justiție: Acest principiu asigură că autoritățile judiciare
acționează în conformitate cu principiile fundamentale ale echității și justiției, tratând
fiecare individ în mod corect și egal în fața legii, indiferent de statutul social sau de alte
considerente. Astfel, cetățenii pot avea încredere că deciziile judiciare sunt fundamentate
pe principii legale solide și că sunt aplicate în mod uniform și imparțial. Prin prevenirea
persecuției repetate pentru aceeași infracțiune, principiul non bis in idem oferă un cadru
de siguranță juridică, contribuind la reducerea incertitudinii și a arbitrarului în sistemul
judiciar. Acest lucru este vital pentru menținerea încrederii publicului în justiție și pentru
susținerea principiilor fundamentale ale statului de drept. În final, respectarea principiului
non bis in idem nu numai că asigură drepturile individuale, ci și întărește credibilitatea și
autoritatea sistemului judiciar, promovând astfel o societate bazată pe principii de justiție
și egalitate în fața legii.

8
Capitolul II

Sergey Zolotoukhine c. Rusiei

1. Procedură: În cazul Sergey Zolotoukhine c. Rusiei (Hotărârea din 10.2.2009 [MC]),
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat încălcarea articolului 4 din Protocolul
nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitor la dreptul de a nu fi judecat
sau pedepsit de două ori pentru aceleași fapte. Situația de fapt a constat în reținerea
reclamantului de către poliție pentru aducerea unui prieten într-un cartier militar fără
autorizație, fapt pentru care acesta a fost sancționat administrativ și ulterior a fost
intentată o urmărire penală pentru același incident.
2. Presupuse încălcări: Curtea a constatat că procedura inițială împotriva reclamantului, deși
clasificată ca administrativă conform dreptului intern, trebuie considerată ca fiind de
natură penală, dată fiind gravitatea pedepsei și natura faptei. S-a subliniat că aceleași
fapte pot conduce la infracțiuni distincte, iar identitatea sau similitudinea acestora trebuie
analizată cu atenție.
3. Alte presupuse încălcări: În ceea ce privește infracțiunea de „acte perturbative minore”,
care a fost mai întâi sancționată administrativ și apoi urmărită penal, Curtea a considerat
că aceste fapte sunt esențialmente aceleași, iar decizia anterioară de sancționare
administrativă trebuie să fie tratată ca o hotărâre definitivă. Prin urmare, urmărirea penală
ulterioară pentru aceeași infracțiune a constituit o încălcare a dreptului reclamantului la
non bis in idem (a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceleași fapte), conform
articolului 4 din Protocolul nr. 7.
4. Hotărâre: În consecință, Curtea a hotărât că reclamantul a fost victima unei încălcări a
dreptului său și a acordat o compensație de 1.500 EUR pentru daune morale. Astfel,
concluzia Curții a fost că drepturile reclamantului au fost încălcate și a dispus acordarea
unei compensații pentru prejudiciul moral suferit.

Cazul Sergey Zolotoukhine c. Rusiei este strâns legat de principiul non bis in idem, care este un
principiu fundamental în dreptul internațional și în dreptul european al drepturilor omului. Acest
principiu afirmă că nimeni nu poate fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceleași fapte.

În cazul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă urmărirea penală ulterioară
a reclamantului pentru aceleași fapte pentru care fusese deja sancționat administrativ a constituit
o încălcare a acestui principiu. Deși procedura inițială a fost calificată drept administrativă

9
conform dreptului intern, Curtea a considerat că natura infracțiunii și gravitatea pedepsei
implicate ar trebui să fie analizate în contextul principiului non bis in idem.

Curtea a concluzionat că acțiunea ulterioară de urmărire penală a reclamantului pentru aceleași

fapte, după ce acesta fusese deja sancționat administrativ, a constituit o încălcare a dreptului său
la non bis in idem, conform articolului 4 din Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a
Drepturilor Omului. Astfel, cazul demonstrează aplicarea și importanța acestui principiu în
protejarea drepturilor individuale împotriva unei duble persecuții sau pedepse pentru aceleași
fapte.

Grava v. Italy
1. Procedură: În cazul Grava v. Italy (№ 43522/98), Curtea Europeană a Drepturilor Omului
a analizat un presupus încălcarea unor prevederi ale Convenției Europene a Drepturilor
Omului.

În octombrie 1994, Curtea de Apel din Trieste l-a condamnat pe reclamant la patru ani de
închisoare pentru acuzația de fraudă la faliment. Această hotărâre a devenit definitivă în
octombrie 1995. Prin referire la decretul prezidențial nr. 394, emis în 1990, Grava a solicitat
autorităților să îi scurteze pedeapsa cu doi ani. Cererea sa a fost respinsă, argumentându-se că el
a primit deja o reducere a pedepselor pentru alte infracțiuni comise anterior. Cu toate acestea, în
mai 1998, Curtea de Casație a decis că numai hotărârea de condamnare care a stabilit pedeapsa,
care a devenit definitivă în octombrie 1995, ar fi putut fi executată, astfel că faptul că Grava
fusese condamnat pentru alte infracțiuni nu ar fi trebuit să împiedice scurtarea pedepsei cerută de
condamnat. Cauza a fost trimisă pentru o nouă examinare la Curtea de Apel.

2. Presupuse încălcări: În august 1998, reclamantul a cerut eliberarea condiționată.

Motivând cererea sa, el a susținut că, având în vedere principiile menționate de Curtea de
Casație și posibilitatea de a obține reducerea pedepsei, perioada totală în care a fost privat
de libertate depășea durata pedepsei care trebuia executată conform hotărârii
judecătorești. Reclamantul a fost eliberat din detenție la 14 august 1998, după ce a ispășit
doi ani, două luni și patru zile. Partea neexecutată a pedepsei a fost astfel de un an, nouă
luni și douăzeci și șase de zile, sau mai puțin decât termenul maxim pentru care i-ar fi
putut fi redusă pedeapsa conform decretului prezidențial. În decembrie 1998, Curtea de
Apel, căreia i s-a trimis dosarul pentru o nouă examinare, a hotărât că partea neexecutată
a pedepsei a fost creditată reclamantului în întregime ca reducere a pedepsei.

10
 3. Hotărâre: În legătură cu subpunctul „a” al articolului 5 al Convenției, Curtea a constatat
că reclamantul a fost reținut legal, fiind condamnat de un tribunal competent, în limitele a
ceea ce permitea Convenția. Cu toate acestea, el a executat o pedeapsă cu două luni și
patru zile mai mult decât cea stabilită în hotărârea judecătorească și reducerea pedepsei la
care avea dreptul conform decretului prezidențial. Hotărârea finală privind cererea sa de
reducere a pedepsei a fost luată prea târziu, adică după ce fusese deja eliberat din detenție
și când deja executase o perioadă mai lungă decât cea la care ar fi avut dreptul dacă ar fi
primit reducerea pedepsei la timp. Cu toate că reclamantul a fost responsabil pentru
întârzierile în proces, aceste întârzieri, care au avut loc după eliberarea sa din detenție, nu
au avut niciun impact asupra perioadei totale în care a fost privat de libertate. În
concluzie, perioada suplimentară de detenție la care a fost obligat reclamantul nu poate fi
considerată ca fiind o detenție legală în limitele prevăzute de Convenție.
În legătură cu articolul 13 al Convenției, Curtea a concluzionat că în acest caz nu a fost
necesar să se examineze separat plângerea privind încălcarea acestui articol.
În ceea ce privește articolul 7 al Convenției, Curtea a considerat că pedeapsa de patru ani
de închisoare, stabilită de Curtea de Apel, nu depășește limita superioară a pedepsei
prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care reclamantul a fost găsit vinovat în
momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, nu s-a identificat nicio problemă cu privire la
respectarea articolului 7 al Convenției. În plus, problema reducerii pedepsei conform
decretului prezidențial din 1990 se referă la executarea pedepsei, nu la pedeapsa în sine.
Prin urmare, pedeapsa efectivă nu a fost mai severă decât cea prevăzută de lege.
În ceea ce privește compensația, în conformitate cu articolul 41 al Convenției, Curtea a
decis să acorde reclamantului o compensație de 8.000 de euro pentru prejudiciul moral
suferit.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că au fost încălcate
prevederile articolului 5 al Convenției în ceea ce privește detenția reclamantului, dar nu și
cele ale articolului 7, și a acordat o compensație pentru prejudiciul moral suferit conform
articolului 41.

În cazul lui Grava, el a fost condamnat pentru o infracțiune și a executat o parte din pedeapsă
stabilită de instanța de judecată. Ulterior, el a solicitat o reducere a pedepsei conform unui decret
prezidențial, care prevedea posibilitatea reducerii pedepselor conform legii. Cu toate acestea, în
ciuda cererii sale, Grava a fost reținut și a executat o perioadă suplimentară de detenție, care a
depășit durata inițială a pedepsei stabilite de instanță. Acest lucru ar putea fi interpretat ca o

11
formă de dublă pedeapsă pentru aceleași fapte, deoarece Grava a fost deja condamnat și a
executat o parte din pedeapsă. Solicitarea sa de reducere a pedepsei ar fi trebuit să îi permită să
iasă mai devreme din detenție, conform legii și a decretului prezidențial. Prin urmare, reținerea și
executarea unei perioade suplimentare de detenție, care a depășit limita inițială a pedepsei, ar
putea fi considerate o încălcare a principiului non bis in idem, care interzice judecarea sau
pedepsirea unei persoane de două ori pentru aceleași fapte.

Böheim v. Italia
Analiza juridică a acestui caz implică evaluarea conformității acțiunilor autorităților italiene cu
standardele convenției europene a drepturilor omului, în special cu privire la procedura penală și
principiile ne bis in idem.

1. Presupuse încălcări: Dreptul la un proces echitabil (Articolul 6 din Convenție):

Reclamantul susține că a fost condamnat în absența sa fără să i se ofere posibilitatea de a-
și prezenta apărarea și că nu a avut asistență juridică adecvată înainte de introducerea
recursului în casație. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, aceasta consideră că, prin acțiunile sale, reclamantul a renunțat în mod implicit
la dreptul de a-și prezenta apărarea, deoarece a fost informat despre acuzații și i s-a oferit
posibilitatea de a-și alege un avocat sau de a fi reprezentat de unul din oficiu. Prin
urmare, acțiunile autorităților italiene nu contravin dreptului la un proces echitabil.
2. Alte presupuse încălcări: Principiul non bis in idem (Articolul 54 din Acordul Schengen
și Protocolul nr. 7 la Convenție): Reclamantul susține că a fost judecat de două ori pentru
aceleași fapte, în Germania și în Italia, încălcând astfel principiul non bis in idem. Cu
toate acestea, Curtea constată că acuzațiile și procedurile penale în Germania și în Italia
diferă în mod semnificativ. Mai mult, protocolul nr. 7 la Convenție se aplică doar în cazul
procedurilor penale în cadrul aceluiași stat, nu între state diferite. Prin urmare, acest
aspect al plângerii este respins de către Curte.
3. Hotărâre: Prin urmare, în ciuda plângerilor reclamantului, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a considerat că acțiunile autorităților italiene nu au încălcat drepturile
sale conforme cu convenția și a declarat cererea sa inadmisibilă.

Cazul menționează faptul că reclamantul a fost supus unor proceduri penale atât în Italia, cât și în
Germania, pentru acuzații similare de trafic de arme. Reclamantul susține că aceasta constituie o

12
încălcare a principiului non bis in idem, care interzice judecarea sau pedepsirea unei persoane de
două ori pentru aceleași fapte.

În acest caz, principiul non bis in idem este invocat în contextul acțiunilor autorităților italiene
care l-au condamnat pe reclamant și ulterior au respins cererea sa de reexaminare a cazului,
invocând argumente referitoare la procedura internă italiană și nu la posibila dublă judecată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins însă plângerea, argumentând că acuzațiile și

procedurile penale diferă semnificativ între cele două țări și că protocolul nr. 7 la Convenție se
aplică doar procedurilor penale în cadrul aceluiași stat, nu între state diferite. Astfel, deși
reclamantul susține o posibilă încălcare a principiului non bis in idem, Curtea a concluzionat că
nu există o legătură directă între caz și acest principiu.

Concluzie
Concluzia ce poate fi trasă din această teză este că principiul non bis in idem reprezintă o piesă
esențială în mecanismul de asigurare a echității și eficienței procesului penal național. Prin
protejarea indivizilor împotriva persecuției repetate pentru aceeași infracțiune, acest principiu
promovează încrederea în sistemul judiciar și în respectarea statului de drept. Consolidarea
încrederii publicului în justiție este crucială pentru menținerea coeziunii sociale și pentru
promovarea unei societăți bazate pe principii de justiție și egalitate. Astfel, respectarea și
aplicarea riguroasă a principiului non bis in idem nu numai că asigură protecția drepturilor
individuale, dar și consolidează fundamentul unei societăți democratice și echitabile.

În plus, respectarea principiului non bis in idem nu numai că oferă protecție individuală
împotriva abuzurilor și arbitrarului din partea statului, dar contribuie și la utilizarea eficientă a
resurselor judiciare și financiare. Prin evitarea repetării proceselor penale pentru aceleași fapte,
se permite canalizarea acestor resurse către alte cazuri, ceea ce sporește eficiența și
funcționalitatea sistemului judiciar. Astfel, prin aplicarea riguroasă a principiului non bis in
idem, nu doar se protejează drepturile individuale, ci se și optimizează funcționarea sistemului de
justiție penală, contribuind la o societate mai echitabilă și mai sigură.

13
Recomandări
Pentru a consolida aplicarea și respectarea principiului non bis in idem și pentru a asigura o
funcționare eficientă a sistemului judiciar, iată câteva recomandări:

1. Educație juridică: Promovarea unei mai bune înțelegeri a principiului non bis in idem în
rândul cetățenilor și profesioniștilor din domeniul juridic poate contribui la respectarea și
aplicarea sa corectă.

2. Consistență legislativă: Legislația penală ar trebui să fie clară și consecventă în ceea ce

privește aplicarea principiului non bis in idem, evitând discrepanțele între diferitele jurisprudențe
și interpretări.

3. Cooperare internațională: În contextul infracționalității transnaționale, statele ar trebui să

colaboreze pentru a asigura că principiul non bis in idem este respectat la nivel internațional, prin
tratate și acorduri de cooperare judiciară.

4. Monitorizare și supraveghere: Instituirea unor mecanisme eficiente de monitorizare a

respectării acestui principiu în sistemul judiciar poate ajuta la identificarea și remedierea
abuzurilor sau neglijențelor.

5. Sensibilizare și advocacy: Organizațiile neguvernamentale și alte organizații relevante ar

trebui să continue să sensibilizeze și să facă advocacy pentru respectarea principiului non bis in
idem și pentru protejarea drepturilor individuale.

Prin implementarea acestor recomandări, se poate asigura o mai bună protecție a drepturilor
individuale și o justiție mai echitabilă și eficientă în întreaga societate.

14
Bibliografie
1. [juridice.ro - Ne bis in idem, double jeopardy sau dreptul de a nu fi sanctionat de doua ori
pentru aceeasi fapta](https://www.juridice.ro/687358/ne-bis-in-idem-double-jeopardy-
sau-dreptul-de-a-nu-fi-sanctionat-de-doua-ori-pentru-aceeasi-fapta.html)
2. Importanţa aplicabilităţii principiului non bis in idem în contextul transferul de proceduri
în materie penală Pag. 110-112 Groza Daniela Universitatea de Stat din Moldova
Disponibil în IBN: 6 aprilie 2020
3. https://abcjuridic.ro/principiul-ne-bis-in-idem/
4. CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI Ghid privind art. 7 din Convenția europeană a
drepturilor omului Nicio pedeapsă fără lege: principiul legalității infracțiunilor și pedepselor
Actualizat la 31 august 2018
5. https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22tabview%22:[%22document%22],%22itemid%22:
[%22001-119429%22]}
6. https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-183973%22]}
7. https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-80969%22]}

15