MARTURII DE LA 1 DECEMRIE 1918

„Drumul pânã la Alba a fost un alai. În tren, pe şosea, pe cãrãrile

paralele, mulţimea curgea ca un râu revãrsat. Delegaţii mergeau în capul
coloanelor. Feciorii şi fetele, îmbrãcaţi în haine de sãrbãtoare, cântau
«Rãsunetul» lui Andrei Mureşianu. Vãzduhul vuia de acordul marşurilor
patriotice. În atmosfera aceasta sãrbãtoreascã am coborât în Alba Iulia,
îndreptându-ne spre unchiul Gavrilã, felcer la o unitate militarã, care
locuia lângã garã. Casa unchiului şi ograda erau ticsite de oaspeţi, dar
cu ajutorul mãtuşii Saveta ne-am gãsit un colţ sã rãmânem peste noapte.
Un colţ dupã soba de teracotã unde ne-am aşternut saltelele de lânã sã
dormim. Caznã inutilã, pentru cã într-o noapte ca aceea a Învierii
Transilvaniei, nimãnui nu-i ardea de dormit. Nici chiar nouã, copiilor, care
nu ştiam ce se petrece, dar presimţeam cã este vorba de ceva deosebit
de important, ca în preajma unei mari sãrbãtori, în care somnul este o
impietate. Toatã noaptea, Alba Iulia a vibrat de cântece şi chiuituri,
aşteptând ziua de 1 Decembrie ca pe o dezlegare de blestemul asupririi
atâtor amar de ani“, povestea V. Copilu Cheatră.

SAMOILĂ MÂRZA, FOTOGRAFUL UNIRII,

 Samoilă Mârza, fotograful Unirii, cel care ne-a lăsat trei instantanee cu
mulţimile venite la Alba Iulia şi două cu tribunele oficiale/(Sursa foto Muzeul
Naţional al Unirii) Participanţii şi-au petrecut noaptea de 30 noiembrie-1
decembrie 1918, în Cetate, pe platoul din jur. În tot timpul nopţii au fost
intonate la lumina focurilor cântece patriotice. Mulţimea a exprimat cu putere în
nenumărate rânduri „Vrem Unirea”, „Vrem Unirea”. La Alba Iulia au ajuns trei
categorii de delegaţi: cei oficiali aleşi în baza unui regulament; aleşii satelor şi
ai oraşelor, care au venit la Adunarea Naţională pentru a susţine votul
delegaţilor oficiali şi reprezentanţii unor importante instituţii şi organizaţii.
Delegaţii aleşi de masele populare româneşti, în număr de 1.228, ca să voteze
Unirea Transilvaniei cu România, s-au adunat în dimineaţa zilei de 1 Decembrie
1918, în actuala Sală a Unirii. Forma finală a Hotărârii de Unire a fost citită în
faţa delegaţilor de marele om politic ardelean al vremii, Vasile Goldiş.
Cuvântarea sa este considerată momentul esenţial al Programului Marii Adunări
Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de
duminică, 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Mărturiile rămase de la participanţii
la Adunarea de la Alba Iulia ne arată că oamenii se îmbrăţişau, plângeau de
bucurie, intonau cântece naţionale, strigau sloganuri patriotice şi ovaţionau pe
conducătorii mişcării pentru Unitate naţională.
Aparatul cu burduh, cu care Samoilă Mârza, a imortalizat Marea
Unire
 Despre fotograful Samoil Mârza se ştie că pe 1 Decembrie 1919, la Alba
Iulia, a imortalizat cinci imagini unice de la Marea Adunare, care se află în
arhivele Muzeului Unirii.
Samoilă Mârza este singurul român care a imortalizat pe 1
Decembrie 1918 Marea Unire a Transilvaniei cu România. Pentru
acest eveniment, Consiliul Naţional Român îl angajase pe fotograful Artur Bach,
din Alba Iulia, dar se pare că acesta nu a agreat acel eveniment, astfel că
salvarea a venit de la tânărul patriot român. Până să ajungă la Alba Iulia, trebuie
spus despre Samoilă Mârza că s-a născut în anul 1886, în satul Galţiu. După
finalizarea studiilor liceale, părinţii săi l-au trimis la Sibiu, ca ucenic al unui
fotograf cunoscut, unde învaţă tainele fotografiei. De altfel, aparatul fotografic
cu care a intrat în istorie a fost cumpărat de părinţii săi, cu mari sacrificii. În
1914, Mârza a fost recrutat la începutul Primului Război Mondial în armata
austro-ungară şi trimis pe front în Galiţia. În 1916, odată cu intrarea României în
război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul
topografic şi fotografic al armatei. Sfârşitul războiului l-a prins în Italia, iar în
urma acţiunii de retragere a militarilor români, organizată de Consiliul Naţional
Român Central, ajunge la Viena. Mârza a reuşit să ajungă acasă cu patru zile
înainte de desfăşurarea Marii Adunări Naţionale. De acolo a plecat în dimineaţa
zilei de 1 decembrie către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii
cu consătenii săi, rămase la rândul lor celebre în istorie.
“Împreună cu delegaţia satului, duminică dimineaţa pleacă pe jos la Alba Iulia,
însoţit de bicicletă, pe care ducea aparatul fotografic, trepiedul şi geanta cu
clişeele pe sticlă. La Alba Iulia au ajuns pe platoul din apropierea cetăţii pe la
orele 11.00. În jurul orei 12.00, Comitetul Naţional Român aduce la cunoştinţa
celor peste 100.000 de participanţi, hotărârile Unirii. În acest timp, Samoilă
Mârza imortalizează pe clişee fotografice discursul unor delegaţi de la tribuna
oficială şi scene cu poporul participant la Marea adunare Naţională de la Alba
Iulia care consfinţeşte Unirea Transilvaniei cu România”, scrie nepotul său,
Aurel Sîntimbrean, în cartea pe care i-a dedicat-o.
 Despre fotograful Samoil Mârza se ştie că pe 1 Decembrie 1919, la Alba
Iulia, a imortalizat cinci imagini unice de la Marea Adunare, care se află în
arhivele Muzeului Unirii. Este vorba despre discursurile episcopilor Miron
Cristea şi Iuliu Hossu, dar şi scene cu poporul participant în număr mare la
eveniment. Din păcate, tânărul fotograf nu a avut şi permisiunea de a imortaliza
imagini din cazinoul ofiţerilor, azi Sala Unirii de la Alba Iulia, unde s-au
desfăşurat lucrările Marii Adunări Naţionale. Fotografiile au fost puse la
dispoziţia statului, fără nici un fel de pretenţii financiare.
Vasile Goldiş, cel care a redactat textul Rezoluţiei Unirii, aduce la cunoştinţa
poporului conţinutul documentului (n. r.: Vasile Goldiş - fost deputat în
Parlamentul de la Budapesta, deputat în Parlamentul României, ministru al
Culturii, fost redactor al ziarului Românul, cel care în calitate de preşedinte al
delegaţiei ardelene a adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand actul Unirii adoptat la
Alba-Iulia).
După Marea Unire de la 1918, Samoilă Mârza şi-a continuat activitate
fotografică participând şi la alte evenimente importante din istoria poporului
român din perioada interbelică, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919
de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina
Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 - manifestările
organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea
Unire.Dar activitatea sa nu s-a limitat numai la importantele serbări naţionale.
“Era profesionist. Cu bicicleta şi aparatura fotografică călătorea
este tot. Fotografia personalităţi de seamă, familii de ţărani în
costume naţionale, copii, elevi, fete şi băieţi, plecarea tinerilor în
armată, nunţi, botezuri, înmormântări, portrete. În multe case din
Alba Iulia şi din judeţul Alba se putea găsi o fotografie făcută de el.
A executat lucrări fotografice şi la comanda unor instituţii ale
statului sau particulare, precum Prefectura judeţului şi Primăria
Oraşului Alba Iulia”, mai spune nepotul său, Aurel Sîntimbrean.
Impresionat este faptul că a folosit acelaşi aparat foto vreme de jumătate de
secol, până când Muzeul Unirii i l-a achiziţionat. Astăzi, acesta face parte din
colecţia expoziţională a Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, fiind expus
la loc de cinste în Sala Unirii.
 Cu banii primiţi de la Muzeu şi-a cumpărat un aparat fotografic modern
care voia să imortalizeze semicentenarul Unirii, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Semicentenarul Unirii Transilvaniei cu România a fost sărbătorit joi, 28
noiembrie 1968, la Alba Iulia, cu participarea lui Nicolae Ceauşescu, Ion
Gheorghe Maurer, primul ministru şi alţi conducători ai statului.
Samoilă Mârza, bolnav, slăbit, nu mai ajunge să-şi îndeplinească visul,
fotografierea semicentenarului Unirii. Se stinge din viaţă la 19 decembrie 1967.
A fost înmormântat în cimitirul municipal Marieri I., nu departe de capelă, pe
aleea principală”, mai scrie nepotul său. Acesta mărturiseşte că Samoilă Mârza a
fost un om modest şi cuviincios şi s-a mulţumit cu puţinul câştigat din
fotografie. Toată averea sa a fost aparatul de fotografiat, de pe urma căruia nu a
avut mari câştiguri. Samoilă Mârza a trăit singur, cu multe lipsuri, uitat de cei
mulţi. “Ajunsese rău din punct de vedere material, odată cu decăderea meseriei
de fotograf. Din furnizor al curţii regale, după ce înainte a avut aceeaşi calitate
ca fotograf al curţii imperiale din Viena, a ajuns să-şi caute el clienţii pentru
fotografiat. Cât a mai fost în putere se ducea să mai fotografieze nunţile,
botezurile şi înmormântările din satele cele mai îndepărtate ale judeţului. Când
n-a mai putut, s-a resemnat în sărăcia lui, se împăcase cu soarta, era blând, trăind
în apropierea lui Dumnezeu. Din ce-i mai rămăsese alcătuise albume de
fotografii ale Unirii, pe care le-a dăruit multor oameni politici, ultimul lui
Nicolae Ceauşescu atunci când a fost la Alba-Iulia. Se pare că unii i-au
mulţumit, dar la faptul că acest om are sau nu ce mânca nu s-a gândit niciunul“,
scrie şi Ion Gavrilă Ogoranu în cartea „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc“.
O alta marturie cu privire la evenimentul din 1 DECEMBRIE 1918, Ion
Scurtu scrie în „Alba Iulia, 1 Decembrie 1918“ că, după Hotărărea istorică din
Sala Unirii, cineva a deschis brusc fereastra şi a strigat: „S-a hotărât Unirea.
Trăiască România cea Mare”. „Vestea a fost prinsă din zbor şi ceea ce a urmat
nu se mai poate reproduce cu ajutorul cuvintelor”. În lucrarea lui Ion Scurtu
găsim şi mărturia unuia dintre participanţi, Emil Pop. „După mai bine de trei
ceasuri, de aşteptare, un freamăt general pune capăt cântecelor şi dansurilor: vin
deputaţii de la Adunarea din Cetate. O trăsură cu cai albi ducând pe cei doi
episcopi, urmată de cei 1228 de deputaţi trec la pas printre statuile vii îmbrăcate
în pănură. La sosire nu se mai termină cu: «Să trăiască». Apoi, linişte
mormântală. Cei doi episcopi, Cristea şi Hossu, citesc Rezoluţia la auzul căreia
un tunet prelung izbucnit din 100 000 de piepturi a cutremurat văzduhul, tunetul
unanimităţii, al bucuriei, al istoriei descătuşate. La tribune au început a vorbi
poporului Ciceo Pop, Petru Groza, Silviu Dragomir, Iosif Jumanca, Aurel Vlad.
Alergăm împreună ştergându-ne mereu ochii, de la o tribună la alta, de la un
orator la altul. Retragerea s-a făcut, ca şi defilarea, în muzică şi cântări, în
ordine. Am stat mult să văd mulţimea care se resfira. Am auzit de multe ori, pe
mulţi din cei ce se îndreptau zicându-şi unul altuia: «Ne-am văzut visul cu
ochii»“Era o roire de necrezut.
Pe câmp (n.r.Câmpul lui Horea, unde era adunat poporul) se
înălţau, ici colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei... în ziua
aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer,
spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiţi
totul”.