Încoronarea lui Napoleon modificare Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de

Jacques-Louis David în perioada 1805–1807. Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979

cm[necesită citare] și se găsește la Muzeul Louvre, Paris. „Regii au părăsit-o, eu am ridicat-
o”[necesită citare] — spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor, Carol cel
Mare, când, în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804, și-o așază pe cap în catedrala Notre-
Dame și este uns chiar de papa Pius al VII-lea, venit la Paris în acest scop. Apoi împăratul își
încoronează soția, pe Joséphine. David a primit o comandă din partea împăratului pentru un
tablou care sa redea încoronarea. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani, adaptând
realitatea la dorințele clientului său. Astfel, spre exemplu, în spate, la tribună o vedem pe
Letiția, mama împăratului, deși ea nu a participat deloc la festivitate. Extraordinar de riguros
este finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu, în ceea ce privește veșmintele perechii
imperiale, iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. Încoronarea lui
Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al
compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Lipsește aici tensiunea vibrantă
care este caracteristica teatralității neoclasiciste. Spre deosebire de Sabinele și Jurământul
Horațiilor, David, se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția romană, decât din cea
greacă.