FLORENTZA GEORGETTA MARINCU

CIOBURI DE ISTORIE

POIANA MARE - CALAFAT

1878-1920

Tiparul executat la Imprimeria Editurii

MJM
Str. Felix Aderca, Bl.7, parter, 200410 – Craiova
Telefon: 0251-419661; 0745512223; 0351-414682
e-mail: redactia@edituramjm.ro
www.edituramjm.ro

IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA

496 1
Machetarea grafică: Jean – Mihail Băileşteanu

Apărută: aprilie 2007

ISBN-10: 973-8989-28-0
ISBN-13: 978-973-8989-28-3

2 495
 FLORENTZA GEORGETTA
MARINCU

CIOBURI DE ISTORIE
POIANA MARE - CALAFAT
1878-1920

Motto:..Foaie verde mic]unea,

Dar Floric[ ce f[cea?
El la Desa cobora,
}i foc cur\ii @i punea!
La Poiana apoi suia,
La curtea Marincu tr[gea,
}i foc frate c[-i punea!
Dar Marincu ce-i f[cea?...
versuri din balada haiducului Florea Cioroianu c`ntat[
de l[utarii din Poiana Mare - Dolj.

VOLUMUL II
Partea I

2007

494 3

Am @nchinat @ntreaga str[danie de reconstituire a
trecutului col\ului nostru de p[m`nt oltenesc tat[lui meu,
George St. Marincu.
Sunt datoare @ns[, cu un pios g`nd de recuno]tin\[,
profesorului Ion Zamfirescu, pentru @ncrederea ]i pre\uirea ce
mi-a ar[tat. #i f[g[duisem acest volum pe care voia s[-l
citeasc[ ]i s[-l prezinte. N-am fost harnic[ a-l ispr[vi p`n[ la
dispari\ia sa. M[ simt vinovat[ de]i ]tiu c[ @n nem[rginita-i
@n\elegere ]i @n\elepciune, m-a iertat ]i c[ spiritul s[u @l
vegheaz[.
4 493
#nchin`ndu-se iar, lu`ndu-]i ca pav[z[ @mpotriva Celui
R[u pomenit crucea @n[l\at[, preotul @i ]opti:
-Dumnezeu s[ te ierte, tu]e Mi\o! Io, cu puterile ce mi
s-au dat, te dezleg! Da numai la dreapta Judecat[ se va vedea
dac[ faptele bune vor trage mai greu @n balan\[ dec`t omorul!
F[g[duiesc s[ m[ rog toat[ via\a @n altar pentru m`ntuirea ta!
#ncheg[ asupr[-i Sf`nta Cruce, bolborosi o rug[ de
iert[ciune. Cu toat[ mila ce-l sfredelea, trebui s[ fie mai aspru
dec`t ar fi vrut:
-Pentru c[ ai \inut z[cut @n tine p[catu [sta de moarte
trei ani ]i nu te-ai m[rturisit s[-\i prime]ti canonul, s[ @ncepi a-l
isp[]i c`t omene]te ar fi fost cu putin\[, nu cutez a-\i da
Sf`nta Cuminec[tur[ ! Ast[ tain[ va r[m`ne @ntre noi. De
gre]esc, s[ m[ ierte ]i pe mine, nevrednicu-i slujitor,
Dumnezeu!
V[z`ndu-i lacrimile ]iroind pe obraji, @i zise cu glas
tremurat:
-S[ n[d[jduim am`ndoi @n nem[rginita mil[ a Celui de
Sus...}i acum @i cer]esc puterea de a-\i citi moliftele Sf`ntului
Vasile cel Mare, pentru desprinderea de trup a sufletului t[u
chinuit.
O O O
 -Atunci, m[ @ncumet a-\i m[rturisi. Iote, a]a fu, nu cum
p[l[vre]te lumea...
#ncep`nd s[ povesteasc[, r[mase cu privirea pironit[
@n gol, Retr[ii aevea @nt`mplarea de la moara veche. Se auzi
zic`nd tare:
-Ali, adu-mi covata de fr[m`ntat p`ine!...A]eaz[-i-o
nemernicului de Florea al Cioroianului pe piept. Pune-i
jungherul la g`t!
-Haida! Zgrip\oroaico! Ce a]tep\i? mai avu timp fl[c[ul
s[ zic[.
Se rev[zu d`ndu-se un pas @nd[r[t. Str`nsese pumnii.
Lovise jungherul cu o putere neomeneasc[. Lama p[trunsese
ad`nc, @nec`ndu-i @n s`nge \ip[tul din urm[, desprinz`ndu-i pe
jum[tate capul de trup.
Din vinele retezate s`ngele curgea ]uvoi, cald, ro]u, cu
miros dulceag. O @mpro]case pe rochie, @mbib`ndu-i piep\ii, Timpuriu, chiar din miezul lui F[urar 1881, @ncepuse a
c[ci pentru a fi slobod[ @n mi]c[ri, @]i aruncase pelerina. #i uda se desprim[v[ra pe malul doljean al Dun[rii. B[tea dinspre
fa\a... Apus un v`nt c[ldu\ ]i neostoit, care, r[zbind n[me\ii,
@ncepuse a zv`nta fa\a p[m`ntului.
Preotul se cutremur[. Ascult`nd-o, i se p[ruse c[ are Oamenii locului, totdeauna gata s[ se aga\e de paiul
vedenia acelui omor. Se @nchin[ de trei ori, @]i s[rut[ crucea, unei n[dejdi, t[lm[ciser[ @nviorarea firii ca semn bun pentru ei
zise Tat[l nostru... ]i pentru |ar[.
Se dezmetici, auzind-o rostind limpede: Ziua de 24 din acea lun[, r`nduit[ de biserica ortodox[
-Eu l-am omor@t pe haiducu Cioroianu, nu turcul Ali. s[rb[toarei "Afl[rii capului Sf`ntului Ion", se cinstise cu toat[
Ioni\[, b[rbatu-meu, n-are niciun amestec! evlavia. Fl[c[ii ]i fetele satelor st[tuser[ cuviincio]i al[turi de
Urm[ s[-l zguduie ]i mai grozav prin cele rostite: p[rin\i la @ndelungata slujb[. Se precestuiser[ cu peceata
-Satana a pus atunci st[p`nire pe mine. Mai @nt`i m-a sf`ntului mir pe frunte. Apoi se r[zniser[ de ace]tia.
momit s[ s[v`r]esc p[catu c[rnii @n g`nd. Apoi i-am sim\it Porniser[ la p[dure pentru a s[rb[tori cu dezb[ierat[ voie
ghiara @ncle]tat[ pe m`na-mi cu jungheru @mping`ndu-mi-o, s[ bun[ "Dragobetele", cap de prim[var[.
lovesc tare, peste puterile mele. S-a r[zbunat pentru c[ o via\[ Horiser[ cu l[utari, c`ntaser[. #mpletiser[ cununi din
@ntreag[ i-am z[ticnit lucr[rile prin vr[jile mele albe! Tot dedi\eii cule]i din cr`ngurile abia desghiocate din z[pad[. Le
Samodiva m-a z[vor@t @n hot[r@rea de a t[cea p[catu, chipurile aruncaser[ apoi, dup[ un str[vechi obicei, @ntr-un p`r`u.
din grije pentru ai mei. Dar sufletul mi s-a r[sculat, s-a zb[tut, Pomeniser[ astfel un fecior din cine ]tie ce ad`ncuri de
mi s-a @mpotrivit ]i m[ biruii, nevr`nd a ajunge @n focul iadului vremuri. Pe atunci "Ion cel drag", ajuns p`n[ la ei "Dragobete",
pentru o ve]nic[ os`nd[!...P[rinte Ilie, ajut[-m[! D[-mi furase inima tuturor fetelor, doinind din fluier. Fermecase
iertarea din urm[, ca s[ pot @n sf`r]it odihni! c`nt`nd p[s[rile cerului ]i fiarele codrilor. Se povestea c[ ]i
apele st[teau locului, oprindu-]i susurul, numai ca s[-l asculte.

492 5
Fl[c[ii r[ma]i f[r[ iubite se r[zbunaser[, ucig`ndu-l. C[zuse
r[pus l`ng[ un izvor. Dumnezeu @i preschimbase trupul @ntr-un
dedi\el.
La sf`r]itul petrecerii din p[dure fetele o luaser[ la
fug[ c[tre sat. Dup[ ele goneau feciorii, silindu-se s[-]i prind[
]i s[-]i s[rute fiecare aleasa. Despre cele r[mase
ne@mbr[\i]ate @ntr-acea zi, se spunea c[ nu se vor m[rita tot
anul. Restul se socoteau oarecum f[g[duite iubi\ilor. Dac[
p[rin\ii le @ncuviin\au alegerea, avea loc ]i logodna. Dar nunta
- dup[ obiceiul st`lpit din veac de @n\elepciunea str[mo]ilor -
se a]eza nu mai cur`nd de 12 luni, r[gaz l[sat adeveririi
sim\[mintelor.
La Dragobete era ]i sorocul @nso\irii zbur[toarelor.
Celor din b[t[turi, gospodinele le aruncau boabe de mei, orz,
secar[. Aceia]i hran[ o azv`rleau p[s[rilor cerului pe
acoperi]urile caselor, pentru a fi cu toate @n depline puteri.
#ncepea ]i @mperecherea animalelor. Tinerilor li se desc`nta @n
zori apa de dragoste. Odat[ sorbit[, le st`rnea clocotul
s`ngelui, @ndemn`ndu-i s[-]i caute perechea.
}tefan se @ntorsese de cur`nd dela Viena @n casa
p[rintelui s[u, Ioni\[ Marincu din Poiana Mare.
#ntr-acea diminea\[ vroise s[ plece la multele ]i abia
@nceputele sale treburi.
Maic[-sa @l privise @nchiondorat. #]i @nmuiase glasul
poruncitor, at`t c`t era @n stare, zic`ndu-i celui mai drag dintre
feciorii s[i:
-A ba, Fane, m`nca-l-a]! Nu se cade a lucra azi, fiind
zi mare ]i sf`nt[. Hai cu muica la biseric[! D[ mai apoi prin
t`rg s[ te vad[ lumea c[ veni]i. Ca frate mai v`rstnic du-i pe
Sterie ]i Mari\a s[ se @mbucure ]i ei de s[rb[toarea
"Dragobetelui". Amestec[-te printre oameni, s[ nu creaz[
poienarii c[ te \ii fudul dac[ h[l[dui]i la carte prin [le
str[in[t[\uri!
El, ve]nicul r[zvr[tit, se supuse f[r[ s[ cr`cneasc[,
nedumerit @n sine @nsu]i dac[ o f[cuse pentru a nu se @nfrunta
at`t de cur`nd cu maic[-sa, sau dintr-o nedeslu]it[ curiozitate.
6 491
@ntors[]i! Nu \i-e g`ndul la muieri. Da nunta e datorie sf`nt[,
ca s[-\i duci neamul mai departe. Ai minte ]i avere berechet
s[ la]i mo]tenire urma]ilor! Jur[-mi c[ nu-\i @ngropi talantul!
Dou[ boabe mari de lacrimi ]iroir[ pe obrajii doctorului.
#i s[rut[ m`na topit[ ]i @ng`n[:
-Jur, maica mea! Jur! M[ @nsor c`nd s-o putea. Ce zor?
F[-te dumneata s[n[toas[! Alege ]i nora de \i-o pl[cea! }i s[
vezi ce nunt[ facem! Mai abitir ca a lui nenea Fane! S[
speriem Poiana!
#ncerca s[ glumeasc[, dar alte lacrimi i se prelinser[
p`n[ la b[rbie.
-A]a! A]a, m`nca-l-a]! pl`nse c`tva ]i Marincana...M[
lini]ti]i. }tiu c[ ai s[-\i \ii vorba. Da vezi, @\i las griji multe, pe
Ioni\[...Oncic[ cu ai lui ]i at`tea belele.
Se @nec[. Pr[v[lit[ @ntre perne, @ncepu a horc[i.
-Doamne! {sta-i sf`r]itu!...g`ndi doctorul.
La c`teva clipe, maic[-sa @ncepu iar s[ se zbat[, s[
strige, el nemaideslu]ind dac[ din pricina durerii sau de
groaza vedeniilor.
Urmar[ zile ]i nop\i de chin neomenesc, care @i
@nebunir[ pe cei din preajma ei.
#ntr-o sear[ Marincana @]i adun[ puterile s[ ]opteasc[
lui Fane, @ngenunchiat l`ng[ patul ei.
-Cheam[, fiule, pe popa Ilie!
Preotul @i puse patrafirul peste cap. A]a se obi]nuia la
spovedanie, ca sub acoper[m`ntul lui, cre]tinul s[-]i descarce
mai u]or ]i f[r[ sfial[, sufletul de p[cate. Sim\indu-l,
Marincana @l d[du smucit la o parte. #l privi, drept @n ochi ]i-l
@ntreb[ cu dezn[dejde:
-P[rinte Ilie Dobrian, mi-e]ti rud[ de aproape. Rogu-te
]i pentru asta, @ncredin\eaz[-m[ c[ taina spovedaniei \i-e
sf`nt[!
-Jurai, tu][ Mi\o, c`nd pusei leg[m`ntul de preot
duhovnic, ca buzele mele s[-mi fie cetluite asupra celor ce
aud!
 -Nu-l l[sa\i! Lua\i-i jungherul!...
#ncerca s[ fug[ din pat, ca amenin\at[ de o primejdie
grozav[. Dar rec[dea neputincioas[ @n a]ternut...Ca dintr-
odat[, cu puteri neb[nuite, s[-]i sf`]ie piep\ii c[m[]ii strig`nd:
-S`nge! S`nge! M[ n[cl[ii toat[...
Schimbat[, se lini]tea c`tva. Doctorul @i sim\ea pulsul
r[rit, r[suflarea tot mai u]oar[. Se @nfiora a]tept`ndu-i
sf`r]itul.
#ncremenea v[z`nd-o ridic`ndu-se iar @n capul oaselor.
#ncepea s[ strige, s[ se zbat[, s[ se apere, vroia s[ scape de
o vedenie amenin\[toare ...
#n cele din urm[, fina M[ria, cea mai b[tr`n[ ]i
apropiat[ dintre toate, @ndr[zni s[-l ia deoparte ]i s[-i spun[:
-Na]a, biede, trage de mai bine de o s[pt[m`n[ ]i nu
poate s[-]i dea sufletul...O apas[ ceva. E p[catu nostru s[ nu
o ajut[m! S[ chem[m pe popa Ilie Dobrian, cum zis[r[\i. S[-i
citeasc[ molitvele Sf`ntului Vasile [l Mare, s[ o u]ureze! S[ o
spovedeasc[, s-o precestuiasc[...S[ moar[ cre]tine]te!
Obosit, @nmuiat de at`ta suferin\[ la care lua parte
neputincios, sf`]iat de mil[, doctorul Ilie Marincu @ncuviin\[.
Dar nu @ndr[zni s[ hot[rasc[.
-Ar fi bine, fin[ M[rie! Da s[ prindem o clip[, c`nd se
lini]te]te, ca s[ o @ntreb[m!
A]a ]i f[cu.
-Muica mea! @i ]opti el bl`nd. N-ai vrea s[ chem[m
popa...O slujb[, o rug[ciune poate te-ar mai alina!
Nu @ndr[zni s[-i pomeneasc[ de cuminec[tura din
urm[.
Marincana, auzindu-l, se @n fior[ toat[. Se ridic[ smucit
@n capul oaselor. Se rosti dintr-odat[, limpezit[ la minte:
-Nici vorb[, Iliu\[ maic[! Nu veni @nc[ sorocu! Asta-i
grija mea...Da, rogu-te, dep[rteaz[-i pe to\i. Am s[-\i spun
ceva numai \ie!
R[ma]i singuri, strecur`nd-]i palma ca de copil @ntr-ale
lui, @l trase u]or c[tre ea ca s[-i vaz[ ochii.
-Jur[-mi Iliu\[ muic[! Jur[-mi c[ te @nsori...Nu vroi s[ te
]tiu ca smochinul f[r[ roade. Te urm[resc de c`nd te
490
Aproape @]i uitase r`nduielile a]ezate de ea dup[ calendarul
bisericesc.
Plecase fraged din casa p[rinteasc[. #n anii @ndelunga\i
petrecu\i @n Pensionul de la Craiova, @n Liceul Comercial de la
Bra]ov ]i Academia din Viena, revenise @n pu\ine ]i scurte
r[gazuri @ntre ai s[i.
Aceast[ s[rb[toare a "Dragobetelui", o izbucnire de
via\[ odat[ cu re@nvierea firii, m[rturisind o nest[vilit[ sete de
iubire, i s-ar[tase tulbur[toare, aproape p[g`n[. #l silise s[
cugete ad`nc asupra ei.
Era un @mp[timit cititor al mitologiei. #l desf[ta faptul c[
@nchipuirea omeneasc[, pl[smuind zeii, le h[r[ziser[ toate
p[catele muritorilor. Nu le lipsea niciunul: sfada, invidia,
gelozia, tr[darea, @n]el[ciunea ]i mai ales, dragostea
vinovat[, desfr`ul. Urm[rea cu nesa\ nenum[ratele,
p[tima]ele iubiri ale lui Zeus. St[p`nul Cerului nu alegea @ntre
zei\e, nimfe ]i muritoare de r`nd. Ca orice b[rbat care
neostoit, c[lca mereu str`mb, era urm[rit de gelozia nevestei
sale, Hera. Cu toat[ bunavoin\[, nu ajunsese a da vreodat[
de cap num[rului so\iilor, ibovnicelor, al copiilor sem[na\i de el
@n ceruri ]i pe p[m`nt.
St[ruind asupra povestei "Dragobetelui" i se p[ru
aidoma cu cea a lui Adonis. Prea frumosul iubit al Afroditei
fusese sf`]iat de un mistre\. Nem`ng`iata zei\[ @l
preschimbase @n floare. Astfel el re@nvia @n fiece an, odat[ cu
firea, iar vechii greci @i @nchinaser[ serb[ri mari, tot prim[-
vara.
Cre]tinismul topise @n el nenum[rate astfel de mituri
str[vechi. Le @nlocuise cu s[rb[tori biserice]ti, dar nu putuse
]terge cu totul t`lcul lor p[g`n, r[mas @n str[fundul
con]tiin\elor, ca un r[sunet din copil[ria omenirii. Le l[sase s[
se desf[]oare al[turi. Astfel, dup[ slujba pentru "Aflarea
capului Sf`ntului Ioan", poporul de r`nd s[rb[torea
"Dragobetele" Adonis devenit Ioan. "Ioan cel drag fetelor"
ajunsese prin scurgerea vremurilor, a dep[n[rii vorbelor prin
gura stolurilor de genera\ii, s[ se adune @ntr-un singur nume,
"Dragobete".
7
 Alt obicei al acelei zile la care luase parte ]i @l socotea
tot de ob`r]ie p[g`n[ era cel al fr[\iei de cruce @ntre doi fl[c[i,
al @nsur[\irii @ntre dou[ fete.
Perechea care se lega astfel punea cumplit jur[m`nt
s[-]i fie credincioas[ ]i de ajutor toat[ via\a. Fiecare @]i
scrijelea pe bra\ul st`ng cu un jungher, p`n[ la s`ngerare, o
cruce @nchis[ @ntr-un cerc care @nchipuia soarele. Bra\ele se
suprapuneau ca s`ngele s[ se amestece, apoi ]i-I sugeau
unul altuia, p`n[ la cea din urm[ pic[tur[.
Leg[m`ntul era at`t de puternic @nc`t dac[ murea
unul, cel[lalt trebuia dezlegat, desp[r\it l`ng[ morm`ntul
deschis, pentru a nu fi t`r@t ]i el pe t[r`mul de dincolo. Urma
negre]it, @ntr-un loc c`t mai @ndep[rtat de cimitir, @nfr[\irea
celui r[mas @n via\[ cu alt[ pereche.
Dup[ c`te aflase, obiceiul fr[\iei de cruce ]i al
@nsur[\irii fetelor d[inuia ]i dincolo de Dun[re, pe toate
meleagurile st[p`nite de str[mo]ii traci, de la care r[m[sese
mo]tenire. Poate mai t`rziu, @n mijlocul semnului p[g`n al
soarelui, zeu sl[vit pe acele locuri, cre]tinismul biruitor
@nst[p`nise pe cel al sfintei cruci.
Toate c`te le tr[ise @n ziua "Dragobetelui", ca ]i multe
altele asem[n[toare, @l f[cuser[ pe Fane Marincu s[ i se par[,
de cum p[]ise @n Poiana Mare, c[ intrase @n alt[ lume, cu totul
str[in[ celei cu care se deprinsese de la plecarea de acas[.
Vie\uise @ndelung @ntre fiin\e reci, bine @nfipte @n via\a
p[m`nteasc[. #nv[\ase s[ lucreze cu ]iruri limpezi de cifre,
@nsu]indu-]i aspre legi economice.
Aici v[zutele se @ntrep[trundeau cu nev[zutele.
Oamenii r[m[seser[ @noda\i prin fire trainice de un trecut
imemorial. Auzise lucruri uimitoare, mai ales despre muierile
satului. Se p[rea c[ st[teau @n vis ]i @n trezie @n leg[tur[ cu
mor\ii, t[lm[cindu-le voile. Le a]terneau mese. #]i umpleau
cur\ile cu scaune goale. A]teptau astfel la un anumit soroc din
an ca sufletele mo]ilor ]i str[mo]ilor s[ se a]eze pe ele
@ntorc`ndu-se pentru o noapte @n gospod[riile l[sate mo]tenire
urma]ilor. #ngerilor le a]terneau hrana la pragul u]ii.
8 489
se afla @ntre nisipurile ]i b[l\ile din plai ale Poienii Mari. A]a c[
pornea s[ ]i-o @ndeplineasc[ pe cea mai sf`nt[ din toate.
#n ietacul Marincanei @]i @nt`lnea fra\ii ]i tat[l. Fane
Marincu, c`nd @]i ispr[vea treburile, d[dea zilnic o fug[ cu
tr[sura p`n[ la casa p[rinteasc[. Cele trei ceasuri de drum
dus ]i @ntors, ]i le smulgea din timpul h[r[zit partidelor de
poker sau altor desf[t[ri mai deochiate.
#ncepuse chiar s[ le mai am`ie, s[ le scurteze. O ]tia
pe Mi\a a]tept`ndu-l noapte de noapte @ntr-un fotoliu, cu c`te
o rochi\[ a Marioarei str`ns[ la piept...}i nu-l r[bda inima s[ o
lase a]a...
Oncic[ venea ]i el zorit de la Desa, mo]ie ce @i
r[m[sese cu totul @n grije. Ioni\[ ajungea @naintea tuturor.
Dup[ ce @]i v[zuse toat[ ziua de r[spunderile sale,
gospod[rind p[m`nturile din Poiana ]i Tunari ]i cele mai noi
arendate, pr[v[liile din t`rg, se a]eza l`ng[ nevast[-sa. #i
insufla din f[ptura lui pu\intic[ dar @nc[ d`rz[ ]i st[p`nit[, f[r[
vorb[, o p[rere de lini]te ]i de putere.
Durerile Marincanei se @nte\eau. #]i smulgea p[rul din
cap, urla ca o fiar[, zb[t`ndu-se. Finele scoteau de sub ea
cearceafuri @mbibate @ntr-un s`nge negru, v`scos, ur`t
mirositor.
-O[, o[! se c[inau ]opotind @ntre ele. Biede na]a! ...N-
o mai duce...Asta-i rac la mitr[...Doamne ap[r[-ne ]i ne
fere]te!
Le @nchidea gura doar privirea crunt[ a doctorului Ilie,
care nu se mai dezlipi de ea zi ]i noapte.
Se sim\i dator s[-]i previn[ fra\ii.
-Tumoarea canceroas[ i-a cuprins toate organele din
abdomen! #nt[ri\i-v[! E pe sf`r]ite...Vede\i-v[ de cele de
cuviin\[, s[ nu ne ia nepreg[ti\i. Vesti\i-l ]i pe popa Ilie
Dobrian, c[ ne e rud[. #l vestim c`nd o vrea s[-l aducem.
}optea @n a]a fel ca Ioni\[ s[ nu-i aud[ vorbele.
Vedeniile @ncepur[ s[ o chinuie pe Marincana ]i ziua.
-Iote-l! Vine! striga cu ar[t[torul @ndreptat spre un col\
al od[ii. Ochii i se bolbo]au de groaz[, gura i se str`mba.
cadrul Facult[\ii de Medicin[ din Paris, @n afar[ de ve]nicul
spital ]i clientela particular[ ce @i @ncredin\ase.
Ilie Marincu @i mul\umi ad`nc mi]cat ]i @i f[g[dui s[ se
g`ndeasc[.
De sigur, @i f[cea o mare cinste pre\uirea acelui
neasemuit internist de a ]i-l dori al[turi. Se sim\ea nu at`t
m[gulit, c`t mai @ncrez[tor @n puterile sale. Dar trebuia s[
judece limpede. Vreme @ndelungat[ va r[m`ne doar asistentul
lui Potain...Va ajunge @n timp lector la acea catedr[. }i apoi?
S-ajung[ a-i p`ndi moartea pentru a-i lua locul ca profesor
plin?
C`\i francezi se vor ivi atunci, cu propte mai puternice,
poate chiar av`nd merite ]i lucr[ri mai multe, ca s[-l dea la o
parte?
Nu i se p[ru cuminte s[-]i risipeasc[ astfel via\a. Se
fr[m`nta cum s[ i-o spun[ profesorului.
Vestea boalei Marincanei, care @i fusese ascuns[ din
voin\a ei p`n[ se @nr[ut[\ise, @i curm[ @ndoielile. O astfel de
pricin[ a @ntoarcerii lui acas[ nu-l putea jigni pe Potain. Nici
arunca asupra lui umbra unei lipse de recuno]tin\[.
Desp[r\irea a fost grea pentru am`ndoi, dar st[p`nit[.
Profesorul Potain pricepuse mai bine dec`t @]i @nchipuia el,
adev[ratul temei al acelei plec[ri f[r[ @ntoarcere. Pentru c[
cinstit ]i b[rb[te]te, nu-l am[gise cer`ndu-i doar un concediu
pentru @ngrijirea mamei sale. Ci @i spusese deschis c[ va
r[m`ne s[ profeseze @n Rom`nia. Nu r[m[sese uimit. #]i
amintise c[ nici c`nt[rit @n aur, cum i se f[g[duise, el nu se
putuse des\[ra ca s[ se a]eze @n America. Cum ar fi putut s[
o impun[ lui Elie Marinco? A]a c[ @l privise cu @n\eleapt[
resemnare cum se rupe de el, se dep[rteaz[, ca s[-]i
@mplineasc[ destinul...
Smulg`ndu-se fie din amintiri, rareori dintr-o scurt[
a\ipeal[, Ilie Marincu @]i sim\ea sufletul @mp[cat. Nu-l @ncerca
nicio p[rere de r[u dup[ lumea str[lucitoare ]i civilizat[ pe
care o p[r[sise de bun[ voie. St[ruia @n credin\a c[ datoria lui
488
P`n[ ]i maic[-sa @l tulburase. Sim\ise c[ @i cite]te
g`ndurile. #i smulgea vorbele, rostindu-le @n locu-i. Era @n stare
s[ @i @nmoaie hot[r@rile. Deslu]ise @n privirea ei str[pung[toare
o voin\[, o putere care supunea. Nu i-o sim\ise @n copil[rie.
Acum @i devenise limpede c[ trebuia s[-i \ie piept. Nu putea
@ng[dui s[-i hot[rasc[ altcineva mi]c[rile ]i via\a, nici chiar
mum[-sa, Marincana.
A]a @i ziceau @nc[ din tinere\e, @n spate, Mi\ei lui Ioni\[
Marincu, to\i ai s[i, @ntregul sat. Poate fiindc[ era nevasta
capului acelui r[muros neam. Iar dup[ prist[virea b[tr`nilor,
r[m[sese femeia cea mai @n v`rst[ din el. Mai cur`nd purt[rii
b[rb[toase, str[]niciei firii @i datora preschimbarea numelui @n
porecl[.
B[rbatu-s[u, feciorii, nu cutezau a o striga a]a. Dar
c`nd se g`ndeau sau vorbeau despre ea, totdeauna cu o
u]oar[ und[ de r[scoal[ @mpotriv[-i, nu-i puteau spune altfel.
El se @ntorsese acas[ b[rbat, cu planuri bine chibzuite.
Vroia s[ fac[ pe seama sa avere mare, care s[-i @ng[duie s[
@nha\e toate desf[t[rile lumii, de care era nes[\ios ]i mai ales
s[ fie deplin st[p`n pe sine.
#ncuviin\a str[dania tat[lui s[u Ioni\[ ]i a unchiului s[u
St[ncun[. Ajuta\i de fii ]i gineri, ei se luptaser[ s[ ia @n arend[
c`t mai multe p[m`nturi. Cele mai ieftine ]i rodnice erau
atunci @n Bulgaria, de cur`nd smuls[ din robia turceasc[.
Storc`ndu-le de bani, urm[reau s[ adune poala de galbeni pe
care baronul Athanasie de Baici - mo]tenitorul Obrenovicilor -
o pretindea pentru arenda mo]iilor Poiana Mare ]i Desa.
#i d[dea dreptate ]i cumnatului s[u Ilarie Marian care
se ]i lep[dase de @nv[\[m`nt, de]i ajunsese numai prin
meritul ]i str[dania sa revizor ]colar. Magazinul, hotelul,
restaurantul din Calafat, pe care urma s[ le supravegheze, @i
puteau aduce un venit mare fa\[ de am[r`ta leaf[ ce avusese.
Dar niciunul dintre ai s[i nu puteau s[ pretind[ la un
c`]tig de 250 %, cum @]i f[g[duise el.
De aceea, cum se @ntorsese, ceruse tat[lui s[u o mare
sum[ de bani @mprumut. F[g[duise a i-o @ntoarce la soroace,
cu dob`nda cuvenit[.
9
 Ioni\[ Marincu @]i @ngustase pisice]te ochii, c`nt[rindu-
]i fiul ]i cererea lui.
-#mi pl[cu! Are sim\ negustoresc din n[scare! E
@ntreprinz[tor! }tie ce vrea!
Se g`ndi cu str`ngere de inim[ la @nt`iul s[u n[scut.
-Oncic[ e ca boul! #l pui @n brazd[, trage p`n[ la capul
locului. Fereasc[ Dumnezeu s[ ui\i a-l @ntoarce! #n\epene]te
acolo, rumeg`nd!
#i mai lu[ o toan[ seama. De stat, fiu-s[u @l @ntrecea
doar cu vreo dou[ palme. Trupul @i era tot at`t de firav, dar fa\[
de t[rt[cu\a lui avea o \east[ mare, cu oase puternice. Ochii
p`nditori ]i lacomi, @nfunda\i sub ie]itura frun\ii @nalt boltite,
v[deau d`rzenie ]i iscusin\[.
-Ba]ca ]tiin\a comerciului ce str`nse prin ale ]icoale!
Cl[ti din cap lini]tit.
-Paralele mele nu se vor iz`di! Dac[ mi le-ar fi cerut f-
un strin, i-a] fi pretins parte la negoa\e, c[ mi s-arat[ spornice!
Fiu-meu s[-mi dea dob`nd[ la capete, precum zis[i! I-o a]ez
mitutic[, s[ se procopseasc[! Oricum, averea se str`nge @n
neam! Procletului [stuia @i e dat s[-i salte numele! A]a m-a
@ncredin\at ]i "Marincana", de c`nd i-a citit scrisa!
Cum avu banii @n m`n[, Fane Marincu porni a @nfiin\a
c`te o pr[v[lie @n fiece sat din salba celor @n]irate dealungul
Dun[rii doljene.
Aceasta era doar @nt`ia parte a n[zuin\elor sale. Mai
t`rziu, c`nd |ara ]i a]ez[rile ei vor prop[]i, avea de g`nd s[
deschid[ ]i c`te o banc[, a]a cum v[zuse @n Austria. Deodat[
pornise la drum cu negustoria de marf[, cea de bani mai
av`nd de a]teptat.
#mprejur[rile @i erau @ntrutotul prielnice. Odat[ cu
@mpropriet[rirea @nsur[\eilor @n plin[ desf[]urare - f[g[duit[
@nc[ din 1864 prin legea lui Cuza, dar @nceput[ a se f[ptui
numai din 1879 de c[tre guvernul liberal - num[rul satelor se
@nmul\ise @n toat[ |ara. Numai @ntr-acest col\ al Olteniei se
iviser[ trei a]ez[ri: Sm`rdanul, Ciupercenii Noi, Basarabii. Alte
comune precum Golen\ii @]i sporiser[ locuitorii cu noii
10
fiin\a lui, cu care lupta s[ nu devin[ obsesie, era teama de
aceast[ boal[ f[r[ leac. Putea oric`nd s[ fac[ alt[ victim[
printre Marinci! #i va veni poate r`ndul chiar lui?
De c`nd muriser[ fra\ii s[i mai mici, Stere ]i Mari\a,
mai ales de c`nd urm[rise @n spitale c`t de viclean[ ]i
necru\[toare este tuberculoza, se trezea deseori din somn,
speriat. N[du]ea tot, se @nfiora, sim\ind c[ @l @neac[ tusea.
Acele cumplite spaime de noapte se @nde]iser[ dela stingerea
din via\[, la nici 13 ani, a Marioarei. Feti\a fratelui s[u Fane
Marincu fusese nepoata lui cea mai drag[. Trufa] cum era
pentru neamul s[u, se m`ndrise cu de]tept[ciunea ]i harul ei
de pianist[, n[d[jduindu-i un viitor str[lucit. Se dusese s[ o
vad[ @n Elve\ia, la Glion. Chinurile ]i sf`r]itul ei @l zguduiser[
puternic, @ndurer`ndu-l pentru totdeauna.
Silind mereu s[-]i @n[bu]e amintirile ]i temerile, urma
a chibzui asupra hot[r@rii ce trebuia luat[, trec`nd de la
@mplinirile profesionale, care ]i le datora, la cele omene]ti.
I se uscase sufletul de singur[tate. #i era dor de
c[ldura familiei. Chiar de cusururile ei. #l @mboldea nevoia s[
simt[ pe limb[ mustosul grai oltenesc. Pe bulevardele
Parisului c[lca mecanic, asemeni oric[rui trec[tor, cu g`ndul
aiurea, neurm[rindu-]i pa]ii. Doar atunci c`nd @]i @nfunda
t[lpile @n n[sipul de o palm[ domneasc[ de pe uli\ele Poienii
Mari, @]i sim\ea r[d[cinile. O v`n[ de putere @l str[b[tea tot, @i
zv`cnea p`n[ @n cre]tet. }i asta i se @nt`mplase mai ales de
c`te ori se @ntorcea acas[ @n scurtele sale vacan\e din
numero]ii ani petrecu\i @n Fran\a.
#n\elesese c[ locul na]terii nu era @nt`mpl[tor. C[ avea
un rost, hot[r@t de Sus. }i nu s-ar fi cuvenit s[ cerce a-]i
schimba singur r`nduiala vie\ii.
Potain @i sim\ise fr[m`ntarea. Lucrau de mult timp
@mpreun[. Era @ncredin\at c[ aveau firi asem[n[toare. B[rba\i
ciufu\i, @nchi]i @n ei, singuratici, dar @nfip\i statornic @n neamul ]i
p[m`ntul lor. #]i f[cuser[ din profesiune o a doua religie, @n
n[zuin\a de a o sluji. #l @n\elegea, dar nu vroia s[-l piard[. A]a
c[ @l @mbie cu profesoratul la catedra sa, cu r[m`nerea @n
487
 -Cum va folosi omenirea aceste minunate descope-
riri?...#n bine? #n r[u? se @ntreba el, @ncerc`nd nelini]tit s[
deslu]easc[ viitorul.
#n afar[ de toate aceste fr[m`nt[ri, anul 1900 trebuia
s[ fie pentru el cel al unui bilan\. Venise la Paris, c`nd @nc[ nu
@mplinise 19 ani. Devenise @n cei 16 petrecu\i acolo, b[rbat
matur.
Adunase cuno]tin\e, experien\[ c`t fusese @n stare,
@ntr-o str[danie necontenit[. Venise vremea s[ se @ntrebe
cum, unde, @n folosul cui le va @ntrebuin\a?
Mintea-i limpede @i ar[ta, oric`t de nepl[cut[ i-ar fi fost
recunoa]terea, c[ era un doctor bun, @necat la Paris @n puhoiul
altora asemenea lui.
Fa\[ de ceilal\i avea p[catul de a nu fi francez. Din
invidie, din competi\ie, oricare dintre colegii s[i @l puteau trata
de "sale météque". Ocara aceasta o auzea foarte des @n gura
francezilor na\ionali]ti @nfoca\i.
Dup[ un at`t de lung serviciu @n Fran\a, ar fi putut s[-]i
cear[ cet[\enia. Dar i s-ar fi p[rut o tr[dare fa\[ de el @nsu]i,
de neamul s[u, de |ar[. Nu putea r[m`ne dec`t Ilie Marincu,
de p[m`nt din Poiana Mare, fiul unei familii care trebuie s[
d[inuie @nfipt[ @n prezentul locurilor de ba]tin[, dar mai ales @n
viitorul lor prin fapte ]i urma]i.
Ioni\[ Marincu izbutise s[ insufle fiilor s[i sim\[m`ntul
acestei @ndatoriri, izvor@t[ din vreo tain[ a trecutului, numai de
el ]tiut[.
Judecata nu-l @n]ela. La Paris putea r[m`ne o pic[tur[
de ap[ pierdut[ @ntr-o mare. Ce realiz[ri deosebite ar putea
f[ptui? La Poiana ]i Calafat, munca ]i experien\a lui puteau fi
hot[r@toare pentru @mbun[t[\irea st[rii de s[n[tate, pentru
ie]irea din @napoiere. De c`nd @ncepuse medicina, visase un
]irag de dispensare @n salba de sate de pe malul Dun[rii,
agent sanitar ]i moa]e ]coli\i @n fiecare dintre ele. Asta
@nsemna copii n[scu\i s[ vie\uiasc[, mai pu\ini mor\i, spor de
popula\ie, bra\e de munc[, bun[ stare.
Dar lupta @mpotriva tuberculozei? At`\ia din neamul
s[u pieriser[ secera\i de ea. Singura nelini]te ad`nc @nfipt[ @n
486
@mpropriet[ri\i pe mo]iile statului. Erau dintre cei r[ma]i f[r[
p[m`nt, p`n[ atunci, @n locurile de ba]tin[.
Se preg[tea ]i v`nzarea acestor mo]ii @n loturi mici de
c`te 5 hectare, d`nd putin\[ unei p[r\i din \[r[nime s[
cumpere din ele.
Legea liberal[ cerea noilor proprietari s[ se str[mute
cu tot neamul, @n soroc de 2 ani, acolo unde primiser[ ogoare
de munc[.
Aceasta avea ca urmare @ntemeierea unor gospod[rii
noi, pentru care trebuiau cump[rate cele trebuincioase. De aci
]i nevoia @n fiece sat, a c`te unui magazin universal.
Pentru a le @nfiin\a, luase peste tot pr[v[lii vechi dar pe
locuri @ntinse. Le m[rise, le reparase. Alesese pentru toate
olteni de n[dejde, pricepu\i la negustorie. #i \inea din scurt,
cercet`ndu-i mereu. M[rfuri bune, casnice, lua dela vaporenii
ajun]i @n portul Calafatului. Trec`ndu-le de contraband[,
ace]tia le d[deau ieftin, @ng[duindu-i la v`nzarea lor un c`]tig
mare.
Pentru cherestea se @n\elesese cu unchiul s[u,
St[ncun[ Marincu. Unelte de munc[ va cump[ra de la
Craiova. Auzise de Greppel, unul din germanii veni\i @n |ar[
pe urmele Principelui Carol. Acest "cap de neam\" pricepuse
c[ marea avu\ie a Olteniei era p[m`ntul - ]i mai ales c[
lucrarea lui trebuia @mbun[t[\it[. A]a c[ aducea cu mare folos
din Germania pluguri de fier ]i tot ce trebuia pentru o munc[
mai spornic[ @n agricultur[.
Numai pornind o astfel de negustorie @ntins[ ]i felurit[,
socotea Fane Marincu c[ va ajunge treptat pe creasta valului
de @mprejur[ri care vor ridica ]i vor @mbog[\i @ntreaga |ar[.
Vremurile p[reau a-i @ndrept[\i n[dejdea.
#ncet, trudnic, biruind piedici ]i nedrept[\i - a]a cum era
datul acestui neam - anii se ad[ugau @n pietre de temelie la
@n[l\area Rom`niei.
Neat`rnarea cucerit[ cu s`nge pe c`mpurile de lupt[
ale Bulgariei @n r[zboiul din 1877-1878, ruinarea avutului
11
ob]tesc, au fost jertfe care nu ]i-au aflat recunoa]terea
numaidec`t de toate Marile Puteri europene.
Conduc`nd congresul de la Berlin (Iunie 1878),
cancelarul Germaniei, Bismarck, se socotise el @nsu]i "un
samsar cinstit". Uitase s[ adaoge fa\[ de cine!
Pentru a scuti Europa de un nou r[zboi, @n @n\elegere
cu Anglia - care @]i ]i luase partea - @ndeplinise samavolnica
cerere a ru]ilor de a smulge Rom`niei jude\ele Cahul, Bolgrad
]i Ismail.
Imperiul moscovit nu avea niciun drept istoric asupra
lor. R[pise Basarabia Moldovei @n 1812, mituind un func\ionar
turc. Congresul din 1856 de la Paris @n urma r[zboiului Crimeii
@n care Rusia fusese @nvins[, realipise Moldovei Sudul acestei
provincii. Mai ales pentru a dep[rta nes[\ioasa @mp[r[\ie de
gurile Dun[rii ]i de Marea Neagr[.
La congresul de la Berlin drepturile ]i pl`ngerile
Rom`niei au fost nesocotitte.
Aceasta era r[splata ajutorului rom`nesc dat armatelor
marelui imperiu de la R[s[rit la @nfr`ngerea Turciei pe care
singur nu fusese @n stare s[ o smulg[. Totodat[ era dovada
relei credin\e a diploma\iei ruse]ti, care @nc[lca f[r[ sfial[
conven\ia rom`no-rus[ din aprilie 1877.
Prin semnarea @n numele s[u ]i @n schimbul liberei
treceri a trupelor imperiale prin |ar[, \arul Alexandru al II-lea
garantase hotarele ]i fiin\a de stat a Rom`niei.
Dup[ izb`nd[, b[tuse cu pumnul @n mas[,
amenin\`ndu-]i vechiul aliat cu ocuparea militar[ a |[rii.
Principele Carol, mini]trii lui, I. C. Br[tianu ]i M. Kog[lniceanu
r[spunseser[ demn, gata s[ se apere cu armele. #n schimb,
Marile Puteri apusene, totdeauna tem[toare @n fa\a uria]ului
imperiu de la R[s[rit, se plecaser[ voin\ei lui.
L[murind @mprejurarea, c[ci opinia public[ european[
era de partea Rom`niei, @nfier`nd Rusia, lordul Beaconsfield
rostise cu cinism: "#n politic[ nu exist[ sentimente de
recuno]tin\[, ci numai interese". Nici nu ar fi fost nevoie.
Istoria dovedea c[ nu numai pentru domnul Disraeli, ci ]i
12
Noul, nout[\ile se @nst[p`neau @n toate domeniile. @n
arta decorativ[ - numit[ ]i "style nouveaux" - nem\ii aduseser[
cultul o\elului ]i al sticlei - materiale ieftine put`nd fi lucrate @n
serie, detron`nd stilul tradi\ional francez.
#n sport, boxul trecuse Canalul M`necii, violen\a anglo-
saxon[ @ncep`nd a detrona elegan\a celor practicate pe
continent. "Regina drumurilor", bicicleta, @ncepuse a fi @nlocuit[
de automobil. Cu abur, alcool, petrol sau electrice, ma]ina, la
@nceput o toan[, avea s[ devin[ o nevoie. #n zadar senatorii
francezi protestau cer`nd interzicerea curselor, adev[rate
jocuri de "care", pentru c[ @n cur`nd spuneau ei c[ "vor trebui
prev[zute cimitire speciale pe marginea drumurilor pentru
automobili]ti". Un ]ofer priceput lini]tea pe cei @ngrijora\i:
"primejdia @ncepe numai de la 30 de klm. pe or[!"
Ciudate ca form[, adev[rate cotigi coco\ate pe ro\ile lor
@nalte, ma]inile erau chiar mai pu\in caraghioase dec`t
costumul purtat de conduc[torii lor pe vreme rece. Cojoacele
lungi, mi\oase, @n care se @ngropau de la urechi p`n[ la
glezne, erau @nso\ite de cizme p`n[ la genunchi, cu blana pe
dinafar[, asem[n[toare cu cele ale eschimo]ilor. Ochelarii
mari acopereau aproape @ntreaga fa\[ @ntre ]apca @nfundat[
p`n[ la spr`ncene ]i gura abia ie]it[ din gulerul uria].
Ilie Marincu se @nchipuia tol[nit @ntr-un Panhard-
Levasseur alerg`nd ca fulgerul cu 20 klm. la or[ pe drumul
pr[fos dintre Poiana ]i Calafat. Izbucni @n r`s...}i totu]i era
@ncredin\at c[ va hot[r@ pe Ioni\[ Marincu s[ cumpere cur`nd
ma]ini pentru Fane ]i pentru el c`nd se va @ntoarce acas[.
Urm[rea @mp[timit cum @n acela]i timp se f[cea @n
tehnic[ ]i ]tiin\[ descoperiri epocale. Ap[ruse fonograful. #n
1895 fra\ii Lumiére scoteau brevetul de luat ]i proiectat vederi,
ceea ce @nsemna @nceputul cinematografiei.
#n 1896 fizicianul Becquerel ]i-a dat seama c[
fotografiile erau impresionate de o emisie de radia\ii ale unor
s[ruri de uranium. Desoperirea radioactivit[\ii va revolu\iona
fizica ]i nu numai.
#n 1898 Pierre ]i Marie Curie au dat la iveal[ @nc[ dou[
elemente radioactive Poloniul ]i Cadmiul.
485
Fran\a era c[ americanii erau un popor prea dep[rtat, f[r[
nimic interesant; @]i exportau doar din\ii fal]i.
Se @ndelungase @n pavilionul Rom`niei, @mbog[\it de
minunate costume na\ionale, covoare, \es[turi, ceramic[ ]i
cioplituri @n lemn. Dinaintea machetelor ]i litografiilor colorate
ale m`n[stirilor rom`ne]ti, @]i f[g[duise s[ le vad[ pe viu, de
la Tismana Olteniei p`n[ la cele din Bucovina, at`t de original
zugr[vite ]i pe dinafar[. Albastrul de lapis-lazuli al Vorone\ului,
s`ngeriul de amurg potolit al Sucevi\ei, verdele de la Arbore,
@n[l\au imnuri de slav[ Dumnezeirii. Privindu-le, sim\ise dorul
de acas[ sfredelindu-i pieptul ca un junghi.
Adev[rata stea a expozi\iei fusese electricitatea care o
sc[lda noaptea @n lumin[ orbitoare ]i @ngropase dintr-odat[
gazul ]i acetilena. F[cea cu putin\[ trenurile electrice ]i
metroul, care @nsp[im`ntau pe tradi\ionali]ti.
Lumea se @nghesuia la marea "Roat[" cu vagoane
suspendate, la transiberian, care str[b[tea uria]a Rusie ]i
bogata Siberie p`n[ la grani\a chinezeasc[. Mai ales se
@mbulzea la "trotuarul rulant - drumul care merge" al lui Pascal,
@n sf`r]it @nf[ptuit, murmurau intelectualii.
Se spusese, se scrisese bune ]i rele despre expozi\ie.
Cea mai def[imat[ parte a ei fusese "Poarta Binet", intrarea
principal[ din Plaçe de la Concorde. O sumedenie de
vizitatori francezi o @nfierau ca de prost gust.
-Gustul epocei! z`mbise Ilie Marincu, privind-o.
#ntr-adev[r monumental[, era cumplit de @nzorzonat[.
#ntre dou[ minarete @nalte, ajurate de sus p`n[ jos, l[cuite cu
email azuriu, se boltea o arcad[ cu trei nervuri groase sus,
sub\iindu-se @n jos, cu mii de becule\e care o luminau feeric
noaptea. #n afar[ de ele nu lipseau statuile viu colorate,
steagurile ]i stegule\ele, imita\iile de pietre pre\ioase risipite cu
d[rnicie pretutindeni. #n cre]tetul ei, de pe un glob aurit, se
av`nta "Parizianca", o p[pu]e g[tit[ dup[ moda sf`r]itului de
veac. Ea @]i flutura @n v`nt capa de hermin[ fals[. Pl[cea
poporului de r`nd, dar fran\uzii mai sub\iri nu o scoteau din
"Sperietoarea".
484
pentru ceilal\i ]efi ai marilor cancelarii europene, politica ]i
morala nu se @ntrep[trundeau niciodat[.
Silit[, pentru c[ nu se putea ridica @mpotriva Europei
@ntregi, Rom`nia l[sase ca Sudul Basarabiei s[ fie ocupat de
ru]i, f[r[ a semna vreun act. Primise Dobrogea, vechi p[m`nt
rom`nesc, luat acum de la Turcia @nvins[ - nu @n schimbul
celor trei jude\e basarabene, cum ar fi vrut ru]ii - ci ca
desp[gubire de r[zboi.
Rusia @i recunoscuse Independen\a, urmat[ numai de
Turcia ]i Austro-Ungaria.
"Samsarul cinstit" Bismarck, al[tur`ndu-]i Anglia ]i
Fran\a, ceruse ca pre\ al recunoa]terii schimbarea articolului 7
din Constitu\ie, care ar fi @mp[m`ntenit pe israeli\i ]i pe
deasupra r[scump[rarea c[ilor ferate de la societatea
ac\ionarilor germani. #n schimb Serbia ]i Muntenegru, \[ri f[r[
niciun merit deosebit @n r[zboi, o primiser[ numaidec`t, f[r[
nicio condi\ie din partea Europei.
Dezam[girea, @mpotrivirea fa\[ de nedreptatea f[cut[,
a umilin\ei nemeritate, au zguduit ad`nc |ara. Toate straturile
ei @]i aduseser[ - @ntr-un fel sau altul - obolul @n R[zboiul
pentru Neat`rnare. Acum, se sim\eau tr[date, ne@ncuviin\`nd
ciuntirea p[m`ntului rom`nesc. Trebuind s[ o @ndure,
c[utaser[, ca u]urare, vinova\ii.
Tulburarea ajunsese la culme mai ales @n corpurile
legiuitoare.
Opozi\ia conservatoare - care fusese @mpotriva
r[zboiului ]i a conven\iei cu ru]ii - se ridicase, atacase
furtunos pe primul ministru I. C. Br[tianu ]i pe ministrul de
Externe, M. Kog[lniceanu. Nu sc[pase nici Principele Carol de
@nvinuiri. Priveau to\i numai la greut[\ile acelei clipe, nu ]i @n
viitor, la fala ce c`]tigase @n lume, necunoscuta p`n[ atunci
Rom`nie. A]a c[ @ncepuser[ a arunca bolovanii vinov[\iei @n
cei trei b[rba\i care, @ncredin\a\i c[ vor izb`ndi, purtaser[ pe
umerii lor toat[ povara r[zboiului.
I.C. Br[tianu, dibaci ]i curajos din fire, devenise prin
ani ]i un om politic foarte iscusit. Nu putea s[ lase din m`ini
fr`iele puterii p`n[ ce nu @]i @ndeplinea, p`n[ la cap[t, datoria
13
ce @]i hot[r@se singur, Independen\a deplin[ a Rom`niei ]i
ridicarea ei la locul ce i se cuvenea @ntre statele europene. De
mare nevoie, fusese @ncrez[tor. Pentru conven\ia din 4 Aprilie
1877 se tocmise @ndelung cu ru]ii, lupt`ndu-se a feri |ara de
ocupa\ia lor samavolnic[, de preschimbarea ei @n c`mp de
b[t[lie cu turcii, cum se @nt`mplase de at`tea ori p`n[ atunci.
La @nceput, vicleni cum erau, nu-l l[saser[ s[ @ntrevad[
dorin\a lor de a lua @napoi, la sf`r]itul r[zboiului, Sudul
Basarabiei. C`nd avusese dovezi limpezi de reaua lor
credin\[, era prea t`rziu ca s[ dea @napoi.
Atunci crezuse cu t[rie c[ faptele de arme rom`ne]ti,
r[sunetul lor @n lume vor aduce dup[ sine recunoa]terea
ne@nt`rziat[ a Marilor Puteri. Nu se @ndoise de judecata lor
dreapt[ ]i de respingerea imoralelor cereri ruse]ti. Nu @]i
putuse @nchipui c[, adus @naintea areopagului european,
@mp[ratul tuturor ru]ilor ]i ruda domnitorului Rom`niei, @]i
putea @nc[lca f[g[duielile scrise.
Diploma\ia ruseasc[ ridicase temeiuri copil[re]ti ca s[
le d[r`me, precum "Garantarea hotarelor ar fi fost f[cut[
numai fa\[ de @nc[lc[rile turce]ti". Marii oameni politici
europeni, aduna\i la Berlin, se f[cuser[ a nu vedea a\a relei
credin\e cu care erau @ns[ilate, de]i ea s[rea @n ochi.
Br[tianu nu era omul care s[ nu-]i recunoasc[ o vin[,
a]a cum @l os`ndeau vr[jma]ii s[i. Chiar el zicea: "numai
pro]tii ]i ]arlatanii spun c[ nu gre]esc niciodat[". Dar @n sine
se sim\ea @mp[cat. Judec`nd la rece, prin dep[rtarea vremii,
cele petrecute @n 1877, credea c[ f[ptuise bine. Nici nu ar fi
avut putin\a de a face altcum, atunci. Piedicile vor trece,
c`]tigul politic ]i moral al Rom`niei vor r[m`ne.
Pus @n fa\a @mprejur[rilor crude, nerecunoa]terea
deplin[ a Independen\ei |[rii, nedreapta r[pire a Sudului
Basarabiei, care @nvolburase politicienii rom`ni, trebuia s[
g[seasc[ mijlocul de a r[m`ne la c`rma |[rii ]i l-a aflat.
Folosind principiul lui Machiavelli "scopul scuz[ mijloacele", a
f[cut vinovat doar pe Mihail Kog[lniceanu de a fi semnat
conven\ia cu ru]ii. L-a scos din guvern. G[sirea unui "\ap
isp[]itor" a lini]tit oarecum apele. Manevra politic[ de a @]i
14
multora din nordul continentului european. I se dezv[luiau
acum danezii, suedezii, norvegienii ]i chiar laponii, prezenta\i
la "Diorama" printre turmele lor de reni.
#n forfota de acolo se izbea de toate rasele p[m`ntului,
neagr[, galben[, ro]ie. #n num[r at`t de mare, @nc`t i se p[rea
uneori c[ o cov`r]esc pe cea alb[, care @nc[ le st[p`nea @n
parte.
#nf[\i]area, dansurile, c`ntecele, costumele ]i a]ez[rile
lor at`t de felurite erau uluitoare. #l f[cuser[ a se sim\i r[t[cit
@n timp ]i spa\iu.
Bomb[neala na\ionali]tilor francezi care se sim\eau
jigni\i ]i invada\i, @l dezmeticise iar[]i asupra firii lor prea
trufa]e de sine ]i dispre\uitoare fa\[ de str[ini.
Dou[ popoare d`rze ]i m`ndre pentru c[ nu fuseser[
@nvinse p`n[ atunci, Germanii ]i Japonezii, @]i v[deau sfid[tor
bog[\ia ]i necontenitul progres.
Pavilionul Reich-ului, sub aspectul lui rustic, ascundea
o adev[rat[ explozie tehnic[, ]tiin\ific[ ]i a cultului efortului
omenesc. Bogat material de lupt[, vapoare, torpiloare,
cuirasate, tunuri uria]e, arme cu tragere rapid[, tr[dau un
ne@ncetat, amenin\[tor efort de @narmare. Apoi industria lor
optic[, metalurgic[, chimic[, cea a instrumentelor de precizie,
laboratoarele, industria de ma]ini, cu uimitoarele macarale
uria]e care ridicau 25 tone, dinamurile generatoare
@nfioraser[ pe francezi. Chiar auzise pe mul\i zic`nd: "Aceast[
expozi\ie este un nou Sedan comercial".
Japonezii se ar[taser[ ]i mai uimitori, pl[m[di\i parc[
din o\el. Inteligen\a lor ascu\it[, @mpreun[ cu un sentiment
patriotic s[lbatec ]i o adev[rat[ venera\ie a muncii, @i
@ndemnase s[ ias[ din tiparele tradi\ionale, s[ intre @n
modernitate.
Farmecul cam frust al pavilioanelor balcanice @i era
cunoscut. Ceeace @l izbise @ns[ era grandomania, de care nu
se puteau dezb[ra. Muntenegru, o \ar[ c`t o batist[, @]i
ridicase un pavilion roz ]i bleu, care strivea pe cel al Americii.
De altfel, acesta nici nu prea era vizitat. P[rerea de atunci @n
483
d[deau via\[ proiectului inginerului Eiffel, sfid`nd legea
gravita\iei. Ei @nodau prin milioane de nituri bare metalice
sub\iri, urzind re\ele dantelate care urcau mereu c[tre cer. La
fiecare nou[ venire, g[sea turnul cresc`nd, devenind tot mai
zvelt, pe m[sur[ ce se ridica mai sus. De]i str[in, @n\elesese
@nfl[c[rarea patriotic[ a lui Eiffel, care zisese: "Fran\a va fi
singura \ar[ a c[rei drapel va avea o @n[l\ime de 300 metri".
Cu adev[rat, turnul s[u devenea atunci cea mai @nalt[
construc\ie din lume!
Cu at`t mai mult @l uimise @mpotrivirea elitei intelec-
tualit[\ii pariziene la ridicarea turnului Eiffel. Scriitori de seam[,
arti]ti, muzicieni ]i chiar un arhitect, Charles Garnier, cel care
f[cuse opera, redactaser[ "protestul celor 300".
C`nd turnul Eiffel fusese gata, @i @nc`nta privirea cu
dantel[ria lui de o\el argintiu tip[rit[ pe cerul p[lit albastru al
Parisului. Era at`t de sub\ire, aproape aerian[, @nc`t de
departe p[rea urzit[ din fire de p[ianjen.
-Eterna n[zuin\[ a desprinderii de p[m`nt, a @n[l\[rii @n
v[zduh, n-a p[r[sit omul din antichitate p`n[ ast[zi! @]i zicea
Ilie Marincu, abia put`nd s[ ajung[ cu ochii p`n[ la v`rful
turnului.
-De la greutatea ]i v`rto]enia marmurei de Paros @n
care fusese cioplit[ av`ntata mi]care a Victoriei de la
Samotrace, la @njghebarea p`n[ la @n[l\imi ame\itoare a unei
construc\ii din bare de o\el sub\iratice, u]oare dar trainice, c`t
drum str[b[tuse inteligen\a omeneasc[? se @ntreba el.
De]i un str[in, se m`ndrise c`nd @n pofida celor care
nu-i @n\eleseser[ valoarea nici ca realizare tehnic[, nici ca
simbol, turnul Eiffel devenise nu numai emblema Parisului, ci a
Fran\ei @ntregi.
O alt[ mare realizare de care se bucurase fusese
"Expozi\ia" din 1900 care "se @ntindea pe 92 hectare chiar @n
inima ora]ului".
Cercetase mai @nt`i cu luare aminte reconstituirea
vechiului Paris. Pornind mai departe, @ncepuse s[ @nve\e
Geografia, a @n\elege specificul unor popoare despre care
]tiuse prea pu\in. }i nu numai a celor din Asia ]i Africa, ci ]i a
482
al[tura pe liberalul moderat D. A. Sturdza ]i trimiterea fratelui
s[u Dumitru - capul @mpotrivitorilor - la Constantinopole, a
potolit deplin furtuna parlamentar[.
Opinia politic[ rom`neasc[ se ar[ta hot[r@t @mpotriva
@mp[m`ntenirii puhoiului de evrei care n[p[diser[ |ara. El
@nsu]i recunoscuse c[ ar fi @nsemnat "o sinucidere". Se cerea
g[sirea unei c[i de mijloc pentru a spulbera ne@ncrederea
din[untrul |[rii ca ]i cea din afar[.
Marile Puteri apusene, nemul\umite de @ndelungarea
ce punea Rom`nia @n schimbarea articolului 7 din Constitu\ie,
amenin\au cu sanc\iuni. Erau mereu st`rnite de "Alian\a
Israelit[ Universal[" care cerea tuturor cabinetelor gr[birea
@ncet[\enirii evreilor.
I.C. Br[tianu a trebuit s[ duc[ o lupt[ f[r[ r[gaz pe
mai multe fronturi. A @nchegat mereu partidul liberal ]i a izbutit
a-l \ine ne@ncetat - @n aceast[ vreme - la putere. #]i schimba
des mini]trii pentru a putea face ce dorea. Cu harul s[u
nemaipomenit de a c`]tiga oamenii, izbutea uneori s[-]i
al[ture chiar potrivnicii.
Dup[ o @ndelungat[ tocmeal[ cu parlamentul rom`n ]i
cu cancelariile apusene, s-a putut ca la sf`r]itul lui Octombrie
1879 s[ fie votat[ ]i primit[ de to\i, schimbarea articolului 7
din Constitu\ie. El d[dea drepturi civile ]i politice str[inilor, nu
cu ghiotura cum i se pretinsese la @nceput, ci fiec[ruia @n parte,
dintre cei care se aflau @n |ar[ de 10 ani ]i aveau profesiuni,
meserii, capital.
Erau scuti\i de aceast[ a]teptare cei care @nfiin\aser[
@ntreprinderi industriale, comerciale sau luaser[ parte la
R[zboiul de Independen\[.
#n Ianuarie 1880 statul rom`n a putut @n sf`r]it
r[scump[ra c[ile ferate de la societatea ac\ionarilor germani,
prelu`ndu-le administra\ia ]i exploatarea.
Trec`nd toate marile izb`nzi politice ale anilor din urm[
mai ales @n seama sa, I. C. Br[tianu @ncepuse a p[rea
politicienilor din jur a fi devenit nes[\ios de putere, socotind c[
i se cuvine @ntreag[ ]i pe via\[.
15
 Datorit[ conducerii sale d`rze fusese poreclit de
opozi\ie "vizirul". Chiar unii dintre partizanii s[i @l os`ndeau a fi
"despotic" @n s`nul partidului liberal.
Dup[ o munc[ uria]e, care ar fi ucis oricare alt b[rbat,
lui i se zdruncinase s[n[tatea. Avea ame\eli, @l durea un picior,
deajuns ca s[ sterpezeasc[ firea oricui. Nenorocirile @n familie
nu @l cru\aser[. Copilul dint`i, Florica, murise. Soru-sa
Maximilia, stare\a m`n[stirii Ostrov, se r[sturnase cu tr[sura
@n Olt, @nec`ndu-se.
#n politic[ @ndurase nedrept[\i ]i crunte dezam[giri.
Tr[ia ve]nic @ntr-o silnic[ @ncordare pentru a \ine piept @mpre-
jur[rilor. La toate se ad[ugase ]i nefericita @nt`mplare din 4
Iunie 1878. Se @ntorcea cu tr[sura de la o audien\[ la
principele Carol. Scobor@nd dealul Cotrocenilor, caii se
speriaser[. O luaser[ rostogol la vale. La o smucitur[, tr[sura
se r[sturnase arunc`ndu-l @n ]osea. Muscalul s[rise din vreme
]i fugise, l[s`ndu-l c[zut acolo. Nu mai fusese g[sit niciodat[.
Z[cuse @n nesim\ire @ndelung, p`n[ ce a fost g[sit de trec[tori
care l-au dus la apropiata locuin\[ a doctorului Carol Davila.
Cu toate @ngrijirile acestuia, lovitura de la cap @l \inuse o
s[pt[m`n[ @ntre via\[ ]i moarte. C`nd @]i revenise, principele
Carol @l g[zduise @n palatul de la Cotroceni.
Se ref[cuse greu. Nu era de mirare c[ ajunsese, a]a
cum @l zugr[vea Domnitorul @ntr-o scrisoare tat[lui s[u
"b[nuitor, nervos, ciufut, greu de umblat cu el". #l nelini]teau
se vede ]i zvonurile care b`ntuiau Bucure]tiul c[ muscalul ar
fi fost pl[tit de consulul rus.
#n\elesese c[ Marea Putere de la r[s[rit al c[rei ve]nic
@mpotrivitor era, vroise a se descotorosi de el printr-un omor.
#nt`ia @ncercare nu-i izbutise. La ce se putea a]tepta @n viitor
de la acel stat care @]i urm[rea dr[ce]te \elurile ?
Sub ap[sarea unor presim\iri negre, mai ner[bd[tor
ca alt[dat[, @]i prefira oamenii cu m`n[ de fier, pentru a f[ptui
ceea ce socotea a fi "cerin\ele vremii".
#n Iulie 1879 rechemase iar[]i @n guvern pe Mihail
Kog[lniceanu, d`ndu-i Ministerul de Interne. Acesta primise,
16
Spre spaima lui, violen\a nu f[cea dec`t s[ creasc[ @n
societatea francez[. #ncepuser[ marile manifesta\ii de strad[
ale muncitorilor, st[vilite cu brutalitate de poli\ie ]i armat[.
Ele cereau ziua de lucru de 8 ore ]i dreptate social[. #n
numele aceleia]i drept[\i se iviser[ ]i anarhi]tii, pun`nd
bombe @n prefecturi, prim[rii, camera deputa\ilor, comisariate
de poli\ie, apartamentele magistra\ilor.
Omor@ser[ oameni cu totul nevinova\i. To\i cei prin]i au
fost ghilotina\i. Ca s[-i r[zbune, pentru c[ pre]edintele francez
Sadi Carnot refuzase s[ le semneze cererea de gra\iere,
t`n[rul Caserio @l str[punsese cu un cu\it pe c`nd trecea @n
landou, pe o strad[ din Lyon. P`n[ seara, pre]edintele
murise.
A fost @nmorm`ntat la Panthéon al[turi de bunicul s[u
Lazare Carnot. Acesta, "Marele Carnot", fusese numit ]i
"Organizatorul Victoriei". Inginer de geniu, pusese bazele
strategice ]i tactice ale armatei revolu\ionare, care devenise
astfel @n stare s[ salveze Fran\a.
Caserio a pl[tit asasinatul cu via\a.
Cu firea lui @ng[duitoare ]i omenoas[ de rom`n, Ilie
Marincu era ad`nc dezam[git, speriat chiar, de sporul valurilor
de cruzime ]i brutalitate care se @nte\eau @n a]a zisa lume
civilizat[.
Nu ar fi fost cinstit s[ nu-]i recunoasc[ sie @nsu]i c[
@ntr-acei ani tr[ise ]i clipe de pl[cere, v[z`nd ridic`ndu-se
construc\ii care, @nfrumuse\`ndu-l, @i sporeau Parisului m[re\ia.
Fusese martorul unor evenimente culturale deosebite:
premiera piesei lui Edmond Rostand "L' Aiglon" jucat[ de
divina Sarah Bernard, publicarea operelor complecte ale lui
Paul Bourget, "Istoria contemporan[" a lui Anatole France,
ivirea lui Marcel Prévost, Gide, ]i at`\ia al\ii, care aduceau
str[lucire "republicii literelor". Descoperirile tehnice ]i ]tiin\ifice
nu r[m[seser[ mai prejos.
#ntre anii 1887-1889, cum avea o clip[ de r[gaz, alerga
spre Champ de Mars, pentru c[ acolo se desf[]ura o
@ndr[znea\[ aventur[ a crea\iei tehnice fran\uze]ti. Privea cu
@nc`ntare cei 300 de monteuri, adev[ra\i acroba\i, care
481
pentru c[ acesta era evreu ]i mai ales pentru a ap[ra
prestigiul armatei, p[tat @n acel proces de minciuni, falsuri ]i
acoperirea adev[ratului vinovat, ofi\erul Estérhazi.
V[z`ndu-i c`t de s[lbateci puteau deveni, nu-]i mai
recunoscuse colegii. #n\elesese @ns[ c`t de na\ionali]ti ]i
antisemi\i pot fi francezii.
Unii strigau "Á mort le juif!". Al\ii, care citeau l' Huma-
nité, "Á bas le président, á bas l ' armée!"
Nici el nu putea @ncuviin\a nedreptatea ]i nesocotirea
libert[\ii ]i vie\ii unui om nevinovat. Dar era cu totul @mpotriva
violen\ei ]i a pierderii m[surii @n purt[ri.
Articolul lui Zola avusese pretutindeni aceia]i urmare.
St`rnea opinia public[ @mpotriva magistraturii militare care
fusese silit[ p`n[ la urm[ s[ revizuiasc[ procesul. Dreyfus a
fost achitat, dar p`n[ la dezvinov[\irea lui deplin[ vor trece ani
buni.
Datorit[ necurmatelor atacuri @mpotriva sa, Félix Faure
se @mboln[vise de inim[. Crai neostenit, muri cur`nd @n bra\ele
unei femei mult mai tinere, pe care o primea @n mare tain[ la
Élysée.
I se f[cuser[ funeralii na\ionale. V[z`nd at`ta pomp[,
Ilie @]i zisese c[ fran\uzii cinsteau, se vede, func\ia ]i nu omul.
De altfel, ]i @n alte privin\e @]i p[stra p[rerile lui, nu
totdeauna la fel cu ale celorlal\i.
Mul\i dintre colegii s[i @l ridicau @n sl[vi pe Jean Jaurés,
]eful partidului socialist ]i directorul ziarului " L ' Humanité".
Era adev[rat c[, om de mare cultur[, orator h[r[zit,
acesta f[cuse o pledoarie str[lucitoare ap[r`nd nevinov[\ia lui
Dreyfus.
El avea @ns[ sl[biciune pentru alt sus\in[tor al
nedrept[\itului ofi\er. George Clémenceau era doctor de
profesie. La acest deputat radical, @i pl[cea masca asiatic[ a
figurii, flegma, elocin\a feroce ]i pasionat[.
Ea mai ales @i adusese la @nceputul carierii politice
porecla de "pr[v[litorul mini]trilor". Mai t`rziu i se zisese
"Tigrul". Fusese @nc`ntat, p[r`ndu-i-se c[ i se potrive]te de
minune, av`nd toate calit[\ile s[lbaticei feline.
480
c[ci pentru am`ndoi puterea era ca o miere de a c[rei aurit[
dulcea\[ nu se mai puteau lipsi.
La nici un an, @n Aprilie 1880, @l scosese iar[]i. Prilej de
a fi os`ndit de mul\i c[ @nfumur`ndu-se din cale afar[, nu ]i-a
mai putut r[bda al[turi harurile politice ale acestui b[rbat,
p[r`ndu-i-se c[ i le umbre]te pe ale sale. Chiar ]i de
nerecuno]tin\[, f[c`ndu-se a uita cinstita, patriotica lor
str[danie din timpul R[zboiului de Neat`rnare.
Slujbele aduse |[rii de marele om de stat
Kog[lniceanu erau recunoscute ]i peste hotarele ei, fiind
socotit un spirit cu adev[rat european. #n trecutul lui st[tea
zestrea marilor prefaceri din vremea lui Cuza, care puseser[
temelia Rom`niei moderne. Vod[ se lep[dase de el, socotind
c[ @]i ia tot meritul lor asupr[-i. #l b[nuia dup[ ]oaptele
r[uvoitorilor c[ @i \inte]te domnia.
Br[tianu @]i nega aceast[ prea omeneasc[ sc[dere.
Se dezvinov[\ea @n sine, ar[t`ndu-i-se Kog[lniceanu tot mai
nest[p`nit @n purt[ri. Mai ales lacom de bani. Gata s[ ]i-i
agoniseasc[ de oriunde i se ivea prilejul. Recuno]tea c[
am`ndoi @mb[tr`neau.
Anii, @ncerc[rile, le tociser[ r[bdarea, @ng[duin\a,
@n[sprindu-le cusururile, iar sub ap[sarea vremii scurte ce le
st[tea @nainte, se zb[teau cu desn[dejde s[-]i @mplineasc[ ce
credea fiecare a fi destinul s[u politic.
Cinstit fiind, @]i d[duse seama c[ acea demitere a lui
Kog[lniceanu se f[cuse f[r[ tact. B[nuind c[ ar mai putea
avea nevoie de el, hot[r@ s[-l @mbuneze. }i-l dep[rt[ totu]i,
numindu-l ministrul Rom`niei la Paris. Aceast[ mi]care dibace
aduse pacea @ntre ei, iar |[rii ]i guvernului liberal mari foloase.
#l judeca aspru, ]tiindu-se pe sine. Copil[ria trist[, tinere\ea
zbuciumat[, via\a toat[ @nchinat[ prop[]irii |[rii, @l
deprinseser[ s[ @]i @nfr`neze multe din sl[biciunile b[rb[te]ti.
De aceea ]i vremea trecuse peste el cu bl`nde\e, f[r[ s[-i
preschimbe cu des[v`r]ire @nf[\i]area.
Cu Mihail Kog[lniceanu, r[mas robul patimilor, se
petrecuse altfel. #l uimeau la un om pe care @l pre\uiau to\i
pentru cugetu-i @nalt, cultura mare, harul diploma\iei, puterea
17
de munc[, @nfocata dragoste pentru Rom`nia, pe care le
dovedise din plin. Se tot minuna cum se @mbinau temeinicile
sale daruri de scriitor, istoric, editor, publicist, orator
parlamentar ]i mare om de stat cu u]ur[tatea de care nu se
vindeca niciodat[.
Dac[ @ngreuiat peste m[sur[ la trup, Kog[lniceanu nu
mai putea fi dansatorul p[tima] din anii tinere\ii; cutreer`nd
balurile ]i sindrofiile, r[m[sese @nrobit l[comiei gurii ]i poftelor
trupe]ti.
Odat[ privise cu uimit[ @nc`ntare pe biroul lui miniatura
ce @i zugr[vise N. Cobas, la Berlin. #l @nf[\i]a la 19 ani.
Uniforma de junker se lipea de trupul svelt, ar[t`ndu-l parc[
mai @n[ltu\ dec`t fusese.
R[sucindu-]i c[ut[tura asupra ministrului s[u, nu putu
suprapune cele dou[ imagini. C[ci acesta @]i @ngropase cu
din\ii f[ptura delicat[ ]i atr[g[toare sub h[lci de gr[sime.
Ajuns burduh[nos, redingota lungu\[ nu-i putea ascunde
p`ntecele rotund tr[g`nd la cus[turi, @ncre\indu-se pe el, ca ]i
cum ar fi purtat-o totdeauna prea str`mt[. Nu reg[sea nici
urm[ din chipul prelung cu tr[s[turi ginga]e, sus\inut de
gulerul @nalt al vestonului. Unde erau ochii frumo]i, limpezi,
migdala\i? Toate ascunse sub obrajii buh[i\i, pleoape umflate,
cu pungi vine\ii dedesubt, @ngust`ndu-i vederea. #n locul
cununei de zulufi, o frunte lucie, chelit[ p`n[ spre ceaf[. Nasul
gros, borc[nat, purta nelipsitele rotocoale de sticl[ pe el.
Cum s[ nu fi ajuns astfel, c`nd nu putuse niciodat[ s[-
]i @nfr`neze uria]a poft[ de m`nc[ruri gustoase? Voind s[ le
@mp[rt[]easc[ tuturor, scrisese @mpreun[ cu prietenul s[u
Iacob Negruzzi - alt adept al pl[cerilor lui Luculus - @nt`ia carte
de bucate din Moldova. Cele "200 de re\ete cercate de bucate,
pr[jituri ]i alte trebi gospod[re]ti" se publicaser[ la Ia]i, @n
1841.
C`t despre femei, se m[rturisise singur @ntr-o scriere
tot de pe atuncea: "Ele erau poezia vie\ii". #n preajma lor "@]i
uita toate grijile, sim\indu-se revenind la 18 ani".
Oric`t se str[duia, nu-]i putea @nchipui aceast[ vr[jit[
preschimbare a omului ajuns de v`rst[ de l`ng[ el. Totu]i, pe
18
ajunsese la ruperea prieteniilor, sf`]ierea familiilor, lupte @ntre
militari ]i politicieni.
Duelurile nu mai conteneau, mini]trii deveniser[ stele
c[z[toare, se iviser[ sinucideri ]i mor\i misterioase.
Nu va putea uita niciodat[ scenele la care luase parte
@n sala de gard[ a internilor de la Charité, unde @]i petrecuse
anii cei mai rodnici ai tinere\ii sale. Uria]a @nc[pere era @n
@ntregime pictat[. La marginea de sus a pere\ilor, acolo unde
@ncepea s[ se arcuiasc[ bolta @nalt[, se desf[]urau jur-
@mprejur, @ntr-un chenar lat, chipurile tuturor profesorilor ]i
]efilor de servicii care lucraser[ @n spital, de c`nd putuser[ ele
a fi \inute minte.
Deseori g`ndea c[ @nc[perea @i p[rea at`t de mare ]i
pentru c[ era pu\in mobilat[. #n mijloc se @ntindea o mas[
deosebit de lung[ @nconjurat[ de b[nci de lemn. Pe un zid se
afla doar rastelul @n care @]i \ineau pipele fum[torii. Pe altul,
dulapul @n care @nchideau vinul. Doar pe al treilea cuierul de
care sp`nzurau ]or\urile mari, albe, @ncununate fiecare de
c`te o calot[ de catifea neagr[ pe care internii trebuiau s[ o
poarte c`nd urcau @n spital.
Sala era locul de odihn[ al internilor. Aici luau ]i
dejunul prin contribu\ie comun[, preparat de nevasta
portarului. Por\iile erau mari, numai dintr-un singur fel de
m`ncare, dar totdeauna @nso\ite de un pahar-dou[ de vin.
Dup[ mas[, unii fumau t[cu\i, gust`ndu-]i odihna. Cei mai
mul\i, dup[ ce @]i povesteau aventurile amoroase avute cu o
sear[ @nainte, se aruncau asupra jurnalelor.
Mare c[utare avea "L' Intransigeant" al contelui de
Rochefort. Acest vajnic revolu\ionar pl[tise ve]nicile atacuri
@mpotriva "reac\ionarilor" cu @nchisoarea ]i deportarea. Ceea
ce f[cuse din el, dup[ amnistiere, unul din idolii popula\iei cu
vederi democratice din Paris. De asemenea, "L' Aurore". C`nd
ap[ruse la 13 Decembrie 1898 @n cuprinsul ei articolul lui Zola
"J'accuse" fusese o mare tulburare printre interni. Ea nu
sf`r]ise printr-o @nc[ierare doar pentru c[ @ntrase atunci @n
sal[ profesorul Potain. Zola acuza pe pre]edintele Faure c[
t[inuie]te nedreapta condamnare ]i deportare a lui Dreyfus
479
de la sclipitoarea Marie Bashkirtseff. Fusese una din cele mai
cunoscute paciente ale lui Potain, despre care scrisese @n
jurnalul publicat dup[ moartea ei: "era bun, cinstit, prevenitor
]i foarte priceput. #]i @ngrijea bolnavii din pasiune, nu pentru
bani de care ajunsese a nu mai avea nevoie". Din p[cate nu-l
asculta totdeauna. Pl[p`nd[ ]i frumoasa contes[ d[duse @n
tuberculoz[.
Totu]i, ambi\ioas[ s[ devin[ o mare pictori\[, nu se
cru\ase, pentru c[ @n afar[ de o inteligen\[ deosebit[, o cultur[
temeinic[, era ]i foarte talentat[. Auzise @ns[ povestind
despre ea pe Sonia Kovalevschi, la care @i v[zuse ]i
@nc`nt[torul portret.
Muncise peste puterile ei, f[cuse tot felul de
impruden\e. Dispre\uise sfaturile lui Potain. Se stinsese @nainte
de a @mplini 24 de prim[veri chiar @n toamna anului 1884, c`nd
venise el la Paris. #i p[ruse r[u c[ nu apucase s[ o cunoasc[.
Cu toate c[ vie\uia @n mijlocul unui ora] clocotind de
via\[, a colegilor, bolnavilor, a unor oameni de toate straturile
sociale, Ilie Marincu r[m[sese un singuratec. Nu se legase cu
adev[rat de nimeni, b[rbat sau femeie. Avea doar leg[turi
profesionale, nu prieteni.
#n a treia republic[ @n care nimerise el, Fran\a @ntreag[
fierbea ca o uria]e cup[ de ]ampanie. Sub cei cinci pre]edin\i
pe care @i apucase - Jules Grévy, Sadi Carnot, Jean Cosimir,
Périer, Félix Faure ]i Émile Loubet - @nfrunt[rile se \ineau lan\.
Orléani]ti, bonaparti]ti, clericali ]i anticlericali, legitimi]ti ]i
republicani, se @nc[ierau @n fiecare zi. Iscate @n parlament,
@nfrunt[rile se prelungeau @n pres[. Aceasta se r[sp`ndea ca
sc`nteile @n marele public, care at`ta a]tepta s[ ias[ @n strad[.
De]i prin fire nu se putea @nfl[c[ra pentru politic[,
urm[rise cu interes peripe\iile "bulangismului", dar mai ales
epoca Dreyfus. Acest proces @mp[r\ise Fran\a @n dou[ tabere
potrivnice. Partizanii c[pitanului de Stat Major Dreyfus, acuzat
pe nedrept de tr[dare, se adunaser[ @n "Liga drepturilor
omului", du]manii lui @n "Liga patriei franceze". V[zuse cu
uimire cum sporeau patimile politice ]i religioase, p`n[ se
478
semne c[ se petrecea m[car @n cugetul lui, odat[ ce @nc[
@noda necontenite leg[turi cu femei c[s[torite. Pentru acestea
@]i ruinase averea. Devenise lacom de bani, numai pentru a
]i le c`]tiga.
Un om de duh ]i de mare viitor, Constantin Argetoianu,
care @l cunoscuse @ntr-acele vremuri, va spune mai t`rziu
despre el: "Conu Mihalache Kog[lniceanu iubea cu @nfocare
obiectele de art[, |ara lui ]i nevestele altora."
La @nceputul anului 1880, @ndeplinind @n sf`r]it condi\iile
puse de Congresul dela Berlin ]i de Germania, Rom`niei i-a
fost recunoscut[ Independen\a de toate Marile Puteri
europene. Ea se cerea urmat[ de declararea noului stat
independent ca Regat.
Pentru aceasta mai trebuia de trecut o piedic[.
Deoarece principii Rom`niei nu aveau p`n[ atunci
copii, era nevoie s[ fie asigurat[ succesiunea la tron.
Ca urmare a unei cumin\i @n\elegeri @n familia
Principelui Carol, parlamentul rom`n a votat la 1 Decembrie
1880 ca, @n cazul neivirii unor urma]i direc\i, unul din fiii lui
Leopold de Hohenzollern, fratele cel mare al Domnitorului
Carol, s[ devin[ mo]tenitor al scaunului |[rii.
Dup[ aceast[ limpezire a viitorului dinastiei, nimic nu
mai @mpiedica proclamarea Regatului.
Ea se hot[r@se pentru 10 Mai 1881.
A doua zi, dup[ s[rb[toarea "Dragobetelui", nemaifiind
st[vilit de Marincana, Fane Marincu pornise @ntr-ale sale.
#]i agonisise o tr[suric[ pe arcuri ]i un cal ]arg,
puternic ]i iute. #i era drag s[-l m`ie pe drumurile dintre sate
@nc[ jilave ]i lipsite de praf. Leg[nat de buiestrul lui, luat cu
g`ndurile, nici nu prinsese de veste c`nd str[b[tuse o parte
din uli\a mare a Maglavitului.
#l dezmetici un \ip[t de spaim[. Trase zdrav[n de
h[\uri, strunindu-]i calul. Era s[ dea peste o fat[ care, f[r[ s[
se uite @n jur, se @ncumetase a trece drumul.
-P`rr..p`rr..Stai!..N[roado!..deschise gura s[-i strige,
dar r[mase cu ocara neispr[vit[.
19
 Tres[ri! O avusese doar o clip[ dinainte, @n[ltu\[,
sub\iric[ ]i totu]i @mplinit[. O coam[ de p[r negru i se
@nvolburase @n jurul chipului albit de fric[. Ochii m[ri\i @l
sc[ldaser[ @n ad`ncurile lor verzi. Doar at`t c`t s[-l @nfioare,
c[ci \`]nise ml[dioas[. Se ferise de botul sfor[itor al calului.
Alergase, pierz`ndu-se n[luc[ @n curtea din fa\[.
#ntorsese capul s[ o mai vad[. Dar pe urmele ei nu
r[m[sese dec`t spelba de dedi\ei fragezi, pe care o sc[pase
din m`n[. Florile pufoase, albastre z[ceau risipite @n \[r`na
drumului. #]i sili ]argul s[ se abat[ ocolindu-le, ne@ndur`ndu-
se s[ le striveasc[.
Dezam[git, @ncepu s[ caute cu privirea @n susul ]i @n
josul ]oselei vreun suflet de om.
Lovi calul cu biciu]ca. Acesta porni s[ltat. #l @nfr`n[
smucit dinaintea unui unchia] care @ncremenise, rezemat @n
ciomag.
-Bun[ ziua, taicule! V[zu]i fata pe care era s-o lovesc?
-Bun[ s[-\i fie inima, boierule! @i r[spunse sco\`ndu-]i
domol c[ciula. Cum s[ n-o v[z? #mi s[rise inima c[ apuc[ sub
copitele calului! M`ndre\e de copil[!
Cl[ti capul, @ndr[znind parc[ o u]oar[ mustrare.
-Mul\umim lui Dumnezeu c[ sc[p[! }ti a cui e, taicule?
-Cum de nu! Fu una din fetele primarelui! Mi\a lu Vasile
Mirica!...Io-te, acia @n col\! Zidurile alea de cetate sunt ale cur\ii
dumnealui!
-C`\i ani o fi av`nd?
-Cine? Primarele?
Mo]ul @]i pungise gura ]tirb[, ca s[-]i ascund[
z`mbetul.
-Fata,mo]ule! Fata! Ce s[ am io cu primarele?
-}tiu ]i io! mai @ndelung[ el, l[s`ndu-l s[ fiarb[, ro]u la
fa\[ de ner[bdare,...c[ e a de a doua! }i doar o aduser[ dela
]icoala din Craiova. P[i...fo 16-17 s[ tot aib[, c[ e de-o
seam[ cu nepoat[-mea a mijlocie!
-A]a! Mul\umim dumitale! Ia acia!
#i arunc[ un galben care nimeri drept @n c[ciula \inut[
@n m`n[.
20
urma lui. #l l[saser[ afar[, singur, r[t[cit, plin de nedumerire
de ce va face mai departe.
Se afla @n fa\a alegerii unui drum la care nu avusese
timp s[ se g`ndeasc[ p`n[ atunci, a unei hot[r@ri greu de luat.
O am`n[, telegrafiind acas[ izb`nda sa. #mpachet[
c`teva bro]uri ale tezei ]i le trimise tat[lui s[u, Ioni\[ Marincu,
fra\ilor }tefan ]i Oncic[, unchiului s[u St[ncun[ Marincu, celor
care ]tia c[ @l iubesc cu adev[rat, ca s[ se poat[ m`ndri cu el.
Chiar ]i cumnatului Ilariu Marian socoti a-i mai da o
pricin[ s[ pizmuiasc[ neamul @n care avusese norocul s[
intre.
Sim\indu-l descump[nit, ca s[-i dea un rost, pentru c[
@]i cuno]tea discipolul mult mai bine dec`t @]i @nchipuia acesta,
Potain @i puse dinainte alt obstacol ce trebuia dep[]it.
-Asemeni calului pur-s`nge, c`]tig[tor al cursei cele
mari, Elie Marinco nu trebuie l[sat s[-]i piard[ antrenamentul
de campion!
A]a g`ndise, c`nd @l @ndemnase s[ @nceap[ numai-
dec`t preg[tirea pentru examenul de secundariat.
Odat[ trecut acesta cu notele cele mai mari, @i @ntinse
alt[ nad[. #l pofti s[ r[m`n[ @n clinica sa, lucr`nd al[turi de el
la Charité. B[tr`nul vulpoi ]tia c[ nu-i mai putea respinge
aceast[ bun[voin\[, cu totul @n c`]tigul lui. #i reteza astfel
cump[nirea ce @i sim\ise @ntre ]ederea @n Fran\a - unde @i
prevedea un viitor str[lucit - ]i @ntoarcerea @n Rom`nia, unde
se temea c[ favoritul lui @]i va fr`nge aripile, @nainte de a ]i le
desf[]ura deplin.
#ntr-adev[r, Ilie Marincu primi cu recuno]tin\[. #]i
sim\ea preg[tirea neispr[vit[ @nc[. Avea nevoie s[ mai c`]tige
experien\[, s[ fure c`t mai mult[ ]tiin\[ de la acel
nemaipomenit practician.
#n anii ce urmar[, regulatorul vie\ii sale fusese doar
programul serviciului la spital, de]i profesorul @i trecuse o parte
din clientela sa din ora]. Devenise astfel supraveghetorul
bolilor ]i tratamentelor multor aristocra\i ]i bog[ta]i, arti]ti
vesti\i, un fel de "Sous Potain", dup[ vorba r[mas[ mo]tenire
477
 Astfel, "Des troubles nerveux qui accompagnent et
suivent les phlébites" a fost tip[rit[ @n 1893 la "Henri Jouve,
imprimeur de la Faculté de Médicine, 15 Rue Racine, Paris".
Teza purta pe pagina de gard[ @nchinarea "Á mon pére
et á ma mére", iar pe ceal[lalt[ fa\[ a ei scria "Á mon
professeur de clinique médicale, membre de l'Institut, Membre
de l'Académie de Médicine, Commandeur de la Légion
d'Honneur, etc., etc."
#n "Avant propos" @]i v[dea @ndatorarea fa\[ de Fran\a,
care @l tratase pe el, un str[in, ca pe unul dintre fiii s[i. #i
d[duse posibilitatea s[ @nve\e, s[ @]i ob\in[ gradele sub
supravegherea celebrit[\ilor ei medicale.
Mul\umea de asemeni tuturor profesorilor avu\i,
@ncep`nd cu Tillaux, @n clinica c[ruia @]i @ncepuse studiile,
]efilor de servicii sub care lucrase. Mai ales doctorului
Vaquez, c[ruia @i datora foarte mult la @ntocmirea tezei.
Apoi @]i m[rturisea nesf`r]ita recuno]tin\[ fa\[ de
profesorul Potain pentru tot ce @nv[\ase @n serviciul s[u ]i
pentru marea onoare de a fi primit s[-i fie pre]edintele tezei.
Dup[ ce f[cuse istoricul diverselor observa\ii ale
autorilor studia\i, asupra diferitelor manifest[ri ale flebitei, ale
consecin\elor ei, @]i @mp[r\ise studiul clinic ]i anatomic @n patru
capitole.
#n primul tratase am[nun\it tulbur[rile de mi]care
datorate flebitei. #n capitolul al doilea tulbur[rile de
sensibilitate. #n cel de al treilea tulbur[rile trofice, adic[
tulbur[rile de hr[nire ale \esuturilor. #n cel din urm[ f[cuse
rezumatul cuno]tin\elor de p`n[ atunci asupra leziunilor
nervilor @n flebite, prezentase cazuri ]i tratamentul indicat.
Sus\in`ndu-]i str[lucit teza @n fa\a comisiei prezidat[
de profesorul Potain, @]i luase doctoratul @n medicin[ "magna
cum laudae".
S[rb[torit de profesori ]i colegi, sim\i dintr-odat[, chiar
@n mijlocul lor, un gol uria] @n suflet. Era ca ]i cum por\ile
sistemului de @nv[\[m`nt @n care fusese @nregimentat ]i
muncise aproape nou[ ani cot la cot cu al\ii, se @nchiseser[ @n
476
-S[ bei p`n[ la Pa]te @n cinstea mea ]i a norocului de-
mi r[s[ri azi @n cale!
#i l[s[ uluit @n drum. Porni val-v`rtej!
#]i cercet[ doar pr[v[lia dela Maglavit ]i tot cu g`ndul
aiurea. Nu-]i mai v[zu de treaba ce @]i hot[r@se pentru acea zi.
Porni gr[bit, @napoi spre cas[!
La Poiana d[du buzna @n ietacul Marincanei.
-Muic[! F[ bun[tate ]i @ndep[rteaz[ copiii!
C[utase aspru ]i ner[bd[tor spre fra\ii s[i mai mici
Sterie ]i Mari\a, care erau acolo.
-Am o vorb[ a-\i spune!
R[ma]i singuri, @i povesti pe ner[suflate ]i tot mai
@nt[r`tat, @nt`mplarea de la Maglavit
Ascult`ndu-l, un fir de sur`s lunec[ pe tivul buzelor
Marincanei.
-Bogdaprostea! se bucur[ ea @n sine. Taman d-asta @l
@ndrumai la "Dragobete" ]i @i f[cui ap[ de dragoste! S[ i se
deschiz[ sufletul spre iubire! S[-]i aleag[ o fat[ de oameni!
S[-]i puie pirostriile! S[ @ntemeieze cinstit un neam! Nu s[
preacurveasc[!
#i prinsese uit[turile neru]inate aruncate muierilor din curte.
Auzise ]i c`teva chir[ituri ale am[r@telor @nghesuite prin unghere.
-Doamne ap[r[ ]i fere]te-ne! S[ nu arunce f-o ru]ine
asupra casei noastre! I-a venit vremea! S[-]i ia fomeie!
-M[-nsor cu fata lui Mirica din Maglavit!
Albit la fa\[, Fane b[tea din picior, tremur`nd frunz[.
V[z`nd-o c[ tace ]i-l str[punge cu ochii, @ncepu a se
pisic[ri pe l`ng[ ea.
-Muic[ bun[! Ajut[-m[! Pe\i\i-mi-o c`t mai cur`nd!
-Ai potol, Fane muic[! se mili @nsf`r]it de tulburarea lui.
Treburile astea au ]artul lor! Cat[ s[ ai o\`r de r[bdare!
V[z`ndu-l @ncrunt`ndu-se, str`ng`nd pumnii, preg[-
tindu-se s[ o @nfrunte, hot[r@ s[-l ia mai cu bini]orul.
-Haide! Te @nva\[ muica ce s[ faci! D[ o fug[ p`n la
nen-tu Cun[! Cumnatu e prieten la toart[ cu primarele din
Maglavit. S[-l pofteasc[ la f-un zaiafet, c[ tot @i place
21
dumnealui! S[ vie Mirica cu tot neamul! S[ v[ cunoa]te\i! S[
schimba\i f-o vorb[! S[ afl[m de n-o fi cumva logodit[! S[
vedem ]i noi fata! }-apoi s[ hot[r@m dac[ o pe\im!
-Io hot[r@i, muic[! De-a logodit, s[ rup[! C[ numai pe
ea o vroi de nevast[! Iar[ Mirica nu va fi, dup[ c`te auzii, f-un
prost s[ resping[ un ginere ca mine!
-E c[]unat r[u fi-miu! se mir[ tem[toare Marincana.
-}i nu care cumva s[ face\i dumneavoastr[ vorb[
despre zestre! N-are dec`t s[ mi-o dea goal[-golu\[, cum o
f[cu mum[-sa! Nu-mi pas[ ce stare are primarele din
Maglavit!
-O[! Doamne ap[r[ ]i fere]te! se cruci ea. Ce \i-e
Fane? Doar nu n[rozir[m ]i noi dup[ tine! Nunta se @ncheie
totdeauna dup[ o tocm[ cinstit[!
-Muic[, zis[i! De face\i altcum, o fur! #mi iau lumea @n
cap cu ea! Nu mai auzi\i de mine! M[ a]ez peste hotar, la
Bra]ov, la Viena! C[ @mi f[cui peste tot, printre strini, prieteni!
#l v[zu r[zvr[tit @mpotriv[-i. #i prinse sclipirea du]m[-
noas[ din ochi. Inima-i de mam[ o @ndemn[ s[ apuce pe alt
f[ga].
-V[z`ndu-te, mum[, a]a @ncro]nat, parc[ @mi vine a
zice ca [i b[tr`ni de pe la noi:
"S[i de taie curmu
C[ turb[ nebunu!"
Fane o fulger[ cu privirea. #i @n\elese ]iretlicul! Dar nu
se putu @mpotrivi hazului ]i izului at`t de oltenesc. Din
potriveala vorbelor mustea zeflemeaua ustur[toare care @i era
drag[ la poienarii lui. Izbucni @n r`s. R`se cu poft[, @ndelung,
reg[sindu-se apoi r[corit. Slobozi ]i Marincana un hohot, doar
ca s[-i \in[ isonul, topit @ntr-un lung oftat c`nd fiu-s[u se
pr[p[stui pe u]e.
Alerg[ @n graba mare, dup[ cum @l @ndemnase, spre
casa unchiului s[u.
Intr`nd @n odaia mare, afl[ numai femeile. R[mase
locului, uimit de priveli]tea ce i se desf[]ura pe dinainte
deosebit[ de cea pe care ]i-o amintea.
22
@ncepuse a da dreptate fratelui s[u Fane ]i a merge la
madame Claude. Ciudat, o ocolea pe Ortansa. Ea @i st`rnea
amintirea nepl[cutei clipe a intr[rii sale @n via\a de b[rbat. Se
mul\umea cu ori]icare fat[ de acolo. Pleca cu nervii destin]i,
dar trist.
-Nu se poate! @]i zicea. Dragostea nu poate fi doar
@mpreunarea asta mecanic[. N-or fi n[rozi scriitorii de toate
neamurile s[ umple mii de pagini @n romane cu bucuriile divine
]i suferin\ele infernale ale iubirii! Pe semne, toate astea se
tr[iesc c`nd e cuprins ]i sufletul! Doar sim\[m`ntul poate
transfigura actul, f[c`nd d[ruirea total[!
Oftase! Lui nu-i fusese h[r[zit[ aceast[ minune! #nc[?
Sau fusese sortit s[ r[m`n[ mereu un singuratec, un pustiu?
C`t de firesc era c[ @n afara nevoilor sale trupe]ti, @i st`rneau
curiozitate doar femeile bolnave, ]i numai din punct de vedere
medical?
Cu bune, cu rele, anii se scurseser[. Ajunsese la
sf`r]itul Facult[\ii. Trebuia s[-]i preg[teasc[ teza de doctorat.
Cump[ni @ndelung asupra subiectului.
#n practica lui de spital, @i atr[sese aminte o afec\iune
foarte des @nt`lnit[, flebita. Ap[rea dup[ na]teri, opera\ii, sau
mai ales datorit[ unei tulbur[ri de circula\ie la membrele
inferioare. Asupra urm[rilor flebitei st[ruise adeseori @n
discu\iile sale asupra cazurilor cu doctorul Vaquez. Chiar
atunci c`nd p[rea vindecat[, boala l[sa urme dureroase,
pentru c[ afecta anumite trasee nervoase. Putea duce @ns[ ]i
la infirmit[\i pe via\[, chiar la moarte, datorit[ chiagurilor de
s`nge care provocau emboliile.
Doctorul Vaquez publicase un articol asupra flebitei @n
Gazette Hebdomadaire cu un an @n urm[. Dar un studiu
cuprinz[tor cu multele cazuri studiate pe viu, ca ]i cu toate
referirile din literatura medical[, nu se @ntocmise. A]a c[ se
@ncumet[ a-l face el.
Doctorul Vaquez @l ajut[ s[ @ntocmeasc[ o bibliografie
c`t mai cuprinz[toare. Profesorul Potain @ncuviin\[ tema
aleas[. #i f[cu cinstea de a deveni pre]edintele tezei sale de
doctorat.
475
de s`n, a diferitelor faze ale alcoolismului p`n[ la intoxicarea
deplin[ a lui Barnier.
Cartea dezv[luia nu numai talentul scriitoricesc al
fra\ilor Goncourt, ci @ns[]i noble\ea lor.
-Au fost nobili nu pentru c[ se n[scuser[ a]a! @]i zicea
Ilie Marincu, ci pentru c[, min\i ]i inimi luminate, @]i
respectaser[ profesiunea aleas[, d[ruindu-i-se cu totul,
@nsu]indu-]i adev[ruri crude ]i experien\e groaznice numai
pentru a o ridica pe culmile cele mai @nalte! Vorbele lui Platon
"frumosul este splendoarea adev[rului" li se potriveau deplin.
A]a c[, el, care mergea rar la spectacol ]i numai c`nd
se juca Schakeaspeare, c`nd aflase c[ romanul acesta fusese
transpus @ntr-o pies[, alergase la teatru s[ o vad[. Minunat
montat[ ]i jucat[, @l ajut[ @mpreun[ cu cartea s[ @n\eleag[ de
ce doctorii erau a]a de nemul\umi\i de laicizarea spitalelor.
#ncepuse a sim\i chiar el aceast[ p[rere de r[u. C[ci se lupta
zilnic cu infirmierele pentru cur[\enie, ordine ]i bun[ purtare
fa\[ de bolnav, lucruri pe care c[lug[ri\ele le @ndeplineau de la
sine. Izbutea cu greu a le face a-i @ngriji fizic! Dar cum ar fi
putut s[ le cear[ acelor femei simple, cu sufletele @mpietrite @n
fa\a durerii, de la care a]teptau doar foloase, s[ sprijine
pacien\ii moral?
Tot g`ndind asupra fra\ilor Goncourt, se uimi de
p[trunderea lor psihologic[ asupra unui fenomen tr[it de el
@nsu]i.
Tinerii medicini]ti, @n necontenita lupt[ cu boala ]i
moartea - treceau ani mul\i p`n[ a se obi]nui cu ele - aveau
nevoie, pentru a-]i domoli sim\urile dureros @nstrunate, de
b[utur[ ]i femei. Pu\ine naturi superioare ]i doar ajunse la
v`rste mature puteau sublima aceste porniri violente @n tr[iri
artistice. Profesorului Charcot de pild[ nu-i pl[ceau femeile.
Nu era de mirare c[ se dezgustase de ele. Doar f[cuse dintr-
at`tea, simple marionete trase de sfoar[ cum vroia el @n scene
de cumplit[ dec[dere. El @]i afla Katarsis-ul ascult`nd muzic[,
mai ales Beethoven. Dispre\uia oamenii, dar iubea animalele.
Ilie Marincu nu era un @mp[timit al vinului de]i @n locul
de ba]tin[, Poiana Mare, era b[ut @n loc de ap[. #n schimb
474
Soarele intra din plin prin ferestre. Lumina pere\ii
@mpodobi\i cu scoar\ele ]tiute, \esute @n colori r[mase tot at`t
de vii. P[s[rile m[iestre, chitele de m[rg[ritar st[teau parc[
gata s[ se desprind[ din urzeala lor. Reg[si pe zidul dinspre
R[s[rit multele icoane de lemn cu zugr[veala st`ngace,
afumat[ de vreme. Dar acum sub ele p`lp[ia o candel[ de
argint. De o parte ]i de alta, le @ncadrau dou[ litografii mari,
colorate, \arul Alexandru al II-lea al Rusiei ]i domnitorul Carol
al Rom`niei.
#nc[perea era plin[ de fotolii cu sp[tar @nalt, picioare ]i
bra\e de acaju, @mbr[cate @n m[tase cu v`rste aurii. Ele se
adunau p`lcuri @n jurul a dou[ mese cu t[blia de marmur[.
Picioarele acestora, groase ]i curbate, erau poleite ca ]i
horbota de lemn care le unea. Pe l[turile od[ii se de]irau dou[
canapele asem[n[toare.
#mperecherea dintre scoar\ele oltene]ti, mobila
vienez[, icoanele vechi rom`ne]ti ]i tablourile cuceritorilor
Plevnei @i smulse un sur`s zeflemitor.
-Halal aclimatizare! Drept are taicu! Iz`de]te nenea
Cun[! Iz`de]te! Da, are ]i pentru cine!
#]i adun[ privirile asupra Costandei - a doua so\ie a
unchiului s[u. Era o femeie puternic[, frumoas[. Scufa de
horbot[ sub\ire @i @mpodobea doar cre]tetul capului, neput`nd
cuprinde bogata cunun[ de p[r ar[miu. Ea rev[rsa asupra
fe\ei albe ]i pline o dulcea\[, sporit[ ]i de ochii mari cu sclipiri
aurii. I se desprindea din toat[ f[ptura o c[ldur[ potolit[, o
bl`nde\e care f[r[ voie cov`r]eau.
-S[rut m`na, tu]e Costand[! Bun g[sit verele mele!
#n jurul ei st[teau a]ezate, ad`ncite @n scaunele moi,
nevestele lui Costache ]i Sima, feciorii cei mari, din @nt`ia
c[s[torie a lui St[ncun[ cu Opria Ciob[noiu. Aveau toate trei
rochii de m[tase cu m`necile umflate nem[surat la umeri ]i
str`nse pe cot, precum se purta @n Apus. R`uri de horbote
str[vezii le @mpodobeau gulerele @nalte pe g`t ]i pieptarele
lipite de trup p`n[ la mijloc, de unde se @nfoiau bogat fustele.
Soacra @nflorea cu acul o cus[tur[. Cu piciorul mi]ca
un leag[n @n care un prunc plesc[ia din guri\[, vis`nd pe
23
semne c[ suge. Jos pe covor, a]ezat[ pe un fald al fustei, o
feti\[ mititic[ @]i ]u]uia p[pu]a, gungurindu-i @n limba ei. Lena,
nora cea mai mare, avea firul de l`n[ trecut dup[ g`t ]i
@mpletea zorit[ un ciorap. Mi\a, so\ia lui Sima, @]i al[pta
copilul, tot o feti\[, dup[ fioncurile rozalii de la scuf[. Aceasta
@mpingea cu m`nu\ele trandafirii para unui s`n oache], ca
toat[ f[ptura mamei sale.
-Fii bine venit nepoate!
Costanda @i r[spunse, @nv[luindu-l @ntr-un sur`s ]i o
privire care p`lp`ir[ bl`nd asupr[-i.
-N-avus[]i noroc s[ g[se]ti b[rba\ii acas[! Se lu[
vremea bun[. Zis[ omul meu c[ ]tie dela [l b[t`rn. Porumbul
se sam[n[ c`nd te culci pe brazd[ ]i nu te ia cu frig. Taman
ca acu! A]a c[ trecu la Vidin de ieri, s[ vaz[ cum se descurc[
p-acolo b[ie\ii. C[ biede ei, Costache ]i Sima, sunt de mult
du]i la mo]iile bulg[re]ti arendate. Doar M[rinic[ r[mas[ de
vatr[! Pe el @l m`nai cu treburi @n t`rg.
-Doamne! g`ndi Fane ascult`nd-o, femeia asta are @n
piept un violoncel! Glasul ei ad`nc, cald, r[scolitor, @nfioar[!
V[z`nd-o cum umple jil\ul, cum i se @ntindea m[tasa fustei
peste rotunjimea p`ntecelui, pricepu c[ a]tepta al treilea copil.
-Norocos b[rbat, nenea Cun[! Verde ]i iube\ @nc[!
Nevasta mult mai t`n[r[ @i umple casa de urma]i. {sta ar veni,
dup[ [i cinci f[cu\i cu r[posata tu]a Opria, al optulea...}i n-
are pricin[ s[ se opreasc[!
P[r`ndu-i-se gazdei c[ dup[ cele auzite musafirul s-ar
preg[ti de plecare, @l @mbie:
-Haida! }ezi ]i cu noi o\`r[, c[ n-o fi foc!...Catarino,
fata mea! strig[ la o codan[ care tocmai intrase pe u]e, adu
chiseaua aia cu dulcea\[ de chitr[! Vezi, e ap[ proasp[t[ @n
ulciorul din sal[!...Sau oi fi r`mnind dumneata f-o can[ de
samatoc. Hai? Te v[d alergat ]i @ncins!
-Tu]e Costanda, @\i ie]i un @nger din gur[! Vin poftesc!
Fata cea mai mic[ a lui St[ncun[ f[cut[ cu Opria,
sur`se mumei vitrege. Trec`nd, @i s[rut[ m`na. Porni apoi
binevoitoare s[-i @mplineasc[ porunca.
24
#i auzise pe profesorii, ]efii de serviciu ]i chiar pe
colegii din anii mai mari @nfier`nd laicizarea spitalelor. C`nd
venise el, c[lug[ri\ele fuseser[ alungate cu ani buni @n urm[.
Dar nu se contenea @nc[ a le fi l[udate bun[voin\a ]i
devotamentul cu care @]i @ndeplineau cele mai grele sarcini.
C[ut`nd s[ aline suferin\ele trupe]ti, se str[duiau s[
@nt[reasc[ credin\a @n suflete. Fuseser[ o adev[rat[
binefacere mai ales pentru cei f[r[ n[dejdea vindec[rii, pe
care @i ajutau s[ @nfrunte lini]ti\i ]i cre]tine]te agonia ]i
moartea. Rug[ciunile lor, nezdruncinata @ncredere @n ajutorul
lui Dumnezeu pe care izbuteau s[ o insufle, f[ceau c`teodat[
c`t un bun tratament. Odat[ cu plecarea lor, spitalele
r[m[seser[ pustiite de lumin[ spiritual[.
Doctorul Vaquez, care era ]i un om de cultur[, @l
@ndemn[ s[ citeasc[ asupra acestui subiect cartea fra\ilor
Goncourt, "Soeur Philoméne".
El nu se pr[p[dea dup[ romane. Ve]nicele lor pove]ti
de dragoste i se p[reau siropoase; dramele c[rora le d[deau
na]tere, erau inventate de scriitori, doar pentru a zgudui ]i
st`rni interesul cititorilor.
#i pl[cea istoria, descrierea c[l[toriilor, vie\ile oamenilor
vesti\i.
Totu]i, afl`nd c[ documentarea cei doi aristocra\i o
f[cuser[ chiar la Charité, iar subiectul le fusese inspirat de o
@nt`mplare petrecut[ @n spitalul din Rouen, cump[rase cartea.
C`nd @ncepuse s[ o citeasc[, nu o mai l[sase din m`n[. Nu
]tia ce @i pl[cuse mai mult. Stilul realist era totu]i delicat.
Dragostea tinerei c[lug[ri\e pentru internul Barnier, tragedia
acestuia, sortit s[-]i opereze de cancer la s`n iubita pierdut[
]i reg[sit[ pe patul spitalului, chinul de a-i urm[ri neputincios
agonia ]i moartea, sinuciderea lui deghizat[ @n accident pentru
a-]i cru\a mama catolic[ practicant[, toate erau zugr[vite
gradat, cu o m[iestrie deosebit[. Documentarea minu\ioas[ a
scriitorilor @ntr-un domeniu at`t de dep[rtat de preg[tirea lor
asupra vie\ii de spital, atmosfera din camera de gard[,
leg[turile dintre interni, erau uluitoare. Ca ]i observa\iile clinice
at`t de precise asupra evolu\iei unor boli ca phtizia, cancerul
473
 ...Dar p`n[ atunci...A]a c[, muncit de @ndoieli ]i
nelini]ti, p[r[sise spitalul Salpêtriére ]i g`ndul de a deveni
medic de boli nervoase.
Se dusese la spitalul Charité din strada Saints Péres,
la clinica marelui internist ]i cardiolog Pierre Carl Potain. El
singur @mp[r\ea cu Charcot faima de prim[ celebritate a
Parisului. Se deosebea @ns[ cu des[v`r]ire de \inuta
sfid[toare ]i m[rea\[ a acestuia. Avea o @nf[\i]are de om
obi]nuit, ]ters, oarecare. Purta ve]nic aceia]i redingot[ veche.
Avea fa\a cam posac[. Vorbea pu\in, oarecum cu greutate.
Dar fusese h[r[zit cu un auz at`t de ascu\it @nc`t nu-i sc[pa
niciun zgomot al inimii sau pl[m`nilor.
-N-a mai fost ]i cred c[ nu va mai fi alt medic care,
doar lipindu-]i urechea de pieptul unui bolnav, s[ ]tie at`tea
despre ce se petrecea @n[untrul lui! se uimea mereu Ilie
Marincu.
De-altfel, Potain inventase un aparat pentru scos apa
din pl[m`ni, care @i purta numele, ]i felurite instrumente
medicale.
#]i pre\uia ]i el profesorul ca ]i to\i ceilal\i discipoli, nu
numai pentru ]tiin\a lui ci ]i pentru ne@ntrecuta-i omenie.
Potain nu f[cea deosebire @ntre bogat ]i s[rac. #l asculta pe
fiecare povestindu-]i suferin\ele cu nesf`r]it[ r[bdare. Le ]tia
numele la to\i cei din clinica sa. #i @ncuraja b[t`ndu-i cu palma
pe umeri sau pe obraz. Avea o mare clientel[ de milionari ]i
aristocra\i.
C`]tiga mul\i bani. D[dea cu m[rinimie din ei "pentru a
@mbun[t[\i hrana bolnavilor. #i bucura de s[rb[tori cu dulciuri ]i
delicatese".
Datorit[ lui Potain se hot[r@se s[-]i aleag[ medicina
intern[. De altfel profesorul @l lu[ cur`nd pe l`ng[ el,
pl[c`ndu-i seriozitatea, puterea de munc[, priceperea,
bl`nde\ea fa\[ de suferin\[ a rom`nului.
Adev[rat, @]i d[dea toat[ osteneala pentru pacien\ii
s[i. Lupta a]a cum v[zuse pe Tillaux ]i Potain @mpotriva
arghirofiliei, infirmierelor ]i infirmierilor.
472
-Mare minune v[zui @n casa asta! Soacra ]i nurorile,
apropiate ca v`rst[, nasc pe @ntrecute ]i @]i cresc pruncii
laolalt[, @n bun[ pace! Copiii din dou[ c[s[torii se socotesc
fra\i buni. Cei vitregi @]i iubesc ma]tera ]i nu-i ies din cuv`nt!
}i astea toate numai datorit[ harului tu]ei Costanda!
Lu`ndu-le seama, aproape @]i uitase dezam[girea c[
nu-l g[sise pe St[ncun[. Se a]ezase pe o jum[tate de scaun.
#n timp ce @]i sorbea vinul, @ncepu a-]i ispiti noile veri]oare.
Nu era @n stare s[ vad[ o muiere t`n[r[, f[r[ s[ o
dezbrace cu ochii, s[ se g`ndeasc[ cum ar fi dac[...
Lena lui Costache era @nalt[, trupe]e, f[loas[, ca tot
neamul ei. Se \inea dreav[ @n scaun, f[c`ndu-se a nu-i sim\i
privirea.
-Halal! Are ce str`nge @n bra\e v[ru Costache! Dup[
c`te auzii, lu[ o zestre tot at`t de \ap[n[. Socru-s[u Mitu
Constantinescu e dintre negustorii care r[zbir[ @n Poian[. D-
aia e Lena a]a @n\[foiat[! Cu toate c[ r[mase coda]e la sporul
familiei. I-o lu[ @nainte a mic[!
Mi\a lui Sima era m[run\ic[, oache]e foc. P[rea @nc[ o
zv`rlug[ de fat[, c[reia i se potrivea mai cur`nd a \ine @n bra\e
o p[pu]e, dec`t un nou n[scut!
-Leit[ ca @nf[\i]are cu Negre\ii din Dobridor. To\i
noptateci ]i sanchii. Da asta s-arat[ altcum la fire, vioaie ]i
juc[u]e!
#i ]tia neamul de copil. Fusese de c`teva ori cu taic[-
s[u oaspetele lor.
-Pe - atunci Mi\a nu venise @nc[ pe lume!
#]i amintea mai ales cum @i povestise Ioni\[ Marincu c[
izvorul procopsirii Negre\ilor fusese aurul simbriei bunicului,
fost temnicerul dint`i al Pa]ei din Vidin. Om de @ncredere,
p`n[ @l tr[dase. Fugise peste Dun[re @mpreun[ cu ne]te
rom`ni os`ndi\i pe nedrept la moarte. St[tuse ascuns p`n[
murise valiul ]i nu-l mai c[utase nimeni. #ntors la ba]tin[ @n
Dobridor, cump[rase p[m`nt, ajung`nd unul din bog[tanii
satului. #mpreun[ cu alt mo]nean, Gheorghe Lungu, se
@mpotrivise din r[sputeri la @mpropriet[rirea cl[ca]ilor.
25
 Fiu-s[u @i mo]tenise firea aspr[ ]i m`na str`ns[.
Totu]i se @ndurase a-i da Mi\ei de zestre o sut[ de pogoane.
Era fata cea mai mare a lui Florea Negre\u. #]i crescuse fra\ii
m[run\i p`n[ ce tat[l s[u se @nsurase a doua oar[ pentru c[
@nt`ia so\ie @i murise c`nd fiul cel mai mic avea doar ]ase luni.
-Frumoas[ zestre! Mai cu seam[ c[ la Dobridor e
p[m`nt icr[! Lu[ ]i destul[ vie! Aflai c[ v[rul Sima @ncepu s[-
]i negustoreasc[ vinul @n pr[v[lia lui tat[-s[u.
Sub privirea lui st[ruitoare ]i neru]inat[, t`n[ra femeie
se sfii. #]i smulse de la piept feti\a care @ncepu s[ chir[ie. #]i
b[g[ s`nul @n rochie. #nchiotor`ndu-]i-o, @l @nfrunt[ cu ochii ei
de t[ciune aprins.
-{sta e neobr[zat r[u! S-o crede f-un F[t-Frumos! O[!
E ur`t foc! Pirpiriu! Numai \east[! N-a] @nopta cu el!
Se g`ndi @nfiorat[ la Sima al ei. #nalt, legat, cu p[rul
inele aurii ]i ochii alba]trii, limpezi s[ @i sorbi...
Dep[n`ndu-]i uimirile, s[tul de priveal[, Fane @]i
aduse @nsf`r]it aminte pentru ce venise.
-}i c`nd zici dumneata, tu]e Costanda, c[ se @ntoarce
nenea Cun[? Am o vorb[ a-i spune!
-De! }tiu ]i eu, nepoate! Merinde @i d[dui pe f-o dou[
s[pt[m`ni! Nu crez s[ vie mai cur`nd! Poate, chiar mai
am`nat, de n-o ispr[vi @ns[m`n\atu...
Vorbele ei c[zur[ asupr[-i ca o ploaie rece. G`ndurile
@ncepur[ s[-i v`j`ie @n cap.
-Ce-ar fi s[ plec la Vidin, dup[ el? Ba! Nu-]i va l[sa
treaba balt[ pentru a pofti la zaiafet pe Mirica. #mi va zice ca ]i
muma c[ nu s-au b[gat zilele @n sac! Ce s[ ]tie dumnealor
focu de m[ arde pe mine! N[cazu e c[ n-am @ncotro! Cat[ s[
rabd ]i s[ a]tept!
Se ridic[ dintr-odat[. #]i lu[ zorit ziua bun[. Plec[, spre
uimirea gazdelor, ca gonit.
Seara, @ntin]i @n crivat, Marincana @]i r[sufla noile griji
c[tre Ioni\[.
-De, fata mea!...se @ndoi omu-s[u. Doar veni aca-
s[!..Ce at`ta zor?...Pe de alt[ parte auzii de la frate-meu c[
26
P`n[ la urm[, aceste lec\ii devenite adev[rate
reprezenta\ii la care publicul se bulucea, @ncepur[ pe el s[-l
nemul\umeasc[. Unele din bolnavele folosite acolo erau @ntr-
adev[r medii. Dar i se p[rea c[ cele mai multe se pref[ceau,
]tiind ce se a]tepta de la ele. Iar ceeace vedea @n spital, @l
speriase de-a binelea. Nenorocitelor internate acolo,
hipnotizate de mai multe ori pe zi de profesor ]i elevii s[i, li se
tulbura cu adev[rat mintea, ajung`nd @n cele din urm[ la azilul
de nebuni.
De]i discipolii, bolnavii, marele public, credeau orbe]te
@n Charcot, profesorul Bernheim dela clinica din Nancy,
@ncepuse a-i contesta metodele. P`n[ ]i @n presa parizian[ se
ivise p[rerea c[ aceste reprezenta\ii publice erau o @n]el[torie
periculoas[.
Aceste acte de "les-majestate" @l @nfuriaser[ pe Charcot
cumplit.
Profesorul sus\inea c[ hipnoza era o nevroz[
artificial[, care putea fi provocat[ doar istericilor, celor cu
voin\[ slab[ sau dezechilibra\ilor mintali.
El ]tia bine c[ f[r[ s[ cunoasc[ "pasele magnetice"
folosite de Charcot ]i elevii s[i, mama sa, Marincana din
Poiana Mare, doar privindu-le \int[ @n ochi, f[cea s[ @nceap[
s[ cuc[ie nu numai g[inile ]i animalele cur\ii. C`nd vroia,
chiar oameni @n putere, cu mintea @ntreag[ ]i voin\[ tare. El
@nsu]i o p[\ise c`nd nu se ferise de c[ut[tura ei. Dac[ mai
adauga ]i desc`ntece rostite cu glas sc[zut, egal ]i monoton,
adormea cu des[v`r]ire pe oricine.
Era o putere tainic[, @n[scut[, pe care unii o aveau,
al\ii nu. Odat[ ce izvorul ca ]i urm[rile @i r[m`neau
necunoscute, nu vroia s[ se amestece @n a]a ceva, tot pentru
a-]i cru\a echilibrul nervos. Mai ales c[, necrez`nd el @nsu]i,
nu izbutise niciodat[ s[ hipnotizeze pe cineva.
Poate mai t`rziu, c`nd ]tiin\a va afla mai mult, hipnoza
va putea deveni o metod[ de a lini]ti nebunii - pe care @i
v[zuse cel mai greu de adormit, contrazic`nd chiar teoria lui
Charcot.
471
timp, av`nd temeinice pricini s[ se cru\e. #n afar[ de
cuno]tin\e, pricepere, @ndem`nare, putere fizic[, cerea ]i
deosebite calit[\i morale: con]tiin\[, sensibilitate, mil[
cre]tineasc[. #n foarte mul\i dintre chirurgi, acestea se toceau
prin vreme, @mpietrindu-i fa\[ de suferin\a omeneasc[.
Cunosc`ndu-se bine, era @ncredin\at c[ nu va putea
niciodat[ s[ ajung[ s[ nu-i pese de soarta unui om c[ruia se
str[duia s[-i prelungeasc[ via\a. Fr[m`ntarea, nelini]tea
pentru fiecare operat, @i va m[cina s[n[tatea. Pentru orice
gre]eal[ sau moarte se va socoti vinovat, suferind p`n[ la
distrugerea echilibrului s[u interior. Or el n[zuia la o munc[
folositoare semenilor, dar care s[-i @ng[duie o via\[ tihnit[,
prilejuindu-i o statornic[ @mp[care cu sine @nsu]i.
A]a c[, @ncep`nd a-]i c[uta alt[ specialitate, merse la
spitalul Salpêtriére. Numele @i venea de la micul arsenal ridicat
aici de Ludovic al XIII-lea pentru fabricarea prafului de pu]c[
cu salpetru. Ludovic al XIV-lea a f[cut din el un azil pentru
s[racii Parisului, pentru a curma cer]etoria, care devenise o
plag[ a ora]ului.
#n 1670 Bruaut @i cl[dise al[turi capela Saint Louis ]i @i
ref[cuse corpul principal, odat[ cu Hotelul Invalizilor,
construc\iile fiind asem[n[toare. #ntre timp, casa de s[n[tate
devenise @nchisoare pentru nebuni, infirmi, nevindecabili,
prostituate.
Nebunii erau \inu\i @n lan\uri. Doctorul Pinet le @nlocuise
cu un tratament mai omenos. Iar c[tre sf`r]itul acelui secol al
XIX-lea, profesorul Charcot a @mbun[t[\it pe c`t i-a stat @n
putin\[ @ngrijirile neuro-psihiatrice.
#n afar[ de clinic[ urm[rise ]i renumitele "Leçons du
Mardi" ale profesorului, consacrate marei hysterii ]i
hipnotismului.
Cu statura sa impozant[ ]i capu-i leonin, plin de sine ]i
de adev[rul de net[g[duit al metodelor sale, profesorul
Charcot dob`ndise un renume mondial. Devenise adev[ratul
st[p`n al Facult[\ii de Medicin[, decanul recunoscut al tuturor
practicienilor din Paris.
470
alde Mirica din Maglavit e putred de bogat! V[zui ]i io dup[
z`dina \ap[n[ ce @]i ridic[ la Calafat, taman peste drum de
mine!
Porni s[-]i rostogoleasc[ vorbele, repede, ca ]i cum
ele i s-ar fi @ngr[m[dit de mult @n g`tlej ]i trebuia s[ scape de
ap[sarea lor.
-La @nceput, m[ b`ntuia grija c[ umbl[ a m[ @ntrece, a-
mi lua caimacul vadului, odat[ ce mi se a]ezase chiar @n fa\[!
Cuprinsese tot col\ul dinspre gr[dina public[! Se @ntinsese pe
o mare parte ]i din latura dimpotriv[-mi, pe uli\a Craiovei. A]a
c[ mi se ar[tase primejdios!
Chihoti, @ndrept`ndu-]i scufia. Dep[rt[ ]i ciucurele ei,
care, tot s[lt`nd @n pat, @n timp ce vorbea, @i d[duse @n ochi.
-Ce s[ vezi! Numai c`nd fu gata m[ lini]tii. Fata mea!
Dac[ l-ar fi ticluit socru-s[u, B[loi, ]i tot n-ar fi ie]it a]a greoi,
ardelenesc! Ce mai, han de pe tipicul [l vechi! Od[i @n]irate,
multe, mici! Sal[ mare de birt. Toate d`nd @n[untru, spre
curtea ocolit[ de ziduri ca de cetate! F[r[ voie, d[dea la iveal[
privitorului frumuse\ea cl[dirilor mele, mari, trainice, dar zvelte,
luminoase, deschise larg c[tre drum, dup[ cerin\ele zilei de
ast[zi. Jos f[cui restaurantul cu geamuri @nalte c[tre uli\a mare
a ora]ului, urmat de magazinul universal. Sus, cat @nalt pentru
hotel. Deasupra lui, @n col\, a]ezai turla \ap[n[, bulbucat[, la
@ntrecere cu a bisericii Sf`ntu Nicolaie de din jos! #nv[lit[ @n
tabl[ lucitoare de-\i ia ochii. Sub ghirlanda de ]tucatur[
colorat[ care o @nconjoar[, scris[i mare cu negru "Hotel
Marincu".
-C`t l-or fi canonit temerile astea! Am[r`tu!...
#n\elesese c[ i le zugr[vea cu de-am[nuntu, toate cele
bine ]tiute de ea, nu numai din pl[cerea de a se l[uda. Mai
ales pentru a-]i desc[rca @n sf`r]it fr[m`nt[rile @ndelung
z[cute @n el, izvodite din nedorita vecin[tate a lui Mirica.
-Nicio potriveal[ @ntre noi doi! La Mirica trag ca la han
chirigii, ad[postindu-]i harabalele @n curtea @nchis[, v[tafii,
samsarii! La mine vin mu]terii de soi, mai largi la
pung[...Poate n-ar fi r[u s[ ne @ncuscrim...Hai? Dumneata ce-
ai a zice?
27
 Prinz`nd @n sf`r]it de veste c[ Marincana, uluit[ de
at`ta limbari\[ la t[cutu-i b[rbat, @ncepuse a-]i pierde
r[bdarea b[t`nd cu degetele darabana @n t[blia patului, se
r[suci c[tre ea.
-Iart[-m[ Mi\o! Deodat[ e tot ce izbutii a face mai de
soi @n via\[, din [le multe c`te le r`mnesc! M[ crezi fudul? E
dreptul meu! ...Da haide s[ ne @ntoarcem la vorba dint`i! }tiu
de la Cun[! Fetele lui Mirica sunt frumoase, ]colite,
gospodine, cu zestre mare. El le cunoa]te de mitutele!...
Amu\i c`tva, muncit de o nelini]te.
-Da...ia ascult[ @ncoa! izbucni el. Nu-mi d[du prin
g`nd, p`n[ acu...Parc[ nu s-ar cuveni s[ i-o ia Fane cu
@nsur[toarea @naintea lui nen-su Oncic[! Ce o s[ zic[ lumea?
-Eh! Ce are a face Oncic[ al dumitale cu t[r[]enia
asta? Mol`ului aluia, de nu-i vom b[ga noi o mireas[ @n
a]ternut, r[m`ne holtei b[tr`n! Fane al meu ]i-o alese singur.
}i precum zis[]i, nimeri bine! A]a mi s-ar[t[ ]i mie cetindu-i
scrisa! C`t despre poienari, n-au dec`t s[ meli\e, dup[
obiceiul lor [l prost, p`n[ li s-or @ncle]ta f[lcile! Noi s[ ne
c[t[m de-ale noastre! #ncro]natul [la nu ]tie multe! Zis[, doar
a]a, ca s[ m[ sperie pe mine, c[ o fur[ ]i @]i ia lumea @n cap!
-Ap[i, dac[ asta @nv[\[ Fane, puiu mamii, la [le ]icoli
strine, de m[ \inur[ un h`rd[u de galbeni, s[ nu-]i a]tepte
r`ndul dup[ fratele [l mare, s[ nu se sf[tuie cu p[rin\ii,
grozav[ scofal[ f[cu]i corcolindu-l!
-Poi! #\i uita]i? Mult @i cerceta]i pe [i b[t`rni c`nd m[
lua]i?
-}i ce vrei a zice, Mi\o, fata mea? Gre]ii?
-Asta numai dumneata po\i cunoa]te!
Marincana @ncercase un z`mbet ][galnic care pentru o
clip[ @i @ndulcise asprimea chipului. Tulpanul alb, str`ns lipit de
cap, nu l[sa niciun fir de p[r slobod. Cobor@t p`n[ spre
spr`ncenele dese, legat cu fionc mic deasupra lor, @nr[ma
obrazul unei femei f[r[ v`rst[. De fapt, s[rit[ bine de o
jum[tate de veac. Pielea fe\ii, @ntins[ @nc[ bine pe oasele late,
era neted[ dar g[lbuie, uscat[, f[r[ str[lucirea tinere\ii. Gura
vine\ie, tivit[, @]i dezv[luia rar din\ii l[t[re\i. Ochii negri aveau
28
D[du acolo peste o clinic[ medieval[, @n care b[tr`nul chirurg
Papa Richet @]i m[cel[rea f[r[ mil[ pacien\ii. Cei mai mul\i
mureau dup[ opera\ii - pe care el le socotea reu]ite - de
cangren[ sau otr[virea s`ngelui.
Tot at`t de @ngrozit r[m[sese de ce v[zuse ]i la
spitalul Saint-Louis.
A]ez[m`ntul fusese ridicat de regele Henri IV ca
lazaret pentru ciuma\i, c[ci @n 1606 ciuma b`ntuia Parisul. Mai
c[tre marginea ora]ului p`n[ @n 1760, @n apropierea acestei
ar[toase cl[diri din piatr[ ]i c[r[mid[ ro]ie, cu acoperi]uri
@nalte ]i drepte, se afla sp`nzur[toarea Montfaucon.
#ntr-ace]ti ani de sf`r]it al secolului al XIX-lea, opera
acolo profesorul Péan. Sala sem[na cu un abator de vite,
m`njit[ toat[ de s`nge. "Pe jos erau risipite m`inile, picioarele
retezate, uterele, ovarele scoase. #n mijlocul lor, chirurgul
@mbr[cat totdeauna @n frac ]i jiletc[ alb[, f[r[ ]or\ dinainte ]i
calot[ de catifea @n cre]tet, @nfigea bisturiul plin @nc[ de
s`ngele operatului din urm[, @n cel urm[tor. Ceilal\i bolnavi,
@ntin]i pe targ[, \inu\i de infirmieri, urlau de groaz[,
a]tept`ndu-]i r`ndul la cu\it".
Chirurgii ace]tia @nfumura\i de renumele ce @]i f[cuser[
]i clientela mare, c`]tigau bani mul\i - profesorul Péan avea
clinica sa particular[ - pierduser[ orice sim\[m`nt de omenie.
#nc`nta\i de interven\iile f[cute, nu le p[sa c[ cei mai mul\i
dintre opera\ii lor mureau. Nu se sim\eau cu nimic r[spunz[tori
de infec\iile ]i cangrenele ce urmau actului operatoriu. A]a c[
se @mpotriviser[ m[surilor de asepsie ale lui Pasteur.
Ajutat de prietenul s[u, profesorul Tillaux, care @l
sprijinea ]i @n d`rza lupta pentru impunerea serului @mpotriva
turb[rii, asepsia biruii @n cele din urm[. Introdus[ @n spitale,
revolu\ion[ medicina, d[ruind alte n[dejdi de supravie\uire
celor opera\i.
Cu toate c[ @]i respecta profesorul ]i ]eful de sal[, prin
ani Ilie Marincu @]i d[du seama c[ acea ramur[ a medicinii,
chirurgia, nu se potrive]te temperamentului s[u.
Era o meserie aspr[, cer`nd o @ncordare @ndelungat[,
istovitoare, c[reia se temea c[ nu-i va putea face fa\[ mult
469
et de personne", cum spuneau unii. Pentru c[ @]i f[cuse doar
leg[turi de meserie dar nu prieten apropiat din niciunul.
Practica ]i-a @nceput-o la Hôtel Dieu, cel mai vechi
spital din Paris. Fusese @ntemeiat pe parvis-ul catedralei Nôtre
Dame @n veacul al VII-lea de Sf`ntul Landru, al optulea
episcop de Paris. Arz`nd, a fost reconstruit @n 1772 @n acela]i
loc.
Ruinat ]i acesta, fusese reconstruit @ntre 1868-1878 pe
latura de Nord a parvis-ului @n timpul celui de al II-lea imperiu,
odat[ cu opera Garnier.
#ntr-acest nou spital avusese norocul s[ nimereasc[ la
clinica profesorului Tillaux, renumit, priceput ]i omenos chirurg
din Parisul acelor vremuri. Scrisese de asemenea ]i tratatul
"Anatomie topographique", cel mai bun ]i folositor de p`n[
atunci. Prieten apropiat lui Pasteur, introdusese @n sala de
opera\ie principiile "asepsiei" datorate acestui savant.
Mic]orase astfel num[rul infec\iilor dup[ interven\ii, deci a
mor\ii celor opera\i, care atingea procente uria]e la al\i
chirurgi. Minunatul doctor se nimerise a fi ]i un om de suflet.
Nu era iubitor de argin\i. Cu c`t @i vedea mai s[raci, cu at`t @]i
cerceta ]i @ngrijea pacien\ii mai mult. #]i f[cea singur toate
pansamentele, tocmai ca s[-i scuteasc[ de primejdia oric[ror
complica\ii.
Ilie Marincu @ndr[gise acest breton cu ochi alba]trii ]i
sur`s nespus de bl`nd. Profesorul era ]i foarte @ng[duitor cu
noii s[i ucenici. Plin de r[bdare, @i ajuta s[ se deprind[ cu
greut[\ile acelei aspre meserii, cu @nfiorarea ce le d[dea
intrarea la @nceput @n sala de opera\ii, mai ales a clipei
dramatice c`nd, apuc`nd bisturiul, trebuia s[-l @nfig[ @n carne
vie ]i s`nger`nd[, nu @n cea uscat[ a unui cadavru. #n acela]i
timp @ncerca s[-i obi]nuiac[ cu mila ]i omenia fa\[ de operat.
El lucra @n salonul num[rul 14, condus de un doctor
foarte bun, Cochard, care se ar[ta mul\umit de munca lui ]i de
la care avea mult de @nv[\at.
Dar adev[rata @nsemn[tate a excep\iei fericite care era
clinica profesorului Tillaux o @n\elese deplin doar c`nd, @mboldit
de un coleg, trecu @n ceal[lalt[ arip[ a spitalului l' Hôtel Dieu.
468
o sc[p[rare ciudat[. Dinaintea c[ut[turii lor de ne@ndurat, to\i
coborau privirile. }tiindu-le puterea, se ferea a privi pe oricine
]i oric`nd @n luminile lor. Ei p[reau a str[bate prin oameni ca
prin sticl[, ame\indu-i, @ndemn`ndu-i a picoti.
Mi\a se mi]c[ @n a]ternut gem`nd u]or. Nu voia s[-]i
recunoasc[ nici sie-]i c[ trupu-i m[runt i se @mgreuiase prin
ani. Cele cinci na]teri parc[ o storseser[ de vlag[.
Ioni\[ se r[suci ]i el, oft`nd.
-La mine fu altcum. Trebuii s[ lupt mereu cu ai mei, ca
s[-i dumiresc ce @mi poate pielea! #\i mai povestii dumitale!
Dumnezeu s[-i ierte ]i s[-i odihneasc[! #ncep`nd cu b`tu,
vame]u Bistriceanu, nici muma nici taicu nu avur[ ochi ]i
urechi dec`t pentru Cun[, pe urm[ poate ]i pentru pr`slea,
Nic[! Io ]i am[r@ta aia de Bibinca, de arunc[ asupr[-ne ocara,
fugind cu un s[r[ntoc din Basarabi, fus[r[m [i mai pu\in c[ta\i
@n casa p[rinteasc[!
#nod[ alte oftaturi.
-Ce s[ mai r[scolim amarul [sta din vechi, care @mi
otr[vi tinere\ea! Taman d-aia m[ purtai bl`nd cu fiii no]tri!
Baremi, procletului de Fane, te l[sai s[-i ca\i @n coarne! Ca
acu, s[ se @n\[foieze la noi amenin\`ndu-ne c[ @]i ia lumea @n
cap!
-O[[! }i dumneata! Prea dai crez[m`nt unor vorbe
aruncate la n[caz! Fane e prea mintos s[ se dep[rteze de
]tiubeiul cu miere! De-abia @]i @nmuie degetele @n el! }tie prea
bine c[ nu r`mnim dec`t s[ se a]eze la casa lui, s[-]i cate de
treab[!
-S[ dea {l de Sus s[ fie precum zici! Haide, s[ le
l[s[m p-astea!
Ioni\[ se ar[ta, ca totdeauna, @ng[duitor fa\[ de ea.
-Ai sl[biciune de Fane! Treaba dumitale! Nu zic c[ n-ar
merita! #n el @mi pus[i ]i io n[dejdea s[ salte neamul!
Recunosc! C[s[toria cu fata bogatului Mirica i-ar fi propt[
bun[!
-E norocos, m`nca-l-a]! Nu degeaba @l n[scui cu c[i\a
@n cap!
Ioni\[ se mai g`ndi o vreme cum ar fi de f[cut.
29
 -Cuminte fus[]i @ndrum`ndu-l spre frate-meu! Cine s[
mai creaz[ @n dragostea la @nt`ia vedere dec`t n[rodu de
Cun[? C`t despre Mirica din Maglavit, nu gre]esc a zice c[ @n
multe @i este mai aproape de suflet dec`t mine! Licheaua! }i
c`te nu f[cui pentru el s[ s-ajung[ om cu vaz[, nu un am[r@t
de scripcar, cum tr[gea @n copil[rie! Cine @l @nsur[ cu Opria,
dup[ urma c[reia @i r[mase avere c[c[l[u? Cine @l cunun[ cu
Costanda? Hai?
-Unde mai v[zu]i dumneata recuno]tin\[? Da s[ le
l[s[m p-astea de la Adam ]i Eva...c-avem d-ale noastre bi]ag!
V[z`nd c[ se @neac[ de ciud[, @l @ndemn[ s[ ia o gur[
de ap[ cu miere. Ulciora]ul ]i chiseaua nu lipseau niciodat[
de pe m[su\a de la picioarele patului.
-Haida, sufl[ @n lum`nare! @l mai @mbie Mi\a. S[ ne d[m
odihnei, c-acu] c`nt[ jura\ii de coco]i! Treburile nu ne iart[
m`ine! N-ai grije! S-or descurca toate astea cum nu se poate
mai bine! |i-o spui io!
La Bucure]ti, @n zilele acelea se iscase tulburare mare.
Spre surprinderea primului ministru I. C. Br[tianu ]i a
guvernului s[u, parlamentarii, to\i p`n[ la unul, au proclamat
Regatul la 14 Martie 1881. Oamenii politici rom`ni o f[ptuiser[
dup[ @nd[tinatul lor cusur, "pripeala", l[s`ndu-se prad[
nelini]tii.
#i speriase peste fire cele dou[ @nt`mpl[ri cumplite
petrecute la @nceputul lunii.
Ie]ind din Camer[, primul ministru I. C. Br[tianu fusese
atacat cu un cu\it de Pietraru. Sc[pase numai cu trei r[ni
u]oare. R[m[sese @ns[ foarte zdruncinat suflete]te. #]i jertfise
via\a binelui poporului rom`n ]i totu]i se g[sise un nemernic,
de bun[ seam[ n[imit, care se aruncase asupr[-i, s[-l
@njunghie.
Presim\irea sa dela @nt`ia @ncercare, c[ du]manii s[i,
aceia]i cu ai noului Regat, vor st[rui s[-l @nl[ture, chiar prin
crim[, se adeverise. Nu-i r[m`nea dec`t s[ se @ncread[ deplin
@n mila lui Dumnezeu ]i @n paza @ngerului bun al Rom`niei, pe
care le sim\ise totdeauna @nso\indu-l.
30
#n dreapta militarii, av`nd pe Napoléon Bonaparte @n frunte. Nu
izbuti s[ p[trund[ @n[untrul Panthéonului. Dorise s[ mai
priveasc[ picturile lui Puvis de Chavannes, care @i pl[ceau
dintre toate cele care @i @mpodobeau zidurile. #n culorile sale
dulci ]i formele diafane, pictorul @nchegase minunata poveste
a vie\ii Sfintei Genevieva. #]i f[g[duii @ns[ s[ revin[ alt[ dat[,
s[ se poat[ bucura @n tihn[ de ele, s[ caute ]i locul pe care-l
luase Hugo @ntre criptele gloriilor Fran\ei, Rousseau, Voltaire,
]i at`\ia al\ii.
Examenul de intrare @n anul I @l luase str[lucit.
Apoi programul s[u zilnic de student medicinist se
desf[]urase la fel p`n[ la sf`r]itul Facult[\ii.
Diminea\a, serviciu la spital, dup[ mesele le petrecea
@n amfiteatrul Facult[\ii la cursuri, @n sala de disec\ie sau @n
laboratorul Institutului Pasteur. Acolo urm[rea la microscop
uimitorul balet al microbilor, alc[tuirea celulelor, sub
supravegherea doctorului Roux, ajutorul savantului profesor
Louis Pasteur. Seara, p`n[ t`rziu, @nv[\a.
Nu era doritor precum noii s[i colegi de petreceri,
baluri de cartier sau de taclale @n cafenelele @n care se
@nfundau p`n[ c[tre miezul nop\ii. A]a c[ @]i petrecea timpul
rev[z`ndu-]i cazurile pentru a doua zi, caietele cu @nsemn[ri
]i desene de la disec\ii, c[ut`nd l[muriri asupra lor @n tratate ]i
reviste medicale.
Se asemuia singur cu o neostenit[ furnic[. Colegii @i
ziceau la @nceput "l'ours valaque"! Treptat, @i dezarmase cu
bun[voin\a de a le @mp[rt[]i cuno]tin\ele, de a le pl[ti deseori
vinul, @n camerele de gard[ unde m`ncau @mpreun[ la pr`nz.
Dar @n vreme ce ei se ciorov[iau pe teme politice, vorbeau
despre femei, @]i povesteau chefurile din ajun, el c[znea zilnic
s[ adune c`te o f[r`m[ de ]tiin\[. #ns[ cu c`t trecea vremea,
dezn[d[jduia c[ nu va ajunge s[ ]tie vre-odat[ destul.
Se ruga lui Dumnezeu s[-i lumineze at`t mintea ca s[
ajung[ un doctor bun, de folos bolnavilor...
#n cele din urm[ cuceri pre\uirea colegilor, devenind
pentru to\i "ce vieux Elie, ce brave Elie, l'ami de tout le monde
467
sim\[mintele umanitare ce se desprindeau din ele. A]a c[
sim\ise c[ trebuie s[ @]i lase dou[ zile toate treburile. Se
amestec[ @n mul\imea care @l @nso\ea ca pe un erou, pe drumul
din urm[.
Victor Hugo, a]ezat @ntr-un "corbillard du pauvre" dar
@nf[]urat @n tricolorul francez, fusese dus la lumina tor\elor ]i
a]ezat pentru o noapte sub Arcul de Triumf, drapat tot @n
z[branic negru, p[zit de o gard[ de onoare, veghiat de
mul\imea parizienilor r[ma]i @n picioare @n Plaçe de l'Étoile.
Amestecat, strecur`ndu-se printre ei, Ilie Marincu @]i
aminti de scrisoarea primit[ de acas[. Fratele s[u Fane @l
vestise c[ la 7 Aprilie, cu o lun[ ]i c`teva zile mai @nainte de
moartea lui Victor Hugo, se stinsese la Bucure]ti C. A. Rosetti.
Acel mare ziarist ]i patriot, fusese cinstit ]i el cu o
@nmorm`ntare plin[ de onoruri, @n Rom`nia. Dar mai ales de
ad`nci ]i sincere p[reri de r[u nu numai ale oamenilor politici
ci ]i a breslelor de negustori, muncitori ]i \[rani pentru a c[ror
via\[ mai bun[ luptase necontenit.
Frumoasa noapte de Mai trecu la Paris nea]teptat de
repede. Mai ales c[ se tot @mp[nase printre ciopoarele de
fran\uzi. #i pl[ceau fiind gure]i. Aveau un haz spumos care @l
f[ceau s[-i fie dor de cel cu mult mai spinos ]i am[rui, al
poienarilor lui.
A doua zi diminea\a, cu aceia]i pomp[, Victor Hugo
fusese purtat c[tre Panthéon.
Acesta era chiar vechea biseric[ a m`n[stirii Sf`nta
Genevieva. Ruinat[, fusese reconstruit[ de Ludovic al XV-lea,
ca leg[m`nt pus pentru vindecarea dintr-o boal[. Conven\ia
din 1791 mai @nt`i o @nchisese, apoi destinase sf`ntul l[ca]
unui scop laic, devenind @n epoca libert[\ii franceze, locul de
ve]nic[ odihn[ al marilor oameni.
Din pricina @nghesuielii, Ilie Marincu se putuse apropia
doar c`t s[ vad[ frontonul triunghiular sprijinit pe coloanele
perystilului. Pe el citi: "Oamenilor mari, patria recunosc[toa-
re". Putu admira ]i sculpturile lui David d' Angers. Patria
@nm`na cununile pe care i le @ntindea Libertatea, b[rba\ilor
vesti\i ai Fran\ei. #n st`nga se aflau cetele str`nse ale civililor.
466
Parlamentarilor le c[]unase spaima ]i vestea uciderii
\arului Alexandru al II-lea, sf`rtecat de bombele nihili]tilor ru]i.
Mai ales c[ uciga]ii fugind, s-ar fi ad[postit la Ia]i, unde
tocmai izbucniser[ mi]c[ri socialiste.
Socotindu-se primejdui\i de tot mai apropiata n[past[ a
socialismului, opozi\ia a @nvinuit guvernul de sl[biciune, de
lipsa oric[ror m[suri de ap[rare @mpotriva grozavei amenin\[ri.
Nimic nu este at`t de molipsitor ca frica intrat[ @ntr-o
mul\ime de oameni, pe care o preschimb[ @ntr-o gloat[
z[natec[. Spaima @i @ntunec[ fiec[ruia judecata. #i aprinde
pr[p[stuit @nchipuirea. Sporind apocaliptic primejdia, @i @mpinge
pe to\i la fapte necugetate.
Parlamentarilor rom`ni li se n[z[rise dintr-odat[ c[
singurul mijloc de @nt[rire a ordinii de stat ]i a m`ntuirii lor ar fi
proclamarea Regatului. }i o f[cuser[ @n unanimitate cu
aproape dou[ luni @naintea datei hot[r@t[ tot de ei. Astfel la 10
Mai 1881 r[m`neau s[ se desf[]oare doar serb[rile
@ncoron[rii.
Vestea proclam[rii Regatului zgudui @ntreaga |ar[.
C[zu pe sufletele rom`nilor ca roua, @nvior`ndu-le.
P[trunz`ndu-se treptat de @nsemn[tatea ei, prinser[ curaj s[
se ]i bucure. Nes[\io]i de bine, socotir[ c[ a venit clipa s[-]i
r[zbune toate suferin\ele @ndurate p`n[ atunci.
St[ncun[ se @ntoarse din Bulgaria, la c`teva zile dup[
ce ea r[zbise p`n[ la Poiana Mare.
Dintre olteni, poienarii ]i calafatenii se \ineau a fi dat
cele mai mari jertfe @n R[zboiul de Neat`rnare a |[rii.
Socotind proclamarea Regatului ca urmare ]i r[splat[ fireasc[
a lor, fiecare se crezu @ndrept[\it a o s[rb[tori ca pe o izb`nd[
a sa.
Cum afl[, @n drum spre cas[, St[ncun[ se hot[r@ s[-l
pofteasc[ la el pe Mirica din Maglavit ]i pe to\i ai s[i. Se
cuvenea s[ se veseleasc[ @mpreun[, c[ visul hr[nit de ei de
at`t amar de ani se @mplinise. #n lungile, nesf`r]itele h[l[duiri
pe drumurile Beciului ]i Vienei unde @]i duceau r`m[torii la
31
v`nzare, la petrecerile din gospod[riile lor, ]i-l @mp[rt[]iser[
necontenit. Acum le dep[]ise a]tept[rile.
At`t de @ndelung r`mnita Neat`rnare de turc le d[duse
@n sf`r]it demnitatea de oameni liberi. Nu @]i mai temeau via\a
]i averea de un nemernic ca pa]a Diiului. Acesta silise pe
Mirica a-i fi dajnic, dup[ ce geala\ii lui @l asurziser[ de o
ureche.
Sc[paser[ ]i de frica cetelor de ba]buzuci ale c[ror
rev[rs[ri pr[dalnice le r[bdaser[ pe meleagurile lor de
veacuri. #ncepuser[, @n scurtul r[gaz trecut dela biruin\a
asupra p[g`nului, s[-]i sporeasc[ @n tihn[ neamul ]i
agoniseala.
Acum "Regatul" le d[dea @ncredere @n ridicarea
Rom`niei @ntre \[rile civilizate ale Europei.
Toate acestea oare nu le-ar @ng[dui s[ cugete, cu
@ndr[zneal[, c[ prin vreme, s-ar putea ajunge ]i la @ntregirea
p[m`ntului rom`nesc?
Asemenea p[reri ]i n[dejdi sim\ea nevoia s[ le
deap[ne cu prietenul s[u, s[ se bucure, s[ c`nte, s[ petreac[
laolat[, s[-]i dezb[iereze sufletele cum numai ei doi ]tiau s[ o
fac[.
N-apucase s[ intre bine @n curtea sa, c[ @l sprijoni Fane
Marincu.
Se @nveseli, ascult`ndu-l.
-Pica]i, nepoate, taman pe g`ndu meu! Chiar
hot[r@sem a pofti pe Mirica la Poiana! Mergi lini]tit! Le rostim
toate cum se cuvine! }i ce aflai, s[ fie @ntr-un ceas bun!
Nu @i lu[ @n seam[ jur[mintele ]i f[g[duielile de
recuno]tin\[. #l ajuta din toat[ inima, @nc`ntat a @noda cu Mirica
]i leg[turi de s`nge, pe l`ng[ cele de prietenie. }i mai ales c[
o fat[ at`t de frumoas[, cuminte ]i bl`nd[ ca Mi\ulica va s[ @i
intre @n neam.
Unui b[rbat n[v`rlios, lacom de via\[ ]i procopseal[,
slobod la gur[ ]i @n purt[ri, cum @l citise pe Fane, numai o
astfel de nevast[ i se potrivea.
Le dorea fericirea v[zut[ @n casa Mi\ei B[loi ]i a lui
Vasile Mirica, viitorii socri mici, tocmai din @n\eleapta
32
Urm[rind echipa de care se apropiase iar[]i tiptil, o
v[zu spintec`nd mu]chiul coapsei @n ]uvi\e a\oase, maronii,
dezghioc`nd teaca alb-g[lbuie a nervului sciatic, ajung`nd la
femur... Camera se @nv`rti cu el, stomacul i se str`nse. I se
p[ru apoi c[ i se ridic[, @i n[v[le]te p`n[ @n g`t. Se trase
repede @nd[r[t, lipindu-se iar de perete. R[ceala lui @i f[cu
bine. Respir`nd ad`nc, izbuti s[ nu verse, s[ poat[ r[m`ne
locului.
C`nd ispr[vir[, studen\ii @i str`nser[ m`na.
-Bravo, mon vieux! Soyez bienvenu parmi nous! @l
firitisise unul, @ncredin\`ndu-l c[ trecuse proba de foc pentru a
deveni student. #i istorisir[ c[ v[zuser[ destui tineri fugind din
sala de disec\ii, le]in`nd, l[s`ndu-se de medicin[, duc`ndu-se
la alte facult[\i.
Ilie nu avu puterea s[ se bucure c[ se \inuse bine, c[
dovedise puterea s[ @ndure mirosurile ]i priveli]tea p`n[ va
veni obi]nuin\a.
Plec[ de la Facultate ca din pu]c[, o lu[ la pas
alerg[tor p`n[ acas[. Avea dinaintea ochilor c`nd fluturarea
acelor plete negre care parc[ prinseser[ via\[ dintr-odat[,
c`nd trupurile sf`]iate fibr[ cu fibr[. Mirosul gre\os al s[lii @l
urm[rea...
La masa de sear[, madame Costance @i puse dinainte
un hartan de pui rece. Culoarea lui p[m`ntie-vine\ie, f`]iile
a\oase sub cu\it, erau aidoma cu...Se ridic[, arunc[ ]ervetul ]i
abia ajunse p`n[ la ligheanul de pe lavoir s[ verse.
Ro]u p`n[ @n albul ochilor, r[sufl`nd gr[bit, ie]i val-
v`rtej din cas[. Se plimb[ @ndelung pe strad[, cu pa]i mari,
repezi, p`n[ s[ se lini]teasc[...
Cea mai puternic[ amintire r[mas[ din acel an 1895
era legat[ de m[re\ele funeralii na\ionale - adev[rat[
apoteoz[ f[cut[ poetului, romancierului, dramaturgului,
marelui patriot, Victor Hugo.
Era @n clasa VII-a la Colegiul Carol c`nd citise versuri
din Légende du Siécle, romanul Nôtre Dame de Paris ]i Les
Misérables. #l zguduiser[ frescele istorice, imaginile colorate,
465
Parisului. Cuno]tea noi cartiere, cl[dirile, trec[torii,
neasemuitul fream[t de via\[ care le @nsufle\ea, alc[tuind
pentru el un adev[rat spectacol.
Cu c`t trecea vremea, profesorii se ar[tau uimi\i de
r`vna lui, de cuno]tiin\ele @nsu]ite. Datorit[ unei ascu\ite \ineri
de minte, putea spune pe de rost orice capitol din tratate pe
care @l parcursese doar odat[. Asculta cu sfin\enie cursurile
dup[ masa. Socotind c[ ]tia destul[ teorie ]i c[ ar fi vremea
s[ se deprind[ ]i cu practicile medicale, @l @ng[duir[ s[ se
al[ture diminea\a cetelor de studen\i care @i @nso\eau @n spitale,
la patul bolnavilor. #ncet ]i cu greu, Ilie se deprinse s[ @nfrunte
cele mai cumplite suferin\e ]i groz[via agoniilor, care la
@nceput @l zguduiau, urm[rindu-l @ndelung.
#ncercarea cea mare o dep[]ise intr`nd @nt`ia oar[ @n
sala de disec\ie. Fie c[ @nc[perea din subsolul Facult[\ii era
prea friguroas[, fie c[ priveli]tea era nea]teptat[, c[ @ncepuse
a-l scutura fiorii. Mirosul de formol @i @n\epa n[rile, @i r`c`ia
g`tul, un gust dulceag, le]ios, st`rnindu-i grea\[.
Mare, goal[, nu se aflau @n sal[ dec`t mese de piatr[
pe care erau @ntinse cadavrele. Goale, p[m`ntii, uscate ca
pastrama dup[ prepararea la care fuseser[ supuse, acele
trupuri nu mai aveau nimic care s[ reaminteasc[ via\a avut[
odat[. Ajunseser[ doar obiecte de studiu. }i totu]i, c`nd cei
patru studen\i care lucrau la o mas[ sub supravegherea unui
asistent @l poftir[ s[ se apropie, i se @nmuiar[ genunchii.
Pletele lungi, negre, a ceea ce fusese c`ndva o femeie
t`n[r[, rev[rsate peste marginea mesei, se leg[nau u]or
datorit[ @nfigerii bisturiilor @n carnea ei uscat[. #i veni s[ fug[.
Dar se d[du doar @napoi, rezem`ndu-se de perete.
Colegii z`mbir[. #]i f[cur[ cu ochiul @ntre ei ]i @]i
v[zur[ @nainte de treab[. Primeau @ndrum[ri ]i l[muriri de la
asistent asupra celor descoperite, pe care aveau s[ le
@nsemneze @n caietele lor, sprijinite chiar de cadavru. C`nd ]i
c`nd mai tr[geau din \ig[ri pe care le lipeau apoi de marginea
aceleia]i mese.
464
cump[nire @ntre harurile fiec[ruia. }tia prea bine c[ primarul
Maglavitului, m`ndru de starea sa, @i va da ]i o zestre bogat[!
Va sf[tui pe frate-s[u Ioni\[ s[ nu-i cear[ fata, a]a cum @l
@ndemnase Fane - r[tutit din dragoste - goal[ ]i s[rac[. Mirica
@i putea lua vorbele ca o glum[ proast[; mai cur`nd @ns[, fiind
un om trufa] ]i iute la m`nie, ca o ocar[, sup[r`ndu-se. C`t
despre el, se bucura s[ aib[ @nc[ o pricin[ de veselie ]i
petrecere.
Luminat de aceste g`nduri, intr[ @n odaia mare cu
sur`sul pe buze. Pironindu-]i ochii pe litografia \arului
Alexandru al II-lea, se @ntunec[ la fa\[. R[mase locului
posomor@t.
-O[! Ce \i-o fi dumitale?
Costanda @i s[rise @nainte, dar bucuria mult a]teptatei
lor re@nt`lniri parc[ se risipise.
-Cum v[zu]i jurata aia de poz[, te ]i @nfiora]i tot! Hai?
S-o dau jos? O sco\ dac[ te mile]ti p`n[ @ntr-at`ta de pieirea-i
n[praznic[! O azv`rl!
#i d[duser[ lacrimile. Se sim\ea vinovat[. Ea o
cump[rase de la "iconarii" care b`ntuiau prin satele rom`ne]ti.
#i pl[cuse f[lo]enia \arului, biruitorul turcilor @n trecutul r[zboi.
D[duse pe "a]a o frumu]ea\[" doar c`\iva cr[i\ari. O aninase
cu m`ndrie pe zid, l`ng[ icoane, dimpotriva chipului m[re\ al
domnitorului Carol, luat de St[ncun[ dela b`lci.
Cum ar fi putut un suflet curat, o minte simpl[, ne-
@nclinat[ spre r[u, ca ]i a sumedeniei de al\i cump[r[tori de la
\ar[, s[ b[nuie dedesubtul acelei p[guboase negustorii? De]i
ieftin[tatea cu totul nepotrivit[ cu pre\ioasa marf[ - pozele
erau f[cute pe h`rtie scump[ ]i lucitoare, m[iestrit colorate -
ar fi putut st`rni luarea aminte, mai ales c[ v`nz[torii se
rosteau stricat rom`ne]te. Erau bulgari, lipoveni, g[g[u\i din
Buceag... Ei picurau totodat[ ]i cuvinte tulbur[toare @n urechile
s[tenilor...
Dar St[ncun[ Marincu ]i Costanda lui erau departe de
a p[trunde atunci @n\elesul afl[rii acelei litografii pe peretele lor
]i al altora...#i muncea pe fiecare cu totul alte g`nduri despre
ea...
33
 V[z`ndu-i ochii umezi, el @ncerc[ s[ o lini]teasc[.
-Ba! S-o la]i acolo Costando, fata mea! De c`te ori o
voi privi, m[ voi @nt[ri @n credin\a c[ baremi sus, @n ceruri, este
o sf`nt[ ]i dreapt[ judecat[!
-P[i, cum a]a?
-Stau ]i m[ @ntreb dac[ printr-o moarte at`t de
cumplit[, ]i-a isp[]it \arul toate p[catele?
-S-auzi ]i p-acia c[ la zi-nt`i de m[r\i]or, parc[,
r[scula\ii [ia ru]i...
-Nihili]tii, fata mea!
-Or fi, precum zici! Moscalii [ia aruncar[ asupra \arului
o boamb[ care @i zdrobi p`ntecele ]i picioarele, de se stinse @n
chinuri groaznice.
-Fu tiran ]i curvar! Nu e treaba mea! Dar pentru ce
s[v`r]i |[rii, am tot dreptul s[-i cer socoteal[! De ar fi fost un
osta] de r`nd, l-a] fi os`ndit la @mpu]care pentru tr[darea ]i
@n]el[ciunea aliatului de r[zboi. A]a, ca \ar al tuturor ru]ilor, e
sc[pat de judecata omeneasc[. S-o fi ]i m`ndrit c[ ]i-a c[lcat
isc[litura, c[ a strivit sub picioare jertfa osta]ilor rom`ni, care @l
scoaser[ cu trupurile lor sf`rtecate din n[molul @nfr`ngerilor
dela Plevna! Ne ciunti p[m`ntul cu ale trei jude\e basarabene
]i numai pentru a netezi bo\ita trufie de Romanov a t[t`ne-
s[u, \arul Nicolaie I-iul, pe care le pierduse, b[tut @n r[zboiul
Crimeii!
T[cu o vreme, cople]it de o ad`nc[ am[r[ciune.
-Ce m[ tulbur[ peste fire este fapta str[lucitelor,
puternicelor @mp[r[\ii apusene. St[tur[ dinaintea acestui
tr[d[tor de-a bu]ilea, d`ndu-i un drept @mpotriva sfintei
drept[\i!
-S[ zic - se cruci smerit Costanda - c[ {l de Sus i le
str`nse \arului toate. I le-o fi trecut la catastif S`n Petru. }i i le-
a pl[tit cu prisosin\[ la urm[!
-Pe lumea asta! Da p-ailalt[? C[ nu l-or fi @nt`mpinat
cu surle ]i tr`mbi\e @n rai, dup[ pilda neam\ului, fran\uzului ]i
inglezului la congresul dela Berlin! Nu se poate! S-or fi
@nf[\o]at dinaintea jil\ului de judecat[ al #mp[ratului Ceresc,
34
materia de c[petenie pentru examenul ce avea de dat, c`t ]i
pentru @nt`iul an de Facultate. #]i cump[r[ un schelet @ntreg,
mul\ime de oase, un craniu.
Se pomeni @ns[ c[ dup[ fiecare studiu asupra lor
trebuia s[ le @nchid[ @ntr-un dulap. Port[reasa nu mai vroise
s[ intre la cur[\enie @n lipsa lui @ntr-o astfel de tov[r[]ie. I se
pl`nsese c[ f[c`ndu-se curent @ntre ferestre, oscioarele
uscate, sub\iri, @n]irate pe s`rm[ ale degetelor lui Marin - c[ci
a]a @l poreclise - se mi]caser[ troznind. Parc[ ar fi vrut s[ se
@ntind[ c[tre ea. Iar c`nd, biruindu-]i spaima, vroise a-l da la o
parte ca s[ m[ture, @i c[zuse falca din jos, r`njind @nfrico]etor.
Cu greu se st[p`nise s[ nu-l arunce peste geam. Fugise,
l[s`ndu-]i balt[ treaba, p`n[ ]i g[titul pentru acea zi.
Plan]ele anatomice, écorché-ul cu care @]i acoperise
pere\ii, se @mpotrivi hot[r@t s[ le dea mereu jos. C[zuser[ la
@nvoial[ asupra lor. Madame Constance catadicsise s[
f[g[duiasc[ c[ nu va privi "ces horreurs". #l bomb[nea @n
schimb pentru vrafurile de c[r\i stivuite pe podea. Ilie s[rea @n
sus oridec`te ori i le str`ngea, @nghesuindu-le te-miri-unde le
g[sea loc. Trec`nd peste aceste mici ciocniri, se socoteau
mul\umi\i unul de altul.
Port[reasa era curat[, g[tea bine, a]a c[ el se
obi]nuise repede cu buc[t[ria fran\uzeasc[.
Madame Costance se l[uda vecinilor:
-Quelle chance j'ai eu! Monsieur Elie Marinco ne lésive
pas sur la monnaie! J'ai la main libre pour le ménage et les
achats. Et puis, c'est délicat, propre et sérieux comme une
jeune fille! Grâce å Dieu! Qu-il n'est pas un malapris de
médiciniste comme les autres. Il ne boit qu' un seul verre de
vin å la table! Il n'apporte jamais des femmes å la maison!
Anul preparator @]i dep[na zilele repede, @nc[rcate de
diminea\a p`n[ seara. Multe ore din noapte ]i le petrecea
citind, conspect`nd, f[c`nd desene.
#n rarele ]i pu\inele r[gazuri alerga la Louvre, se
plimba prin gr[dinile Luxembourg-ului, nu prea departe de
Facultate. Uneori str[b[tea agale bulevardele ]i str[zile
463
 -Bine! Nu-\i plac curvele! Alege-\i vre-o fecioar[! Dar
socote]te ]i urm[rile! Nu e timpul s[ te @nsori @nc[!
-Nici vorb[! Crez c[ n-o voi face niciodat[! Am alte
g`nduri! }tiu c[ energia nervoas[ a unei fiin\e omene]ti, e una
singur[. Depinde pe ce vrei s[ o cheltuie]ti! Eu o p[strez toat[
pentru munca mea!
-Ha! Ha! Ha!
Fane r`se p`n[ se \inu de p`ntece.
-Pune jur[m`nt de castitate, m[! }i intr[ la Facultatea
de Medicin[ ca la m`n[stire! Ha! Ha! Ha! N-am auzit n[rozie
mai mare! Mai vorbim noi peste c`\iva ani, c`nd te vei h`r]i de
meseria asta grea, aspr[, de via\a Parisului...
Opri cu m`na un fiacru care ajunsese @n dreptul lor.
-Haida, sus! Ne a]teapt[ Mi\a s[ o lu[m de la Worth!
N[d[jduiesc s[-i @ncap[ boarfele acia! De nu, mai lu[m o
tr[sur[! Cu rochiile astea va @mboln[vi calafetencele! Le]in[
cocoanele alea numai auzind de numele caselor de mod[
Worth, Patou, Lauvin. M[ veselesc numai g`ndindu-m[ la
z`mbetul strepezit al soru-mii, Lena! Parc[ o ]i v[z
@mbor\ogat[! Nu-i iart[ Mi\ei, de c`nd o luai, frumuse\ea,
farmecul, dulcea\a glasului ]i a firii! Cumnat[, de! Iar
m[rinimoasa mea te miri ce nu-i cump[r[, s[ o @mbuibe cu
daruri!
C`nd @n sf`r]it @i @nso\i la gar[, pentru a se @ntoarce
acas[, Ilie r[sufl[ u]urat. Le era recunosc[tor pentru ce
f[cuser[ pentru el. Dar chiar f[r[ voia lor @i r[peau din timpul
pe care vroia s[-l h[r[zeasc[ @n @ntregime muncii sale. De la
@nfruntarea avut[, felul cum @l privea Fane, de]i uneori era
doar o p[rere a sa, @ncepuse s[-l stinghereasc[. Tulburat se
afla ]i @n fa\a Mi\ei. Parc[ s-ar fi sim\it vinovat c[ b[rbatu-s[u
o @n]eal[ ]i el fusese martor la neru]inarea lui. #l ap[sa taina
ce nu putea s[ i-o m[rturiseasc[. Tocmai pentru c[ \inea din
tot sufletul la femeia frumoas[ ]i bl`nd[ care se purta fa\[ de
el ca o iubitoare sor[ mai mare.
R[mas singur, izbuti s[-]i alunge toate acestea din
minte. Se apuc[ cu s`rg de @nv[\[tur[. #ncepu cu anatomia,
462
st[p`n peste ale p[m`ntului, puzderie de suflete nevinovate
pierite @n r[zbel!
Se str[dui a le sloveni pomelnicul din amintire.
-Da! Sufletele mucenici\ilor maior }on\u ]i c[pitan
Valter M[r[cineanu, uci]i ]i r[stigni\i pe zidurile Plevnei, ca
trofee de r[zboi, de cruzimea p[g`neasc[, spre
@nsp[im`ntarea rom`nilor! Ale celor zece mii de osta]i ]i ofi\eri
ale c[ror oase albesc c`mpiile Bulgariei, ale \[ranilor no]tri
sloi\i de viscole, pe drumuri dincolo de Dun[re, l`ng[ carele
@nc[rcate cu muni\ie ]i hran[, ale celorlalte f[pturi ale lui
Dumnezeu, ]i mai neprih[nite, necuv`nt[toarele, pl[vanii
@nghe\a\i @n convoaie, puzderia de cai h[cui\i de sabie,
str[pun]i de plumbi!...
R[mase o vreme t[cut, cu ochii lui alba]tri larg
deschi]i.
-Parc[ le ]i v[z! Stoluri, stoluri, adun`ndu-se dinaintea
tronului Tat[lui Ceresc, cer`ndu-i dreptate!
Costanda @ncremenise. I se p[ruse c[ omul ei chiar
urm[re]te zborul acelor puhoaie de suflete pe care ea cerca
zadarnic a le deslu]i.
C`nd se dezmetici din vedenie, St[ncun[ c[zni s[-]i
biruie tulburarea. Oft[.
-Haida, fata mea! S[ le l[s[m p-astea @n seama Celui
A-toate-]tiutor! S[ ne c[t[m de ale noastre, c[ ne @nghesuie
din toate p[r\ile!
-C-a]a e, z[u! @ncuviin\[ Costanda, bucur`ndu-se s[-l
simt[ revenit l`ng[ ea. Parc[ t[inui]i c`tva cu nepotu Fane?
Ce vru? S[-l fi poftit @n cas[!
St[ncun[, amintindu-]i, se lumin[ iar a z`mbet.
-Potc[ mare! {luia i s-aprinser[ c[lc`iele dup[ Mi\a lui
Mirica din Maglavit! Vru s[ i-o pe\im! }i cu zoru, fata mea!
#n casa lui St[ncun[ Marincu, vestit[ de primitoare,
osp[\ul ]i g[zduirea musafirilor dela Maglavit se preg[ti @n
grab[, dar cu grije. Costanda @]i adun[ @n jur, pe l`ng[ cele
dou[ nurori, ]i fetele vitrege. Catarina, fraged[ @nc[, o ajuta
doar cu trep[datul ]i dusul poruncilor. N[dejde mare @]i
35
pusese @n Frosa, ajuns[ mare gospodin[. Aceasta venise de
la Calafat, @mpreun[ cu so\ul ei, Costic[ Ionescu, fostul
zapciu. Acolo h[l[duia @n frumoasa cas[ ce @i cump[rase de
zestre tat[-s[u. Str`nsese ]i o puzderie de fine, hingherite zi
]i noapte. Iar @n ceasul din urm[, toate i s-ar[tar[ f[cute din
plin, spre bucuria ]i cinstea b[rbatului s[u.
St[ncun[ @]i chemase fiii din Bulgaria. Dorise s[ @i
vad[ al[turi de neveste, bucur`ndu-se cu to\ii de o zi at`t de
mare pentru |ar[ ]i pentru neamul Marincu. N[imise ]i cele
dou[ vestite tarafuri de l[utari ale Poienii. Se preg[tea el
@nsu]i a fi prima], fermec`ndu-]i cu vioara ]i glasu mesenii.
Avea de g`nd s[ cheltuiasc[ toat[ bucuria str`ns[ @n el de
mult, @ntr-o petrecere care s[ r[m`n[ de pomin[ @n satele din
preajma Calafatului.
Oaspe\ii sosir[ din ajun, a]a cum fuseser[ pofti\i. A
doua zi trebuiau s[ ia parte la s[rb[torirea "Proclam[rii
Regatului".
Ea @ncepea cu o m[rea\[ slujb[ la biserica Sfin\ii
Voievozi Mihail ]i Gavril, ctitorie voievodal[ a Obrenovicilor.
Dis-de-diminea\[, @nainte de a porni spre sf`ntul l[ca],
se adunar[ @n jurul lui Mirica din Maglavit cu ai s[i, cele dou[
stufoase ramuri ale Marincilor, scobor@toare din Ioni\[ ]i
St[ncun[.
Erau mul\i, f[lo]i, g[ti\i, bucuro]i s[-]i arate buna stare
de negustori avu\i, s[ se m`ndreasc[ cu numero]ii urma]i.
B[rba\ii se purtau nem\e]te, cu gheroace de postav
gros, negru. Gulerele c[m[]ilor albe, @nalte, scor\oase, le
\ineau g`turile \apene. Peste leg[turile de m[tase care le
@nf[]urau, li se rev[rsau b[rbile, mai lungi sau mai scurte,
dup[ v`rst[. Numai c`\iva din cei mai tineri @]i r[seser[ obrajii
l[s`ndu-]i musta\a scurt[ ]i doar o \[c[lie lipit[ de buza de
jos.
Lan\uri groase de aur, aninate @ntr-un nasture al vestei,
le treceau peste bur\i, \in`ndu-le ornicele - c`t ceapa -
ascunse @n buzunarul ei st`ng.
36
Fane @l m[sura cu @ngrijorare. Ilie @l dep[]ea ca statur[
cu un cap ]i mai bine. Era mai v`njos ]i lat @n spate. Nu
sem[nau nici la fa\[. Rotund[, alb[, cu frunte @nalt boltit[,
avea doi ochi migdala\i c[prui cu luciri aurii. Nu mici de
viezure, ca ai lui ]i ai lui Ioni\[. Nasul pu\in borc[nat al
Marincilor, cu n[rile larg r[sfr`nte, gura cu buze c[rnoase ]i
ro]ii l-ar[tau a fi un lacom, cum erau mai to\i @n neam. Afar[
de Ioni\[, tat[l lor, care nu se ]tia @n partea cui se aruncase,
cu fa\a lui de nogai ]i traiul de schimnic.
-Ce dracu va fi fiind cu b[iatu [sta? La v`rsta
lui...eu...Eh! A]a e dumnealui, fire mai molcoam[ @n toate! Se
va deda! Pofta vine m`nc`nd!
Alung`ndu-]i @ndoielile asupra b[rb[\iei fratelui s[u, @l
@ndemn[ cu sfial[:
-Iliu\[, frate-meu! De vrei s[ fii @n deplin[ s[n[tate, cu
mintea limpede la @nv[\[tur[, f[ a]a cum te @ndemnai, c[ nu-\i
vroi r[ul!
Acesta cl[ti din cap cu sil[...Dar la c`\iva pa]i mai
departe, se @ntoarse c[tre el ]i se repezi @nfuriat asupr[-i.
-M[ prive]ti nene, cu uimire! S[ ]tii c[ nu o dep[]e]te
pe a mea, @n ceeace te prive]te! C`nd ai femeia dumitale,
frumoas[, curat[, iubitoare, cum de te po\i b[l[ci @n haznalele
astea? Se @ncr`ncen[ carnea pe mine, c`nd abia ie]it din
odaia Ortansei, v[zui intr`nd pe altul. #n sal[ auzii c[ o mai
a]teptau c`\iva!
-Se vede c[ e bun[ la pat! Avus[]i noroc!
-Nu-mi mai trebuie]te! se lep[d[ iar[]i Ilie.
-M[ n[rodule, cum de cutezi s[ m[ judeci tu pe mine,
c`nd n-ai habar de nimic! Schimbarea muierilor @ntre\ine
b[rb[\ia! }-apoi taman ce v[zu]i st`rne]te @nchipuirea ]i a\`\[
pofta! S[ nu-mi spui mie, care le cercai pe toate, c[ t`rfele
craiovence sunt tot at`t de me]tere la dragoste ca
fran\uzoaicele astea. Li se duse buhu @n lume, m[! Vin englezi,
vin nem\i acia ]i le caut[!
-Dac[ doar pentru at`ta alearg[ [ia la Paris, sunt cu
totul de pl`ns!
461
 #l duse pe Ilie la Madame Claude, cea mai vestit[ cas[
de rendez-vous din Paris. Fane z[bovi c`tva @n biroul
acesteia.
Apoi intrar[ @mpreun[ @n marele salon, @mbr[cat tot @n
catifea s`ngerie ]i oglinzi.
V[z`nd fetele aproape despuiate sub tunicile de voal,
foindu-se de colo p`n[ colo, @ntrec`nd-se a-]i ar[ta nurii, Iliu\[
d[du s[ plece.
-Ce fel de doftor vei ajunge tu, dac[ nu e]ti @n stare s[
prive]ti ]i s[ pip[i o muiere goal[ m[? Haide! C[ pl[tii @nainte
pentru am`ndoi! Care @\i place? Alege-\i una!
Frate-s[u, ro]u p`n[ @n v`rful urechilor, @ncremenise,
n[du]it tot.
Privindu-l cu mil[, Fane se @ndrept[ spre o blond[
plinu\[ ]i mai coapt[. #i v`r@ un ]omoiog de bani @n s`n. #i ]opti
ceva la ureche. Femeia r`se. #l apuc[ pe t`n[r de m`n[ ]i @l
trase f`st`cit dup[ ea.
Apoi Fane se @ngriji de sine, uit`ndu-l. La plecare, @l
g[si a]tept`ndu-l afar[, pe treptele sc[rilor.
-Cum fu, frate-meu?
-O porc[rie! se sc`rbi acesta, scutur`ndu-se tot a
lep[dare.
-Uite ce! O cadorisii bine pe Madame Claude s[-\i fie
binevoitoare. S[ vii oridec`te ori vrei. S[ ai @nt`ietate la
Ortansa. Parc[ a]a @i zice? Dac[ mai dai ceva parale, c[ @\i las
din destul, o po\i lua acas[ pentru o noapte @ntreag[. Va fi
altcum dec`t la bordel!
-Pentru asta venii eu la Paris? se @nfurie Ilie.
Spurc[ciuni asem[n[toare erau ]i la Craiova. N-am avut
treab[ cu ele! Nici nu mi-am @nso\it colegii, de]i au st[ruit,
c`nd se duceau @n hait[ la hotel!
-P[i taman pentru c[ ]tiui asta, te adusei acia! Era
vremea! M[, c`nd fusei @n anii t[i ]i ajunsei la Paris, de la gar[
@nt`i la Madame Claude m[ oprii! #mi luasem adresa ei de la
Viena! }i doar apoi, r[corit, am @nceput s[ cotelesc prin ora]...
Porniser[ al[turi pe strad[.
460
Femeile @mbr[caser[ rochii lungi de m[tase, tafta,
ca]mir, pline de cuti]oare, @ncre\ituri, volane. Culorile, mai vii
sau mai stinse, le erau r`nduite dup[ ani. Pe deasupra aveau
scurteice de catifea. Pe cap scufe frumos tivite cu horbote
dantelate ]i @nodate sub b[rbie @ntr-un fionc mare din panglici
lucioase.
Cercei scumpi li se leg[nau sc[p[r`nd @n urechi.
Printre marginile de samur ale scurteicilor, l[sate @ntr-adins
deschiotorate, lic[reau ]iroind lungi, lan\uri sc[p[r[toare de
aur. Trecute dup[ g`t, curg`ndu-le @mperechiate de-a lungul
pieptului, le ajungeau p`n[ sub p`ntece. De acolo, r[sucindu-
se, f[ceau o bucl[ larg[ ]i ridic`ndu-se, le anina @n betelia
rochiilor ceasornice mititele. Pe capacele lor erau scrijilite flori,
monograme, @nfipte \[nd[ri de robine sau diamanturi.
Multe, mai ales cele tinere, \ineau @n m`n[ c`te un
evantai, ca s[ se apere de n[pl[iala din tr[suri ]i od[i.
Str`n]i laolalt[ gazde ]i oaspe\i, @]i luau seama pe
furi] unii altora, pre\[luindu-]i @mbr[c[mintea ]i podoabele.
#nal\i, voinici, ar[to]i, Mi\a ]i Vasile Mirica @]i v[deau
nu numai bog[\ia ci ]i dragostea rodnic[ din care se
z[misliser[ dou[ z`ne de fete, Cati ]i Mi\ulica, urmate de doi
b[ie\i n[zdr[vani, Petrache ]i Marinic[.
Tot at`t de frumo]i ]i puternici erau ]i ai lui St[ncun[.
Pe l`ng[ uria]ul s[u b[rbat, Costanda, @mplinit[ cu cei doi
copila]i, str[lucea ca un amurg potolit de var[. Feciorii cei
mari, Costache ]i Sima, se urmau ca noaptea cu ziua, unul
@ntunecat, cel[lat b[lai, dar cu aceia]i \and[r[ de senin @n
priviri. Nevestele lor ar[tau a fi bogate ]i de neam. Cocul
@nalt de bucle aurii din cre]tetul Frosei o @ncununa ca pe o
domni\[. A]a o ]i purta b[rbatul ei, Costic[ Ionescu, el @nsu]i
b[rbat falnic, @nv[luind-o @n catifea, dantele ]i giuvaeruri.
M[rinic[ ]i Caterina se pierdeau printre fra\ii lor mai mari.
Prin]i @ntre neamul lui Mirica ]i cel al lui St[ncun[,
Ioni\[, Marincana ]i copiii lor p[reau ]i mai m[run\ei, dar trufia
nem[surat[ cu care se \ineau, le dep[]ea statura. Se @n]iruiau
unul dup[ altul, Oncic[, Fane ]i Ilie, acum elev @n clasa a
]asea a Colegiului Carol I din Craiova. Lipi\i ca totdeauna de
37
el, st[teau n[p`rstoci Sterie ]i Mari\a. F[los cu adev[rat era
ginerele, Ilariu Marian. Al[turi de el, Lena, deja cu un b[ie\el,
Emil, de m`n[, ar[ta bl`nd[. Se m`ndrea nu at`t cu g[teala
c`t cu ochii s[i. #i rotea pretutindeni, ca ]i cum ar fi vrut s[
arate tuturor, c[ nu-i puteau deosebi unul de altul. Darul cel
mai de pre\ al lui Ilariu Marian pentru ea fusese acest ochi de
sticl[, pus la Viena cur`nd dup[ pace. Datorit[ lui putea s[
ias[ @n lume, acum, f[r[ sfial[.
#n biseric[, unii smeri\i, cei mai mul\i lu`nd seama
vecinilor, dep[n`nd g`nduri cu totul str[ine de clipa aceia, ori
strunind neast`mp[rul celor mici, @ndurar[ prea lunga slujb[.
Ea @n[l\ase slav[ ]i mul\umiri Celui de Sus care @]i rev[rsase
@nsf`r]it mila ]i asupra Rom`niei.
Merser[ apoi cu to\ii la Prim[rie, de acolo la serbarea
dela ]coal[, priveghiat[ de revizorul Marian.
Acesta @i @nfl[c[r[ pe to\i, vorbindu-le cu harul lui
obi]nuit, despre @nsemn[tatea acelei zile, mare pentru toat[
|ara, dar mai ales pentru Poiana ]i locuitorii ei.
Osteni\i ]i @nfometa\i, ajunser[ @n cele din urm[ ]i la
osp[\ul preg[tit de St[ncun[ Marincu. Vremea fiind nea]teptat
de bl`nd[ pentru mijlocul lui M[r\i]or, acesta @ntinsese, c`t @i
era curtea de lung[, coviltirul unui cort. Sub el @nodase @ntr-o
potcoav[ sumedenie de mese, @nc[rcate cu m`nc[ruri ]i
b[utur[. #n inima ei a]ezase pe Ioni\[ Marincu ]i Vasile
Mirica. Apoi, @n]irase neamurile, prietenii, musafirii veni\i dela
Calafat ]i din @mprejurimi. Al[turarea celor doi o f[cuse nu f[r[
a ]opti o vorb[ prietenului s[u, spre a nu fi luat pe nepreg[tite
de cele ce aveau s[ urmeze.
Ioni\[ Marincu, muncit de oarecare nelini]te, ligav din
fire, mai mult @]i @mbia vecinii dec`t se hr[nea pe sine.
Vasile Mirica, mare petrec[re\ de felul lui, pl[c`ndu-i
bucatele gustoase ]i vinul bun, fr[m`ntat de g`nduri la cele
aflate, nu prea se @ndemna nici el acum.
Ceilal\i meseni, lipsi\i de grijile lor, se @nfruptau din
toate bun[t[\ile. Fripturei \ig[ne]ti, mieilor frip\i haiduce]te,
pl[cintelor Costandei, li se dusese vestea. Cum vinul era
dintre cele mai bune, tov[r[]ia pl[cut[ iar tarafurile ziceau
38
am[nun\it temeinicia cuno]tiin\elor, r`vna ]i d[ruirea @n
munc[, @nsu]irile @n[scute pentru acea grea profesie pe drept
socotit[ @n evul mediu printre arte. Toate acestea se vor
judeca la noul venit cu prilejul examenului ce va da dup[ un
an preparatoriu.
#nvoindu-se cu aceast[ cerin\[, primir[ de la
secretariat lista profesorilor care d[deau lec\ii preg[titoare, a
celor ale c[ror cursuri le va putea audia. Pe de-asupra primir[
un lung pomelnic de tratate trebuincioase. Dup[ ce luar[
leg[tura cu dasc[lii, cump[rar[ de la o libr[rie apropiat[
Facult[\ii, teancurile de c[r\i.
Acas[, Ilie se ar[t[ zorit s[ se cufunde @n cercetarea
lor.
Fane Marincu socoti c[ ]i-a @mplinit cea mai mare
parte din datoria c[tre fratele s[u. A]a c[ se sim\i slobod s[-]i
vad[ ]i de sine. R[m[sese dator ]i cu f[g[duielile @nc[ de
acas[ f[cute Mi\ei ce a]teptase cu r[bdarea-i @ngereasc[ s[-]i
ispr[veasc[ treaba de c[petenie pentru care veniser[ la Paris.
#n zilele urm[toare hoin[rir[ @mpreun[ dup[ cump[-
r[turi - mai @nt`i daruri pentru cei de acas[, un regiment de
neamuri.
Fane @]i porunci la cel mai bun croitor haine pentru
toate anotimpurile ]i @mprejur[rile. Alergar[ dup[ tot ce le
trebuia la am`ndoi, p[l[rii, @nc[l\[minte, ruf[rie.
Apoi urm[ desf[tarea de a @nso\i pe Mi\a la dou[-trei
case de mod[. Fetele frumoase ]i tinere care @nf[\i]au rochiile
@i st`rnir[ dumnealui ]i alte g`nduri. Cum Mi\a hot[r@ s[ se
@mbrace la Worth, o l[s[ acolo. Trebuia s[-]i aleag[ modelele,
s[ @ncerce rochiile, s[ @i fie potrivite pe m[sura ei. F[g[duii s[
vin[ mai pe sear[ s[ o ia, pl[tind tot ce @]i cump[rase.
Alerg[ acas[. #l g[si pe Iliu\[ scufundat @n mald[rul de
tratate.
-Las[-le p[catelor de terfeloage! Avem la @ndem`na
noastr[ numai c`teva ceasuri @n dup[-masa asta! Haida! S[-
mi mai fac o poman[ cu tine! Ne a]teapt[ jos fiacru cu care
venii!
459
pl[cu @n deosebi frontonul Parthénon-ului pe care @l v[zur[m
@mpreun[.
-De unde ]tii toate astea, frate-meu?
-Din citit. M[ preg[tii tot anul, ]tiind c[ venim la Paris.
Cu ce nu m[ @ndestulai din bogata bibliotec[ a Colegiului
Carol, aflai mai ales din scrieri despre Paris, @n cea a lui
Costic[ Stravolca, directorul pensionului Javet, dasc[lul meu
acolo de francez[ ]i caligrafie. Taman din c[r\ile din care m[
mu]trii dumneata c[ nu-mi ridic ochii c[tre via\[. Numai c[ te
@n]eli asupr[-mi, nene Fane! }tiu partea ce se cuvine
fiec[reia: libertatea, bucuria cunoa]terii pe care \i-o d[ cultura,
dezgustul @n\elept @n care te sloie]te vie\uirea!
Fane @]i privi fratele care p[]ea @ntr-al 19-lea an. #l
uimeau mereu cuno]tiin\ele lui, dar mai ales felul lui ciudat de
serios a judeca, nepotrivit cu at`ta tinere\e.
Intrar[ @n cl[direa cea mare a Facult[\ii, ridicat[ cu o
sut[ de ani @n urm[. St[ruir[ c`tva @n hemyciclul ei, privind
picturile lui Urbain-Bourgeois. Pe de o parte s[ mai treac[
vremea p`n[ la ora audien\ei, pe de alta pentru a-i l[sa lui
Iliu\[ r[gazul s[-]i dep[]easc[ tulburarea care @l @nstrunase
tot. Sco\`ndu-]i ceasul din buzunarul vestei, troznindu-i
capacele de aur ca s[-l dezmeticeasc[, @l @mbie:
-E vremea s[ intr[m @n cabinet. Gata e]ti?
Iliu\[ @ncuviin\[ din cap. De c`nd visase el clipa
aceasta! De]i sim\ea un nod @n g`t, p[]i curajos pe urmele
fratelui s[u.
Decanului, Fane Marincu @i @nf[\i]e actele, diploma de
bacalaureat luat la Colegiul Carol I din Craiova cu nota 10,
toate traduse ]i autentificate. Apoi pe viitorul student Elie
Marinco.
Dorin\a arz[toare a t`n[rului de a deveni medic, chipul
pl[cut cu ochi mari, limpezi, fruntea @nalt[ tr[d`nd hot[r@re ]i
inteligen\[, franceza curat[ pe care o vorbea c`]tigar[
bun[voin\a Decanului. #ncuviin\[ s[-l primeasc[ printre
studen\ii celei mai str[lucite facult[\i de medicin[ din Europa.
Se sim\i dator s[-l l[mureasc[ de la @nceput c[ acolo nu se
f[cea deosebire @ntre na\ionalit[\i. #n schimb se c`nt[rea
458
c`ntece de pahar, se b[u v`rtos, mesenii devenind din ce @n
ce mai veseli.
#ndestula\i, mul\i cerur[ s[ asculte doar vioara lui
St[ncun[. Se @ndemnar[ a @]i @mpleti glasurile cu al lui.
Apoi se porni jocul. Tineretul @ncepu a d[n\ui cu
@nfocare.
Fane r[m[sese lipit de mas[. #i pl[cuse a se @mp[una
totdeauna cu vorbele din tinere\ea tat[lui s[u "eu @nv[\ai s[-mi
mi]c mintea, nu picioarele". Acum @ns[ turba de necaz,
v[z`nd cum juca Mi\ulica. #mbujorat[, cu ochiii str[lucitori de
bucurie, trecea dintr-un bra\ @ntr-altul, fiecare b[rbat dorindu-
]i-o al[turi.
#i venea s[ sar[ de pe scaune, s[ o smulg[ v`rtejului,
s[ o aduc[ supus[, l`ng[ el.
St[ncun[, care @i lua de mult seama, tem`ndu-se de
vreo izbucnire necuvenit[, b[tu din palme, curm`nd jocul.
Pofti pe cei tineri s[-l @nso\esc[ p`n[ @n inima t`rgului
Poienii. Acolo, sub tufanii din pia\a bisericii, era ceasul c`nd @n
orice zi de s[rb[toare @ncepea s[ c`nte fanfara @nfiin\at[ ]i
pl[tit[ de el. Acest lucru, nemaiauzit p`n[ atunci @ntr-un sat
oltenesc, \inea s[-l arate musafirilor, f[g[duindu-le c[ @i va
desf[ta.
Ascult`nd muzica, tineretul se preumbla agale, @n cete,
pe sub b[tr`nii copaci, c[rora @ncepuse a le plezni mugurii.
La o vreme, Fane Marincu f[cu semn fratelui s[u Ilie,
cu care se @n\elesese dinainte. O luar[ pe Mi\ulica @ntre ei.
Povestindu-i vrute ]i nevrute, turuind c`nd unul c`nd altul, o
dep[rtar[ treptat de ceilal\i. C`nd ajunser[ @n spatele bisericii,
spre gardul cimitirului, Iliu\[ se topi. Mi\ulica se trezi singur[ cu
Fane. Acesta, f[r[ o vorb[, se repezi, o cuprinse @n bra\e,
strivindu-i s`nii de pieptul lui. Se ridic[ @n v`rful picioarelor ]i o
s[rut[ lacom pe gur[. Fata r[suci capul, ferindu-se, se zb[tu
s[-i sl[beasc[ str`nsoarea.
-D[-mi drumul, neru]inatule! Cum de cutezi? Te spui
lui taicu!
Ochii verzi i se @ntunecaser[ de m`nie. #]i trecu
degetele peste buzele mu]cate, s[ le ]tearg[.
39
 -Nu te speria! Te iau de nevast[!
#ncerc[ s[ o lini]teasc[, l[s`nd-o slobod[ dinaintea lui.
#l privea @nfrico]at[. Era micu\, pirpiriu, @ngust @n umeri,
cu un cap nepotrivit de mare pentru f[ptura lui. C[ut[tura
obraznic[, h[mesit[, p[rea c[ o soarbe.
-Nu m[ m[rit! @i strig[ hot[r@t[.
Nu @i pl[cea ]i @n tain[ era @ndr[gostit[ de altul.
-Sunt prea t`n[r[! Abia pornii pe 17 ani!
-Nu-i nimic! Te iau ]i te cresc eu!
-Ba! Nicicum! se @mpotrivi b[t`nd din picior, izbucnind
de ciud[ @n pl`ns.
-Ba da! Taic[-meu te ]i ceru lui Vasile Mirica ]i
dumnealui mi te d[du!
Aceast[ trufa]e @ncredere @n sine i-l f[cu ]i mai
nesuferit.
A]a se ]i @nt`mplase. Ioni\[ Marincu i-o pe\ise pe
Mi\ulica pentru fiu-s[u, iar Mirica @ncuviin\ase @nc`ntat. O
socotea plin[ de noroc s[ intre @ntr-acel neam de vaz[ ]i tot
mai bogat.
Trecu doar fugar cu g`ndul asupra lui Cati, fata lui cea
mare, bucuros c[ nu i-o ceruse pe ea.
Cati se @ntorsese dela pension sl[bit[. Era deseori
chirnav[. #ncepuse a tu]i des. Doftorii dela Craiova @l
sf[tuiser[ s-o \in[ c`\iva ani acas[, la odihn[ ]i hran[ bun[.
Vara @ntreag[ s[ o duc[ la munte, p`n[ se va @ntrema.
Primarul din Maglavit ]tia c[ dup[ obiceiul p[m`ntului,
fata cea mic[ nu era @ng[duit[ nici s[ joace @n hor[ p`n[ nu
se m[rita sora cea mare, nici cum s[ i-o ia @nainte. Socotea
@ns[ aceste r`nduieli bune numai pentru \[rani, nu ]i pentru
slujba]i de stat ]i negustori avu\i ca el.
Alta @i fu mirarea. Cum de viitoru-i cuscru n-adusese
vorba despre zestre? Parc[ nu le-ar sta @n fire Marincilor a]a
ceva! Ce negustori vor fi fiind, dac[ nu m[ @ntreab[ ce-i dau?
Se lini]ti singur, vroind a crede c[ fata @i luase @ntr-at`t
min\ile lui Fane, @nc`t se mul\umea cu te-miri-ce.
-Astfel iubit[, Mi\ulica va fi o so\ie fericit[! n[d[jdui el.
40
-Cu icoanele astea @n fa\[, poate m[ voi sim\i mai pu\in
singur acia! }i nu pentru totdeauna alungat din raiul copil[riei!
Se m[rturisise Mi\ei care r[m[sese s[ deretice noua
locuin\[ al[turi de el.
Fane cobor@se @n loja port[resei. Acesteia, o zv`rlug[
de fran\uzoaic[, vorbele @i ie]eau din gur[ cl[buci, r-urile se
rostogoleau ca pe tobogan. Iute p[rea ]i la treab[. Pe ea, @n
jur, totul str[lucea de cur[\enie. S[ritoare, istea\[, nu se
repezise nici la pre\, afl`nd c[ noul chiria] va locui ani mul\i
acolo, dac[ va fi mul\umit. A]a c[ Fane o tocmi s[ @ngrijeasc[
de cas[, s[-i preg[teasc[ m`ncarea.
Bucuros c[ @i r`nduise @nt`ile nevoi ale traiului printre
str[ini, plec[ la Facultatea de Medicin[ spre a se @nscrie @n
audien\[ la Decan.
#n ziua hot[r@t[ pornir[ mai de vreme de acas[,
datorit[ ner[bd[rii lui Iliu\[.
C`nd trecur[ prin colonada ionic[ deschis[ asupra
frumoasei cur\i a Facult[\ii, @i sim\i @ncordarea. De aceea se
opri dinaintea statuii care o @mpodobea. Chipul acelui b[rbat
d`rz era plin de via\[.
-Cine va fi fost, de-l pironir[ taman acia dinaintea
Facult[\ii?
Iliu\[, care privea statuia ad`ncit @n g`nduri, @l auzise
totu]i.
-#\i spui eu, nene! E doctorul Xavier-Bichat, mort la
@nceputul acestui veac. A trudit s[ alc[tuias[ un tratat de
"Anatomie general[". A st[ruit la dezvoltarea histologiei. Ca
r[splat[ a unei vie\i @nchinat[ ca doctor suferin\elor oamenilor,
ca cercet[tor ]tiin\ific @n medicin[, @l nemuri acia David
d'Angers!
-De luat ca pild[ cum se poate ajunge statuie! @l
zeflemisi sub\ire Fane.
Trec`nd peste impuns[tura fr[\easc[, urm[:
-Nu este singurul om de seam[ francez pentru care a
f[cut-o. Marele comandant de o]ti Condé, tragedianul Racine
]i mul\i al\ii se afl[ printre sculpturile lui d'Angers. Mie @mi
457
 -Drept zici! Bine cuv`ntat s[ fie c[ a putut s[ vad[ at`t
de departe, din locul str@mt @n care vie\uie]te. Pe semne
Dumnezeu i-a luminat mintea ]i inima dumnealui de p[rinte,
de a sim\it ce ni se potrive]te fiec[ruia.
Zilele treceau ca un vis. Fane Marincu se dezmetici cel
dint`i.
-Ajunge! V[ desf[tar[\i destul! Iar nota hotelului tot
cre]te! Nu venir[m doar @ntr-o c[l[torie de pl[cere! S[ ne mai
vedem ]i de treab[! Mai @nt`i s[ c[t[m locuin\[ pentru anii c`t
Iliu\[ va r[m`ne acia la @nv[\[tur[!
O g[sir[ pe o str[du\[ care d[dea chiar @n Rue de
l'École de Médicine aproape de Facultate ]i pu\in dep[rtat[ de
Sorbona. #ntr-o cas[ veche, urcar[ o scar[ @ngust[, r[sucit[
melc p`n[ la catul de sus. Apartamentul de trei camere, nu
mari dar luminoase, era omene]te mobilat. Le pl[cu ]i
balconul plin de flori, ie]it de-asupra str[du\ei. Pe pavajul ei de
bolovani, treceau h`rjonindu-se, umpl`nd-o de o vesel[
h[rm[laie, c`rduri-c`rduri de studen\i cu berete de catifea
colorat[ ]i lavaliere negre @n jurul g`tului.
-Aci te vei deprinde cu zgomotul ]i foiala ora]ului.
Acum, te asurzesc!
Fane z`mbi v[z`ndu-l pe Iliu\[ @nchiz`nd gr[bit u]ile
de afar[ ale balconului.
-Crede-m[! Cu vremea nici n-ai s[ le mai auzi!
Pl`ng`ndu-se c[ nu are unde @]i pune c[r\ile - nici
chiar pe cele aduse de acas[ - merser[ @ndemna\i de
proprietar la cea mai apropiat[ t`mpl[rie. Poruncir[ rafturi c`t
s[ umple un perete de sus p`n[ jos.
Fane pl[ti chiria pe un an @nainte ]i se mutar[ cu to\ii
acolo.
#ncep`nd s[ despacheteze, Iliu\[ @]i scoase din bagaj
]i @]i anin[ de zid, dinaintea mesei de scris, fotografiile
p[rin\ilor. Le al[tur[ ]i pe cea a palatului Obrenovici. R[s[ri\i
din c[u]ul de piatr[ al zidurilor parcului, tufanii @i f[ceau
umbroas[ cunun[. Era @ncredin\at c[ de la cump[rarea mo]iei
Poienii Mari, el @]i va schimba numele din "palatul prin\ului" @n
"casa Marincu", mai potrivit st[rii lor.
456
Cu at`t mai mult @]i va r[spl[ti ginerele @nzestr`nd-o cu
d[rnicie. Pentru fiecare dintre fetele lui pusese de o parte c`te
o jum[tate de sac de galbeni.
C`nd Ioni\[ Marincu @i ceru, a]a cum @l d[sc[lise Fane,
ca logodna s[ se fac[ @n trei s[pt[m`ni, se @nvoi. Graba
aceasta @i @nt[ri p[rerea dint`i.
Dup[ ce @i a]ezar[ data ]i b[tur[ palma, @]i chemar[
nevestele. Marincana nu avea dece s[ se arate surprins[,
Mi\a Miric[ @ns[ fu ad`nc tulburat[. V[z`nd lumina m`ndriei
pe chipul b[rbatului s[u, i se umezir[ ochii ]i nu @ndr[zni s[
cr`cneasc[. G`ndurile @ns[ i se @nvolburau nelini]tite.
-Ce va zice am[r@ta de Cati? I s-ar[t[ prea timpuriu
Mi\ulichii norocul [sta! S[ mai fi r[mas acas[! Poate @i ajut[
Dumnezeu soru-sii mai mari s[ se @nzdr[veneasc[, s[ se
m[rite @nt`i, cum s-ar fi cuvenit! Ce s[ mai b[nui! Ce s[ mai
c`rtesc, dac[ Vasilache se @n\elese cu Marincu! se olic[i ea @n
sine. Fie voia {lui de Sus!
#]i @n[bu]i sf`]ierea inimii de mam[ cump[nind @ntre
soarta celor dou[ fete. Sili s[ se al[ture veseliei celorlal\i,
l[s`ndu-se ]i ea treptat p[truns[ de nea]teptata cinstire a
@nrudirii. Nu b[nuia ce potop de lacrimi avea s[-i verse Mi\ulica
@n poal[!
Fata lui Mirica jeli, afl[ fel de fel de pricini s[ se
@mpotriveasc[ c[s[toriei cu Fane Marincu.
Maic[-sa, @ndemnat[ de Mirica, se str[dui s[ i le
spulbere pe toate. Nici nu @ndr[znise biata s[ i-o
m[rturiseasc[ pe cea de c[petenie, c`t era de @ndr[gostit[ de
altul.
V[zuse s[pt[m`ni @n ]ir, pe Calea Unirii din Craiova,
ie]ind din pension cu r`ndul la plimbare, un t`n[r ofi\er. Nu
]tia cine e, ce grad are, numai c[ era @nalt, sub\ire, b[lai,
frumos. Tunica ]i chipiul @l prindeau de minune.
De la @nceput, din tot ]iragul de fete, ochii lui se
a\intiser[ asupra ei. Se bucurase @nt`ia oar[ cu adev[rat c[
era cea mai frumoas[ din ]coal[, ar[t`nd peste anii fragezi
care @i avea. Se @ncredin\ase c[ @i p`nde]te trecerea. Se
nimerea mereu @ntr-acela]i loc @n ziua ]i la ceasul de plimbare
41
al elevelor. Schimbaser[ priviri, c`te o sc`nteie de sur`s. #n
cele din urm[ @ndr[znise s-o salute, ca ]i cum s-ar fi cunoscut.
Din cauza st[rii lui Cati, Mirica venise la Craiova. Cu
toat[ @mpotrivirea ei, le luase pe am`ndou[ val-v`rtej acas[.
Visa ca @n toamn[ s[ se @ntoarc[, chiar singur[, la
pension. S[-l mai vaz[, s[ afle cine este, s[ g[seasc[ un
mijloc de a-l @nt`lni cu adev[rat...
Dar @ncepuse a @n\elege c[ se lupta @n zadar. Hot[r@rea
p[rin\ilor s-ar[ta nestr[mutat[. Pe de alt[ parte, viitorul
logodnic, @ndesindu-]i vizitele la Maglavit, @]i schimbase
purtarea fa\[ de ea. O @nconjura doar cu respect ]i ging[]ie.
Vesel, sclipitor de de]tept, se pricepea s[ o fac[ s[ r`d[.
Glumele lui, sc[p[r[toare de haz, urzicau totodat[. O @nc`nta
cu pove]ti despre lungile c[l[torii @n str[in[tate, pe unde @i
f[g[duia s[ o poarte. O acoperea cu daruri.
Fane Marincu devenise statornicul mu]teriu al
giuvaergiilor din Craiova. #i aducea de fiecare dat[ o podoab[
scump[. V[z`nd c[ @i sunt dragi, c[uta s[-i st`rneasc[ c`t mai
des uimirea plin[ de l[comie copil[reasc[. #n ochii ei verzi
p`lp`ia fericirea c`nd m`ng`ia aurul ]i nestematele.
Toate acestea @ncepuser[ s[-i @nce\o]eze @n amintire
chipul t`n[rului ofi\er.
Fire bl`nd[, supus[, Mi\ulica se @mp[ca treptat cu
soarta.
-Nici nu-mi mai pare at`t de scundac ]i near[tos cum
mi s-ar[tase dint`i! C`nd gr[ie]te, ai vrea s[-l ascul\i mereu!
Pironindu-te cu privirea, te ia cu totul @n puterea lui! se
m[rturisi ea maic[-sii.
Logodna se f[cu la data a]ezat[. Se nimerise a fi chiar
la o s[pt[m`n[ dup[ 10 Mai 1881, zi mare, cea a @ncoron[rii
Principelui Carol ]i a Principesei Elisabeta, ca Rege ]i Regin[
a Rom`niei.
Astfel, bucuria ]i petrecerile au fost @ndoite.
Odat[ cu darurile de logodn[, Fane Marincu adusese
dela Craiova ]i un teanc de ziare. #n vesela adunare din casa
lui Mirica, ele trecur[ din m`n[ @n m`n[, mai cu seam[ cele
42
-N[ucii! Haida, s[ plec[m! Ajunge pentru ast[zi! ]opti
Ilie fratelui s[u. A] merge c`tva pe jos, s[ cuget @n lini]te! S[
aflu ce @mi r[mase din c`te v[zui!
-Bine zici! @ncuviin\[ Fane. O lu[m la picior c[tre "Nôtre
Dame".
Ilie citise cu nesa\ la Craiova romanul istoric al lui
Victor Hugo "Nôtre Dame de Paris".
Ajuns dinaintea ei, tres[ri. I se @nf[\i]a zdrobitor de
m[re\, tot ce se str[duise @n van s[-]i @nchipuie p`n[ atunci.
#ntinderea, v`rto]enia zidurilor catedralei f[cea
zv`cnetul arcurilor gotice, al ogivelor, mai av`ntat, canelurile
lor mai sub\iri, traforarea @n piatr[ a marei rozete mai ginga]e.
#l @nc`nt[ p`lp[irea marilor vitralii, spiritualitatea statuilor,
tezaurul p[strat de veacuri, trecutul istoric, legenda
a]ez[m`ntului, p`n[ @ntr-at`ta @nc`t i se p[ru c[ o vede aevea
pe gra\ioasa Esmeralda d[n\uind pe "Parvis". ..."Coco]atul" i
se n[luci, sus @n turl[, ag[\at de fr`nghia clopotului, dar uit`nd
s[-l trag[, pentru c[ o privea vr[jit.
Adev[rata bucurie a ochilor ]i a min\ii o tr[i @ns[ la
Sainte Chapelle. #n[untrul ei, soarele str[lumina @ntinderea
vitraliilor, le d[dea via\[. Desf[]ura pe dinaintea privitorului
@ntreaga istorie biblic[ cu toate miracolele ei, @nchegate din
cioburi de cristal viu colorate.
#n zilele urm[toare se plimbar[ prin gr[dinile de la
Tuilleries ]i Luxembourg. St[ruir[ @ndelung la Bois de
Boulogne. Fane le ar[t[ tot ce @l @nc`ntase ]i pe el @n tinere\e,
c`nd @ntr-o vacan\[ fugise de la Viena s[ vad[ Parisul.
Fu ad`nc mi]cat c`nd Iliu\[ @l @mbr[\i]ase.
-#\i mul\umesc, nene Fane, c[ m[ adus[]i acia! Parisul
@mi dovedi c[ fran\uzii au sim\ul m[re\iei, al m`ndriei
na\ionale, puterea de transfigurare, de sublimare a tot ce e
material ]i omenesc, @n frumuse\i ideale!
-Pentru asta s[ fii recunosc[tor lui taicu! #nv[\[tura
mea fu mult mai scurt[ ]i mai ieftin[. }i tot @mi b[nuie mereu,
c`t s-a cheltuit cu mine, la Bra]ov ]i Viena. Pentru tine,
mirare c[ primi s[ jertfeasc[ porcoi de b[net pentru at`\ia ani
la Paris!
455
grecesc al divinelor m[suri de ucenicii sculptorului Scopas ]i
@nfipt[ @n prova galerei menit[ s[ vesteasc[ o biruin\[ naval[,
cea a lui Demetrios I-iul Poliorcetul asupra lui Ptolomeu, @n
anul 305 @. Chr.
-De sigur! Elanul ei t[lm[ce]te zborul spre victorie,
orice fel de izb`nd[ asupra du]manului, mai ales asupra ta
@nsu\i; dep[]e]te obi]nuitul puterilor omene]ti ]i se cere
s[rb[torit[! Oare care grec spunea: "noi c[ut[m des[v`r]irea
frumosului @n simplitate"? Pericle?...Platon?...
#]i r[scoli @ndelung mintea ca s[ afle cine rezumase
astfel doctrina lui Platon, nemurit[ @n marmor[ de Phidias ]i
urma]ii lui.
Nu se s[tura s[ @i ia seama statuii.
-Lipsa capului @i spore]te pathos-ul av`ntului! Sile]te
@nchipuirea s[-l idealizeze...
Fane ]i Mi\a i se al[turar[ @n sf`r]it. Aruncar[ o privire
gr[bit[ capodoperii grece]ti. Neg[sind pricin[ s[ z[boveasc[
l`ng[ ea, @l @ndemnar[ s[ porneasc[ mai departe.
Ilie se rupse greu de locul ilumin[rii sale. Trecu repede
pe dinaintea lui Venus din Millo.
-Des[v`r]it[! Aproape vie\uie]te! Pentru ochi e o
prosl[vire a bucuriilor c[rnii. Pe c`nd "Victoria" @mi pare un
simbol, cel al dezn[d[jduitei str[danii omene]ti de a se
dep[]i, desc[tu]a de lutul p[m`ntesc spre a se ridica spre
ideal!
Fel ]i fel de g`nduri i se @nvolburau a]tept`ndu-l pe
Fane Marincu, care nu se putea rupe de sub vraja acelui trup
alb de femeie.
Vestita "Gioconda" nu-l @nc`nt[. Fa\a plin[ a nevestei
negustorului de vite i se p[ru una obi]nuit[, sur`sul prea
sub\ire, privirea ]ireat[. Recunoscu c[ m`inile erau frumoase,
vii.
Inima ]i-o d[ruise "Victoriei din Samotrace". #]i f[g[duii
s[ revin[ singur, netulburat, ori de c`te ori va putea.
Merser[ din sal[ @n sal[, p`n[ ce tablourile, statuile
@ncepur[ a li se perinda pe dinainte, f[r[ ca ochii lor s[ mai
aib[ puterea de a le deosebi una de alta.
454
care @nf[\i]au coroanele regale. Oaspe\ii to\i l[udar[ sim\ul
m[surii ]i cump[tarea dovedit[ ]i @ntr-aceast[ @mprejurare de
fostul Domn al \[rii, acum Regele Carol I.
}i-l socoteau apropiat de c`nd h[l[duise printre ei la
Poiana ]i Calafat, @n timpul r[zboiului. Le cercetase a]ez[rile,
cunosc`ndu-le oamenii. Mul\i dintre b[rba\ii de fa\[ st[tuser[
atunci sub @nalta-i comand[ @n bateriile Calafatului, pe
c`mpurile de lupt[ din Bulgaria. A]a c[ se credeau cei mai
@ndritui\i din |ar[, s[ se m`ndreasc[ cu el. Aflaser[ c[ @n
pofida guvernului, care vroise serb[ri str[lucite ]i cununi foarte
scumpe, Regele se @mpotrivise. El ar[tase c[ @nsemnele
pre\ioase: coroana, sceptrul, sabia, au totdeauna valoare
istoric[. Se potrivesc numai @n \[rile cu tradi\ia regalit[\ii, fiind
mo]tenite din vechime.
Regatul Rom`niei avea o temelie curat democratic[ ]i
foarte nou[. El izvor@se din unanimitatea voin\ei na\ionale, deci
@nsemnele lui, acum f[urite, nu puteau s[ pre\uiasc[ mai mult
dec`t materialul lor.
La st[ruin\a guvernului, Carol I primise, @n cele din
urm[, s[ i se fac[ la Arsenal o coroan[ de o\el dintr-unul din
tunurile turce]ti cucerite la Plevna.
Mai mult[ c[utare dec`t desenele cam @ntunecate din
ziare au avut cuvintele primarelui Calafatului, Marin
Dr[gulescu, viitorul na] al logodnicilor. Le v[zuse pe viu, le
luase @ndelung seama la Bucure]ti. Le zugr[vi cu @nfl[c[rare
culorile, str[lucirea podoabelor. Ascultat cu nesa\, izbuti s[
@mp[rt[]easc[ ]i celorla\i ad`nca tulburare ]i m`ndrie ce
sim\ise @n fa\a lor.
Pe cercul de o\el care @ncingea fruntea Regelui, se
arcuiau opt @ncreng[turi. Sus, pe emisferele lor unite, se
sprijinea globul regal. Deasupra lui se @n[l\a "Crucea Dun[rii".
Decora\ia aceasta r[spl[tise vitejia regimentelor ]i osta]ilor
biruitori, le @mpodobise stindardele sub care luptaser[ @n
R[zboiul de Neat`rnare.
Ascult[torii lui Marin Dr[gulescu s-au cutremurat cu
to\ii dinaintea simplit[\ii acestor @nsemne care d[deau
coroanei regale m[re\ie ]i valoare de simbol.
43
 Sim\itori din fire, h[r[zi\i cu o ascu\it[ p[trundere a
min\ii, oltenii dun[reni ]i-au pre\uit Regele @naintea tuturor.
Chiar de la bombardamentul din bateria Carol I, din dealul
Calafatului, la 15 Mai 1877. Acum au @n\eles c[ dorise numai
cununa ce @]i cucerise el ]i solda\ii rom`ni pe c`mpul de lupt[.
Pentru Regina Elisabeta, un giuvaergiu din Bucure]ti
lucrase dup[ porunc[ o coroan[ micu\[ din aur curat, f[r[
niciun fel de nestemate. Perlele care o @mpodobeau erau
strunjite din acela]i pre\ios metal. C[ptu]eala din catifea ro]ie
o f[cea s[ str[luceasc[ bl`nd, solar, mai ales al[turat[ luciului
albastru-o\eliu al celeilalte cunune.
Marin Dr[gulescu, primarul Calafatului, al[turi de cel al
Craiovei, @nso\iser[ prefectul Doljului la Bucure]ti. Porunca
guvernului fusese ca toate districtele |[rii s[-]i trimeat[
delega\ii cu praporele jude\ului pentru a defila la serb[rile
@ncoron[rii. De aceea a putut s[ istoriseasc[ oaspe\ilor lui
Mirica din fir-a-p[r, cum se desf[]uraser[. Vorbele lui
@nfl[c[rate st`rniser[ @nchipuirea fiec[ruia, f[c`ndu-i s[ se
simt[ ca ]i cum ar fi stat fa\[ ]i s-ar fi @mp[rt[]it din str[lucirea
lor.
Serb[rile @ncoron[rii de la 10 Mai 1881 au \inut trei zile,
dup[ datina s[rb[torilor rom`ne]ti.
Au @nceput prin sfin\irea celor dou[ coroane la
Mitropolie. #ntruc`t vechiul ]i sf`ntul loca] nu era destul de
@nc[p[tor pentru acea numeroas[ ]i str[lucit[ adunare, slujba
religioas[ s-a s[v`r]it afar[, @n fa\a lui. Acolo s-au ridicat dou[
tribune. #n cea regal[ au luat loc Regele ]i Regina, Principele
Leopold de Hohenzollern. Il @nso\eau cei doi fii ai s[i,
Ferdinand ]i Carol, dintre care avea s[ se aleag[ c`ndva
mo]tenitorul tronului Rom`niei. #I @nconjurau guvernul ]i casa
regal[. #n ceal[lat[ tribun[ se afla @ntregul corp diplomatic,
av`nd @n frunte pe locotenentul - mare]al Bauer, trimisul
extraordinar al #mp[ratului Austriei ]i al\i mari demnitari ai
statului.
44
Traser[ la un hotel vechi dar bun, din strada "Des gros
Caillioux". De la ferestrele camerelor se puteau bucura de
uimitoarea panoram[ a gr[dinilor de la Champ-de-Mars.
Fane Marincu nu le @ng[duii dec`t o zi de odihn[ dup[
lungul ]i istovitorul drum. Era ner[bd[tor s[ le arate @n
am[nunt Parisul.
#ntr-o diminea\[ luminoas[ pornir[ pe jos, lu`nd @n
tihn[ seama cl[dirilor ]i parcurilor p`n[ la Louvre.
C`nd intrar[ @n sala Denon, Mi\a ]i Fane se a]ezar[ pe
o banchet[ s[-]i trag[ sufletul, s[-]i adune putere pentru c`t
aveau de colindat prin @ntinsul muzeu.
Lui Ilie, care n-avea stare, i se ar[t[ drept @n fa\[ o
scar[.
-Scara Daru! o recunoscu dup[ c`te citise despre ea.
Treptele de marmur[ alb[ lunecau @mbiind spre
platforma de sus. Acolo @]i flutura aripile, ca o chemare,
"Victoria" din Samotrace. Nu i se putu @mpotrivi. Se desprinse
f[r[ o vorb[ de ai s[i. #ncepu s[ urce @ncet, treapt[ cu treapt[,
cu ochii a\inti\i pe statuie.
De ce @nainta, i se p[ru c[ prinde via\[... C[zne]te s[-
]i smulg[ t[lpile de pe ciocul de galer[ pe care fuseser[
pironite. Trupul zvelt i se alunge]te treptat. Piciorul drept
zv`cne]te genunchiul @ntr-o @mpingere @nainte. Tunica sub\ire
flutur[ @n juru-i. S`nu-i tresalt[. Aripile larg desf[]urate
biciuiesc aerul...Toat[ devine un av`nt, o n[zuin\[
frem[t[toare de @n[l\are, de zbor...
Cu fiece pas f[cut, sufletul lui t`n[r tres[rea. #i
@mp[rt[]ea elanul. Devenea u]or, desprins, plutea @ntr-o
arz[toare dorin\[ de a atinge des[v`r]irea...
C`nd ajunse sus @n capul sc[rii, afl[ statuia @mpietrit[
@n mi]carea c[reia doar iscusin\a sculptorului izbutise a-i da
p[relnic imboldul de a se @n[l\a. El era @ns[ altul. Sim\ea c[
acel urcu] fusese unul ini\iatic. #i dezv[luise ceva de nepre\uit,
puterea de a-]i rupe leg[turile telurice.
#]i aminti tot ce citise despre acea oper[ de art[,
descoperit[ @ntr-o insul[ din marea Egee, Samotrace, ]i adus[
@n Fran\a cu 18 ani @n urm[. Fusese cioplit[ dup[ canonul
453
pe urm[ numere primite din Révue médicale, Gazette des
Hôpitaux, Gazette Hebdomadaire, Archives générales de
Médicine, Chirurgie médicale.
Sim\ea nevoia s[-]i urm[reasc[ fo]tii profesori,
lucr[rile lor. Avusese norocul s[ studieze la Paris, @ntr-o vreme
c`nd medicina francez[ avea stele de @nt`ia m[rime.
-Nicic`nd nu vor fi dep[]i\i un Charcot, un Potain, un
Pasteur, ca faim[ ]i descoperiri!
Era deplin @ncredin\at de aceasta. Se m`ndrea a le fi
fost discipol.
Odat[ treaba pe care ]i-o socotea zilnic de c[petenie
ispr[vit[, r[sfoia de pl[cere L' Ilustration, reviste ]i ziare
str[ine. Era lacom s[ afle ce se mai petrecea @n lume. Mai
ales @n Fran\a. Nu se putea rupe cu totul de locurile unde
h[l[duise @ndelung ]i @i d[ruiser[ at`t de mult pentru a deveni
un medic ]i un om @ntreg, @n acela]i timp.
Doar apoi @]i @ng[duia a se @ntinde @n pat pentru o
scurt[ odihn[. #ncerca s[ adoarm[, ]tiind c[ @]i va petrece
mare parte din noapte veghindu-]i mama. Dar nu izbutea
totdeauna. Ceeace citise mai @nainte @i fr[m`nta cugetul. #i
st`rneau amintiri care @l n[p[deau cu totul...
...C`nd ajunseser[ la Paris, Gare de l'Est @l uimise prin
m[rimea ei. Forfota peroanelor, zgomotul asurzitor @n[l\at
p`n[ la boltitul acoperi] de sticl[, @i p[rur[ n[ucitoare.
Fane Marincu luase o tr[sur[. #nainte de a trage la
hotel, @i plimb[ c`tva pe Champs Élysées, de la Arcul de
Triumf din Plaçe de l'Étoile, p`n[ la Plaçe de la Concorde.
Str[b[tur[ apoi Place Vendôme ]i cheiurile Senei p`n[ la
podul Alexandru al III-lea.
}i-ar fi zeflemisit bucuros fratele mai t`n[r, dac[ n-ar fi
v[zut ]i pe chipul Mi\ei sale aceia]i uluial[. Am`ndoi se ar[tau
strivi\i de m[re\ia Ora]ului-Lumin[! B[nuia c[ al[tur`ndu-le,
se g`ndeau la Craiova ca la un t`rg nepricopsit, la Calafat, dar
mai ales la Poiana Mare, sat abia dezghiocat din nisipuri...
-Bree! Ar trebui s[ v[ pun oglind[ dinainte! Dac[ a\i fi
picat acu] din lun[, tot n-a\i fi at`t de n[uci\i!
452
Dup[ slujba ]i binecuv`ntarea arhiereasc[ a
coroanelor, 101 lovituri de tun au cutremurat v[zduhul
Bucure]tilor.
#ntoarcerea la palat s-a f[cut cu aceia]i str[lucire dela
venire.
#n fruntea convoiului a pornit Regele Carol I c[l[rind un
minunat arm[sar alb. Regina urma @ntr-un giuvaer de caret[,
tras[ de opt cai, av`ndu-i al[turi pe oaspe\ii din familia
Hohenzollern. Veneau dup[ ea, tot @n tr[suri regale, @naltul cler
]i demnitarii statului.
Armata se desf[]ura @ncadr`ndu-i, c`te un pluton din
fiece arm[, cu muzica lui militar[.
Ca dovad[ a pre\uirii trecutului, se @n]irau apoi
veteranii din 1848, r[ni\ii R[zboiului de Independen\[, membrii
@nc[ @n via\[ ai Divanului Ad - hoc din 1857. Marile lor
n[zuin\e, Independen\a ]i Regatul sub o dinastie str[in[, se
@mpliniser[ acum. R[m`nea @nc[ un vis, @ntregirea |[rii,
Rom`nia Mare.
Coroanele regale erau purtate de aceia]i patru
generali care le duseser[ la Mitropolie. #I @nso\ea pe fiecare
coloneii lor ]i purt[torii celor patru steaguri decorate cu
"Steaua Rom`niei", ale regimentelor 4 ]i 6 infanterie, 9 ]i 12
doroban\i.
Acest convoi a str[b[tut un Bucure]ti rege]te
@mpodobit cu flori, ghirlande verzi, coroane, steaguri, @n
onorurile militare ale garnizoanei.
Str[zile erau tivite de o mul\ime care, frem[t`nd de
bucurie, @l @nt`mpina cu urale, @l cov`r]ea sub o ploaie de flori.
La palat generalii au pus coroanele @naintea tronurilor
Regelui ]i Reginei, al[turi de steagurile victorioase ale
armatei.
Cei doi pre]edin\i ai Parlamentului au @nm`nat
coroanele perechii regale. Cel al Senatului - @n numele
@ntregului popor - le-a @nchinat ur[ri de via\[ lung[, plin[ de noi
izb`nzi pentru gloria Rom`niei.
45
 Regele Carol, lu`nd coroana, i-a r[spuns @n cuvinte
pu\ine, cum @i era obiceiul, dar tulbur[toare, pline de miez.
Socotea aceast[ str[lucit[ s[rb[toare de 10 Mai @ncununarea
a 15 ani de lupte grele ]i fapte mari. Ea se datora "muncii
ne@ncetate a b[rba\ilor de stat, vitejiei @ntregei armate,
@ncrederii Sale @n poporul rom`n".
C`nd a @ncheiat, adunarea a r[mas c`tva @mpietrit[ ]i
mut[, apoi a izbucnit furtuna uralelor. Tumultul lor nu @ncetase
nici c`nd delega\iile din cuprinsul |[rii @ncepuser[ s[ treac[
pe dinaintea perechii regale. Fiecare purta steagul cu stema
jude\ului s[u. #nchin`ndu-l, a]ternea flori pe treptele tronului.
Marin Dr[gulescu povesti cu glas tremurat c`t de
@nfiora\i se sim\iser[ ei, doljenii, c`nd le venise r`ndul. #]i
@n[l\aser[ frun\ile, cu fe\ele r[sucite c[tre Majest[\ile lor.
B[tuser[ pasul sub flamura Doljului. Nici acuma nu-]i d[dea
seama c`t durase plec[ciunea lui c`nd, @mpreun[ cu alt
primar, @]i a]ternuser[ jerbele de flori la picioarele jil\urilor
regale.
F[r[ @ndoial[ Regele, @n preajma c[ruia se aflase @n
timpul r[zboiului, la Poiana ]i Calafat, @l recunoscuse. O
@n\elesese c`nd i se @nchinase, din sc`nteia de sur`s aprins[
@n privirile o\elii asemeni cununii de pe frunte, mijite ]i @n col\ul
gurii frumoase, chiar ]i din @nclinarea capului mai ad`nc[ ]i
prietenoas[. Nu fusese doar o n[z[real[ a lui. Le b[gaser[ de
seam[ ]i so\ii s[i din delega\ie.
-Mul\umesc lui Dumnezeu c[ mi-a h[r[zit s[ m[
@mp[rt[]esc ]i eu dintr-acea clip[ de slav[, r[splat[ a
p[timirilor din trecut! Ea m-a @nobilat p`n[ la moarte!
Marin Dr[gulescu se @nchinase cu smerenie. Adunat
@n sine, f[cuse un lung popas de reculegere, p`n[ s[ @]i
re@noade povestirea.
A doua zi, pe 11 Mai, urmase o tot at`t de str[lucit[ ]i
plin[ de culoare desf[]urare a breslelor. Fiecare avea
praporele s[u ]i c`te un car alegoric.
46
bine m`inile cu s[pun, s[ fiarb[ scutecile ]i p`nzele folosite,
apa pentru cur[\area mamei ]i copilului trebuia s[ fie bine
clocotit[ dinainte.
La sf`r]itul acestei munci se sim\ea ostenit. Nu de
ceeace f[cuse, ci de neputin\a de a s[v`r]i c`te trebuiau.
#n\elesese c[ la temelia relei st[ri de s[n[tate a multor
s[teni era ne]tiin\a de a se hr[ni cum trebuie ]i lipsa
cur[\eniei. La cei mai nevoia]i s[r[cia, din care izvorau firesc
celelalte dou[. Trebuiau dezr[d[cinate vechi obiceiuri rele,
nep[sarea pentru @ngrijirea lor ]i a copiilor, d[r`mate bordeiele
@nc[ destule @n Poiana ]i chiar @n Calafat. Aerul, soarele,
cur[\enia, trebuiau s[ devin[ legi ale vie\uirii @n toate casele
\[r[ne]ti. A]a ceva cerea timp, lan\ de dispensare la sate.
P`n[ atunci s-ar fi mul\umit cu o moa]e ]i un agent sanitar,
]coli\i cum trebuie.
Mai ales vroia un sprijin puternic din partea statului.
C`nd va putea, va pune um[rul ]i el pentru f[ptuirea unora ca
acestea @n Poiana. Deodat[ @l mustra con]tiin\a c[ spitalul ]i
cabinetul lui @i luau mult timp, furat de la @ngrijirea maic[-sii.
Dar nu se putea lipsi de ele, ]tiindu-]i ajutorul trebuincios.
Nu-i putea ie]i din minte o @nt`mplare petrecut[ cu
c`tva timp @n urm[. Fiindu-i @n drum, se oprise la gospod[ria
destul de cuprins[ a unor fini, chemat s[ vad[ un bolnav. Ce @i
d[duse de ochi acolo, @l uluise. Dar mai ales r[spunsul finei. O
mustrase c[ a pus privata l`ng[ cuhnie, iar @n b[t[tura
pr[fuit[, ticsit[ de or[t[nii, c`\iva porci, oi ]i capre, copiii se
jucau descul\i, se t[v[leau printre g[ina\i, c[c[reze ]i
gunoaie. Femeia m[run\ic[ ]i aprig[ se @mpipotase:
-E]ti t`n[r, na]ule! Da s[ ]tii de la mine! Unde e
murd[rie, e ]i bog[\ie!
O privise furios, dar plecase biruit, ridic`nd a neputin\[
din umeri.
Obi]nuit ajungea c[tre sear[ iar[]i @n odaia sa. Dup[
ce se cur[\a stra]nic pe sine, @]i @ng[duia c`teva ceasuri de
lini]te, r[gaz pe care @l folosea pentru a citi cu plaivazul @n
m`n[. #]i f[cea am[nun\ite fi]e din tot ce era nou ]i @i putea
folosi @n practica lui medical[. #]i @nsemna nout[\ile din cele de
451
strada comercial[. Oprea bri]ca @n dreptul farmaciei \inut[ de
}tef[nescu. #]i lua de aici doctoria poruncit[ cu o zi @nainte,
pentru c[ sporea treptat opiu celor dou[ linguri pe care le
d[dea mamei sale, deocamdat[. Pornea apoi @n trapul s[ltat al
calului, ner[bd[tor s[ vad[ ce mai face. De altfel, acesta era
singurul drum str[b[tut de luni @ntregi.
Ajuns chiar la ceasul pr`nzului, sta l`ng[ Marincana,
silind-o s[ guste din ciorba hr[nitoare de g[in[, r[mas[
singura ei hran[. #n zeam[ zarzavaturile ]i carnea fuseser[
tocate m[runt, neput`nd altfel s[ le @nghit[.
Ca r[splat[ pentru ascultare, c`nd @nghi\ea mai multe
linguri, o m`ng`ia, @i freca bra\ele desc[rnate, osul ie]it al
frun\ii, ceafa. O lini]tea cu vorbe bune ca s[ adoarm[. C[uta
s[-i @nving[ teama de somn, f[g[duindu-i c[ o vegheaz[.
#ncepuse chiar a-i da @nc[ o por\ie de medicament, ca s-o
vad[ lini]tit[, adormind...
Pleca apoi s[-]i vad[ pu\in ]i de sine.
Cur`nd alerga @n fundul cur\ii, unde-l a]teptau
sumedenie de oameni. Poiana neav`nd @nc[ dispensar, @]i
@ncherbase un cabinet @ntr-o camer[ de l`ng[ un ]opron.
V[ruit[ s[pt[m`nal, frecat[ zilnic cu le]ie pe jos, ]i-o
@nzestrase cu o mas[, dou[ scaune, o canapea, dulap de
doctorii ]i o trus[ de instrumente medicale pentru un prim
ajutor.
Bolile @nsemnate care b`ntuiau Poiana Mare erau
oftica, frigurile, pelagra, afar[ de cele @nt`mpl[toare. S[tenii
alergau ca la un M`ntuitor la acel "doctor f[r[ argin\i" care le
da leacuri pl[tite din buzunarul s[u, @i c[uta cu luare aminte ]i
@i burdu]ea cu sfaturi.
Afl`nd cum mureau pe capete copiii ]i femeile la
na]tere, @]i pierduse @nd[tinata st[p`nire de sine. Cum n-avea
vreme de umblat prin sat, chem[ la el prin vechilul cur\ii, pe
r`nd, toate moa]ele de neam din mahalale. Le mu]truluii
stra]nic s[ nu mai taie buricele noilor n[scu\i cu tot felul de
custuri murdare, netrecute prin flac[r[; lehuzelor s[ nu le mai
pun[ past[ de argil[ luat[ din b[t[tur[, ca s[ le opreasc[
s`ngerarea - prilej sigur de infec\ie. Le d[sc[li s[-]i spele
450
Serb[rile @ncoron[rii se @ncheiaser[ @n a treia zi, cu
m[rea\a ]i impun[toarea defilare a armatei rom`ne.
Primarul Calafatului ispr[vise de istorisit tot ce v[zuse
la Bucure]ti. Ascult[torii s[i, care @i sorbiser[ cuvintele, @l
aplaudar[ @ndelung. #i str`nser[ m`inile, ur`ndu-i s[n[tate.
Ciocnir[ cu el c`te un pahar de vin.
Marin Dr[gulescu, b[rbat falnic, @n toat[ puterea celor
43 de ani, le ap[ru parc[ sporit dintr-odat[, devenit mai
impun[tor din m`ndria clipelor tr[ite. Chipul lui frumos,
@ncadrat @ntre inelele b[rbii lungi ]i pletele castanii v[lurite, era
str[luminat de bucurie. Se rosti @nv[p[iat, a]a cum @i era
sufletul:
-Prieteni! Dac[ vroi\i a-mi mul\umi cu adev[rat, ridica\i
aceste urale @n cinstea Regatului Rom`niei ]i a Regelui ei! #n
slujba lor am fost @n vremuri de cump[n[ ]i r[zbel! R[m[sei ]i
acu @n cele de pace ]i @n[l\are! A]a, st[rui-voi p`n[ la ceasu-
mi din urm[! S[ zicem dar[ cu to\ii: Tr[iasc[ Rom`nia!
Tr[iasc[ Regele Carol I!
C`ndva potoli vuietul glasurilor cu m`na.
-S[ ridic[m acum paharul pentru viitorii mei fini, Mi\a ]i
Fane Marincu! S[ le dorim cas[ de piatr[ ]i copii mul\i, ei fiind
adev[ratul aur al vie\ii!
Ochii gale]i i se umeziser[. V[duv, ajuns la a doua
c[s[torie, se afla tot f[r[ urma]i.
Aceast[ singur[ ne@mplinire a sa devenea prin ani
dureroas[ ]i r[bufnea tot mai des.
C[ut[ s[-]i revin[ c`t putu de repede, spre a nu fi
b[gat @n seam[ de nimeni. Strig[ cu toat[ veselia de care era
@n stare:
-S[ ne bucur[m dar[, @mpreun[, prieteni! Slav[
Domnului, avem la ce!
#ndemnul lui f[cu s[ se reverse prea-plinul din inimi.
Oaspe\ii lui Mirica nu mai avur[ nevoie de altul. Se
pornir[ pe chef ]i joc. Petrecur[ trei zile @n ]ir, f[c`nd din
logodna lui Fane Marincu pentru fiecare dintre ei o amintire de
neuitat, iar pe malul doljean al Dun[rii, o legend[ aurit[, la
care @ncepuser[ a visa to\i tinerii.
47

Pr[p[stuit cum era, Fane Marincu nu l[s[ alor s[i ]i
nici neamului lui Mirica r[gazul s[-]i odihneasc[ oasele
zobite, s[-]i mistuie @n tihn[ trufia acelei neobi]nuite ]i
patriotice logodne. #nghiotindu-i pe to\i, @i sili s[ se
dezmeticeasc[, smulg`nd-o ]i pe Mi\ulica din norul de fericire
@n care plutea.
Pus ca pe j[ratec, aproape @nebunit, c[]un[ asupra lui
Vasile Mirica ]i Ioni\[ Marincu s[ gr[beasc[ sorocul nun\ii.
Cele dint`i se @nvolburaser[ viitoarele soacre. Speriate
de r[spunderea preg[tirilor, s[riser[ cu gura asupra b[rba\ilor
s[ st[vileasc[ n[rodul.
Chiar ]i Mi\ulica se @mpotrivea cu toat[ fiin\a ei,
p[r[sirii at`t de pripite a casei p[rinte]ti, a acelui timp de
r[sf[\ ]i desf[tare senin[, c`nd Fane ]i to\i ceilal\i roiau @n
jurul ei, f[c`ndu-i voile, @nc[rc`nd-o cu daruri. Vroia s[ se
cuib[reasc[ c`t mai mult @n el, s[ se obi]nuiasc[ cu noua
stare de logodnic[, @nainte de a trece @n cea de so\ie, cu totul
necunoscut[ ]i nelini]titoare.
Ne]tiutoare @nc[, privirile, m`inile lui lacome, o @nfiorau.
#]i dep[rta mereu g`ndul c[ va fi cu totul @n puterea lor. Il
t[inuia sub str[lucirea podoabelor primite, a zestrei str[lucite
ce i se preg[tea, a tuturor pl[cerilor ]i petrecerilor unde ea
p[]ea st[p`n[ ]i nu supus[, a]a cum @]i ]tia mama, @naintea
p[rintelui s[u. Dar nici Mirica nici Ioni\[ Marincu nu putur[ a
\ine piept st[ruin\ei lui Fane. #i pis[logi @ntr-at`t @nc`t c[pia\i,
leh[mesi\i, @i f[cur[ pe voie, scurt`nd nefiresc logodna la nici
dou[ s[pt[m`ni.
Date cu zorul peste cap, preg[tirile se @mplinir[ de o
parte ]i alta cu str[danie ]i cheltuial[ mare. P`n[ la un loc se
p[zir[ ]i str[vechile, plinele de t`lc datini ale nun\ii oltene]ti.
S`mb[t[, @n ajunul ei, se f[cu petrecere mare @n casa
mirelui din Poiana Mare. Se str`nser[ toate rudele, prietenii.
Osp[tar[, chefuir[. Lui Fane i se rase barba cam sp`natec[ @n
c`ntecul l[utarilor. Apoi to\i @nconjurar[ de trei ori curtea
c`nt`nd, tinerii juc`nd cu voio]ie.
48
casa lui Oncic[, ]i a]a r[v[]it[ de boala f[r[ leac a lui Iulius,
temerile pentru s[n[tatea Ameliei, n[roziile lui Eraclie...
Uneori, c`nd se mai lini]tea ]i @]i revenea ca prin
minune @n puteri, scobora din pat ]i se arunca dinaintea
icoanelor.
Rug[ciunea mut[, p`raiele de lacrimi scurse din ochii
aproape stin]i, @ncordarea min\ii, durerea inimii, cutremurau
m`na de oase care r[m[sese.
-Doamne! Crez @n Sf`nta-|i dreptate! m[rturisea cu
@nfocare. Judec[-m[! Pedepse]te-m[ cum crezi! O merit! M[
supun! Dar[ la ce s[ cad[ isp[]irea p[catului meu peste copiii
]i nepo\ii nevinova\i? Rogu-Te, nu m[ os`ndi prin ei!...Maic[
Precest[! Mum[ @ndurerat[, care ai cunoscut suferin\a pieirii
Fiului T[u! #ndur[-Te! Izb[ve]te-mi urma]ii, odat[ ce iau toat[
povara s`ngelui asupra mea! Nu @mi @ncepui isp[]irea @nc[ de
la pierderea lui Sterie ]i Mi\ei? La ce jertfirea Marioarei ]i a
[lorlal\i nenumi\i?
Se ruga a]a, sleindu-se p`n[ la le]in. Atunci o ridicau
de jos. #i adunau pu\in[tatea @n crivat. Era singura u]urare a
bolii ei suflete]ti.
De ani nu mai cutezase s[ intre @n biseric[. }tiut[
habotnic de credincioas[, silise s[ potoleasc[ uimirile
ascunz`ndu-se dup[ starea ei de sl[biciune. Am`na mereu
spovedania ]i @mp[rt[]ania, sfinte taine ce le-ar fi putut primi
]i acas[. Min\ea c[ le va cere c`nd se va sim\i preg[tit[.
N[d[jduia @ns[ s[ aib[ puterea s[ moar[, duc`ndu-]i taina cu
ea, fie ]i cu pre\ul os`ndei ve]nice. Grija pentru bunul renume
al celor trei feciori, care o @nconjurau cu dragoste, era
@ndemnul s[-]i \ie buzele cetluite.
De c`nd se @ntorsese de la Paris, doctorul Ilie Marincu
se a]ezase @n casele p[rin\ilor s[i din Poiana Mare.
#n fiece diminea\[ pleca cu bri]ca sa galben[,
poruncit[ la Viena, spre Calafat. Lucra numai de dragul
meseriei la spitalul or[]enesc, c`teva ceasuri bune. Dup[ ce
@]i ispr[vea de @ngrijit bolnavii, scobora dealul Calafatului,
p`n[ la bulevard. Cotea pe el. #ndemna apoi pe Cuza Vod[,
449
 Le c`nt[ri jalea ]i zbuciumul, dar tot nu se @mp[c[, f[r[
lacrimi, cu pustiul din via\a ei, de tot lini]tit[!
A doua zi diminea\a trebuii s[ stea fa\[ la
@nmorm`ntarea copilului. N[scut mort, nebotezat, nu era
@ng[duit a fi @ngropat cre]tine]te, @n cimitir. Dup[ obicei, i se
s[p[ o groap[ la r[d[cina unui copac din gr[din[. Fu pus @n
ea @nvelit @ntr-un giulgiu alb. F[r[ slujb[, lum`n[ri sau cruce la
c[p[t`i. Acoperit cu p[m`nt. B[tut bine de-asupra, pentru a
se ]terge orice urm[. Semn c[ nici nu fusese c`ndva pe lume.
-Tot a]a se @ngroap[ ]i c`inii! se c[ii ea, rug`ndu-se ]i
@nchin`ndu-se de iertare.
G`ndul necuviincios @i fulgerase prin minte. Dar i se
sf`]ia inima de mila acelui bo\ de carne. Cine putea ]tii dac[
nu lic[rise @n el, vre-o clip[, sc`nteia dumnezeiasc[ a unui
suflet? Mi\a se @nfior[ toat[ de cruzimea r`nduielior omene]ti.
Zdrobit[ sub ap[sarea at`tor suferin\e, cople]ind-o pe
a sa, cum se @ncredin\[ c[ Lisaveta merge spre bine, porni a
se @ntoarce la Calafat. Casa devenise pentru ea cochilia @n
care se retr[gea ca s[-]i ascund[ suferin\a. Nu fusese @n
stare s[ treac[ drumul p`n[ la socrii s[i. }tia de la Fane ce
chinuri @ndura Marincana. N[d[jduia ca b[rbatu-s[u, care @n
ciuda tuturor cusururilor avea un suflet sim\itor ]i milos, s[ o
@n\eleag[. S[-i ierte lipsa de curaj de a mai @ndura ]i alt[
nenorocire.
Trupul Marincanei se desc[rnase tot. Numai p`ntecele
i se bolbo]a mereu. Chipul @]i pierduse @nf[\i]area
omeneasc[.
Se canonea zi ]i noapte @ndur`nd ghiara de fier care @i
sf`]ia @n r[stimpuri m[runtaiele, visele cumplite @n rarele clipe
c`nd a\ipea, vedeniile sp[imoase care o f[ceau s[ urle, s[ se
zbat[ ap[r`ndu-se de o primejdie numai de ea ]tiut[.
Moartea nepoatei sale iubite, Marioara, floarea
neamului, dezn[dejdea lui Fane, feciorul sufletului ei, se
ad[ugaser[ peste celelalte, zdrobindu-i inima, tulbur`ndu-i
cugetul. Venise apoi na]terea copilului mort al Lisavetei, @n
448
Duminic[ diminea\a, cumnatul de m`n[, v[rul bun al
ginerelui, Costache Marincu, veni la Maglavit, aduc`nd miresei
bradul ne@mpodobit.
Mi\ulica, g[tit[ @ntr-o rochie de atlaz alb toat[ @m-
brod[ruit[ cu fir, dar @nc[ f[r[ g[teala pe cap, @l sprijoni @n
poart[. Pornir[ al[turi, o m`ndre\e de pereche, @nso\it[ de
alaiul tineretului maglavicean, spre cea mai apropiat[ f`nt`n[.
Trebuiau s[ scoat[ @mpreun[ ]i s[ aduc[ acas[ ap[
ne@nceput[. C[ldarea plin[ fu acoperit[ cu un pe]chir
nou.|in`nd-o am`ndoi de c`te o toart[, @]i potrivir[ cu grije
pa]ii, pe drumul @ntoarcerii, s[ nu o verse. Era semn r[u dac[
se uda prosopul. #nsemna c[ viitorul so\ va fi be\iv.
Odat[ ajun]i, fetele ]i b[ie\ii, @n c`ntecul l[utarilor de
sub fereastr[, se @ntrecur[ a-]i ml[dia glasurile al[turi de ei.
#ncepu frumoasa datin[ a g[tirii bradului. O t`n[r[ ]i un fl[c[u
cu p[rin\ii @n via\[, @l @nc[rcar[ cu felurite podoabe ]i fire de
beteal[.
#n vremea aceasta, la Poiana Mare, fl[c[ii satului se
str`nseser[ c[l[ri la poarta lui Ioni\[ Marincu. Purtau straie de
s[rb[toare. Caii lor aveau coamele ]i cozile @mpletite cu
panglici tricolore, canafuri ro]ii la urechi, zurg[l[i la g`t.
C`nd ginerele ie]i @n redingota neagr[, cu flori de
l[m`i\[ la piept, pornir[ cu to\ii s[ ia cu tr[surile - ]i ele g[tite -
na]ii.
#ntr-un lung, bogat ]i zgomotos alai, @ndemnar[ repejor
spre Maglavit. #n bubuitul pu]tilor, troznetul pistoalelor, larm[
de l[utari, chiote ]i c`nt[ri, se apropiar[ de casa lui Mirica.
Mireasa sta @n u]e. Privea printr-un inel de aur
buluceala c[l[re\ilor care r[zbiser[ cei dint`i prin por\ile date
@n l[turi, vestind apropierea celorlal\i. Opri\i @n fa\a sc[rii,
v[taful poienarilor ie]i @n fa\[ ]i @ncepu a zice cu glas mare
col[c[riile.
Apoi Fane cobor@ din tr[sur[. Urc[ treptele repede ]i
\an\o], urmat de na]i. Mi\ulica r[mase cu capul descoperit
dinaintea lui. Mirele @i @nconjur[ cununa @nalt[ de cozi corbii cu
o @ndoit[ salb[ de galbeni. Dep[]ind obiceiul @n d[rnicie, @i
49
trecu dup[ g`t un lan\ gros de aur de pe ale c[rui zale fulgera
sc`nteia c`te unui diamant.
Cu ea de m`n[, @nso\i\i de Oi\a ]i de Marin
Dr[gulescu, intrar[ @n cas[.
#n odaia mare, na]a @nveli mireasa cu voalul prins @n
ghirlande de l[m`i\[. #i anin[ din cre]tet fuiorul de beteal[
care ]iroii asupr[-i, @mbr[c@nd-o @n sclipiri p`n[ la c[lc`ie.
}optit, @i d[du ]i c`teva pove\e, care o ru]inar[ toat[.
P`n[ s[ se dezmeticeasc[, Mi\ulica trebui s[
@ngenuncheze al[turi de mirele ei @n fa\a Mi\ei ]i a lui Vasile
Mirica, cer`ndu-le iert[ciunile. P[rin\ii @i binecuv`ntar[ cu ochii
aburi\i de lacrimi. Ei le s[rutar[ m`inile, cu to\ii icoana veche ]i
sfin\it[ a casei, dup[ ce se @nchinaser[. #n sf`r]it socrul mic
@ncredin\[ ginerelui s[u grosul sun[tor al zestrei.
Mirica chihoti @nc`ntat, v[z`ndu-i uluiala. Doi b[rba\i
v`rto]i @i puser[ dinainte sacul mare, plin mai bine de jum[tate
cu galbeni zorn[itori.
Cum slujba cununiei se s[v`r]ea la biserica Sfin\ii
Voievozi Mihail ]i Gavril, convoiul se alc[tui iar, pornind c[tre
Poiana Mare. V[taful poienarilor c[l[rea @n fruntea lui, purt`nd
bradul @mpodobit. #l urmau ceilal\i tineri cons[teni ai s[i ]i to\i
fl[c[ii din Maglavit.
Alerg`ndu-]i bidivii, ei se @ntreceau @n chiuituri ]i
strig[turi, @]i slobozeau pistoalele. #nghesui\i @n dou[ c[ru\e,
l[utarii nu @ncetau a zice de c`nd ie]iser[ pe por\ile lui Mirica:
"Ia-\i mireas[ ziua bun[
De la tat[, de la mum[
De la fra\i, de la surori,
De la gr[dina cu flori!"
sau @ng`nau stins topindu-]i triste\ea pe strune:
"Of! Of! Pl`nge\i ochi ]i l[cr[ma\i,
C[ a]a a\i fost ursa\i!...Of!.. Of!.
Dela un timp, leh[mesindu-se de at`ta jelanie, trecur[
la c`ntece mai vesele. Dup[ ei, @n tr[sura @nt`ia, st[teau
\an\o]i, @nfip\i @n perine, veseli ]i ar[to]i, ginerele ]i na]ul.
#ntr-a doua, str[luceau mireasa ]i na]a.
50
pe c[ma]e. Atunci doctorul, ]tiut de bl`nd ]i cump[nit @n
mi]c[ri, @i uimi pe to\i croindu-i peste obraji dou[ palme
zdravene. Lisaveta c[zu peste perine ]i r[mase acolo dintr-
odat[ ame\it[.
Poftindu-i afar[ pe to\i, o dezveli ]i @ncepu s[ o apese
u]or @n josul p`ntecului.
C`nd ie]i n[du]it din odaie, le zise:
-Se potoli! #nghi\i o lingur[ bun[ de po\iune
calmant[...Nene Oncic[, cumnat[ Mi\o, nu v[ speria\i! #i va
trece! Deseori lehuzele au astfel de tulbur[ri. Mai ales c`nd
afl[ c[ pruncul li s-a n[scut mort. Sufer[ o zguduitur[ a
@ntregului sistem, nervos, ]i a]a @ncercat de chinurile facerii.
Mi\a r[mase toat[ noaptea @n ietacul Lisavetei care
dormi lini]tit. A]ezat[ @ntr-un fotoliu, neput`nd s[ a\ipeasc[, o
h[ituir[ tot felul de g`nduri. Mai ales acela c[ @]i dorise cu
@nfocare o cas[ de copii...Dar ce vedea @n cea a cumna\ilor
s[i?...Eraclie, @nt`iul lor n[scut, b[iat de 15 ani, fusese dat
afar[, a doua oar[, din ]coal[, pentru joc de c[r\i, chefuri,
mers la dame. Acum, luat acas[, de frica b[t[ilor lui Oncic[,
fugea din zori pe fereastr[, hoin[rind cu derbedeii prin sat. Se
@ntorcea pe aceia]i cale, @n viul nop\ii. H[mesit, pr[da c[mara.
Tat[-s[u se d[dea de ceasul mor\ii s[-i g[seasc[ vre-
un pension care pe bani grei s[-l primeasc[. Nu c[ s-ar fi
ar[tat cu r`vn[ pentru carte - de]i prinsese bine mai mult dup[
ureche franceza ]i germana - ci numai s[-l ]tie str`ns de pe
drumuri. Dar starea nevesti-sii @l @mpiedica s[ plece la Craiova.
Urm[torul copil, Amelia, ajuns[ cam la v`rsta Marioarei,
pl[p`nd[, mereu chirnav[, o luaser[ de la c[lug[ri\e,
urm[rindu-i starea mereu speria\i s[ nu dea @n oftic[. Iulius,
cel de al treilea, se ridicase greu @n picioare ]i vorbise foarte
t`rziu. N-apucaser[ s[ r[sufle u]ura\i, c[ d[duse @n "boala
copiilor". Crizele lui dese ]i cumplite @nebuneau de spaim[ ]i
mil[ toat[ casa. Doar cei mai mici, Costic[ ]i Margareta, se
ar[tau de o dat[ mai zdraveni, p[rin\ii fiind cu ochiii pe ei.
-Iote ce bucurie culeser[ bie\ii mei cumna\i dup[ urma
a cinci copii @n via\[, din cei opt n[scu\i p`n[ acum!
447
Venise un vechil, trimis de Oncic[ Marincu, rug`nd-o s[-l
@nso\easc[ de grab[ la Poiana. Lisaveta, cumnat[-sa, sc[pat[
de muncile grele ale unei faceri, o striga mereu.
Se sperie. Tremur`nd toat[, se ag[\[ de g`tul
b[rbatului s[u.
-Nu! Nu m[ mai duc, F[nelicule! Nu pot! Crede-m[! Ale
dou[ feti\e, de le botezai abia n[scute, Silvia ]i Mariana, de
fiecare dat[ murir[ sub ochii mei. Oi fi blestemat[ s[ n-am
noroc nici de fine! }i asta @nainte de a ...
Izbucni @n pl`ns. Nu @ndr[zni s[-i r[scoleasc[ durerea,
numindu-]i copila pierdut[.
-La ce s[ fiu piaz[ rea ]i pruncului [sta abia venit pe
lume? Dac[, Doamne fere]te, iar[...
Fane o dezlipi de el, scutur`nd-o.
-{sta fu b[iat! Se n[scu mort! Lui nu mai ai ce-i face!
#n schimb Lisaveta are nevoie de tine! St[p`ne]te-te ]i du-te!
Cic[, pare c[ ]i-a pierdut min\ile...
#ntr-adev[r, st[tuse l`ng[ cumnat[-sa mai t`n[r[ @n
clipe grele. Frumuse\ea-i bl`nd[, glasu-i dulce, bun[tatea ce
se rev[rsa din f[ptura ei, @i fusese am[r`tei mume
binef[c[toare. Dar acum ea @ns[]i trecuse prin focul unei
dureri pustiitoare. Olga, feti\a dint`i, murise de mic[. N-
avusese c`nd se lega de ea. Totu]i suferise cumplit. Doar
na]terea Marioarei o vindecase. Frumoas[, @nzestrat[, fusese
13 ani m`ndria, bucuria, rostul vie\ii ei. Le luase toate cu ea!
-Ce s[ mai pot d[rui dintr-un suflet sec[tuit? se tot
@ntreba Mi\a Marincu, hurducat[ de t[sur[, pe drumul Poienii
Mari, timp de un ceas ]i mai bine.
C`nd intr[ @n ietacul r[v[]it, v[zu mald[re de
cearceafuri @ns`ngerate pe jos, copilul v`n[t aruncat @ntr-o
cop[i\[. Moa]a ]i @nc[ o femeie de-abia o \ineau pe Lisaveta
@n pat. Se zb[tea, gemea, @]i striga pruncul, de @\i rupea inima.
Oncic[ se @nv`rtea de colo p`n[ colo, fr`ng`ndu-]i
m`inile. Doctorul Ilie Marincu @ncerca s[ prind[ capul lehuzei
pentru a-i da o doctorie. Dar @n zv`cnelile ei, ]i-o v[rs[ toat[
446
}tiindu-se frumoas[, @nc[rcat[ de giuvaeruri, dovada
iubirii ginerelui ]i d[rniciei p[rin\ilor, privit[ cu @nc`ntare de to\i
ochii, Mi\ulica era numai z`mbet. #i fusese dat harul de a se
aduna toat[, de a tr[i din plin doar clipa de fa\[. #n bucuria
acesteia, m`ndr[ de norocul ei, @nconjurat[ de tot neamul, nu
avusese c`nd sim\i @nc[, junghiul desp[r\irii ]i al @nstr[in[rii.
Chipe]e ]i t`n[r[, Oi\a Dr[gulescu, tr[g`ndu-se din
St[noii poienari, @]i @ncle]tase f[lcile s[-]i @n[bu]e oftatul. O
umbr[ i se a]ternuse pe chip. #]i amintea c[ numai cu pu\ini
ani @n urm[, de]i tot fat[ mare ]i de oameni avu\i - dar nu pe
at`t de boga\i ca Marincii ]i Mirica - nu-i fusese @ng[duit[ o
nunt[ mare ]i f[loas[ ca aceasta. Numai pentru c[ ea luase
un v[duv, fiindu-i a doua so\ie. #ndr[gostit[ foc de falnicul
primar al Calafatului, atunci nu i se p[ruse o jertf[ prea mare.
P[rerea de r[u venise pe urm[. Mai ales acum, f[c`nd
deosebirea, se socoti nedrept[\it[ de soart[ ]i o podidi o
triste\e, ca o presim\ire rea.
Dup[ ele urmau c[ru\ele cu zestrea Mi\ulic[i. Covoare
le sp`nzurau pe de l[turi, ca s[ @mbucure, cu bog[\ia ]i
coloritul lor viu, ochii privitorilor. #n mijloc, pe l[zile cu haine,
albituri, v[s[rie ]i c`te alte lucruri trebuincioase unei
gospod[rii noi, se aridicau d`mburi de perne, c[p[t`ie ]i suluri
de macaturi.
Din fericire, nu se @ncruci]ar[ pe drum cu alt[ nunt[.
Na]ii, p[rin\ii, nunta]ii putur[ s[ r[sufle u]ura\i. Se zicea pe la
ei c[ o astfel de @nt`lnire aducea nenoroc, chiar moartea uneia
dintre mirese.
Dup[ cununia religioas[, so\ ]i so\ie, pornir[ a ie]i cei
dint`i din biseric[. Trec`ndu-i pragul, Mi\ulica @ncerc[ s[-l
calce pe picior. A]a o @nv[\ase na]e-sa, ca s[-]i st[p`neasc[
b[rbatul. #nv[lind-o, @i ]optise ]i c`teva vorbe de ru]ine, care o
tulburaser[ ad`nc. Numai frumuse\ea ]i evlavia slujbei o
lini]tise, f[c`nd-o s[ le dea uit[rii.
Sim\indu-i condurul de atlaz asupra pantofului s[u de
lac, Fane Marincu tres[rise. Ferindu-se @n l[turi, o fulgerase cu
privirea, strecur`ndu-i printre din\i:
51
 -Jurato! Cutezan\a asta va s[ mi-o pl[te]ti! S[ ]tii! #n
casa mea va c`nta numai coco]ul!
O \intuise locului cu m`n[ tare. L[sase puhoiul
nunta]ilor a se scurge pe l`ng[ ei.
#n pia\a din fa\a bisericii se ]i @njghebase hora miresei.
Fiecare alerga s[ se prind[ @n ea. #n mijloc, l[utarii @ncepuser[
a zice "nuneasca" cu s`rg. Na]ii, socrii mari ]i mici, rudele, @]i
@n]irau domol ]i leg[nat pa]ii, @n a]teptarea mirilor.
#mpriin\`ndu-se de buluceal[, @ncruntat ]i v`n[t la chip,
Fane @]i trase cu putere mireasa dup[ el. O t`r@ @mbr`ncit,
p`n[ @n spatele sf`ntului loca], unde @]i ]tia adus[ tr[surica.
-Urc[! o @ndemn[ aspru.
#i ridic[ v[lul, beteala ]i lunga poal[ dinapoi a rochiei,
@nghesuindu-le pe l`ng[ ea. Biciui ]argul. Str[b[tu @ntr-un
iure] palma de loc ce @i desp[r\ea de casa p[rinteasc[.
-Coboar[! @i porunci tot at`t de r[stit, odat[ ajuns la
poarta din spatele cur\ii.
-F[nelicule! F[nelicule! @ng`n[ ea mereu, cu p`raie de
lacrimi pe obraji.
Surd ]i orb, o t`r@ prin dosul casei spre od[ile mai
ferite, r`nduite de Marincana pentru luna lor de miere. O
@mpinse @ntr-una, f[r[ vorb[. Tr`nti u]a dup[ ea. O @nchise cu
cheia. Nu lu[ @n seam[ c[ @ncepuse a bate cu pumnii @n t[blie,
pl`ng`nd cu hohote.
Str[b[tu casa tot mai hot[r@t. Ie]i @n curte, unde
trep[dau finele ]i slugile, care spre cuhnie, care a]tern`nd
]iragul de mese. O c[ut[ din ochi pe Stancea, m[tu]e-sa,
r[mas[ anume s[ le privegheze.
-Mama dadii?
-Fane? Singur, gineric[? se mir[ ea, v[z`ndu-l
al[tur`ndu-i-se zorit.
Nepotul @i puse @n palm[ cheia. #i ]opti c`teva vorbe
care o l[sar[ @ncremenit[. }i mai uluit[ fu urm[rindu-l cum
alerga spre tr[suric[. Ie]i din curte biciuind ]argul. O lu[ gonit
pe drumul Calafatului.
52
#n neamul Marincilor fiecare prop[]ea dup[ pricepere
]i dup[ trud[. S-ar fi putut socoti mul\umit, dac[ o alt[
nenorocire n-ar fi lovit ramura lui cea mai v`rstnic[.
La 7 August 1900, Marioara, frumoasa ]i @nzestrata
feti\[ a lui Fane Marincu, se pr[p[di la Glion, @n cantonul Vad
al Elve\iei. Nici priceperea doctorilor str[ini, nici aerul curat al
Alpilor nu-i putuser[ vindeca pl[m`nii ciurui\i de oftic[. Murise
pe nea]teptate, tocmai c`nd p[rea c[ starea i se
@mbun[t[\e]te. Fusese doar binele dinaintea sf`r]itului!
Vestit @n prip[, Fane Marincu nu @]i mai g[si @n via\[
vioaia copil[, ci o p[pu]e de cear[, g[tit[ mireas[, culcat[
@ntre horbotele unui sicriu. V[z`nd-o, le]inase. C`nd @]i
revenise, nu-i mai r[m[sese dec`t s[ @nchid[ tronul de stejar,
s[-l bage @ntr-altul de plumb. Cetluit ]i acela, s[-l duc[ @ntr-un
vagon mortuar legat la trenurile a]teptate prin g[rile multor
\[ri.
Drumul @ntoarcerii p`n[ la Calafat a fost lung. Pentru
p[rin\i, un nesf`r]it chin. Ajun]i, se mirau unul de altul cum
putuser[ s[ @ndure at`ta suferin\[. De bun[ seam[, datorit[
acelei amor\eli a sim\urilor ]i judec[\ii pe care izbitura unei
mari nenorociri o d[ la @nceput, totdeauna.
#i f[cur[ Marioarei o @nmorm`ntare ca o nunt[.
Luar[ parte la ea, ame\i\i de c`ntecele sf`]ietoare ale
popilor, fumul lum`n[rilor, valurile aromitoare de t[m`ie.
#nzestrar[ cele ]ase orfane care, @mbr[cate mirese, \inuser[
panglicile de atlaz alb ale dricului. D[ruir[ de poman[ din
bel]ug. Se reg[sir[ apoi, cu sufletele pustiite dinaintea unui
mald[r de p[m`nt, peste care vrafurile de flori @ncepuser[ a se
ve]teji, mirosind a mort.
Lua\i de via\[ - o urzeal[ de am[r[ciuni printre care
arar se strecura firul de beteal[ al unei bucurii, - trebuir[ s[-i
fac[ fa\[. #]i st[p`nir[ durerea lor, pentru a o u]ura pe a celor
apropia\i.
Mi\a fu trezit[ @ntr-o noapte din chinurile unui somn
b`ntuit de vise rele, cum avea de la pierderea Marioarei.
445
#n schimb a m[rit d[rile asupra mo]iilor arendate cu
proprietarii locuind @n str[in[tate, taxele de timbru, mo]tenire,
@nregistrare.
A @mprumutat 15 milioane de lei de la Banca Na\ional[,
spre @ndrept[\it[ m`ndrie a lui Eugeniu Carada, care o
@nfiin\ase ]i condusese asfel @nc`t s[ fie @n stare a @]i ajuta
partidul ]i |ara, singurul \el al vie\ii.
#ncet, trudnic, criza @ncepea a fi @nvins[.
Bog[\iile |[rii r[m[seser[ neatinse, pre\uirea lor
sporise, mai ales a petrolului. De]i mai avea @nc[ de luptat
p`n[ la deplina independen\[ economic[, cu putin\[ peste
c`\iva ani, c`nd se va avea mijloace pentru r[scump[rarea
tuturor c[ilor ferate, Rom`nia @ncepuse a rec`]tiga @ncrederea
politicienilor ]i bancherilor str[ini.
Lucru rar @n moravurile politice rom`ne]ti, opozi\ia se
al[turase @n cea mai mare parte str[daniilor guvernului.
P`n[ ]i firea p[rea c[ \ine cu liberalii.
Iarna fusese darnic[ @n z[pezi. Prim[vara ploile c[zu-
ser[ la timp; vara c[ldura potolit[ @ntre scutur[rile norilor.
P[m`ntul, @n sf`r]it @ndestulat de ap[, rodise vara din
bel]ug @n toat[ |ara, mai ales @n c`mpia dun[rean[.
-Doamne, nu suntem vrednici a-|i mul\umi! murmurau
recunosc[tori poienarii, r[zbind la secerat printre lanurile dese
de gr`u, cu spicele brobonate de boabe.
-#\i @ntors[]i iar fa\a c[tre noi!
-De-a]a bi]ag, auzir[m numai din b[tr`ni!
-{i de pieir[ an de foame, ar avea dup[ ce s[ le par[
r[u! g`ndeau \[ranii intr`nd toamna prin tarlalele de porumb.
Le desf[ceau r`ndurile, fo]nind viu, cu bra\ele, ca pe
undele r[coroase ale Dun[rii. Cocenii, de un stat de om, cu
frunze mari c[rnoase, de un verde negriu, legaser[ ]tiule\i ca
pe bra\. Fiecare @]i flutura @n adierea v`ntului m[tasea sub\ire
]i aurie din v`rf.
Recoltele bogate aduceau iar[]i porcoaie de galbeni @n
Rom`nia ]i c`t de c`t lini]tea p[relnic[ a satelor.
444
Stancea se cruci de c`teva ori, p`n[ s[-]i vin[ @n fire.
#nt`iul s[u g`nd fu la mezinu-s[u, Cun[. Repezi un logof[t
dup[ el. Numai apoi desferec[ u]a ]i intr[ la Mi\ulica.
-Ce-i f[cu]i, fata mea? Din ce-l lu[?
Mireasa se @nec[ de pl`ns, hohoti @ndelung, f[r[ a-i
r[spunde.
I se rupse inima v[z`nd m`ndre\e de fat[ cu ochii ro]ii,
fa\a umflat[. P`raiele lacrimilor @i @nmuiaser[ horbota de la g`t
]i pieptul de atlaz al rochiei.
#i scoase bini]or v[lul bo\it ]i cununa din cre]tet. Lu[
un prosop ]i @ncerc[ s[ o ]tearg[ toat[. O @mbr[\i]e apoi,
@ndemn`nd-o cu bl`nde\e:
-Taci cu dada! Nu te mai jeli a]a, c[ nu e bine.
Lini]te]te-te, s[ nu te auz[ careva! Nu trebuie s[ afle nimeni
c[ te n[pusti [l n[rod acia! #mi veni un g`nd! Coperim ru]inea
ce azv`rli Fane asupra noastr[, a tuturor! Trimes[i dup[
nen-tu Cun[.
-#h@! @ncuviin\[ @n sf`r]it Mi\ulica ridic`ndu-]i chipul ud
din bra\ele care o leg[nau duios. Bine f[cu]i t[lic[, mama
dadii! S[ vie nenea Cun[ s[ ne ajute!
Se sf[tuir[ @n ]oapt[ to\i trei. Nu era altceva de f[cut
dec`t s[ mearg[ St[ncun[ s[ vesteasc[ nunta]ilor @nt`m-
plarea, a]a ca o ]otie tinereasc[! Fane Marincu @]i furase
din pragul bisericii nevasta! Pornise cu ea spre un loc ne]tiut,
ner[bd[tori s[-]i petreac[ c`t mai repede doar @mpreun[!
Chiar @n lipsa lui, nunta se va desf[]ura firesc, cu osp[\, joc, ]i
se vor da darurile!
#n\eleg`nd acestea, Mi\ulica f[g[dui s[ tac[ m`lc, s[
r[m`ie z[vor@t[ @n odaie, s[ nu o mai cear[ pe maic[-sa,
pentru a-i cru\a am[r[ciunea, s[-]i @ndure singur[
dezn[dejdea cu care p[]ise @n via\a de so\ie.
A]a ]i f[cu St[ncun[ Marincu. Spuse adev[rul doar
fratelui s[u Ioni\[ ]i Marincanei. #nverzi\i, speria\i, ace]tia @]i
\inur[ buzele cetluite. C[znir[ s[ se arate chiar veseli @n toiul
petrecerii.
53
 Ascult`nd povestea ticluit[ de Cun[, Vasile Mirica nu se uimi
peste m[sur[. #]i d[duse seama cu c`t[ @nfl[c[rat[ ner[bdare s-o
aib[ @n puterea lui @i urm[rise Fane Marincu copila. #i b[nuise firea
p[tima]e, nest[p`nit[. Nu @ncuviin\[ @n sine lipsa lui de judecat[,
dispre\ul ce @l ar[tase p[rin\ilor, oaspe\ilor, r`nduielilor. Se str[duia
@ns[ s[ o ia f[\i] ca pe o toan[ furtunatec[, socotind-o dovada unei
prea @nfocate iubiri. Trebui s[-]i lini]teasc[ nevasta, a c[rei inim[ de
mam[ se @nfiora de grija fetei, at`t de pr[p[stios smuls[ din mijlocul
lor. Ca ]i cuscrii lui, Mirica @n\elesese c[ nu mai putea schimba
nimic. Se cerea, pentru cinstea obrazului, s[ fac[ fa\[ nea]teptatei
@mprejur[ri. Mai ales trebuir[ s[ @ndure @mpreun[ glumele ]i vorbele
tot mai de][n\ate ale nunta]ilor, care sporeau odat[ cu golirea
c[nilor de vin.
C[tre sf`r]itul osp[\ului, spre ivirea zorilor de Luni, na]a
@mp[r\i mesenilor, @n locul miresei, pe]chirele noi ]i @nflorate, a]a
cum cerea obiceiul. Iar ace]tia o cinstir[ chiar @n lips[ pe proasp[ta
nevast[ cu bani, dup[ puterea fiec[ruia, ca s[-i fie gospod[ria c`t
mai bogat[.
Apoi nunta se sparse. Pricepur[ c[ acei negustori de vaz[,
odat[ ajun]i arenda]i, @ncepuser[ a se rupe de obiceiurile satului.
Dovad[ era chiar nesocotita plecare a mirilor din mijlocul lor. A]a c[
li se p[ru aproape firesc ca luni dup[ pr`nz, s[ nu se mai joace
plosca cu rachiu ro]u ]i c[ma]a miresei la un alt chef.
Mirica cu ai lui plecase printre cei dint`i spre Maglavit. El ]i
Mi\a lui erau doritori s[-]i r[sufle @n tihn[ nedumeririle, iar pe Cati o
luase cu frig ]i sf`r]eal[ dintr-odat[. Poienarii, mai de v`rst[, avur[
prilej s[ c`rteasc[ @ndelung @ntre ei.
-Alde Marincu, de c`nd se procopsir[, se sume\esc
deasupra noastr[!
-Nu v[zu]i! #]i fac r`nduielile dup[ voie!
-Ce dac[ Fane al lui Ioni\[ o fi tob[ de carte ]i umblat prin
str[in[t[\uri?
-Cu at`t mai v`rtos s-ar fi cuvenit s[ se poarte cuviin-cios!
S[ fi r[mas @ntre cei dintre care i se ridic[ neamul, p`n[ la sf`r]itul
nun\ii!
-S[ nu se creaz[ cobor@t cu h`rzobul din cer!
A treia zi dup[ nunt[, miercuri, Fane nu se @ntorsese @nc[ la
Poiana, spre dezn[dejdea alor s[i. #ntre timp St[ncun[ alergase la
Calafat s[ afle de el.
54
fa\a lui Carol ca o temeinic[ chez[]ie. Era ]i dovada vie a
m[iestriei sale de a-l fi schimbat din @mpotrivitor @n supus
plecat.
La investitur[, noul prim-ministru a \inut o cuv`ntare
plin[ de patos. B[rbat impun[tor, @]i purta f[los cei 68 de ani.
Chipul s[u cu tr[s[turi prelungi, boiere]ti, luminat de argintul
p[rului, must[\ilor ]i ciocului era ca retezat de dou[ linii
orizontale. Spr`ncenele r[m[seser[ negre ]i t[ietura aspr[ a
gurii v[deau o fire d`rz[, dezmin\it[ doar @n politic[. #mp[timit
de putere, se r[sucise de mai multe ori @n via\[, ca s[ o
cucereasc[ sau s[ o p[streze.
Cu ironia ]i inteligen\a sa mu]c[toare, Titu Maiorescu
spunea: "Sturdza e p[truns de credin\a c[ se d[r`m[ statul
dac[ nu este el la guvern".
Atunci, dragostea de |ar[ pe care, cu toate gre]elile
f[cute @n trecut, nimeni nu i-o putea nega, ]i-a rev[rsat-o @n
astfel de cuvinte @nc`t a izbutit s[ par[ tuturor, a]a cum el
@nsu]i se socotea, omul ales de Pronie @ntr-acea @mprejurare
grea.
P[trunse @n inimile celor ce @l ascultau, @ndemnurile
sale au r[zbit apoi ca un prelung ecou pe @ntreg cuprinsul
Rom`niei. Ceruse curajos locuitorilor ei, de toate st[rile, jertfe,
chiver-nisirea banilor, sc[derea cheltuielilor de prisos.
-"Ne afl[m @n zile de mare cump[n[. Datori suntem s[
s[rim cu to\ii ca s[ salv[m Patria, s[ ne salv[m prin noi
@n]ine!"
Aceste trei vorbe pe care le rostise str[luminat, liberalii
le vor socoti profetice. Vor r[m`ne flamura sub care vor lupta
@n viitor pentru bun[starea ]i prop[]irea |[rii.
Guvernul liberal alc[tuit de Sturdza, puternic, bine
@nm[nunchiat, a pornit hot[r@t a-]i @ndeplini programul
A @nceput prin @mpu\inarea func\ion[rimii, ajuns[ de la
Cuza Vod[ p`n[ atunci, o adev[rat[ plag[. A mic]orat
salariile civililor ]i militarilor r[ma]i @n slujbe, cu un anumit
procent chiar pensiile.
A t[iat la s`nge cheltuielile statului. Impozitele directe
le-a a]ezat cu m[sur[, @nc`t a @ng[duit @nviorarea comer\ului.
443
z[logirea pe 12 ani unor bancheri a venitului pe h`rtia de
\ig[ri.
Dar aceast[ dezn[d[jduit[ @ncercare de jegm[nire a
Rom`niei se lovise de o stra]nic[ @mpotrivire chiar @n s`nul
partidului s[u, de o adev[rat[ r[scoal[ @n r`ndurile opozi\iei ]i
de hot[r@ta ne@ncuviin\are a Regelui Carol. #n sf`r]it, leh[me-
sindu-se de luptele ]i schismele din partidul conservator, de
v[dita lui nevolnicie de a face fa\[ @mprejur[rii, dar mai ales de
cat`reasca @nc[p[\`nare a lui Carp de a nu schimba nimic din
planurile sale economice, f[cuse cea de pe urm[ @ncercare.
Cu obi]nuita ]i sub\irea-i diploma\ie, Regele @l @ndemnase a fi
mai @ng[duitor, mai ml[dios. Se d[duse pild[ chiar pe sine,
care cedase de multe ori.
Plin de \`fna-i nedezmin\it[, cu musta\a @n\[foiat[ ]i
monoclul sticlindu-i @n ochi, prim-minstrul @i r[spunsese cu glas
t[ios:
-"C'est le tort que Vôtre Majesté a eu!"
Se rostise @n fran\uze]te, @n t[cerea st`njenit[ a celor
din jur.
De-altfel, @ntr-aceast[ limb[ se desf[]urau consiliile
regale, c`nd cei mai mul\i mini]tri din guvern aveau doctorate
luate la Paris. |in`nd seama de cele dou[ bunice
fran\uzoaice, Carol de Hohenzollern o deprinsese bine din
copil[rie, ]i pe l`ng[ mama sa, Joséphine de Baden. Dar o
rostea cu un puternic accent teutonic. Oricum, se sim\ea mult
mai la largul s[u c`nd putea folosi germana chiar cu Petre
Carp, dar mai ales cu Sturdza ]i Maiorescu, to\i ]coli\i de
tineri la Berlin.
Sfid[tor se ar[tase prim-ministrul ]i c`nd @]i d[duse
demisia, neprimind vot de @ncredere @n parlament.
R[sufl`nd u]urat, Regele l-a chemat numaidec`t la
putere pe ]eful Partidului Liberal, la 14 Februarie, pe D. A.
Sturdza. Acesta era pe atunci b[rbatul rom`n de stat @n a
c[rui pricepere ]i credin\[ cuviincioas[ avea cea mai mare
@ncredere. De altfel, @ndelungatele ]i str[lucitele sale studii @n
]tiin\e economice, financiare ]i istorice f[cute @n Germania,
neobi]nuita sa putere de munc[, cinstea nep[tat[, st[teau @n
442
Se @ntorsese val-v`rtej, f[r[ s[-l fi v[zut, otr[vit numai din
c`te auzise. Le @mp[rt[]i Marincanei ]i lui Ioni\[, socotind c[ nu mai
are de ce s[-i cru\e. Cu Mi\ulica nu se sim\i @n stare s[ dea ochii. #i
spuseser[ despre ea c[ nu mai contene]te din pl`ns ]i c[ nu bag[
@n gur[ dec`t ap[!
Fane Marincu se @nfundase @n cel mai deochiat han din
Calafat. #]i chemase prietenii de zaiafet. N[imise taraf de l[utari s[-i
zic[ la ureche ]i cele c`teva curve ale t`rgului .
Pornise un chef de][n\at. Le luase pe toate la r`nd, urc`nd
cu fiecare la odaie. Desm[\ul nu-l ostoise, @nt[r`t`ndu-l mai tare. #l
@nebunea g`ndul c[ av`nd-o @n puterea lui, o l[sase pe Mi\ulica
fecioar[. Nemaiput`ndu-l @ndura, joi noapte plec[ val-v`rtej. #]i biciui
calul p`n[ ajunse la Poiana. Era t`rziu. #]i trase @n dosul cur\ii
adormite tr[surica. Cunoscut de c`ini, ajunse @n spatele casei
nesim\it de nimeni. Geamul de la odaia lui era cr[pat. #l @mpinse
bini]or ]i s[ri cu grije @n odaie.
Mi\ulica, u]or a\ipit[, se trezi speriat[. Se ridic[ dar nu apuc[
s[ \ipe. Astup`ndu-i gura cu palma, Fane o r[stigni de-a curmezi]ul
patului.
La c`teva zile Vasile Mirica venise la Calafat cu treburi
grabnice. Dup[ r[fuirea socotelilor, omului s[u de @ncredere de la
han i se p[ru @ntunecat, r[stit, ca niciodat[. I se n[z[ri c-ar fi nimerit
s[ se arate p[rta]ul am[r[ciunii sale.
-R[u @mi pare c-afla]i, coane Vasilache! Da, nici c[ se putea
altcum! Url[ t`rgul de chiolhanul f[cut de ginerele dumitale, aci, chiar
@n noaptea nun\ii!
-Ce vrai a zice, jup`n Nicolaie?
V[z`nd muntele acela de b[rbat cl[tin`ndu-se ca tr[znit,
@ncepu s[ se b`lb`ie, pricep`nd c[ a c[lcat @n str[chini.
-P[i, s[ vezi dumneata...Auzii ]i io...niscaiva vorbe...
Mirica @l apucase de pieptul surtucului, scutur`ndu-l pe
burduh[nos ca pe un pai. Ochii lui verzi se @negriser[ de m`nie.
-Spune odat[! Ce m[ fierbi? Pulbere te fac!
Speriat, jup`n Nicolaie @i povesti din fir-a-p[r tot ce ]tia.
Vasile Mirica r[mase c`tva pironit locului. Apoi se smulse ca
din r[d[cini. Se pr[p[stui afar[ din han. Porni s[ treapede uli\a,
m[cin`ndu-]i furia ]i ru]inea singur, f[r[ martori.
-Doamne! Cui @ncredin\ai floarea mea de copil[? Unui stricat!
Chiar @n ziua nun\ii o p[r[si! #n]ir[ @n v[zul lumii t`rfele
55
Calafatului...Cum de m[ @ncrezui c[ poci cump[ra fericirea Mi\ulic[i
mele, cu jum[tatea unui sac de aur? M[ p[c[lii, judec`ndu-l dup[
p[rin\i ]i rudenii! Da, ce? Nu s-a mai v[zut din oameni cumsecade
ie]ind nemernici? Io sunt @nt`iul vinovat de nenorocirea fetei! M-au
luat cu zorul! M[ l[sai orbit de averea Marincilor! De viitorul
nepricopsitului, om cu carte, de @i meli\[ gura p`n[ te n[uce]te! }i
acu, ce s[-i fac? M[ aflu @ntre dou[ focuri! Spre care s[ alerg @nt`i?
Caty d[n\uise peste puterile ei la Poiana. Nu avusese inim[
nici el nici maic[-sa s[ o lipseasc[ de o brum[ de bucurie. Cum s-ar
fi putut ca @n ochii @ntregii nun\i, s[ o smulg[ dintre cei de v`rsta ei,
s-o \in[ pe margine ca pe o bicisnic[? Se vede c[ @nc[lzindu-se,
r[cise. Cum ajunsese la Maglavit, c[zuse la pat. Fierbin\eal[ mare,
n[du]eli de leorc[ia a]ternutul, aiureal[.
Umezindu-i buzele p`rlite, Mi\a culesese pe n[fram[ o
spum[ ro]iatec[. Mai apoi deveniser[ stropi. A doua zi v[rsase
s`nge.
El alergase la Calafat s[-]i r[fuiasc[ @n grab[ socotelile, s[
ia doftorul ora]ului cu el.
De la Caty, g`ndul i se r[suci iar spre Mi\ulica. Aflase c[
Fane Marincu se @ntorsese la Poiana. Calvarul ei de so\ie umilit[
@ncepuse.
-M[ reped s-o iau de acolo! I-ar[t eu pezevenghiului!... Dac[
nu o vrea am[r@ta s[ @ndure ru]inea de a o @ntoarce @n casa
p[rinteasc[, femeie acu, dar f[r[ de b[rbat? Ce fac?
#ndoiala @i st`rni m`nia @mpotriva ei.
-Atunci, n-are dec`t s[-nve\e s[ ]i-l rabde a]a p[c[tos ]i
muieratic!...Poate @i d[ Dumnezeu puterea s[-l @ndrepte, se mai
@nmuie el...Oricum, cat[ s[ m[ sf[tuiesc cu Mi\a. S[ i-o trimet pe ea!
Ca mum[, poate mai u]or s[ se apropie de inima ]i trupul ei r[nite!
Da cum s-o p[r[seasc[ taman acu pe Caty? ...Doamne ap[r[ ]i
fere]te!...
Pornise s[ plou[, f[r[ s[-]i dea seama. Numai c`nd apa @l
p[trunse p`n[ la piele, @nghe\`ndu-l, se trezi r[t[cind f[r[ rost pe
uli\a mare a Calafatului.
-Uneori, @n Mai e frig ca acu, de mor m`njii l`ng[ c[ru\[! @]i
zise d`rd`ind. Se dezmetici cu totul. T[r[]enia Mi\ulic[i va fi lung[.
N-avea rost o g`lceav[ pripit[ cu gineri-s[u, p`n[ nu afla ce vrea
fiic[-sa. #ntre timp Caty putea s[ moar[...#l @njunghie grija, amintindu-
]i c[ pricina de c[petenie a venirii lui la Calafat fusese starea ei.
Alerg[ @nd[r[t spre han. #]i lu[ tr[sura. Porni s[ caute doftorul
ora]ului, ca s[-l duc[ grabnic la Maglavit.
56
1900 alc[tuit din conservatori ]i junimi]ti, cu Petre Carp prim-
ministru.
Regele @l adusese pe acesta la c`rma |[rii de]i @i
suferea greu @mb[\o]area sfid[toare, din dou[ pricini.
Pe de o parte \inuse seama de @ndemnul
ambasadorilor Germaniei ]i Austrei la Bucure]ti, care @]i
puneau mari speran\e @n filo-germanul pre]edinte de guvern.
Pe de alt[ parte, adept al modului politic englez, se str[duia
mereu a \ine cump[na dreapt[ @ntre cele dou[ mari partide ale
|[rii.
P[str`ndu-i @ns[ la guvern, vroise s[-i cru\e pe
conservatori, ]i a]a sf`]ia\i de ne@n\elegeri, de o pr[bu]ire
ru]inoas[. N-avea rost s[-i bage pripit pe liberali @n @ncurc[-
turile l[sate de ace]tia. A]a c[ le @ng[duii un r[gaz fiec[ruia.
Petre Carp, peste fire de @ncrez[tor @n sine ]i @n
bun[voin\a ce @i ar[tau cele dou[ cancelarii imperiale, plecase
la Berlin. Cu toat[ @nt`mpinarea str[lucit[ ]i decorarea cu
Marele Cordon al Ordinului Leopold, primirea la @mp[ratul
Wilhelm al II-lea, care @i d[ruise portretul s[u isc[lit, se
@ntorsese cu m`na goal[. Bancherii nem\i nu @i @nlesniser[
marele @mprumut de care |ara avea cumplit[ nevoie. Nici cei
francezi ]i vienezi, cerceta\i @nainte de acest drum, nu se
ar[taser[ mai binevoitori, cunosc`nd starea finan\elor
rom`ne]ti.
Neav`nd @ncotro, primul ministru hot[r@, pentru a
@ncherba un buget, s[ sug[ c`t mai mult din vlaga |[rii. A
m[rit toate impozitele directe, ap[s`nd mai ales asupra
patentarilor, al c[ror num[r @ncepuse a sc[dea @ngrijor[tor.
Sporirea d[rilor asupra b[uturilor spirtoase st`rnise r[scoale
@n jude\ele deluroase, ai c[ror locuitori tr[iau mai ales din
v`nzarea \uicii.
Cum aceste venituri nu ajungeau, supuse guvernului ]i
parlamentului nevoia @nstr[in[rii unor bog[\ii ale |[rii. Petrolul
era r`vnit de Standard Oil ]i Disconto Gesellschaft, p[durile ]i
flota maritim[ de alte societ[\i str[ine. Dup[ socoteala sa, ar fi
trebuit s[ le urmeze v`nzarea ac\iunilor B[ncii Na\ionale ]i
441
Va putea @n sf`r]it s[ i se m[rturiseasc[ ]i s[ se lepede de
p[catu ]optit doar popii la spovedanie.
Anul Nou 1900, intrarea @n veacul al XX-lea, s-a
s[rb[torit cu mare veselie @n Europa. Dar nu @n toate \[rile la
aceia]i dat[, din pricina neadopt[rii @n unele a noului calendar
georgian. Oricum, nu s-au luat @n sam[ p[rerile unor
astronomi ca ]i ale papei Leon al XIII-lea care @l socoteau doar
ultimul an al secolului XIX, cel al XX-lea @ncep`nd cu Ianuarie
1901.
Pentru Rom`nia, care p[strase @nc[ vechiul calendar
Iulian, Anul Nou a venit cu 12 zile mai t`rziu dec`t la Paris,
Berlin ]i Viena. Vestit dup[ datin[, de clopotul cel mare al
Mitropoliei ]i 21 salve de tun, a fost @nt`mpinat cu m[surat[
bucurie. Dar cu n[dejdea care nu p[r[sea niciodat[ sufletul
poporului c[ @ncepe a r[scump[ra din sufletele celor trecu\i.
Deosebirea de c[petenie nu st[tea doar @n nepotrivirea
datelor. Bogatele state ale Europei apusene @]i @ntemeiau
av`ntul @nfl[c[rat spre viitor pe @ncrederea ce le d[deau marile
]i ne@ncetatele descoperiri ale ]tiin\ei ]i tehnicii. Visau pe
atunci c[ ele vor vindeca omenirea de toate relele.
Rom`nia @ns[ se zb[tea @n cea mai cumplit[ criz[
financiar[ cunoscut[ de la Independen\[.
#n str[dania ei de gr[bit[ modernizare se f[cuser[
cheltuieli peste puteri @n vederea unor numeroase lucr[ri
publi-ce: c[i ferate, poduri, ]osele, drumuri, g[ri, ateliere,
docuri, porturi, vase, cl[diri administrative, mai ales @n capital[
]i @n marile ora]e.
Anii seceto]i din urm[, recoltele lor slabe, nu mai
@ng[duiser[ exportul de gr`ne, izvorul cel mai @nsemnat de aur
al |[rii. Astfel se ajunsese la secarea vistieriei, la neputin\a de
a se mai pl[ti @mprumuturile luate de la b[nci str[ine. Din
aceste pricini aveau loc fr[m`nt[ri politice ]i sociale.
Guvernul conservator George Gr. Cantacuzino luase
puterea la 11 Aprilie 1899. #n d[inuirea sa de 15 luni nu fusese
@n stare s[ echilibreze bugetul. A]a c[ @i urmase altul la 7 Iulie
440
Cam pe vremea brumelor t`rzii, b[rba\ii din neam se
adunaser[ @n casa lui St[ncun[ Marincu.
Slobozi de grija muncilor, cu bucatele @n p[tule ]i cu pungile
pline, veniser[ la r[fuirea socotelilor de toamn[.
Pe o parte a mesei se afla Ioni\[ cu fiii Oncic[ ]i Fane,
spori\i cu Ilarie Marian, gineri-s[u.
De ceailalt[, st[tea gazda, Costache ]i Sima.
Costic[ Ionescu, ginerele lui St[ncun[, lipsea, pentru c[ se
tr[sese mai de mult dintre ei, lu`ndu-]i arend[]ia numai pe seama
sa.
Fiecare din cei de fa\[ @]i adusese partea ce @i prisosea din
c`]tigul anului 1882, ca s[ o adaoge la ce mai str`nseser[ laolalt[
din vechi.
Ner[bd[tori s[ afle c`t se adunase cu totul, rugar[ pe Fane
s[ fac[ socotelile, \inute p`n[ atunci de Ilarie.
Acesta, b[rbat st[p`nit, nu @]i v[di nicicum nemul\umirea de
a se vedea tot mai umbrit de cumnatu-s[u mai t`n[r, de cur`nd
intrat @n negustoria lor.
Fane @l sim\ise de mult. Avea o ascu\it[ p[trundere a
oamenilor, se vede mo]tenit[ de la maic[-sa. Acum @i fusese de
ajuns s[-l vad[ pogor`ndu-]i peste ochii migdala\i pleoapele, ca s[-
]i obloneasc[ g`ndurile, tres[rirea din col\ul gurii, ca s[-l @n\eleag[.
Num[r[ porcoiul de galbeni, c[ci fiecare @]i r[sturnase
punga umpl`nd t[blia mesei. #i a]ez[ @n fi]icuri. Preg[tindu-se a
@ncepe s[ @n]iruie cifrele pe h`rtie, cuget[ @n sine:
-Nu m[ dumirii @nc[ @n ce fel s[ limpezesc t[r[]enia asta!
Pentru a munci cu spor, cot la cot, n-avem lips[ de dihonie @ntre noi.
E firesc, dup[ preg[tirea ce am, s[ \in eu contabilitatea. Oare de ce
un om mintos ca Ilarie nu pricepe de la sine? Fiind tovar[]i de
c`]tig, eu r[m`n totu]i feciorul lui Ioni\[ Marincu, el doar ginerele lui!
Ambi\ia, patima de a se vedea mereu cel din frunte, @i tulbur[
judecata. Cat[ s[ m[ sf[tuiesc grabnic cu taicu, s[ g[sim calea de
a-l m[guli. De a nu se sim\i dat la o parte de mine! Ca s[ avem
lini]te @n neam!
Dup[ ce ispr[vi socotelile, le vesti cu voia bun[ ce nu-l
p[r[sea niciodat[:
-Boierilor! F[cur[m de o arend[! Putem @ndr[zni a lua
Poiana Mare!
-D[du bunul Dumnezeu! se @nchin[ Ioni\[ Marincu, luminat
la chip.
57
 -Halal! Bravos! #nsf`r]it! @]i v[dir[ to\i ceilal\i mul-\umirea.
-Sta\i o\`r[! @i st[vili el. Nu ne putem @ntinde deocamdat[ ]i
la Desa!
-C`t ne mai trebuie?
#ntreb`ndu-l, taic[-s[u se posomor@se dintr-odat[.
-Fo doi ani! Dac[ va voi {l de Sus a fi tot at`t de spornici! }i
mai cu seam[ de vom pune to\i c`]tigul la oal[!
Costache ]i Sima schimbar[ o privire @ntre ei. Se
@n\eleseser[ din ochi c[ nu era clipa potrivit[ s[ spun[ tuturor ce
aveau pe inim[. Se cuvenea s[ vorbeasc[ mai @nt`i cu p[rintele lor.
-Ori]icum, e zi mare pentru noi to\i! se bucur[ St[ncun[. S[
fim s[n[to]i! Facem noi ]i pentru Desa! Deodat[, se @mpline]te ceea
ce @]i dorea nenea Ni\[ de copil! }tii dumneata! @i f[cu el cu ochiul
fratelui mai v`rstnic. Pentru asta se cade a cinsti o can[ de vin! Zor,
fe\ii mei! Gr[bi\i s[-l aduce\i! @]i @ndemn[ el feciorii. Vesti\i-o ]i pe
Costanda s[ vie cu de-ale b[uturii!
-Frate-meu, chiar a]a e precum zis[]i!
Spre mirarea tuturor, Ioni\[ Marincu s-ar[ta @ncercat de o
tulburare ciudat[ ]i neobi]nuit[ la el.
-S[ d[m slav[ Celui de Sus!
Se @nchin[ cu evlavie, apoi se @ntoarse c[tre cei tineri
@mpung`ndu-I pe fiecare cu ar[t[torul.
-Chibzui\i bine c`te n[cazuri puhoir[ peste noi p`n[
ajuns[r[m acia? C`t[ zdroab[ ni se a]terne @nc[ dinainte! F[cur[m
doar @nt`iul pas! Mai fi-vor mul\i al\ii p`n[ la izb`nda deplin[!
M`njilor, s[ lua\i @nv[\[tur[! Numai a]a, @nm[nunchiat ca degetele
unei m`ini, poate un neam s[ r[zbeasc[!
Se r[suci dintr-odat[ spre St[ncun[.
-Unde-i z[p`rstea, nepricopsitul [la de Nic[? De ne este
@nc[ frate, s-ar fi cuvenit a fi acia, @ntre noi, cu partea sa!
Gazda @l potoli cu privirea ]i palma.
-Nene Ni\[, vorbim despre asta @ntre patru ochi!
Se @nfruptar[ din zacusca adus[ de Costanda cu lipie cald[,
atunci scoas[ din \[st. #]i sorbir[ c[nile cu vin. T[inuir[ c`tva, unii
mai senini, al\ii munci\i de g`nduri.
Dintre ace]tia din urm[, Ilarie, care deschisese cu zg`rcenie
gura p`n[ atunci, mai mult @ndes`ndu-]i-o dec`t gr[ind, se pomeni
c[ @ntreab[ tare, cam r[stit:
-Cine pleac[ la Viena s[ tocmeasc[ arendarea cu baronul
Athanasie de Baici, proprietaru Poienii?
58
Nici feti\a nu pl`nse ]i nu se @mpotrivi. #]i trecu m`nu\a
@n palma v`rtoas[ a m[tu]ei, plin[ de @ncredere. Aceasta,
trupe]e, ar[toas[, trufa]e de bog[\ia ce o v[dea, o cucerise
de la @nceput. Haina lung[ ca ]i man]onul mare de blan[
pufoas[ @n care @]i @nfundase fruntea c`nd o @mbr[\i]ase,
bijuteriile, p[l[ria @nc[rcat[ de pene, @i luaser[ ochii. Mai ales
c[ @i adusese ]i ei un paltona] al c[rui plastron de hermelin[
alb[ o acoperise cam toat[. G[tit[ cu el, pu`ndu-]i pe cap o
farfurioar[ de p[l[rie, Jenica se urcase @n tr[sur[ ]i f[r[ s[ se
uite @nd[r[t, plecase la Calafat.
C`nd se @ntoarse din drumurile sale, Costache r[mase
uluit. Lu`ndu-i seama, v[zu o feti\[ cam piticu\[ pentru 5 ani,
cu o fa\[ prelung[ ]i un boti]or de ]oricel, ur`\ic[ pe de-
asupra ]i cam s`s`it[.
Ridicase a neputin\[ din umeri ]i se rostise cu
lehamite:
-Uf! Ce s[-\i fac Leno? |i-ai b[gat singur[ m[r[cinele
@n cas[!
St[ncun[ @]i lunec[ apoi g`ndul asupra Frosei. Fata lui
cea mai drag[ din c[s[toria cu Opria, murise t`n[r[,
sf`]iindu-i
inima, f[r[ s[ lase urma]i. Pe Mi\a, cea f[cut[ cu a doua
nevast[, Costanda, o m[ritase la Cetate dup[ Lilian, un
negustor cuprins. }i ea n[scuse tot o fat[, botezat[ dup[
caraghiozl`cul modei celei noi, Alisa.
-Voia lui Dumnezeu! oft[ el. Iote c[ nu poci porunci pe
alese copii, ca m[rfurile din pr[v[lie! Frate-meu, las[-m[ s[
mai chibzuiesc. S[ m[ sf[tui ]i cu fomeia. Are ]i ea un cuv`nt
de spus!
Nic[ @]i st[p`nise z`mbetul. Nu era @nt`ia oar[ c`nd,
p`n[ s[ dea ochii pentru vreo t[r[]enie cu frate-s[u, se
@n\elegea mai @nt`i cu @n\eleapta-i cumnat[.
Costanda @i f[g[duise s[ st[ruie pentru iertarea lui
Marinic[. I se lua chiar un bolovan de pe inim[. Nu-]i ajutase
ea fiul vitreg pe furi]? Venise vremea s[ scape de povara
acestei taine ]i vinov[\iei de a fi @nc[lcat voin\a b[rbatului s[u.
439
 Adusese de la Viena l[mpi de cristal cu ]iraguri de
\ur\uri, ca lacrimile @nghe\ate, oglinzi, @n ale c[ror ape limpezi
se scufundau mobilele trainice c[ptu]ite cu plu]uri ]i
m[t[suri.
Ce folos dac[ Lena hon[n[ia stingher[ prin od[ile
astfel g[tite, dumnealui fiind mereu plecat cu treburi! Era
zdrav[n[, plin[ de o znag[ pe care nu avea cum ]i-o cheltui.
Dup[ ani mul\i de c[snicie, @n\elesese c[ nu-i era dat a fi
mum[. Chinuit[ de singur[tate, @]i dorise un suflet lipit ei. O
b`ntuia ]i teama de a nu pierde un b[rbat at`t de chipe] ]i
impun[tor, fa\[ de care nu-]i @ndeplinise datoria de femeie.
A]a c[ hot[r@ s[ @l lege adopt`nd o feti\[ din neamul lui. Cum
@n casa cumnatului Sima Marincu erau deja ]ase, o ceruse pe
Olga, mezina de atunci.
Lena, fata cea mai mare, care de cum se ridicase
ar[tase a fi vagmistrul familiei, c[]unase cu gura pe mum[-sa.
I se p[ruse c[ Mi\ei i-ar face cu ochii averea cumnatului
Costache. Pe de alt[ parte, @ndep[rtarea uneia dintre ele le-ar
fi m[rit zestrea celorlalte, ]i a]a nu prea grozav[.
-Nici vorb[, mam[! N-o d[m! Olga e a noastr[! Dac[
tu]a Lena vrea copii, s[-]i fac[! Nu s[ ia de-a gata pe ai
altora!
Se m`niase pe m[tu]e-sa ]i se rostise cu lipsa de
@n\elegere ]i cruzimea fireasc[ v`rstei ei fragede.
Dezam[git[, Lena @]i f[urise alt plan. P`ndind o
plecare a so\ului, alergase la Orodel. Caterina, sora bun[ ]i
mai t`n[r[ a lui Costache, se m[ritase acolo dup[ negustorul
Ion Voncu.
Deprins[ din copil[rie cu b[utura, de o m[tu]e be\iv[,
n[rav de care nu se dezb[rase, potrivindu-se la [st dar cu
so\ul, @nt`ii copii @i n[scuse mor\i.
#n cele din urm[ @i tr[iser[ dou[ feti\e. Fu bucuroas[
s[-i dea Lenei pe Jenica, cea mai mic[, cu g`ndul la [le dou[
mo]ii, p[durea ]i negustoriile cu cherestea ale fratelui s[u.
-La ce s[ nu r[m`ie ele @n neam! Mai ales c[ ei la
Orodelu nu aveau cine ]tie ce stare!
438
A]tept[ r[spunsul cu ner[bdare v[dit[. Recuno]tea c[ Fane
vorbea nem\e]te ]i fran\uze]te foarte bine, limbi ce deprinsese de
fraged la pension. Nu greoi ca el, care trudise a le @nv[\a singur. Nu-i
putea nega nici cuno]tiin\ele @nsu]ite la Bra]ov @n Liceul Comercial,
ca ]i la @nalta Academie din Viena. Dar el, de]i numai cu }coala
Normal[ de la R`mnicu V`lcea, se descurcase minunat. Dusese
singur tot greul negustoriei lui Ioni\[ Marincu c`t el h[l[duise prin
str[in[t[\i. De aceea nu putea @ng[dui s[ se lase dat cu totul la o
parte de cumnatu-s[u.
Socru-s[u @i c`nt[ri c`tva @ntrebarea, m[sur`ndu-l @ndelung.
-S[ chibzuim o\`r[, c[ n-avuser[m @nc[ r[gaz...
#i prefir[ apoi pe to\i, rotindu-]i de la unul la altul ochi]orii
mici ]i foarte vii @nc[. St[rui mai mult asupra lui Marian, @i lunec[
apoi spre fiu-s[u ]i iar[]i @nd[r[t, cl[tindu-]i t[rt[cu\a de cap. #]i
rostogoli vorbele mai pu\in repezit ca de obicei.
-Arenda se va lua pe numele fra\ilor Ioni\[ ]i St[ncun[
Marincu. P[r\ile voastre, fiilor, le vom chez[]ui noi doi. Procuristul
meu fi-va fiul meu, Fane. Al lui Cun[, nepotul Costache.
#ntrebat din ochi, St[ncun[ @ncuviin\[.
-Ilarie, taicule! urm[ Ioni\[. #i vei @nso\i ]i dumneata la Viena,
c[ e]ti mai de v`rst[, bun de sfat ]i @i po\i priveghea pe am`ndoi!
R[suflase u]urat nu numai Marian dar ]i Fane Marincu.
Acesta nu contenea s[ se uimeasc[, de la @ntoarcerea sa la
Poiana, de @n\elepciunea, cunoa]terea oamenilor, tactul, diploma\ia
p[rintelui s[u.
-Fiilor! @i @ndemn[ Ioni\[. Se face t`rziu! Lua\i-o la picior
@nspre c[]i! Io mai am o vorb[ cu fratele Cun[ ]i v[ iau urma...
Auzindu-l, Costache ]i Sima ie]ir[ s[-]i petreac[ verii. Se
@n\eleser[ @ntre ei s[ se @ntoarc[ @n cas[ numai dup[ plecarea
unchiului lor.
-S[ te auzim! Parc[ v[z c[ iei ap[rarea lichelei! @l @mpunse
Ioni\[, nemul\umit dinainte de ce avea s[-i spun[. -Nene Ni\[,
gr[iesc doar adev[rul pe care @l ]tii ]i dumneata prea bine!
Nic[, z[p`rstea neamului Marincu, mo]tenise dup[ datin[
c[ld[ru]a plin[ cu galbeni a p[rintelui s[u, Marinco |enovici. Dornic
de o via\[ mai de soi, se rupsese de acas[, de ai s[i. H[l[duise prin
porturile mari de la Gala\i ]i Br[ila. Cheltuise f[r[ socoteal[ @n
chiolhanuri, @n negustorii p[guboase. Venise r[zboiul. Pierduse tot,
mofluzise.
59
 -C`nd se @ntoarse la noi ca vai de capul lui, nu vrus[]i s[-l
ier\i! #\i aminte]ti ce zis[]i atunci? "Fac[ ce ]tie, pe mine s[ nu m[
@ntrebe"?
-}i n-avus[i dreptate? s[ri Ioni\[. Nu mi-a dat dumnealui cu
tifla? Nu l-am rugat dup[ moartea lui taicu s[ r[m`n[ acia, s[-]i
bage partea al[turi de mine? M-ascult[?
-Ba! }i @]i lu[ pedeapsa! Dar[ e fratele nostru ]i trebuie
ajutat! Eu o f[cui dup[ puterile mele. Se mai @mpiciorog[! #nsurat de
cur`nd, nu lu[ cu Anicu\a lui Stan Ciol[ cine ]tie ce zestre. Cu greu
@]i @njgheb[ gospod[ria! De unde s[ aib[ putere s[ ni se al[ture la
arendarea Poienii? Doar ]tii cum veni! Nu mai avea fund la gioben!
M[ rog, se purta dumnealui tot boiere]te c`nd hamalea prin porturi!
Jur c[ nici tur la n[dragi n-avea!...
St[ncun[ pufni @n r`s, amintindu-]i...
Cu vreun an @n urm[, @n noaptea de Anul Nou, dup[ plecarea
oaspe\ilor, r[m[sese stingher ]i c[zut pe g`nduri @n capul mesei.
Costanda se foia c`tva @n juru-i, doar o lua-o @n seam[. #n
cele din urm[, pierz`nd-]i r[bdarea, cutez[ s[-l @ntrebe:
-A ba, boier Cun[? - @i pl[cea s[-l resfe\e a]a cum @i zisese
dint`i, c`nd nici nu @]i visase norocul s[ o ia de nevast[ - te v[zui
f[r[ chef toat[ sara. Parc[ te-ar munci f-o grije? Hai?
-}[zi l`ng[ mine, fata mea! S[ m[ m[rturisesc. Nu-mi tihni a
bun[tate de mas[, nici veselia alor din jur. #mi c[]un[ a]a din senin
un dor, o mil[ de frate-meu [l mic, Nic[, de-mi sf`]ie inima. Nu-l
cunoscu]i dumneata, c[ @]i lu[ lumea @n cap de multi]or...Cum o
duce-o pe vr[jma]a asta de iarn[? O fi av`nd ce lua @n gur[ de
s[rb[tori? Pe unde o r[t[ci am[r`tu?...
-Auzii c`te ceva de la taicu Ni\[. E Dun[re pe dumnealui. Nu
vrea s[-l mai ]tie de frate!
-Ap[i, [la, s[-l l[s[m @ntr-ale lui, c[ va s[ mo]teneasc[
singur p[m`ntu! Ascult[ acia! Mai estimp, @nt`lnii ni]te samsari de
gr`ne de la Br[ila. #i @ntrebai de Nic[. }i-l aminteau bine, de c`nd
iz@dea @n chefuri ca nebunu ]i umbla numai @n tr[sur[ cu landra de
l[utari dup[ el! Ce crezi c[ @mi spuser[, fata mea, de mi se ridic[
p[rul m[ciuc[ @n cap? Cic[ s[rac lipit, munce]te ca hamal @n port!
Atunci, la ce n-o veni n[rodu acas[?
-Eh, dar[ ce ai face dumneata de s-ar @ntoarce? @l ispiti
nevast[-sa.
O privi lung. Nu o ]tia curioas[ din fire, nici prea cutez[toare
s[-l descoase. Cu toat[ uimirea, hot[r@ s[-i r[spund[. Nu at`t ei, c`t
60
-Mai @nt`i, [la de-l pomeni]i, nu mai mi-e fiu! Dumneata
f[cu]i o fapt[ cre]tineasc[. S[-\i tr[iasc[ finul! Da ce treab[
am eu cu el?
-Nene Cun[, nu te ]tiam c`inos la suflet. E singurul
dumitale nepot p`n[ acu. Nici [la s[ nu-\i poarte numele?
-Nici vorb[! Merencu @]i zis[, a]a s[ r[m`ie to\i [i din
spi\a lui. Uita]i dumneata c[ mai am doi feciori? #mi pui toat[
n[dejdea ca Ghi\[ ]i Mitu s[ duc[ cu cinste neamul mai
departe. C`t despre noul n[scut, s[-\i spui drept, @mi face mil[.
Ce vin[ are c[-l f[cur[ la vreo be\ie? Ce va s[ ias[ dintr-ai
Dulghera]ului, nepriceputu de fiu-meu ]i pr[p[dita de
nevast[-sa?
-}i dac[ se arunc[ @n partea bun[ a Marincilor? Ale trei
fete sunt dr[g[la]e ]i iste\e, oache]e ca muma lor. B[iatu e
voinicu\, b[lai, cu ochii limpezi ]i fe\i]oara rotund[. Mi-l aminti
pe Ghi\[ al dumitale mitutel. }i m[ @ncumet a zice c[ am`ndoi,
fiu ]i nepot, @\i seam[n[ leit!
St[ncun[ c[zuse pe g`nduri.
-Oricum, frate-meu, crescut de am[r@\ii [ia, ce soart[
va s[ aib[?
-Taman d-aia! Prime]te-l pe M[rinic[ ca pe un fiu,
cum @\i ]i e! A]a, vei putea s[-l aju\i ]i pe nepot!
Nic[ @]i urm[rea fratele care s-adunase tot @n el. }tia
c[ hot[r@rea era grea. }i mai ales c[ nu vroia s[-i dea f[\i]
dreptate.
Prefirarea mul\ilor s[i copii re@nvie @n St[ncun[ durerea
de a avea de la ei numai nepoate.
Costache, fecioru-s[u dint`i, n-avea urma]i. Lena,
nevast[-sa, era stearp[. Amintindu-]i t[r[]enia iscat[ @ntre ei
din pricina asta, nu se putu @mpiedica s[ z`mbeasc[.
El se \inuse de f[g[duin\[; @i ridicase la Calafat fetei lui
Mitu Constantinescu, ajuns[ or[]anc[, o cas[ a]a cum ]i-o
visase, mare, f[loas[. Tavanele multelor @nc[peri erau
@mpodobite cu ]tucaturi, unele poleite, pere\ii saloanelor cu
picturi. U]ile aveau geamuri de cristal str[veziu, cu ghirlande
de flori pe ele, brumate ca de ger.
437
 -Cuminte f[cu nenea Ni\[! M[ bucur din inim[ c[
r[m`n toat astea @n neam, c[ le vei folosi tu, z[p`rstea al
nostru ]i urma]ii t[i! Da pentru [st hat`r, n[d[jduiesc c[ nu te
jupuii de parale?
-Ba! Pre\ul fu cuviincios! 11.000 de lei pl[ti\i @n 4 rate,
c`te una pe an. Da s[ vezi dr[cie! chihoti Nic[. M[ @n]tiin\[ c[
dac[ @nt`rzii cu vreuna, voi pl[ti 6 % dob`nd[ la fiecare. Iar[
dac[ nu o achit pe cea din urm[, v`nzarea cade. Dumnealui @i
vor reveni casele ]i banii primi\i p`n[ atunci!
-Halal tocmeal[ @ntre fra\i buni! oft[ St[ncun[. A]a l-
am pomenit! Inim[ de negustor c[rp[nos, ]i a]a va s[ moar[
nenea Ni\[! Eh! Da s[ lu[m partea bun[ a lucrurilor! C`nd
face\i actu?
-C`nd va fi dumnealui mai @nlesnit! #i d[dui @nt`i 4.000
de lei ]i m[ @ng[duii s[ intru @n case.
-Ia sama bine! S[ p[ze]ti clauzele ce @\i pus[! Cu
nenea Ni\[ nu e de glumit! Nu care cumva s[ te reazemi pe
n[dejdea vreunei p[suiri! De ai greut[\i, s-alergi la mine!
-Mul\umesc din suflet, nene! }tiam eu c[ am pe cine
s[ m[ reazem! Nu-\i face griji! #mi merge bini]or. M[
descurc...Mai aveam ceva ]i mai de seam[ a-\i spune...
Nic[ rostise cuvintele din urm[ cu jum[tate de gur[,
cam f`st`cit...
-Zii frate-meu, ce te c`rc[i at`t?
-P[i, nu ]tiu cum o vei lua-o...c[ e vorba de M[rinic[!
Desp[r\indu-i, vorbele c[zur[ ca bolovanii @ntre ei.
St[ncun[ se @ntunecase de tot.
-}tii bine c[ nu vroi s[ auz de [la! Spune-mi dac[
n[rodu @\i f[cu f-un pocinog la mo]ia de la Mo\[\ei!
-Ba! Cu bun[voin\[ din parte-mi, ne @n\elegem! Doar
mi-e rud[ de s`nge! Face ]i el c`t poate, c`nd nu e b[ut. Nu
de-asta e vorba...
-Atunci?
-Poate afla]i prin lume. #n casa fiu-t[u se n[scu @n
sf`r]it, dup[ trei fete, un b[iat. #l botezai cu numele meu. #i zic
Nicu, nu Nic[! De, ca pe-acuma!
436
pentru a se limpezi pe sine @nsu]i cum s-ar purta @ntr-o astfel de
@mprejurare.
-Unde d[ Dumnezeu! Numai s[ vin[ giobenul [la spart @n
fund! L-a] @mbr[\i]a ca pe un frate! I-a] da pe seam[ pr[v[lioara de
m[run\i]uri, aia mitutic[ din deal! S[ prind[ ceva chiag! L-a]
@ndupleca p`n[ la urm[ ]i pe nenea Ni\[ s[-l ajute! A] face tot ce mi-
ar mai sta @n putere! Fata mea, Costand[, poate te-ai @nvoi s[-l
g[zduim? Doar o vreme, p`n[ ]i-ar reveni!
Pe obrajii femeii @ncepur[ a se prelinge lacrimi. S[rut[ m`na
b[rbatu-s[u zic`ndu-i:
-S[-\i dea totdeauna Dumnezeu dup[ inima dumitale a bun[!
#ng[duie s[ lipsesc o\`r[...Dau o fug[ p`n[ la [i mitutei. Vin repejor!
Nu trecu mult ]i se @ntoarse \in`nd de m`n[ un b[rbat slab,
hirsut, jerpelit...
-Iote-l! S[ m[ ier\i c[ @mi ascuns[i de cu sar[ cumnatu @n
]opru! #l omenii @ns[ cum se cuvine! Da, cu taicu Ni\[ musafir ]i chiar
cu [ilal\i, nu @ndr[znii s[-l aduc @n cas[. C-a]a ne sf[tuir[m laolalt[,
s[ vedem mai @nt`i ce-oi zice dumneata...
-Nic[! Frate-meu!
St[ncun[ s[ri c`t era de mare @n sus. #l cuprinse @n bra\e. #l
str`nse mai s[-l sf[r`me.
-Nene! ]opti acesta. Izbucni @n lacrimi, ]tiind c[ ajunsese la
liman. #]i rezem[ capul pe pieptu-i lat ]i v`rtos.
C`ndva acesta ]i-l dep[rt[ s[-l priveasc[. Cl[ti din cap,
@nduio]at...Socoti mai potrivit s[ glumeasc[.
-Parc[ @l h[rt[nir[ z[vozii cur\ii! M`nca-l-ar nenea! Fata
mea, Costand[, cat[-i c`te ceva de @mbr[cat! P`n[ a]ezi albia ]i
fierbi apa pentru l[ut, ad[ ]i ceva vin s[ ciocnim! Doar veni frate-
meu la noi, Costand[!...
Nu i se stinsese bine sur`sul amintirii dupe buze c`nd, u]a
cr[pat[ s[ ias[ Ioni\[ Marincu se d[du @n l[turi, cuprinz`ndu-i pe
Costache ]i Sima.
-Intra\i, b[ie\ii taic[i! Ce, nu v[ a]eza\i? Ar[ta\i cam v`ntui\i!
St[tur[\i cam mult pe-afar[! Lua\i o can[ de vin!
Veselia lui parc[ @i st`njenea ]i mai mult pe tineri.
-Noi!...#@@!...Vroim!...Zis[r[m s[-\i spunem!...b`iguir[ ei,
@ncurc`ndu-se unul pe altul.
St[ncun[ se @nfior[, presim\ind c[ nu era a bun[.
-Ce-o\i fi av`nd, m[? Vorbi\i pe r`nd! De]ertati-v[ f[r[
team[ sacu! Costache! #nt`i tu, ca @nt`iul n[scut!
61
 -P[i, taicule, veni timpul de ne hot[r@r[m! Ne dai ce crezi din
arenda Poienii, dup[ partea ce pus[r[m ]i @n anii trecu\i! Dar[,
@ncep`nd de acu, muncim fiecare pe sama noastr[!
#ncremenise. #]i aminti dintr-odat[ c[ @i spusese Costanda
vorbele Mi\ei lui Sima, auzite de ea, numai din @nt`mplare:
-Noi c`nd s[ mai facem avere, de nu te despar\i de [l
b[t`rn?
Nu le luase @n seam[ atuncea.
-Cum, m[? Ce vroi\i a face?
-Io @ncep a vinde cherestea! se m[rturisi Costache. A]a c[
@mi luai - deodat[ cu chirie - un loc la Calafat, s[ nu te st`njenesc,
acia, la depozit!
Se codi o vreme @nainte de a urma.
-E rost de c`]tig mare, precum ]tii ]i dumneata!
Nu putea s[ nu-i dea dreptate. Se ridicau case noi, se
meremetiseau cele vechi, stricate de r[zboi - cu toate c[ statul nu se
@nvrednicea a da desp[gubirile f[g[duite, nici dup[ un an. Fiecare
proprietar se lupta cum @l lumina Dumnezeu.
La porunca st[p`nirii, primarul Calafatului ]i al Poienii
b[teau uli\ele, @ndemn`nd oamenii s[ ias[ din p[m`nt, s[-]i ridice
locuin\e de-asupra, d[r`m`ndu-]i bordeiele.
-Ori]icare va avea trebuin\[ de f-o blan[, de f-un
st`lp!...Prev[z mare cerere de cherestea!
P[r`ndu-i-se c[ @l prive]te cu nedumerire ]i ne@ncredere, @]i
l[s[ un r[gaz. Sili s[-]i pironeasc[ a @nfruntare ochii @ntr-ai tat[lui
s[u, pentru a-i de lovitura cea mai grea.
-Arvunii ]i o c[su\[...c[ m[ str[mut la Calafat, locul
negoa\elor mele! A]a m[ @ndemn[ ]i Lena. Pentru @nceput! Cu g`nd
ca atunci, c`nd voi avea putere, s[-mi ridic una mare,
gospod[reasc[, de om @nst[rit!
Nu cutez[ a-i spune c[ nevasta @i pretindea o a]ezare
boiereasc[, cu u]i de cristal, zugr[veli pe ziduri, ]tucaturi pe tavane,
a]a cum v[zuse ea la Craiova.
Posomor@t, St[ncun[ se r[suci de c[tre el, @ntreb`ndu-l pe
Sima.
-}i tu vrei s[ pleci din Poiana, fiule?
-Ba, taicule! Io r[m`i acia. #mi negustoresc deodat[ vinul din
via de zestre a Mi\ei, c[ e bun ]i are c[tare! De m[ mai @ng[dui @n
pr[v[lia dumitale, pl[tesc chirie, p`n[ poci s[-mi agonisesc una!
-Auzi vorb[! Chirie! Dela fiu-meu! se leh[misi el. Voi nu mai
]ti\i de ru]ine, m[?
62
s[ simt[ ceva. A]a c[ iar[]i c[]unar[ asupra proprietarilor ]i
arenda]ilor s[ deschiz[ p[tulele. S[ dea @n schimbul muncilor
viitoare ]i notre\ \[ranilor.
-Dac[ li s-o g[si de ajuns! }i chiar de au, b[nui c[
de
frica unei secete prelungite ]i la anu, nu vor scoate f-un bob
din magazii.
-Nene Cun[! se hot[r@ @n sf`r]it Nic[, s[ le l[s[m pe-
astea, c[ suntem neputincio]i @n fa\a lor. S[ ne @ntoarcem la
ale noastre! Venisem mai ales s[-\i @mp[rt[]esc o bucurie, pot
zice o izb`nd[ a mea!
-Zii frate-meu, ce m[ fierbi!
Nic[ izbutise @n sf`r]it s[-l hot[rasc[ pe Ioni\[, fratele
lor mai v`rstnic ]i capul neamului Marincu, s[-i v`nd[ casa
b[tr`neasc[.
-S[ o st[p`ne]ti s[n[tos!...Ia, m[ frate-meu, de, ia! @l
@ndemn[, umpl`ndu-i cana cu samatoc.
Ciocnir[. #]i goli fiecare b[utura ca s[ @i mearg[ noului
proprietar din plin.
St[ncun[ pricepuse @n sf`r]it de unde se tr[gea voia
bun[ care @l @ntinerise pentru o clip[ pe mezin.
Luase un platz de 400 st`njeni quadra\i, aflat @n inima
Poienii Mari, pe care-l cump[rase tat[-s[u Marincu de la
Obrenovici cu toate acareturile ridicate de el ]i feciorii lui,
adic[ dou[ case, una de piatr[ ]i zid cu ]apte @nc[peri, alta de
c[r[mid[ cu trei @nc[peri, dou[ magazii, una de blan[ din
brad, alta de paiant[, dou[ p[tule de l[nte\i ]i blane, un grajd,
trei ]oproane de blane ]i o cuhnie.
Ascult`ndu-le @n]iruirea, St[ncun[ @]i retr[i anii tinere\ii
petrecu\i acolo ]i mai ales c`t trudise el @nsu]i la ridicarea ]i
sporul acelei gospod[rii.
Rev[zu ca @n vis gr[dina @nflorit[ scobor@nd lin c[tre
balt[, locul jocurilor copil[riei, al lacrimilor amare v[rsate la
pierderea @nt`ii ]i marii iubiri de b[rbat.
Privirea @ntreb[toare a fratelui s[u @l smulse din noianul
amintirilor.
435
 -De-aia, poate, [st govern, f[r[ oameni ]tiutori @n
finan\uri, hot[r@ s[ umple punga statului jupuindu-i pe cet[\eni.
Stai ]i te miri ce taxe ]i c`te impozite nu scormonir[: pe zah[r,
pe \uic[, pe tutun, pe h`rtia gazetelor, pe venitul net, pe
salarii, pe teren. Nu mai ]tie bietul rum`n cum s[ se strecoare
printre ele!
-A]a e! Mai cu seam[ @ngreuind impozitul asupra
patentelor, ne stur@r[ pe noi, negustorii. Da spaima mea cea
mare e foametea! Ce vor face, c`nd se vor ridica iar fl[m`nzii
satelor?
-P[i, se vede lesne ce au de g`nd! #nt[rir[ jandarmeria
ca s[ le puie c[p[stru!
-Iar[ [lelalte m[suri luate sunt cu totul p[guboase.
Auzi dumneata! S[ aduc[ f`n tomite din Transilvania ]i
Ungaria! Ce cheltuial[ cu drumul! Pentru noi, acia, era mai la
@ndem`n[ Bulgaria!
-Ce s[ mai zici de ho\ia ungurilor? Cic[ @n mijlocul
baloturilor de f`n s-a g[sit rogoz, trestie, mu]chi, tot felul de
buruieni ]i scaie\i!
-Au luat din cale afar[ de mult. 9.000 de vagoane, de
zac acum mald[re prin g[ri!
-F`nul [sta, adus de ministrul Agriculturii ]i Domeniilor,
N. Fleva, a devenit calul de b[taie al opozi\iei @n parlament, @n
pres[, to\i atac`ndu-l pe el ]i guvernul.
-P[i, ghinionul lui Fleva fu norocul |[rii! V[z`nd
cumpli-ta secet[ din Februarie p`n[ @n Iulie, @nebunit de
strig[tele de pretutindeni c[ mor vitele de foame, se gr[bi s[
aduc[ f`n! Pentru c[ nici p[ioase nu erau. Meiul, gr`ul pe
unde se f[cuse era at`t de mic, c[ s-a cules @n genunchi de
oameni. Doar c[tre sf`r]itul lui Iulie, mai ales @n August, a
plouat din bel]ug. Au @nverzit colinele ]i c`mpurile, iar vitele au
avut ce pa]te.
-Dar[ cine ar fi putut s[ prevad[ una ca asta?
-Pagub[ de milioane pentru stat! Ap[ la moar[ dat[
nou[ liberalilor s[ cerc[m a-i dobor@!
-Aflai c[ []tia d[dur[ ceva bani jude\elor ca ajutor s[
cumpere gr`ne. Se vor sferetisi ca totdeauna f[r[ ca nevoia]ii
434
P[r`ndu-i-se c[ @l m[soar[ mai mult zeflemitor dec`t aspru,
se @mpiepto][ tot.
-S[ crezi! Nu mi-e ru]ine nici s[-mi zic[ poienarii
"c`rciumar"! Ce-s io pe l`ng[ prim-ministru |[rii? Hai? }tii dumneata
c[ Br[tianu, b[rbat de neam vechi, se fudule]te a fi "vier ]i mare
c`rciumar", odat[ ce @]i vinde vinul cu vadra?
-A]a zis[?
-Chiar a]a! }i nu numai de vin am s[-mi v[d!
#i dest[inui toate g`ndurile lui de viitor. Va @ngriji p[m`ntul de
la Dobridor. Ar lua chiar o arend[]ie @n Bulgaria. S-ar @ncumeta,
av`nd buna ucenicie f[cut[ pe l`ng[ p[rintele s[u. Dac[ @i va merge
bine, nu numai c[ @]i va spori pogoanele de la socru-s[u! Vroia s[ le
v`nz[, s[-]i ia altele, toate pe Poiana.
-A]a ne @ndrum[ neica Ilarie! Pentru c[ ]eful partidei liberale
socote]te c[ numai munca ]i chiverniseala pot izvodi proprietatea ]i
bun[starea. D-aia @ndeamn[ ori]ice t`n[r s[ porneasc[ cu coraj pe
calea agriculturii sau a comer\ului!
Sima se foii pe loc. I se uscase g`tlejul. Nu vroi a lua cana
de vin, @mpins[ de la @nceput de St[ncun[ dinaintea lui, p`n[ nu
ispr[vea s[-l uimeasc[ cu planurile sale. S-ar fi sim\it mai u]urat s[ i
le @ncuviin\eze, chiar s[ ciocneasc[ @mpreun[ pentru izb`nda lor.
St[ncun[ @l ascult[ cu r[bdare, de]i oarecum uimit ]i
@ngrijorat.
-De nu voi putea chiar singur, iau @mprumut de la "Creditul
Agricol" ca s[-mi mai cump[r p[m`nt. #mi f[g[dui nenea Ilarie c[-mi
gireaz[ poli\a! Poate @nduplec ]i pe v[ru Fane...
-Auzi! Auzi! izbucni tat[-s[u. Cu ce se f[lo]e]te dumnealui!
Cu @mprumuturi! Apoi, fe\ii mei, io, frate-meu Ni\[, ]i al\i c`\iva
negustori dintr-acela]i leat, am p[]it @nainte numai c`nd am avut
punga plin[ cu banul nostru. Am chivernisit! Nu ne-am @ncumetat a
lua @mprumuturi, a pl[ti dob`nzi la capete, de nu mai ie]i la liman!
A]a f[cur[m ]i acu la arendarea mo]iei Poienii!
T[cerea @nc[p[\`nat[ a am`ndorura @i ar[t[ c[ nu-i d[deau
dreptate. Se sim\i dator a-i mai deslu]i.
-Ap[i, stau ]i m[ @ntreb, cum va ar[ta lumea asta @n care v[
preg[ti\i a intra voi? Poli\e, semn[turi, giruri, h`r\oage. Mi s-arat[
mie, au voi tinerii n-ave\i neam @ncredere unul @n cinstea [luilalt? Noi
am negustorit o via\[ @ntreag[ doar pe cuv`nt! Da el ne-a fost sf`nt!
Vorba ne-o \ineam oric`t am fi pierdut! Iar [l de ]i-o c[lca, era mort
ca negustor @ntre semenii s[i! Zapciii se luptar[ a ne deprinde cu
cinstea ]i cuv`ntul. }i nimeni nu-]i m`nca omenia ]i obrazul @n
63
@n]el[torii! Tare m[ tem c[ doar @nscrisurile voastre vor fi temeiuri
slabe pentru cei necinsti\i!
-Ehe, ]i dumneata taicule - se burzului Costache - cum de
nu vezi c[ vremurile alea se trecur[? Era\i negustori pu\ini! V[ ]tia\i
unul pe altul, v[ \inea\i aproape de neamuri! Ast[zi, timpurile s-au
iu\it foarte! #n v`ltoarea asta de afaceri ]i negustorii, nu mai ]tii cu
cine ai de-a-face! Nici n-ai trebuin\[, odat[ ce b[ncile devin
mijlocitori @ntre oamenii care au de dat bani. Trag c`]tig bun dintr-
asta, [i care au nevoie s[-i foloseasc[, pl[tind pentru ei. De nu le
pricepi ]i nu te pleci acestor schimb[ri, vei r[m`ne numai cu
paguba.
-Precum zici, Costache taic[! Dac[ m[ @nc[p[\`nez, ca un
@nvechit, a crede c[ odat[ cu noi se duce cinstea ]i omenia din
negustorie, m[ poci a]tepta la orice! M[ bucur c[ voi v[ aflar[\i
sf[tuitorul pentru vremurile astea noi. Bine v[ mai d[sc[le]te
Marian! Bre! Mare p[cat c[ @]i @ngrop[ talantul ]i se lep[d[ de
@nv[\[m`nt, Ilarie gur[-de-aur! Da, v[z c[ ]i la clubul liberal are
]icolari s`rguincio]i!
-Nu prea mai d[du]i p-acolo! se @nchiondor[ Costache.
-Ba, fecioru taic[i! Ce s[ mai auz? C[ le @nv[\ai toate pe de
rost! Uneori le ghicesc chiar @nainte de a le rosti limbu\ii h[ia! A]a,
mai dep[rti]or, mai tihnit, cum mi-e firea, tot liberal r[m`i. Pentru
negustori ca noi, nici nu ni s-arat[ alt[ cale. Chiar dac[ @n politic[ nu
suf[r s[-i v[d pe unii @mpipot`ndu-se, crez`ndu-se buricu
p[m`ntului, sfor[ind pe n[ri...
-Taicule, ]tiu unde ba\i! s[ri iar[]i Costache. Dac[ e s[
vorbim @n pilde biblice, {l-de-Sus puse @n pumnul neic[i Ilarie mai
mul\i bani de aur, nu unul singur. E bine c[ @]i folose]te talan\ii @n
c`]tigul tuturor! C`t despre @ndemnurile capului partidei liberale, ni
se lipir[ de suflet, fiindc[ ni se potrivesc! Parc[ le g`ndir[m chiar
noi! C-a]a ni s-arat[ viitorul!
-A]a o fi, precum zice\i voi! Da, rogu-v[, lumina\i-m[ ]i pe
mine. Dac[-i lua\i Br[tianului chiar toate slov[ de evanghelie, cum
r[m`ne cu arend[]ia? Hai, m`njilor?
-P[i, oameni fiind, nici poruncile sfinte nu ni se @ndem`n[ a
le p[zi totdeauna, da-mite cele ale unui ]ef de partid[! }tim c[ e
@mpotriva arend[]iei. Are dreptate! Dar[ nu i-o putem da, p`n[ nu
ajungem noi @n]ine proprietari. P`n[ atunci n-avem alt[ cale, odat[
ce nu mo]tenir[m trupuri de p[m`nt, ca dumnealui, din neam! }-
apoi, mai bine e a face arend[]ie noi, [i de p[m`nt, dec`t ca\aonii ]i
[ilal\i strini de ne cotropir[ @n afaceri!
64
-Acu], @n '99, dup[ prist[virea lui Lasc[r Catargiu, albii
@]i aleser[ c[petenie tot un grangur! Pe George Gr.
Cantacuzino, zis Nababu!
-Deh! Fu norocu [stuia c[ inima ostenit[ a lui Lasc[r
Catargiu @ncet[ s[ bat[ taman c`nd fusese chemat la palat de
Rege s[ ia din nou puterea!
-Ap[i, afar[ de averea ]i @nf[\i]area-i m[rea\[, de zici
c[-i scobor@t de pe zidul ctitorilor Cantacuzini, zugr[vi\i la
m`n[stirea Hurezu, ce f[cu pentru |ar[?
-El? Nimica! Doar bunii ]i str[bunii lui...Da ce s[ ne
mai fur[m c[ciula? Nici noi, liberalii, nici conservatorii, n-avem
conduc[torii ce ne-ar fi trebuit. Un Lasc[r Catargiu, b[rbat
dintr-o bucat[, un I. C. Br[tianu, care ]i-a @nchinat via\a
ridic[rii |[rii, nu ]tiu dac[ ]i c`nd se vor mai ridica, spre
norocul Rom`niei!
-S[ n[d[jduim @n mila lui Dumnezeu!
T[cur[ c`tva am`ndoi c[zu\i pe g`nduri, p`n[ ce Nic[
nu @]i mai putu t[inui pl[cerea ce @i pricinuiau greut[\ile
potrivnicilor, ajun]i acum la putere.
-A ba, nene Cun[, ceti]i @n ziare? Albii se zbat ca pe]tii
pe uscat, @ntre p`rdalnica asta de secet[ ]i pra'u din visteria
|[rii! Mai ales c[ str[in[t[\urile nu se @nghesuie a le da f-un
credit!
-V[zui ]i io! B[ncile Europei sunt tulburate de r[zboiul
dintre engezi ]i buri.
-Ap[i, @ntr-o @mprejurare at`t de grea, s[ puie la finan\e
pe generalul Manu? N[rozie curat[! O fi fost ceva de capul lui
ca tunar @n r[zbelul din '77! Da cum s[ izbuteasc[ un artilerist
s[ echilibreze bugetul Rom`niei?
-Eh, frate-meu! Nu-l aleser[ dup[ pricepere, ci dup[
stirpea lui boiereasc[. }i dac[ @l schimbar[ acu, ce isprav[
f[cur[? M[ tot minunez! Cum s-o fi r[t[cit printre mah[rii
conservatori Take Ionescu, feciorul lui Ghi\[ Ion, negustorul de
cereale ]i al coanei Frosa? "Guri\[ de aur" @nv[\[ dreptul la
Paris. E sclipitor avocat, dar ce are asta cu situa\iile
economice? C-a]a le zice, nu?
433
 -Aci, dau cu totul dreptate prea mintosului nostru
nepot, Fane Marincu. El @mi atrase luarea aminte c[ trebuie s[
\inem sema nu numai de sl[biciunile lui Sturdza, ci ]i de
nemai-pomenita dib[cie a Regelui Carol de a m`nui oamenii,
a-]i dezarma du]manii prin cea mai iscusit[ tactic[. Ea fiind cu
putin\[ doar unui b[rbat ca el, de]tept, iscusit, st[p`n pe sine,
urm[rindu-]i \elurile cu o voin\[ de fier.
#ntr-adev[r, la cei ce-i scotea trebuincio]i, Carol I se
f[cea a le ierta gre]elile, chiar jignirile ce @i aduseser[. }i-i
apropia, l[s`ndu-i s[-l cunoasc[ bine, pentru a nu-i mai putea
nega meritele. Pe de-asupra, @i cople]ea cu onoruri, f[c`ndu-
]i astfel din vechi potrivnici slujitori credincio]i. A]a @i avea la
cherem, folosindu-i necurmat.
Cea mai limpede pild[ a acestei manevre era
Candiano Popescu, cel care proclamase republica la Ploie]ti.
Nu fusese dat afar[ din armat[, cum ar fi f[cut oricare alt
comandant suprem. #naintase firesc, ajunsese general, apoi
chiar aghiotantul Regelui.
-Numai cu unul nu-i merse neam\ului! Cu Carada al
nostru! {la a fost ]i a r[mas de cri\[!
#]i l[udar[ craioveanul. Republican din tinere\ea
petrecut[ la Paris, nu primise niciodat[ a da fa\[ cu Regele.
Respinsese orice slujb[ care i-ar fi datorat-o, orice decora\ie!
#l ajutase pe I. C. Br[tianu @n timpul R[zboiului de
Independen\[ ]i tot din umbr[, la ridicarea economic[ a |[rii.
Banca Na\ional[ ]i alte institu\ii liberale moderne i se datorau
lui.
-Eugen Carada e f[r[ pereche @n purtarea lui. A r[mas
credincios @ntreaga-i via\[ crezului ce @]i st`lpise @n frageda
tinere\e: "Pentru Rom`nia, oricum, oric`nd, @mpotriva ori]icui!"
Rostindu-se, St[ncun[ Marincu avea ochii @nce\o]a\i
de lacrimi.
#ntre timp, Costanda le a]ternuse dinainte, pe mesala
ca z[pada, taiere cu zacu]ti diferite, c[ni cu b[utur[
proasp[t[. Fra\ii Marincu se @ndemnar[ unul pe altul,
cinstindu-se din plin. Prinseser[ destule puteri s[ ia la
sc[rm[nat ]i guvernarea conservatoare.
432
Sima lu[ vorba fratelui s[u. V[zuse umbra triste\ii ce
@negurase c[ut[tura ]i fa\a lui St[ncun[, parc[ @mb[tr`nindu-l dintr-
odat[! Bl`nd din fire, iubindu-]i p[rintele, se socoti dator s[-l
@mb[rb[teze.
-Cum @\i spus[i, taicule! Eu r[m`n @n Poiana. C`t despre
cas[, hot[r@i cu Mi\a s[ o aridic[m @n preajma [lei b[tr`ne]ti. Chiar
@n capul uli\ei noastre. Ca s[ nu ne dep[rt[m de a]a p[rin\i buni! Pe
Mi\a, speriat[ de ma]tera care o prigonea la Dobridor, o adusei la
noi @nghe\at[ de spaim[, c[ d[ peste alta vitreg[. Dar[ a]a o
@mbr[\i]a mama Costanda, c[ ajuns[ a o iubi mai abitir ca p-aia de-i
d[du via\[, de care abia @]i mai aminte]te. Zice c[ nu se mai poate
dezlipi de soacr[-sa!
Ca p[rinte, cump[ni @ntre m`ndrie ]i @nduio]are.
-Copiii mei!
#nm[nunchindu-i cu privirea, d[du peste doi b[rba\i
puternici, a c[ror hot[r@re d`rz[, scris[ pe fe\e, fulger`ndu-le @n ochi,
@i ar[t[ cu totul @nstr[ina\i!
#]i f[cu str[jnicie, ca s[ le poat[ zice:
-A]a-i, feciorii taic[i. Precum spuser[\i! Vine o vreme c`nd
puiu iese de sub aripa clo\ei! Cre]te! Se dep[rteaz[! Nu o mai
cunoa]te...Asta la toate necuv`nt[toarele... Oamenii cat[ @ns[ s[
aib[ mai mult[ glagorie, s[-]i priceap[ interesu de-a r[m`ne uni\i
...Voi judecar[\i c[ v[ va fi mai bine, fiecare pe seama lui. Merge\i!
Dumnezeu s[ v[ ajute pe c[ile ce apucar[\i...
-S[rut[m dreapta, taicule! Nu vroir[m a te sup[ra! @ng[imar[
unul dup[ altul.
#ncerc`ndu-i o und[ de vinov[\ie, i se @mpotrivir[.
-Ce s[-i facem! P`rdalnica asta de via\[! Str[murari\a ei ne
@mpinge tot @nainte!
Dup[ plecarea lor sim\i c[ @l @nfioar[ un frig r[zbit p`n[ @n
inim[. D`nd cu ochii de c[nile cu vin, uitate pline, le goli pe r`nd.
#ncerc[ astfel s[ se @nc[lzeasc[, s[ soarb[ puterea de a-]i cerne
nelini]tile.
-R[m[s[i singur! Cu o cas[ de copii m[run\i! Cum s[ mai \in
pasul cu nenea? {la are trei propte tari - Oncic[, un ascult[tor ]i
b[t[tarnic, Fane ]i Ilarie vrednici, plini de ambi\ie! Ei au @n\eles c[
numai unirea ridic[ neamul! Feciorii mei, ba! C[po]i, pu]i, la cale de
muieri, se r[znir[ de mine! Nu @]i dau socoteala c[ fiecare, de unul
singur, va ajunge la o stare bun[, niciodat[ la averea pe care o vor
atinge ai lu frate-meu Ni\[, a]a str`ns lega\i. Presimt c[ din clipa
65
asta eu ]i neamul meu @ncepur[m s[ pierdem @ntrecerea cu Ioni\[
Marincu ]i urma]ii lui...
Ad`nc tulburat, se adun[ @ndelung @n sine...Apoi c[zni s[ se
lini]teasc[ pentru a c`nt[ri @nc[ odat[ cele auzite de la feciorii s[i.
-Drept au! Arend[]ia a fost ]i @nc[ a r[mas m[noas[! Calea
sigur[ spre proprietate!
Recuno]tea c[ f[r[ c`]tigurile scoase de pe mo]iile
arendate @n Bulgaria, nu ar fi avut cu ce lua parte al[turi de Ioni\[
Marincu la arendarea Poienii Mari. }i asta pentru c[ acolo munciser[
cu r`vn[, al[turi de el, Costache ]i Sima. F[r[ sprijinul lor, de acum
@nainte va r[m`ne legat numai de Poiana, de negustoriile ce avea
acolo.
N[dejdea de a se mai putea @ntinde la vreo arend[, chiar @n
jur, i s-ar[t[ ]ubred[. Prilejurile erau pu\ine, b[t[lia pentru ele
crunt[.
Prefir[ @n g`nd tot ce ]tia despre p[m`nturile, arenda]ii ]i
proprietarii din Sudul Doljului. Mai cu seam[ despre negustorii care
se luptau cu @nd`rjire s[ se ridice @n tagma acestora, de urm[rile pe
care @nfr`ngerea unora, ridicarea asupr[-le a celorlal\i, le va avea
asupra a]ez[rilor ]i a vie\ii de ob]te.
P`n[ la R[zboiul de Neat`rnare din 1877-1878, boierii
olteni, cu adev[rat boga\i, erau numai cei care @]i aveau mo]iile
@nspre prispa dealurilor.
Cele de pe valea Dun[rii aduceau pe @ntinderi mari venit mic,
@n vreme de n[prazn[, deloc, dar belele cu ghiotura. Aici satele erau
rare, locuitorii pu\ini. Se sp[rgeau mereu, datorit[ pr[d[ciunilor
turce]ti, r[zboaielor @ntre cre]tini ]i p[g`ni, toate b[tute pe malul
rom`nesc al fluviului, lungilor cotropiri ale armatelor biruitoare.
Boierii procopsi\i cu ele aflaser[ mai multe c[i s[ se
descotoroseasc[ de p[m`nturile p[guboase. Cei vechi le f[cuser[
danii m`n[stirilor ]i bisericilor.
Mo]ia Calafatului, proprietatea vornicului de Dolj Ilie
Oteteli]anu, fost consilier imperial pe timpul ocupa\iei austriece @n
Oltenia, a fost d[ruit[ de acesta bisericii Sf`ntu Ilie ce @]i ctitorise la
Craiova @n 1751. Tot neamul Oteteli]enilor d[duse bisericii Madona
Dudu din Craiova mo]ia Maglavitului. Mo]ia Ciupercenii Vechi a fost
@mp[r\it[ de cele trei fiice f[r[ mo]tenitori ale boierului craiovean Gh.
Matei, @ntre m`n[stirile Hurezu, Geal[u, G`rbova.
66
la @nceput @mpotriva domnitorului Carol. A scris @n gazetele
germane otr[vite articole anti-dinastice. }i cine s-ajunse
slujitorul prea plecat al Regelui? Nu-i s[rut[ dumnealui m`na,
sc`rbindu-l pe b[\osul Carp? Nu vru s[ st`lpeasc[ iar la curte
acest obicei fanariot de care ne cur[\asem?
-}i c`nd te g`nde]ti c[ se trage dintr-un neam care
domni la Moldova!
-Eh! Domnitori care s[rutar[ papucul sultanului ]i se
t`r@r[ de-a bu]ilea dinaintea lui! Adev[rat, dintre sturdze]ti
doar Ioan Sandu Sturdza ]i-a p[strat dragostea de p[m`nt ]i
de ba]tin[.
#l pomeni sc`rbit pe Vod[ Mihail Sturdza care ceruse
ca Moldova s[ devin[ provincie a imperiului \arist ]i @]i luase
cet[\enie ruseasc[.
St[ncun[ @]i uimise iar[]i mezinul cu at`tea
cuno]tin\e. Era nu numai un cititor @mp[timit al gazetelor pe
care le aduna ca pe o comoar[ ]i-l ajutau a urm[ri faptele
politice zilnice, dar se str[duia s[ le caute r[d[cinile ]i
asem[n[rile @n trecut. #n r[gazurile sale ispitea c[r\ile de
istorile ale copiilor, ajung`nd a le ]ti pe dinafar[. #n vacan\e @l
punea pe Ghi\[ s[-i citeasc[ din scrierile lui Kog[lniceanu,
Xenopol ]i al\i tineri istorici ivi\i atunci.
Nimic nu-l bucura mai mult dec`t o carte nou[ adus[
de doctorul Dr[gescu sau nepotu-s[u Fane Marincu.
-Eu m[ bizuiam la ]eful nostru pe temeinica lui @nv[\[-
tur[ @n Germania!
-Adev[rat! Deprinse acolo obiceiul de a fi st[ruitor @n
munc[, poate ]i alte @nsu]iri folositoare os`rdiei lui de istoric.
Dar toate astea nu fac doi bani, dac[ nu v[di ]i caracter!
-Ap[i stau ]i m[ @ntreb! Regele, care depl`nse
totdeauna c[ la carul de minte al rom`nilor nu se afl[ ]i un
bob de statornicie @n fapte ]i p[reri, cum de-l place?
-Te @n]eli! L-a c`nt[rit bine! Dar @l folose]te, fiind u]or
de m`nuit, muncitor din cale-afar[, ]i cu totul @nchinat c[tre
nem\i! Firea lui sucit[, lacom[ de m[riri @i este cu priin\[...
St[ncun[ cuget[ o vreme apoi urm[:
431
miglisit pe unguri. Du]manii, ]i nu avea pu\ini, l-au atacat
os`ndindu-l c[ vorbele rostite @i fuseser[ suflate chiar de
ministrul Austro-Ungariei la Bucure]ti, Rudolf Welser de
Welserheim.
Se mai ad[ugase ]i nefericita decorare a lui Jeszensky
}andor, procurorul general al ungurilor ]i prigonitorul
memorandi]tilor, de Regele Carol la Buda-Pesta, @n drumul
s[u spre Viena. Desigur, vina era a nepriceputului sau
r[uvoitorului care @i d[duse Regelui s[ semneze decretul.
Tulbur[rile ce se iscaser[ din aceast[ pricin[ @n |ar[
au smuls scuze ministrului de Externe al Austro-Ungariei. Dar
pic[tura care a rev[rsat pocalul r[bd[rii oamenilor politici
rom`ni a fost publicarea la Buda-Pesta a c[r\uliei "Politica
na\ionalit[\ilor". Joncsö Benedeck @ndr[znise s[ scrie acolo c[
baronul Banffy, fostul prim-ministru ungur, @l adusese la putere
@n Rom`nia pe D. A. Sturdza.
O furtun[ de glasuri s-au ridicat @n parlament @mpotriva
primului ministru. C`\iva deputa\i au mers la Rege cer`ndu-i
@ndep[rtarea. Alte zeci au semnat o declara\ie @mpotriva lui,
unii au demisionat, to\i socotindu-se jigni\i @n demnitatea lor de
rom`ni ]i a independen\ei politice a |[rii, dac[ ar fi fost
adev[rat c[ str[inii pot numi primii ei mini]tri.
Au avut loc vijelioase @ntruniri politice, mi]c[ri de strad[
@n Bucure]ti ]i @n alte ora]e mari. #n capital[ s-a ajuns la
adev[rate lupte cu armata ]i poli\ia. Au c[zut r[ni\i, s-au f[cut
multe arest[ri. Presa a devenit din ce @n ce mai necru\[toare
cu guvernul ]i mai ales cu ]eful liberalilor.
Prevenit c[ Regele nu-l mai poate sus\ine, D. A.
Sturdza ]i-a dat @n sf`r]it demisia.
-Ei, frate-meu! Nu de dragul hunilor s[v`r]i at`tea
gre]eli Sturdza. Ci pentru c[ iube]te cu dezn[dejde puterea,
Se vrea mereu @n capul bucatelor. Umilindu-se pe el, nu a \inut
seama c[ a @njosit |ara, doar pentru a-]i \ine scaunul.
-Drept s[-\i spun nene Cun[, nu mi-e drag neam!
-D-apoi mie! Toat[ via\a a umblat @n politic[ ca pi]atul
boului, de colo p`n[ colo. Secretar ]i apropiat lui Vod[ Cuza,
a luat parte la conjura\ia detron[rii lui. S-a ar[tat cel mai pornit
430
Mai t`rziu, pe la @nceputul veacului al 19-lea, urma]ii vechilor
boieri le v`nduser[ mai pe nimica. A]a izbutise voievodul s`rbilor,
Milo] Obrenovici, s[-]i agoniseasc[ marele domeniu de la Poiana -
Desa, @ntinz`ndu-l p`n[ la B`rca ]i mai departe c[tre Piatra Olt ]i
Bucure]ti.
Unii, ca s[-]i @mplineasc[ capriciile, nu se uitau la m[rimea
sforilor de mo]ie pe care le d[deau @n schimbul unui \igan buc[tar,
unui l[utar vestit sau pentru o roab[ frumoas[. F[cuse mare v`lv[,
@n vreme, fapta bunicii boierilor Haralambi din Craiova, care luase
doi ogari @n locul unei mo]ii la Cetate. Cei c[rora le mai r[m[seser[
p[m`nt, @l arendau, bucuro]i s[-i toace venitul, c`t era, f[r[ b[taie
de cap. Nu luau @n seam[ c[ avutul arenda]ilor sporea pe c`nd ei
sc[p[tau.
Chiar ]i mo]iile m`n[stire]ti - @nainte de secularizarea prin
legea lui Cuza din 1863 ]i dup[ ce au intrat @n proprietatea statului -
au fost toate date @n arend[.
Cei care @]i @ncercaser[ norocul, lu`ndu-le s[ le munceasc[,
au fost la @nceput @n Oltenia grecii ]i macedonenii. B[rba\i d`rji,
hot[r@\i, veniser[ @n |ar[ @n n[dejdea procopselii. Lu`nd pild[ de la
ei, @mbog[\indu-se din felurite negustorii, se ar[taser[ mai apoi ]i
unii oltenii, st`rni\i de c`]tigurile mari.
Arenda se @ncheia pe 10 ani, cu drept de prelungire @nc[ 10.
Pornise dela 6 lei pogonul. T`rziu ajunsese 16 lei. Dar la o mo]ie
olteneasc[ mare, de pild[ B`rca, din 20.000 de pogoane c`t avea,
se munceau 6.000, din lips[ de bra\e ]i terenuri @nc[ nedefri]ate.
Proprietarul o arenda @ntreag[. }tia @ns[ c[ venitul lui va fi
numai dup[ cele 6.000 pogoane lucrate. }i @nc[ a]ezat dup[ cel al
unui an r[u.
C`]tigul arenda]ului putea ajunge, c`nd se f[ceau recolte
bune, p`n[ la 250 %. Pentru c[ el @]i sporea prin cur[tur[ @ntinderea
de p[m`nt pe care se putea face agri-cultur[, venitul acelei p[r\i @i
revenea @n @ntregime. #]i ne-gustorea mai cu pre\ lemnul din p[duri,
pe]tele din b[l\i. #]i storcea \[ranii la s`nge prin dijme, plocoane,
gloabe, podvoade. #nvoielile erau totdeauna @n folosul s[u,
cuprinz`nd mul\ime de munci trebuincioase lui, dar cu totul altele
dec`t cele ale ogorului. F[r[ a se \ine seama de ce @i ie]ea din
nedrept[\ile f[cute la @mp[r\irea loturilor, la socoteala zilelor de
munc[ ]i corvoad[, la globitul vitelor, de la str`ngerea ]i @mp[r\irea
recoltei.
Se zicea prin lege c[ @nvoielile erau libere, dar \[ranii erau
sili\i s[ se @nvoiasc[, pentru c[ nu le ajungea p[m`ntul de hran[ ]i
67
izlazul pentru vite, chiar celor @mpropriet[ri\i de Cuza. De asemenea,
arenda]ul avea mijloace s[-i @ncovoaie. Le @nchidea vitele @n obor
sau le t[ia calea la ad[pare. Le cetluia f`nt`nile. Avea de partea sa
primarul, doroban\ii ]i v[t[]eii care @ndemnau la munc[ s[teanul cu
b`ta. Dac[ ace]tia nu @]i @ndeplineau @ndatoririle din @nvoial[, @n anul
urm[tor nu mai erau primi\i la munc[.
Dup[ 1878, Independen\a c`]tigat[ cu arma de poporul
rom`n, a f[cut Dun[rea un hotar @n sf`r]it sigur. De-alungul lui,
sc[pate de ve]nica amenin\are turceasc[, vatra satelor oltene]ti a
devenit statornic[, num[rul locuitorilor sporindu-le mereu.
S-au ivit a]ez[ri noi, @nde]ind satele alt[dat[ rare, cu suflete
pu\ine. Statul @nsu]i a @ntemeiat unele, @mpropriet[rind @nsur[\eii.
#mplinea astfel, dup[ 14 ani, f[g[duielile legii agrare a lui Cuza din
1864, dar ]i cele f[cute osta]ilor pe c`mpurile de lupt[ ale Bulgariei.
#mpropriet[rirea @nsur[\eilor - @nceput[ de guvernul liberal I.
C. Br[tianu doar la c`teva luni de la @ncheierea p[cii - s-a desf[]urat
ani @n ]ir, p`n[ c[tre 1900.
Atunci, @n toamna anului 1878, au luat fiin\[ numai @n jurul
Calafatului trei sate: Sm`rdan, Basarabii, Ciupercenii Noi.
#ntemeierea lor a dat na]tere unor mari serb[ri populare. La ele au
luat parte: generalul Cerchez, unul din eroii R[zboiului de
Independen\[, prefectul jude\ului Dolj, slujba]ii statului din comunele
@nconjur[toare din care se tr[geau noii @mpropriet[ri\i. Slujbele
religioase au fost urmate de ospe\e, petreceri cu l[utari, joc ]i mult[
@ndrept[\it[ voie bun[.
"Sm`rdanu" a fost numit astfel @n amintirea m[re\ei biruin\e
din 12 Ianuarie 1878. Atunci, o]tirea rom`n[, @n care se aflau mul\i
oameni ai locului, pentru a se apropia de cetatea Vidinului, luaser[
cu asalt satele din jurul ei, printre care se afla ]i Sm`rdanul.
#n fiecare dintre aceste sate noi s-au @mpropriet[rit deodat[
trei sute de @nsur[\ei, num[rul lor sporind prin ani. Lotul primit era de
5,5 hectare de p[m`nt. Legea cerea ca @n doi ani s[ se str[mute pe
el cel @mpropriet[rit cu tot neamul. Dac[ nu o f[cea, pierdea lotul,
care se d[dea altuia.
Aceast[ prevedere a dus la multe @ncurc[turi ]i nedrept[\i.
S-au luat loturile unora care izbutiser[ s[ se mute. S-au dat altora
care nu aveau niciun drept la ele.
Dup[ R[zboiul de Independen\[, venitul din arend[ a
crescut mereu. De aci ]i b[t[lia pentru arendarea c`t mai multor
mo]ii. Satele se @ndesi]er[, bra\ele de munc[ nu mai lipseau.
P[m`ntul era foarte rodnic, fiind odihnit, @ngr[]at de vite secole de-a
68
#n cele din urm[, din tertip @n tertip, liberalii au ajuns la
c`rma |[rii @n Octombrie 1895 sub pre]edin\ia lui D. A.
Sturdza. Vor p[stra puterea p`n[ la sf`r]itul lui Martie 1.899.
Patru ani, din care numai patru luni a fost @mlocuit ca prim-
ministru de Petre S. Aurelian.
Cercet`nd aceast[ guvernare, fra\ii Marincu se v[zur[
sili\i a recunoa]te c[ ei i se datora @n[bu]irera r[scoalei din
Poiana Mare @n 1896 ]i de cur`nd @n 1899.
-Eh! Taman noi, liberalii, de ne batem cu pumnul @n
piept c[ sprijinim \[ranii, c[ vrem a-i face proprietari, c`nd cer
p[m`nt @i snopim @n b[t[i, @i arunc[m @n ocn[, @i omor@m!
St[ncun[ oft[ @ndurerat.
-Iart[-mi nene vorba a proast[! Mare curv[ e politica
asta! De la f[g[duin\[ p`n[ la fapt[ se casc[ o pr[pastie,
deseori de netrecut!
-Politicienii no]tri mai noi sunt talere cu dou[ fe\e.
Dac[ ai c[ta doar la nemernicia lor, te-ai dezgusta de politic[,
te-ai trage de-o parte. }i n-ar fi bine! Noi, b[rba\ii cinsti\i,
trebuie s[ lupt[m pentru idealul na\ional! Altfel am fi tr[d[tori!
V[z`nd c[ Nic[ @i p`nde]te vorbele, urm[:
-}tii frate-meu cum fac eu? Iote! Nu m[ voi uita nici la
unul, nici la altul. #i las dracului s[ umble dup[ procopseal[ ]i
ranguri. Stau cu ochii a\inti\i de-asupra lor. Pironi\i pe steagul
nostru, ale c[rui trei culori le vroi f`lf`ind aspra tuturor rom`ni-
lor pe @ntinsul vechii Dacii!
#i m[rturisi apoi credin\a lui neclintit[ c[ anii, fiecare
guvern cu toate p[cate lui, @mpins de ]uvoiul istoriei, tot
a]eaz[ c`te o piatr[ pe drumul Re@ntregirii Rom`niei.
-C`t despre Sturdza, vorba b[tr`neasc[, "fiecare
pas[re pe glasul ei piere!"
De ne@n\eles, c[ci nu era nes[buit. #ntr-o cuv`ntare
dezv[luise sumele de bani trimise @n Transilvania. Apoi,
tocmai el, mare na\ionalist ]i sprijinitor al rom`nilor din Ardeal,
retezase acest ajutor dat ]colilor ]i bisericilor de acolo, datorit[
amenin\[rilor Austro-Ungariei.
La Ia]i, @ntr-un alt discurs, s-a lep[dat de tot ce
spusese @nainte de sus\inere a luptei ardelenilor. Mai mult, i-a
429
 #n parlament nu conteneau certurile, amenin\[rile.
#ntrunirile, urmate de vijelioase mi]c[ri de strad[, se @nte\eau.
#nc[ier[rile cu armata ]i poli\ia f[ceau r[ni\i de-o parte ]i de
alta, p`n[ ]i c`\iva mor\i. Toate @n n[dejdea de a-l speria pe
Rege, a-l sili s[-i aduc[ la putere. Din porunca lui Sturdza
aveau loc zurbalele bucure]tenilor. Dup[ sf`r]itul lor,
potrivnicii lui povesteau c[ alerga totdeauna la palat.
Fr`ng`ndu-]i m`inile, arcuindu-]i spinarea dinaintea Regelui,
]optea tulburat, p`n[ la lacrimi:
-Nu-s eu! Nu-s eu vinovat! Poporul s-a s[turat de albi!
Ne vrea pe noi! }i nu-l mai pot st[p`ni!
Amintindu-]i toate cele auzite, St[ncun[ Marincu se
nedumeri.
-Ce va g`ndi neam\ul despre acest mare boier din
stirpe domneasc[, vestit istoric, temelia Academiei Rom`ne,
numai el va ]ti! Dispre\? #nc`ntare pentru iscusita-i pref[c[-
torie, mo]tenire a diploma\iei bizantine?
Se aflase c[ atunci Regele @l @nvrednicea cu o t[cere
@nghe\at[ ]i un sfert din z`mbetu-i sub\ire! #n privirea o\elie @i
sc[p[ra hot[r@rea de a-i \ine piept. Nu-l voia la c`rma |[rii
adus de h[rm[laia str[zii, ci din voin\a sa, c`nd se va ivi o
prielnic[ @mprejurare politic[.
Toate acestea se ]tiau, se pitroceau printre membrii
mai de v`rst[ ]i dezghe\e\i ai partidului, care nu conteneau a-l
m[sura pe Sturdza, @n dauna sa, dup[ neuitatul I. C. Br[tianu.
Ele ajungeau la liberalii din familia Marincu prin }tefan
Marincu ]i Ilarie Marian, care aveau str`nse leg[turi cu
demnitarii din Craiova ]i Bucure]ti.
D. A. Sturdza ]i ai s[i urmau a folosi orice prilej pentru
a st`rni scandal ]i tulburare. #n timpul procesului memoran-
di]tilor din Ardeal se str[duir[ a-i ar[ta pe conservatori
du]manii cauzei na\ionale, tr[d[tori ai rom`nilor ardeleni, ceea
ce nu era adev[rat.
Fapta Regelui Carol, cel care smulsese la o @nt`lnire,
@mp[ratului Frantz Iosef, eliberarea memorandi]tilor din
temni\[, r[m[sese t[inuit[.
428
r`ndul. De-altfel, se avea grije ca un sfert din mo]ie s[ r[m`n[ anual
nelucrat[, pentru a da @n urm[torul rod bogat. Datorit[ @ntinselor
p[duri, ploile c[deau din bel]ug ]i la timp. Plugul de fier, care ara @n
ad`ncime un pogon pe zi, a @nlocuit treptat pe cel de lemn, care
zg`ria o jum[tate de pogon @ntr-acela]i timp. Treieratul gr`ului cu
caii, izvorul unor mari risipe de boabe, a fost @nlocuit cu cel cu
batozele.
#ncet, @ncet, nesa\ul de arend[]ie al @mbog[\i\ilor se
preschimbase @ntr-unul tot at`t de @nfocat pentru cump[rarea
p[m`ntului.
Un imbold dat setei de proprietate @n Oltenia - ca ]i @n restul
|[rii - a fost ]i legea v`nz[rii mo]iilor statului.
Cu toate @ncerc[rile guvernului liberal de a o @mbun[t[\i prin
ani - de-altfel ca ]i pe cea a @nvoielilor agricole, numit[ de Mihail
Kog[lniceanu "un bici pe spinarea \[ranului" - ea a dus la
@mpropriet[rirea unui mic num[r de s[teni, dar a multor arenda]i ]i
negustori.
Cu toate modific[rile, un \[ran putea cump[ra tot un lot de
5,5 hectare, dar pre\ul lor crescuse de fiecare dat[.
#ntre 1876-1881 el ajunsese la 20 de galbeni, mult mai mare
dec`t cel care se pl[tise pentru r[scump[rarea cl[cii. }i de cele mai
multe ori peste puterile unui s[tean.
Acesta trebuia s[ pl[teasc[ la primirea lotului o cincime din
toat[ suma. Restul @n 24 de ani cu o dob`nd[ de 6 % ]i
amortismente. De asemenea legea pretindea mutarea pe locul noii
propriet[\i.
Datorit[ acestor greut[\i, p`n[ @n 1882 numai 5 mo]ii de
@ntindere mijlocie se v`nduser[ \[ranilor @n toat[ |ara. Mo]iile mari,
@mp[r\ite @n loturi de 25 ]i 10 hectare s-au scos la licita\ie. Au fost
cump[rate de mo]ieri, dar mai ales de arenda]i, negustori, \[rani
@nst[ri\i, care au putut lua c`te loturi i-a \inut punga.
Ca urmare, Mihail Kog[lniceanu a ar[tat @n Parlament c[
@ntre anii 1878-1888, din v`nzarea mo]iilor statului, numai 7,23% din
suprafa\[ au cump[rat \[ranii, iar restul de 92,77% cei avu\i. #ntr-
ajutorul s[tenilor acestora venise ]i "Creditul Agricol", pun`ndu-le
bani la @ndem`n[.
#nfiin\at @n 1881 de guvernul liberal, avusese ca scop
@nlesnirea \[ranilor s[-]i achite loturile cump[rate. Dar ]i aceast[
institu\ie s-a preschimbat @n cu totul altceva dec`t o g`ndiser[
f[uritorii ei.
69
 Din "credit \[r[nesc" devenise "credit arend[]esc" dup[ cum
@l categorisise @n Parlamentul |[rii un mare om politic.
|[ranul nu putea ajunge la el datorit[ unor piedici de
netrecut. Sau dac[ izbutea s[-]i g[seasc[ doi giran\i, @]i amaneta
vitele ]i uneltele de munc[, tot nu putea s[-l pl[teasc[. Recoltele
erau slabe, banii nici c`t s[-]i duc[ traiul zilnic. #n schimb dob`nzile
cre]teau, termenele deveneau mai scurte. P`n[ la urm[ pierdea
totul, fiind ruinat. Nici m[car pentru cei 600 lei pe care ar fi putut s[-i
ridice pentru @njghebarea gospod[riei str[mutate, nu se @ncumeta a
se duce la Credit. Se l[sa mai cur`nd pe m`na arenda]ului,
c`rciumarului din sat, a c[m[tarului, care @l jecm[neau f[r[ mil[.
#n schimb arenda]ii, negustorii, se @mprumutau cu sume
mari. Dob`nda pentru ei era mic[, achitarea @ndelungat[. Unii @]i
pl[teau cu ele @mprumutul, hangaralele. Venitul arend[rilor @l b[gau
@ntreg @n pung[. #l sporeau prin cam[t[ sau alte mijloace p`n[ ce li
se @ndem`na s[ ia p[m`nt. Al\ii, odat[ ce aveau banii @n m`n[, se ]i
repezeau la cump[rarea pogoanelor de la stat sau de la boierii care
cheltuiau cu polonicul ce str`nseser[ p[rin\ii lor cu linguri\a.
Aceste prefaceri se desf[]uraser[ de-a lungul anilor. Dup[
R[zboiul de Independen\[ ]i p`n[ @n cump[na noului veac,
neamurile boiere]ti vechi din Oltenia @ncepuser[ s[ decad[. Unele
se stinseser[ f[r[ urma]i. Altele, str`mtorate, p[r[siser[ locurile de
ba]tin[. Plecaser[ la Bucure]ti, ca s[-]i dea feciorii la carte, @n |ar[
sau @n str[in[tate. Se dezmeticiser[ c[ ace]tia, ca s[ vie\uiasc[,
aveau nevoie de preg[tire pentru a intra @n marile slujbe ale statului
sau s[-]i @nsu]easc[ profesii liberale.
Cei mai mul\i @ns[, tr[ind din venitul mo]iilor arendate, dar
@nebuni\i dup[ lux ]i pentru a fi de "bon ton" dup[ c[l[toriile @n
str[in[tate, le vindeau bucat[ cu bucat[ arenda]ilor. Sc[p[ta\i, ca s[
supravie\uiasc[, se v[zuser[ sili\i s[-]i c[p[tuiasc[ fiii ]i fiicele cu
cei din tagma noilor @mbog[\i\i. Ace]tia erau greci, macedoneni,
rom`ni.
Erau oameni care se ridicaser[ prin @ndr[zneala ]i truda lor,
av`nd sim\ul negustoresc al banului ]i mai ales @n\elegerea c[
valoarea p[m`ntului va fi mereu @n cre]tere.
Cump[nirea nemiloas[ @ntre c[derea unor tagme ]i @n[l\area
altora se v[dea ]i la sate, dar cu mult mai limpede @n via\a ora]elor.
#n Craiova de pild[, dup[ 1888, @n locul vechilor familii
boiere]ti, @ncepuser[ a se f[lo]i "parveni\ii". Fra\ii Opran, @mbog[\i\i
din nego\ul de cereale, macedonenii Costache ]i Iancu Dumba din
cel cu l`n[, rude cu marii bancheri de la Viena, trecuser[ de la
70
districtului, va @nlesni s[teanul s[-]i cumpere [le 5 pogoane
@ng[duite!
-Deh! Multe legi par bune pe h`rtie, fie c[ sunt noi, fie
rec`rp[cite ca asta din urm[. S[ vedem ce r[m`ne din ea
ajuns[ la primari ]i m[sur[tori. Dac[ p`n[ atunci nu o r[tutesc
iar[]i. C[ tuturor de s-ajung la guvern, li se n[zare c[ ei au
g[urit macaroanele!
V[z`ndu-i chipul uluit, @mplini zic`nd:
-{sta-i haz ardelenesc, frate-meu! Sficuie]te trufia
unora de se cred mai de]tep\i dec`t de]tep\ii. Mai "oco]i", cum
zice doctorul Dr[gescu, de la care deprins[i vorba. Auzit[ ]i
prin drumurile mele din Transilvania, de la fra\ii no]tri de acolo!
-Da macaroanele, alea ce-or fi?
-Iote ni]te limbrici de coc[ alb[, str[pun]i de la cap la
cap, s[ p[trund[ la fiert apa prin ei. M`ncare italieneasc[, la
care se adaug[ unt, bulion. Ieftin[, s[\ioas[. D-aia au fost
porecli\i "macaronari" sau broscari, c[ le plac ]i picioru]ele din
spate ale broa]telor, pr[jite.
-Ptiu! Doamne iart[-m[! |i se face grea\[ numai c`nd
auzi! Sc`rn[vii de broa]te? Acolo, la ei, nu tr[iesc ]i vite?
-Cum de nu! Dar carnea nu e de nasul celor s[raci.
Italienii sunt mul\i, c[ sunt plodo]i...Ei, nu te mai str`mba!
Auzii c-ar fi mai fraged[ ]i gustoas[ dec`t pulpele de pui! C`t
despre macaroane, nem\ii ]i le @nsu]ir[ fiind spornice, umplu
repede b`rd`hanu. De la ei ajunser[ ]i @n Ardeal, @n cuhniile
celor mai @nst[ri\i. La Viena, le gustai ]i eu. Drept s[-\i spui, nu
le aflai niciun chichirez!
Vorbind, glumind, trecur[ peste unele care nu le f[cea
pl[cere s[ le recunoasc[.
De]i legile pomenite erau bune, liberalii afla\i @n
opozi\ie nu le-au votat, le-au b`rfit, au amenin\at c[ le vor
desfiin\a. Ajun]i la putere, le-au p[strat, folosindu-le.
A]a se @nd[tinase obiceiul la politicienii rom`ni. Tot ce
f[cea guvernul, opozi\ia g[sea r[u, d[un[tor, prilej de
scandal, @ncercare de r[zbunare.
D. A. Surdza, ]eful Partidului Liberal, adusese @n
lupta politic[ @nd`rjire ]i nest[p`nit[ porneal[.
427
chiar printre opozan\i. Se ]tia c[ Regele Carol @i pre\uia
deosebit cumin\enia ]i m[sura, cer`ndu-i sfatul @n @mprejur[ri
grele, chiar atunci c`nd nu se afla la guvernare.
-Auzi]i, nene Cun[, vorbele Catargiului de r[maser[
de pomin[ @n |ar[?...Iote cam a]a st[vilea ambi\io]ii,
aduc`ndu-i pe p[m`nt ]i pe cei ce umblau cu capu @n nori!
Dumnezeu s[-l odihneasc[! Se prist[vi la 30 ale lunii lui
M[r\i]or. Partizanii - @ntr-aceia]i zi - n-a]teptar[ s[ se
r[ceasc[, c`nd ]i-l aleser[ ]ef pe George Gh. Cantacuzino!
P`n[ a-i r[spunde, se pomeni c[ @ncepu a-]i @nmuia
limba @n dulceagul ]i blajinul grai moldovenesc, rostindu-se cu
gura, tot ca Lasc[r Catargiu:
-"Aiasta ieste! Vroie]ti? Dac[ se poate, vroie]te! Da
numai dac[ se poate!"
St[ncun[ tres[rise. Reg[sise dintr-odat[ pe Nic[, cel
din tinere\ele lui. Fl[c[ul zgondos, nes[buit, prea lacom de
via\[, risipitor, din care loviturile sor\ii f[cuser[ un b[rbat cam
posac, zg`rcit, b`ntuit ve]nic de n[luca s[r[ciei. Se l[s[
molipsit de hazul ]i voia lui bun[, @ntreb`ndu-se din ce izvor
tainic izvor`ser[.
-Eh! Bat[-te s[ te bat[ norocu de pozna]!
I se umeziser[ ochii de lacrimi @n care veselia se
amesteca cu duio]ia amintirii.
C`nd se lini]tir[, luar[ la refec mul\imea legilor
@ntocmite de fostele guverne conservatoare, dar votate @n
parlament doar @n cel din urm[, sub pre]edin\ia lui Lasc[r
Catargiu. Deosebite li se p[rur[ cea a jandarmeriei rurale,
ticluit[ dup[ model apusean ]i cea a minelor ]i bog[\iilor
subsolului, cu totul nou[ @n Rom`nia mic[, datorat[ lui Carp.
St[ruir[ @ns[ doar asupra celor care @i atingeau @ntru-
c`tva. Legea creditului Agricol era a 12-a dela @nfiin\area lui @n
1881. Se @ncercase - tot f[r[ izb`nd[ - a-l face cu adev[rat
sprijin pentru \[ran, nu mijlocul sporirii averii arenda]ilor ]i
proprietarilor. #nfierar[ ca "povestea cu coco]ul ro]u" legea
@nstr[in[rii bunurilor statului ]i r[scump[r[rii embaticurilor.
-Poate c[ a]ezarea @n sf`r]it a pre\ului nu dup[ arenda
anual[ ca p`n[ acum, ci dup[ felul lotului de p[m`nt ]i al
426
arend[]ie la cump[rarea de mo]ii, devenind bog[ta]ii Doljului. Se
ridicase ]i Ple]a, procopsit din negustoria cu bani. Al\ii, datorit[
gradului de ofi\er superior, ajunseser[ @n fruntea societ[\ii craiovene.
De pild[ colonelul Solomon, fiul unui mo]nean din Ple]oi, dar
c[s[torit cu o Izvoranc[, Stoilov, care luase o nepoat[ a Benge]tilor,
sau @nal\i magistra\i ca V`rvoreanu, fiul unui Costantinidis cu un
petec de p[m`nt la V`rvor.To\i ace]tia, \in`nd fete de neam bun dar
sc[p[tat, "c[p[taser[ ifose de boieri".
Dar cea mai uimitoare dovad[ de @mbog[\ire din nimic era a
lui Nicolaie Mihail. Macedoneanul venise @n Craiova dup[ 1860.
Fusese "caldar`mgiu", lucrase ani buni cu vrednicie ]i spor. C`]tigul
]i-l m[rise prin cam[t[. #ncepuse s[ cumpere p[m`nt c`nd pogonul
era @n Oltenia 4-5 galbeni. Ispr[vindu-]i banii lui, a @nceput s[ se
@mprumute apoi s[-l ia chiar pe veresie. A]a str`nsese peste
100.000 de pogoane. La moartea sa, datoriile dep[]eau valoarea
mo]iilor. Fiul s[u, Dini Mihail, ]colit la Viena - pe l`ng[ rudele sale,
bancherii Dumba - le-a pl[tit din venitul lor ]i din @mprumuturile de la
Creditul Rural. A]a a devenit cel mai mare bog[ta] din Rom`nia,
dup[ Cantacuzino Nababul.
La Calafat, lucrurile se petrecuser[ altfel.
Boierii olteni care @]i avuseser[ mo]iile m[rgina]e @mprejur,
nu se a]ezaser[ @n el. Era doar un sat. Via\a lui comercial[ p`lp[ia
@n jurul schelei ]i t`rgului, mereu risipit[ de cotropitori ]i r[zboaie.
Ei @]i @ntemeiaser[ gospod[riile @n ora], la Craiova.
De]i se socotiser[ mai la ad[post @n capitala Olteniei, nu
fuseser[ nici aici scuti\i de pr[d[ciuni, bejenii, de "arsul Craiovei", de
pazvangii ]i de ocupa\iile o]tilor str[ine.
Ora] t`n[r, emancipat c[tre sf`r]itul anului 1855, Calafatul
s-a umplut de oamenii vremurilor noi.
Pentru @njghebarea lui, Prim[ria cump[rase 1.000 de
pogoane de la biserica Sf`ntu Ilie din Craiova - pe atunci proprietara
mo]iei Calafatului - 342 pogoane pentru vatr[, restul de 658
pogoane r[m`n`nd izlaz ]i rezerv[ pentru @ntinderea localit[\ii mai
t`rziu. Platz-urile pentru gospod[rii s-au v`ndut locuitorilor vechiului
sat, negustorilor @nst[ri\i din comunele @nconjur[toare, care se vroiau
or[]eni, arenda]ilor mo]iilor apropiate, gr`narilor, comercian\ilor,
meseria]ilor din toate neamurile.
Ca orice port, Calafatul avea o popula\ie pestri\[.
Al[turi de rom`ni, tr[iau greci, evrei, turci, s`rbi, bulgari,
italieni, nem\i ]i c`\iva fran\uji.
71
 De la @nceput, el s-a @mp[r\it @n dou[ - dup[ @ndeletniciri ]i
dup[ pung[ - @n ora] ]i sat.
Ora]ul, legat de via\a portului ]i a t`rgului, s-a @nfiripat sus,
pe culmea dealului dinspre Dun[re. }i-a cobor@t pe colinele lui
domoale str[zile late, toate paralele, p`n[ @n c`mpie. Strada
negustorilor, numit[ Cuza Vod[, pornea de sus, de la oborul de vite,
cobora p`n[ la fluviu.
Dincolo de ea, @]i putuser[ cump[ra locuri, fiind cele mei
ieftine, fo]tii cl[ca]i ai bisericii Sf`ntu Ilie, deveni\i prin actul de
emancipare oameni slobozi. Dar mult r`vnita libertate nu le adusese
]i bog[\ia. Sutele lor de bordeie se @ntindeau p`n[ @n buza ogoarelor
de pe care @]i agoniseau traiul. Ca s[ se ajute, se @nvoiau la
arenda]ii celor 1500 de pogoane r[mase @n proprietatea bisericii
craiovene. Aceast[ mo]ie nu mai fusese secularizat[ @n 1863, iar la
@mpropriet[rirea din 1864, \[ranii Calafatului primiser[ doar loturi
mici de vie. Cei care aveau vite, mai c`]tigau din c[r[u]ii. Pentru o
@nc[rc[tur[ de 400 de ocale, pornind din port ]i p`n[ la Craiova,
f[c`nd pe drum dou[ zile ]i o noapte, primeau peste 2 lei. Nevoia]ii
munceau @n port ca b[niceri.
Dup[ 1878, @nsur[\eii au fost pu\ini @mpropriet[ri\i @n mo]ia
Calafatului, cei mai mul\i pe cele ale comunelor dinprejur.
Cu toate @ndemnurile primarului, care primise porunc[ dela
guvern, starea lor nu se @mbun[t[\ise @ntr-at`t @nc`t s[-]i poat[
ridica cur`nd case deasupra p[m`ntului.
Spre sf`r]itul veacului al XIX-lea, @n satul Calafatului, 200 de
familii tr[iau @nc[ @n bordeie.
#n schimb sus, @n ora], avu\ii @]i f[ceau locuin\e mari, din ce
@n ce mai frumoase. #nc[ @nainte de emancipare se a]ezaser[ aici
arenda]ii mo]iei Calafatului. Dintre ei foarte cunoscu\i au fost Sava
Ioanovici ]i Predu\ S[ndulescu, deputa\i ai mahalalelor. Cel de al
doilea, \[ran din Gighera, de]i s-ajunsese, era deosebit de iubit, fiind
omenos ]i drept cu @nvoitorii s[i. "Le pl[tea ziua de munc[ @ntre 30
parale ]i 1 leu. Le d[dea s[ m[n`nce m[m[lig[, br`nz[, fasole,
mur[turi ]i rachiu". Pre\uit ]i de autorit[\i, f[cuse parte @n 1853 din
@nt`iul consiliu al magistra\ilor.
Dup[ emancipare, numai fra\ii Dumitru ]i Vasilache
Pessiacov au fost mai str[ini de loc. Macedoneni, urma]ii b[canilor
Pessica, veni\i din Vlaho-Clisura, @mbog[\i\i, ei r[zbiser[ @n
proasp[ta burghezie craiovean[. Arendaser[ mo]ia Calafatului, apoi
a Comanilor. Deveniser[ vesti\i pentru asprimea @nvoielilor @ncheiate
silnic ]i nedrept[\ile f[cute \[ranilor.
72
-Cumnatu Ilarie nu se mai @ntrece cu mine, ci cu sine
@nsu]i!
Fane Marincu oftase amar. Nu-i mai ardea s[
glumeasc[. #ntr-acel an, primise dou[ lovituri grozave:
moartea na]ului s[u, Marin Dr[gulescu ]i boala f[r[ leac a
Marioarei. Nu vie\uia cu adev[rat dec`t prin ve]tile primite din
Elve\ia. }i-atunci @i seca sufletul.
Pe @nserate ar]i\a se mai domolise. O p[rere de adiere
se cernea printre tufanii ]i salc`mii Poienii Mari, ca o n[dejde
de reveneal[.
Nic[ Marincu venise la frate-s[u mai v`rstnic, dup[
cum @]i f[cuse obiceiul, ca s[ mai t[inuiasc[ @mpreun[ la o
can[ cu vin.
De c`nd se @ntorsese @n satul de ba]tin[ ]i St[ncun[ @l
ajutase fr[\e]te s[-]i refac[ starea m`ncat[ @n tinere\e, se
legaser[ mult.
Am`ndoi @mp[timi\i de politic[, @ncepur[ a o r[suci pe
toate fe\ele. Liberalii, ca mai to\i negustorii ]i arenda]ii
Doljului, @]i v[rsau focul asupra conservatorilor, atunci la
putere.
Ca totdeauna, o luar[ de demult, de la samavolnica
demisie a lui Ion C. Br[tianu @n 1888, nedreptate ce n-o
mistuiser[ nici dup[ at`\ia ani.
#nlocuirea liberalilor cu un guvern conservator li s-ar[ta
]i acum p[guboas[. C[inar[ urm[rile acelei smintite ]i
nepatriotice lupte pentru a @nh[\a puterea, care dusese la
tulbur[rile ]i r[scoalele care @ns`ngeraser[ |ara.
Cernur[ @ncr`ncena\i faptele "albilor" @n cele patru
guverne perindate @n trei ani (1888-1891) p`n[ nu r[mase
dec`t pleava.
Z[bovir[ cu mai mult[ bun[voin\[ asupra celui al lui
Lasc[r Catargiu, care le urmase @ntre 1891-1895, socotindu-l
cel mai lung ]i temeinic guvern al conservatorilor.
Boierul de la Gol[]ei, cinstit ]i demn, s-ar[tase
cump[nit @n toate. Cunosc`nd bine oamenii ]i nevoile |[rii,
izbutise a fi un foarte bun gospodar. St`rnise astfel respect,
425
p`rjolise p`n[ ]i r[d[cinile. Gr`nele, c`te d[duser[, se
r[suciser[, usc`ndu-se. Prigoriile, coapte de sete, \ipau @n
v[zduh. Pe glia r[scoapt[ de vipie, poienarii se jeluiau.
-Asta-i pedeapsa Cerului pentru [le nedrept[\i ]i
omoruri!
-N-am mai apucat secet[ avan[ ca asta, de c`nd ne
]tim! m[rturiseau speria\i b[tr`nii satului.
-Ploile sunt legate! #n darn joac[ paparudele!
-Bucatele se sf`r]esc! Pierim de foame cu vite, cu tot!
-Pr[p[d, fiilor! Mo]iile @n [st an ne-aduser[ numai
pagube! se c[in[ Ioni\[ Marincu.
-Las[, taicule! Nu mofluzim noi dintr-at`ta! C`]tig[m
bine cu negoa\ele. Ba]ca ce ne aduc hotelul ]i restaurantul
din Calafat! @ncerc[ s[-l lini]teasc[ Fane Marincu.
-Prisosul banilor din ani trecu\i, pu]i la Banca
Comercialã din Craiova, d[ un venit bun! ad[ugase Ilariu
Marian, parc[ a]tept`nd s[ i se mul\umeasc[, plasamentul
fiind meritul lui.
Numai la un an ]i ceva de la @nfiin\area acestei b[nci
de C. Neam\u, s-ajunsese membru @n consiliul de cenzori,
al[turi de Marin Mirica.
Fane Marincu @]i privi cumnatul dintr-un pe]. Ridicarea
necontenit[ a acestui b[rbat d`rz, muncind cu st[ruin\[ ]i
pricepere, de]i nu urmase dec`t }coala Normal[ de pe l`ng[
episcopia R`mnicului, r[m[sese pentru el mult[ vreme de
ne@n\eles. Mai cu seam[, al[turat lui Marin Mirica. Dup[ ce
f[cuse ]coala greceasc[ din Calafat ]i liceul la Craiova, Vasile
Mirica, tat[-s[u, @l trimesese la Anvers. La Facultatea de
Comer\ de acolo, Marin avusese colegi pe C. Neam\u ]i
Bragadiru, leg`nd o str`ns[ prietenie.
Numai printr-o @nt`mplare, aflase taina acestei
@naint[ri. Ilariu Marian intrase @n francmasonerie.
Astfel ajunsese primarul Calafatului. Devenise un om
cu greutate @n urbea pe care o pãstorea, @n s`nul familiei @n
care intrase prin c[s[torie ]i chiar @n protipendada financiar[ a
Craiovei.
424
Ca urmare, la 8 Octombrie 1871, Vasilache Pessiacov a fost
omor@t de @nvoitorii s[i poienari la dijmuitul porumbului pe mo]ia
Coman. Fratele s[u Dumitrache a sc[pat cu fuga, doar r[nit.
Urm[torii arenda]i ai mo]iei Calafatului sunt C`ncea ]i
Marin Dr[gulescu. Erau feciorii unor \[rani @nst[ri\i din Poiana Mare.
B[rba\i vrednici, cu ]tiin\[ de carte, @ntreprinz[tori, au fost vreme
@ndelungat[ primarii ora]ului. Constantin C`ncea @ntre 1871-1876 ]i
1888-1889 iar Marin Dr[gulescu @ntre 1876-1878 ]i 1880-1888.
Mo]ia Calafatului fiind \inut[ mereu de rom`ni, arenda]ii
greci s-au n[pustit asupra celor din jur. }ez[tori @n Calafat @nc[ din
1833, fra\ii Gheorghe ]i Leonte Teodoru au luat @n arend[, pe r`nd,
urm[toarele mo]ii: B[ile]ti, Coman, Galicea, Maglavit, Ciupercenii
Vechi. Au @nfruntat peste tot dese r[scoale ]i neostoite p`ri ale
@nvoitorilor. Trufa]i ]i plini de ifose datorit[ stirpei lor grece]ti, erau
@ncredin\a\i c[ le va merge tot bine, iar bog[\ia lor nu va seca
niciodat[. Urma]ii @ns[ cheltuir[ nes[buit ce str`nseser[ b[tr`nii.
Nici nu se mai zb[tur[ ca ei. #]i @mplineau @ns[ cele mai sfid[toare ]i
ciudate chefuri.
Dumitru Teodoru purta la toate hainele nasturi grei de aur. #]i
aprindea dela lum`nare cu c`te o h`rtie de 100 lei, fiecare din
multele \ig[ri de foi. Sum[ uria]e pe atunci!
#ntors din str[in[tate, i se n[z[rise c[ nu e de rangul lui s[
mai c[l[toreasc[ asemeni celorlal\i, cu tr[sura. #]i poruncise la
Viena o "locomobil[". Mergea cu cele dou[ vagoane puf[ind pe
c`mp, spre n[uceala \[ranilor care se cruceau, ca ]i cum ar fi v[zut
pe dracu.
Nu era singurul care vroia s[ ias[ cu totul din r`nd.
Tinerii din neamul Port[re]tilor, veni\i acas[ de la ]coli, vara,
nu mai ]tiau ce s[ scorneasc[, s[-]i alunge plictisul. #n toiul lunii lui
Cuptor, li se f[cuse dor s[ se plimbe cu sania. Dar cum s[ alunece
ea pe \[r`n[? Le veni un g`nd n[stru]nic. Trimes[r[ un vechil, cu
un car l[rgit, la Craiova, s[-l umple cu saci de zah[r praf. La
@ntoarcere puser[ s[-l r[stoarne @n drum, de la poarta conacului
p`n[ @n cap[tul uli\ei. Slugile le @nh[mar[ caii la sanie ]i dumnealor
pornir[ a luneca pe stratul alb - sticlos de zah[r, ca pe z[pad[.
Asemeni @l spulberau copitele bidiviilor, @l b[t[toreau t[lpile late ale
saniei.
Copiii satului se adunaser[ landr[. #i priveau cu ochii holba\i,
ne]tiind ce se a]ternuse pe jos, pentru c[ ei nu v[zuser[ ]i nu
gustaser[ zah[r niciodat[.
73
 Petrec`ndu-]i de minune, boierii aflar[ ]i alt[ pricin[ de voie
bun[. #ndemnar[ plozii s[-l guste, ar[t`ndu-le c[ este dulce. Se
t[v[lir[ apoi de r`s, v[z`ndu-i cum @l adunau @n pumni, @n trochi\e, @n
poalele c[m[]ilor. }i-l @ndesau @n gur[, amestecat cu pulberea,
m`njindu-se p`n[ la urechi.
Venir[ apoi c`\iva dintre p[rin\ii lor, cu lope\i ]i saci. Dup[
ce-l adunar[, @ncepur[ cazna z[natec[ de a desp[r\i sgrun\urile
lucioase de firele de nisip.
#nt`mplarea dela Port[re]ti ajunsese de pomin[.
F[cuse ocolul Doljului, st`rnind hazul n[rozilor ]i dispre\ul
celor cumin\i.
A]a, cu luxul, c[l[torii @n str[in[t[\uri, jocuri p[guboase de
c[r\i, capricii de tot felul, mul\i boieri @]i tocir[ averea, v`nz`nd
arenda]ilor f`]ie cu f`]ie, mo]iile mo]tenite dela p[rin\i.
Dumitru Teodoru, nevr`nd s[-]i restr`ng[ felul de via\[,
ajunsese s[ tr[iasc[ din @mprumuturi la b[nci. Neav`nd cu ce s[ le
acopere, @]i ruin[ cumnatul care @i girase poli\ele. Iancu Zaman,
dintr-un neam sub\ire de c[rturari ]i arti]ti, se v[zuse nevoit a-]i
vinde casele de la Bucure]ti ]i Craiova, mo]ia de la Tia, via de la
Dr[g[]ani, ca s[-i pl[teasc[ datoriile. Nu ]i-a mai revenit deplin
niciodat[. A tr[it retras la conacul din Doanca, singurul p[m`nt ce @i
r[m[sese. Str`mtorarea a avut urm[ri ]i asupra celor cinci copii ai
s[i.
Printre grecii a]eza\i la Calafat @nainte de emancipare, cei
mai mul\i erau oameni chibzui\i. Lupt`nd s[ se @mbog[\easc[, s-
ar[tau ]i buni cet[\eni ai a]ez[rii care @i ad[postise. Se str[duiser[
pentru ridicarea ei. C`nd se chivernisiser[, @]i @ncepuser[ daniile.
G. Giroglu a f[cut parte din @nt`iul consiliu comunal al
primarului, ctitor al ora]ului Calafat, Iosif Abramovici. Apoi @ntr-al
urma]ului, Sima Pazare\.
Sub obl[duirea acestuia se trasaser[ str[zile largi,
frumoasele bulevarde, se deschiseser[ pie\ele, se zidiser[ case
gospod[re]ti ]i f`nt`ni cu ap[ bun[.
#n afar[ de faptul c[ a luat parte la toate acestea, Giroglu a
d[ruit locul pentru spitalul or[]enesc. A l[sat prin testament prim[riei
46.000 lei pentru construirea lui ]i c`teva imobile, ]i deosebite legate
bisericii grece]ti. A mai @nzestrat spitalul cu 23 de paturi ]i cu tot ce
trebuia pentru @ngrijirea bolnavilor.
Pilda sa a fost urmat[. Megalopulos, afar[ de sumele pentru
biseric[, a d[ruit ora]ului jum[tate din ]irul de case ce avea pe
strada Madona Dudu din Craiova.
74
-Drept zici, boier Cun[! Ghi\[ ]i Mitu de-or fi harnici, @]i
vor spori fiecare mo]tenirea primit[. Nu crez, cunosc`ndu-le
sufletul, c[ vor jindui la bi]agul feciorilor lui taicu Ni\[!
Urm[ la o vreme, @nfiorat[ de mil[:
-Iote c[ paralele sunt neputincioase @n fa\a nenorocirii!
Ce folos de at`ta avere? C[lina Mi\a zace @n pat. }optesc
finele care o @ngrijesc c-ar avea rac @n p`ntece. O muncesc
durerile de @]i smulge p[rul din cap. Nepotu Ilie, doftor la
Paris, nu-i g[si nici pe-acolo s[-i trimeat[ f-un leac de alinare
chinului! Iar[ de la moartea lui Sterie ]i a Mari\ei, lovitur[ mai
crunt[ ca a din urm[, nici c[ puteau s[ primesc[. G`nde]te-
te! Marioara, @ngerul [la de feti\[ a lui Fane, v[rs[ s`nge.
Oftica, boala neamului, se @mbuib[ ]i @n trupu]orul ei
nevinovat!
-A]a e! oft[ St[ncun[. De un an, de c`nd plec[ mum[-
sa cu ea @n Elve\ia ]i nu sunt ve]ti de @ndreptare. Nepotu Fane
parc[ ]i-a s[rit din min\i. Cat[ s[ se omoare singur prin
desfr`u, zile ]i nop\i nedormite @n ]ir, pierdute la jocul de c[r\i!
-O[! }i nu-l mustra]i dumneata c`nd v[ @nt`lnir[\i la
Calafat? Parc[ trecu]i pe la el @ntorc`ndu-te de la Craiova?
-Cum de nu! Cercai! Da c`nd @mi spus[ c[ doar a]a @]i
mai uit[ durerea ]i spaimele...m[ petrecui tot! T[cui m`lc,
]tiind c[ nu sunt cuvinte de @ncurajare pentru un p[rinte aflat
@ntr-o astfel de n[prazn[!
I se aburiser[ ochii, b`ntuit de amintirile durerilor ce
tr[ise chiar el.
-Doamne! Ap[r[-ne ]i fere]te-ne baremi de acu
@nainte, c[ ]i pe noi ne cerca]i destul!
Speriat[, @mp[rt[]indu-i g`ndurile, Costanda se
@nchin[ cu smerenie.
-O[! C`t despre ai lui taicu Ni\[, min\ii mele de fomeie
mi s-arat[ c[ s-ar adeveri cumplitele vorbe ale Bibliei:
"p[catele p[rin\ilor se pl[tesc de fii ]i nepo\i p`n[ la al
]aptelea neam!"
#n toiul verii anului 1899, soarele @ncropise apele p`n[
le secase. #nfierb`ntase p[m`ntul, cr[p`ndu-l ad`nc. Ierbii @i
423
cele @nt`mplate, t[lm[cindu-le fiecare dup[ ideologia sa. Ceea
ce @i uimise pe to\i era c[ vestea r[zbise p`n[ @n America.
-Cum @\i spus[i, fata mea, s-a dus buhul de la noi p`n[
@n Florida!
-Lilii, Doamne ia-m[! Cum?
Costanda se minunase, nevroind s[ arate c[ nu prea
]tia unde se afl[ acea Florid[. Nu mai auzise de ea p`n[
atunci.
-Iote a]a! V[zui cu ochii mei! Era scris @ntr-o gazet[
italian[ c[ "Il Esclavo" din Florida asem[na luptele poienarilor
pentru p[m`nt cu cele ale cubanezilor. Ba, mai mult! Le dorea
\[ranilor din Cuba s[ fie tot at`t de ne@nfrica\i ]i viteji ca
rom`nii din Poiana Mare! Ce ai de zis?
-Poi! M-a] fi lipsit bucuroas[ de laude dup[ at`ta chin
]i jale. Drept e, \[ranii fur[ @ncro]na\i! Da cred c[ ar fi putut fi
]i altfel potoli\i...}tii, boier Cun[, m[ tot g`ndii p`n[ s[ te
@ntorci, lu`ndu-m[ groaza. Cum pot r[scump[ra taicu Ni\[ ]i
c[lina Mi\a lacrimile, s`ngele, vie\ile f[r`mate @n urma
r[scoalei?
-Nu crez c[ se sinchisesc, odat[ ce ie]ir[ de-asupra.
Se \in tari pe dritul lor de proprietari! Ce vrai mai bun[ dovad[
c[ li s-a urcat la cap dec`t scorneala unora dintre lingu]itorii
lor "Na! Mai vrei p[m`nt la Marincu?" Vorbele astea le zice
acum @n Poiana ori]icine, nu numai c`nd @]i r[zbe]te
potrivnicul la table, biliard sau poker, ci ]i @n treburi serioase
de afaceri!
-Auzii ]i eu c[ se @mp[m`ntenir[ la noi cuvintele astea
trufa]e!
-C`t despre str`nsura lor, ]i pe mine m[ tulbur[
nelini]tea. Pe o avere pl[tit[ cu un astfel de pre\, nu se poate
s[ nu cad[ blestemul p[timi\ilor! M[ bucur foarte c[ avus[i
puterea s[ m[ rup de ea! Poate, b[ie\ii mei, []tia mitutei, @mi
vor b[nui c`ndva, privind la verii lor buni, bog[tanii neamului.
Da io dac[-i @nv[\ carte ]i le las c`t s[ vie\uiasc[ cinstit,
socotesc c[ @mi f[cui datoria de p[rinte!
422
Dumitru Arssenie, fost ]i el consilier comunal, ]i-a dat obolul
la repararea bisericii grece]ti dup[ R[zboiul de Independen\[. A
ajutat ]coala greceasc[ dar ]i pe cele rom`ne]ti, spitalul.
Tot unor greci - Gudin ]i Calugheri - s-a datorat @nfiin\area
B[ncii Agricole, @nt`ia institu\ie de acest fel din Calafat.
Grecii au alc[tuit de la @nceput o comunitate puternic[. Ea
fost recunoscut[ - ca ]i a celorlal\i str[ini - de Vod[ Alexandru Cuza
@n 1860. Chiar @n anul urm[tor, ei au avut @n Calafat consulat
grecesc, pentru a le ap[ra drepturile fa\[ de statul rom`n ]i a \ine
leg[tura cu \ara de ba]tin[.
Cei de v`rst[, r[ma]i habotnici, tr[iau mai mult @ntre ei. Nu
vedeau cu ochi buni pe cei mai tineri ]i deschi]i la minte, gata s[
fac[ afaceri cu rom`nii. Dar mai ales se @mpotriveau c[s[toriilor cu
fetele acestora, socotind c[ ele vor aduce dezna\ionalizarea grecilor.
Aveau cafeneaua lor. Se adunau acolo nu numai pentru a-]i
petrece timpul pl[cut juc`nd c[r\i sau biliard, ci mai ales pentru a citi
ziarele venite dela Gala\i, Br[ila ]i chiar de la Athena.
Acolo @]i @ncheiau afacerile, iar prin c[pitanii vapoarelor
ancorate @n port, aflau nout[\ile economice ]i politice din lumea
larg[.
Erau foarte religio]i, dar nu le pl[ceau bisericile rom`ne]ti.
Le vorbeau de r[u c[ sunt "mici, @nghesuite, ne-@ngrijite". Preo\ii @i
g[seau "incul\i, near[to]i, neciopli\i".
Era drept c[ p`n[ la @nfiin\area seminariilor pe l`ng[
episcopii, de c[tre Vod[ Cuza, ]i absolvirea lor de @nt`iele serii, popii
din partea locului ]tiau pu\in[ carte. Tipicul slujbelor @l @nv[\au pe de
rost. Erau hirotonisi\i de un cleric grec din Vidin, f[r[ o am[nun\it[
cercetare a cuno]tiin\elor. Lumea care umplea acele l[ca]uri le
st`rnea dispre\ul ]i revolta. S-adunau acolo ca s[ p[l[vreasc[, nu s[
asculte slujba sau s[ se roage. Pretindeau ca pentru ei s[ se
slujeasc[ @n grece]te, ceeace nu st[tea @n putin\a preo\ilor
calafeteni. A]a c[ treceau, de c`te ori se putea, la Vidin unde se afla
un preot grec. P`n[ @n anul 1874, c`nd au @nceput s[-]i ridice
biserica lor.
Locul de construc\ie, pe culmea dealului Calafatului, a fost
d[ruit de Hagi Panait Theodoris. N[scut @n Egrafa Pireului, mare
armator ]i comerciant, el s-a @mp[m`ntenit la Calafat dup[ ce ]i-a
c[s[torit fata,Theodora, cu boierul oltean Mihalache Coand[, rud[
cu Tudor Vladimirescu ]i cu Jienii.
75
 Tot aici Theodoris ]i-a dat ob]tescul sf`r]it. A fost @ngropat
@ntr-un morm`nt de marmor[ cu basoreliefuri, p[strat cu pioas[ grije
@n curtea bisericii grece]ti cu hramul "Izvorul T[m[duirii".
Bani pentru ridicarea ei - loca] spa\ios, inundat de lumin[,
uimind prin armonia propor\iilor - au dat to\i membrii comunit[\ii,
fiecare dup[ puterea sa.
Celor mai de seam[ donatori li s-a s[pat numele pe dou[
pl[ci de marmor[ care @ncadreaz[ pe din[untru u]a de intrare.
Al[turi s-a construit o ]coal[. #n ea predau doi dasc[li greci
]i unul rom`n, pentru c[ @n afar[ de copiii comunit[\ii, @nv[\au acolo
]i copii de rom`ni. De pild[ Vasile Mirica ]i-a dat b[iatu s[ urmeze
]coala greceasc[ @nainte de a-l trimite la Craiova la liceu.
Dup[ 1830 elenismul @]i pierduse rolul de form[ cultural[ @n
Sud-Estul european. #n Principatele rom`ne fusese @nlocuit de
influen\a francez[. R[m`nea @ns[ trebuincios unei culturi umaniste,
iar limba greac[ se cerea @nsu]it[, pentru c[ era folosit[ @n comer\.
#n afaceri, grecii au izbutit s[ le globeasc[ pe cele mai
aduc[toare de venit. Erau arenda]i, gr`nari, negustori de f`ne\uri ]i
vite. Deschiseser[ b[c[nii, hanuri, restaurante, cafenele. Se
@nfipseser[ @n via\a economic[ a ora]ului @n dauna localnicilor. Le
@ntrerupseser[ chiar vechile leg[turi cu Vidinul, schimburile de
m[rfuri peste Dun[re ajung`nd a se face numai prin ei.
Pentru a nu trata cu \[ranii, foloseau sc[una]ii. Ace]tia
b[teau satele, adun`nd pentru ei productele.
Grecii erau mai to\i umbla\i prin lume, ]tiutori de carte,
conosc[tori de limbi str[ine, f[r[ de care nu s-ar fi descurcat @n
negustorii. Doritori de trai bun ]i larg, ]i-au ridicat case frumoase cu
gr[dini ]i acareturi. Au devenit astfel o pild[ pentru @mbog[\i\ii
rom`ni, care se str[duir[ s[ nu r[m`n[ mai prejos.
Din @ntrecerea aceasta, Calafatul a avut de c`]tigat cl[diri
\apene, ar[toase ]i un fel de via\[ mai europenizat.
Dup[ R[zboiul de Independen\[, negustorii turci, bulgari,
s`rbi, se @mpu\inaser[ @n ora], dar a sporit num[rul grecilor, mai ales
dup[ proclamarea Regatului. Celor afl[tori deja, li s-au ad[ugat
multe familii numeroase ]i @ntreprinz[toare, pornite din toate col\urile
Greciei.
Din Velos au venit Constantin ]i Ecaterina Tahulas cu cei
]apte copii. S-au @mbog[\it tot din arend[]ie ]i gr`n[rit.
Enache Streba, cu so\ia, trei fra\i ]i cinci copii erau din
Eratira, un sat din Nordul Eladei. S-au ocupat cu negustoria de vite.
F[c`nd avere, ]i-au ridicat case cu arhitectur[ deosebit[.
76
ridicat ca ]i Take Ionescu de jos, prin el @nsu]i. Fericit ]i plin
de n[dejde este norodul care na]te astfel de b[rba\i!
#]i f[g[dui ca pe viitor, cel pu\in pe Delavrancea s[-l
c`]tige al[turi de el, @n Partidul Liberal, la c`rma c[ruia se
sim\ea @ndrept[\it s[ ajung[. Se bizuia mai ales pe faptul c[
@mp[rt[]eau am`ndoi acela]i ideal na\ional.
-Ne f[cur[m de pomin[ @n lume, Costando, fata mea!
St[ncun[ Marincu se @ntorsese de la Craiova, unde
fusese s[-]i vad[ feciorii.
-O[! Adic[te, cum boier Cun[? F[cur[ ceva nes[buit
[i copii? tres[ri nelini]tit[ inima ei de mam[.
-Ba! Nici vorb[! Sunt cum @i ]tii. Ghi\[ e tot premiant ]i
fala Colegiului Carol I. Mitu m[n`nc[ sufletul directorului
pensionului Costic[ Stravolca, care avu bun[tatea s[-l mai
\in[ un an ]i a-l preg[ti pentru liceu. Mai pu\in @ndemn[tor la
carte ca frate-s[u, e @nt`iul la toate dr[coveniile, dar iubit de
colegi ]i dasc[li pentru veselia lui molipsitoare.
-S[ mul\umim lui Dumnezeu c[ sunt s[n[to]ei, m`nca-
i-a]! se @nchin[ recunosc[toare Costanda. De! Fiecare cu firea
]i harul lui! Da ce voi]i a zice?
St[ncun[ începu a-i povesti.
#n casa lui Mi]u Nenoveanu, unde-l d[duse @n gazd[
pe Ghi\[, s-adunaser[ la taifas cu ocazia venirii lui, mai mul\i
craioveni. Doctorul Ioachim Dr[gescu, cumnatul Nenovenilor,
apropiat Marincilor, c[ut`ndu-le s[n[tatea la to\i, li se
@nf[\i]ase cu un teanc de ziare sub bra\.
P[strase leg[tura cu mul\i colegi de la Facultatea de
Medicin[ din Torino, cu prietenii de la Viena ]i Buda-Pesta,
unde profesase un timp. La rug[mintea lui, ace]tia @i trimeteau
la Craiova jurnale str[ine. A]a @]i ast`mp[ra nesa\ul de a ]ti
tot ce se petrece @n lumea apusean[, pe care o p[r[sise
pentru Rom`nia.
Desf[]ur`ndu-le foile dinaintea lor, doctorul ar[tase c[
r[scoala de la Poiana Mare avusese r[sunet ]i peste hotare.
Deopotriv[, ziarele socialiste ]i burgheze din Roma, Paris,
Amsterdam, Madrid, Barcelona ]i Viena scriseser[ despre
421
Ministerul Lucr[rilor Publice de "Oculta" liberal[ condus[ de
Eugeniu Carada, ca treapt[ spre alte func\ii @nalte.
Prieten credincios, nedezlipit toat[ via\a de I. C.
Br[tianu, acesta se sim\ea dator s[ se str[duiasc[ pentru ca
fiul s[ ia locul p[rintelui la c`rma Partidului Liberal ]i chiar @n
viitor, la a |[rii. Crescut sub ochii s[i, @l ]tia foarte bine
preg[tit, @n stare s[ fac[ o mare carier[ politic[. }i nu se
@n]ela!
#ntr-adev[r, Ionel I. C. Br[tianu avea o minte vie,
ager[, deschis[, o forma\ie de c[rturar. Sim\ul datoriei, al
trebii bine f[cute, al luptei @nd`rjite pentru un \el, @i erau uimitor
t[inuite sub distinc\ia ]i moliciunea catifelat[ a purt[rilor ]i
rostirii sale.
La 35 de ani, @nalt, f[los, cucerea mai @nt`i prin
@nf[\i]are. Avea chipul smead, p[rul smolit, ochii ad`nci ]i
gale]i ai unui prin\ indian.
Se mi]ca alene, niciodat[ pripit @n fapte ]i hot[r@ri.
Vorbea pu\in, c`nt[rindu-]i fiecare cuv`nt, mai ales urm[rile
lui. O anumit[ solemnitate @n \inut[ compensa lipsa vioiciunii, a
neast`mp[rului de om m[run\el al tat[lui s[u, care @i adusese
@n tinere\e porecla de "Firfiricu". #n schimb, dac[ nu-i sem[na
trupe]te, @i mo]tenise multe dintre haruri: dragostea de |ar[,
idealul @ntregirii ei, setea cercet[rii istoriei pentru a trage
@nv[\[minte din trecut, ]i mai ales grija pentru soarta \[ranului
rom`n.
Cu toate c[ f[cea parte din guvernul D. A. Sturdza,
fusese @mpotriva represiunii s`ngeroase a r[scoalelor
\[r[ne]ti. O socotea o cruzime zadarnic[, at`t timp c`t traiul
s[teanului nu era @mbun[t[\it. Prilej de a st`rni doar ur[
@nfocat[, primejdia unor ridic[ri ]i mai furtunoase.
Trec`nd peste ceilal\i vorbitori, r[m[sese cu g`ndul la
cele spuse de Barbu Delavrancea. #i d[dea @n sine dreptate. #i
p[rea deosebit de r[u c[ partidul s[u pierduse un at`t de
str[lucit membru.
-Barbu Delavrancea nu e boier de neam, de]i arat[
deosebit de sub\ire! El face parte din acea nepre\uit[ nobilime
a min\ii ]i sufletului, rar @nt`lnite la cei cu s`nge albastru. S-a
420
Neamul Antipa a arendat mo]ia dela Opri]or ]i Rudari.
Stifichii de asemenea.
Calugheru @]i p[r[sise @n Alexandria Egiptului rude de
seam[ ]i bogate, pentru a face nego\ ]i a deschide @nt`ia banc[ la
Calafat.
Hristodulii, efori ai bisericii grece]ti, ajunseser[ at`t de avu\i,
@nc`t @]i ridicaser[ la cap[tul dinspre Dun[re al uli\ei mari un mic
palat. Acoperi]ul terasei din fa\[ se sprijinea pe torsadele din
cre]tetul a patru cariatide. #nalte de 2 metri, cu s`ni goi, o p[rere de
peplum le desv[luia p`ntecele bombate. Prilej de uimire pentru
calafetenii de r`nd, care nu mai v[zuser[ a]a ceva. B[rba\ii, trec`nd
prin fa\a lor, f[ceau glume de][n\ate. Babele se sc`rbeau
borborosind:
-A ba, muic[? N[meteniile astea de muieri sunt mai mult
despuiate dec`t coperite. S-auzii c[ @n[untru ar sta cre]tini! Cum de
rabd[ [le p[c[toase?
Copiii ]i mai ales nepo\ii grecilor cu stare au @nv[\at carte.
Au devenit medici, ofi\eri, avoca\i, profesori, cet[\eni de vaz[ @n
Calafat sau @n alte ora]e ale |[rii unde s-au a]ezat.
Concuren\[ mare a @nceput a le face cur`nd grecilor evreii.
Ei au venit @n tromb[. De la doi-trei prip[]i\i, au trecut cur`nd la o
sut[ ]i ceva. Adev[rat[ amenin\are pentru "ca\aoni", cum le ziceau
grecilor oltenii, dar ]i pentru pu\inii negustori b[]tina]i.Tr[iau @ntr-o
comunitate @nchis[, adunat[ @n jurul sinagogii, pe care ]i-au ridicat-o
cum s-au @nmul\it. S-au or`nduit bine, @nfiin\`ndu-]i p`n[ ]i societ[\i
de ajutor mutual pentru cei lovi\i de necazuri, s[raci, bolnavi. Foarte
religio]i, @]i respectau datinile ]i poruncile Talmudului, datorit[ c[ruia
m`ncau curat ]i erau mai feri\i de boli. Zarafi, telali, mici negustori,
trecuser[ repede de la tarabe la pr[v[lioare. N[zuiau mereu la mai
bine.
V[z`nd c[ sunt privi\i cu oarecare nepl[cere, @ncepuser[ a-
]i lep[da portul tradi\ional: tichia, zulufii lungi, ciorapii albi, br`ul
peste halat. Dar tot se recuno]teau lesne @n mul\imea pestri\[ care
b[tea str[zile, t`rgul, portul Calafatului, de]i @ncercau s[ umble ca
ceilal\i str[ini @n haine europene]ti.
Bragagiii, halvi\arii, simigiii aveau ]alvari ]i fes. Turcii purtau
de asemenea fes. Dar ]i unii s`rbi, bulgari ]i chiar greci @l p[strau
@nc[ pe cap, din obi]nuin\[, de]i ie]iser[ de sub st[p`nirea
turceasc[.
Negustorii rom`ni @]i p[r[siser[ de mult @mbr[c[mintea
veche pentru haine nem\e]ti. Doar la c`te un b[tr`n ]i mai ales la
77
\ar[, mai puteai vedea anterie @ncinse cu br`u de taclit, fermenele,
scurteici bl[nite, giubea, iminei, me]i, ]apc[ sau c[ciul[. Dar ei erau
din ce @n ce mai pu\ini.
Datorit[ @ntrecerii aspre cu grecii, nebucur`ndu-se nici de
bun[voin\a calafetenilor, evreii @ncepur[ s[ emigreze cu zecile, a]a
cum veniser[. Pu\ini @]i putuser[ face culcu] @ntre oltenii har\[go]i ]i
grecii dispre\uitori, care luptau necontenit s[-i ruineze.
Italienii a]eza\i @n Calafat erau zidari pricepu\i, arhitec\i,
]tucatori, cioplitori @n piatr[, cruceri. Era vremea lor, c[ci se construia
mult. Vestite deveniser[ familiile Georgetti ]i Traumero.
Nem\ii deschiseser[ ateliere, f[bricu\e de bere, de fr`nghii,
de \igle, mori.
Fran\uzul Eugen Bertrand, inginer ]i arhitect, conducea
serviciul tehnic al prim[riei, un Septville de asemenea.
Libertatea credin\ei era deplin[. Biserica greceasc[, geamia
turceasc[, sinagoga, @mbog[\eau al[turi de cele dou[ biserici
ortodoxe, peisajul Calafatului. Catolicii doriser[ ]i ei s[-]i ridice un
loca] de cult. Fiind pu\ini la num[r, nu izbutiser[.Trebuiser[ s[ se
mul\umeasc[ a aduce din c`nd @n c`nd un preot catolic de la Severin
care slujea @n casa vreunuia dintre ei.
Astfel, spre sf`r]itul veacului al XIX-lea, str[inii ajunseser[
s[ alc[tuiasc[ o cincime din popula\ia calafetean[.
Locul era atr[g[tor datorit[ portului, de unde se f[cea
comer\ cu lumea @ntreag[, a t`rgului de s[pt[m`n[, a celor dou[
b`lciuri mari, de Rusalii ]i de Sf`nta Maria, prilejuri de a se vinde ]i
cump[ra m[rfuri str[ine, aduse de vaporeni, mai ieftine ]i mai bune
dec`t cele de la Craiova. A]a c[ era dever mare. Veneau
cump[r[tori ]i negustori din tot Doljul ]i chiar mai de departe.
#mprejurul Calafatului se aflau mo]ii @ntinse, cu p[m`nt
roditor ]i \[rani muncind mai pe nimica - man[ cereasc[ pentru
arenda]i.
Calafetenii de ba]tin[ mai fuseser[ @mp[na\i cu olteni de-ai
lor veni\i la ora] din satele apropiate, de transilv[nenii cobor@\i cu
turmele ]i r[ma]i fermeca\i de iarba fraged[ din lunca Dun[rii, sau
de unii fugi\i de asuprirea austro-ungar[. Ei se recuno]teau dup[
temeinicia ]i priceperea @n treburile de care se apucau. Dintre ei se
ridic[ neamul Ciupag, negustori, arenda]i ]i mai apoi proprietari de
mo]ii.
Nici rom`nii macedoneni nu lipseau, deosebindu-se prin
de]tept[ciune vie, d`rzenie ]i st[ruin\[ @n a parveni, iar unii dintre ei
prin deosebit har artistic. Pavelescu - Dimo, fratele marelui negustor
78
-Nedreapt[ filipic[! morm[i Mihai Pherekide, ministru
de Interne colegului s[u de Justi\ie. Desigur, organele locale
cam @ntrecur[ m[sura! Dar a] fi vrut s[-l v[d pe dumnealui @n
locul nostru! Ce ar fi ordonat, v[z`nd c[ ]i satele din jurul
Poienii sunt gata s[ se ridice? Iar r[scoale izbucniser[ deja la
C`rcea, Preajba ]i Slatina! Ar fi lãsat p`rjolul s[ cuprind[ toat[
Oltenia? |ara @ntreag[?
-E lesne s[ faci literatur[ c`nd n-ai nicio r[spundere! @i
]opti r[spunsul C. Stoicescu.
-S[ri peste cal Delavrancea! Face aicea pe Casandra!
Cum s[ arz[ ]i palatele? murmur[ un deputat conservator,
v[dindu-]i nemul\umirea.
-S-a mai v[zut @n '88, colega! @i r[spunse N. Fleva,
poreclit "tribunul poporului". Fereasc[ Dumnezeu de mai r[u!
#]i @ndrept[ \inuta, venindu-i r`ndul la tribun[.
-M[surile luate de domnul ministru Pherekide la Poiana
Mare pot desl[n\ui apocalipsa @n Rom`nia!
#ncepuse furtunos, vroind s[ \in[ treaz[ curiozitatea
parlamentarilor. #]i cuno]tea puterea de a st[p`ni mul\imile.
#ns[ dup[ ne@ntrecutul orator dinaintea sa, ce sor\i de izb`nd[
@i r[m`neau? Deja, dup[ prea mult[ @ncordare, colegii s[i
@ncepuser[ a se foii @n scaune, a ]opoti @ntre ei...
Nicolaie Fleva fusese unul dintre @ntemeietorii
Partidului Liberal. Caracter nest[p`nit, nestatornic, setos de
putere, apuc`nd-o dincotro i se ar[ta c`]tigul, ie]ise de
cur`nd a doua oar[, cu scandal, din r`ndurile lui. Trecuse la
Conservatori. Acum, frem[ta de ner[bdare s[-]i atace fo]tii
colegi. Mai ales, nutrea o ur[ ne@mp[cat[ @mpotriva lui Mihail
Pherekide, care @l r[nise la o m`n[ @ntr-un duel!
F[c`ndu-l r[spunz[tor de atrocit[\ile de la Poiana
Mare, n[d[jduia s[-l distrug[.
R[spunsul m[surat al ministrului de Interne @i dejuc[
@ncercarea.
#n tribuna ministerial[ se afla ]i Ionel I. C. Br[tianu la
@nt`iul s[u mandat de ministru. Fusese @mpins @n guvern la
419
 #n ]edin\a din 25 Februarie 1899, c`nd Barbu
}tef[nescu Delavrancea se urc[ la tribuna parlamentar[, cei
afla\i @n sal[ @ncremenir[. S-a]teptau de la ne@ntrecutul orator
la un mare discurs politic.
Se ]tia c[ de cur`nd p[r[sise Partidul Liberal, intr`nd
@n cel Conservator. Marele patriot, lupt[torul pentru #ntregirea
Rom`niei, fusese @ndurerat de sl[biciunea ar[tat[ de primul
ministru D. A. Sturdza, ]eful Partidului Liberal, @n fa\a
preten\iilor ministrului rezident al regatului ungar - Banffy.
Toate @n dauna rom`nilor transilv[neni. Con]tiin\a nu-i
@ng[duise a se face p[rta]ul lor. Ie]irea din partid fusese
urmat[ ]i de amenin\area demisiei din senat.
Dup[ ce @]i plimb[ ochii sfredelitori peste mul\imea
@ncordat[ @n a]teptare, @]i scutur[ ca de obicei coama bogat[.
P[rul scurt, s`rmos, argintat deja la 47 de ani, i se @nvolbur[
cunun[ @n jurul capului cu tr[s[turi fine. Ori]ice fir al lui p[rea
@nc[rcat cu o electricitate proprie. C`nd @]i slobozi glasul, el se
rev[rs[ clocotitor, @nec`nd @n uimire parlamentarii.
C[ci le vorbea despre Poiana Mare, aduc`ndu-le
dinainte acel col\ dep[rtat al Olteniei, ale c[rui jertfe @n
R[zboiul pentru Independen\[ erau @nc[ treze @n amintirea
tuturor.
R[v[]it de ve]tile fierbin\i din pres[, Delavrancea porni
s[ zugr[veasc[ cu haru-i uluitor, s[lb[ticia autorit[\ilor care
@n[bu]eau acolo @n s`nge r[scoala \[ranilor.
#]i cutremur[ ascult[torii.
Cel de al nou[lea copil al unui c[ru\a] de gr`ne-
ridicat numai prin munca ]i meritele sale - Delavrancea
p[strase mila ]i @n\elegerea durerilor celor nevoia]i. De aceea
se rosti cu asprime ar[t`nd spre banca guvernamental[:
-"A\i re@nviat scenele invaziilor t[t[r[]ti! Colibelor,
co]arelor de trestie li s-a pus foc ]i au ars @mpreun[ cu
ve]mintele, \oalele ]i o parte din carele ]i vitele \[ranilor. Nu
@n\elege\i c[ tot a]a de lesne ard palatele ca ]i colibele? Nu
cred c[ este @n interesul |[rii ]i al bunului ei renume ca sabia
dumneavoastr[ s[ stea sp`nzurat[ asupra at`tor familii,
@mpr[]tiind spaima @n c[mine nevinovate!"
418
craiovean Dumitru Aman, a fost mult[ vreme comerciant @n Calafat.
Feciorul cel mare, Anastasie Pavelescu - Dimo a negustorit ]i el
c`tva @n ora]ul de ba]tin[ p`n[ a se muta la Craiova. Cel[lalt fiu,
Tacke Pavelescu-Dimo, sculptor vestit cu atelier la Floren\a, venea
@n fie-ce var[ la Calafat, locul copil[riei sale.
Al\ii mai mode]ti ca Encioii au pornit de la meserii spre
negustorie, avere sau politic[.
Cu o popula\ie mereu @n cre]tere, cutreierat de vaporeni,
samsari, negustori, mu]terii de tot felul, era firesc ca ora]ul s[ se
umple de restaurante, hanuri, hoteluri, cafenele, magazine, c`rciumi,
depozite de gr`ne. Ele @n\esaser[ mai ales strada comercial[ Cuza
Vod[ ]i uli\a mare a Craiovei, devenit[ mai t`rziu I. C. Br[tianu.
Agen\iile de vapoare austriac[, nem\easc[ ]i ruseasc[
@ncercuiser[ portul.
Institu\iile ora]ului se @nmul\iser[. Al[turi de prim[rie se afla
sub-prefectura. Cl[direa spitalului fusese m[rit[, cazarma de
asemenea, primind noul regiment 31 Doroban\i, @nfiin\at @n 1883.
Doi medici militari, afar[ de cel al pl[]ii ]i al spitalului,
vedeau de s[n[tatea calafetenilor, care @cepuse a se ]ubrezi datorit[
@nghesuielii de suflete ]i @nte\irii comer\ului cu gr`ne.
Bog[ta]ii @]i ridicaser[ case ar[toase. Dar str[zile, chiar @n
centru, erau doar ]oseluite, trotuarele lor de p[m`nt b[tut, m[rginite
cu bolovani. Praful ]i pulberea nisipoas[ ridicate din prim[var[ p`n[
@n toamn[ de neostoitele v`nturi din Nord-West astupau r[suflarea.
De asemenea, pleava mereu v`nturat[ a gr`nelor @nc[rcate ]i
desc[rcate @n depozitele risipite pe toate uli\ele, purtate @n care
descoperite, s[pt[m`ni @ntregi, @n convoaie ce se @n]irau de la
bariera Craiovei p`n[ @n port, devenea @nec[cioas[, d[un`nd
pl[m`nilor.
Apa era pu\in[, cur[\enia l[sa de dorit, a]a c[ num[rul
bolnavilor de oftic[ sporise @n ora] ]i @n satele dinprejur.
Dar primejdiile acestea disp[reau @n fa\a nesa\ului de c`]tig.
#nst[ri\ii comunelor din jur, dar mai ales poienarii, luau cu
asalt noul Calafat @n care negustoria de marf[ ]i gr`ne, traficul din
port erau tot mai vii. Dr[gule]tii, N[cule]tii, ]i mai ales tinerii
neamului Marincu, nu se mai puteau @mpotrivi n[dejdii de @mbog[\ire.
St[ncun[ oft[, amintindu-]i:
-B`tu, Dumnezeu s[-l odihneasc[ @ntre drep\ii Lui, cum le-a
prev[zut el toate, cu ani @n urm[! A]a, precum zis[, spin[rile
noastre, ale p[rin\ilor, @ncovoiate de trud[, nu au fost dec`t treapta
79
pe care s[ se ridice fiii ]i ginerii. Peste noi calc[, p[r[sindu-ne,
trec`nd de la sat la ora]...
B[tr`nul vame] Stan Bistriceanu @l b[nuise pe nepotu-s[u
Ioni\[ c[ se va rupe de locul de ba]tin[ ]i neam @n nesa\ul lui de @ntr-
avu\ire. Dar cel dint`i care se r[znise fusese mezinul lor, Nic[.
Feciorul cel mare al lui Marinco |enovici, Ni\[, @]i deschisese
vad bun la Calafat, hotel, restaurant, magazin. Dar r[m[sese ]ez[tor
@n Poiana, nelep[d`ndu-se nici de treburile de aici, r`mnindu-i mereu
p[m`ntul. F[ptura lui pu\in[ @ndurase ani @n ]ir drumul zilnic @n
tr[suric[, pe vreme bun[ sau rea, @ntre Poiana ]i Calafat.
Fiu-s[u Fane, gineri-s[u Ilarie Marian, @l socoteau o
oboseal[, o risip[ de timp zadarnic[.
Frate-s[u Ioni\[ @i spusese de cur`nd c[ ace]tia doi
porniser[ a-]i ridica la Calafat o cas[ mare, unde s[ stea cu to\i ai
lor, spre a fi @n mijocul treburilor. Acestor b[rba\i tineri ]i zdraveni nu
le da crez[m`nt. Mai @ng[duitor era pentru nevestele lor.
Leanca lui Marian avea doi b[ie\i. Nely se n[scuse @n 1880,
Ion @n 1882. Cu acesta @n bra\e ]i cu cel[lalt de poale, trebuia s[
vad[ de gospod[ria sa, ca ]i de cea a restaurantului ]i hotelului din
Calafat. De cur`nd i se al[turase ]i Mi\a, t`n[ra so\ie a lui Fane,
f[c`nd treaba cu r`ndul. De bun[ seam[ ]i ea se a]tepta s[ fie
binecuv`ntat[ cu urma]i. I se p[rea firesc c[ am`ndou[ aveau
nevoie de un c[min c`t mai apropiat de afacerile @n care @]i ajutau
b[rba\ii. }i mai ales c[ doreau s[ le fie mereu @n preajm[.
Dintre ai s[i, cea dint`i @l p[r[sise Frosa. #i cump[rase de
zestre cas[ frumoas[ @n Calafat. Costic[ Ionescu, fostul zapciu,
devenea un arenda] vrednic, hot[r@t s[-]i cumpere mo]ia pe seama
lui.
Era m`ndru ori de c`te ori se ducea la ei @n ospe\ie. Frosa @l
@nt`mpina cu dragoste, mas[ @ntins[, r[sf[\`ndu-l cu toate
bun[t[\ile.
Totdeauna g[tit[, plin[ de juvaieruri, ve]nic zgribulit[, nu @]i
p[r[sea nici vara ]alul de ca]mir @nflorat, cuprinz`nd-o toat[. #n
moliciunea lui se ghemuia ca o pisic[. Din toamn[ p`n[ @n prim[var[
purta ]i @n cas[ o scurteic[ bl[nit[ cu vulpi, care @i mai @mplinea
trupul feciorelnic de sub\ire.
#n vreme ce slugile forfoteau de colo p`n[ colo, ea broda la
gherghef, citea o carte sau se plimba alene, g`nditoare, printre
straturile gr[dinii. Fiecare avea @n mijloc @ntr-un h`rd[u mare, c`te un
leandru. Copaci @nal\i, puternici @nfloreau din bel]ug. N[r[mzate sau
80
Craiovei" ]i "Tribuna" @ngrozi lumea istorisind @n am[nunt cum
se desf[]urase acolo "lini]tirea \[ranilor".
Trezi\i @n sf`r]it la realitate de opinia public[, c`\iva
fo]ti parlamentari de Dolj ]i mai ales Dinc[ Schileru, deputat @n
colegiul \[r[nist, telegrafiar[ numaidec`t la ministerul de
Interne. Cerur[ @ncetarea s[lbaticei anchete de la Poiana
Mare. Atr[geau luarea aminte c[ urmarea ei ar st`rni @n s`nul
\[r[nimii un av`nt revolu\ionar care ar distruge Oltenia
@ntreag[. Mai ales c[ Poiana era cea mai mare comun[, nu
numai din jude\ ci ]i din toat[ Rom`nia.
Trecutele ei r[scoale, d`rzenia locuitorilor, erau bine
cunoscute, put`nd sluji de pid[ tuturor satelor din jur, care se
mi]cau deja. Tulbur[rile dep[]iser[ hotarele Doljului.
At`t a trebuit presei din @ntreaga |ar[ ca s[ ia foc.
Ziare de toate culorile politice @nfierau cruzimea autorit[\ilor.
#n jurnalul "Lumea nou[" Al. Ionescu ataca astfel
guvernul D. A. Sturdza ]i partidul liberal:
"S-a dovedit c[ liberalii no]tri sunt o mass[ tot at`t de
reac\ionar[ ca cei mai @nd`rji\i conservatori! S-a v[zut limpede
c[ liberalii ]i conservatorii erau @n cea mai duioas[ armonie.
De unde se du]m[neau ca lupii pentru sacul de gr[un\e, @n
@mprejur[rile r[scoalelor \[r[ne]ti ]i ac\iunile \[ranilor de a
@ntemeia cluburi socialiste la sate, se l[udau unii pe al\ii ]i se
sprijineau reciproc".
Ca urmare a v`lvei st`rnite, ministrul de Interne Mihai
Pherekide ordon[ @ncheierea grabnic[ a anchetei, arestarea ]i
judecarea doar a capilor r[scoalei.
Astfel, au fost os`ndi\i la peste doi ani temni\[ grea 12
poienari: Gh. Oprea Lungu, Petre Stan Lozan, Ion Plavi\u,
Stan Preda Pandia, Ioanca Albi]oru, Iovan Nedelcea,
Gheorghe Ic[la], Gheorghe Mirea, Gheorghe Dragnea, Stoian
Verde], Ioan Petcu, David ]i Gheorghe Ticu.
Ace]ti doi s[teni din urm[ au murit din pricina
schingiuirilor. Mul\i dintre cei aresta\i, nejudeca\i dar scingiui\i,
au r[mas schilozi pe via\[.
417
 C`nd @ntregul efectiv al armatei izbuti s[ @mpr[]tie
puzderia r[scula\ilor, r[maser[ pe c`mp c`\iva r[ni\i, o m`n[
de \[rani ca lovi\i de tr[znet, mul\imea celor prin]i ocoli\i de
jandarmi.
Pe ace]tia @i @mp[r\ir[ repede @n dou[ cete. Nimeni
neav`nd r[gazul ]i r[bdarea s[ cerceteze c`t era fiecare om
de vinovat, @i pedepsir[ de-a valma.
Despuia\i to\i, unii au fost lega\i cu funii ]i lan\uri de
copacii care m[rgineau ]oseaua spre Maglavit, al\ii @ntin]i pe
jos. Fiecare, b[tut ]i schingiuit crunt.
Prefectul, pe semne @nt[r`tat de vederea s`ngelui ]i de
vaiete, porunci jandarmilor s[ dea foc tuturor @njgheb[rilor
f[cute de r[scula\i.
Cur`nd, fl[c[rile cuprinser[ carele, colibele, co]arele.
Mistuir[ uneltele de munc[, straiele, cergile, bucatele, pu\inul
avut cu care ie]ise fiecare s[tean pe mo]ie. Vitele, multe au
ars, @nchise @n co]are. Cele care au izbutit s[ scape alergau
bezmetice peste c`mp, @mpletindu-]i mugetul @nfrico]etor cu al
celor care piereau p`rjolite. Fumul gros se @n[l\ase p`n[ la
cer, odat[ cu mirosul puternic de lemn, l`n[ ]i mai ales carne
ars[!
-Doamne ap[r[ ]i p[ze]te! M[ld[r[scu nu mai e @n
firea lui! @]i zise primarul Naidinescu. P`n[ atunci r[m[sese
stan[ de piatr[ dinaintea cumplitei priveli]ti. P[l[laiele trezir[
\[ranul din el. Alerg[ spre carele cuprinse de fl[c[ri. #mpreun[
cu ceilal\i s[teni, dezmetici\i ]i ei, @ncepur[ s[ le despart[ cu
topoarele risipite pe c`mp, chiar ]i cu m`inile goale. #ncercar[
s[ trag[ c`t mai multe din foc. #i m`na dezn[dejdea, ]tiind c[
f[r[ car ]i vit[, \[ranul c[dea @n tagma de jos a p[lma]ului,
blestemat s[ @]i c`]tige traiul cu m`inile ]i o munc[ de animal!
#n zilele urm[toare @ncepur[ interogatoriile, f[r[ a
@nceta b[t[ile ]i caznele tuturor aresta\ilor.
Vestea celor petrecute la Poiana Mare d[du fulger[tor
ocol jude\ului. Ajunse @n capitala lui, unde ziarele "Voin\a
416
albe, florile lor c[rnoase at`rnau ciorchini. R[sp`ndeau o mirozn[
puternic[, dulce-am[ruie, tulbur[tor de st[ruitoare.
Venirea lui @i alunga totdeauna norul triste\ii de pe chipul pal.
-T`nje]te chiparoasa taic[i! T`nje]ti? De ce?
So\ie iubit[ ]i r[sf[\at[, avea tot ce @i poftea inima. #i
cuno]tea firea pe care se a]ternuse pentru totdeauna pecetea unei
copil[rii dureroase. N[d[jduise c[ o c[s[torie fericit[ o va vindeca.
P[relnic! Dorin\a ne@mplinit[ dup[ at`\ia ani de a avea urma]i
@ncepuse s[ i-o umbreasc[.
-Nu pot dec`t s[ o @ncredin\ez vrerii ]i milei {lui de Sus! Ca
p[rin\i, de toate putem da copiilor no]trii, afar[ de noroc deplin!
St[ncun[ oft[ @ngrijorat.
De la Frosa @]i lunec[ g`ndul spre fiu-s[u cel mare.
#n\elesese c[ ambi\ios, @ncrez[tor @n puterile sale, Costache nu vroia
s[ se lase mai prejos de verii s[i buni. Nu pu\in at`rna @n balan\a
hot[r@rilor sale nevast[-sa. Trufa]e, aceasta era dornic[ de trai
boieresc la ora].
Ca s[ se m`ng`ie, c`t de c`t, se n[oti asupra lui Sima.
Totdeauna acesta fusese cel mai apropiat de inima lui. O dovedise ]i
acum, neput`nd a-]i smulge r[d[cina din Poiana. R[m`nea @n sat,
l`ng[ b[tr`nii s[i.
-De bun[ seam[, se va procopsi dup[ putin\[! Dar mai ales,
va duce aci, mai departe neamul, pe temelia statornic[ a trecutului!
Socoti c[ era binecuv`ntarea Celui de Sus s[ aibe @ntre fiii
s[i, unul ca Sima Marincu.
B[rbat frumos, harnic, cuminte, @i f[cea cinste. Avusese
noroc ]i de nevast[ vrednic[ ]i bun[. T`n[ra Mi\a, @n afara poftei de
chiverniseal[ mo]tenit[ de la Negre\ii Dobridorului, se nimerise
mintoas[ ]i cu o inim[ de aur. #i era drag[!
Dintre copiii f[cu\i cu Opria @i mai avea @n cas[ pe M[rinic[ ]i
Catarina.
B[iatul, fl[c[u @n toat[ firea acum, @l ajuta c`t era strunit.
R[m[sese din copil[rie cu aplecare spre b[utur[.
Dup[ moartea Opriei ]i p`n[ la @ntoarcerea lui de la Viena,
v[zuse de am`ndoi o b[tr`n[ din neamul Ciob[noilor. Be\ie, @i
nenorocise. Ca s[ aib[ lini]te, @i adormea ziua ]i noaptea, b[g`ndu-
le @n gur[ c`te un v`rf de ciorap @nmuiat @n rachiu.
Lupta sa ]i mai t`rziu a Costandei de a-i dezb[ra de n[rav,
nu prea d[duse roade. Afar[ de aceast[ pricin[ de grije, @l mai
nemul\umea ]i lipsa lui de r`vn[ la treab[.
81
 -Ce se va alege de el c`nd va ie]i de sub privegherea
p[rinteasc[?
Catarina era o codan[ ce trebuia scoas[ cur`nd la hor[.
Singura pu\intic[ la f[ptur[ din to\i fra\ii ei, @i fusese h[r[zit[
deocamdat[ numai fr[gezimea tinere\ii. Trebuia s[ o m[rite
repede...Cu zestre mare @i va g[si un b[rbat cumsecade. Aproape
nu ]i-o amintea pe maic[-sa. #i mo]tenise @ns[ @nc[p[\`narea, firea
sanchie, ve]nic botoas[. Mum[-sa vitreg[ @ncercase f[r[ prea mult
spor s[ o schimbe, mai ales c[ @i pl[cea ]i ei paharul...
Se @nduio]ase st[ruind asupra copiilor pe care i-i d[ruise
Costanda. Rod al dragostei ]i potrivirii lor depline, erau frumo]i,
voinicu\i, blajini, dar @nc[ mititei. Mi\a de abia trecuse pragul od[ii.
P[]ise cu ochii m[ri\i ]i guri\a c[scat[ @n lumea plin[ de minuni de
afar[. Milu, un rotofei b[lai, se ridica viteje]te @n picioru]e, ag[\at de
marginile leag[nului.
De cur`nd @l vestise nevast[-sa c[ pe drumul c[tre via\[
pornise altul. Cum ]i-l dorea ]i pe acesta b[iat, se @n\elesese cu Mi\a
lui Fane Marincu s[ i-l boteze cu numele acestuia, }tefan.
Adun`ndu-i pe to\i @n dragostea sa, @ncepuse a se ruga fierbinte.
-Doamne, fac[-se voia Ta! N-am lips[ de averile la care
r`mne]te frate-meu Ni\[ ]i ai lui! Ajut[-m[ s[-mi \in casa! S[-mi
cresc copiii [i mici, s[-i fac oameni! D[-mi puterea s[ m[ lupt pentru
ei!
Era C`rstovul anului 1884. Trecuse c`tva de amiaz[. #n
lumina de miere a soarelui, carele v`rfuite cu struguri din viile
Catranului intrau sc`r\`ind printre por\ile date @n l[turi.
A]tept`ndu-le, St[ncun[ Marincu r`nduise toate cele
trebuincioase dup[ cules, fini zdraveni s[ le descarce, ]iruri de
h`rdaie @n care s[ arunce ciorchinii. Pentru fiecare om, me]ca.
Cr[cile groase de copac fuseser[ t[iate din vreme. Ramurile din
v`rf, retezate de lungimea degetelor unei m`ini, a]a ca s[ cuprind[
@ntre ele boabele ]i s[ le striveasc[.
Curtea r[suna de glasurile b[rba\ilor, @ndemn`ndu-se unul
pe altul la treab[. Glumeau, rostogolindu-]i gr[bit, vorbele. Multe
\`]nindu-le din gur[ pe jum[tate mestecate, toate ardeiate, dup[
obiceiul poienarilor.
St[ncun[ nu se amestecase ca alt[dat[ printre ei, l[s`ndu-i
@n seama lui M[rinic[. Trep[da cu pa]i mari, b`ntuit de ner[bdare pe
dinaintea pridvorului cu geaml`c.
82
-Retr[ge\i-v[ sau v[ @mpr[]tiem noi! strig[ din
r[sputeri M[ld[r[scu, spre a fi auzit de to\i.
Un huiet, o @nvolburare de glasuri @l asurzir[, p`n[ s[
se poat[ deslu]i r[spunsul.
-Omor@\i-ne! Nu ne clintim de-acia, de nu ne ve\i
@mp[r\i @ntre noi acest p[m`nt! C[ ni se cuvine!
-Poienari!...
Prefectul @ncerc[ iar[]i, f[r[ n[dejde de izb`nd[,
numai din sim\ul datoriei ]i poate ]i dintr-o und[ de mil[.
-V[ cer pentru cea din urm[ dat[! #ntoarce\i-v[ @n sat!
P[r[si\i mo]ia! E a domnului Ioni\[ Marincu ]i nimeni nu are
dreptul s[ sminteasc[ vreun pogon din ea! Statul nostru
garanteaz[ prin Constitu\ie proprietatea. Iar[ noi, autorit[\ile
lui, suntem datori a i-o ap[ra!
-Nu e drept! P[m`ntu e al nostru, care @l muncim!
Nicicum nu plec[m! Niciodat[!
#mpotrivirile \[ranilor se rostogoleau ca tunetele sub
cerul plumburiu.
-Domnule prefect! #i v[z din cale afar[ de st`rni\i. S[
nu-i @nt[r`t[m @nc[! Dac[ le arestuim c[peteniile, se va risipi ]i
gloata! zise comandantul jandarmilor.
-De! S[ @ncerc[m! se @nvoi cu jum[tate de gur[
M[ld[r[scu.
#ntr-o clip[ lan\ul solda\ilor se r[ri. Jandarmii trecur[
printre ei. Alergar[ p`n[ la care. S[rir[ peste ele cu g`rbacele
@n m`ini. C[zur[ peste cei dinapoia lor.
Apucar[ pe cei mai din fa\[. V[z`ndu-l pe Gheorghe
Ion Lungu, unul dintre c[petenii, prins, mul\imea \[ranilor
n[v[li s[-l despresoare. Se isc[ o @nc[ierare cumplit[.
#ndemnurile la lupt[, urletele, @ncepur[ a se @mpleti cu
vaietele. Cur`nd, mai mul\i jandarmi r[ni\i au fost tra]i afar[
din v[lm[]ag de camarazii lor.
M`nios, c[pitanul M[nescu ordon[:
-Companie! Atac la baionet[!
Atunci @ncepu pr[p[dul...
415
 Din ordinul guvernului, numaidec`t Poiana a fost
@mp[nat[ cu solda\ii a dou[ companii din regimentul 31
Calafat. Cur`nd, ]i de to\i jandarmii aduna\i din plasa C`mpu.
R[scula\ii au r[spuns acestor m[suri trime\`nd ol[cari
c[l[ri @n ]ase din comunele @nvecinate. Le cereau s[ se ridice
la lupt[ al[turi de ei. S[ le trimeat[ @nt[riri care, venind spre
Poiana, s[ cad[ @n spatele armatei.
-Domnilor! strig[ prefectul, c`nd unul dintre trime]i fu
prins ]i b[tut s[-]i m[rturiseasc[ solia. Cu []tia nu e de
glumit! #]i mi]c[ prea dibaci, pentru ni]te \[r[noi, pionii pe
tablaua de ]ah! Se vede limpede c[ au fost instrui\i de
agitatorii sociali]ti. Dovezile sunt gr[itoare!
#ncepu s[ le @n]iruie: flamura ro]ie sub care se
adunaser[, @ncercarea de a ridica satele vecine sporind
@ntinderea r[scoalei, surprinz[toarea @ndr[zneal[ de a @ncercui
armata.
-Toate le-au fost insuflate de bestiile alea ro]ii. N-ar fi
de mirare s[ fie ]i acum vreuna printre ei, @mboldindu-i la
rezisten\[.
-Ce ordona\i? @ntreb[ @n pozi\ie de drep\i c[pitanul
comandant al celor dou[ companii.
-Mijloacele pa]nice cerute de guvern sunt dep[]ite.
Solda\ii s[ ias[ @n c`mp. S[ se desf[]oare @n linie de b[taie,
@n fa\a taberii r[scula\ilor, la o dep[rtare de 50 de metri. S[
mai facem, a]a cum cere legea, o soma\ie!
-Apoi intervenim! S[ tr[i\i!
C[pitanul salutase pe cel care avea de la Bucure]ti
mandat s[ conduc[ ac\iunea de lini]tire a r[scula\ilor.
-Jandarmii vor fi @n spatele armatei! #]i vor face datoria!
@mplini comandantul lor.
Mul\imea s[tenilor li se ar[t[ nelini]tit[, amenin\[toare.
Din spatele meterezului de care se @n[l\a frem[t`nd o p[dure
de furci, suli\e, topoare .
414
Pe banca lipit[ de zid, cu fa\a r[mas[ c`t un pumn dar
luminat[ de neaua pletelor ]i b[rbii, rezemat @n toiag, cumnatu-s[u
Cistitu @i gr[ia arar, cu bl`nde\e! Al[turat, t`n[rul @nv[\[tor al satului,
Sima N[culescu, @i arunca ]i el cuvinte lini]titoare. Neauzite de cel
cu urechile a\intite doar la gemetele r[zbite @nfundat din[untru casei.
Costandei @i venise ceasul s[ nasc[.
B[rbat @nclin`nd spre cincizeci de ani, cu aurul t`m-plelor ]i
b[rbii bine topit @n argint, tat[ a @nc[ opt copii, el se pierduse de tot,
ca ]i cum ar fi trecut @nt`ia oar[ prin istovitoarea a]teptare.
Cei cinci dint`i veniser[ din voia lui Dumnezeu. Ur-m[torii
trei numai din iubirea lui mereu cresc`nd[ pentru Costanda.
Ajung`nd am`ndoi un trup ]i un suflet, sf`]ierea ei de acum @l
sf`rteca ]i pe el!
O ]tia voinic[, d`rz[, cl[dit[ s[-i nasc[ copii mul\i. Iar la
Mi\a, Milu ]i Fanache muncile fuseser[ scurte ]i u]oare. Se afla pe
m`inile dibace ale Stancei, "Mama Dadii", soru-sa cea mare, moa]a
totdeauna norocoas[ a neamului Marincu. Mi\a lui Sima @i alergase
@ntr-ajutor. Mam[ a dou[ feti\e, zv`rluga de noru-sa era de n[dejde
]i s[ritoare, @ndem`natec[ la toate.
}i totu]i @l chinuiau teama, mila, grija pentru nevasta ]i copilu
ce se l[sa a]teptat parc[ de un veac...
C`nd cel din urm[ car, troznind sub povar[, intr[ @n curte ]i
por\ile se tr`ntir[ @n urma lui, r[zbi din cas[ un \ip[t prelung,
sf`]ietor. C`ndva, nimeni nu putu m[sura c`nd, un chir[it, apoi un
pl`nset sub\iratic, tremurat, de nou n[scut ...
Forfota @ncetase clipi]. Oamenii @naintaser[ spre geaml`c.
Se descoperiser[. #ncremeniser[ locului. S-ar fi @nchinat, dac[ nu le-
ar fi fost ru]ine. Se sim\eau p[rta]ii uneia dintre cele mai
zguduitoare minuni ale firii.
Dintr-o s[m`n\[ aruncat[ @ntr-un p`ntec de femeie, se isca
via\a. #n nou[ luni se pl[m[deau acolo f[ptura, mintea ]i sufletul
unui copil. Ie]ea @ntreg @n lume, pe acolo pe unde ei abia @]i
p[trundeau muierile.
Se aflau @n curte peste treizeci de \[rani poienari. #]i b[teau
]i @njurau nevestele. Le munceau mai abitir ca pe dobitoace,
neiert`ndu-le nici ziua nici noaptea. Le iubeau cu s[lb[ticie. Le
sileau s[ nu le treac[ pe dinainte, s[ le calce pe urme, doar la c`\iva
pa]i @nd[r[t. Dar @n astfel de clipe, ei, st[p`nii, r[m`neau @nfiora\i
dinaintea lor, umilele, dar singurele d[t[toare de via\[.
N-apucar[ s[ se dezmeteceasc[ niciunul c`nd u]a se d[du
@n l[turi. #n pragul ei se ivi mare, puternic[, @nconjurat[ parc[ de
83
nimbul bucuriei, Stancea. |inea @n bra\e, pe cea mai frumoas[
c[ma]e cu r`uri a lui St[ncun[, un copila].
#l @n[l\a @n lumin[, @nf[\i]`ndu-l mai @nt`i soarelui.
St[ncun[ @naint[ c`\iva pa]i, privindu-l pierdut.
Dolofan, l[ptos de curat, cu puf auriu pe capul rotund, @]i
cr[pase @nt`ia]i dat[ ochii. C[uta cu privirea alb[struie ]i tulbure a
ori]ic[rui nou-n[scut spre lumea @n care tocmai intrase. C[tre ea
@ntindea ]i m`nu\e c`t o petal[ de trandafir. Sur`dea ]tirb ]i blajin...
-S[-\i tr[iasc[ feciorul, Cun[ al dadii! S[ fie vrednic de
neamul lui Marincu! i-l @ntinse @nsf`r]it moa]a.
-Bi]ag, taicule! l[crim[ Cistitu. Apropiindu-se @n toiag, @i lu[
cu sfial[ seama. Se n[scu la zi mare! In bi]ag ]i viul luminii! Ce
semne mai bune s[ vrem? Va fi mintos ]i plin de noroc!
S[rise de pe lavi\[ ]i Sima N[culescu .
-#l botez Gheorghe, cu numele r[posatului taic[-meu! rosti
limpede @nv[\[torul, mai de mult @n\eles cu St[ncun[. Patronul lui,
Marele Mucenic Gheorghe s[-l apere pururea, cu sabia de foc care
birui balaurul, @ntruchiparea r[ului ]i a spurc[ciunii @n lume. Adusei
s[-i d[rui o icoan[ veche, cu chipul Sf`ntului, s[-l ocroteasc[
totdeauna. S[ ne tr[iasc[! }i s[ ne bucure pe to\i, finilor!
-Se n[scu sub semnul Sfintei Cruci!
Lumina se vestejise pe chipul Stancei, deodat[ @ncre\it[ de
v`rst[ ]i grijuri.
-Ce s[ fie? se nelini]ti ea. Semn de biruin\[ ]i noroc, au de
p[timire?
Il lu[ smucit din bra\ele lui St[ncun[. }i-l adun[ la piept ca ]i
cum ar fi vrut s[-l apere de vreo primejdie numai de ea presim\it[.
-Auzir[\i? strig[ Mi\a. Cat[ s[-l ducem mum[-sii pentru
@nt`iul supt. Blajin din fire, copilul [sta nici nu pl`nge s[ se cear[ la
s`n! }-apoi e zor, s[-i r`nduim de ursitoare!
Se r[sucise, intrase val-v`rtej @n cas[, tot bomb[nind c`te
ceva.
Pe urmele ei, St[ncun[ cl[ti din cap. Cump[nea @ntre
@ng[duin\[ ]i nedumerire. #]i ]tia sora tot mai n[v`rlioas[ cu anii, dar
niciodat[ ca acum...
-}i-ntro clip[ a]a mare! Ce s[-i fi c[]unat?
Se @ntoarse totu]i cu z`mbetul lui bun, c[tre cei str`n]i @n
curtea sa.
-Marinic[, fiule! Rostogole]te butoia]ul de samatoc ce g[tii
colo, @n col\! P`n[ alerg la Costanda, d[ de b[ut na]ului Sima,
84
locuit ]i co]are pentru dobitoace. Traser[ cu plugurile brazde,
@mp[r\indu-]i p[m`ntul, at`t c`t fiecare socotea c[ i s-ar
cuveni. S[dir[ pomi ca s[-]i hot[rniceasc[ locurile. #]i rostir[
acolo traiul, hot[r@\i s[ @nceap[ aratul, dac[ vremea r[m`nea
tot at`t de bun[.
Vesti\i de proprietar, a\`\a\i mai ales de Ilariu Marian -
aflat atunci @ntr-al doilea mandat de primar al Calafatului -
autorit[\ile jude\ului @ncepur[ s[ fiarb[ de sus @n jos.
#ncuno]tiin\at, guvernul liberal al lui D. A. Sturdza, prin
ministrul s[u de Interne Mihail Pherekide porunci s[ se
@ncerce potolirea tulbur[rilor cu mijloace c`t mai pa]nice.
Ajuns @n grab[ la Poiana Mare, prefectul Mihail
M[ld[r[scu ie]i @n c`mp, dinaintea taberii r[scula\ilor. #l
@nso\eau primul procuror C. Theodoru, sub-prefectul pl[]ii
C`mpu, primarul comunei Florea Naidinescu ]i comandantul
jandarmilor.
#nt`iul demnitar al Doljului se rosti cu mult[ bun[voin\[.
Ar[t`nd \[ranilor primejdia @n care se aflau, @nc[lc`nd legile
propriet[\ii ]i ale ordinei publice, @i rug[ s[ reintre de bun[ voie
@n sat.
#n\eleg`ndu-se din priviri, poienarii r[spunser[ @ntr-un
glas:
-Nu plec[m de-acia, p`n[ nu ni se @mparte p[m`ntu!
-B[ga\i de seam[! le strig[ primul procuror. Nu @ntinde\i
coarda r[bd[rii noastre peste m[sur[!
-V[ scoatem ]i cu de-a sila! url[ comandantul
jandarmilor, @nec`ndu-i @ntr-un potop de @njur[turi.
-V[ d[m r[gaz p`n[ m`ine s[ v[ @ntoarce\i la casele
voastre! De nu, aducem armata!
Prefectul vorbise mai st[p`nit dec`t ceilal\i, dar c`t se
poate de hot[r@t.
A doua zi, num[rul poienarilor a]eza\i pe mo]ia lui
Ioni\[ Marincu sporise cu @nc[ c`teva sute de oameni.
O nou[ @ncercare a trime]ilor st[p`nirii se izbi de o ]i
mai @nver]unat[ cerere de @mp[r\ire a p[m`ntului.
413
 -Deodat[ Poiana r[mase f[r[ l[utari! Costando, fata
mea, ei t[lm[cesc sufletul, adic[ amarurile ]i dorurile unui sat!
Va s[ cat al\ii! De unde s[ aflu unii tot at`t de h[r[zi\i?
Ceata de fl[c[i care se @nt`lneau noaptea la bordeiul
fiului lui Petcu Berceanu - unul din capii os`ndi\i ai r[scoalei
din '96 - pitrocea @ndelung @nt`mpl[rile.
-Ne b[gar[ p[rin\ii @n temni\[!
-Omor@r[ pe Floric[ al Cioroianului!
-To\i so\ii lui de haiducie, Catrinoiu din Desa, Ion
Lipoveanu din Poiana ]i c`\i al\ii au fost prin]i de jandari ]i da\i
@n judecat[.
-Eh! Dar[ orice ar face ciocoii, c`ntecu nu-l pot opri.
-Zboar[ slobod ca r`ndunica!
-Alungar[ vechii l[utari. S-or ivi al\ii. Satul nu poate
r[m`ne mut! Oricum, c`ntecul @l @ng`n[ orice poienar!
-Prin vorbele lui, Marincu r[mas[ pe veci pecetluit ca
uciga]!
-Asta fu r[zbunarea Cioroianului!
-De tot ne@nsemnat[, de nu mai punem de o r[scoal[!
Vorbim cu [i b[t`rni!
-C[ bine zis[]i. Cum ispr[vim muncile ]i ne str`ngem
bucatele, ie]im iar[]i pe mo]ie! Mai mul\i!
-De nedezr[d[cinat d-acolo, p`n[ nu-i @mp[r\im
p[m`ntu...
-A]a s[ ne ajute Dumnezeu!
Anul 1899 v[di de la @nceput o usc[ciune deosebit[. La
zi-nt`i de F[urar, p[m`ntul era zv`ntat de palele nea]teptat
de calde ale Co]ovei. Soarele str[lucea ca @n toiul prim[verii.
A]a c[ tinerii poienari hot[r@r[ s[-]i \in[ f[g[duiala. La 11 ale
lunii, 70 de fl[c[i ]i sumedenie de b[rba\i proasp[t @nsura\i
ie]ir[ din nou pe mo]ia lui Ioni\[ Marincu.
Dup[ ce dejugar[ vitele, @]i legar[ carele @ntre ele,
@ncercuindu-]i astfel tab[ra. #n mijlocul ei @nfipser[ o pr[jin[
@nalt[ @n v`rful c[reia f`lf`ia o c`rp[ ro]ie, a]a cum @i
sf[tuiser[ c`\iva studen\i trecu\i prin sat. #]i ridicar[ colibe de
412
Cistitului, oamenilor! #n cinstea frate-t[u Ghi\[, m[! Vin ]i io acu], c[-
mi arde sufletul dup[ o can[ de vin!
Dintr-odat[ @nviora\i, strigar[ to\i, arunc`ndu-]i c[ciulile @n
sus, bucuro]i de prilejul unui chef:
-S[-\i tr[iasc[ feciorul, na] Cun[! S[ te bucuri de mo]tenitor!
Mul\i ani noroco]i lui Ghi\[ Marincu!
-Lua\i de be\i! S[ v[ aduc[ dela cuhnie muierile ]i de-ale
gurii!
#n vrai]tea iscat[, Cistitu ridicase glas poruncitor, sim\indu-
se r[mas @n locul st[p`nului.
-Da, la urm[ m`ntui\i-v[ treaba! Strugurii []tia nu a]teapt[
s[ v[ ghiftui\i voi! C[ se duse dracu ziua, m[! Nu vede\i? Acu
scap[t[...
#ntr-o sear[ St[ncun[ se pomeni cu un musafir nea]teptat.
-Bine te g[sii s[n[tos, boier Cun[!
-Fii bine venit, Staicule! Da ia spune-mi, de c`nd feciorul
neuitatului meu prieten Stan Berceanu m[ \ine de boier, ]i nu de
nenea Cun[, precum @mi zis[ din copil[rie? Hai?
-}tiu ]i io? Iote, nu @ndr[znii! C[ nu ne v[zur[m cam de
mult!
-Asta a]a e! Chiar m[ @ntrebam ce te f[cu]i?
I se str`nse inima v[z`ndu-l uscat, @mb[tr`nit mult peste anii
s[i, @n straie ponosite, descul\, t`r@ndu-]i un picior.
-Ehe, cu belelele! Nu mai d[dui p-aci, de c`nd @\i mul\umii c[
ajuta]i pe muma, c`t f[cui eu temni\[ @n locu lui taicu...T`rziu aflai c[
[i trei galbeni fuseser[ din punga dumitale. De unde s[ fi avut un
am[r@t de fugar ]i des\[rat ca Stan Berceanu bani s[ ne trimea\[?
St[ncun[ scutur[ a lehamite din m`ini.
-M[! #\i spusei d-atunci! La f-o nevoie, s[ vii la mine! C[
pentru tat[-t[u, eu fus[i ca un frate mai t`n[r! Multe petrecur[m noi
laolalt[, pe vremea lui Magheru ]i dup[...
R[mase o vreme cople]it de amintiri.
-Halal b[rbat, Stan Berceanu! De pild[ s[ r[m`n[
poienarilor! {la supse duhul r[zvr[tirii de la Ion [l Mare, m[! }-avu
norocul s[ nu-]i calce niciodat[ crezul luptei pentru dreptate!
Oft[, ]tiindu-se dintre cei care o p[r[siser[ pentru a-]i
vedea numai de sine...
-Al dracului noroc! Spart @n fund! se @nd`rji Staicu. N-oi fi
]tiind dumneata c[ sf`r]i ca un c`ine!...Numai dup[ temni\[ m[
@nlesnii s[-l cat la Vidin. Murise...Cr`]marul de l`ng[ Poarta
85
Gunoiului - oltean de-al nostru - @mi spus[ c[ a str`ns cu taierul bani
s[-l @ngroape cre]tine]te. Fus[i @n cimitirul mahalalei rom`ne]ti. Nu-i
mai aflai groapa!
-Taman d-asta crez c[-l primi Sf`ntul Petre drept @n rai ]i st[
de-a dreapta lui Dumnezeu - Tat[l. Staicule, ]tiu c`te petrecu]i tu
dup[ urma lui taic[-t[u, dar[...
-Destule! }i de c`nd deschis[i ochii @n lume!
#i retezase m`nios vorba, pornind a i le @n]irui cu n[duf.
...O timpurie nenorocire din dragoste - logodnica, siluit[ de
arenda]ul grec al Poienii, se azv`rlise @ntr-o f`nt`n[ - @mpinsese pe
Stan Berceanu pentru totdeauna @n tagma r[zvr[ti\ilor.
#n 1848 parc[ se trezise la o via\[ nou[. Se lipise de
comisarul cu propaganda Costache Zaman. Crezuse @n "Constitu\ia
poporului rom`n", pe care o propov[duia acesta mai abitir dec`t
Biblia, pentru c[ f[g[duia libertate ]i p[m`nt \[ranilor. Gata s[-]i
dea via\a pentru ea, fusese m`na dreapt[ a lui Zaman @n ridicarea ]i
\inerea @n r[scoal[ a satelor din jurul Calafatului. #n vreme ce
@ntreaga |ar[ era cotropit[ de ru]i ]i turci, revolu\ia fiind strivit[
peste tot, ei luptaser[ @nc[ dou[ s[pt[m`ni. Se @nc[ieraser[ cu
puhoaiele p[g`nului care, rev[rs`ndu-se peste Dun[re, ajunseser[
p`n[ la Craiova. Magheru, n[dejdea r[scula\ilor, trecuse @n Ardeal.
Zaman fusese prins ]i os`ndit. Dup[ sfatul acestuia, Berceanu
st[tuse mult timp ascuns @n cazaua Vidinului.
C`nd r[sunetul acelor fapte se mai stinsese, prin ani
@ncepuse a mai da prin Poiana. Doar c`t s[ se @nsoare @n prip[ ]i s[
fac[ c`\iva copii. #i l[sa mereu la mila altora. El avea grija revolu\iei.
Nici drepturile @nc[lcate la @mpropriet[rire nu ]i le putuse ap[ra.
Surghiuni\ii se \inuser[ @n leg[tur[ cu revolu\ionarii fugi\i @n Apus.
Mai ales cu cei care izbutiser[ s[ se apropie de Dun[re. #ncercase
@n 1853 s[ ajute pe c[pitanul Ni\[ Magheru s[ ridice din nou steagul
r[scoalei la G`rla Mare. Datorit[ furiei colonelului Solomon, care
spulberase cu tunul satele r[sculate, trebuise s[ fug[ ]i s[ se
ascund[ iar[]i la Vidin.
#n r[scoala din 1866 fusese @n capul gr[nicerilor ]i \[ranilor,
al[turi de c[pitanul Locusteanu.
Tot el n[scocise t[r[]enia de pomin[ a arestuirii generalului
Magheru, trimis la Poiana Mare de guvern s[-i lini]teasc[.
Vuise atunci toat[ Oltenia de r[zbunarea poienarilor.
Dezam[gi\i c[ idolul lor din tinere\e la @mpropriet[rire @]i n[p[stuise
cl[ca]ii, numai ca s[-]i v`nd[ cu pre\ mo]ia de la Cetate, @l
duseser[ legat pa]ei de la Vidin. La @ndemnul lui Berceanu, ticluiser[
86
Dumnezeu...]i spre cinstea obrazului dumitale...Da s[ \ii minte
de la mine...
#ncepu iar a-l d[sc[li, mustr`ndu-l cu degetul:
-Vorbele de clac[ ale c`ntecului de-l ascultar[m, le
zboar[ v`ntul, le uit[ oamenii, le @ngroap[ anii. Ce o s[
adevereasc[ @naintea viitorului despre ce am fost noi?
Cuvintele @ndoielnice au f[ptuirile @n piatr[? Ctitoriile
Obrenovicilor r[m`n @n[l\ate, @n ciuda clevetirilor despre ei.
Bucur[ ]i slujesc r`nduri, r`nduri de oameni. Le fac numele
nepieritor ]i iertate p[catele. A]a c[, ia aminte dumneata. Cu
jur[m`nt e]ti legat s[ ridici biseric[ nou[, spre m`ntuirea
noastr[, a tuturor din neam...
Auzind t[r[]enia de la curtea lui Ioni\[, St[ncun[
Marincu se cruci @nfiorat.
-Doamne ap[r[ ]i p[ze]te! C[lina Mi\a nu mai e @n
firea ei! S[ alunge \iganii! S[ le sf[r`me viorile!
-O ]tiam to\i de aspr[. Dar[ prin vreme s-ajuns[
haps`n[! @mplini cu durere Costanda. C`t despre biede taicu
Ni\[...
-Am[r`tu de frate-meu nu fu niciodat[ @n stare s[-i \ie
piept. Acu baremi, se l[s[ cu totul c[lcat @n picioare. Isp[]e]te
nevinovat cruzimile ei. Nu m[rturisi Matei Popa c[ nevast[-sa
st[tu fa\[ la judecarea Cioroianului, @n moara veche?
Dumnezeu s[ m[ ierte de o ponegresc! Da m[ b[tu un g`nd!
Dac[ o fi dat porunc[ lui Ali s[-l taie? C[ [la n-o f[cu de la
sine putere! Ponosul se arunc[ pe nenea Ni\[, aflat atunci la
Calafat. Ciudat foarte!
Se tot @ntreba de aceast[ r[sucire a faptelor ]i nu-i afla
dec`t un singur r[spuns.
-Aci e doar r[zbunarea [lor care @l ur[sc pentru
p[m`nt, pentru cei b[ga\i @n temni\[ dup[ r[scoale ]i pentru
c`te altele...Cine ]tie c`nd se vor desc`lci toate, ca adev[rul
s[ ias[ la lumin[, s[ fie dezvinov[\it de omorul ce nu s[v`r]i?
T[cu iar[]i, muncit de alt[ grije.
411
 -Io unul nu-mi recunosc gre]eli mari @n via\[! Cu at`t
mai pu\in vina t[ierii Cioroianului! se @mpotrivi el, dep[]indu-]i
uimirea.
-Iote-te! N-oi fi dumneata f-un sf`nt? Hai? Ori]ice om
are p[cate! Poate nu \i le ]tii. Oricum, fiind capul neamului,
e]ti r[spunz[tor ]i pentru ale noastre, dator s[ ceri mil[ ]i
iert[ciune pentru ele la {l de Sus, printr-o sf`nt[ biseric[!
-Lni]te]te-te, Mi\o! Pui jur[m`nt @naintea lui Dumnezeu
c-a]a voi face! se leg[ p[truns mai mult dec`t ar fi vrut Ioni\[.
La o vreme, chibzuindu-se, socoti cinstit s[ o previn[:
-P`n[ atunci, mai vra un bob z[bav[, fata mea!
-Cum? La ce? se @mboboti asupr[-i.
-Io-te!...P[i s[ vezi dumneata...Mi\o...
G`ng[vi c`tva, p`n[ s[-]i afle vorbele.
-Se trecu mai bine de o jum[tate de veac de c`nd
r[posatu Marinco |enovici, taicu, ispr[vnicii biserica noastr[
din t`rg, ridicat[ de voievdul Milo] al s`rbilor...Dumnezeu s[-l
odihneasc[ ]i s[-i ierte marile p[cate...
Se adun[ c`tva asupr[-]i. Mai ales asupra vinei lui
Milo] Obrenovici, care t`rziu se luminase, c[ prin s`nge i-ar fi
@nr`urit via\a...
-R[nile vremii au mu]cat ad`nc din Sf`ntul L[ca]...
T[cu iar[]i, c[znind s[ @nf[]ure adev[rul a]a ca s[ n-o
mint[. S[-i potoleasc[ totu]i curiozitatea f[r[ a da @n vileag
singura tain[ ce @]i cetluise @n suflet, ]i izbutise s[ nu-i
m[rturiseasc[, ob`r]ia neamului Marincu.
-...Zic...socot...Sim\ c[ dac[ Dumnezeu vru s[ ajung @n
locul prin\ului st[p`nul mo]iei Poienei, al palatului s[u, ar fi de
datoria mea s[-i meremetisesc ]i biserica...Temelia i s-a l[sat,
zidurile cr[p`ndu-i ici ]i colo. Trebuie]te sub-zidit[ cu blocuri
mari de piatr[ ca s[ dureze...]i-n [l[lalt veac. Dup[ ce s-or
drege pere\ii, @n[untru trebuiesc zugr[vi\i din nou... Acoperi]u
spart va s[-l @nlocuiesc cu altul de aram[, ca s[ \in[...
Nelini]tit, @]i a\intise ochi]orii @ntr-ai ei. #]i jur[ @ns[ c[
va face de data asta cum hot[r@se, ori]ice ar zice Marincana.
-Ei...catadixi @ntr-un t`rziu ea. A]a s[ faci, precum
zis[]i... C[ ]i asta va fi o fapt[ cre]tineasc[, pl[cut[ lui
410
o scrisoare ca din partea Magherului plin[ de oc[ri, pentru a sili
valiul s[-l @nchid[ @n temni\a de sub cetate.
Dup[ @nfr`ngerea tulbur[rilor de c[tre armat[ ]i jandarmi,
Berceanu fusese din nou socotit unul din vinova\ii de c[petenie a
celor petrecute la Calafat ]i Poiana Mare.
Sc[pase trec`nd Dun[rea @not. Se ad[postise iar[]i @n
cazaua Vidinului. To\i ai lui o duseser[ greu. Dar cele mai multe
nedrept[\i c[zuser[ asupra fiului s[u cel mare.
#n 1864, Staicu, fiind gr[nicer, nu primise nici locul de bordei
la care avea dreptul. Autorit[\ile pretinseser[ c[ locuia @n cel al
tat[lui s[u. Nu fusese trecut - tot din r[zbunare - nici pe lista
@nsur[\eilor, pentru lotul de p[m`nt ce i-ar fi h[r[zit legea.
#n 1866, dup[ fuga lui Stan Berceanu, @l arestaser[, de]i @n
zilele r[scoalei lipsise din Poiana, fiind de r`nd la pichet.
Colonelul Rahtivan c[]unase asupr[-i. Poruncise
jandarmilor s[-l c[zneasc[, p`n[ va spune unde se ascunde tat[-
s[u.
-C[ta\i-l la Vidin! striga @ntr-una, @nt[r`t`ndu-i tot mai r[u
@mpotriv[-i.
#n cele din urm[ le]inase. S-alesese din b[taie cu un picior
beteag. F[cuse doi ani ]i mai bine de temni\[. #ntors acas[, f[r[
p[m`nt ]i dobitoace, o dusese ca vai de lume.
-Asta @mi fu mo]tenirea dup[ taicu!
-Grea, nu zic! Dar[ s-ar cuveni s[ nu-l os`nde]ti! S[-l
@n\elegi! S[ fii m`ndru de el!
-P[ ce, nene Cun[? P[ ce? Cine @]i mai aminte]te ast[zi de
Stan Berceanu @n Poian[? Hai? C`t despre mine... iote-m[!
S-ar[t[ pe sine, dezn[d[jduit de starea @n care se afla.
-Dup[ cum vezi, mai suntem c`\iva cu \inere de minte! }i
chiar de n-am fi! Dup[ Ion [l Mare, lupta lui Stan Berceanu ]i a
so\ilor lui, la '48, '53, '66, toate ridic[rile \[r[nimii de aici pentru
dreptate, @n fruntea c[rora st[tur[, cu jertf[ de sine ]i coraj, fac parte
din trecutul Poienii Mari. Datorit[ lor, ea nu este un sat ca oricare
altul. Intr[ @n istoria Olteniei, a |[rii @ntregi. To\i sunt scri]i @n actele
r[scoalelor, @n tacrirurile anchetelor, @n hot[r@rile os`ndelor. La un
loc, actele astea alc[tuiesc hronicul Rom`niei. }i nu vor fi uita\i c`t
va d[inui ea!
Staicu @]i ]terse p`raiele de lacrimi prelinse pe obrajii
scoroji\i.
-O fi, de zici dumneata! M[car at`t s[ r[m`ie dup[ el! Un
nume @nsemnat pe o foaie de h`rtie m[rturisitoare a r[scoalelor!
87
Dumnezeu s[-l odihneasc[! #n via\[ nu avu stare, nici potol! Se lupt[
vajnic! Nu pe seama lui, nici pe-a noastr[, copiii de-i f[cu, ci pe-a
tuturor obijdui\ilor!
Dup[ o t[cere smerit[, St[ncun[ zise:
-M[ Staicule, nu veni]i tu p`n[ acia s[ le pitrocim pe [le din
vechi! Te @mpins[ str[murari\a f-unui n[caz proasp[t. Zii m[, cu ce
s[ te ajut?
-Iote, nene Cun[! Fecioru-meu Stan, c[-l botezai ca pe taicu,
avu norocul care @mi lipsi mie...Fu trecut pe lista @nsur[\eilor. Li se
d[dur[ f-o cinci hectare la Sm`rdan...
-V[ f[cu Dumnezeu @nsf`r]it dreptate ]i vou[! M[ bucur,
m[...
-A]a ar fi, dac[ n-ar sta s[ le piarz[! Se @mpline]te cur`nd
sorocul de doi ani ]i n-avem cu ce s[ se str[mute p[ el, cum
pretinde legea!
-P[i nu f[cur[\i ]i voi @mprumutul de 600 lei la Creditul
Agricol? {la e chiar numai pentru cheltuielile str[mut[rii noilor
@mpropriet[ri\i.
-Cercar[m! Primarele ne ceru jum[tate din bani s[ ne fie
girant. Al\ii la care fus[r[m, vrur[ cam tot pe at`ta! Cu ce ne mai
alegeam? Cine s[ pl[teasc[ dob`nzile? ...A]a c[ d[dur[m de dou[
ori fuga la Craiova...Bani ]i timp r[sipit de-a surda!
-Cum m[? Fus[r[\i voi la Credit?
-Cum de nu! Da, banga d-acolo ne spus[ c[ n-are parale
pentru noi! Se @mprumutaser[ f-o cinci arinda]i cu c`te cinci-zece mii
de lei ]i o l[saser[ troac[...Zis[r[ s[ a]tept[m p`n[ s-o umple
iar[...
-Anevoie, m[! C[ dou[ treimi din bani @i d[ statu cu
\`r`ita...iar restul jude\ul...]i mai c[znit!
-Ce mai! V[zur[m cu ochii...Banga asta fu tot o minciun[
boiereasc[, gogonat[! Zis[r[ c-ar fi pentru am[r`\ii de \[rani! C`nd
colo, @mprumut[ bog[tanii! A]a c[ ne @ntors[r[m val-v`rtej la
Poian[. Alergar[m la P[]culea, c[m[taru satului. Juratu ne ceru
recolta, uneltele, vitele amanet...]i o dob`nd[ grozav[...Fugir[m ]i
de la el, c`t ne \inur[ picioarele! Nu mai ]tiam @ncotro s-o apuc[m de
am[r@\i...c`nd @mi amintii vorba dumitale ...din vechi...]i venii...
-Te lumin[ Dumnezeu! Bine f[cu]i! R[u c[ nu o porni]i @nt`i
la mine. Iote! #\i dau 600 de lei f[r[ dob`nd[. Mi-i r[spunde\i la un an
dup[ ce fiu-t[u se gospod[re]te la Sm`rdan ]i @ncepe s[ @i
mearg[...C`t v[ @nlesni\i...din trei @n trei luni...
88
-Mai bine omoar[-ne. C[ tot ne iei via\a odat[ cu
viorile!
Ne@ndur[toare, v[z`ndu-]i vechilul st`nd nedumerit cu
ele @n m`ini, poruncii iar:
-Sfarm[-le! Pune-le pe foc! Cheam[ arn[u\ii s[ scoat[
nemernicii []tia din sat. Cu popreala de a nu mai c[lca @n
Poian[ vre-odat[. C[ va fi vai de ei...
Chir[ind, Domnica jelind a mort, au fost lua\i fiecare
@ntre doi arn[u\i ]i @mbr`nci\i afar[.
Ioni\[, muncit de o @ndoial[, o @ntreb[:
-Chiar socoti]i \iganii vinova\i de izvodirea pacostei de
c`ntec? Nu e cu putin\[ ca at`ta ur[ z[cut[, at`ta vr[jm[]ie
@mpotriv[-mi s[ fi \`]nit din ei!
-Asta e vorb[? Vinova\i, nevinova\i, se cerea s[ dau o
pild[ care s[ st[vilesc[ neru]inarea opincarilor din sat!
V[z`ndu-l galben-verde, tremur`ndu-i b[rbia de ciud[,
se mili de el, rostindu-se @nmuiat:
-Ei, nu te mai sinchisi at`ta, frate, de n[roziile unor
mocofani!
-Coan[ Mi\o, nu merit ponosu [sta! #mi ap[rai cu
d`rzenie avutul @ncherbat cu jertf[! E dreptu meu sf`nt! Dar[
nu sunt un uciga] cum m[ zugr[vesc tic[lo]ii [ia! Ci un bun
cre]tin! Eu n[zuiesc s[ r[m`n @n aminirea tuturor ca un
binef[c[tor al locurilor noastre. Mi-e g`nd s[ ridic ]coal[! S[
dreg ctitoria Obrenovicilor! #ns[ r`vna mea, cea mai ascuns[,
c[ nu \i-o m[rturisii @nc[, este ca atunci c`nd voi avea putere
s[ ridic o biseric[ a neamului nostru, @n altarul c[reia numele
s[ ne fie pomenit ca ctitor, @n veci!
Marincana se cutremur[ toat[. Gr[ii t`rziu, cu glas
tremurat, @nfiorat[ de n[dejdea m`ntuirii. Ca o adiere a
tinere\elor, @i zise pe nume, m`ng`ietor, cum nu o mai f[cuse
din vremi uitate:
-S[ ]tii Ioni\[, dragule, c[ te leg cu blestem greu s[-\i
\ii vorba din urm[. S[ n-ai lini]te p`n[ nu vei @n[l\a o
sf`nt[
biseric[, @ntru iertarea grelelor noastre p[cate!
409
 La moara veche-l ducea
La turci pe m`n[ @l da.
Turcii frate mi-l prindeau,
Frumos frate mi-l legau,
La Marincu mi-l duceau.
Marincu c`nd @l vedea
Din gur[ a]a-i zicea:
-|ine-\i c`ine, inima,
P`n[ io te-oi judeca!
Dar Floric[-i r[spundea:
-Taci, tu-\i pe mum[-ta
}i r[pune-mi via\a!
C[ tu de-i fi pe m`na mea,
Eu nu te-a] mai judeca,
Via\a \i-a] r[punea!
Marincu c`nd auzea
Foarte r[u se sup[ra,
Porunc[ la turci le da
Capu de i-l reteza.
Turcu Ali se repezea,
Ca pe-o oaie mi-l t[ia.
Apoi "la gropi" mi-l ducea,
Acolo @l arunca.
Cine pe aici trecea
Din gur[ a]a zicea:
-Bate-i Doamne pe ciocoi
Cum ne bat ]i ei pe noi!
Ioni\[ asculta @ncremenit. #i tres[reau doar c`nd ]i
c`nd vinele @ngro]ate ale t`mplelor. I se @nvine\ise m`na
str`ng`nd coc`rla b[\ului de cire].
Odat[ cu stingerea c`ntecului, ispr[vi ]i Marincana
cafeaua, pe care ]i-o tot legumise.
-Vr[jitorule! S[i ]i ia-le diblele!
La auzul vorbelor ei, tres[rise p`n[ ]i b[rbatu-s[u.
-Cocoan[!
|iganii c[zuser[ @n genunchi.
408
-S[ te r[spl[teasc[ {l de Sus, nene Cun[, dup[ inima
dumitale!...
-M[ Staicule! Pentru fiul lui Stan Berceanu fac de tot pu\in! #\i
mai spusei! #i suntem ]i @i vom r[m`ne datori, noi poienarii...
-Iote, t`rziu...da tot @ncepu a se v[di un noroc printre at`tea
n[cazuri! Pentru noi, din voia {lui de Sus ]i a dumitale. D-apoi,
h[ilan\i, am[r@\ii, [i mul\i @n primejdie s[ le ia p[m`ntul, ce s[ fac[,
nene Cun[? Se vede c[ nici Dumnezeu nu e acela]i pentru to\i! Hai?
Se mutaser[ de cur`nd @n casele noi din Calafat. Le
@mp[r\eau cu Marian, dar av`nd gospod[riile osebite.
Cum se a]ezar[, satisit de at`ta tevatur[, Fane Marincu
hot[r@ s[ rec`]tige timpul c`t fusese prea casnic. De la treburi se
duse la cafenea. Juc[ toat[ dup[ amiaza c[r\i. Era nebun dup[
poker. Seara cin[ cu prietenii, bine @n\eles @n tov[r[]ie pl[cut[, la o
c`rciumioar[ cu l[utari pe malul Dun[rii. Noaptea o petrecu la hotel,
cu una din fete.
Cum de felul lui avea somn pu\in, se trezi dis-de-diminea\[ ]i
porni zorit spre cas[.
Se strecur[ nesim\it p`n[ ajunse la ietacul Mi\ei. N[d[jduia
s[ o g[seasc[ @nc[ dormind. Cr[p[ u]a bini]or, @nfior`ndu-se la
g`ndul @mbr[\i][rilor ce aveau s[ urmeze. R[mase @ncremenit @n
prag.
Patul era nedesf[cut, cuvertura neatins[. Ghemuit[ @ntr-un
fotoliu, nevast[-sa avea fa\a @ngropat[ @ntr-o batist[ c`t un pe]chir.
G`lg`ia de pl`ns. Nu-l auzise intr`nd.
-Bun[ diminea\a! zise tare, tr`ntind u]a.
Mi\a tres[ri. Se ridic[ @n picioare. Rochia de m[tase
trandafirie @i era bo\it[, p[rul negru r[v[]it, ochii ro]ii. Pe obrajii
@nvine\i\i ]i umfla\i curgeau p`raie de lacrimi.
-Vai de mine! se uimi el. Mai s[ nu te cunosc! Se-nt`mpl[
vreo nenorocire @n neam? Muri careva? Pe cine jele]ti?
F[cuse c`\iva pa]i c[tre el, tremur`nd toat[.
-F[nelicule! Unde fus[]i toat[ noaptea, iar[]i? Cum po\i...
Vorbele i se @nodau printre hohotele de pl`ns.
-Cocoan[ Mi\o! Dac[ vrei s[ faci cas[ bun[ cu mine, s[ nu
m[ ispite]ti niciodat[ c`t lipsesc, de unde vin! Nici s[ nu mi te mai
ar[\i @n halul [sta! Te luai de nevast[! Nu de bocitoare! P`n[ @nve\i
s[-mi ie]i @nainte g[tit[ ]i cu z`mbet pe buze, plec!
-F[nelicule! Nu! Te rog, stai! Nu mai pl`ng!
89
 C[znea s[-]i @nghit[ lacrimile, @ntinz`nd bra\ele c[tre el. Era min\ii. C`ntecu @l auzir[m ]i noi prin sat, de la unu, de la altu! #l
at`t de fraged[, de copil[roas[ @n dezn[dejdea ei, @nc`t @i veni s[ o prins[r[m...]i am @nceput a-l c`nta!
str`ng[ la piept, s[ o m`ng`ie, s[ o @mpace. -Dac[ e a]a c[ nu l-a\i izvodit voi, la ce v-a\i @n[dit a-l
Se st[p`ni cu greu. Ar fi fost o sl[biciune din partea lui. zice, m[, @mpr[]tiind minciunile pe de-a r`nd? strig[ Ioni\[.
Trebuia s[ o vindece pentru totdeauna de astfel de ie]iri. Altfel @i va
-De unde s[ ]tim noi, boierule, c[ e neadev[rat? }i
face via\a un iad. Era vremea s[-l cunoasc[ de st[p`n. S[-l lase s[-
]i tr[iasc[ tinere\ea de b[rbat. #n schimb o va acoperi cu giuvaeruri, f[cur[m f-un r[u?
o va sc[lda @n bog[\ie! #i va ar[ta lumea! -Nu mai d`rd`i\i, ciorilor! S[ auzim ]i noi isprava!
-Ce dracu ]i-ar mai putea dori o nevast[? se @nfurie el de porunci aspru Marincana.
at`ta lips[ de @n\elegere. -P[i, cocoan[, tr[i-te-ar Dumnezeu, nu putem! Nu
-Cocoan[ Mi\o!...Iote, @\i luasem o pereche de toarte cu cutez[m, vai de p[catele noastre!
smaragd...Taman ca ochii dumitale! -#ncepe\i, au chem arn[u\ii s[ v[ puie la falang[?
#nd`rjit, @i f[cu s[ sclipeasc[, s[-]i joace apele @n lumin[. -Haida! Nu v[ mai codi\i! @ndemn[ ]i Ioni\[.
-Eh! Acu, le duc alteia! Uneia care s[ m[ @nt`mpine cu Tremur`nd, b`jb`it, cei doi \igani @]i @nstrunar[ viorile.
giugiuleli ]i voie bun[!...P`n[ te deprinzi cum s[-\i prime]ti b[rbatul, Domnica porni a se l[sa @n glas, dar sim\ind cum @i tremura,
c`nd se @ntoarce acas[, la bun[ vedere!
porni a zice mai mult r[stit dec`t c`ntat:
M`nios, cu cerceii str`n]i @n pumn, gr[bi spre biroul s[u. #i
azv`rli @ntr-un sertar. #i @nchise, oft`nd plin de n[duf. B[g[ cheia @n Foaie verde mic]unea
buzunar. R[v[]ii dup[ c`teva h`rtii de care avea trebuin\[. Dar Floric[ ce f[cea?
C[ut`ndu-le, se mai potoli. El la Desa cobora
Pornind la treburi, @]i f[g[duise s[ se r[zbune. La Catrinoiu mergea
Nu se va @ntoarce nici @ntr-acea noapte acas[! }i cu el se sf[tuia.
La curte el pleca
Pocnetul u]ii o zguduii pe Mi\a din cre]tet p`n[ @n t[lpi. #i }i foc cur\ii @i punea.
retez[ clipi] pl`nsul. Pierise ]i durerea care @i zdrobea pieptul. La Poiana apoi suia
Uluiala odat[ risipit[, o l[s[ cu mintea limpede. La curtea Marincu tr[gea
-Cruzimea dumnealui ar merita alt[ purtare...Maic[ Precist[,
}i foc cur\ii @i punea.
lumineaz[-m[! Ce s[ m[ fac?...Mai @nt`i s[ m[ deretec pu\in! Nu m[
mai suf[r a]a... Dar Marincu ce f[cea?
Alerg[ la dulapul cu oglind[. Se str`mb[ la ar[tarea ]uie ce i Cu logofe\ii sf[tuia
se v[di @n apele ei. #i puse coarne. Pufni @n r`s. Cum s[ fac[, cum s[ dreag[
-Cu adev[rat! Port zilnic o astfel de podoab[! Chiar r[sfirat[ Pe Cioroianu s[-l piard[.
@n caturi! Ocolea c`t ocolea
Se uimi auzindu-se hohotind. De c`nd se m[ritase, aproape Nu putea, c[ nu-l prindea.
uitase s[ r`d[! }i-atuncea ce f[cea?
#]i scoase rochia terfelit[ @n fr[m`ntarea nop\ii de nesomn. Cu v[ru lui Cioroianu vorbea.
Se sp[l[ @n tihn[. Se primeni toat[. #ntins[ @n pat, @]i a]ternu un Matei Popa se numea.
prosop jilav peste fa\[, doar va mai ]terge urmele pl`nsului ei
Pe acesta-l cump[ra.
n[rod...
-Are dreptate! M[ slu\esc singur[! #l sc`rbesc! #l dep[rtez, @n Ion M. Popa ce f[cea?
loc s[-l apropii...Cin-s[ m[ @nve\e cum e bine? Pe Floric[-l @mb[ta,

90 407
@nfundat la ocn[ pe via\[. S[ se fi canonit, a]a cum m[ p`rjoli
el pe mine ]i pe at`\ia al\ii. Nu s[ dea ortu popii clipi],
sc[p`nd nemernicul de pedeaps[! Se vede c[ @l @nfrunt[ pe Ali
de @]i ie]i turcu din fire, s[ se apere cu jungheru. R[u destul
c[ fugi ]i n-are cum s[-]i m[rturiseasc[ fapta! M-ar fi
dezvinov[\it fa\[ de r[uvoitori. Da ce nevoie am eu a m[
dezvinov[\i careva?
Ioni\[ se @nec[ @ntr-un neobi]nuit pentru el ]uvoi de
vorbe, izvor@t din r[scoala sufletului. #ncerc[ totu]i s[-]i biruie
tulburarea, s[ poat[ da cu mintea limpede de cap[tul firului
acelei nedrept[\i. Recuno]tea c[ Marian, dup[ @n\elegerea cu
ceilal\i mo]ieri p[gubi\i, cump[rase pe Ion Matei Popa s[-l
v`nd[ pe Cioroianu. #ns[ de uciderea lui erau ]i el ]i ginerele
s[u cu totul str[ini.
-Care, m[, izvodi minciunile astea sfruntate? Cine
ticluii c`ntecul [sta blestemat? Ci zi odat[! Pipoi? Posmeac ]i
Domnica? Doar sunt l[utari boiere]ti! Tr[iesc din simbria mea
s[ c`nte la toate s[rb[torile ]i cumetriile neamului ]i ale altor
fini de @i am! N-or fi n[rozit, s[-]i piard[ p`inea? Hai?
-Z[u c[ n-am ]tire, boier Ni\[! Ispitii pe de-a r`nd, dar
@n van! Ca sc`nteile focurilor puse de Cioroianu, a]a izbucni ]i
se @mpr[]tie beleaua asta de c`ntec @n Poian[!
-Nu e cu putin\[. Adu-mi ciorile alea! S[ m[ r[fuiesc cu
\iganii, c[ de la ei mi se trage!
Marincana, tot mai coc`rjat[ ]i sfrijit[, dar umflat[ @n
p`ntece, sorbea la r[stimpuri din felegean[. Ioni\[ trep[da
m`nios pe dinaintea l[utarilor.
Speria\i, cu ochii ie]i\i din cap ]i antereiele soioase ude
@n spinare, \iganii @ncercau s[ se dezvinov[\easc[ fiecare.
-Z[u, boierule, s[ruta-\i-a] t[lpile! S[ moar[ muica de
]tiu cine @l ticluii! se v[ic[ri Pipoi.
-S[-mi sece limba, s[ nu mai poci zice ca s[-mi c`]tig
p`ini]oara la copila]i, dac[ noi s`ntem vinova\i! izbucni @n
jelete ]i Domnica.
-Cum s[ mu]c[m noi taman m`na care ne hr[ne]te,
boierule? S[ mi se usuce degetele cu care \in arcu]u, dac[
406
Lini]tindu-se, g`ndurile @ncepur[ a i se urzi firesc.
Se sim\ea bucuroas[ c[ @ntr-acea zi se nimerise a fi de r`nd
la treburile restaurantului ]i hotelului Marincu cumnat[-sa Leanca lui
Marian. Putea sta ascuns[ de ochii tuturor, s[-]i rumege amarul
singur[. Singur[! Pustie era de c`nd o smulseser[ dintre ai ei.
Moartea i-o r[pise apoi pe Caty. Sora cea mare @i fusese ]i cea mai
bun[ prieten[! La cine s[ cear[ acum ajutor? Avea at`ta nevoie s[-
]i descarce sufletul! S[ se jeleasc[ @n poala cuiva... s[ fie @n\eleas[,
m`ng`iat[ cu dragoste...
-Maica! Maica cea bun[ ]i cuminte!
I se f[cu un dor sf`]ietor de ea. #i veni s[ alerge @ntr-un
suflet la Maglavit. #]i d[du seama c[ nu se c[dea s[ plece. Leanca
]i Marian, care st[teau tot cu ochii pe ea, o vor p`r@. Fane s-ar
m`nia.
-Ar face dumnealui un t[r[boi de ne-ar afla lumea
toat[...Dac[ s-ar pomeni cu muica, venit[ @n ospe\ie, a]a, ca din
@nt`mplare?...Nimeni n-ar avea ce zice!
Bucuroas[ de g`ndul cel bun, s[ri din pat. Hot[r@ s[
@ncondeieze c`teva r`nduri Mi\ei Mirica, rug`nd-o s[ vie de grab[.
Slujnicei - pe care o adusese cu sine de acas[ - @i va fi lesne s[
treac[, neluat[ @n seam[, drumul la hanul Mirica. Jup`n Nicolaie, om
de credin\[ al p[rintelui s[u, va trimite r[va]ul la Maglavit.
Mi\a B[loi-Mirica umplea cu prisosin\[ fotoliul @n care o
a]ezase fiic[-sa. R[m[sese o ardeleanc[ f[loas[. Anii - s[rise de al
51-lea - traiul bun, tihna sufleteasc[ @i @nv[liser[ trupul @ntr-o carne
pietroas[, f[r[ s[ i-l @ngreuieze. Fa\a ei mare, alb[, f[cea cre\uri,
doar c`nd r`dea uguit. }i o f[cea f[r[ sfial[. Se iveau atunci
gropi\ele din b[rbie ]i obraji. Nu @]i lep[dase nici obiceiul din tinere\e
de a-]i leg[na cerceii cu picioare de zamfiri ]i diamanturi. Mai ales
c`nd @]i umfla gu]a plin[ ]i @]i r[sturna pe spate hohotind capul cu
uria]ul fluture de panglic[ neagr[, prins @n cre]tet.Toate r[sf[\uri de
femeie care se ]tia @nc[ frumoas[ ]i iubit[ de b[rbat.
Prea de cur`nd @]i @nfipsese via\a col\ii nemilo]i @n ea, ca s[
o macine, @nc`t s[ se dedea cu totul durerii. De]i culorile rochiilor @i
erau mai stinse, ca dup[ un doliu lung, f[ptura ei s[n[toas[ ]i
domoal[ nu risipea triste\e @n jur.
Nenorocirea se ab[tuse f[r[ veste asupr[-i.
R[m[sese dintr-odat[ stingher[ @n casa mare ]i frumoas[
de la Maglavit, alt[ dat[ plin[ de copii. Mi\ulica se m[ritase la
Poiana, st`rnindu-i numai grijuri. La c`teva luni, Caty murise,
91
sf`]iindu-i inima, l[s`nd-o uluit[ @n fa\a unei astfel de suferin\e.
B[ie\ii, Petrache ]i Marinic[, fl[c[iandrii de 16 ]i 14 ani, erau pleca\i
mai tot anul la ]colile din Craiova.
Reg[sindu-se, ea ]i b[rbatu-s[u singuri, @ndurera\i, se
ag[\aser[ ]i mai str`ns unul de altul.
Vasile Mirica, un suflet blajin, era cu mult mai sim\itor dec`t
@ng[duia s[ se vad[. Suferea socotindu-se r[spunz[tor de
nefericirea Mi\ulic[i. Nedreapta moarte a lui Caty, at`t de t`n[r[,
frumoas[ ]i bun[, @l @mpinsese p`n[ la dezn[dejde. Ca s[ o poat[
@ndura ]i vie\ui, muncea ca un n[otit. Dar tot @i r[m`nea timp pentru
g`nduri otr[vite. #ncercase s[ le @nece @n vin. B[rbat puternic, \inea
la b[utur[, neizbutind s[ se @mbete niciodat[. Numai dragostea @l
f[cea s[ uite. Dup[ ea @]i sim\ea trupul uria] destins, sufletul
@mp[cat, ca ]i cum ar fi ie]it la mal, dup[ ce @notase @ndelung,
str[b[t`nd un lac r[coros...
Mi\a de asemenea nu @]i g[sea liman de m`ng`iere dec`t @n
bra\ele lui tari. A]a se @nt`mpl[ ca @n preajma a 50 de ani, s[ r[m`ie
@ns[rcinat[.
Dintr-odat[ via\a li se umplu de o a]teptare ]i o n[dejde
nou[. Re@ntineriser[ am`ndoi.
C`nd se n[scu Lucrezzia, o primir[ ca pe un dar de la
Dumnezeu, trimes @n locul fetei pierdute. Poate chiar sufletul lui Caty
se @ntorsese la ei s[ @i m`ng`ie.
Aceast[ @ncredin\are o @mp[rt[]eau @mpreun[. Sim\ind-o
totu]i ciudat[, se fereau s[ o m[rturiseasc[ ]i altora. Doar la
spovedanie. Preotul @i mustr[, ar[t`ndu-i gre]i\i fa\[ de dreapta
credin\[. Le d[du canon aspru. Dar nu izbuti s[-i vindece de acest
sim\[m`nt, care @i st[p`nea, ori de c`te ori priveau copila.
Feti\a, rotofeie, alb[, cu ochi verzi ]i p[rul negru, era aidoma
surorii moarte. Le p[rea chiar mai frumoas[. Din @nt`ia ei zi de via\[,
Mirica @i pusese de o parte o zestre cu mult mai bogat[ dec`t a celor
dou[ fete dint`i. I-o ad[ugase ]i pe cea a lui Caty, socotind c[ i se
cuvine.
Mi\ulica se a]ezase pe o pern[ jos, l`ng[ fotoliu. Cu un bra\
@nconjurase genunchii maic[-sii. Cu cel[lalt mi]ca u]or leag[nul @n
care dormea Lucrezzia. O privea cu nesa\.
Feti\a @]i ridicase bra\ele peste perin[. Pumni]orii str`n]i c`t
dou[ scoicu\e trandafirii ]i-i lipise de fioncurile roz ale scufi\ei. De
sub marginea ei dantelat[ ie]eau c`\iva c`rlion\i negri, ar[t`ndu-i
92
aceasta trebuia s[ se @ntind[ la picioarele patului ei, ca s[ o
simt[ mereu cu t[lpile.
Femeile se schimbau des, c[ci nu aveau c`nd s[ dea
gean[ pe gean[. Trebuiau s[ sar[ la orice tres[rire a na]ei.
S[ o schimbe. S[-i dea ap[ cu miere, s[ o lini]teasc[, rostind
@ntr-una "Tat[l nostru" spre a-i goni visele ur@te.
}ase s[pt[m`ni sufletul celui omor@t mi]ele]te plutise
ca o boare nelini]titoare asupra Poienii Mari. Dup[ S[rindar,
c`nd, a]a cum credeau localnicii, @]i lu[ zborul spre @naltele
v[mi ale v[zduhului, l[s[ @n urm[ murmurul unor vorbe,
@ng`narea unor fr`nturi de melodie. Nimeni nu ]tia de unde se
izvodiser[ ]i cum. La @nceput trecur[ ]optit din gur[ @n gur[,
unii cutez`nd a le mai ad[uga c`te un vers. Apoi luar[ av`nt,
pornir[ a se @ntregi @ntr-un c`ntec. Pentru c[ le desc[tu]a
oarecum cugetele de ap[sarea spaimei, obidei neputincioase
]i a unei vinov[\ii nelimpezite, poienarii @ncepur[ s[-l zic[
pretutindeni, la munc[ ]i la petreceri. P[trunse @n c`rciumi.
R[zbi p`n[ ]i @n jocurile nevinovate ale copiilor, care se
@ntreceau @ntre ei care s[ fie turcu Ali, care haiducul Cioroianu
sau boierul os`nditor.
#mprejurat ca de un roi de viespi, Ion Vr[jitoru, intrat la
griji, alerg[ s[-]i vesteasc[ st[p`nul.
-}i ce dac[ pornir[ s[ c`nte, m[? Cu at`t mai bine! Nu
le mai arde de f-o r[zmeri\[. Se ostoiesc ]i poienarii cum pot!
chihoti mul\umit Ioni\[ Marincu.
-Boier Ni\[! Potc[ mare! #n c`ntec @l puser[ pe Florea
al Cioroianului. #l f[cur[ haiduc ne@nfricat ]i...
-Haida! Spune odat[ ce ai de zis ]i du-te cu dracu,
l[s`ndu-m[ cu Dumnezeu! se @mboboti Ioni\[, cu vorbele sale
obi]nuite, c`nd vroia s[ se cure\e de vreun tulbur[tor.
-P[i, te pomenesc ]i pe dumneata! Cic[, adus Floric[
@nainte-\i, ai fi poruncit lui Ali s[-l taie la g`t ca pe o oaie!
-Io? Ce \i-e, m[? }tie toat[ lumea, @ncep`nd cu tine, c[
atunci fus[i plecat la Calafat!
-A]a e, de fost! Dar[ c`ntecu zice altcum!
-Poate fi oricine @ncredin\at c[ de eram @n Poian[, @l
dam pe m`na jandarilor. S[-l fi ]i judecat la tribunal. S[-l fi
405
 Cur`nd be\ia @i deveni trist[. Gonii \iganii. Se tr[gea
@ntr-un col\. Pl[tea c`rciumarului s[-]i alunge mu]terii, nemai-
@ndur`ndu-le zurba. #i era de ajuns unul singur, mai r[bd[tor,
de pieptul c[ruia se ag[\a jeluindu-se.
-Io, nenorocitu de mine, @l @mb[tai pe v[ru-meu Floric[
]i-l d[dui pe m`na turcilor!
Povestea printre poticneli ]i sughi\uri cum s-ascunsese
apoi @n apropierea morii vechi p`ndind. La o vreme v[zuse
ceata arn[u\ilor plec`nd f[r[ Ali. Cum luna ie]ise din nori, @i
putu recunoa]te pe to\i. Apoi Iovan adusese o tr[sur[ ]i o
sprijinise pe Marincana s[ se urce @n ea. T`rziu de tot ie]i ]i
Ali din moar[. Ducea @n spinare trupul moale al Cioroianului pe
care @l azv`rli @n caru cu b[legar. #n\elesese c[ el @l omor@se
dup[ plecarea cocoanei Mi\a, care i-l l[sase @n paz[. Fugi de
acolo, dezmetic.
Hohotea @ndelung, abia put`nd s[ mai @ng`ne.
-D-asta frate-meu, trecu peste Dun[re chiar @n noaptea
aia turcu uciga]! A]a sc[p[ de jandari. Crede-m[! Floric[ se
f[cu moroi. #l v[z! Alearg[ dup[ mine s[-]i r[zbune! Ce m[
fac?
Istorisirile lui @ncepur[ a se r[sp`ndi @n Poiana,
tulbur`nd lumea. Atunci ie]i zvonul c[ Ion Matei Popa ]i-ar fi
pierdut min\ile din be\ie.
-Are n[luciri, vorbe]te aiurea ca orice zmintit, ziser[
r[sp`ndindu-l oamenii cur\ii.
Marincana @ncepu a se topi v[z`nd cu ochii. Ziua era
plin[ de hachi\e, nimic ]i nimeni nu-i intra @n voie. Noaptea nu
@]i mai g[sea odihna. Doar a\ipea ]i s[rea @n sus, \ip`nd. #]i
pip[ia cu spaim[ pieptul c[m[]ii. Se uimea c[ era liorc[it[
numai de sudoare. O azv`rlea c`t colo...#ncepu a-i fi groaz[
de @ntuneric. Nemaiajung`ndu-i lic[rirea candelei, pretinse ca
mai multe l[mpi s[ arz[ p`n[ la ziu[ @n ietac, lumin`ndu-i
toate col\urile.
Ioni\[, b[rbatu-s[u, se mut[ @n odaia cea mai
@ndep[rtat[, ca s[ poat[ dormi at`t c`t @l @ng[duiau grijile. O
l[s[ @n paza unei fine. Fiindu-i team[ s[ r[m`n[ singur[,
404
fruntea boltit[ ]i mai alb[. #n rochi\a de m[tase cu vol[na]e care o
@mbr[ca p`n[ la boto]ei, p[rea o p[pu]e mare de por\elan.
-Minune, surioara mea! Ptiu! Ptiu!
-Scuip[ de trei ori, s[ nu o deochi!
-Asta, maica mea, ne va @ntrece pe Caty ]i pe mine! Nu te
ui\i ce tr[s[turi ginga]e are! Ce ochi, ce guri\[! Nu pl`ns[ neam de
c`nd venir[\i! Zis[]i matale c[ nici pe drum! Va fi nu numai frumoas[
coz, ci ]i cuminte!
-Ba, m[ tem c[ p[s[roas[ r[u! Mi-o f[cu Vasilache c`nd
veni de la un chef, @ntr-o toan[...ca apucat...
R`se u]or. Amintindu-]i, se @nfior[.
-S[ vorbim de-ale noastre, da @n ]oapt[! @]i revenise, privind-
o @ngrijorat[ pe Mi\ulica.
-S[ nu se trezeasc[ a mic[! N-o s[ mai avem pace!
Lu`ndu-i seama, cl[ti din cap, juc`ndu-]i cerceii.
-M[ bucur c[ m[ chema]i! Dar[ nu-mi place cum te g[sii!
Jig[rit[! Parc[ te \in Marincii numai pe scovergi uscate! Ochii @\i sunt
tulburi, pielea obrajilor asprit[! Cat[ s[-\i trimet ap[ de castrave\i ]i
sm`nt`n[ de la bivoli\[, s[-\i limpeze]ti fa\a, s[ o faci iar[]i piersic[
de catifelat[! Dintr-at`ta pl`nset, te iz`ni]i!
V[z`nd-o iar[]i cu lacrimile aninate @n gene, se @nfurie.
-D-apoi, ce ai de g`nd, fata mea?... S[ te @mboln[ve]ti? S[
aduci alt[ n[past[ asupr[-ne? Vrai s[ te omoare nemernicu [sta?
N-avu dreptate tat[-t[u, c`nd vru s[ te ia @nd[r[t acas[?
-Ba, maic[! Nu! N-ar fi cuminte! Fane nu e r[u la suflet.
Chiar bun, ginga], darnic, c`nd vrea el, pe toane. Da are n[ravuri
grozave...
-Curvar?
-Muierile, dar[ ]i jocul de c[r\i...Cum s[ lupt eu @mpotriv[-le?
Prea t`n[r[, nici nu m[ mai ia @n seam[! Se joac[ cu mine. M[ ia,
m[ arunc[, parc[ a] fi o p[pu]e f[r[ sim\ire @n m`na lui! Nu-i pas[
c`t suf[r. Chiar @i place s[ m[ chinuie. Iar[ lacrimile mele @l st`rnesc,
@l @nfurie p`n[ la nebunie!
-Cusururile astea de zici, prea @nr[d[cinate @n el, nu i le po\i
vindeca cu j[lete ]i rug[min\i. Este nevoie de o r[bdare peste firea
omeneasc[, de o t[rie @nd`rjit[! }i poate chiar a]a, n-ai s[-l lecuie]ti
tu! Numai anii, osteneala, sa\ul, @i vor mic]ora patimile treptat. A]a
c[, dac[ nu vrai s[-l p[r[se]ti, atunci cat[ s[-nve\i s[-l @nduri ]i s[-i
\ii piept!
-Ce s[ fac? Cum s[ m[ port, am[r@ta de mine?
93
 -Mai @nt`i, s[ te ar[\i cu totul nep[s[toare! F[r[ lacrimi ]i
mustr[ri c`nd vine, ca ]i cum nici n-ai fi sim\it c[ a lipsit! Frumoas[,
g[tit[, vezi-\i de via\a ]i treburile tale! Bucur[-te de ce ai! Las[-l @n
plata lui!...Purtarea asta s-ar putea s[-i st`rneasc[ curiozitatea.
Poate chiar ]i dragostea, dac[ vei ]ti s[ fi mai rece! Nu de tot, ca s[-
i dai pricin[ s[ alerge la altele! A]a, doar ca s[-l a\`\i!
-Maica mea! Ce lupt[ grea m[ @nve\i s[ duc! Fi-voi @n stare?
M[ simt at`t de singur[, de pierdut[ acia, @ntre ei! La Poiana mai
erau @n jur suflete bune, nenea Cun[, tu]a Costanda, de pus la ran[!
M[ aveam bine cu Mi\a lui Sima, chiar ]i cu vara Lena a lui
Costache. Tov[r[]ia lor vesel[ m[ ajuta mult. De c`nd ne mutar[m
la Calafat, n-o am @n preajm[ dec`t pe Leanca. Cumnata asta a mea
nu m[ place. B[rbatu-s[u, Marian, m[ prive]te ca ]i cum ar vrea s[
m[ puie mereu @ntr-un taier de c`ntar...
-S[ ne rug[m Maicii Preciste, fata mea, s[ te bine-cuv`nteze
cu prunc! Atunci te vei sim\i @mplinit[, m`ng`iat[...Poate un copil l-ar
mai lega ]i pe n[rod de cas[! }tiu ]i io?
-Oh! Cum @mi doresc copii! Te pizmuiesc pentru Lucrezzia.
Iote! Sunt m[ritat[ de trei ani ]i nu r[m[sei @nc[ grea!
-Ai r[bdare! Toate la timpul lor! B[nui c[ ]i zbuciumul [sta @\i
d[uneaz[...Lini]te]te-te! Roag[-te! S[ d[m slujbe, acatiste,
masluri...S[ se @ndure Dumnezeu ]i de tine...
-A]a s[ facem, maic[ bun[! Cu ajutor de Sus am s[ cerc a fi
precum m[ @nv[\a]i! De]i t[lic[ n-ai petrecut d-astea! Taicu te-a iubit
]i te iube]te @nc[! A\i fost uni\i ]i ferici\i laolalt[. Dovada vie e acia de
fa\[!
Ar[t[ spre feti\a adormit[ ...Mi\ulica se sfii o toan[, apoi
cutez[:
-Nu-\i fie cu sup[rare c[ @ndr[znesc a te ispiti...Poate, nu s-
ar c[dea! Dar[ a] vroi s[ ]tiu...#n tinere\e nu l-ai b[nuit niciodat[ c[
te @n]eal[?
-Doar n-oi fi fost proast[! Cum de nu! Mai ales c[ Vasilic[
pleca la drumuri lungi, lipsea mult de acas[...Pe b[rbat l-a f[cut
Dumnezeu s[ nu-]i poat[ r[bda @n el s[m`n\a, s[ o @mpr[]tie ca s[
dea via\[...A]a c[...Da ce @nseamn[ o mu]c[tur[ de cal @ntr-un lan
de gr`u? A]a mi-am zis mereu! }i nu mi-a p[sat! Lanul de aur al
dragostei lui a fost numai pentru mine!
Fane Marincu nu se @ntoarse nici @n seara aceea acas[. Mai
@nt[rit[ de sfatul ]i @mbr[\i]area maic[-sii, Mi\ulica se str[dui s[ nu
94
c[tre Ion [l Mare, petrecut[ cu peste 60 de ani @n urm[, cei
mai mul\i auziser[ de la bunici sau p[rin\i. }i mai ales de
c`ntecul haiducului pe care @nc[ @l ziceau l[utarii poienari @n
toate @mprejur[rile.
Pu\inii care @i ]tiau rostul @ntre r[scula\ii satului, de]i
cutremura\i de furie, b[nuind dincotro venise lovitura, erau
\inu\i de jur[m`nt s[ r[m`ie mu\i.
De aceea nelini]tile ]i @ntreb[rile b`ntuir[ @ndelung
Poiana Mare.
-A ba, frate-meu, cine, ce s[ fi avut cu el?
-La ce s[ omoare [l brad de fl[c[u?
-Floric[ al Cioroianului fu cruce de voinic, m`ndria
satului. Vesel nevoie mare, nu-l dovedea nimeni nici la munc[,
nici la joc! l[crimau de focul lui fetele mari.
Muierile ]opteau cu m`na la gur[, crucindu-se ]i
scuip`ndu-]i @n s`n.
-Amarnic[ soart[ avu alde Floric[! Doamne fere]te ]i
pe du]mani!
-Cum de nu cerceteaz[ mai temeinic jandarii
@nt`mplarea? Se mul\umir[ doar cu c`teva @ntreb[ri puse la
curte! se minunau b[rba\ii @ntre ei.
Ispitit de unii ]i de al\ii, primarele Naidinescu ridica din
umeri, jur`ndu-se, pe bun[ dreptate, c[ n-avusese ]tire de
nimic.
Nu trecu mult ]i adev[rul, cel pu\in o parte din el,
@ncepu s[ ias[ la iveal[.
Ion Matei Popa bea @n ne]tire. Nu acas[, de unde
fugea ca alungat de o n[luc[, ci @nfundat @n c`rcium[. Punea
l[utarii s[-i c`nte. Cum avea nevoie de tov[r[]ie, ca s[ se
@nveseleasc[ @ncerc`nd s[ uite, pl[tea b[utura la to\i cei afla\i
acolo.
-De unde dracu d[du berechetu peste am[r@tu [sta?
Nu-i lucru curat acia! @]i ziceau nedumeri\i to\i oamenii pe care
@i cinstea ca s[ petreac[ @mpreun[.
403
 A doua zi Ioni\[ Marincu se @ntoarse pe la pr`nzi]or de
la Calafat. Nevast[-sa @I trimesese cu vreo dou[ zile mai
@nainte, g[sindu-i acolo ni]te treburi.
Vestea dat[ de Vr[jitoru despre prinderea Cioroianului,
pieirea turcului Ali din curte @l cam n[ucir[. Alerg[ la
Marincana. O afl[ sorbindu-]i lini]tit cafeaua.
-Unde-i t`lharu? Chema]i jandarii?
-Ba! Nu-i chemai! La ce bun? Lotru, spintecat la g`t ca
o oaie, e @n caru de b[legar de la moara veche!
-}i Ali? b`igui el.
Cu acela]i glas de ghia\[ @i r[spunse:
-#mi b[nui c[ ajunse la Vidin @n drum spre Skopie, locu-
i de ba]tin[. #i d[dui cinci simbrii @n aur pentru slujbele-i
credincuioase. A]a, ca s[ se @ncherbeze acolo, s[ nu mai
slujeasc[ ]i altora.
-P[i, dece?
-P[i cum! Dac[ veneau jandarii ]-aflau tot? Poate nu l-
ar fi arestat pe Ali, zic`nd c[ s-a luptat, ap[r`ndu-se de t`lhar.
Oricum am fi pus vorb[ pentru el s[-i dea drumu! Da ce te
f[ceai cu poienarii? N-ar fi vrut s[ se r[zbune c[ le-a t[iat
haiducu? Dac[ veneau buluc la curte s[ \i-l cear[? Sau cine
]tie ce zurbale ar fi pornit! A]a, @i m`ntuii via\a arn[utului, iar[
dumitale @\i agonisii lini]tea!
Trupul lui Florea Cioroianu z[cu trei zile @n caru de
b[legar. Apoi fu azv`rlit @n locul numit "la gropi" @n apropierea
b`lciului vechi, @n partea de miaz[-noapte a Poienii.
P[rin\ii, neamurile, nu se tulburar[ la @nceput c[ Floric[
lipsea de acas[. #l ]tiau u]ernic, pl[c`ndu-i s[ r[m`ie la
prietenii din satele @nvecinate. Vestea c[ e mort, azv`rlit "la
gropi" c[zu ca un tr[znet asupra lor.
#l aflar[ colc[ind de viermi, sf`]iindu-l corbii ]i c`inii. #i
f[cur[ pogribanie cre]tineasc[. Puzderie de poienari urmar[
carul acoperit cu flori ]i verdea\[, care @i aducea r[m[]i\ele la
morm`nt. Cei care nu-i cuno]teau faptele cump[neau @ntre
uimire ]i groaz[. Un omor at`t de cumplit nu se mai petrecuse
@n locurile lor din vechime. Despre t[ierea arenda]ului C[lin de
402
pl`ng[. Izbuti s[ se odihneasc[ o parte din noapte. Diminea\a se
preg[ti s[ plece la treab[.
#nainte, trecu @n cel[lalt corp al casei, cel al Marienilor. Avea
obiceiul, ca ]i cumnat[-sa, c`nd schimbau de r`nd, s[-]i treac[ una
alteia sarcinile gospod[riei restaurantului ]i hotelului Marincu.
Leanca i le @mp[rt[]i repede, @n vorbe pu\ine. #n schimb @i
ispiti @ndelung ]i f[r[ cru\are @nf[\i]area. Sl[bind, cumnata cea
t`n[r[ p[rea crescut[ @n @n[l\ime, @nc[ mai zvelt[. Chipul frumos era
palid, tras, pleoapele @nc[ umflate. #ncerca un z`mbet c[znit, trist.
Mi\ulica @i @nfrunt[ privirea, @nec`nd-o @n apele verzi ale
ochilor migdala\i ]i ad`nci.
Leanca se schimbase prin ani. #]i pierduse bl`nda sfiiciune,
sporindu-]i @ncrederea @n sine. Mijlocie de stat, @mplinit[ la trup, se
\inea tot mai fudul[.
-Doamne! Ce va fi av`nd cu mine! se @ntreba pentru a mia
oar[. Bun[tatea ei @ng[duitoare, ce i-o laud[ toat[ lumea, piere de
cum m[ vede!
Cu adev[rat, Leanca @ns[]i @]i d[dea seama c[ oric`t s-ar fi
@mpotrivit, frumuse\ea, fr[gezimea acelei fete alintate, prea
norocoas[ dup[ p[rerea ei, o scotea din fire.
Cumnata cea mare se socotea mai presus de ea ]i ar fi vrut
s[ o fac[ s[ simt[ c[ trebuia s[-i fie supus[.
Pe de alt[ parte era fata lui Ioni\[ Marincu, capul @n\elept al
unui neam care prop[]ea mereu. Avea un so\ mintos, @ntreprinz[tor,
dar a]ezat. Marian @]i respecta so\ia ]i casa. Iar[ cei doi b[ie\i
dr[g[la]i ]i iste\i pe care i-i d[ruise, Nely ]i Ion, erau m`ndria ei. C`t
despre @nf[\i]area chipului, pl[cut[ ]i blajin[, acum nu se mai sfia
s[-l al[ture oric[rei femei...
-Zi-i om @nsemnat ]i gata! Toat[ lumea ]tie c[ are un ochi de
sticl[! S[rmana! se @nduio]e Mi\ulica. Nu-i va fi fiind lesne doar cu
unul, ambi\ioas[ cum e, s[ se r[zbat[ la lucru de m`n[, la treab[!
De ce @ns[ r`ca asta a ei, coperit[ fa\[ de ceilal\i, r[bufne]te numai
pe mine?
Leanca Marian v[zuse @n ajun venind ]i plec`nd, tr[sura
Mi\ei Mirica. Se @nfuriase. B[nuise c[ p`r@cioasa din fa\a ei o
chemase pe maic[-sa s[ i se pl`ng[ de Fane, frate-
s[u.Socoti c[ @ntrecuse m[sura, amestec`nd-o @n ceea ce ar fi
trebuit t[inuit doar @n s`nul neamului Marincu. Dup[ ce c[ o luase de
nevast[ cel mai str[lucit ]i bogat vl[star al lui!
-}i p[ ce? O fandosit[ care se \ine de frumoasa frumoaselor!
O r[sf[\at[ de p[rin\i! C[ut`ndu-i @n coarne, au f[cut-o s[ creaz[ c[
95
@i va merge tot @ntr-un alint ]i la b[rbat! Iar[ pe de-asupra, o muiere
stearp[, dup[ trei ani de c[s[torie! Intrat[ @ntr-o ]irea de femei
cinstite ]i respectate numai dup[ num[rul copiilor n[scu\i!
#]i aminti c[ maic[-sa - care ]tia de la p[rintele ei, popa
Radu Bota - @i povestea c[ la arom`ni, femeilor tinere intrate @n casa
socrilor ]i b[rbatului, nu le zicea nimeni pe nume p`n[ la na]terea
@nt`iului copil. Prin urma]i @]i f[ceau cu adev[rat intrarea @n neam ]i
erau recunoscute de ei.
Privind-o pe cumnat[-sa, @i p[ru amarnic de r[u c[ acel
aspru dar @n\elept obicei se pierduse prin vreme, de c`nd arom`nii
se a]ezaser[ @ntr-o \ar[ cu oameni mai bl`nzi.
Oricum, era vremea s[ o dezmeticeasc[, s[ stea pe locul
cuvenit.
-Cumnat[! Ca mai de v`rst[ ]i sor[ iubitoare a lui Fane, m[
simt datoare a-\i spune c[ ajuns[r[\i @n gura neamului!
F[cu un pas, sfredelind-o cu singurul ei ochi.
Mi\ulica nu-]i cobor@ privirea umbroas[. Buzele @i r[maser[
lipite, p[str`nd aceia]i p[rere de sur`s.
Leanca urm[ st`rnit[:
-E bine s[ afli! Se ]opte]te c[ dumneata @\i alungi de acas[
b[rbatu, cu jelete ]i b[nuieli scornite!
-Scornite s[ fie? o @ntreb[ bl`nd, dar z`mbetul i se stinsese.
-Fane al nostru e b[rbat cu negustorii @n]irate de la Severin
la Calafat, de la Poiana Mare la Craiova. Fire]te c[ nu @]i ia drumul
din picioare @ntre ele! }i omu-meu, care are ]i el parte la unele,
lipse]te de acas[!
-Tot p-at`ta? se uimi cu acela]i glas dulce.
-Eu nu am stat s[ num[r c`t! Cunosc`ndu-mi lungul nasului,
nu-l ispitesc ]i nu-i scot ochii. Iar[ dup[ cuviin\a
@nv[\at[ de acas[, nu cutez s[ m[ amestec @n treburile b[rba\ilor, c[
nu se cade unei muieri! }i-\i mai spun una! F[c`ndu-i zile fripte
degeaba, Fane @]i va lua de tot lumea @n cap!
-Nu crez! C[ m[ lu[ din dragoste mare, nu pentru zestre!
Leanca tres[ri ca @n\epat[.
-Afurisit[ viespe! Las c[ am ]i io ac de cojocul ei! }i
@nc[ cum!
#]i potrivi vorbele a]a ca s[ o izbeasc[ unde ]tia c[ o va
durea mai tare.
-Cumnat[ Mi\o! Te por\i copil[re]te, amestec`ndu-\i neamul
@n ne@n\elegeri @nchipuite cu b[rbatul! Ce Dumnezeu! Nu mai e]ti
Mi\ulica s[ te r[sfe\i alerg`nd s[ boce]ti @n poala tu]ei Mi\a Mirica!
96
-Fii blestemat[! Prafu s[ se aleag[ de neamul t[u!
-Despuia\i-l!
Se @nfior[ din cre]tet p`n[ @n t[lpi. Vedea ceea ce nu
avusese parte @ntreaga-i via\[. Un trup de b[rbat t`n[r, gol, lat
@n umeri, @ngust @n ]olduri, numai mu]chi prelungi ]i c`rlioan\e
de p[r negru, p`n[ @ntre coapse. #l privea cu nespus[ l[comie.
-Biciui\i-l! \ip[, @mpotrivindu-se din r[sputeri tulbur[rii
ce o cuprinsese, r[sucindu-i-se @n m[runtaie, amintindu-i c[
fusese c`ndva femeie. Nu putu s[ nu se @ntrebe cum ar fi fost
s[ se lase s[lbatec p[truns[ de un astfel de b[rbat. P[c[tuii,
@n]el`ndu-l @n g`nd pe Ioni\[, @nt`ia]i dat[ @n via\[. }i nici nu
se c[ii..
#l lovir[ iar[]i. Floric[ le]inase iar. Moale tot, @l
sus\ineau doar fr`nghiile. Capul aspru, frumos, @ns`ngerat, @i
c[zuse pe un um[r.
Marincana @]i revenise. Porunci ca ]ase arn[u\i s[ se
@ntoarc[ la curte. Al ]aptelea, Iovan, s[-i apropie tr[sura ]i s-o
a]tepte l`ng[ moar[. Nu se temea c[ vor vorbi. Juraser[ pe
jungherul lor t[cere. Erau b[rba\i d`rji. Aveau legi crunte.
Celui care tr[da @i era t[iat[ limba chiar de tovar[]ii lui.
R[mas[ doar cu credinciosu-i Ali, @]i sorbi @ng`ndurat[
restul cafelei.
-Ap[! porunci @ntremat[.
Sub ]uvoiul rece, Floric[ se trezi...
#]i @n[l\[ @ncet fruntea. Ochii lui, @nro]i\i de s`nge, ar]i
de lacrimi, se pironiser[ asupra ei. Biruindu-]i durerile, se rosti
cu puterile r[mase:
-Haida! R[pune-mi via\a odat[! Eu, de-a] fi @n locul
t[u, z[u, nu te-a] cru\a! Slobod, \i-a] @nfige m`na @n g`t. Ce
bucurie s[-l auz troznind, fr`ng`ndu-se! Vr[jitoare spurcat[!
A]a, neputincios, las s[ te urm[reasc[ blestemele mele p`n[
la moarte ]i r[zbunarea fra\ilor de lupt[...
-Ho! Ho! Nu m[ tem! Am ac de cojocul lor ca ]i de al
t[u...Ali, adu covata de fr[m`ntat p`ine!...A]a...Sprijine-i-o pe
piept. Jungherul t[u pune-i-l sub g`tlej...
401
 Flutur[ o m`n[ desc[rnat[ ]i ]ficurile biciurilor se
@ncol[cir[ ca ]erpii @n juru-i.
#]i mu]c[ buzele, ca s[ rabde mut durerea.
-Ai lui Alexandru, hai? Ei te pl[tir[? Zii, fiar[!
Neprimind niciun r[spuns, f[cu alt semn. Arn[u\ii @l
dezlegar[ smucit. #l lovir[ iar, curm`ndu-i @mpotrivirea. #l
@ntoarser[ cu fa\a @n jos, pun`ndu-l la falang[. #i smulser[
opincile, col\unii. #ncepur[ a-l lovi cu un toiag peste t[lpile
picioarelor. La fiece lovitur[ durerea @l sfredelea p`n[-n creier.
D[deau cu r`ndul, s[ nu se oboseasc[. Un b[rbat uria],
tuciuriu, pe semne c[petenia lor, num[ra loviturile. #l b[tur[
p`n[ i se umflar[ t[lpile ca p`inile bine crescute. Gemea
sc`]nit, @ndur`nd suferin\a p`n[ nu o mai sim\i.
Marincana @]i bea tacticos cafeaua. Lovitura ]i
sorbitura. Licoarea neagr[, at`t de hulit[ pe c`nd era @n plin[
vlag[, ajunsese a fi singura care @i @nviora puterile tot mai
sleite. Nu se mai putea lipsi de ea.
O p[rere de z`mbet tres[ri pe tivul vine\iu al buzelor ei,
iscat de pl[cerea b[uturii care i se r[sp`ndea @ntrem[toare @n
trup, ca ]i de cea a priveli]tii.
Pe cel care @ncercase s[-i spulbere averea, s[ i-o pre-
fac[ @n scrum, @l avea cu totul la cheremul ei. Socotindu-se te-
melia agoniselii neamului lui Ioni\[ Marincu, se credea ]i
singura @ndrept[\it[ s[-]i apere truda de o via\[, s[ se
r[zbune.
Tres[ri c`nd nu-i mai auzi geam[tul.
-Ajunge, Ali! Le]in[! O c[ldare cu ap[!
C`nd, ud leoarc[, @ncercar[ s[-l a]eze iar[]i l`ng[
st`lp pe t[lpile umflate s`nger`nde, scoase un urlet de fiar[.
-A]a! A]a! Care va s[ zic[ @\i recuno]ti vina! Haida,
m[rturise]te-te! Cine te @mpinse la fapte? Care @\i sunt
tovar[]ii? Zii de vrei s[ scapi!
-Cotoroan\[! Vr[jitoare!
Pumnul greu al lui Ali @i c[zu ca un pietroi peste gur[. #i
plezni buzele. #i sf[r`m[ din\ii din fa\[.
#]i scuip[ vorbele odat[ cu sf[r`m[turile lor, @ntr-un
]uvoi de s`nge.
400
Biede ea! Fomeie @n v`rst[, de minune cu prunc @n bra\[! O sili]i s[
alerge ieri po]ta dintre Maglavit ]i Calafat, pe [l cr[p[t de c[ldur[!
Dac[ i se c[]una vre-un r[u ]i-i s[ca laptele, de va fi av`nd la
v`rsta asta! Dac[ se @mboln[vea feti\a? Dovedi]i c[ nu-\i pas[ dec`t
de hachi\ele dumitale! De unde s[ ]tii ce @nseamn[ grija ]i
r[spunderea unei mume?
-Nu-\i face griji! Vremea e @nainte s[ le aflu! C[ m[ m[ritai
fraged[, nu fat[ b[tr`n[!
#i @ntorsese lovitura, de data aceasta z`mbindu-i larg. O
l[sase uluit[ de at`ta cutezan\[.
-Iote-te! Neispr[vita! Ce ghiare scoas[! }i p[rea cu totul
lipsit[ de ap[rare!
-Ai mei nu s-au b[gat din ziua nun\ii @ntre mine ]i Fane!
#i trecuse u]or pe sub nas nemaipomenita @nt`mplare de
atunci, pricin[ de ru]ine pentru Marinci.
-Nu crez s[-i plac[ fratelui dumitale c[ taman neamul s[u
se amestec[ @ntre noi cu cleveteli. Poate @\i pare ciudat,
cumnat[! Tinerii lua\i din dragoste se ceart[ ]i se @mpac[ singuri,
iubindu-se mai cu foc! C`t despre maica, n-am a da socoteal[ c`nd
vine la mine! Am dezlegare de la Fane s[-mi poftesc p[rin\ii @n
ospe\ie c`nd vroiesc! #i a]tept pe am`ndoi, chiar ast[-sear[. }-acu
te rog s[ m[ ier\i! Ne lungir[m la vorb[! #nt`rziai de la treab[!
Plec[ sur`z`nd, @nc`ntat[ de curajul ei. Dincolo de u]e pufni
@n r`s de z[p[ceala cumnatei sale.
Leanca Marian r[mase o clip[ @mpietrit[. Apoi izbucni @n
pl`ns. Durerea, ru]inea, furia, se @nvolburau @n[untru-i, cutremur`nd-
o. R[nile cele mai ad`nci, pe care le socotea @ngropate @n sufletul ei,
Mi\a cutezase s[ le scormoneasc[. Jupuite de coaja pe care anii o
prinseser[ asupr[-le, s`ngerau iar. O ur@ din toate puterile,
f[g[duindu-]i s[ nu o ierte toat[ via\a.
La ceas t`rziu, @ntorc`ndu-se acas[, Fane Marincu r[mase
surprins v[z`nd luminate ferestrele salonului. #ndemn[ @ntr-acolo,
sup[rat, pentru c[ nu se sim\ea @n stare s[ @ndure oaspe\i ]i
sporov[ial[.
Abia sosi\i, Mi\a ]i Vasile Mirica tocmai l[udau frumuse\ea
acelei @nc[peri, de cur`nd r`nduit[.
Castaniul ro]cat al mobilei Biedermayer - adus[ de Fane de
la Viena pentru casa cea nou[ - se potrivea de minune cu verdele
crud @nv`rstat cu ]traifuri argintii ale c[ptu]elilor de m[tase. Dou[
97
candelabre mari, ale c[ror bra\e sprijineau fiecare c`te 12 l[mpi de
gaz, @]i rev[rsau lumina aburoas[. #]i lic[reau \ur\urii de cristal, @n
marile oglinzi vene\iene de pe ziduri. R[sfr`nt @n ad`ncurile lor,
salonul sporea nem[surat; fotoliile, canapelele, mesele cu plac[ de
marmor[ @]i @ndoiau num[rul @n fiecare.
C`nd din prag d[du cu ochii de socrii s[i, slobozi un oftat de
u]urare.
-Bogdaproste, c[ sunte\i aici! }i nu mai trebuie s[ trimet s[
v[ aduc[!
Vorbele de firitisire pentru gustul lui deosebit cu care
vroiser[ s[-i primeasc[, @nghe\ar[ pe buzele Miricilor. R[maser[
uimi\i, nu numai de @nt`mpinarea ce le f[cuse, c`t ]i de @nf[\i]area
lui.
Era tras la fa\[, galben, cu ochii @nce\o]a\i, o oarecare
neor`nduial[ @n @mbr[c[mintea de obicei f[r[ cusur, erau semne de
mare tulburare.
#]i pierduse vioiciunea de argint viu, p[r`nd vl[guit.
Coperindu-]i nelini]tea sub z`mbetul ei cel mai atr[-g[tor,
Mi\ulica, sub c[ut[tura @ncurajatoare a maicii sale, se ridic[ din
fotoliu. #]i ml[die trupul sub\ire, f[cu c`\iva pa]i @naintea lui.
-Bine veni]i, F[nelicule! P[\i]i dumneata ceva?
Nelu`nd @n seam[ t[cerea lui moroc[noas[, urm[:
-Ce-ai dori? S[ poruncesc de mas[? Nici noi nu luar[m
nimic @n gur[. Taicu zis[ s[ te a]tept[m!
Glasul dulce cu care o @nzestrase firea se pricepu s[ ]i-l
ml[dieze m`ng`ios, c`ntat.
Fane, zguduit din temeliile fiin\ei cum se afla, tot st[ruii
asupr[-i cu o privire, cump[nind @ntre uimire ]i @nc`ntare.
Rochia de tafta fo]nitoare, ca duda crud[, lipit[ de s`ni ]i
mijlocul de viespe, @i rotunjea ]oldurile, adun`ndu-i-se la spate @ntr-o
cascad[ de volane, rev[rsat[ p`n[ la podea. Funda din cre]tet @i
lumina p[rul negru, @i m`ng`ia g`tul fraged. #]i tremura apele verzui,
@ngem[n`ndu-le cu cele ale ochilor ei nem[sura\i.
-La noapte @i dau cerceii cu smaragde! Numai ei i se
potrivesc!
G`ndul @i r[t[cise o clip[, p`n[ a-i r[spunde.
-Mul\umim de @nt`mpinare, Mi\ulico! A]a, de drag s[ vii
acas[!
#ncercase un z`mbet stins.
98
-Ce m[, n[rozi]i? Hai la moara veche a lui Marincu!
Trecui azi p-acolo. E nep[zit[! Arde ca lum`narea! Cum s[
pierdem a]a prilej? Se @ntunec[. Avem noroc de noapte f[r[
lun[! Haida! Scoal la deal!
#l lu[ de bra\, pornindu-l mai mult t`r@t.
-Las[! Te revene]ti tu pe drum!
C`nd ajunser[ la moara veche care, @nv[luit[ @n bezn[,
ar[ta pustie, Matei Popa @i d[du lui Florea traista cu
]omoioagele de paie.
Deodat[ @ncepu a se v[ic[ri.
-Aoleo! Aoleo! M[ lu[ nevoia! Io-te! M[ dau dup[ un
tufi]...A]teapt[-m[! S[ punem am`ndoi foc deodat[! S[ o ia
din dou[ p[r\i!
-Haida! Zore]te!
Florea Cioroianu se l[s[ jos @n iarb[. Se lupt[ din greu
s[ nu a\ipeasc[ p`n[ la @ntoarcerea v[rului s[u.
Ascuns, acesta @ncepu a c`nta:
-Cucuvau...cucuvau...
De multe ori.
Ca la un semnal, din moar[ izbucni o ceat[ de arn[u\i.
T[b[r@r[ asupra lui Floric[. R[zbindu-l, @l legar[ fedele]. #l
traser[ @n[untru.
Priponit de st`lpul gros din mijlocul morii, Florea
Cioroianu clipea orbit de mul\imea lum`n[rilor ce se
aprinseser[ deodat[.
Deslu]i mai @nt`i cei opt arn[u\i, to\i @n juru-i, cu
g`rbacele @n m`n[. Mai departe, o b[tr`n[ @n negru, mai mult
ghemuit[ dec`t a]ezat[ pe un scaun dinaintea unei m[su\e.
V[z`ndu-i fa\a aspr[ sub scufia cernit[, trupul sc[zut cu burta
umflat[ @mpung`ndu-i pelerina, o recunoscu @n sf`r]it.
-Marincana!
Glasul gros, \`]nit din pu\in[tatea f[pturii ei, @i bubui @n
urechi.
-Spune t`lharule, cine te n[imi s[ ne pr[p[de]ti cu
focurile! M[rturise]te ca s[-\i u]urezi chinurile!
399
jur[m`nt c[ se @n]el[, bizuindu-se pe credin\a lui! {la, pentru
bani de b[utur[, ar vinde ]i pe mum[-sa! Mai cu seam[,
speriat bine cu ocna!
-F-o vit[ are, p[c[tosu?
-O am[r@t[ de vac[ costeliv[! De-abia @i d[ un ceaun
de lapte pentru [i doi plozi, mereu chir[ind pe uli\[ de foame!
-Globe]te-i-o!
V[z`ndu-l nedumerit, Marian urm[:
-Dac[ l-am chema la curte, tam-nesam, ar p[rea
ciudat. Poate ar st`rni b[nuielile t`lharului. A]a, ca s[-]i
r[scumpere vita, firesc va fi silit s[ vie la noi. Dac[, precum
zici, e singurul mijloc de hran[ al copiilor...
La c`teva zile, Ion Matei Popa @l pofti la el pe Floric[
Cioroianu.
-M[ vere, m[! Mi-adus[ plocon socru-meu de la
Orodelu o balerc[ cu vin de-[l bun. Vrui s[ m[ cinstesc din el
@nt`i cu tine, m[, c[ @mi scosei vaca de la gloab[ tot cu banii
[lui b[t`rn!
-C`t le pl[ti]i, vere, Pa]tele ]i Dumnezeii lor...de
t`lhari? se @mboboti Floric[.
-Io-te! M[ stur@r[ de c`\iva cr[i\ari! Da las[-i p[catelor!
#i p`rjolim noi azi, p[gubindu-i @nmiit! Mai @nt`i, haida s[ ne
omenim! Ia din br`nz[, cu azm[ cald[! }i s[ fim s[n[to]i!
#ncepur[ a @nchina can[ dup[ can[. Gazda turna mai
des @n cea a oaspetelui. #l @mbia mereu:
-De m[, de ia!
Floric[, de]i \inea la b[utur[, se ame\i ciudat de
repede. }i numai datorit[ unui praf dat de Vr[jitoru, pe care
Matei i-l v[rsase de la @nceput pe fundul ulcelei.
Tot @ndemn`ndu-l, @l p`ndea. C`nd @l v[zu petrecut
bine, @i zise:
-Haida Floric[! S[ le punem foc! Preg[tii [le de
trebuin\[!
-Unde, m[? Parc[ n-a] merge! M-a] duce s[ m[ culc!
Fu al dracului de tare vinu [sta de Orodelu!
398
-Cineaz[, dac[ vrei, cu mama soacr[. Pentru mine
porunce]te @n birou zacu]ti, vin, cafea. Am o vorb[ @ntre patru ochi
cu tata socru! Ierta\i-ne, c[ ne retragem!
Desp[r\i\i de birou, afunda\i @n fotoliile c[ptu]ite cu piele, cei
doi b[rba\i p[reau a se fi uitat t[c`nd. #ntre ei, pe t[blia de nuc, pe o
fa\[ de mas[ coal[ de h`rtie - a]a cum @nv[\ase Mi\ulica de la
c[lug[ri\ele nem\oaice c[ se c[dea pentru albiturile unei case - se
l[f[iau tot felul de bun[t[\i: zacu]ti felurite str[juiau carafele cu vin ]i
mastic[ de Hios. Cafeaua neagr[ aburea din c[nile de por\elan de
Boemia. #ntr-un col\ se afla tingirea plin[ de c[rbuni pentru aprinsul
\ig[rilor.
Ca ]i cum mirosurile @mbietoare nu le-ar fi g`dilat n[rile, nu
s-atinseser[ de nimic.
La o vreme, Vasile Mirica scoase din buzunarul de la piept o
\igar[ de foi lung[ ]i sub\ire. N[ravul acesta boieresc @l deprinsese
de la na]u-s[u, mo]ierul Teodoru, care ]i le aducea din str[in[tate.
#ntinse una ]i lui Fane, dar acesta o respinse cu m`na, mul\umind
scurt din cap. Dup[ ce o aprinse pe a sa, socru-s[u @ncepu a puf[i
arar, urm[rindu-i rotocoalele alb[strii de fum.
Fane @i fu recunosc[tor c[ nu-l @mpungea nici cu ochii, nici
cu @ntreb[rile. Sta dinaintea lui neclintit ]i v`rtos, ca un munte.
Oltean iute ]i n[v`rlios din fire, Mirica se l[sase ]lefuit de via\[,
@nsu]indu-]i o st[p`nire deplin[. Lini]tea omului care r[zbise prin
sine @nsu]i, @ncrez[tor @n puterile lui. Mul\umirea de c`te f[ptuise se
r[sp`ndea @ntrem[toare @n juru-i.
Niciodat[ nu i s-ar[tase lui Fane, ca acum, privindu-l, c[ de
la el mo]teniser[ Caty ]i Mi\a frumuse\ea luminat[. Cocoana Mi\a
era femeie chipe][ ]i cu nuri. Dar ovalul des[v`r]it, pieli\a str[lucitor
de alb[ a obrajilor, tr[s[turile regulate ]i mai ales neasemuita
t[ietur[ @n smaragd a ochilor, erau zestrea cea mai pre\ioas[ pe care
le-o d[ruise.
Luat cu astfel de g`nduri, groaza care @l r[scolise p`n[ @n
m[runtaie, se mai potolise. Goli repede o cea]c[ de cafea. #]i adun[
puterile, ca s[ @nceap[ a povesti.
-Tr[ii ast[zi, tat[ socrule, cea mai zguduitoare @nt`mplare
din via\a mea!
Din zori alergase @ntre pr[v[liile de la Poiana, Desa,
Ciupercenii Vechi ]i Noi. Le r[fuise socotelile, @ntocmise listele de
m[rfuri trebuincioase. #ntors la Calafat, unde avea un mare depozit,
99
le @nc[rcase @n c[ru\e ]i le pornise la drum. Totu]i @]i ispr[vise
treaba mai repede dec`t s-a]teptase.
Asfin\ea. Cum era neobi]nuit de timpuriu pentru a se
@ntoarce acas[, iar chef de vre-o petrecere n-avea, hot[r@ s[ treac[
pe la na]u-s[u. Vroia s[-i vorbeasc[ despre o afacere.
Casa mare ]i v`rtoas[ a primarului se afla pe strada mare a
ora]ului, cam peste drum de gr[dina public[, de care o desp[r\ea
una, ceva mai la vale de Hotel Marincu.
C`nd intr[ @n curte, i se p[ru neobi]nuit de pustie. U]a de la
intrare era @ncuiat[. Nimic nu p[rea a mi]ca @n[untru.
Din fund, tocmai dinspre magazii ]i grajduri, auzi troznetul
unui topor. O lu[ @ntr-acolo. R`nda]ul cur\ii, un b[tr`n zdrav[n dar
fudul de ureche, sp[rgea lemne.
Dup[ ce @l v[zu ]i se opri @n sf`r]it, b[nuii dup[ buze ce @l
@ntrebase. R[cni c`t @l \inea gura ]tirb[:
-Cocoana lu[ toate slugile ]i plec[ la culesul viei. Boieru la
prim[rie.
Se uit[ sus pe cer. Soarele se cobor@se spre malul
bulg[resc.
-Ar fi timpul s[ se @ntoarc[!...Ah!...#mi uitai! De vreme @l c[t[
]i frate-s[u. #l m`nai pe boier St[n[]el Dragu s[-l a]tepte la birou.
Intr[ ]i dumneata pe u]a din dos! Mergi de-i \ine de ur@t.
Str[b[tu fluier`nd mai multe @nc[peri, toate goale, mute, ca
@ntr-o cas[ f[r[ copii. Na]a sa, Oi\a St[noiu, murise @ntr-o noapte de
n[duf, cur`nd dup[ ce @l cununase. La timpul cuvenit, Marin
Dr[gulescu se rec[s[torise cu Elisabeta Lambrinescu. Nici cu
aceast[ a treia nevast[ nu-i fusese dat s[ aib[ mo]tenitori.
C`nd deschise u]a biroului, r[mase tr[znit @n prag. Trecu
vreme p`n[ s[-]i poat[ mi]ca picioarele s[ ias[. O trase dup[ el.
Se lipi afar[ de t[blie, c[ut`nd sprijin. #ncepu s[ r[sufle des ]i
ad`nc, pentru c[ @i venea s[ verse. Cu greu @]i adun[ min\ile. #]i
f[cu silnicie s[ o crape din nou.
R[sturnat @ntr-un fotoliu din fa\a biroului, St[n[]el Dragu
avea @n locul fe\ei, doar o gaur[ mare, s`nger`nd[. Din ea stropii
picurau @nc[, b[ltind pe covor. Pu]ca de v`n[toare c[zuse al[turi...
G`nduri, @ntreb[ri, i se ciocneau @n minte, n[ucindu-l.
-Cum de fusese cu putin\[ la un v`n[tor b[tr`n? Ce
nenorocire pe [i cinci copii m[run\i, deja orfani de mum[! Biede
na]u! Trebuie s[-l @nt`mpin cumva!
Trase u]a dup[ el. R[suci de dou[ ori cheia @n broasc[ ]i o
b[g[ @n buzunar.
100
-De nu mi-ar fi fost team[ de Rusalii, m-a] fi coco\at @n
dudu [l mare, unde p`ndeam de obicei. I-a] fi putut c[dea
drept @n spinare nemernicului! Alta ar fi fost r[splata, s[-l fi dus
@n cas[, legat. A]a @mi fu norocu, spart @n fund...Da las pe
mine! Nici t`lharului nu-i va fi lezne, acu, c[-l ]tim! #i
curm[m noi haiducia acu], cum @I spun boierului!
Cu toate iscoadele puse pe urmele lui Floric[
Cioroianu, nu izbutir[ s[-l prind[ asupra faptei, cum vroiau
Marincii. Era mai dibaci, mai iute ]i neprev[zut @n mi]c[ri
dec`t urm[ritorii.
Singurul c`]tig al p`ndei fu aflarea celor cu care lucra.
C`nd scobora la Desa, tr[gea la Catrinoiu. La Poiana se
@nt`lnea cu vreo trei veri buni ai lui. La Tunari se ducea la unul,
Tic[la], iar la Gemeni, la Ivan Dobre.
A]a, pomelnicul so\ilor lui Floric[ tot cre]tea. Marincii
@]i pierduser[ cu totul r[bdarea. Mai ales Ilariu Marian.
#ntr-o zi, veni hot[r@t la Calafat.
-Tat[ socrule! Irosim vremea de-a surda! Focurile nu
ne mai p[gubesc r[u, dup[ m[surile de prevedere luate. Da
tot ne pi]c[ pe ici, pe colo. S[ f`r]im odat[! Cat[ s[ g[sim
printre [i afla\i, unul care, @mbuibat cu bani, f[g[duindu-i-se
iertarea, s[ ni-l v`nz[ pe t`lhar! Cum @l bobim?
-Cuminte zici, ginere-meu! Punem tambacu doar pe [i
trei din Poian[. Vechilul meu Vr[jitoru ]tie ]i pe dracu @n sat.
Numai el ne poate da un sfat bun. C[ din t[r[]enia asta, va
ie]i pricopsit!
-S[-l chem[m, dar[!
Ion Vr[jitoru @i prefir[ c`tva pe cei numi\i. Se opri la
urm[ asupra lui Ion Matei Popa.
-Zici c[ e v[ru-s[u bun? Cum s-avem sor\i de izb`nd[
cu el? se @ndoi Marian.
-Alde Ion Matei Popa, be\iu n[r[vit, toc[ bruma de
avere r[mas[ de la taic[-s[u, la cr`]m[. Ajuns[ s[rac lipit. Eu
crez, boierule, c[ unul dat-dracului ca Florea al Cioroianului nu
s-ar fi @nc`rduit cu el, dac[ nu i-ar fi fost rud[ de s`nge. Pui
397
]uvoia pe l`ng[ el, limpede, str[veziu. Frunzele copacilor
fo]neau lin, ca m[tasea. Florile teilor @]i r[sp`ndeau mireazna
dulceag[. Crengi @ntregi, @nc[rcate de ciorchini aurii, erau
@nfipte - ocrotitoare de iele, dup[ datin[ - @n toate por\ile pe
l`ng[ care trecea.
#]i @ngenase pa]ii, sorbind cu nesa\ r[coarea
@nmiresmat[.
-De drag s[ tr[ie]ti! Asta e noapte bun[ de iubit! oft[
el...Chiar o z`n[ d-astea, n-a] zice ba! Da, io-te c[ nu dau
peste niciuna! Ale dracului! Toate-s doar scorneli! Ia s[-mi cat
eu de treab[! se mustr[ singur. Jur[m`ntul e jur[m`nt.
Sumedenie de poienari @]i puser[ n[dejdea @n mine!
Ajunse repede @n spatele cur\ii. Acolo se afla magazia
cea mare cu un cat a lui Ioni\[ Marincu pentru gr`u ]i porumb.
S[ri u]or gardul. #l @nt`mpin[ doar lini]tea ]i pustietatea.
-Bune ]i Rusaliile astea la ceva! Nu numai p`ndarii,
p`n[ ]i z[vozii s-au pitulat de spaima lor!
Alerg[ sprinten c[tre un col\ al magaziei. Avu grije s[
r[m`ie c`t mai aproape de uluci. Scoase din traist[
]omoioagele de paie, n[cl[ite @n catran. Trase din br`u
amnarul. Sc[p[r[. Le d[du foc, azv`rlindu-le @n c`teva locuri,
sub t[lpile de lemn ale magaziei. Flac[ra lor @i lumin[
bine chipul.
Din tufi]ul @n care p`ndea, vechilul Ion Vr[jitoru c[sc[
ochii, uluit.
-M[re Doamne! {sta-i Floric[ al Cioroianului! Ce noroc
pe mine! Om m[ face boieru!
V[z`nd fl[c[rile @n[l\`ndu-se, se dezmetici. Porni s[
strige tare, dar g`tuit de uimire:
-Foc! Foc la magazie! S[ri\i m[! Trage\i acia sacalele
de ap[!
P`n[ s[ se ridice de jos, p`n[ s[-]i vie @n fire, Floric[
s[rise peste gard, lu`nd-o la s[n[toasa.
P[l[laiele focului s-au stins @nainte s[ se @nte\easc[.
Mirosea @ns[ a lemn p`rlit de sub t[lpile magaziei din care
mu]caser[.
Vr[jitoru r[mase locului, @nc[ n[ucit.
396
Ie]i val-v`rtej din cas[. Str[b[tu curtea. Alerg[ la tr[suric[.
Biciui ]argul. Coti la dreapta, ie]ind din uli\a mare. O lu[ de-a lungul
bulevardului, @n sus. T[ie strada Cuza Vod[ @ndemn`nd c[tre
prim[ria cu turla crenelat[.
Marin Dr[gulescu tocmai ie]ea. Se bucur[ v[z`ndu-l. L[s[
tr[sura prim[riei, care-l a]teptase. Se urc[ @n leag[n al[turi de el.
V[z`ndu-l mut, supt ]i v`n[t la chip, chihoti @n barba-i inelat[.
-Proclete! F[cu]i iar vre-una de pomin[?
V[z`nd c[ nu @]i descle]teaz[ f[lcile, @l @mbie:
-Haide! Mergem acas[ la mine! Te m[rturise]ti ca unui al
doilea p[rinte ce @\i sunt ca na]! Vedem noi cum o dregem! Nu te
petrece a]a! Numai moartea n-are leac!...{lelalte...
-Na]ule!
Fane se b`lb`i, c[ut[ s[ am`ne clipa p`n[ @]i va aduna
curajul ]i @]i va g[si vorbele ca s[-i spun[.
-Haida s[ d[m mai @nt`i pe la Cafeneaua "La Consul". Mi se
f[cu de o gingirlie la n[sip.
-Ba! Nici cum! Mergem la mine! Drept este c[ Veta cu slugile
plecar[ la vie. Da sunt mare me]ter s[ fac cafeaua la spirtier[! Am ]i
un coniac fran\uzesc! Te @mbat[ numai buchetu!
Cum nu mai aveau mult p`n[ s[ ajung[, Fane se hot[r@.
Opri tr[surica peste drum de Hotel Marincu.
-Na] St[n[]el...@ncepu el cu gura moale...
-Auzi]i ]i tu? F[cu St[n[]el asear[, acia, la restaurantul
vostru, un chef de pomin[! #]i ridicase un @mprumut mare de la
"Creditul Agricol". Va s[ ia cu el @n arend[ ale cinci sute de pogoane
r[mase din mo]ia Calafatului, din care eu \in restul de o mie. Ce mai!
A dat de b[ut la to\i prietenii! }i necunoscu\ii! Era fericit!
-Asta fu ieri, na]ule! Ast[zi...
-Spune m[ odat[, ce dracu ai! se @nvolbur[ Dr[gulescu.
-Nu ]tiu cum s[-\i spun! Nenorocire grozav[!...Se @mpu]c[,
@n timp ce cur[\a arma de v`n[toare...
-Vai de mine! M`n[, m[! Amor\i]i? url[ primarul. Haida la el!
Unde e? Cum se afl[? R[nit r[u?
Fane biciui ]argul. Doar la c`teva @nv`rtituri de ro\i, @l opri @n
fa\a casei lui, f[r[ s[-i dea vre-un r[spuns.
-Muri!...Muri frate-meu!...strig[ Dr[gulescu v[ruit la chip,
tremur`nd frunz[, c`t era de voinic.
Finu-s[u @ncuviin\[ din cap ]i @l sprijini s[ coboare.
Ajun]i la u]a biroului, dup[ ce o descuie, @l rug[ @n ]oapt[:
-Las[-m[ s[ intru eu @nt`i...
101
 N[uc, @nmuiat tot, Marin Dr[gulescu se rezemase de uscior.
Fane @n\elesese c[ dac[ vrea s[-i fie de ajutor, trebuia s[-]i
biruie groaza. Cri]c[ din m[sele ]i p[trunse @n odaie. C[ut[ @n jur.
Lu[ un ]al de ca]mir dup[ o m[su\[. Ocoli cu grije balta de s`nge
care se l[\ise. #l azv`rli peste ceea ce mai r[m[sese din capul lui
St[n[]el Dragu.
Apoi @l pofti @n[untru.
Pr[v[lit @n cel[lalt fotoliu, chiar @n fa\a mortului, Marin
Dr[gulescu hohotea cu capul @n palme.
A]tept`ndu-l s[ se lini]teasc[, Fane b[g[ de seam[ c[
picurii de s`nge nu mai c[deau de sub ]alul de ca]mir. Balta de jos
se @mbibase @n covor ]i @ncepuse s[ se @nchege. #ncerc[ s[ nu mai
vad[ \[nd[rile de os @ns`ngerate, ciorchinii de creier risipi\i @n jur,
tem`ndu-se s[ nu i se fac[ iar[]i r[u.
Tot r[t[cind a]a cu ochii, descoperi pe birou, rezemate de
c[limar[, c`teva foi de h`rtie @mp[turite.
-Na]ule! @l zg`l\`i el. Iart[-m[! Ajunge! Iote, asta cred c[ ar
putea fi o scrisoare dela na] St[n[]el...
#l sili s[-]i descopere fa\a. #i @ntinse batista ca s[ ]i-o
]tearg[. Primarul Calafatului @i zmulse lacom foile de h`rtie.
Pe m[sur[ ce le citea, suspinele ]i lacrimile @i @ncetar[.
Durerea @i @mpietrise chipul. La sf`r]it r[mase @ndelung cu scrisoarea
@n m`n[, cuget`nd.
C`nd se hot[r@ s[ o bage @n buzunar, se @nchin[ ]i zise:
-Doamne iart[-i p[catul de moarte ]i prime]te-l @n mila Ta!
#ntinse m`na c[tre finu-s[u...
-Haide afar[, c[ nu mai poci @ndura...
R[suflar[ mai u]ura\i @n odaia al[turat[. V[z`nd ochii
@ntreb[tori ai lui Fane, se rosti ap[sat:
-Pe tine, ca pe copilul meu, nu e nevoie s[ te pui a jura c[
tot ce afli acia, r[m`ne @ngropat @ntre noi. N-a fost o @nt`mplare
nenorocit[! St[n[]el s-a omor@t!
#ncepu a-i povesti...Frate-s[u @i scrisese rug`ndu-l s[-l ierte
]i s[-l @n\eleag[. Numai de mil[ pentru cei cinci copii m[run\i, ca s[
nu-i zguduie pe toat[ via\a, venise @n casa lui. }tia c[ astfel @i va fi
mai u]or s[-i copere fapta, ca s[ r[m`n[ urma]ilor s[i numele curat.
Ruinat, s[rac, tr[dat de femeia iubit[, nu mai putea @ndura via\a...Cu
o sear[ @nainte, dup[ cheful de la restaurantul Marincu, venise acas[
cu Zoi\a P`rjol, ibovnica sa. Veseli, la @ndemnul ei, mai b[user[
@mpreun[ c`teva pahare de vin. Deodat[ @l tr[znise un somn ca de
moarte. Se pr[v[lise pe canapea, @mbr[cat. Femeia se @ntinsese
102
-Zestrea mum[-sii, 2000 de franci! V[ cunun! }i intri
@ntr-un neam de oameni socoti\i, m[!
#n noaptea Duminicii de Rusalii - ca @n toat[ s[pt[m`na
sorocit[ lor - oamenii, opri\i ziua s[ lucreze, ca s[ nu le
@nt`lneasc[, se fereau mai ales pe @ntuneric s[ ias[ din case.
Se spunea din b[tr`ni c[ @n acest r[stimp, ele, dup[
multele lor nume: Sfintele, ielele, }oimanele, Rusaliile, Z`nele,
zburau prin v[zduh. Se adunau @n r[scruci, poiene, c`mpuri,
p[duri, locuri ]i a]ez[ri p[r[site, c`nt`nd ]i dans`nd. Pe cei
care le ie]eau @n cale, @i pedepseau, damblagindu-i sau
lu`ndu-le min\ile.
Floric[ al Cioroianului era un fl[c[u pipotos. Altfel nu s-
ar fi l[udat, cu nesocotin\a ]i oarba @ncredere a tinere\ii, c[
toate acestea nu erau dec`t palavre, scorneli muiere]ti. Numai
slabii de @ngeri se puteau lua dup[ ele. Babele n[scociser[
acest prilej ca s[ se zic[ "c[zute @n Rusalii" sau "luate din
sfinte". Cuc[ite ]i aiur`nd, se f[ceau a prevesti viitorul, a afla
leacuri pentru toate bolile. P[c[lind astfel buna credin\[ a
neto\ilor, se umpleau de bucate ]i parale. El se bizuia doar pe
faptele sale pentru a-]i rostui via\a. Credea numai @n lucrurile
v[zute, pe care le putea cuprinde cu mintea, dup[ ce le
pip[ise cu m`na.
A]a c[, mai ales acea noapte, @nfrico]etoare pentru
al\ii, i se p[rea a fi prielnic[ treburilor sale. Totu]i, @nainte de a
pleca de acas[, @]i strecur[, dup[ str[vechiul obicei, trei fire
de usturoi @n s`n ]i @]i @ndes[ o spelb[ de busuioc @n br`u.
-Paza bun[ trece primejdia ra! chihoti el. Ierburile
astea, dup[ cum m[ @nv[\[ a b[t`rn[, oricum n-au ce s[-mi
d[uneze. Sunt aduc[toare de s[n[tate, pe l`ng[ c[ ar goni
Rusaliile!...
Amintindu-]i c[ nu e bine s[ mearg[ nici c[lare, porni
pe jos av`nd @n traista de pe um[r cele trebuincioase. Era
@ncredin\at c[ nu va @nt`lni \ipenie de om pe uli\e.
-Poate doar Rusalii!
Se vitejii a le c[uta pe sus @n v[zduh. Dar bolta cerului
era, @ntr-acea noapte de Florar, @nalt[, cristalin-albastr[. Aerul
395
munca c`mpului. Fl[c[u chipe], a]ezat, ]tiutor de carte,
me]ter la socoteal[, cu un scris frumos, Costea Enuic[ @i
@mplinise a]tept[rile. Era muncitor, priceput la nego\,
credincios, ]i mai ales cinstit.
C`nd @l avu dinainte, puse s[ o strige ]i pe Mi\a.
-S[rut m`na, boier Ni\[!
Fata se plecase, mai s[ dea @n genunchi. G`f`ia de
alerg[tur[ ]i spaim[.
-Lua-m-ai Doamne d-acu @ntr-o mie de ani! Cu ce s[-i fi
gre]it! se zbuciuma ea de neobi]nuitul acelei chem[ri. Dac[
m[ alung[, cum m[ tot amenin\[ cocoana? Ce m[ fac?
Costea, v[z`nd-o pe Mi\a de fa\[, @ng[lbenise.
-N-avea cine o p`r@! Numai vr[jitoarea de nevast[-sa
ne-o fi bobit g`ndurile!
Era adev[rat c[ fata @]i @nde]ise drumurile la pr[v[lie,
dar, chipurile, numai dup[ cump[r[turi...
-Numai dela Marincana o fi aflat boierul c[ ridicai ochii
pe nepoat[-sa! Ce nepoat[ m[? C[ o \ine la un loc cu slugile
din curte! se o\[r@ el...Dac[ m[ d[ afar[? Eh! Bine c[ prins[i
ceva cheag! S-o afla f-o pr[v[lie @n Poiana s[ m[
primeasc[... Nu ca asta, vezi bine! Oricum, ucenicia la
Marincu @mi va sluji...N-oi pieri dintr-at`ta!
Bucuros de f`st`ceala lor, care @i adeverea cele aflate
]i sim\ite chiar de el, Ioni\[ se repezi mai @nt`i asupra nepoat[-
sii.
-Mi\o! Uit[-te la mine! Ce l[crimezi ]i d`rd`i ca o
n[road[? Hai? Cine, ce-\i f[cu? Zi-mi r[spicat! #\i place
Costea?
Fata tres[ri, n[ucit[ de @ntrebare. Se vede c[ boierul o
b[nuia. Ce rost avea s[-l mint[? Se codi o toan[, r[sucindu-]i
@ntre degete tivul ]or\ului. Apoi r[spunse, pierit[:
-De, ]tiu ]i io, boier Ni\[! Parc[ mi-ar place...
Chipul @i @nflorise ca un bujor.
Se r[suci aprig c[tre fl[c[u:
-Costeo, o iei pe Mi\a?
-O iau boierule! Da ce-i dai? se @mpiepto]ase acesta,
devenind dintr-odat[ st[p`n pe sine.
394
al[turi. Diminea\a se trezise singur, cu capul greu, gura amar[. Zoi\a
aruncase o p[tur[ peste el ]i plecase. Cum avea de g`nd s[ mearg[
la Craiova, s[-]i arendeze de la biserica Sf`ntu Ilie restul de cinci
sute pogoane din mo]ia Calafatului, sili s[-]i vie @n fire. Se sp[l[ cu
ap[ rece, se dichisi. C`nd fu gata, c[ut[ @n buzunarul surtucului
purtat de el seara, snopul de chei, ca s[ deschid[ casa de bani.
Avea acolo c`]tigul lui pe anii din urm[ ca ]i @mprumutul luat cu o zi
@n urm[ de la "Creditul Agricol". Crezu c[ le]in[. Casa de bani era
goal[, troac[...
Marin Dr[gulescu @]i pironi ochii @n cei ai lui Fane.
-Zoi\a! T`rfa! Ea @i fur[, dup[ ce @i picur[ niscaiva prafuri @n
vin! Toat[ lumea @i spunea c[ e soi r[u ]i nu vroia s[ cread[! Acu] e
t`rziu! Da tot e bine s[ ]tii! Curva tr[ia ]i cu Marin N[culescu. Se ]i
l[udase unei prietene c[ na] St[n[]el o \ine @ncurcat[. Nu o ia, @i
m[n`nc[ doar tinere\ile...Dar[ ei nici c[ @i p[sa! Era de v`rst[, cu
cinci ]obolani de copii care @i rodeau ]i urechile! Ea se vroia
cocoan[, nu d[dac[! Pe c`nd N[culescu t`n[r, holtei, @i f[g[duise
c[s[toria c`t de cur`nd, dac[-l ascult[...}i c`te... altele...Vezi! N-am
cutezat s[-\i spun, ca s[ nu m[ crezi clevetitor...
-}i io auzisem c`te ceva. I-am zis. S-a sup[rat Dun[re pe
mine. Mi-a m[rturisit c[ nu putea vie\ui f[r[ ea...A]a c[ nu m-am mai
b[gat, a]tept`nd s[ se dezmeteceasc[ singur. }i r[u f[cui!
-Na]ule! Cum prindem hoa\a p`n[ nu iz`de]te banii?
-N-avem cum! }i nici nu ne este @ng[duit! Dup[ ce @mi l[s[
copiii @n grije, St[n[]el m[ leg[ cu limb[ de moarte s[ nu fac nicio
vorb[ despre banii fura\i! Ca s[ nu-i cop[r numele de ru]ine! Auzi
cum @mi scris[: "S[-i las a fi cei treizeci de argin\i ai lui Iuda
Iscarioteanul"...
Izbucni iar[]i @n pl`ns.
-S[ dea Dumnezeu s[ aib[ parte de ei Zoi\a, tot ca
v`nz[torul lui Iisus! se @nchin[ Fane.
#l mai @ng[dui o toan[, s[ se descarce. Apoi @l zgudui de
bra\.
-Na]ule! Nu mai avem timp de risipit! Trebuie s[ hot[r[]ti
cum @i facem! Acu se las[ sara!
-Ai dreptate! M[ ]i g`ndii...Ca s[-l putem @ngropa
cre]tine]te, trebuie s[ \inem sus ]i tare, vorba ta dint`i. S-a
@mpu]cat din gre]eal[, @ncerc`nd una din armele mele, c[reia @i
r[m[sese un cartu] pe \eav[...Dovad[ c[ venise la mine acas[ s[
se preg[teasc[ pentru v`n[toarea ce hot[r@sem cu to\ii, m`ine, @n
103
zori. V`n[toare de care ]tiai ]i tu...A]a vom coperi gura lumii...C`t s-
o putea...
-Atunci, alerg dup[ doctorul regimentului. Maiorul B[loi fu
prietenul bun al na]ului St[n[]el. #i @ngriji copiii. V[ ave\i bine! E om
de onoare, tat[ ]i el! Ne va fi o m[rturie tare! Popa @l aducem la
urm[...
-Bine zici! Mai avem nevoie de doi b[rba\i de n[dejde s-o
\in[ p-a noastr[. C[ @i poftisem ]i pe ei la v`n[toare, m`ine!
-Chem pe socru-meu de la Maglavit, pe nenea Cun[ de la
Poiana. #n ei m[ @ncrez ca @n mine @nsumi. #\i sunt ]i foarte
apropia\i...
-Nenorocirile cad pe oameni, nu pe pietre, m[! Am[r@\ii mei
nepo\i...
#i @n]irui pe r`nd. Ni\[, [l mare, avea ]apte ani, Mihalache
cinci, Veta patru, Elena trei, Maria doar un an. Mam[-sa murise la
na]terea ei!
-Cine s[ p[trund[ r`nduielile de Sus? A]a o fi scris! S[ n-am
parte @n trei c[s[torii de copiii mei, ca s[-i cresc pe ai lui frate-meu!
Doamne, de mi-i h[r[zi]i, d[-mi ]i puterea s[ o fac!...Du-te m[, nu
mai sta! ...M[ mai lini]tii! Nu-mi duce grija!
Fane ie]i zorit, g`ndind.
-Vezi bine! Sunt s`ngele dumnealui! Omene]te n-ar putea
face altfel!...Dar[ na]a Lisaveta? Ce mai berechet c[zu asupr[-i! S[
se pomeneasc[, plocon nevisat, cu cinci copii m[run\i @n bra\e! }i
@nc[ din neamul b[rbatului! Pricin[ de zavistie @n cas[! Dup[ c`te o
]tiu eu, s-a dus lini]tea biede na]ului M[rin!
#nmorm`ntarea ]i pomana de ob]te a fost s[v`r]it[ la
Poiana Mare, dup[ toate r`nduielile cre]tine]ti ]i datina locului.
O vreme poienarii ]i calafetenii r[maser[ zdruncina\i de
nenorocirea c[zut[ pe neamul b[tr`nului Dragu.
Am`ndoi feciorii lui, St[n[]el Dragu ]i Marin Dr[gulescu
@nv[\aser[ carte, fuseser[ harnici ]i ajut[tori cons[tenilor. De aceea,
ajun]i oameni de vaz[, erau pre\ui\i ]i iubi\i.
-Ce @nt`mplare n[praznic[! se uimeau to\i. Mare p[cat c[
@nghi\i p[m`ntul un b[rbat ca St[n[]el Dragu! T`n[r, doar 41 de ani,
f[los ]i plin de vlag[, de @\i era drag s[-l vezi! Om cu stare ]i mai
ales cu o cas[ de copii, s[raci de mum[, de crescut! @l c[inau
femeile.
104
-#l b[nuim a fi unul din fl[c[ii poienari @ntor]i de la
oaste. Dovede]te coraj, iste\ime. }tie s[-]i st[p`neasc[
ciracii. Precum vede\i, poruncile @i sunt @ndeplinite la ziua ]i
ceasul hot[r@te de el. Cetele astea v[desc aproape
des[v`r]it[ organizare militar[!
Ilariu Marian le @mp[rt[]i tuturor chibzuin\a la care
ajunsese.
-Prin orice mijloc, trebuie s[ ne cur[\[m de el. Vorba e,
cum @l dib[cim? C[ parc[ ar fi solomonit, de se tope]te ca
umbra!
Dumitru Mucica se rostise, tulburat de neputin\[.
-Orice @n]el[ciune e bun[, numai s[-i putem face de
petrecanie! zise hot[r@t M[rin N[culescu.
-Mita e mijlocul cel mai potrivit a-l afla! @mplini ]i frate-
s[u Sima. Banu e ochiul dracului!
-S[ punem m`n[ de la m`n[, ca s[ putem momi pe
careva s[-l p`rasc[! Are dreptate dumnealui...Care s[r[ntoc
de \[ran se poate @mpotrivi sclipetelui aurului? }i nu numai!
Arssenie z`mbise cu dispre\ul unui ad`nc cunosc[tor
al acelei ne@nfr`nate patimi omene]ti.
-Chiar a]a! @ncuviin\[ ]i Nic[ Marincu. Boieri
dumneavoastr[, dezlega\i-v[ b[ierile pungii. Cat[ s[ m[rim
pre\ul pus pe capul t`lharului, acia! Vede\i bine! Din Poiana
izvor[sc asemeni razelor, @n satele dinprejur, d`rele de foc ale
p`rjolului!
To\i oaspe\ii Marincilor @]i d[dur[ obolul. Hot[r@r[ ca
fiecare s[ fie neadormit, sporind str[jile ]i p`nda. Mai cu
seam[ @n nop\ile de s[rb[toare. Iar @n toate locurile primejduite
s[ se afle mereu sacale cu ap[, g[le\i multe, oameni preg[ti\i
s[ sting[ focul de la @nt`ia p[l[laie.
#n dimine\a urm[toare, Ioni\[ Marincu trimise un
v[t[]el s[-l cheme pe Costea Enuica la curte, poruncindu-i s[
@nchid[ pr[v[lia din t`rg. Era omul lui de @ncredere de ani buni.
Se fericea totdeauna c[ ascultase rug[mintea veteranului din
R[zboiul Independen\ei, \[ranul poienar Dinu Matei Enuic[,
s[-i ia feciorul pe l`ng[ el. Ar fi fost chiar p[cat s[ se piard[ la
393
 Musafirii @]i venir[ @n firea lor, se luminar[ la fa\[ c`nd
pe t[bliile de marmur[ ale mesu\elor, cu picioare arcuite,
suflate cu aur, care le st[teau dinainte, se ivir[ zacu]tile ]i
b[utura.
Le slujea o fat[ @n[ltu\[ ]i ml[die. Capul micu\ i se
leg[na pe un g`t ca de leb[d[. Ochii mari, c[prii, gale]i,
f[ceau uitat[ fe\i]oara c`t o inim[, cu o guri\[ asemenea.
V[z`nd cum o c`nt[resc din priviri, Ioni\[ @i oc[r@ @n
g`nd ]i se gr[bi a zice:
-Dumneaei e Mi\a, nepoat[-mea, fata r[posatei mele
surori M[rioara. R[mas[ s[rac[ de am`ndoi p[rin\ii, hon[n[ia
din u]e @n u]e. A]a c[ o luai la curte ]i o crescui. #i dau zestre
bun[, f-o dou[ mii de franci, c[ o cerui @nd[r[t pe a mum[-sii
c`nd muri!...
#l s[get[ dintr-odat[ o hot[r@re, oric`t @i p[rea de r[u s[
se lipseasc[ de slujbele ei, care izbutiser[ a o mul\umi p`n[ ]i
pe Marincana. O va m[rita repede. #mplinise 18 ani. Datoria lui
era s-o pun[ sub ocrotirea unui b[rbat.
-Chiar m`ine @mi v[d de t[r[]enia asta!
-Doamne! @]i zise Marian. Tata socru @ncepu s[ o ia
razna. D-asta venir[ oamenii []tia acia? S[ le vorbeasc[
despre Mi\a? Doar nu o m`ncar[, privind-o!
-Boieri dumneavoastr[! gr[bi Fane Marincu s[ le
spulbere uimirea. Ne adunar[m s[ vedem cum sc[p[m de
urgia ce se ab[tu asupra noastr[. Suntem @ncredin\a\i c[ e tot
f[c[tura nelegiui\ilor de r[scula\i.
-Drept zici, boier Fane! E ]i vremea! C`t s[ ne mai
l[s[m beli\i a]a ca ni]te nevolnici! r[bufni s`rbul @n Da]u
Gabroveanu.
-Nu ne putem bizui dec`t pe puterile noastre!
St[p`nirea se dovedi neputincioas[ s[ ne ajute.
Ioni\[ Marincu se rostise cu o vlag[ neb[nuit[,
uimindu-i pe cei de fa\[.
-Cat[ s[ afl[m mai @nt`i c[petenia. Prins[, cetele de
t`lhari se vor destr[ma de la sine. E limpede c[ diavolul [la
are oameni @n toate satele dinprejur.
392
-Cum de nu b[g[ el de seam[ c[ pe \eava pu]tii mai
r[m[sese un cartu]! Doar nu o cur[\a acum @nt`ia dat[, fiind v`n[tor
de c`nd d[n[cea! se @ntrebau mul\i dintre b[rba\i.
-Ei, ceasul r[u! A]a @i fu scris! @]i r[spundeau tot ei. C`t
despre soarta celor cinci orfani, nu era inim[ s[ nu se fr`ng[.
Un timp @l tot pomenir[, apoi lumea se lu[ cu altele. #n
con]tiin\a mul\imii - nelini]tit[ ca fa\a m[rii - @nt`mpl[rile, fericite sau
triste, se fug[resc asemenea valurilor. Cel din urm[ se @nal\[,
acoper[ ]i scufund[ @n ad`ncuri pe cele dinaintea lui. Cine ]tie ce
furtun[ le mai poate r[scoli!
La Poiana Mare, preg[tirile ]i petrecerea pentru nunta lui
Oncic[, feciorul cel mare al lui Ioni\[ Marincu, arenda]ul mo]iei,
cuprinsese mare parte din sat.
Pentru un holtei b[tr`n, la 29 de ani ai lui, izbutiser[ s[-i
pe\easc[ pe Elisabeta Rud[reanu, fata popii din Rudari. Avea zestre
mic[, dar numai 18 ani, ochii negri foco]i, gura plin[ ]i ro]ie.
Str[lucea de tinere\e, s[n[tate ]i poft[ de via\[. Potrivit[ cu mirele
de stat, era v`njoas[, lat[ @n ]olduri, plin[ la piept.
-Bun[ de pr[sil[! o c`nt[rise Marincana. #n stare s[ nasc[
copii mul\i, zdraveni, de care neamul avea nevoie. Pentru c[ Fane,
feciorul sufletului ei, f[cea avere dar nu ]i urma]ii pe care ea @i
a]tepta cu ner[bdare.
Se chefuise trei zile, ca @n toate nun\ile poienarilor @nst[ri\i.
Nimeni @ns[ nu o putea al[tura celei a fratelui s[u, Fane Marincu.
Acela avusese norocul ca logodna s[ i se @mpleteasc[ cu o
mare s[rb[toare na\ional[. Povestirile primarului Calafatului o
luminaser[ cu icoane de neuitat. #ntr-at`t, @nc`t raze din str[lucirea
ei se rev[rsaser[ ]i asupra apropiatei cununii.
La Calafat, clevetirile despre afacerile, chefurile, poturile
c`]tigate la poker de Fane Marincu p[liser[ o vreme @n fa\a
ispr[vilor lui M[rin N[culescu.
}tiut p`n[ de cur`nd f[r[ cine ]tie ce stare, chiar s[rac pe
l`ng[ fra\ii s[i mai mari Sima ]i Costic[, @ncepuse a cheltui ]i
petrece dintr-odat[, ca un om plin de bani.
Uluitor pentru to\i, la nici o lun[ de la moartea prin @mpu]care
a lui St[n[]el Dragu, fosta lui ibovnic[, Zoi\a P`rjol, nu se mai
dezlipea de bra\ul noului @mbog[\it.
Se ]optea c[ N[culescu a arendat - nimeni nu pricepea cu
ce - o mo]ie ]i ar fi intrat @n nego\ul cu gr`ne. Dar tot pe nea]teptate,
@ntr-o noapte, plecase singur @ntr-o lung[ c[l[torie @n str[in[tate.
105
 Zoi\a P`rjol se z[vor@se @n cas[. Lumea vorbea c[ nu avea
din ce tr[i. Marin N[culescu o p[r[sise f[r[ s[-i lase un cr[i\ar, de]i
@i f[g[duise c[ o ia de nevast[. Ea b[tuse toba @n tot t`rgul, m`ndr[
de viitoarea-i c[s[torie.
La un timp, vuii Calafatul c[ Zoi\a se sp`nzurase.
B[nuielile, presupunerile, b`ntuir[ o vreme ora]ul.
Cutremurat, Marin Dr[gulescu @]i aminti profeticele cuvinte
din scrisoarea r[posatului s[u frate, St[n[]el, despre argin\ii v`nz[rii
lui Iuda.
}optise c`tva cu finu-s[u Fane Marincu, p[rta]ul cumplitei
sale taine.
-Acu, nu ne mai r[m`ne dec`t s[ urm[rim ]i soarta lui
N[culescu!
Acesta cugetase cu glas mare, tulburat la r`ndu-i de t`lcul
@nt`mpl[rii.
-Nu m[ @ndoiesc, na]ule! urmase el. M[rin a momit-o pe
Zoi\a cu f[g[duiala c[s[toriei, s[ fure banii lui na] St[n[]el. Dup[
ce ]i i-a @nsu]it, i-a dat cu piciorul. Ea @]i lu[ plata! Dar[ am`ndoi
sunt deopotriv[ de vinova\i de moartea lui, de nenorocirea a cinci
copii orfani! Pe deasupra dumnealui mai are pe suflet ]i sp`nzurarea
nemernicii [leia!
-Se fac @n ora] fel de fel de presupuneri. Nou[, cunosc[tori
ai adev[rului, ne sunt ne@ndoielnice semne ale drept[\ii
dumnezee]ti! Dar c`te au fost ]i vor mai fi, suntem lega\i de r[posat
s[ le @ngrop[m @n noi.
-A]a vom face, na]ule! De-altfel, chiar dac[ ai vrea acum s[-
l supui pe N[culescu unei judec[\i omene]ti, @n fa\a unui tribunal, n-
ai mai avea dovezi. Omor`ndu-se, Zoi\a spulber[ aceast[ putin\[.
Era singura care-i putea m[rturisi partea lui de vin[ ]i duce la
os`nda-i dreapt[. B[nui c[ mai cur`nd din dezn[dejde, ru]ine c[
r[m[sese p[c[lit[ ]i con]tiin\a p[catului - dec`t din iubire - @l coperi
pentru totdeauna cu moartea ei! Oricum, nemernicul avu mare
noroc!
-Deodat[, fine! P[relnic! Cine poate ]ti c`nd vine st[p`nul
viei s[-]i socoteasc[ dup[ fapte slugile!
Mi\a Marincu sur`se, b[tu din palme de bucurie v[z`nd c[
Fane se @ntorsese - fapt neobi]nuit - @n viul zilei acas[.
-E]ti vesel nevoie mare! Ce c`]tiga]i?
-Cocoan[ Mi\o, nu e vorba de parale! Ci despre plecarea
noastr[ la Paris, s[pt[m`na viitoare!
106
din p[durea Nebuna. Altfel, de unde at`ta b[net s[ cumpere
palatul ]i mo]ia?
-Cic[ voievodul Milo] avea mare sl[biciune de
Marinco! Dracu ]tie de ce! #l numi ispravnicul bisericii Sfin\ii
Voievozi, ]i-l f[cu fin, botez`ndu-I gospodarul cur\ii pe
St[ncun[ @n numele s[u.
-Nu e lucru curat acia, de a l[sat cneazul cu limb[ de
moarte urma]ilor s[ nu @nstr[ineze altcuiva p[m`ntul din
Poiana.
-Oricum, [sta se n[scu, a]a cum se zice, cu c[i\a @n
cap!
G`ndurile le \`]neau @n fulger[ri.
Din fotoliul s[u, Dumitru Arssenie se veselea @n sine,
@cerc`nd s[ le deslu]easc[ @n privirile ]i pe chipurile lor
n[ucite.
-Mitul comorii! N[rozii! Oameni ne@nstare de munc[
trudnic[ ]i chibzuial[ la s`nge, @ncearc[ s[-]i fac[ iertat[
neputin\a lor, pl[zmuind pe seama celor care au r[zbit, pove]ti
despre comori! Mintea celor slabi nu le poate t[lm[ci altfel
izb`nda. V[z c[ se @nst[rir[. S[ fi g[sit fiecare c`te o
comoar[? Dumnealor sunt oameni cu glagorie...
Chiar despre el se zisese c[ venise @n |ar[ cu lada
mo]tenit[ de la tat[l s[u, marinarul Pierre Arsséne podit[ cu
galbeni. Chihoti @n sine, amintindu-]i. N-avusese @n ea dec`t
un r`nd de straie ]i o biblie!
}tia prea bine cum @]i str`nseser[ Marincii averea. Ani
@n ]ir, ca ]i Mirica, luaser[ @n picioare cu turmele de porci
drumul de o lun[ ]i mai bine, str[b[t`nd Ardealul p`n[ la
Buda-Pesta. #nfruntau asprimile firii, fiarele s[lbatece, lotrii,
l[comia vame]ilor unguri. T`rziu li se u]urase chinul. Numai
c`nd ]lepurile @ncepuser[ a urca pe Dun[re p`n[ la Or]ova,
trep[dau pe jos, p`n[ acolo, doar o s[pt[m`n[. Apoi se
@mbarcau pentru Viena.
-Starea ne-am str`ns-o to\i c[znit! Fiecare altcum! Dar
to\i cu mult curaj, jertf[ de sine! Pu\in[ ]mecherie @n
negustorie, c[ altfel nu se poate! Recunosc! Dar ]i un dram
de noroc! hot[r@ grecul.
391
Li se n[z[ri chiar pe dinainte, pentru c[ cei mai mul\i @l
v[zuser[ trec`nd c[lare pe uli\ele lor, @nso\it de ofi\eri ]i
c[l[ra]i. #l revedeau ca atunci, drept @n ]a, cu fa\a parc[
d[ltuit[ @n piatr[ aspr[ ]i priviri o\elii sub chipiul mic, rotund ]i
alb. Ridica l`ng[ el, c`nd ]i c`nd, la uralele lor, ar[t[torul
m`inii drepte @nm[nu]ate, salut`nd...
To\i trecuser[ prin Poiana ]i de nenum[rate ori pe
l`ng[ zidul de cetate ridicat de Milo] Obrenovici @n jurul
palatului s[u. Dar nu le fusese dat p`n[ atunci s[ p[trund[ pe
por\ile lui. #i uluise @ntinderea parcului, m[re\ia tufanilor
umbro]i, bazinul rotund cu fuior s[lt[tor de ap[, armata de
arn[u\i @n fustanele albe, fesuri ro]ii, flinta pe um[r, pistoale la
br`u, foindu-se pe aleile tivite cu trandafiri s`ngerii.
Intr`nd @n palat, @i tulburase g`ndul c[ p[]esc pe
urmele celor doi voievozi Obrenovici, ale lui Vod[ Alexandru
Ghica. Dar mai cu seam[ ale Regelui Carol I, a mini]trilor ]i
ofi\erilor care aduseser[ Independen\a |[rii ]i lor, dun[renilor,
@n sf`r]it o via\[ m`ntuit[ pentru totdeauna de spaima
iataganului turcesc.
Fa\[ de m[re\ia trecutului ]i pecetea @nc[ domneasc[
a a]ez[rii, ce aveau acum dinainte? Pe Ioni\[ Marincu, un
b[tr`n sprijinit @ntr-un b[\ noduros de cire]. Pirpiriu de felul lui,
anii @i topiser[ @nc[ trupul ]i capul. Pielea g[lbejit[ ]i sub\iat[ a
fe\ei p[rea str[puns[ de umerii ie]i\i ai obrajilor scof`lci\i
dedesubtul lor. Barba sp`natec[ albit[, musta\a, erau mult
r[rite. Doar ochii mici sc[p[rau vii, str[pung[tori, de sub
ie]itura frun\ii, ca ]i cum toat[ puterea vie\ii i se adunase @n
ei...
#ntre cei trei tineri, ferche]i @n straiele lor cusute la
Viena sau Paris, redingota lui @nverzit[, lustruit[ de purtat,
ar[ta veche ]i ponosit[. }i totu]i fiii ]i ginerele @l @nconjurau cu
respect, a]tept`ndu-i @ncuviin\area ca s[ vorbeasc[.
Mir[rile oaspe\ilor se urzeau zorit.
-Cum fu cu putin\[? La ce taman el?
-Va fi adev[rat ce se aude prin sate? B[tr`nul Marinco
a g[sit o comoar[ a c[rei v`lv[ juca la r[d[cinile unui salc`m
390
O luase @n bra\e ]i @ncepuse a o @nv`rti prin odaie, @n pa]i de
vals.
-Adev[rat? Cum? De ce?
Ne@ndr[znind s[ @l cread[, @l opri locului, s[ o dumi-reasc[.
Ochii ei verzi se m[riser[ de uimire, sc[ld`ndu-l @n ad`ncurile lor
r[coroase.
-Cum @\i spus[i! #l ducem pe Iliu\[, frate-meu, c[ numai acolo
vrea el s[ se procopseasc[ cu ]tiin\a doftoriceasc[. Nu-l ]tii? E
c[]unat s[ ajung[ doftor! Av`nd doar nou[sprezece ani, neie]it din
|ar[ niciodat[, taicu hot[r@ s[-l @nso\im. Trebuie s[-l @nscriu acolo la
Facultate, s[-i c[ut[m gazd[, s[-i rostim ale traiului!
-Vai de p[catele mele! C`te mi-ar trebui pentru un astfel de
drum? Ce s[ preg[tesc, @n r[gaz a]a scurt?
-C`t mai pu\in calabal`c! Te g[tesc prin\esa mea, la cea mai
vestit[ cas[ de mod[ de acolo! Vezi bine, m[ @n\olesc ]i eu! Aur la
noi, ca la turci!
-Ce bucurie, F[nelicule! A]a, pe nea]teptate!
-E drept! Mai repede dec`t @\i f[g[duisem se ivi prilejul
c[l[toriei! Te-ai procopsit, cucoan[! De acum numai de la Paris te
@mbraci! Ce crezi dumneata! Vom merge @n fiecare an, s[-l cercet[m
pe Iliu\[!
-C`t va h[l[dui p-acolo?
-Numai Dumnezeu ]tie! Facultatea \ine vreo 7-8 ani, apoi @i
va trebui un timp pentru preg[tirea tezei de doctorat! }i altul s[
lucreze prin spitalele fran\uze]ti pentru a se des[v`r]i @ntr-aceast[
grea meserie. Iliu\[ e unul care face ori]ice, temeinic!
Mi\a era fericit[. De c[l[toria visat[, dar mai ales de prilejul
de a fi mai mult timp @mpreun[ cu Fane.
-Deodat[, g[te]te-te dumneata pentru Poiana Mare! urm[ el
a o uimi. Mergem Duminica asta! Logode]te taicu Cun[ pe Catarina.
G`nde]te-te ]i la daruri!
-M[ bucur pentru fat[! Da, cu cine?
-Un negustora] din Opri]or! Ion Voncu! #l ]tiu! M[runt! Cam
bocciu! Pe potriva verii-mii! #nsf`r]it! Tingirea se rostogoli p`n[ @]i
afl[ capacul, vorba turcului! #mi pare bine c[ taicu Cun[ scap[ de
cea din urm[ piatr[ din cas[. Chiar de-o urne]te cu o zestre
bunicic[! #i mai r[mase din [i mari, doar M[rinic[. }i [la bun numai
de n[s[r`mbe! Copiii []tia din urm[, parc[ i-a f[cut tu]a Opria
singur[! S-aruncar[ doar @n partea ei...nes[ra\i!
107
 Dup[ logodn[ mai z[bovir[ o zi la Poiana. Mi\ulica o petrecu
@n casa lui St[ncun[. Bucuroas[ ca totdeauna de calda tov[r[]ie a
celui mai apropiat prieten al tat[lui s[u, ca ]i de bl`nda voio]ie a
Costandei. Se juc[ @ndelung cu copila]ii ei, Mi\a, Milu ]i Fanache. #l
str`nse la piept pe Ghi\[, sporindu-i focul de a nu avea ]i ea la s`n,
un astfel de prunc, mirosind dulceag a lapte.
Fane se dusese la p[rin\i, s[ se mai sf[tuiasc[, s[-]i ia ziua
bun[, s[ arunce un ochi ]i asupra preg[tirilor de plecare ale lui Iliu\[.
V[z`ndu-l c[ tot scoate din rafturi c[r\i p`n[ str`nsese un
mald[r, @l dojeni.
-Las[-le p[catelor, frate-meu! N-are rost s[ le c[r[m pe
toate dup[ noi! G[se]ti acolo altele, @n fran\uze]te, @n nem\e]te, c`te
vrei ]i ai nevoie. S[ vezi mai @nt`i ce @\i va fi de trebuin\[ la Facultate!
-#mi este greu s[ m[ despart de ele! bomb[ni acesta,
bosumfl`ndu-se.
-Vei fi fiind tu c[rturarul neamului, Iliu\[ Marincu, dar nici
at`ta c[]un pe [le terfeloage nu e de @n\eles! Alta nici nu mai ]tii!
Cetanie ]i iar cetanie! Hai?
Sur`se, privindu-l. Fratele s[u mai t`n[r nu-i sem[na @ntru
nimic. La 19 ani @l @ntrecuse cu un cap. Era v`rtos, legat la trup. Fa\a
lui alb[, rotund[, pl[cea datorit[ ochilor mari, c[prui, iscodind
necru\[tor @n jur, de sub arcadele unei frun\i uria]e. O umbr[ de
must[cioar[ nu izbutea s[-i ascund[ gura cu buze c[rnoase, ro]ii,
umede, tr[d`ndu-l de pofticios. Din nasul cam borc[nat, c`rnea
mereu, v[dindu-]i firea n[sfiroas[, @nchis[, sfielnic[.
-Ehei! Las[ c[ la Paris ai s[ te dezmor\e]ti tu! O s[ mai dai
dracului de toceal[! Eu zic c[ [l dint`i lucru ce trebuie s[ @nve\i de la
meseria asta, e c[ via\a e al dracului de scurt[! Fie ce zi cat[ tr[it[
ca ]i cum ar fi a de pe urm[!
-Oh! La Paris trebuie s[ m[ pun mai grozav cu burta pe
carte! S[ nu m[ fac de r`s @ntre fran\uzi...Ca str[in, nu crez c[ vor fi
@ng[duitori cu mine! Cat[ s[-i r[zbesc!
Fane r`se ]i urm[:
-Acolo, va s[ te iei ]i de petreceri, de muieri, c[ doar n-o s[
r[m`i a]a...ne@nceput...
Hohoti iar, v[z`ndu-l c[ @l prive]te jignit, @mbujorat.
-A ba, frate-meu! @l izbi cu cotul. #i facem de lucru cucoanei
Mi\a pe la [le cus[torese...Ne @nlesnim s[ d[m rait[ pe la c`teva
bordeluri..."Maisons de rendez-vous" le zic pe acolo caselor de t`rfe.
}tiu c[ fran\uzoaicele sunt me]tere la pat, din drumurile mele de
demult pe acolo. P[i s[ le @ncerci ]i tu!
108
acum ]i la Rast pe mo]ia prin\ului Br`ncoveanu, tot @n vrajb[
pentru Ghidici, se a]ezaser[ fiecare la alt cap[t al s[lii. Ion
Da]u Gabroveanu se @nfipsese pe canapeaua din mijloc. #]i
sporise @nc[ trufia de c`nd luase pe bani grei de la
"Administra\ia domeniilor Obrenovici" din Bucure]ti mo]ia
Negoiu. Nu era pu\in s[ devin[ el, un venetic parvenit,
proprietarul ei dup[ fostul domn al |[rii, Alexandru Vod[
Ghica ]i voievodul s`rbilor, Milo] Obrenovici.
Neizbutind a-i fi recunoscut urma], @n ambi\ia lui
nem[surat[, se zb[tuse s[-i st[p`neasc[ una din mo]ii. Era
acesta un semn al vremurilor noi, al prefir[rii claselor sociale.
De altfel, nes[\ios, dup[ Galicea se @ntinsese ]i la B[ile]ti,
lu`nd p[m`ntul cu arend[ @n parte cu Nic[ Marincu, ]i el de
fa\[.
De la Mo\[\ei, mo]ie a lui Nicolaie Romanescu ]i
Racot[, veniser[ arenda]ii din acea vreme, Petre Popescu ]i
Ivanovici.
De la Gemeni, din partea contelui Talevici se @nf[\i]ase
Vasile Mirica, iar pentru a generalului Argetoianu, Tache
Cristodor din Calafat.
Dimitrie Arssenie avea @n arend[ Risipi\ii, Livezile ]i
peste Olt, Zimnicea.
Dumitru Mucica, proprietarul celei mai mari p[r\i din
mo]ia Tunarilor, se @ntinsese ]i el cu arenda @n satele vecine.
Se mai aflau acolo ]i al\i c`\iva arenda]i ]i proprietari
p[gubi\i de focurile t`lharilor.
#n st`njeneala de la @nceputul @nt`lnirii, unii dintre
b[rba\i r[suflau zorit ]i greu, al\ii se foiau pe canapele. Nu
pentru c[ i-ar fi sugrumat gulerele @nalte, @nf[]urate @n metri de
leg[turi m[t[soase ori straiele nem\e]ti le-ar fi devenit dintr-
odat[ prea str`mte, ci fiindc[ @i @n[bu]ea uimirea @nc[rcat[ de
pizm[.
Le r[sunau @n urechi toate istoriile auzite despre
s[l[]luirea acolo a voievozilor Obrenovici. Apoi de cea a
Marelui Cartier General al armatei rom`ne @n r[zboiul din 1877
]i mai cu seam[ a domnitorului Carol, acum rege al Rom`niei.
389
al Doljului @mbr[\o]at de Dun[re, se adunar[ la Poiana Mare
spre a se sf[tui.
Ioni\[ Marincu, ocolit de cei doi feciori mai v`rstnici ]i
de ginere, @i primi @n palatul Obrenovicilor.
Cump[rat odat[ cu parcul ]i mo]ia, era tot nelocuit,
dar bine p[strat. Din evlavie fa\[ de m[re\ele fe\e voievodale
ce se perindaser[ acolo, ap[sa\i de faptele istorice petrecute
@ntr-acele ziduri - la care @n mare parte fuseser[ martori - se
sfiiser[ s[-l foloseasc[ pentru traiul zilnic. #l deschideau numai
la primirea unor oaspe\i deosebi\i.
Noul proprietar @]i ridicase peste uli\a din spatele
parcului o cas[ ar[toas[, prea @nc[p[toare pentru el ]i
Marincana lui.
Doctorul Ilie Marincu era @nc[ la Paris. Ceilal\i copii @n
via\[, Leanca Marian, Fane, @n urm[ chiar ]i Oncic[, se aflau
la rosturile lor @n Calafat. A]a c[ se cam r[t[ceau am`ndoi
prin numeroasele od[i. Casa b[tr`neasc[, leag[nul @ntregului
neam Marincu, pusese de g`nd s[ o v`nd[ c`nd va fi mai
@nleznit. Bine @n\eles, unui apropiat, dup[ obicei, ca averea s[
r[m`n[ @ntre rude.
Musafirii se adunaser[ @n "sala cavalerilor". #nc[perii
prelungi, cuprinz`nd tot corpul de mijloc al cl[dirii, @i
p[straser[ numele vechi, din vremurile c`nd era a]ezare
voievodal[.
Mo]tenitorul Obrenovicilor, baronul Athanasie Baici de
Varadia, @i luase cele opt armuri damaschinate, cu peneluri @n
felurite culori la coifuri. Ele p[ziser[, sprijinite @n halebarde,
dou[ c`te dou[, cele patru u]i ale s[lii cavalerilor. Ridicase ]i
puzderia armelor de pre\, urmele panopliilor cunosc`ndu-se
@nc[ pe to\i pere\ii dintre multele ferestre. F[r[ ele, cu toate c[
restul mobilierului r[m[sese pe loc, sala ar[ta despodobit[.
#n]ira\i pe canapelele ]i fotoliile Louis XV de care Milo]
Obrenovici fusese at`t de m`ndru, st[teau acum proaspe\ii
@mbog[\i\i de pe m[noasele p[m`nturi ale Poienii Mari ]i ale
celor din jurul ei.
Fra\ii N[culescu, Sima ]i Marin, cel b[nuit c[ se
procopsise dintr-un furti]ag urmat de o sinucidere, arenda]i
388
-P`rdalnica de via\[! Nu m[ @ng[dui neam a uita c[ orice
mul\umire o str[punge cu ghimpele unei nelini]ti.
St[ncun[ Marincu @]i @nso\ise g`ndul cu un oftat. #mpinse
bini]or, a]a precum o ]i cr[pase, u]a de la odaia lui M[rinic[. Patul
nedesf[cut, @i v[dise c[ feciorul s[u cel mijlociu nu dormise @ntr-acea
noapte, acas[.
#n vremea din urm[ @l sim\ise @ntorc`ndu-se tiptil, numai
dup[ al doilea c`ntat al coco]ilor. Ziua nu-i mai sta, ca alt[dat[, la
@ndem`n[. De cur`nd, @n toiul preg[tirilor pentru nunta Catarinii, se
topise f[r[ urm[, @ns[il`nd apoi o minciun[ cusut[ cu a\[ alb[.
Vroise s[-l trezeasc[ din timp, ]tiind c`t trebuia s[ trag[ de
el p`n[ s[ se dezmeticeasc[. Auzise de mult, de]tept`ndu-l,
sc`r\`itul carelor @n]irate la poart[. #nvoitorii veniser[ cu noaptea @n
cap. Trebuiau aprinse felinarele, deschise p[tulele, ca s[ @nceap[
@nc[rcatul gr`ului ce avea de trimes la Calafat.
Ie]i @n pridvor. Strig[ la un argat, d`ndu-i cheile ]i porunci
@nceputul trebii. Mai z[bovi acolo, pe g`nduri, c`t s[-i lase r[gaz
Costandei s[-i preg[teasc[ de m`ncare.
...Nu se luase de M[rinic[ p`n[ acum, poate tocmai ca s[ nu-
]i turbure pacea ce i se @nchegase anevoie @n suflet, dup[ ce feciorii
cei mari, Costache ]i Sima, se r[zniser[ de el...
Acei ani 1885 ]i 1886 @n care se r[zb[tuse de unul singur cu
toate daravelile ce avea, s-ar[taser[ peste a]tept[rile lui de buni.
Se f[cuse gr`u bi]ag pe mo]ia Poienii, pe care o \inea @n
arend[ cu frate-s[u Ni\[, ca ]i pe cele bulg[re]ti. Dup[ ce @]i luase
partea, @]i oprise pentru trebuin\ele casei. Prisosul @l v`nduse unui
gr`nar din Calafat. Luase banii. Se @n\elesese cu Tahulas s[-i
trimeat[ @ntr-acea zi gr`nele la schel[, ca s[ le @ncarce pe o corabie
greceasc[.
C`]tig bun @i aduseser[ ]i pr[v[liile din Poiana, cafeneaua,
depozitul de cherestea. Dar cea mai puternic[ mul\umire o sim\ise
c`nd, la sf`r]itul nun\ii, o v[zuse pe Catarina pornit[ cu zestrea spre
Opri]or, la gospod[ria so\ului ei, Ion Voncu.
Bucurie ]i desf[tare @i aduceau ]i cei patru copila]i, to\i
mititei, Mi\a, Milu, Fanache ]i Ghi\[, s[n[to]i, dr[g[la]i, umpl`nd
casa cu giumbu]lucurile lor. Costanda r[m[sese iar[]i grea, dovad[
a rodniciei dragostei lor, binecuv`ntat[ de Cel de Sus...
Doar un cui @i r[m[sese @nfipt @n inim[...M[rinic[...
Ajunsese a-l socoti r[zbunarea Opriei, de dincolo de morm`nt
@mpotriva lui, care @]i aflase @nsf`r]it fericirea @ntr-a doua c[snicie.
109
 Oft[ @nodat ]i @ndemn[ @nsf`r]it spre cuhnie. Se a]ez[ t[cut
@n capul mesei. Costanda @i puse dinainte o can[ p`ntecoas[ plin[
cu lapte, dintre cele aduse de el de la Viena. Aburii ei fierbin\i @i
g`dilar[ n[rile. O lipie aurit[ i se l[f[ia al[turi pe mesala @nflorit[ cu
arnici ro]u. Se @nchin[, lu[ cu\itul ]i crest[ pe dosul turtei, dintr-o
margine @ntr-alta, semnul crucii. Se @nchin[ iar[]i ]i numai apoi @]i
t[ie un coltuc zdrav[n.
Costanda se l[sase pe un scaun @n fa\a lui. #i pl[cea s[
privegheze totdeauna masa acestui b[rbat uria], voinic dar nu greoi,
frumos @nc[ la cei 49 de ani, al ei trup ]i suflet. Nu se s[tura s[-l
vad[ cum sorbea cu pofta unui copil gustosul lapte de bivoli\[, cu
sm`nt`na de un deget, printre @mbuc[turile de p`ine.
P[r`ndu-i-se ochii lui mari, alba]tri, @nce\o]a\i de g`nduri, se
feri s[ i le turbure cu vre-o vorb[.
-Mai dore]ti ceva, boier Cun[?
#ndr[znise s[-l @ntrebe numai dup[ ce prinsese de veste c[ a
r[mas cu privirea @n cana goal[.
-Ba! Mul\umim dumitale!
F[cu un popas p`n[ s[ poat[ s[-]i reverse obida.
-Procletul de M[rinic[ nu se mai @ntoarse azi-noapte, acas[.
-Vai de p[catele mele! Cutez[? Ehe, o umbla prin sat dup[
iubit! @ncerc[ ea s[ dea o @ntors[tur[ glumea\[ sup[r[rii lui. La 22 de
ani e ditamai b[rbatu...Ce s[-i b[nuim? Mai cur`nd nou[ c[ nu-l
@nsurar[m devreme, s[-]i aib[ fomeia lui! Chiar @naintea Catarinei
care, fraged[, mai putea a]tepta, dup[ nen-su...
-De l-a] fi v[zut mai @ndemn[tor la treab[, @n stare s[ \ie o
cas[, a] fi f[cut-o ]i p-asta...oft[ @nodat St[ncun[. Oricum,
Costando, fata mea, c`nd s-o @ntoarce, cat[ s[-l desco]i. Afl[ ce ]i
cum! S[ nu d[m dracului de f-o ru]ine cu [l n[rod!
C`nd ajunse la p[tule, nu mijise @nc[ de ziu[. R[mase
locului, uit`ndu-]i necazul. Chiar @ncepuse a-i r`de inima de pl[cere.
Gr`ul ]uvoia din bani\ele @nc[rcate, adun`ndu-se @n gr[mezi peste
cergile de c`nep[ a]ternute @n loitrare. Tres[rirea p`lp`it[ ]i g[lbuie
a fl[c[rilor din felinare @i preschimba curgerea @n r`uri de aur.
Puzderia de boabe se ciocneau @ntre ele cu un zuruit sub\iratec,
metalic.
-Doamne! Nu suntem vrednici s[-\i mul\umim de roada
comoar[ a p[m`ntului T[u!
-S[rut m`na, na]ule!
Glasul lui Stan Ciol[, finul cel mai de credin\[, @l dezmetici.
110
-Da! Clenciu [sta trebuie s[ fie! Cat[ a-l scormoni mai
ad`nc, spre a-l dovedi. Se cere ]i jertf[ de parale! Numai cu
f[g[duieli nu momim oameni s[-i p`rasc[!
-Deh! se posomor@ @nc[ Ioni\[.
#ntotdeauna c`nd i se cereau bani, sim\ea o sf`]iere
dureroas[ @n tot trupul.
-S[ d[m, de zici dumneata! Da nu putem azv`rli parale
a]a, de-a surda! }i la ce doar noi?
-Adev[rat, tat[ socrule! S-ar cuveni s[ puie to\i
p[gubi\ii!
-A]a, a]a! Vezi bine! S[ ne @n\elegem cu [ilal\i. S[-]i
dea fiecare partea!
-#i poftim pe to\i acia, s[ st[m de vorb[!...Da mama
soacr[ cum de nu ne ajut[ s[ afl[m lotrii?
Marian @]i v[di nedumerirea, amintindu-]i cele
s[v`r]ite de Marincana la furtul casei de bani a lui St[ncun[.
#nt`mplarea r[m[sese de pomin[ @n sat.
-Numai Dumnezeu ]tie, tic[, ce se petrece cu ea. De la
moartea copiilor s-a schimbat cu totul. Ce semne s[ fi avut?
Parc[ e speriat[! Mereu chirnav[ estimp, ]i-o fi pierdut
puterile! #mi spuse t[ios s[-i aflu pe nemernici cum voi ]ti!
Bodog[ni ceva despre presim\iri negre, o cump[n[ grozav[ ce
o a]teapt[...De! Pricepe ceva de po\i! Vorbe]te @n dodii fomeia
mea de la o vreme!
Ioni\[ Marincu era @ncredin\at c[ sporul lui @n toate se
datora @n bun[ parte Marincanei. Cu slujbele, posturile ]i
rug[ciunile, cobor@se @ng[duin\a Cerului asupr[-i. Prin harul ei,
meniri ]i desc`ntece, @l @nconjurase cu toate puterile bune,
nev[zute. Must[cea totdeauna auzind-o f[lo]indu-se pe bun[
dreptate c[tre lume: "Omul meu nu s-a @ntors niciodat[
sup[rat sau @n pagub[ de la treaba la care a pornit!"
De aci ]i ad`nca-i nedumerire c[ @l l[sa f[r[ sprijin @n
acea grea @mprejurare.
Focurile se @nte\eau, pagubele asemenea.
#nsp[im`nta\i, proprietarii ]i arenda]ii mo]iilor dintr-acest col\
387
r[zbi a]a cu grosul, @ntorc`ndu-se din @nchisoare mai de
vreme, unii dintre fo]tii r[scula\i hot[r@r[ @n prim[vara anului
1898 s[ @ncerce ]i altfel.
Tinerii se alc[tuir[ @n cete mici care trebuiau s[
loveasc[ furi], p[gubindu-i pe proprietari.
#ncepur[ a pune foc la cur\ile boiere]ti la ei c`t ]i @n
satele dinprejur. Aprindeau p[tule, magazii, cl[i de f`n,
bucate. Sp[rgeau pr[v[liile negustorilor, pr[d`ndu-le.
Atacurile ]i focurile se petreceau @n acela]i timp, cam la
aceia]i or[ la Poiana, Desa, Gemeni, Mo\[\ei, Rast, Negoi,
Risipi\i. F[pta]ii disp[reau f[r[ urm[!
Autorit[\ile, p[gubi\ii, turbau. P`nda se dovedise mult
timp zadarnic[.
Ioni\[ Marincu se d[dea de ceasul mor\ii. #i b[nuia tot
pe vechii lui du]mani, Alexandre]tii.
-Dac[ n[imir[ iar lotrii? Nu puser[ ei la cale furtul casei
de bani a lui frate-meu Cun[, de @l l[sar[ f[r[ o para chioar[?
C[]unar[ acu pe mine, pr[p[dindu-m[ cu pagubele. Semn c[
vor s[ m[ aduc[ @n sap[ de lemn! C`t despre sec[turile alea,
parc[-s dre]i, de nu-i putem dib[ci! Arz[-i-ar focu s[-i arz[, pe
ei, c`nd @l pun!
-De data asta, tat[ socrule, nu crez s[ fie doar ai lui
Alexandru...
Ilariu Marian r[sucise faptele pe toate fe\ele p`n[ a se
rosti.
-Nu sunt numai ei tartorii, odat[ ce p[timesc la fel to\i
proprietarii ]i arenda]ii din jurul Poienii! Ce s[ aib[
Alexandre]tii cu fra\ii N[culescu de la Ghidici, cu Da]u
Gabroveanu de la Negoi, cu [I de la Gemeni, de la Rast?
R`ca [lora nu e doar pe noi, acia, c[-i s[r[cir[m! A]a c[ mi
s-arat[ mai mul\i t`lhari. #n\ele]i bine @ntre ei, condu]i cu
iste\ime. Dovad[ c[ f[ptuiesc pr[p[dul @ntr-aceia]i noapte, la
cela]i ceas, dar @n locuri deosebite. Iar[ lucr[tura - s[ dea
Dumnezeu s[ m[ @n]el - e urzit[ de c[peteniile r[scula\ilor de
an. Ca ]i de instigatorii sociali]ti care @i @nt[r`t[ s[ cear[
p[m`nt necuvenit!
Cuget[ o vreme.
386
-Z`c s[ mai punem c`te o darie @n fiece car, na]ule, c[
duce...
-Cum socote]ti, fine Stane!
-Da na] M[rinic[ unde o fi? se mir[ omul, @mpung`ndu-]i
zadarnic ochii prin @ntunecimea din jur. Parc[ ziceai c[ dumnealui
merge cu noi la Calafat?
-A]a n[d[jduiam, da e chirnav! Zace @n a]ternut...
St[ncun[ clocoti @n sine, juruindu-l tuturor sfin\ilor pe
neispr[vitul care @l silise s[ mint[.
-R[spunderea convoiului apas[ acuma pe umerii dumitale,
fine Stane!... C`nd ajunge\i @n ora], ]i lua\i r`nd @n ]irul de care
@nspre schel[, dai fuga la domnul Tahulas. #l ]tii pe grec? }ade pe
creasta dealului, cam peste drum de biserica greceasc[. #l pofte]ti
din parte-mi s[-]i ia gr`ul @n primire...D-ale gurii v[ puser[ fomeile?
C[ nu se ]tie c`te zile a]tepta\i p`n[ s[ pute\i desc[rca!
-P[catele noastre! Cum s[ plec[m f[r[ merinde? Doar nu
c[r[u]im la schel[ @nt`ia]i dat[! Suntem m`nca\i noi de @mbulzeala
de acolo...
-Zor, s[ porni\i, fine! #ncepe s[ se crape de ziu[! Dup[ ce @mi
rostuiesc treburile aci, @n Poiana, v[ iau urma la Calafat!
C[tre pr`nzi]or, M[rinic[ se strecur[ cu sfial[ pe poart[.
V[z`nd b[t[tura pustie, prinse curaj. Gr[bi @nspre cuhnie.
-S[rut m`na, mam[ Costand[! Taicu nu-i acas[? Plec[ la
Calafat, hai?
-Vezi bine! C[ nu putu s[ te a]tepte pe dumneata! @i
r[spunse, privindu-l bl`nd dar mustr[tor.
M[rinic[ avea p[l[ria l[sat[ pe o ureche, fa\a ro]ie, ochii
tulburi. Leg[tura de la g`t desf[cut[, @i sp`nzura peste surtuc ca un
]treang. Duhnea a b[utur[. Vorbea poticnit.
-Taman asta vrus[i ]i io! S[ dau ochii dint`i cu t[lic[...
Se lipise de ea, pentru c[ @l ocrotise, cu bl`nde\e, coperindu-
i toate pocinoagele.
-Doamne! @l c[ii @n sine. P[cat de el! Mo]teni toat[ f[lo]enia
b[rb[teasc[ a lui tat[-s[u. Ce folos! La fire se arunc[, precum zic,
tot @n partea r[posatei Opria ...Iar[ daru be\iei... dracu ]tie ...de unde
i s-o fi tr[g`nd...
#]i aminti dintr-odat[ cele m[rturisite de St[ncun[.
-Numai de la cotoroan\a aia care @i crescu dup[ moartea
mumii lor! se @nvolbur[ ea. Nu ]tiu cum o duce @n spinare pe lumea
ailalt[ p[catul de moarte f[cut cu [i copii, c[ @i deprinse cu b[utura!
111
Pe mine c[zur[ p[catele s[-i @n\[rc, s[-i p[zesc, s[-i dezbar de
ea...Parc[ mai cu folos pe Catarina...dar @i place paharu nevoie
mare! Greu de tot cu M[rinic[! Mai cu seam[ c`nd scap[ de
acas[...vine ca acum, tehui...
Acesta t[cea, mu]c`ndu-]i buzele ro]ii ]i c[rnoase,
c[ut`ndu-]i vorbele...
-Iote ce te rog a-i spune...M[ @nsor! Cat[ s[ merge\i chiar
m`ine @n pe\it. S[ v[ g[ti\i de nunt[! Iar[ taicu s[-mi dea partea din
averea mumii mele bune, Opria...
-Ce vorbe-s astea, m[? Cum a]a, cu zoru...C[ doar[ abia
ispr[vir[m de r`nduit dup[ nunta soru-tii...Pe cine pus[]i tu ochii,
b[iete? Baremi, e fat[ de oameni?
-Pe Mi\a lui Ion Dulghera]u o iau!
-Vai de p[catele mele!
Se cutremur[ toat[. I se ]i f[cu pe dinainte fata sub\iratec[
]i oache]e, dogorind toat[, tr[d`ndu-]i n[vala s`ngelui p[tima].
Prea zglobie ]i iubea\[, avea faima c[ mai ]i bea, ca tot neamul ei.
-Lili! Pe Mi\a F[suianca? Ce, m[, n[rozi]i?
-Poricla asta i-o scoaser[ muierile, pizmuind-o de t`n[r[,
frumoas[, c[tat[ de fl[c[i. P[i, gura ra a teleleicilor din Poian[ n-o
astup[ dec`t p[m`ntu...De bun[ sam[, fiind s[rac[, Mi\a fierbe @n fie
ce zi o oal[ de f[sui. Ce s[ fac[, dac[ at`t i se g[se]te? E fata a
mai mare dintr-o cas[ de plozi, r[ma]i mitutei f[r[ de mum[... ]i cu
un tat[ cam ]ubred...
-Ce cas[, M[rinic[? O co]melie care st[ s[ se pr[vale pe ei,
@n marginea satului! Vai de capul lor, de puturo]i ]i be\ii! Ce, nu e]ti
@n firea ta? Vrei s-ajungi de r`su lumii?
}tiind c`t @]i pizmuie]te fra\ii mai mari, @ncerc[ s[-i
st`rneasc[ ambi\ia.
-Costache ]i Sima luar[ fete de neam cu zestre mare. Cum
o s[ stai tu @ntre ei cu Mi\a Dulghera]ului, be\ie ]i pleava satului,
m[?
-Mi\a fi-va atunci a lui M[rinic[ Marincu! se @mpipot[ el. Prin
frumuse\e ]i nuri, @]i va @ntrece cumnatele ]i o s[ le par[ r[u [lora
de alegerea f[cut[, c[ fur[ cu ochii pe avere, nu pe muieri!
-Io te sf[tuiesc, @i r[spunse uluit[ de c`t era de orbit, s[ la]i
t[r[]enia asta balt[...Nici s[ cutezi a-i spune a]a ceva lui taic[-t[u!
C[ nu va @ncuviin\a c[s[toria asta niciodat[!
-N-are @ncotro! chihoti M[rinic[. Ba, s[ mul\umeasc[ lui
Dumnezeu ]i cuviin\ei Dulghera]ului, socru-meu, c[ nu veni s[ i-o
arunce pe Mi\a @n b[t[tur[...cu t[r[boi, s[ ne afle satu tot...
112
#ntr-adev[r, poienarii fierbeau. La toate nemul\umirile
lor, pe m[sur[ ce trecea vremea, se ad[uga ]i @ncredin\area
c[ fuseser[ p[c[li\i de procurorul Geblescu. F[g[duiala de a li
se da p[m`nt, chiar la Ciuperceni, pe care le-o f[cuse,
r[m[sese doar o vorb[ aruncat[ @n v`nt. M`nio]i, f[r[ nicio
alt[ n[dejde dec`t @mpotrivirea, c[tre toamn[ ie]ir[ iar pe
mo]ie. Num[rul lor era acum sporit mai ales de tineretul
satului.
Nemaiav`nd cuv`nt @naintea lor, autorit[\ile au hot[r@t
s[-i risipeasc[ cu for\a. Din ordinul guvernului, au fost adu]i
iar la Poiana solda\i ]i jandarmi.
Ie]i\i pe c`mp, o companie din regimentul 31 Calafat a
tras c`teva salve pe deasupra mul\imii ca s[-i sperie. Poienarii
nu s-au clintit. Au dat peste ei jandarmii c[l[ri. I-au alergat, i-
au lovit.
|[ranii s-au ap[rat cu cuiul de la car, cu furcile, cu
securile. Ne@nfrica\i, i-au @nconjurat, le-au apucat caii de
d`rlogi, i-au tr`ntit din ]a.
Unii jandarmi au fost r[ni\i. Mul\i din cei dobor@\i au
sc[pat doar cu fuga. Camarazii lor, descump[ni\i de at`ta
d`rzenie, s-au tras @nd[r[t. Au n[v[lit @ns[ peste r[scula\i, mai
numero]i, jandarmii pede]trii, cople]indu-i. Mul\i dintre s[teni
au fost prin]i, b[tu\i cu s[lb[ticie p`n[ la s`nge.
Mul\imea speriat[ de caznele lor a @ncercat s[-i scoat[
din m`inile jandarmilor pe Marin Ni\oiu, Petcu Berceanu,
Pencea G[in[, Florea St[noiu ]i @nc[ al\ii. Dar nu au izbutit,
ace]tia r[m`n`nd aresta\i.
#n cele din urm[, lovi\i din toate p[r\ile, r[ma]i f[r[
c[petenii, ului\i, poienarii s-au risipit.
V`ltoarea r[scoalei din 1896 fusese @n[bu]it[ @n
Poiana Mare. Dar ura mocnea @n inimile celor @nfr`n\i. Mai
ales, se vestea c[ aresta\ii fuseser[ os`ndi\i la c`te doi ani de
temni\[.
Tot anul care a urmat, cei sc[pa\i teferi s-au @nt`lnit,
sf[tuindu-se. C[utau alt mijloc de lupt[ @mpotriva lui Ioni\[
Marincu, pentru a-l sili s[ le dea p[m`nt. #n\eleg`nd c[ nu pot
385

Pentru a @n\elege mai bine nemul\umirile poienarilor,
din ordinul ministrului de Interne, prefectul Plessia a cerut
copie dup[ contractul agricol dintre s[teni ]i Ioni\[ Marincu. El
fusese @ncheiat pe 3 ani, 1894 - '95 - '96.
Cercet`ndu-l, a poruncit sub-prefectului pl[]ii C`mpu
s[ fac[ r[spunz[toare autoritatea comunal[ din Poiana,
pentru c[ a legalizat un act de tocmeal[ agricol[ care @nc[lca
articolele 3, 7 ]i 10 din lege. Ele se refereau la perioada
dijmuitului, distan\a ]i plata pentru transportul dijmei, precum
]i la preten\iile nelegale ale proprietarului. De pild[ a i se da
de c[tre fiecare @nvoitor c`te dou[ g[ini pe an.
Dintr-aceast[ pricin[ c`t ]i din b[nuielile c[ ar fi fost
@n\eles cu r[scula\ii, nelu`nd nicio m[sur[ @mpotriva lor,
primarul Nu\[ Dug[ie]escu a fost schimbat @n luna Iulie.
At`t le trebuii poienarilor. Satul @ncepu s[ fiarb[ iar[]i.
#nlocuitorul celui pe care-l crezuser[ de partea lor, Floric[
Naidinescu, era ]tiut de om aspru, m`n[ de fier, supus
autorit[\ilor.
Zvonurile despre preg[tirea altei ie]iri pe mo]ie
b`ntuind comuna, ajunser[ la urechea st[p`nirii. Sub-prefectul
pl[]ii C`mpu, M. Condeescu, c[zu ]i el, slujba socotindu-i-se
nemul\umitoare. Urma]ul, C. Iancu, cum fu numit, trebuii s[
@n]tiin\eze prefectura ]i guvernul c[ la Poiana Mare, @n
Duminica @nt`ia a lui August, a fost g[sit[ l`ng[ f`nt`na Enei o
pr[jin[ cu o c`rp[ alb[ @n v`rf. De ea fusese ag[\at un bilet
scris cu creionul av`nd urm[torul cuprins: "La aceast[ pr[jin[
e locul satului. Nu o poate desfige nimeni. C[ cine o desfige,
se va ]terge de pe fa\a p[m`ntului, cu tot neamul s[u. C[ci
jur[m`ntul a 600 de oameni nu va r[m`ne jos".
Sub-prefectul Iancu @l socoti semnul unei rebeliuni. A]a
c[ @]i vesti superiorul c[ a organizat o poli\ie secret[ din
oameni particulari. Ea trebuia s[-i vesteasc[ orice mi]care a
locuitorilor. Fusese silit la aceasta, @ntruc`t nu se putea bizui
nici pe primar - de care se fereau - nici pe jandarmi. Ace]tia,
fiind str[ini de loc, n-aveau cuno]tin\e printre \[rani.
384
Costanda se @ncr`ncen[ toat[, b[nuind cumplitele vorbe ce
aveau s[ urmeze.
-Tr[ii cu ea! O l[sai grea! Iar[ dumnealui fu om de omenie!
M[ crezu pe cuv`nt c[ o iau. #i f[g[duii c[ nunta o facem la noi, el
neav`nd nicio putere! C[ tot o s[ r[m`n pe urm[, cu Mi\a, acia...
-Nici c[ se putea nenorocire mai mare, b`igui ea.
Se struni @ns[ cur`nd ]i-i zise aspru:
-Uite ce, M[rinic[ muic[! Io nu @ndr[znesc a-i spune a]a
ceva lui boier Cun[! E]ti b[rbat @n toat[ firea! D[ sama de faptele
tale singur! #nt[re]te-te @n coraj, ca s[ stai fa\[ cu tat[-t[u! De crezi
c[ e bine ce faci! Io @\i spui c[ dai de bucluc! A]a c[ te rog s[ mai
chibzuie]ti...S[ mai vedem...S[ ne sf[tuim cu to\ii...
-N-am la ce! O iau oricum! Mi-e drag[ Mi\a! #mi face copil!
-E]ti @ncredin\at c[ e al t[u? @ndr[zni ea cu o jum[tate de
gur[.
-Vai de mine! Cum po\i vorbi a]a!...S[-\i ponegre]ti viitoarea
ta nor[...C[ s[ ]tii de la mine! Degeaba o cleveti lumea. Fu cu
adev[rat fat[ mare...
-Cu at`t mai r[u! s[get[ g`ndul ei...Cople]it[, nemai]tiind ce
s[-l @nve\e, @l @ndemn[:
-Io zic c[ e]ti cam obosit. Du-te mum[, s[ te culci.
Odihne]te-te! S[-\i vii @n firea ta! S[ ai puteri s[ te descurci cu tat[-
t[u c`nd s-o @ntoarce desear[, de la Calafat. C[ s[ ]tii, io una nu m[
amestec @ntre voi!
-R[u faci, mum[ Costand[. Dac[ l-ai preveni, nu s-ar
@mburica asupr[-mi. Poate ar lua-o a]a, mai pe larg! S[ nu-i c[]une
f-un r[u din sup[rare! }tiu bine c[ @i va c[dea greu! Doar m[ \inea
s[-i fiu argat @n curte, pe via\[! Nu s[-mi fac[ ]i mie f-un rost, ca
[lorlal\i pe care @i procopsi. Z[u a]a! Parc[ dumnealui @mi fu tat[
vitreg, nu t[lic[...
-Gre]e]ti amarnic! Din dragoste, ca s[ te ocroteasc[, te
p[str[ pe l`ng[ casa p[rinteasc[...
Vorbele ei se lovir[ de u]a tr`ntit[ de M[rinic[, ie]it
m[t[h[nindu-se.
Costanda @]i v[zu toat[ ziua de cas[ ]i de copii, ap[sat[ de
nelini]te. C[tre sear[, dup[ ce @i adormi pe cei mici, hot[r@ s[-l
trezeasc[ pe M[rinic[. S[-i dea s[ m[n`nce. S[ mai t[inuiasc[
@mpreun[, @naintea @ntoarcerii lui St[ncun[
Intr`nd @n odaia lui, nu o @nt`mpin[ dec`t duhoarea acrie de
vin, pe care M[rinic[ o l[sase @n urm[.
113
 -Maic[ Precist[! C`nd s-o fi strecurat juratu afar[, f[r[ s[-l
sim\! M[ l[s[ pe mine @n gura lupului! Cum s[ junghii inima omului
meu cu a]a n[caz ]i ru]ine? Nu i l-am p`r@t niciodat[ pe fiu-s[u! Am
luptat din r[sputeri s[-l @ndrept, s[-l opresc s[-]i bea min\ile, baremi
acas[! Poate, taman d-asta s-a sim\it la largul lui la alde Dulghera]u!
Cu b[utura l-au momit, urm[rind s[ se procopseasc[ cu un ginere
bogat...}i prostu c[zu @n cursa lor...
Pe @noptat, Costanda ie]i din odaia mare cu ochii plini de
lacrimi, pierit[ c[ nu-i putea fi de niciun ajutor...
St[ncun[ o ascultase @mpietrit. La sf`r]it @i f[cuse un semn
rug[tor s[-l lase singur.
#]i pr[v[lise apoi fruntea @ntre palmele lui mari, @ncremenind
a]a...
Cum sta buim[cit de g`nduri negre, se pomeni c[ dintr-
odat[ trece peste am[r[ciunea clipei de fa\[. Lunec[ departe @n
trecut. Retr[i tot zbuciumul ce @l st`rnise @ntre ai lui fuga surorii sale,
Bibinca...
Luni @n ]ir, maic[-sii Florica, nu i se zv`ntaser[ lacrimile pe
obraji. Le ]tergea furi], doar c`nd intra Marinco @n cas[.
Pe chipul alt[dat[ senin al tat[lui s[u, s-a]ternuse un nor de
nemul\umiri, @mpotriva tuturor, ca ]i cum fiecare ar fi fost p[rta]ul
acelei vini. Privirea lui, care @i @mbr[\o]a totdeauna cu duio]ie, se
asprise, str[pung`ndu-i pe r`nd, ca s[ arate c[ nu @ng[duia nim[nui
o r[zvr[tire @mpotriva hot[r@rilor sale. Oric`t[ vreme trecuse,
niciodat[ nu se mai @nchegase @n casa lor veselia senin[ ]i plin[ de
@ncredere de alt[dat[. Fiecare se @nchisese @n el, t[inuindu-]i
p[rerile de r[u, dorul de Bibinca, uimirea, poate chiar teama fa\[ de
Marinco. #ntre p[rin\i ]i copii mai ales, se strecurase o ne@n\elegere.
Era pe-atuncea fl[c[u s[rit de 18 ani ]i nu se putuse @nfr`na
s[ nu-i judece pe fiecare. I se rupea inima de jalea mum[-sii. C[ina
soarta amar[ a soru-sii. A]a cum fusese Bibinca, crescuser[
@mpreun[. Se ciond[niser[, dar \ineau tocmai pentru asta unul la
altul. Deseori, merg`nd la hor[ se m`ndriser[ cu ea. Frumu]ic[,
spilcuit[, vioaie, ]tiut[ cu zestre mare, avea c[utare la joc.
Se uita la taic[-s[u cu o trist[ nedumerire. Adesea @l @nfiora
chiar teama. Cum putuse un om at`t de bun, milos, iubindu-]i peste
fire copiii p`n[ atunci, s[ fie dintr-odat[ at`t de neiert[tor cu unul
dintre ei? Era drept! Bibinca ie]ise din cuv`ntul lui de p[rinte.
Ne@ng[duindu-i c[s[toria cu alesul inimii, fiul lui Radu Cucu, un
\[ran din Basarabi, fugise cu el.
114
Femeia asta nu mai are p[rin\i s[ vad[ de ea? Fra\i, s[ o
caute?
T[cuse m`lc, ru]inat. }i totu]i f[cuse p[catul s[ o
opreasc[ cu str[]nicie pe Costanda s[ o vad[. Se temuse! De
la moartea lui Fanache ]i Milu, ]i ei lua\i de oftic[, tremura
pentru copiii r[ma]i. B[ie\ii am`ndoi ar[tau voinicu\i. #i ]i
dep[rtase de Poiana. Ghi\[ era acum feciorul cel mare al
Costandei; dup[ anii petrecu\i la pensionul Stravolca din
Craiova, intrase acum la Colegiul Carol I.
La @ndemnul lui Dr[gescu, @l d[duser[ @n gazd[ la
cumnatul acestuia, Mi]u Nenoveanu, unde era sub necurmata
lui supraveghere.
Mezinul Mitu luase locul fratelui s[u la pensionul
cunoscutului dasc[l Stravolca. Sora lor Mi\a, de 17 ani,
f[cuse gimnaziul la }coala Central[. Apoi o luaser[ acas[.
Mo]tenise ceva din frumuse\ea maic[-sii, da nu ]i din
v`rto]enia ei. A]a c[, din sl[biciune pentru copiii din urm[, o
n[p[stuise pe Frosa.
Oft[ iar, amintindu-]i-le dureros toate...
-Doamne, iart[-m[ c[ am gre]it! Rogu-te, ai mil[!
Pentru p[catele mele, nu ne mai bate cu oftica, p`n[ ne-o
pieri neamul tot!
Luat cu amarurile sale, nu mai c[utase la fr[m`nt[rile
din sat. Cunosc`ndu-i-le, nici Petcu Berceanu nu mai d[duse
pe la el s[ i se m[rturiseasc[. Leg[turile cu frate-s[u Ioni\[,
de la cump[rarea mo]iei, se tot sl[biser[, f[r[ a schimba vreo
vorb[ de prisos @ntre ei despre aceast[ t[r[]enie, nu tocmai
cinstit[!
Se bucura mai ales pentru poienari c[ se @n\elep\iser[
]i nu trecuser[ printr-o baie de s`nge...
Lini]tea se a]ternuse @n Poiana Mare doar p[relnic. La
cap[tul lui M[r\i]or, c`nd vechilii mo]iei @ncercaser[ s[ le
@mpart[ s[tenilor pogoanele de munc[, ace]tia @i luaser[ la
goan[. Nu le primiser[, fiind tot din cele slabe. B[tuser[
v[t[]eii care le prindeau mereu vitele pentru gloab[.
#ncercaser[ s[ dea buzna la curtea boiereasc[, dar jandarmii
care o p[zeu @i puseser[ pe fug[.
383
vitreg mai mic, pe care @l \inu la ea toat[ clasa II-a primar[. #i
mai ad[ugase ]i un nepot al lui b[rbatu-s[u. Diavolii de b[ie\i
@i r[v[]eau casa, @i scoteau sufletul. Dar mai ales se pr[p[dea
dup[ M[riuca, cea de a treia feti\[ a lui Sima. C`t a fost
s[n[toas[, nu ]i-o mai dezlipea de sine. Feti\a era ca o
m[rgic[, mic[, rotunjic[. Toat[ numai ochi mari, negri, cu
sclipiri aurii. }i un r`s perlat, izbucnind cascad[ din te-miri-ce,
c[ruia neput`ndu-i-te @mpotrivi, te molipsea. El @i izvora mai
@nt`i din priviri. Cu adev[rat, ochii M[riuc[i r`deau! Lumina
r`sului @i pogora apoi pe chip, @nainte de a deschide guri\a,
l[s`nd ]uvoiul cristalin s[ se reverse...
Frosa @i f[cuse o scurteic[ de o ]chioap[, @mbl[nit[ cu
vulpi ca a ei. A]a, g[tite de plimbare, \in`ndu-se de m`n[ prin
gr[din[, printre r`ndurile de leandrii potopite de floare, se
jucau "de-a cocoanele" ]o]otind @ntre ele, spun`ndu-]i mici
taine, hohotind pe ruptele, f[r[ @n\eles pentru el...L[crima
amintindu-]i de c`te ori le v[zuse astfel, o femeie t`n[r[,
frumoas[, aplec`ndu-se ca un lujer asupra unui boboc de
feti\[, sorbindu-]i veselia dintr-a copilei...Ce nenoroc pe el s[-
]i retr[iasc[ acum, la ]aizeci de ani, toat[ nefericirea
tinere\elor sale...
Aflase c[ b[rbatu-s[u, care o iubise at`t de mult, se
dep[rtase treptat. Aidoma ca el, care neav`nd dragoste pentru
Opria, @]i b[nuia c[ nu se purtase cel pu\in cre]tine]te!
Costic[ Ionescu intra @n odaia chinurilor Frosei tot mai rar,
\in`ndu-se departe, cu batista la gur[, de teama molipsirii. }i
cu toate acestea, el, ca p[rinte, nu @]i putuse birui sl[biciunea,
de frica de a-]i scormoni trecutul
Din tot neamul, singura care se ducea s[ o vad[ era
Mi\a, nevasta lui Sima. M[run\ic[, oache]e, mam[ a patru
feti\e, @]i pusese n[dejdea @n Dumnezeu ]i nu se temea nici
pentru sine, nici pentru ele.
Odat[, la @ntoarcerea de la Calafat, cutezase s[ i se
m[rturiseasc[ printre lacrimi.
-Taicule Cun[! }tii dumneata cum m[ @nt`mpin[ mereu
Costic[ Ionescu?...A ba, cumnat[ Mi\o, numai dumneata vii?
382
F[r[ mil[ o ]tersese din neam, oprindu-i s[-i pomeneasc[
numele, socotind-o moart[ pe vecie. O os`ndise astfel la o via\[
plin[ de lipsuri, milei lumii, dispre\ului celor @ntre care intrase pentru
c[ o despuiase de zestrea cuvenit[. Oric`t se str[duise atunci, nu
putuse s[-l @n\eleag[ ]i mai ales s[-i dea deplin[ dreptate.
Acum doar i se lumin[ @n\elesul acelei mucenicii p[rinte]ti,
re@ntorc`ndu-se la sine ]i la cumplita sf`]iere ce tr[ia. #n\elese c[ un
tat[ era dator s[ p[zeasc[ cur[\enia, numele bun al neamului, s[
lupte necontenit pentru ridicarea lui. S[-i @mpiedice dec[derea ]i
destr[marea prin orice mijloace, chiar dac[ @]i zdrobea sufletul. S[
@ndure suferin\a pe care o sim\ea el.
-E ca ]i cum mi-a] fi retezat singur un m[dular bolnav
pentru a m`ntui restul trupului!
Se @mpotrivi b[rb[te]te s[ nu-]i strige dezn[dejdea.
Hot[r@rea lui @n privin\a lui M[rinic[ era luat[. #ncepu s[ ]opteasc[
Tat[l Nostru. Se rug[ fierbinte, cer]ind putere ]i t[rie. Apoi plec[ s[
se culce.
A doua zi M[rinic[ se @ntoarse acas[ cam tot spre pr`nz.
}tia c[ o g[se]te pe Costanda singur[ ]i putea s[ o descoase @n
voie.
Se @nfior[ tot c`nd d[du peste Str[ncun[.
-Cum de nu e plecat la ceasu [sta taicu? se uimi el. Se vede
c[ m[ a]teapt[, @ntr-adins!
#i mai veni inima la loc, v[z`ndu-i @nf[\i]area obi]nuit[.
-S[ nu-i fi spus? Atuncea, Doamne fere]te ce m[ a]teapt[!
#]i f[cu mai multe cruci cu limba @n gur[ p`n[ s[ @ndr[zneasc[.
-S[rut m`na ]i zi bun[, taicule!
-Bun[ s[-\i fie inima ]i g`ndurile curate, fiule!
Glasul prea domol, privirea str[pung[toare, @l nelini]tir[
iar[]i.
-Rugai pe mama Costanda s[-\i spun[ dumitale c[ io...
#i retez[ vorba cu m`na.
-M[rinic[, taicule! V[ deprins[i pe to\i fiii mei s[ v[ \ine\i
dreav[ @n fa\a oricui! S[ v[ rosti\i singuri ]i @n coraj cererile! Nu s[ vi
le pune\i @n gura altora sau s[ v[ da\i dup[ fusta muierilor! A]a c[,
spune b[rb[te]te ce vrai!
-P[i...
#ncepu mai @nt`i a bolborosi ceva nedeslu]it. Apoi @]i f[cu
str[jnicie, dar tot @]i scuip[ cuvintele ca ]i cum l-ar fi @necat.
115
 -Iote! M[ @nsor cu Mi\a Dulghera]ului! Vroi s[ o pe\i\i pentru
mine! S[ facem acia nunta! Degrab[, c[ e bor\oas[! }i s[-mi dai
partea din averea mum[-mii, Opria!
-C`nt[ri]i bine, toate c`te mi le pretinzi?
-Da, c[ mi se cuvine! Cum le f[cu]i pentru nenea Costache
]i nenea Sima! C[ doar ]i io sunt copilu dumitale!
-Gre]i]i, M[rinic[! {ia nu-mi ie]ir[ din vorb[! Se @nsurar[
sporind cinstea ]i averea neamului. Pe c`nd tu umbli s[ arunci cu
obr[znicie, numai ocar[ asupra mea!
-Cum a]a?
-Vino-\i @n fire! P[r[se]te n[rozia asta! Cat[-\i de treab[ ca
mai @nainte! }i s[ nu cutezi a mai lipsi noaptea de acas[!
#l mustrase cu degetul, dar ]i cu privirea, glasul asprindu-i-se
treptat.
M[rinic[ holbase ochii, r[sufla greu, nelini]tit.
-Taicule, nu m[ pricepu]i!
-Ba, cum de nu! Gre]ealile tale le r[sucii pe toate fe\ele!
Aflai ]i o cale s[ le @ndrept[m, c`t omene]te mai e cu putin\[! S[-\i
fie limpede! Nu poci s[ te @nsor deocamdat[ ]i nici c`nd cu a
Dulghera]ului! C`t despre mi]elia ce s[v`r]i]i Mi\ei, care nu e de
tine ca neam ]i purtare, socotii s[ o dregem cam a]a!
M[rinic[ flutura a lehamite din m`ini, vroind s[-i arate c[
vorbe]te degeaba.
St[ncun[, de]i @l @n\elese, se @nd[r[tnici a urma, soco-tind
de c[petenie ce vroia s[-i spun[.
-#i facem zestre bun[, s[ se g[seasc[ vre-unul s[ o ia, chiar
bor\oas[! S-a mai v[zut! Ori, dup[ na]tere, ca s[ se poat[ m[rita,
lu[m copilu acia. #l cre]tem la curte, de zici c[ e al t[u! Iar[ c`nd @\i
voi g[si o fat[ de oameni, ai s[ te @nsori, a]a ca s[ nu ne faci pe to\i
de r`sul lumii. Taman atunci @\i voi da partea, ca ]i [lorlal\i fra\i!
-Taicule! Io o vroi doar pe Mi\a! O iubesc! Ii f[g[duii! Nu poci
s[ o las altuia!
R[scolit tot, b[tuse din picior.
-Mai bine m[ omor! Cum s[-i lu[m copilu? L-am f[cut
am`ndoi, @mpreun[ trebuie s[-l cre]tem!
#i pl[cu oarecum statornicia lui, v[direa unui sim\ al
r[spunderii pe care nu i-l b[nuise.
-Ce s[-\i fac, M[rinic[ taic[! Alesese]i r[u! Ascult[ de la
unul p[\it! #nt`i @\i frige inima, bole]ti...Cu timpul, pojarul se stinge.
Din p[cate, zilele nu se curm[ la @nt`ia dragoste pierdut[. Se ive]te
116
Ridica\i, poienarii priveau @n jos, nehot[r@\i, b`ntui\i de
@ndoieli. Deodat[ se auzi cronc[nitul cobitor al unui c`rd uria]
de ciori. Ridic`nd ochii @n sus, le v[zur[ rotindu-se nelini]tite
de-asupra lor. Nori grei, vine\i, se pr[v[leau amenin\[tor peste
ei.
-M[re, frate-meu, se ia vremea rea! oft[ unul.
-Poi! St[ s[ ning[! zise pierit altul.
-Ne-o spulbera viscolele d-acia!
}oaptele se @nte\ir[, @nfior`ndu-l pe fiecare. Ele @l
hot[r@r[ pe Berceanu s[ ias[ @n fa\[.
-S[ fie cum zis[]i, Sfin\ia Ta, p[rinte Ioane! Iote,
intr[m @n sat. Da s[ ]tii c[ te \inem cheza], de n-or sta boierii
de cuv`nt!
-Minune mare! Intrar[ @n Poian[! Se @ntoarser[ la
casele lor!
Costanda Marincu se @nchin[, p[truns[ de evlavie ]i
recuno]tin\[.
-}i n-o s[v`r]i nici frica de gloan\e, nici f[g[duielile
st[p`nirii, ci numai rug[ciunile popii Ion! Fu minune dumne-
zeiasc[!
-A]a e, fata mea! Dar c[ile ]i voin\a Domnului ne
r[m`n de nep[truns!
St[ncun[ oftase @nodat. #l privi cu inima pierit[.
B[rbatul ei cel f[los ar[ta sl[bit, @ncenu]at de triste\e.
O @ngropase ]i pe Frosa chiar @n ziua de Cr[ciun 1895.
M`ndre\ea lui de fat[, care nu @mplinise treizeci de ani, at`t de
bun[ ]i frumoass[, murise dup[ un chin @ndelungat.
Apucaser[ s[-i fac[ parastasul de patruzeci de zile, dar tot nu
@]i revenise. Pentru c[ @n durerea lui se amesteca ]i mult[
c[in\[. #n vremea din urm[ a bolii, o p[r[sise cu des[v`r]ire.
Nu putea s[ o vad[ topit[, numai piele ]i os, @nec`ndu-se,
v[rs`nd s`nge, retr[ind @ntocmai am[r@ta soart[ a maic[-sii,
Opria. Pierise ]i f[r[ m`ng`ierea aceleia de a l[sa @n urm[
copii. Frosa @i iubea at`t de mult! De c`te ori venea la Poiana,
se @ntorcea la Calafat cu tr[sura @nc[rcat[ de tot po]irdicul
neamului. #i r[sf[\a pe to\i. Dar mai ales pe Ghi\[ al lui, frate
381
 Printre cei afla\i @n jurul s[u, @]i f[cu loc preotul Ion
Petrescu.
-Domnule ministru! #ng[duie mie, nevolnicul, dar[
p[rintele lor sufletesc, s[ @ncerc mai @nt`i io. Numai de nu
izbutesc a-i da pe cale, s[-i izbeasc[ armata!
Stolojan se uit[ la f[ptura rotunjoar[ sub patrafir a
preotului m[runt de \ar[. Avea un chip bl`nd ]i buc[lat,
@ncadrat de plete surii, ]uvoind de sub potcap. #]i pironi
privirea @n ochii lui senini. Se vede c[ deslu]i ceva. Se
destinse, z`mbi ]i @i zise:
-Cearc[, taic[ p[rinte! Cearc[! S[-\i ajute Dumnezeu!
Dup[ ce plecar[ to\i, preotul dep[]i lan\ul solda\ilor. Se
apropie de enoria]ii s[i. #ngenunche dinaintea lor. F[cu
semnul crucii asupr[-le.
-S[ ne rug[m, fiilor, @mpreun[! Descoperi\i-v[! Care
pute\i, l[sa\i-v[ jos! S[ zicem "Tat[l nostru!"
#ngenunchiar[ to\i ca unul pe glia jilav[. #]i unir[
glasurile r[gu]ite de frig, asprite de m`nie, cu al lui.
Dep[narea cuvintelor rug[ciunii @i desc[tu]e treptat din
@ncle]tarea @n care tr[iser[ p`n[ atunci. Preotul se ruga din
toate puterile Celui de Sus s[ lumineze, s[ @ncline spre
ascultare sufletele celor care @i fuseser[ da\i s[-i p[storeasc[.
C`nd ispr[vir[, r[maser[ tot a]a, t[cu\i, recule]i,
sim\ind tremur`nd de-asupra lor o pace nefireasc[. #nchegat[
sub cerul plumburiu, cobor@ peste ei ocrotitor.
Preotul Ion Petrescu ridic[ dreapta, s[rut[ crucea ]i o
@n[l\[ asupra mul\imii.
-Acu s[ asculta\i la mine! C[ eu v-am botezat, v-am
pus cununiile, v-am cre]tinat copiii, v-am @ngropat mor\ii. Eu v[
dezleg de p[cate ]i v[ precestuiesc. Crede\i dar[ @n cuv`ntul
meu, mai greu dec`t al unui p[rinte! Cre]tini fiind, p[zi\i cele
zece porunci. Deci nu pute\i lua bunul altuia. P[m`ntu [sta n-
ave\i drept a vi-l @nsu]i cu de-a sila. E p[cat greu! Vi s-a
f[g[duit altul. Slobod, pe mo]ia statului. #ntorce\i-v[ la casele
voastre ]i a]tepta\i-l! Numai pe cel ce #i p[ze]te poruncile, @l
ajut[ Dumnezeu! Dep[rta\i-v[ @n numele Lui din b[taia
pu]tilor! Nu m`nji\i glia cu s`nge! Amin!...
380
totdeauna alt prilej. Numai atunci s[ ai norocul a nimeri femeia cu
adev[rat menit[ \ie! #n\elege! Leap[d[-te de Mi\a!
-Ba! Zis[i! Doar odat[ cu via\a!
-Mai g`nde]te-te!
-N-am la ce! O iau de nevast[!
-Ei, atunci @ntoarcem foaia!
Se @ncr`ncen[ tot. Clipa de care se temuse, venise. Trebuia
s[ taie @n carne vie! Chiar @ntr-a lui @nsu]i!
-M[rinic[! Nu-\i pot @ng[dui s[ ne faci de ru]ine! Pe mine,
fra\ii - c[ ai destui, @nainte ]i dup[ tine - neamul @ntreg! Recunosc!
E]ti st[p`n pe soarta ta! Dac[ ai ales s[ ajungi un nimeni, un be\iu,
s[ te scufunzi @n mocirla puturo]eniei ]i s[r[ciei lucie @n care se
b[l[ce]te Dulghera]u, cu toat[ durerea, nu te pot @mpiedeca. Dar[,
atunci nu te mai recunosc de fiu! Te duci la [ia! R[m`i acolo pentru
totdeauna! }i bag[-\i bine @n cap ce @\i spui! Nu @ng[dui s[ p[tezi
numele nostru cunoscut, cinstit @n tot Doljul! Pentru faima lui bun[
trudir[ b`tu ]i taicu, io ]i frate-meu Ioni\[! Chiar feciorii no]tri, afar[
de tine! A]a c[, to\i ca unu, mor\i sau vii, nu te vom l[sa s[-l
n[cl[ie]ti tu printr-o @nso\ire ru]inoas[! De acu @nainte poate s[ te
cheme cum \i-o place, numai "Marincu" ba! Zi-\i Dulghera]u, de e]ti
a]a m`ndru de viitoru-\i socru!
-Nu e cu putin\[, taicule, s[ m[ izgone]ti!
M[rinic[ @ncepuse a d`rd`i, @nsp[im`ntat. Lovitura fusese
n[praznic[. S-a]teptase la @mpotriviri, mustr[ri, t[r[g[neli, dar la a]a
ceva, nu.
-Ce s[ m[ fac?
D[du s[-i s[rute m`na. St[ncun[ ]i-o trase smucit. #ncerc[
s[ se aga\e de el, trecut de lacrimi, @nverzit tot. Tat[-s[u f[cuse un
pas @nd[r[t.
-Cum s[ m[ gone]ti a]a, ca pe un c`ine?
-Tu m[ sile]ti. Io n-am @ncotro! R[spunderea a opt vie\i,
chiar nou[, cu cea ce st[ s[-mi vie @n cas[, m[ @mpinge @mpotriv[-\i.
Numai c`nd vei ajunge la r`ndu-\i tat[ a mul\i copii, m[ vei @n\elege!
Dac[ p-atunci vei mai p[stra prin aburii b[uturii f-o urm[ a sim\ului
demnit[\ii...
Albit la fa\[, cu inima chircit[, se @nstrun[ tot ca s[ nu-i
tremure glasul @nainte de a se rosti t[ios:
-Pleci, chiar acum! B[nuind n[oteala-\i cat`reasc[, rugai pe
Costanda s[-\i str`ng[ catrafusele, straiele, schimburile. Le b[g[
@ntr-un sac. E pus @n ]areta galben[! Asta e toat[ zestrea pe care o
duci la palatu socru-t[u. Stan are porunc[ s[ te duc[ p`n[ la
117
marginea satului, unde h[l[duie]te aleasa ta, Mi\a F[suianca! }i s[
iei aminte! S[ nu cuteza\i careva dintr-ai Dulghera]ului s[ mai c[lca\i
pe uli\a mea, c[ pui arga\ii pe voi!
#l urm[ri cum se @ndep[rteaz[, @mpleticit.
-C`nd ]i de ce @ncepu destr[marea? se @ntreb[ @nfiorat. Sim\i
c[ toat[ m`ndria lui c[ @nchegase un neam, bucuria de via\[ cu care
@ncepuse a se deprinde, dup[ ce str[b[tuse at`\ia ani pustii, se
scurg pic[tur[ cu pic[tur[ pe urmele fiului s[u mijlociu, golindu-i
sufletul.
-Marinic[ alungat! Costache ]i Sima r[zni\i, fiecare doar pe
seama lui. La frate-meu Ioni\[ feciori ]i ginere stau ciopor @n juru-i.
De aceea lucru le merge tot @nainte! Pe c`nd la mine?...
#n dezn[dejde, se r[suci spre reazemu-i din totdeauna.
-Doamne! P[rinte ceresc! Iart[-mi c`rtirea ! Dar[ nu
dep[rta]i de mine paharu acesta p`n[ nu-i sorbii otrava p`n[ la
drojdie! Se vede c[ m[ iube]ti cu adev[rat, ca pe un fiu, de m[ cerci
a]a!
Dup[ anii marilor @mpliniri, Independen\a ]i Regatul, ai
@ndestul[rii de ob]te, urmar[ cei ai vacilor slabe.
#n vara secetoas[ din 1887, pe cuprinsul |[rii dogoarea
nemiloas[ a soarelui secase apele, p[lise porumbul pe c`mp,
p`rjolise iarba. Ce mai sc[pase vipiei din livezi, gr[dini, vii, tocase
grindina. Iarna fusese uscat[, geroas[. La @nceputul lui 1.888
z[pada c[zuse pe sponci. Se topise timpuriu, neput`nd ast`mp[ra
setea p[m`ntului. Usc[ciunea lui se v[dise din capul lui F[urar.
#n c`mpia Doljului, sub necurmata ]fichiuire a v`ntului
"traist[ goal[" cum @i ziceau localnicii, brazdele albicite,
sf[r`micioase, cr[paser[ de un lat de palm[.
Pretutindeni \[ranii mai pu\in @nst[ri\i @]i ispr[viser[ bucatele
]i nutre\ul pentru vite. #ncepuser[ s[-]i v`nd[ dobitoacele mai pe
nimica. Pre\ul lor sc[zuse mereu @n oboare. De sus, de pe obcinele
scobor`toare dinspre Bucovina ]i p`n[ @n pragul Dun[rii se iscase
din sat @n sat ]i se @nte\ea acela]i vaier: "Ne pier copiii de foame! Ne
mor vitele!"
#ngrijorat, statul d[duse trei milioane de lei pentru cump[rare
de porumb. El fusese @ndreptat spre Moldova, unde lipsurile ]i
s[r[cia erau totdeauna cumplite. Ajunsese v[muit, @mpu\inat, la cei
afla\i cu adev[rat @n nevoie.
118
asupra f[g[duielilor unor loturi din mo]ia statului de la
Ciuperceni. Cred c[ vom izbuti a-i @ntoarce @n sat.
-Mira-m-a], domnule prim-procuror. Mira-m-a]!
Ilariu Marian trebui s[-]i @nghit[ nemul\umirea. Nu
putea st[rui mai mult. De]i era @ncredin\at c[ se risipea timp
pre\ios, ar[t`ndu-se unor infractori o vinovat[ sl[biciune.
#n\elegea @ns[ c[ oaspe\ii s[i trebuiau s[ se supun[ ordinelor
de la guvern, chiar dac[ @n sinea lor @i d[deau dreptate.
Ziua de 27 Februarie 1896 nu aduse nicio schimbare.
#ncuno]tiin\at, ministrul Stolojan ceru regionalei C.F.R.
Craiova s[-i preg[teasc[ un tren special p`n[ la Calafat. De
acolo urma s[ mearg[ cu tr[sura la Poiana Mare.
#nso\it de un @ntreg alai, @ncadrat de jandarmi c[l[ri,
ministrul Anastasie Stolojan f[cu fa\[ gloatei poienarilor.
Sute de ochi @l privir[ @nchiondorat. Fe\ele r[maser[
@mpietrite. Nimeni nu p[ru a se speria de acel uria] munte de
b[rbat. Nici de amenin\[rile rostite printre multele poticneli!
F[g[duielile loturilor de la Ciuperceni nu se lipir[ de s[teni nici
at`ta. #i r[spunser[ doar printr-o lung[, @nc[p[\`nat[ t[cere.
St`rnit, la o vreme, prim-procurorul Geblescu @i @ntreb[:
-Oameni buni! Ce ave\i de spus domnului ministru de
Interne al |[rii, care se osteni p`n[ acia, s[ v[ asculte p[sul?
Petcu Berceanu @naint[ agale. Era un \[ran v`rtos,
@ntunecat la chip. #]i scoase c[ciula peticit[ dar nu @]i plec[
cre]tetul c[runt!
-P[i, domnule ministru, noi vrem p[m`ntu [sta pe care
ne a]ezar[m. De altu nu avem trebuin\[. A]a c[ f[ce\i-ne
dreptate, dumneavoastr[! Ca s[ nu ne-o lu[m singuri!
Se trase tot bini]or @nd[r[t. Mul\imea se @nchise peste
el ca un zid ]i @ncremeni a]a.
Ajuns la tr[sur[, m`nios, Anastasie Stolojan se r[suci
c[tre procuror.
-Geblescule! Interveni\i! Mai @nt`i armata s[ trag[ @n
sus! Apoi, s[ intre @n ei! Jandarmii s[ opereze arest[ri! Potoli\i-
i, mama lor...
379
 -Din 1893, de c`nd lu[ fiin\[ "Partidul Social-Democrat
al muncitorilor din Rom`nia", propaganda s-a @nte\it ]i urm[rile
se v[d!
-#nfiin\ar[ cercuri socialiste nu numai la Craiova ]i
Turnu Severin, ci ]i @n toate comunele mari. }tiu sigur numai
de [l din Cetate! Dar se pare c[ sunt deja c`teva zeci numai
@n plasa noastr[. Ne lupt[m s[ le dib[cim! m[rturisi oarecum
f`st`cit Condeescu.
-Chiar de nu f[cur[ unul ]i la Poiana, de bun[ seam[
au trep[dat comuna destui agen\i provocatori. Le aduc ziare
socialiste! Ce s[ mai vorbim de bro]ura lui C. Mille, r[sp`ndit[
pe de-a r`ndul, ca morbul ciumei!
-Am confiscat puzderie! V-am trimes la Parchet,
domnule prim-procuror, nu numai h`r\oage, ci ]i destui
aresta\i. }i totu]i se @nmul\esc ca ciupercile dup[ ploaie. #i
descoperim greu! Primejdia e mare! #i @ndeamn[ Mille "s[
goneasc[ proprietarii a]a cum gonesc lupii c[l[torii! S[ le
apuce mo]iile, s[ le lucreze @n dev[lm[]ie, @mp[r\ind
productele @ntre ei". Cum s[ nu le ia min\ile nenoroci\ilor?
-#ntr-adev[r, avem destule astfel de corpuri delicte la
Procuratur[. }i nu ne mir[ ce se petrece. Pentru c[ motto-ul
publica\iilor socialiste este: "drepturile se cuceresc, se smulg,
nu se mai dau de bun[ voie".
-#mpotriva unor astfel de apostazii, se cere
@ntrebuin\at[ for\a. M[ uluie]te @ndemnul la "persuasiune" al
domnului ministru. Se vede bine c[ nu @i ]tie pe @ncro]na\ii de
poienari!
-Eu @l @n\eleg pe domnul Stolojan, @ncerc[ Geblescu a-
]i limpezi mai @nt`i pentru sine @ndemnul ministrului. Socotesc
c[ dumnealui nu face dec`t s[ t[lm[ceasc[ teama @ntregului
guvern, ca nu cumva s[ se reaprind[ v[lv[taia r[scoalelor din
'88! De aceea ne cere s[ @n[bu]im, s[ localiz[m flac[ra, chiar
acolo unde izbucne]te. Pa]nic, cu at`t mai bine!
Marian @ncepuse s[-]i piard[ r[bdarea.
-}-atunci, ce ve\i face la Poiana?
-M`ine le vom vorbi n[rozilor dinaintea frontului de
solda\i. Cuvintele noastre vor avea greutate. Vom reveni
378
#n Muntenia ]i Oltenia, socotite mai avute @n gr`ne, se
@ndemnar[ proprietarii ]i arenda]ii s[-]i ajute din prisosul lor
@nvoitorii.
Cum toate semnele vesteau tot un an agricol r[u, de spaima
foametei, cei mai mul\i dintre ace]tia socotir[ @n\elept s[-]i \in[
p[tulele z[vor@te. Murmurele celor fl[m`nzi deveniser[ strig[te.
Ciuda\ii or[]eni @nt`lni\i prin t`rguri se ar[tau binevoitori a le
@ncondeia jalbe, chiar pe degeaba. #n ele schimbau cuprinsul
cererilor de p`n[ atunci. De la porumb ]i nutre\, pretindeau acum
p[m`nt de munc[, u]ur[ri mari la dijm[ ]i ierb[rit. Mul\i dintre str[ini
plecau apoi cu h`rtiile, f[g[duind a le trimite ei. Dar n-ajungeau
niciodat[ la st[p`nire. Se ]optea @ns[ c[ a]teptarea r[spunsului le-
ar putea fi zadarnic[. Mai bine ]i mai sigur ar fi s[-]i ia singuri
pogoanele de la arenda]i ]i proprietari. S[ se ridice @n r[scoal[ f[r[
fric[, pentru c[ armata nu va trage @n ei.
O porunc[ a guvernului c[tre autorit[\ile locale de a controla
@mpropriet[rirea @nsur[\eilor fusese schimbat[ @ntr-un nou decret de
@mp[r\ire a p[m`ntului. R[sp`ndit[ cu rea credin\[ de unii a\`\[tori,
se @mpr[]tiase fulger[tor, lu`nd min\ile \[ranilor. Al\ii @i otr[veau cu
zvonul c[ Rusia va pune rege @n locul lui Carol I pe Alexandru A.
Cuza. Ca ]i p[rintele s[u, acesta le va da p[m`nt. Cu banii de la \ar
se cump[rase bucate. Ele fuseser[ dosite de liberali. Socotind c[
p`n[ la venirea lui Cuza mai era z[bav[, iar lipsurile nu-i mai
@ng[duiau, \[ranii t[b[r@r[ asupra primarilor s[ le dea ordinul
guvernului ]i porumbul.
#n diminea\a de 20 Martie, c`teva gloate de s[teni @narma\i
cu furci, topoare, suli\e puse @n capul ciomegelor, au @nconjurat
prim[ria t`rgului Urziceni. Tr[geau dup[ ei mahalagiii ]i liotele de
\igani dela marginea lui. Au pretins @n gura mare primarului ]i
ajutoarelor lui s[ le dea hot[r@rea venit[ de la guvern. A]a @i
sf[tuiser[ farmacistul ]i negustorul t`rgului, oameni de frunte ai
opozi\iei, du]mani de moarte ai guvernului liberal.
Slujba]ii statului n-au izbutit s[-i l[mureasc[. Ei nu
primiser[ niciun ordin privitor la p[m`nt sau porumb. Pentru c[ nu i-
au crezut, i-au zv`ntat @n b[t[i. P[trun]i @n prim[rie, au ars @nvoielile
agricole ]i condicile cu datorii.
#n]tiin\at de r[zmeri\[, prefectul jude\ului Ialomi\a,
Protopopescu, a sosit @n grab[. Speriat, @nghesuit de mul\imea
furioas[, a f[g[duit u]urarea @nvoielilor. Pentru a sc[pa de primejdie
]i a se @ntoarce teaf[r la C[l[ra]i, a dat dovad[ de ne@ng[duit[
119
sl[biciune. La pl`ngerea r[zvr[ti\ilor c[ nu au unde s[ are, f[r[ s[
cugete la urm[ri, i-a @ndemnat s[-]i bage plugurile unde vor putea.
Ca urmare, n[v[lind, ]i-au @mp[r\it mo]ia de 400 pogoane a
lui G. Haracopulos.
#ncerc`nd s[ li se @mpotriveasc[, acest arenda] grec a fost
omor@t. I-au ocupat apoi izlazul. Au pr[dat conacul. Au spart
magaziile, lu`nd tot gr`ul ]i porumbul afl[tor @n ele.
Capii zurbagiilor au trimes ol[cari, s[ ridice ]i satele
dinprejur.
Aidoma unei pietre aruncat[ @n ap[, cercurile r[scoalei s-au
tot r[sfr`nt, de la Urziceni l[\indu-se peste jude\ ]i mai departe.
Lumina t`rzie, tulbure a aceleia]i pustiitoare dimine\i
r[zbi printr-o fereastr[ a caselor lui Ioni\[ Marincu. Un fuior al ei
str[b[tu @nc[perea @n care fl[c[rau doar candela ]i o fe]til[. Juc[ un
timp pe chipul ca de cear[ al lui Sterie. Pleoapele cu gene lungi,
m[t[soase, p`lp`ir[ peste ochii deja @nce\o]a\i, ca ]i cum ar fi
a]teptat-o, ca s[-i @nchid[ pentru totdeauna.
#ngenunchiat[ l`ng[ patul lui, maic[-sa @i \inea @n m`na
dreapt[ lum`narea aprins[. Cu ceailalt[ se c[znea s[-i @ncopcieze
palmele moi, jilave, @n jurul ei.
Trupul @i amor\ise @n lungile ceasuri de c`nd @l veghia.
#n[untru-i o sf`]iau deopotriv[ neputin\a de a-l ajuta, suferin\a de a-l
pierde!
-Doamne, c`t e de frumos!
Cu toat[ mila, nu se @mpotrivise s[-l canoneasc[,
@mbr[c`ndu-l @n hainele lui cele mai bune. Credea c[ altfel l-ar fi
os`ndit s[ ajung[ pe lumea ceal[lat[ desf[l[urat, s[ se @nf[\i]eze
neor`nduit cuviincios dinaintea scaunului de judecat[ al Tat[lui
Ceresc. Doar leg[tura de m[tase azurie, cu care se fudulise la
s[rb[tori, @ncuviin\ase s[ nu i-o @noade la g`t. I-o l[saser[ slobod[
peste vest[, ca s[ r[sufle @n voie. Apoi @i alungase pe to\i din odaie.
Clipele din urm[ vroise s[ le @mp[rt[]easc[ doar cu ea.
#l privea cu nesa\. Fa\a prelung[ ]i tras[, cu nasul sub\iat,
g[vanele ochilor ad`ncite, bolta @nalt[ a frun\ii, str[luceau ciudat, ca
de o lumin[ izvor@t[ din[untru. O semuii cu cea a unui mucenic
t`n[r, v[zut de ea @ntr-o icoan[ veche.
Suferin\a aceluia, str[luminat[ parc[ de o @ntrev[zut[ fericire
cereasc[, i se @nchega nimb de aur pe cre]tet.
Cam a]a i se ar[tase ]i Sterie al ei, cu mult mai de vreme,
c`nd @]i @ndreptase ar[t[torul spre perete ]i sur`z`nd, @i spusese:
120
la cin[. Vor fi mai av`nd ]i al\i musafiri. Dar @mprejur[rile @l
@mboldeau.
R[sufl[ u]urat, v[z`ndu-i pe Marian ]i Geblescu
singuri. Ispr[viser[ de m`ncat, odat[ ce se aflau @n salon. #]i
fumau \ig[rile, t[if[suind dinaintea unor ce]ti de cafea.
C`nd intr[, Ilariu Marian s[ri ca un arc din fotoliu. #i ie]i
@nainte.
-Se @nt`mpl[ ceva r[u la Poiana, domnule sub-prefect?
-Nici vorb[, domnule Marian. Fi\i lini]tit! #mi cer
iert[ciune c[ v[ tulbur, dar am ceva de ar[tat domnului prim-
procuror. Iote! ]i flutur[ telegrama ministrului.
-Sunte\i binevenit! Lua\i loc! }ti\i, @mi s[rise inima de
team[ pentru socru-meu. #n ciuda rug[min\ilor noastre, se
@ntoarse la Poiana!
-Nu v[ face\i griji. #n comun[ e lini]te. Rebelii nu s-au
clintit din c`mp. Jandarmii, deja ajun]i, au ordin s[ p[zeasc[
prim[ria ]i conacul. A plecat @ntr-acolo ]i armata!
Le \inu tov[r[]ie la cafea ]i la c`te un pahar de lichior
fran\uzesc. R[st[lm[cir[ @n fel ]i chip telegrama ministrului ]i
@mprejurarea @n care se aflau.
Ilariu Marian depl`nse neinterven\ia @n for\[ a armatei.
-Numai a]a s-ar @nv[\a minte poienarii! Li s-ar reteza
pofta ca la orice nemul\umire s[ ias[ pe mo]ie, s[ amenin\e
proprietarii cu @mp[r\irea ei. Domnilor, asculta\i la mine, care @i
cunosc! Am fost ani de zile dasc[l @n mijlocul lor. Sunt ai
dracului de c[po]i. Din ce @n ce mai @nt[r`ta\i ]i mai @ndr[zne\i.
Cu vorb[ bun[, nu se vor urni din c`mp!
-Asta e dovad[ c[ sunt a\`\a\i. Are dreptate domnul
ministru!
-Primarele Dug[ie]escu nu e str[in de porneala lor.
Nici de agen\ii sociali]ti care, de bun[ seam[, au b`ntuit satul,
n[ucindu-l. N-am @nc[ dovezi sigure @n privin\a lui. Da cum @l
prinz cu ceva, @l dau afar[! se @nvolbur[ sub-prefectul.
-Trebuie @nlocuit! Nu e @n stare de nimic, pentru c[ e
@n\eles ]i cu unii ]i cu al\ii. Dar pricina tulbur[rii s[tenilor e mult
mai ad`nc[ ]i primejdioas[.
Geblescu urm[ a-]i dezv[lui nelini]tea.
377
se stabili @ntre guvern ]i autorit[\ile locale o comunicare
telefonic[ mult mai rapid[.
#I trebui c`teva ceasuri bune p`n[ ce, @mpreun[ cu
primarul ora]ului, avocatul }tefan Columbeanu, s[ g[seasc[
curierii ale]i din garda civil[ a ora]ului. I-au @mp[r\it @n dou[
grupe c[l[ri. Una a fost trimis[ la Poiana, pe l`ng[ prim[rie,
@ns[rcinat[ s[ aduc[ ori]ice veste @nsemnat[ despre mi]carea
rebelilor. Ceailalt[ a r[mas @n rezerv[ la Calafat.
Dup[ ce se v[zu sc[pat de aceast[ sarcin[, Con-
deescu @ncerc[ s[ ad`nceasc[ @n\elesul urm[toarelor cerin\e
ale ministrului de Interne, Anastasie Stolojan.
"Dorin\a cea mare a mea este s[ evit[m violen\a. E
bine s[ vad[ locuitorii c[ avem for\a necesar[ pentru a-i face
s[ intre @n legalitate, dar recurge\i mai mult la mijloace de
persuadare. S[ nu se uzeze for\a material[ dec`t @n urma
ordinului guvernului. C[uta\i, f[r[ a @nvr[jbi lucrurile, a v[
informa dac[ au fost instigatori, cine sunt, pentru ca s[-i d[m
@n judecat[, conform legii.
Stolojan"
Hot[r@ ca numaidec`t s[-l @n]tiin\eze pe comandantul
regimentului 31 Calafat de dorin\a ministrului. }tia c[ acesta,
dup[ ordinul primit, era gata s[ trimit[ la Poiana batalionul de
infanterie ]i escadronul de c[l[ra]i.
Se urc[ @n tr[sur[. Porni @n sus pe Calea Craiovei,
rebotezat[ dup[ R[zboiul de Independen\[ "I. C. Br[tianu".
Suii destul, p`n[ la marginea ora]ului, unde se construise
cazarma. Din fericire, colonelul se afla acolo, d`nd @nc[ ordine
ofi\erilor comandan\i ai celor dou[ unit[\i. Ajunsese la timp. Ca
urmare, colonelul Ignat ordon[ ca odat[ t[b[r@te pe mo]ia
Marincu, unit[\ile s[ ia pozi\ie la c`teva sute de metri de
\[rani. S[ nu se lase provocate. S[ a]tepte @n nemi]care noi
ordine.
Lini]tit @ntr-aceast[ privin\[, Condeescu o lu[ @nd[r[t.
Scobor@ pe aceia]i strad[ p`n[ la hotel Marincu, unde ]tia c[
tr[sese Geblescu. Dar nu-l g[si acolo. Afl[ c[ venise ]i-l luase
Ilariu Marian. Nu prea @i venea la @ndem`n[ s[ dea buzna @n
casa acestuia. Se @ntunecase de-a binelea, oamenii puteau fi
376
-Vezi...colo...muic[?
-Ce, m`nca-l-a]?
-Iote, ce gr[din[ plin[ de flori! #n mijlocul ei, @n v[luri azurii,
se afl[ chiar Maica Precesta! Parc[ @mi face semn...
Zguduit[, se @nchinase, rug`ndu-se din tot sufletul.
-Sf`nt[ Fecioar[! Tu @nsu\i mum[ @ndurerat[! Fie-|i mil[ de
copilul meu! Ia-l @n preajma Ta! C[ fu curat, ne@ntinat! Altfel nu i Te-ai
fi ar[tat!
}tia c[ cei plini de p[cate aveau vedenii de groaz[, se
speriau! Se chinuiau mult. Sterie nu se zb[tea. P[rea c[ nici nu mai
sufer[. Se afunda treptat, ca @ntr-un somn lin.
C`ndva, o tres[rire de sur`s @nfior[ iar[]i buzele lui palide.
R[suflarea u]oar[, din ce @n ce mai u]oar[, @i m`ng`ie ca o boare
obrazul aplecat deasupr[-i. Cutremurat[, i se p[ru c[ prin gura
@ntredeschis[ @i vede ie]ind sufletul, @n[l\`ndu-se ca un abur.
Topindu-se undeva, @n @ntunericul @nc[ nerisipit al od[ii. Ceva i se
smulse din m[runtaie. #i @njunghie carnea, despic`nd-o toat[,
s`nger`nd-o, ca atunci c`nd @l n[scuse.
Ar fi u]urat-o un \ip[t, un ropot de lacrimi. Durerea care @i
zdrobea pieptul, @i sugrumase g`tlejul, @i secase ochii.
Nu era @n stare dec`t s[ se roage, cu dezn[dejde, s[-i poat[
@nso\i zborul...
Dup[ o clip[ sau mai multe de r[pire, de plutire @n gol, se
reg[si tot pe du]umea, rezemat[ de trupul nemi]cat... #i cuprinse
m`inile @ntr-ale ei, le l[s[ s[ cad[ moi, @ncruci]`ndu-i-le peste piept.
#nfipse lum`narea @n sfe]nicul de pe m[su\a al[turat[. #i m`ng`ie
pleoapele. #nchiz`ndu-i-le de istov, tip[ri peste fiecare c`te un ban
de argint. #]i @mpreun[ degetele ]i @i @ns[il[ pe frunte Sf`nta Cruce,
a]a cum @l @nchinase toat[ copil[ria @nainte s[ adoarm[.
La o vreme, p[truns[ de r[ceala pe care o sim\ea
n[p[dindu-l, se @nfior[ toat[. Ad`nca senin[tate a chipului lui Sterie
@i fu de ne@ndurat. Ca ]i umbra de sur`s care @i @nghe\ase pe buzele
@ntredeschise. #ncerc[ @n van s[-i ridice falca.
#l mai sorbi odat[ cu privirea. #n\elese c[ nu-i mai st[tea @n
puteri dec`t s[-l @ncredin\eze cu totul milei Celui de Sus.
C[zni s[ se ridice. Era datoare s[-i cheme acum pe ceilal\i -
tat[l, fra\ii, pe care @i alungase dup[ ce-l g[tiser[, neput`ndu-i r[bda
al[turi de cr`ncena ei durere.
Vl[guit[, @n]ir[ pas dup[ pas. Drumul p`n[ la u]e i se p[ru
nesf`r]it de lung.
121
 }tiuse de c`nd @i citise zodia ]i @i turnase @nt`iul plumb, @ntr-o
noapte de Boboteaz[, c[ firul vie\ii celui al patrulea fecior nu va fi
lung. Dar nu se a]teptase s[ nu-i fie @ng[duit s[ se @nfrupte din
niciuna din bucuriile ei.
Sterie abia pornise pe 18 ani. Oftica @l lovise ca un tr[znet.
#n c`teva luni, se topise cu totul. #l c[utaser[ cu doctori, leacuri
b[be]ti, desc`ntece. Ea postise, ajunase, d[duse acatiste ]i slujbe.
Nimic nu-l ajutase.
-B[iatu muic[i, [l bun ]i frumos!
Se @n[l\ase bine, ca un puiandru de plop, deasupra celor trei
fra\i mai v`rstnici. Singura lui cutezan\[! Poate, afar[ de aceea c[
fusese ]i cel mai chipe] dintre ei.
Ochii mari, privirea umed[, r[scolitor de blajin[, luminau o
fa\[ cu tr[s[turi aproape feciorelnice. Doar must[cioara care i se
@nde]ise vestea un mugur de b[rb[\ie.
-#l pierdui, am[r@ta de mine! #l pierdui, m`ndria ]i bucuria
muic[i! g`lg`ii durerea @n ea, @nec`nd-o.
#nsf`r]it, ajunse la clan\[. O ap[s[. Smuci u]a. Se ivi @n
prag, icoan[ mut[ a dezn[dejdii. #i ocoli cu privirea r[t[cit[ pe cei
aduna\i @n odaie. Amor\i\i p`n[ atunci de cumplita a]teptare,
tres[rir[, @n\eleg`nd.
Cea dint`i zv`cni c[tre ea Mari\a, hohotind de pl`ns.
Marincana @]i cuprinse @n bra\e mezina, z[ticnind-o acolo, @n
prag. Luptase mereu s[ o \in[ departe de bolnav. Din grije. C[ci la
14 ani era pl[p`nd[, ligav[, ca o floare crescut[ la umbr[. Nu
izbutise totdeauna. Cei doi copii ai ei de pe urm[ erau lipi\i unul de
altul, s[l[]luiau @ntr-un suflet ]i o @n\elegere. Sufereau c`nd erau
desp[r\i\i, parc[ ar fi fost gemeni. Pu\inii ani dintre ei, cei mul\i care @i
desp[r\eau de fra\ii mai v`rstnici, @i legaser[. Fuseser[ tovar[]i de
jocurile copil[riei ]i tainele tinere\ii @mbobocite. "Nenicu" o @nv[\ase
pe Mari\a slovele. #i ]optise basme ]i poezii. Era @ntruchiparea visului
ei de b[iat.
|in`nd-o str`ns la piept, se d[du @n l[turi ca s[ intre @n odaie
Ioni\[ Marincu.
Prefir`ndu-]i m[t[niile printre degete, odat[ cu de]irarea
g`ndurilor, fa\a supt[ ]i p[m`ntie a b[rbatului ei i s-ar[tase r[v[]it[
de o ad`nc[ nedumerire.
-Cum de c[zu asupr[-mi nenorocirea asta? nu contenea s[
se @ntrebe. P`n[ acu, afacerile - luai de cur`nd de unul singur ]i
arenda Desei - neamul, toate @mi merser[ abizuit. Cu ce @\i gre]ii,
Doamne, de m[ pedepsi]i lu`ndu-mi-l pe Sterie?
122
loc pe c`mp, ceru socoteal[ primarului care nu se \inuse de
vorb[.
Dug[ie]escu r[spunse @n doi peri.
-Dac[ dumneavoastr[, cu puterea ce ave\i ]i cu
f[g[duielile ce le f[cur[\i, nu izbutir[\i s[-i clinti\i, cum s[ fi
ascultat []tia de mine? }tiu prea bine c[ n-am cum le
@mbun[t[\i soarta! C[ m[ lupt cu acelea]i amaruri ca ]i ei pe
mo]ia lui Ioni\[ Marincu! De ce le vorbeam, se @nfierb`ntau!
Dac[ puneau m`na pe mine ]i m[ chelf[neau? A]a c[ nu m[
mai bag! De fric[, nici nu mai ies din prim[rie!
Prim-procurorul ]i sub-prefectul schimbar[ o privire
@ntre ei, fulgera\i de acela]i g`nd.
-Dac[ primarele era @n\eles cu r[scula\ii?
#ncercar[ apoi iar[]i s[-i hot[rasc[ pe s[teni a se
@ntoarce la casele lor. V[z`nd c[ nu-i pot zdruncina din
hot[r@rea luat[, se @ntoarser[ dezam[gi\i la Calafat.
Ajuns, sub-prefectul M. Condeescu a telegrafiat
prefectului la Craiova. L-a @n]tiin\at c[ poienarii nu s-au retras,
iar dup[ c`te spun, o vor face numai dac[ li se va da p[m`nt
roditor, care s[ le @ng[duie un trai omenesc. De asemenea, c[
nu se poate aplica - cum i se ceruse - articolul 35 din legea
administrativ[, deoarece la Poiana s-a s[v`r]it "o @nc[lcare
de posesiune prin rebeliune".
La sf`r]it a ad[ugat:
"Din faptul c[ se @mpotrivesc, rezult[ c[ sunt instiga\i ]i
@ndemna\i a sta cu car[le lor unde s-au a]ezat. Am indicii c[
primarul nu este str[in de mi]carea lor. Tot ca domnul prim-
procuror, sunt de p[rere a interveni cu armata. Mai ales c[ la
Galicea Mare ]i Desa, spiritele sunt agitate, dup[ informa\iile
ce avem, vroind a se manifesta @ntocmai ca cei de la Poiana.
Sub-prefect, M. Condeescu"
26 Februarie 1896 - Prezentat[ la Calafat.
Duc`ndu-se de la telegraf la sub-prefectur[, g[si
a]tept`ndu-l pe birou, venit @n lipsa lui, un ordin personal al
ministrului de Interne, retrimes de prefectura Craiovei.
I se cerea @n primul r`nd s[ organizeze f[r[ @nt`rziere
un serviciu de ]tafete, @ntre Poiana Mare ]i Calafat, pentru a
375
 -Io-s Ioana lui |ene, boierule! Ia pofte]te ]i uit[-te la
fa\a mea!
Fiecare obraz era br[zdat de v`rste vinete, cu
marginile @ncre\ite.
-Iote, [sta e traiul nostru! Io muncesc coco]at[, cu
copilu @n c`rc[. P[r`ndu-i-se vechilului c[ am sc[pat o ghijur[
pe jos, m-a croit cu biciul peste ochi. Bogdaproste c[ n-a dat
@n spinare, peste [l mic!
Geblescu nu se putea l[uda cu o inim[ prea sim\itoare.
Meseria nu i-ar fi @ng[duit-o. Dar cruzimea cu care fusese
slu\it[ femeia aceea t`n[r[, @l revolt[.
B[g[ m`na @n buzunar. #i arunc[ c`\iva crei\ari.
Urcat @n tr[sur[, zise sub-prefectului:
-}i ne mai mir[m c[ se r[scoal[!...Oameni sunt, nu
vite!
#ntors la Calafat, procurorul Geblescu se opri la
telegraf. #n]tiin\[ prefectul Doljului de ceeace g[sise la Poiana.
Locuitorii comunei erau lini]ti\i. Cele c`teva sute ie]ite pe
c`mp, asemenea. Aveau doar vreo 70 de car[. Nu era
adev[rat c[ stricaser[ locuri muncite. Se a]ezaser[ pe o
miri]te nu mai mare de 10 pogoane. Nu f[cuser[ co]eri.
Cereau schimbarea nisipurilor cu locurile bune de munc[ ce
ocupaser[ acum. Nu s-au l[sat @ntor]i @n sat. Primarul a
f[g[duit dar nu a izbutit a-i face s[ intre @napoi @n casele lor.
La sf`r]itul telegramei socoti trebuincios s[ adauge:
"#n cazul c[ m`ine nu se vor @napoia @n comun[, v[ rog
interveni\i la Corpul de Armat[ a da ordin colonelului de aici s[
fie gata a interveni, pentru a reprima imediat faptul ]i a
restabili ordinea.
Prim-procuror Geblescu
25 Februarie 1896 Prezentat[ la Calafat".
A doua zi diminea\a, 26 Februarie 1896, Geblescu
porni iar[]i la Poiana Mare, @nso\it de sub-prefect ]i
comandantul jandarmilor. #ntruc`t s[tenii se aflau pe acela]i
374
Oncic[, ajuns aproape p[trat, neras, buim[cit, c[lca greoi
dup[ tat[-s[u, gata s[-l sprijoane. #l v[zuse cl[tin`ndu-se pe
picioare. Era singur. Lisaveta, care @i n[scuse un b[iat -Eraclie
p[]ise @n al doilea an - r[m[sese iar[]i grea. De la c[derea la pat a
lui Sterie, soacr[-sa nu o mai @ng[duise s[ p[r[seasc[ laturea de
cas[ pe care le-o h[r[zise.
Fane Marincu, c[ruia v`rsta - s[rise de 30 de ani -
mul\umirea unei vie\i pline de spor, @i @mpliniser[ fa\a ]i trupul,
f[c`ndu-l mai ar[tos, r[mase lipit de scaun. #]i ducea mereu la nas
batista @nmuiat[ @n odicolon-ul din sticlu\a \inut[ @n buzunarul
surtucului. La r[stimpuri @]i ]tergea cu ea ]i m`inile. #l b`ntuia
spaima molipsirii. Mai cu seam[ c[ @nt`iul lui copil, o feti\[, Olga,
murise la c`teva luni de la na]tere. Doctorii @i b[nuiser[ o aprindere
a pl[m`nilor datorat[ ofticei. Apucaser[ s[ o boteze. Era bucuros c[
izbutise, pentru c[ Marincana @i spusese c[ un copil trebuie cre]tinat
"ca s[ fie". Adic[ s[-]i @nsemne trecerea prin lume ]i prin neam.
Altfel, nici nu era @ngropat @n cimitir, ci la r[d[cina unui copac din
curte. Nu-l slujea preotul. Nu-l jeleau rudele. Era ca ]i cum n-ar fi
fost!
Crezuse atunci c[ Mi\a @]i va pierde min\ile. Dar @i ajutase
Dumnezeu ]i r[m[sese cur`nd iar @ns[rcinat[.
A doua lor feti\[, Marioara, avea aproape un an ]i @i
@nm[nunchiase @ntr-aceia]i duioas[ bucurie. O p[zeau ca pe ochii
din cap.
#l durea moartea at`t de timpurie a fratelui s[u. Cu Sterie,
b[iat frumos ]i plin de har, pierea o mare n[dejde a neamului lui
Ioni\[ Marincu. Cu at`t mai v`rtos trebuia s[ se p[zeasc[ pe sine.
S[ apere cele dou[ fiin\e nevinovate de la Calafat.
Nici St[ncun[ Marincu nu se clinti din loc. Socotea c[
aceast[ clip[ a lacrimilor desp[r\irii se cuvenea mai @nt`i tat[lui ]i
fra\ilor, celor de acela]i s`nge. F[ptura lui uria]e ]i luminoas[
r[sp`ndea ca totdeauna @n jur o lini]te @ntrem[toare. Cine ar fi putut
b[nui cum i se sf`]ia inima de mil[ ]i durere? Cu ]ase luni @n urm[ @l
@ngropase pe Fanache, cel de-al doilea feciora] d[ruit de Costanda.
-De unde oftica la [l am[r@t de copil? se @ntreba de atunci.
De-ar fi fost al Opriei, a] mai fi @n\eles. Dar s-a n[scut din p[rin\i tari
ca piatra!
#ncepuse s[-l @ncerce ]i alte temeri tot judec`nd nenorocirea
ce @l lovise ]i pe frate-s[u Ioni\[.
-Furisita asta de boal[ @ncepu a smulge din trunchiul
neamului Marincu ml[di\ele cele mai fragede. #ntr-un an, trei! Olga lui
123
Fane ]i a bietei Mi\ulica, Fanache al meu ]i acum Sterie. }i ne
\inur[m de noroco]i! Se r[suci oare soarta @mpotriv[-ne? Cu astfel
de jertfe ne face s[ pl[tim starea ]i numele bun la care ne ridicar[m,
prin grea os`rdie?
Al[turea, fecioru-s[u Sima Marincu se petrecuse tot de jalea
pierderii acelui v[r bun, iubit ca un frate mai t`n[r.
D`nd cu ochii de ei doi, Marincana fu mul\umit[, ca
niciodat[, c[ @]i vede cumnatul. Avea acum pe cine se bizui.
St[ncun[, ajutat de Sima ]i Oncic[, va fi @n stare s[ spele pe Sterie.
O vor face temeinic, @n t[cere, precum cerea datina. Altfel, pe lumea
ceal[lalt[, vor fi os`ndi\i s[-i bea l[turile. #l vor g[ti apoi @n hainele
noi, care i se preg[tise anume. Schimb[ c`teva vorbe cu ei. Le puse
pe r`nd, @n palma unuia verigheta sub\ire de aur, ca s[ i-o treac[ @n
inelar, c`nd @i vor @ncruci]a m`inile pe piept. Celuilalt, floarea de
l[m`i\[ cu ciucure de beteal[, ce trebuia s[ i-o prind[ de redingot[,
spre a-i des[v`r]i g[teala de ginere. Nu uit[ nici b[ncu\a de argint
g[urit[, @n]irat[ pe un fir de arnici ro]u, ca s[-i fie legat[ de degetul
mic al m`inii drepte.
Apoi, \in`nd de m`n[ pe Mari\a mai ogoit[, ie]i @n tind[. #]i
f[cu str[jnicie s[ nu se mai g`ndeasc[ la Sterie, c[ @l pierduse
pentru ve]nicie, ci numai la datoria din urm[ ce avea de @mplinit
pentru el. A]a c[ @]i slobozi cu glasu-i aspru poruncile.
#ndemnate, c`teva slugi alergar[ la f`nt`n[ s[ care ap[ ]i s-
o pun[ la @nc[lzit. Altele s[ aduc[ din pod copaia nou[ pentru scalda
mortului. Un vechil fu trimis s[ adune din sat doi fl[c[i, din cei cu
care d[n[cise Sterie. S[-i porneasc[ dup[ un brad. Acesta,
@mpodobit cu marame, flori de l[m`i\[, beteal[ ]i inele, va @nso\i nu
alaiul de nunt[ al fiului ei, cum n[d[jduise ca orice mam[, ci convoiul
lui de @nmorm`ntare. Ceru s[ fie lucrat[ o p[pu]e mare, @mbr[cat[
mireas[, ca s[-i \ie tov[r[]ie @n morm`nt. D[du de veste tarafurilor
de l[utari din Poiana, care @l vor @nso\i zic`ndu-i numai c`ntece de
nunt[. C[ci datinile @nmorm`nt[rii la un fl[c[u se @mpleteau cu cele
ale nun\ii lui, de care nu avusese parte, r[m`n`nd ne@mplinit ca om.
#ns[rcin[ c`teva fine s[ fac[ pomne\ii, batiste cu un ban
@nodat @ntr-un col\ ]i legate de lum`n[ri. Se cerea s[ fie multe, ca s[
ajung[ pentru to\i cei veni\i la pogribanie. Altele s[ @njghebeze din
cr[ci verzi ]i s[ @mpodobeasc[ "pomi]orii vie\ii" care vor str[jui masa
de poman[. R`nduii ca cele mai de @ncredere ]i femei de v`rst[,
deci curate, s[ spele @n nou[ ape, gr`ul pentru coliv[. Porunci s[ se
@ncing[ bine \[stul ]i s[ se @nceap[ fr[m`ntatul colacilor. Pentru
bucatele ce trebuiau g[tite ]i @mp[r\ite din bel]ug tuturor s[racilor din
124
-Huoo, m[! url[ la ei, @ncerc`nd s[-i acopere, sub-
prefectul Condeescu. T[ce\i! Face\i lini]te! Asculta\i ce are de
zis domnul procuror!
C`nd se potolir[, amu\i\i, dar mi]c`ndu-se de pe un
picior pe altul, foindu-se, tulbura\i, Geblescu gl[sui:
-Oameni buni! #n\elesei n[cazul vostru. Eu v[ rog s[
intra\i @n sat, s[ v[ @ntoarce\i la casele voastre! V[ f[g[duiesc
s[ st[rui la Parlament s[ vi se dea p[m`nt pe mo]ia statului.
La Ciuperceni - o palm[ de loc de aici. Asta pe care v[
a]ezar[\i este proprietate privat[. E a domnului Ioni\[ Marincu.
N-o pute\i cere ]i n-ave\i drept s[ o lua\i cu sila! C[lca\i legea
]i ve\i fi aspru pedepsi\i! Fi\i oameni de @n\eles!
-Ce s[ c[t[m noi la Ciuperceni? url[ mul\imea.
-Acia, la Marincu, @n Poiana vrem! P[m`ntul de-l
muncim din mo]i-str[mo]i! se @nvolburar[ cu to\ii
-Asculta\i de vorb[ bun[! strig[ comandantul de
jandarmi, f[c`ndu-se crunt @nspre ei. Intra\i @n sat!
-Oameni buni! gl[sui popa Ion Petrescu. Odat[ ce
domnul procuror v[ f[g[dui s[ pun[ vorb[ bun[ pentru voi, s[
v[ dea p[m`nt de unde se poate, @n\elege\i! Supune\i-v[ ca
buni cre]tini! }i Dumnezeu v[ va ajuta! Haida\i! S[ ne
@ntoarcem cu to\ii @n sat!...
-S[ ne mai g`ndim! S[ mai vedem! strigar[ unii.
-Nu ne clintim d-acia! strigar[ cei mai mul\i.
Comandantul de jandarmi se o\[r@ asupr[-le.
-Auzi\i m[! Dac[ nu intra\i @n sat p`n[ m`ine, e de r[u!
#ntoarcem foaia! V[ scoatem cu for\a!
-Huo! Huo! @l huidui mul\imea.
Plec`nd, Geblescu se @ntoarse c[tre primar.
-Ce-i facem cu oamenii dumitale?
-A]tept[m p`n[ m`ine, domnul procuror. Mai trec io pe
la ei cu p[rintele Ioan. P`n[ la urm[ @i d[m noi pe cale!
F[cur[ c`\iva pa]i spre tr[suri.
O zv`rlug[ de muiere ie]i @naintea procurorului. Era
t`n[r[, sl[b[noag[, descul\[ ]i aproape despuiat[. #n spinare,
@ntr-o strai\[, era legat un prunc.
373
 #n acest timp, prim-procurorul ajunsese la Poiana
Mare. #nso\it de Ni\[ Dug[ie]escu, primarul comunei, sub-
prefectul pl[]ii C`mpu, M. Condeescu, de comandantul
jandarmilor ]i preotul Ion Petrescu, ie]ise @n c`mp, la locul
unde t[b[r@ser[ poienarii.
#n dosul liniei de car[, se afla o mi]un[ de oameni.
-Ie]i\i m[, la fa\[, de-acolo, s[ vorbim cu domnul
procuror! strig[ primarul Dug[ie]escu.
V[z`nd c[ nu se clintesc, urm[:
-Haida\i m[! N-o\i fi clo\e, s[ v[ teme\i c[ vi se r[ce]te
cuibaru!
#ncet, ne@ncrez[tori, se @nv[luir[ um[r la um[r, o gloat[
de b[rba\i @ncrunta\i, mu\i, vine\i\i la fa\[ de m`nie.
V[z`ndu-i ne@narma\i, Geblescu @naint[ c`\iva pa]i
@nspre ei.
-Bun[ ziua, oameni buni! Io sunt prim-procurorul
Geblescu de la Craiova! Haida\i! Veni\i mai aproape!
Str`nge\i-v[ @n jurul nostru! S[ schimb[m o vorb[!
-S[ tr[ie]ti, boierule! ziser[ cu jum[tate de gur[ doar o
parte din ei. Dar r[maser[ tot locului, f[r[ a-]i scoate c[ciulile.
-Haida, @ndr[zni\i! Apropia\i-v[! C[ venir[m s[ afl[m ce
v-a scos afar[ din case, @n toiul iernii!
#ncepur[ s[ \ipe, care de care.
-Nu a]a! Nu to\i odat[! M[ asurzi\i ]i nu pricep nimica!
Ca s[ ne @n\elegem, s[ vorbeasc[ doar unu! Care vre\i voi!
Murmurar[ o toan[ @ntre ei apoi @l ghiontir[ @nainte pe
Ion Pl[vi\u.
Acesta se descoperi ]i zise ab[tut:
-Str[murari\a nevoilor ne alung[! C[ dup[ n[sipurile ce
ni s-au dat de munc[, nu ne putem ar`ni nici pe noi, nici pe
vite!
-Vrem @n locul n[sipurilor, p[m`ntul [sta rodnic, pe
care ne a]ezar[m! @mplinir[ al\ii.
-Nu plec[m de-acia nici mor\i!
-Face\i-ne dreptate ]i nou[, obijdui\ii! Nu \ine\i partea
numai lupilor de boieri!
H[rm[laia de glasuri se @nte\ea din ce @n ce.
372
sat, hot[r@ ca r`nda]ii s[ @njunghie doi porci mari, trei gro]tei, un
vi\el, miei ]i sumedenie de or[t[nii.
-Maic[ Precest[! se rug[ Marincana sim\ind c[ sl[be]te din
puteri, ajut[-m[! |ine-mi mintea @ntreag[! S[ nu pierz nimic din
vedere! C[ n-am pe cine m[ bizuii, am[r@ta de mine!
Pe @noptat, se strecurar[ unul c`te unul @n co]arul lui Staicu
Berceanu din Poiana Mare. Gazda at`rnase un felinar aprins de o
grind[ a podinei pentru f`n, a]tept`ndu-i. C`nd se ivir[, ]ont`c[ii,
@nt`mpin`ndu-i pe fiecare.
-Bre! Bre Staicule! Mai deretecat acia la tine, ca @ntr-un salon
boieresc, m[!
Mo] Stan Lungu, sprijinit cu am`ndou[ m`inile pe coc`rla
c`rjei, privea uimit @n jur.
-P[i cum! M[turai s[r[cia cu t`rnu! Ia c[ta\i sus, la pod!
Numai pulbere de notre\ r[mas[! N-ai ce aduna nici cu lopata! Ce
s[-i mai fi dat bietei vaci? Dec`t s-o v[z umfl`nd coada acia, o t`r@i
de funie p`n[ la t`rg!
-Bine c[ afla]i mu]terii! Cu c`t o d[du]i?
Ion al Lupului fusese tovar[]ul lui de cazne ]i temni\[ dup[
r[scoala poienarilor din 1866. Se alesese ]i el cu o m`n[ secat[!
-Mai pe nimic, frate-meu! Luai pe ea de-ale gurii, nici pentru
o s[pt[m`n[!
-M[! se @mpiepto][ Anghel Ursu, acia voi sunte\i numai trei.
Tu, muierea ]i nepotu de \i-l trimeas[ ajutor fiu-t[u de la Sm`rdan.
Dar[ noi? Opt linguri @n strachin[, la fiece mas[. V`ndui perechea de
boi pe ce ap[ nu cur[! }i r[m[s[r[m tot lihni\i!
Invalid de r[zboi din '77, cu m`na dreapt[ goal[, @ndoit[ @n
sub\ioar[, @]i aninase de pieptul cojocului petecit "Virtutea Militar[" ]i
"Crucea Trecerii Dun[rii". A]a f[cuser[ ]i fo]tii lui camarazi din
Regimentul 1 Doroban\i, Anghel Mirea, Petre Stancu, Florea Leanc[
]i mul\i al\ii. To\i @]i ag[\aser[ acum decora\iile, obi]nuit \inute la
icoane.
-M[, ai dracului! {]tia se vorbir[ @ntre ei!
Berceanu z`mbi, ar[t`ndu-]i doi din\i g[lbeji\i, singurii pe
care @i mai avea @n gur[.
-}i-or fi zis c[ astfel vor avea cuv`nt mai greu @n fa\a
m`njilor [stora, care parc[ m`ncar[ j[ratec!
#]i trecu ochii de la ceata tinerilor doroban\i cu schimbul, to\i
plini de ar\ag, la b[tr`nii satului. Afar[ de mo] Lungu, veniser[
Vasile Opri], Gheorghe B[ld[ran, Iovan Stoica, to\i de-un leat.
125
 -}i-au cam luat-o @n cap dumnealor. Nu mai dau cinstirea
cuvenit[ [lor de v`rst[! se sc`rbi el.
-Ap[i, chiar a]a, neic[ Anghele! La to\i ne chir[ie copiii de
foame!
-Jeluiesc muierile c[ nu li se mai g[se]te de niciunele, s[ le
umple bur\ile! @nt[ri Marin Dragnea.
-Ce facem noi, fra\ilor? s[ri ]i sergentul Coli\[. Ne l[s[m s[
pierim a]a, ca dobitoacele? Hai?
-P[i, s[ mai scriem jalbe! chihoti Manea. N-auzir[\i? Ajunse
s[ ne bubuie @n cap de 5-6 ori pe zi doba primarelui. Popa Ion ]i
dasc[lu ]colii ne @mpuiar[ urechile. Cic[ numai prin cereri pa]nice ]i
cuviincioase s[ le cer]im arenda]ilor porumb ]i pogoane!
-Ap[i, j[lbari s[ le @ncondeieze, g[se]ti acu pe toate
drumurile. Nu v[zur[\i? #n t`rg te trag de m`nec[! Arz[-le-ar focu de
jalbe! C`te f[cur[m, n-adus[r[ baremi o litr[ de p[m`nt!
-P[m`nt! oft[ plin de n[duf Radu }eicarului. Ni-l f[g[duir[
pe front @n Bulgaria. Inima\i, b[tur[m pe turc, de-l stur@r[m. Pe
s`ngele ]i mor\ii no]trii c`]tigar[ boierii Neat`rnarea ]i Regatul!
A]tept[m de 10 ani s[-]i \ie cuv`ntul! }i-l c[lcar[ cu da-dracu! P[i,
drept e ca taman noi s[ murim de foame? Gata! Ni se f`r]i r[bdarea!
-Drept zis[]i, neic[ Radule! Ajunge! se r[\oi St[noiu. Nu se
mai poate!
-#mi spus[ mie, @n t`rg la Calafat, un domni]or, c[ veni ordin
de la govern s[ ne dea porumb de hran[ ]i niscaiva pogoane! Cic[,
furisitul de primar liberal ar fi pitulat h`rtia de noi!
-Io, tot acolo, aflai alta! Porumbul l-ar fi cump[rat Cuza, cu
bani de la \arul Rusiei! zis[ Datcu Doroban\u.
-A ba tic[, @\i r`zi de noi? @l mustr[ Berceanu. Cum s[-l fi luat
[la? Muri de fo 15 ani! Dumnezeu s[-l odihneasc[ pe Domnul
nostru, al \[ranilor!
-Nu r[posatu Vod[, neic[ Stane! Fiu-s[u, Alexandru! Strinul
citea o scrisoare dela el. Spunea c[ va s[ vie Domn, @n locul lui
Carol, cu sprijinul Rosiei! }i ne va procopsi cu p[m`nt ca ]i tat-s[u!
-De, m[! S[ nu fie ]-astea niscaiva vorbe @n v`nt! se @ndoi
Berceanu.
-Mai ]tii? Io zis[i doar ce auzii! Drept e c[ [la vorbea
st`lcit rom`ne]te. In portul lui de cazac, se @nf[lo]a ca trimis al
\arului. Iar[ scrisoarea lui Cuza o ar[ta pe de-a r`nd.
-M[! se @mboboti Ducea. P`n[ la [lea de le b[s-mi\i voi,
cr[p[m dracului de foame. Mai cu n[dejde ne-ar fi, cum ziceau al\ii
126
asta din urm[ a veacului. Foamea de p[m`nt nu le-o vom
potoli dec`t astup`ndu-le gura cu el! La c`\i mai mul\i rebeli]ti!
#]i aprinse o \igar[. Dup[ 2-3 fumuri se mai lini]ti. Se
a]ez[ la birou. Hot[r@ s[-]i pun[ asupr[-i rezolu\ia. Nu-i f[cea
trebuin\[ o cercetare @nainte. Avea toat[ @ncrederea @n
seriozitatea lui Marian. A]a c[ lu[ h`rtia ]i scrise ap[sat pe
col\ul ei:
"Se va da ordin telegrafic domnului sub-prefect
respectiv a se transporta @n comuna Poiana Mare ]i a lua
m[suri conform articolului 35 din legea administrativ[ ]i
articolului 37 al regulamentului de aplica\ie al acestei legi".
Semn[ ap[sat
"Plessia"
Scutur[ clopo\elul, sun`ndu-]i secretarul. #i ceru s[
trimeat[ numaidec`t telegrama ]i s[ se @ntoarc[. #ntre timp se
apuc[ s[ @ntocmeasc[ alta pentru ministrul de Interne, A.
Stolojan, vestindu-i izbucnirea rebeliunii pe mo]ia lui Ioni\[
Marincu din Poiana Mare.
Dintr-acel ceas, telegraful @ncepu s[ zb`rn`ie necurmat
@ntre Bucure]ti, Craiova ]i Calafat.
A doua zi, 24 Februarie 1896, ministrul de Interne
r[spunse tot telegrafic prefectului de Dolj:
"Cere\i de urgen\[ comandamentului de jandarmi de a
concentra jandarmii @n localit[\ile ce ve\i crede mai potrivite cu
@mprejur[rile. Iar m`ine diminea\[ (25 Februarie), dup[ ce voi
lua @n\elegere cu primul ministru, ministrul de Justi\ie ]i
ministrul de R[zboi, v[ voi da instruc\iuni am[nun\ite cum s[
urma\i. Dar fi\i gata, dac[ @mprejur[rile o vor reclama, s[
porni\i @n]iv[ la fa\a locului.
Stolojan".
Primind ordinul, autorit[\ile jude\ene au hot[r@t
trimiterea la Calafat, unde se afla un batalion de infanterie ]i
un escadron de c[l[ra]i, ]i a jandarmilor rurali din B[ile]ti. Au
vestit de asemenea comandan\ii acelor unit[\i s[ fie preg[ti\i
de interven\ie.
371
 "Aceste acte atentatoare la via\a ]i averea noastr[
constituie o adev[rat[ rebeliune, care poate avea urm[rile
cele mai grave, dac[ nu s-ar aviza m[suri energice pentru
stingerea ei.
V[ rug[m s[ @n\elege\i, domnule prefect, c[ acei
locuitori, ca s[ uite cele mai elementare no\iuni de justi\ie, spre
a ajunge la acest vandalism, trebuie s[ fie agita\i de agen\i
provocatori care speculeaz[ asupra necuno]tiin\ei lor.
Prin urmare, am onoarea a v[ ruga s[ binevoi\i a v[
transporta @nsu]i Dvs. @n localitate @mpreun[ cu domnul
procuror ]i judec[tor de instruc\ie, c[ci vom reclama ]i
Parchetului, spre a lua m[suri energice pentru stingerea
rebeliunii ]i a fi asigura\i cu via\a ]i averea noastr[, binevoind
a cunoa]te c[ nici noi nu mai avem curajul a ne duce la
proprietatea noastr[.
Primi\i v[ rog, domnule prefect, @ncredin\area stimei ce
v[ port.
Ilariu Marian.
22 Februarie 1896"
Trimise scrisoarea la Prefectur[ printr-un om de
@ncredere, cer`ndu-i s[ nu o lase din m`n[ p`n[ nu o d[ chiar
prefectului. Apoi lu[ o birje ]i plec[ la Parchet.
Se @n\elese cu prim-procurorul Geblescu s[ porneasc[
@mpreun[ a doua zi diminea\a, 24 Februarie.
Telegrafie ]i lui Ioni\[ Marincu la casele sale din
Calafat. Ar[t`ndu-i cele @ntreprinse, @i cerea s[-l a]tepte o
tr[sur[ la gar[, pentru ca prim-procurorul s[ ajung[ la Poiana
Mare spre a cerceta pricina.
I. G. Plessia, dup[ ce reciti de dou[ ori scrisoarea, o
arunc[ pe birou oft`nd.
-Iar[]i r[scoale! Dumnezeul ]i Pa]tele lor de \[rani!
#ncepu s[ se v`nture prin odaie.
-Baremi afurisi\ii de poienari ajunser[ de pomin[! De la
pa]opt @ncoace, au umplut cu zurbalele lor toat[ jum[tatea
370
strini @n t`rg, pogoanele, s[ ni le lu[m singuri din mo]ia arinda]ilor,
porumbul din p[tulele lor!
-A]a! A]a! De la [ia, c[ prea s-ajuns[r[! chihotir[ mai multe
glasuri.
-Drept e! Cum luar[ arenda Poienii, Marincii f[cur[ tot ca
strina]ii din vechi. #]i pus[r[ primare pe care s[ se bizuie!
Cump[rar[ pe sub-prefect, ca s[ le \ie partea! r[spic[ Radu Saioc.
-Z[u! S[ crezi, neic[ Radule! }i nou[ ne ]optir[ tot a]a ni]te
or[]eni, @nt`lni\i acia la noi, ca ]i @n obor la Calafat. Se d[deau ca
negustori. Piei de clo\[, dracu ]tie ce vindeau, c[ marf[ nu v[zur[m
la ei. Da ne @ndemnau cu zorul s[ punem m`na pe furci. S[ ne
facem singuri dreptate! Cic[, veni iar vremea noastr[, a \[ranilor, ca
de demult! m[rturisir[ c`\iva.
-Auzir[m ]i noi d-astea! @nt[rir[ r`nd pe r`nd al\ii.
-Cum s[ ne l[s[m taman noi, poienarii? Ce, ajuns[r[m s[
vie strinii s[ ne @ndemne?
Ianc[ Albi]oru, un doroban\ zb`rlit ]i col\os, se o\[r@se la to\i.
-V[ spui io! De la Galicea @ncoa, toate satele fierb! Zurba st[
s[ izbucneasc[ la Ghidici, Negoiu, Bistre\, Rast.
-Ce s[ mai vorbim de p`rjolul @ntins peste Olt.
-Cum, m[? @l ispitir[ unii.
-P[i, aflai de la Craiova, unde fus[i cu ni]te daraveli. Cic[
muntenii ]i moldovenii intrar[ cu plugurile @n mo]ii. Sparser[
magaziile. #]i luar[ bucate, s[ le ajung[ p`n[ la anu!
-Halal b[rba\i! Haida\i ]i noi!
-Ne sporim ceata! D[m mai @nt`i peste primare. S[-l batem
p`n[ scoate, @ncro]natul, ordinul pitit!
Mo] Stan Lungu @]i ridic[ @ncet cu coc`rla c`rjei perdeaua
spr`ncenelor albe, c[zute peste ochi. Privi cu @ngrijorare la tineri.
-Mare potc[! M`njii []tia bag[ satu @n belea!
Le mai lu[ c`tva seama, pe de o parte pl[c`ndu-i voinicia
lor, pe de alta nelini]tindu-l. Se hot[r@ s[-i ia cu bl`nde\e.
-Nu crez, nepo\i, c[ @ndr[zni alde Petcu s[ fac[ a]a o
n[s[r`mb[. Domni]ori d-[]tia, care a\`\[ lumea prin b`lciuri ]-apoi
dau dosul, mai v[zur[m noi!
-Io zic, s[ nu ne pripim p`n[ nu afl[m adev[rul. Fu, au ba,
ordin? Scris[ Cuza? @l sprijini pe mo], Berceanu.
-P[i, cum s[ ne dumirim?
-M[ prind s[ dezleg eu t[r[]enia asta. #l ispitesc pe boier
Cun[. Fu apropiat de taicu, Stan Berceanu. De-l mai \ine careva
minte pe revolu\ionarul des\[rat @n '66, la Vidin.
127
 -Cum de nu! Cine s[ nu-l ]tie p-[la? ziser[ oamenii mai
v`rstnici ai satului.
-Ehe, din pricina [stui priete]ug, boier Cun[ m[ sf[tuii
totdeauna de bine, m[ ajut[ la nevoie. A]a c[ m[ pun cheza] pentru
vorba dumnealui.
-Se poate! @ncuviin\[ Anghel Ursu. #l ]tim om cumsecade.
B[nui c[ d-aia @]i cat[ dumnealui mai mult de negoa\ele sale. De
mo]ia Poienii arendat[ parte, vede zgrip\uroiul de boier Ioni\[, frate-
s[u.
-P`n[ la a l[murire, haide s[ mergem la curte, s[-i spunem
c[ nu mai primim @nvoielile vechi.
-P[i, c`t s[ ne mai l[s[m beli\i? #mi f[cu mie socoata
domnul @nv[\[tor. C[ m[ am bine cu dumnealui, rostindu-i c`te o
treab[ pe l`ng[ cas[, m[rturisi veteranul Ion Becheru. B[ga\i bine
pe urechi. Arinda]ul ne ia nou[ o arend[ de 50 de lei la pogon pe
an. Proprietarului @i pl[te]te doar 15 lei. Vede\i c`t b[g[ @n poz`nar?
Pe c`nd nou[, dup[ toate muncile f[cute, ne r[m`ne o simbrie de 5
lei, adic[te doar 8 parale pe zi!
-Mai ad[uga\i ]i [i 20 lei pe care ni-i ia pentru p[]unat. Iar[
pentru [le dou[ pogoane ]i jum[tate pe care ni le d[, suntem
@ndatora\i s[-i facem, pe degeaba, toate muncile la @nc[ un pogon al
dumnealui! s[ri cu gura mare ]i M[rin P`rvan.
-Ba]ca ru]feturile! Pu\in lucru sunt [le 3 g[ini,10 ou[, 15 oca
de f[sui pe an? Pentru c[ binevoie]te a veni la dijmuit, ca ]i cum n-
ar fi treaba dumnealui, @i d[m arenda]ului 5 lei. Ne mai ia atunci o
bani\[ de pogon pentru p`nd[rit, una pentru coc[rit, se v[ic[ri Mirea.
-M[, vedem noi ce-i facem cu @nvoielile! Acu, altu-i zoru! S[-
i cerem porumb, c[ de nu ne d[, cr[p[m dracului de foame! hot[r@
Berceanu.
-S[ ne vestim so\ii. S[ se adune cu furci, topoare. S[
t[b[r@m peste boier Ioni\[, s[ @n\eleag[ c[ nu glumim! se @mpipot[
Ianc[ Albi]oru. -Nu
a]a ca tine, m[! @l mustr[ blajin mo] Lungu. N-ar fi omene]te. Mai
cu seam[ c[ parc[ auzii c-a\i fi niscaiva rudenii!
-Prin muiere doar! Ap[i, [la prea s-ajunse, s[ mai cate la
alde noi!
-Nu se cuvine s[-i facem zurbal`c @n curte! St[ @nc[ la
pomana fecioru-s[u, @ngropat ast[zi.
-C-a]a e, mo] Stane! Neic[ Bercene, drept zice\i! Domoli\i-
v[ b[, c[ doar nu m`ncar[\i laur! se r[suci Florea Tranc[ @nspre
128
Toate cl[dirile sem[nau @ntre ele - \apene, dintr-aceia]i
c[r[mid[ ars[. Cea mai ar[toas[ ]i mare era gara Calafatului,
a]ezat[ @n valea ora]ului.
Din cele trei corpuri de cl[dire cu un cat al zid[riei
ro]ietice, cel din mijloc era m[rginit de dou[ turnuri @nalte.
V`rfurile lor \uguiate, @nv[lite @n tabl[ str[lucitoare, se vedeau
din dep[rtare, c`nd scoborai din deal c[tre ele, pe strada
negustorilor - Cuza Vod[ - la al c[rei cap[t de jos se afla.
Cum parte din aceste lucr[ri se f[cuser[ pe vremea
@nt`iului s[u primariat, c[l[torea totdeauna cu pl[cere.
A]tept`nd s[ ajung[ la cap[tul liniei, se g`ndea totdeauna ce
@nfrumuse\[ri ar mai putea aduce @n viitorul s[u mandat, de
care nu se @ndoia.
P`n[ la urm[ se hot[r@se. #n planul s[dirii de copaci -
vroia s[ cufunde ora]ul @ntr-o mare de verdea\[ - dou[ ]iruri
de castani rota\i se vor prelinge de o parte ]i alta a cl[dirii,
str[juind peronul. #nt`mpin`nd c[l[torii cu un bun-venit, @i vor
@nso\i la plecare. St`rnindu-le p[reri de r[u dup[ umbra lor
r[coroas[, vor spori farmecul g[rii, care avea o a]ezare
deosebit[. S`ngeriul fa\adei @i va \`]ni @nviorat dintre cupolele
de frunzi] iar mai jos, dincolo de re\eaua de ]ine o\elii, se va
desf[]ura, sclipind, panglica de argint a Dun[rii.
C`nd se @ntoarse la hotel, @nc[rcat de cump[r[turi,
de]i gr[bit s[ plece, @i fu @nm`nat[ telegrama socrului s[u.
O citi de c`teva ori. #n\elese c[ trebuia s[ r[m`n[.
Biruindu-]i nelini]tea, se apuc[ s[ scrie prefectului jude\ului
Dolj. Plessia @i era un bun cunoscut. Cu o sear[ @nainte se
@nt`lniser[ la conventul lojii "Basarab". Schimbaser[ c`teva
cuvinte. Trebuia s[-l @n]tiin\eze oficial de r[scoala de la
Poiana Mare, ca acesta s[ poat[ lua m[surile cuvenite. A]a
c[ @ncepu s[ @ncondeieze:
"Domnule prefect,
Primii din parta socrului ]i coasociatului meu, Ioni\[
Marincu, urm[toarea telegram[..."
Dup[ ce o copie @ntocmai, urm[:
369
Gala\i ]i Br[ila, c[ci z[p`rstea feciorilor lui Marinco |enovici
nu sem[nase fra\ilor s[i, dovedindu-se cheltuitor, u]uratec ]i
petrec[re\. C[ld[ru]a plin[ de galbeni pe care o mo]tenise
dup[ datin[, o sfeterisise @n chefuri, iubiri trec[toare, afaceri
p[guboase.
S[r[cit, f[r[ ad[post, dormind pe cheiuri, muncise
c`tva ca hamal @n port. #ntr-o iarn[ cumplit[, sim\indu-se
sc[zut din putere, @]i luase inima @n din\i ]i se @ntorsese acas[,
la Poiana.
Cu ajutorul fra\ilor, dar mai ales cu al lui St[ncun[, c[ci
Ioni\[ @l iertase greu, @]i ref[cuse starea. #ntemeiase o familie.
Avea trei fete m[ri]oare. I se n[scuse cam t`rziu ]i Nicu,
mo]tenitorul a]teptat.
Prinsese treptat chiag bun din comer\ ]i arend[]ie.
Dar @ncerc[rile ]i lipsurile prin care trecuse f[cuser[
din el alt om. #i schimbaser[ firea cu des[v`r]ire. Risipitorul
devenise amarnic de zg`rcit. Ani @n ]ir @l chinuise, chiar
dinaintea unei mese @nc[rcate, spaima de foame. Galbenii
str`n]i nu i se p[reau niciodat[ de ajuns s[-l apere de
s[r[cie.
-Ciudat[ @nt`mplare! Cum a putut preface via\a @ntr-
at`ta o fiin\[ omeneasc[!
De la Nic[, lunec[ asupra lui @nsu]i.
-Oare nu to\i suferim sub ap[sarea ei schimb[ri mai
mult rele dec`t bune? C`\i r[m`nem a]a cum am pornit @n
lume, fire]ti, cura\i, m[rinimo]i? C`\i? se @ntreb[ Ilariu Marian,
@nainte de a-l lua somnul.
A doua zi, 23 Februarie, odihnit, @]i str`nse bagajul.
Ie]i apoi s[ mai t`rguiasc[ c`te ceva pentru acas[.
Vroia s[ plece cu trenul de pr`nz.
Linia ferat[ @nceput[ de la Craiova acum c`\iva ani @n
urm[, se ispr[vise @n sf`r]it p`n[ la Calafat. Se lucra @nc[ la
prelungirea ei. Plec`nd de la gar[, ocolind ora]ul la R[s[rit ]i
Sud c[tre Apus, trebuia s[ ajung[ la malul Dun[rii, p`n[ @n
port. Pe ispr[vite erau ]i cele 9 sta\ii ]i o halt[ @n]irate de-a
lungul celor 107 klm.
368
tinerii doroban\i. Cui s[ nu-i par[ r[u dup[ boier Sterie, m`ndre\e de
fecior?
-}-at`t de apropiat nou[!
-Da, m[! @ng`n[ tulburat ]i doroban\u Mitu Firan. Seara, @n
vacan\ie, nu lipsea de la nicio clac[. Ne c`nta de-ale noastre, ne
spunea poiezele din c[r\ile dumnealui!
-Venea ]i la "ghielu]!" urm[ altul. Juca de nu-l deosebeai
dintre noi, fl[c[ii satului, dec`t dup[ straiele nem\e]ti de le purta!
-Taman d-aia! C[ ne fu drag tuturor! c[ut[ mo] Stan @ntr-
adins spre Ianc[ Albi]oru. S[-l l[s[m s[ odihneasc[ @n pace. Iar[ pe
am[r@\ii de p[rin\i, s[-i @ng[duim s[-]i vie @n fire!
-{luia, fie-i \[r`na u]oar[! se o\[r@ Albi]oru. Da, mor\ii cu
mor\ii! Noi, [i vii, cu n[cazurile noastre!
-S[ mergem la curte mai am`nat! S[ ne @n\elegem
omene]te! zise Berceanu.
-Ap[i, cu cine? se c[in[ Iovan Ducea. Omene]te o fi ca
arinda]u s[ ne striveasc[ sub @nvoieli grele, datorii str`nse din
vechi? C`te ]i mai c`te corvoade ]i plocoane? Iar[ @n lipsa asta de
bucate, s[ ne lase a pieri de foame cu pruncii ]i vitele?
-Ce s[ pretindem unuia orbit de patima zg`rceniei? zise
Stinghie Doroban\ul. #l ]ti\i to\i pe Ioni\[ Marincu! Umbl[ cu o strai\[
at`rnat[ de g`t pe c`mp, @n urma carelor noastre, adun`nd ghijurile
c[zute pe jos!
-}i cum r[cne]te, @nvine\it tot! urm[ altul. "Licheao! #mi
devese]ti averea! Te dau afar[ de pe mo]ie! La anu nu mai vezi
p[m`nt de munc[!"
-M[, s[ fim drep\i! Strig[, se m`nie, amenin\[, pentru c[ nu
sufere risipa. Da a f[cut-o vre-odat[? @ntreb[ Berceanu.
-Ba! Dar[ ori]icum...
-Tic[! Nu-i apucar[\i voi pe arinda]ii greci ]i macedoneni,
dinaintea [stora de p[m`nt! {ia belitori de rum`ni! Ce popreli! C`te
b[t[i! T[lpi p`rjolite, afum[turi cu ciu]ti de ardei iu\i! Tot soiul de
blest[m[\ii @ndurate de noi, []tia, mai de v`rst[! Ce s[ mai vorbim
de condicele de datorii m[sluite ]i banii lua\i @n mai multe r`nduri!
V[zut-a\i a]a ceva la boier Ioni\[ Marincu? Hai?
-D-astea, nu! @ncuviin\ar[ cu jum[tate de gur[ c`\iva.
-Nici n-ar mai fi vremea, d-alea! se r[zvr[tir[ al\ii.
-M[, asculta\i @ncoa! se sim\i dator ]i mo] B[ld[ran s[-]i
sprijine prietenul. {]tia, ]i mai ales Ioni\[, va fi fiind aspru, zg`rcit pe
dritul lui. Dar[ ne-ar bate Dumnezeu, s[ nu recunoa]tem c[ de la
129
curtea lor s-atinge ]i v[duva s[rac[ ]i orfanii, de Sfintele S[rb[tori,
de o halc[ de carne ]i o t[g`r\[ de boabe!
-}-apoi, s[ c`nt[rim bine! se al[tur[ ]i mo] Opri] tovar[]ilor
s[i. Satele de zice\i c[ @ncepur[ s[ se mi]te @n jurul nostru, nu
trecur[ ca Poiana @n '48, '53 ]i '66 prin sp[ngile solda\ilor ]i
tr[g[toarele jandarilor.
-V[ mai spui una! Poiana noastr[ r[mas[ b[l\at[ din [le
r[scoale. Orice ridicare acu, va fi, din pricina asta, mult mai aspru
pedepsit[!
Staicu Berceanu r[mase o vreme cu ochii pierdu\i @n gol ]i
fa\a r[v[]it[ de amintiri. Anevoie, re@ncepu s[ gr[iasc[:
-Pe vremea taic[i, @n 1853, colonelul Solomon b[tu cu
tunurile ]i spulber[ aproape satele Salcia, Prestolu, G`rla Mare,
unde Ni\u Magheru ridicase steagul r[scoalei. Pe timpul meu ]i al lui
Stan al Lupului, @n 1866, colonelul Rahtivan a vrut ]i el s[ bat[
Poiana cu tunurile. Sc[p[, ca pintr-o minune dumnezeiasc[! Dar[
c`\i p[rin\i, bunici ai no]tri pieir[ @n cazne sau @n temni\e? C`te
v[duve ]i orfani r[mas[r[ pe urmele lor? Iar[ noi doi, io ]i fratele al
Lupului, ce procopseal[ c[ facem umbr[ p[m`ntului, ]oim[ni\i? A]a
c[, atunci c`nd pune\i la cale o astfel de r[scoal[, chibzui\i nepo\ilor,
de zece ori, ce l[sa\i @n urm[. La n[pasta ce arunca\i pe ai vo]tri, pe
toat[ ob]tea satului. C`nt[ri\i @nmiit dac[ ave\i de c`]tigat ceva @n
schimb!
-Semne bune nu sunt nici acu! se nelini]ti veteranul Fuiora].
Nu v[zur[\i? Regimentul 31 Doroban\i din Calafat @]i r[zni
companiile @n toate satele b[nuite c[ s-ar mi]ca. Ne l[sar[ ]i nou[
una plocon!
-}i ce tevatur[ ]i r[scoleal[ st`rni ea @n Poian[! Doar pentru
[le 26 de case de se sparser[ ]i fugir[ peste Dun[re! Se afl[ astfel
c[ ele fur[ momite de un m[celar grec din Calafat, ca s[-i
munceasc[ mo]ia arendat[ @n Bulgaria.
-Din pricina asta mul\i poienari sunt amenin\a\i cu arestuirea.
#nsu]i primarele nu se ]tie cum va sc[pa. Este @nvinuit c[ nu prins[
mi]carea lor din vreme ]i nu-i p`r@ st[p`nirii ca s[-i @mpiedice!
-N[rozii! {ia nu erau s[ bat[ toba c[ fug! Oricum, n-aveau
cum s[-i z[ticneasc[! Cum s[-i prinzi? Eu ]tiu bine locurile alea! zise
Albi]oru. Pichetele companiilor 2 ]i 3, printre care se strecurar[ [ia,
sunt foarte dep[rtate unul de altul. #ntre ele, numai p[duri, ostroave,
b[l\i, z[voaie @necate, stuf[ri]uri de un stat de om! Gr[niceri, la fiece
pichet, sunt doar c`te doi, de r`nd! Cine s[ aibe coraj s[ intre @n
sm`rcurile alea? }i pentru ce?
130
-Francmasoneria nu e un ordin monahal, s[ cear[
lep[darea de sine, ruperea de ambi\ii ]i dorin\e. Omul r[m`ne
cu toate ale lui, de]i @]i @nsu]e]te n[zuin\a spre des[v`r]ire.
Dup[ mine, @ntr-ajutorarea este fireasc[ @ntre fra\i. Oare
filantropia nu trebuie s[ @nceap[ de la tine @nsu\i, pentru a
trece apoi asupra celorlal\i? A]a c[ nu prea @n\eleg porneala
Marelui Maestru!
Dup[ Moroianu urmase la cuv`nt Grigore
Columbeanu, venerabilul lojii "Basarabi". Apoi oratorul. Dup[
el G. G. Vorvoreanu ]i V[lim[rescu d[duser[ lungile d[ri de
seam[ financiare ]i administrative. A]a c[ t`rziu, @n seara zilei
de 22 Februarie 1896, se putuse @ntoarce la hotel. Era ostenit.
Nu @]i dorea dec`t s[ se culce.
Intr`nd, afl[ c[ ceva mai de vreme sosise acolo Nic[
Marincu. Se sim\i dator ca mai @nt`i s[ treac[ s[-l vad[ pe
unchiul so\iei sale. C`nd deschise u]a od[ii, r[mase uluit.
Nic[ st[tea pe un sc[unel la gura sobei, cu nelipsitu-i tartan
cadrilat, negru cu galben, pe umeri.Tocmai b[ga un lemn @n
foc. Unul fl[c[rea deja, altul se g[sea @nc[ @n geamantanul
al[turat, larg deschis.
Crezuse c[ sunt doar cleveteli. Dar iat[ c[ era
adev[rat! Nu i se dusese buhul degeaba! Comerciantul ]i
arenda]ul cu stare venea de la Poiana totdeauna cu trei-patru
buc[\i de lemn @n traist[, numai pentru a nu pl[ti hotelului
@nc[lzitul!
Schimb[ gr[bit bine\ele de cuviin\[, c`teva vorbe
despre vreme ]i cei r[ma]i acas[. Dup[ ce @i lu[ repede dar
bine seama, plec[, v[dindu-se obosit, precum ]i era.
Nu @]i putu dezlipi g`ndul de la el mult[ vreme @nainte
s[ adoarm[.
Nic[ Marincu s[rise bine de cincizeci de ani. Era mult
mai r[s[rit ca stat, mai legat, mai ar[tos dec`t Ioni\[, fratele
s[u mai mare, cu care totu]i sem[na. Must[\ile sub\iri, firul de
barb[ care @i chen[ruia ovalul, t`mplele, toate brumate @n
argint, @i luminau tr[s[turile regulate ale fe\ei. Se vedea bine
c[ @n tinere\e fusese un b[rbat frumos. Nu era de mirare c[
luase min\ile damelor de lux din lumea cosmopolit[ a porturilor
367
Moldova. Cobor@se apoi @n Muntenia. Cu mult mai t`rziu @n
capitala Olteniei. #nt`iele loji luaser[ fiin\[ la Craiova pu\in
@nainte de 1800. Cele mai apropiate erau "Aurora" ]i
"Progresul", cea de pe urm[, "Basarabi".
R[m[sese p[truns de faptul c[ marile r[scoale ]i
@nf[ptuiri politice ale |[rii avuseser[ sprijinul masoneriei
interna\ionale.
Se b[nuia c[ @nsu]i Horea ]i mai t`rziu Tudor
Vladimirescu fuseser[ masoni. Era sigur @ns[ c[ odat[ cu
plecarea fiilor de boieri la carte @n Apus, unii fuseser[ ini\ia\i @n
Fran\a, al\ii @n Germania. #ntor]i, @nfiin\aser[ loji noi.
P[straser[ leg[turile cu fra\ii din str[in[tate. A]a fusese cu
putin\[ revolu\ia de la 1848, Unirea Principatelor, alegerea lui
Cuza, chiar ]i r[sturnarea lui.
Nici aducerea principelui Carol de Hohenzollern de
c[tre I. C. Br[tianu - care primise lumina de la Paris, ca ]i C.
A. Rosetti, Gole]tii ]i al\ii - nu fusese str[in[ de lucrarea
masonilor.
Eduard al VII-lea, regele Angliei ]i Wilhelm I, regele
Prusiei, mai apoi @mp[rat al Germaniei, au fost membri de
onoare ai francmasoneriei rom`ne. A]a c[ @n\eleg`nd c[
masoneria @l lega de marii oameni ai vremii sale, socotise c[ @i
va fi de folos s[ se afle printre ei.
Conventul durase mult. Venise de la Bucure]ti
Constantin Moroianu, Marele Maestru al lojii na\ionale rom`ne,
@n obedien\a c[reia se afla loja craiovean[ "Basarabi". Dup[
ceremonie le \inuse un discurs str[lucit. #l izbise mai ales
partea @n care ap[sase asupra laturii educative, filantropice,
patriotice - deci morale - pe care trebuiau s[ ]i-o p[streze
lojile. }i nu s[ se preschimbe, cum multe v[deau tendin\a,
doar @n cluburi pentru satisfacerea intereselor personale.
Ascult`ndu-l pe Moroianu, privise cu luare aminte @n
jur. Chiar dac[ unii "fra\i" se sim\iser[ ]ficui\i, nu o v[diser[
nicicum. }i nu se mir[ de aceasta. #nsu]i @ncerc[rile la care @i
supunea ceremonialul mason le o\elea st[p`nirea de sine.
Nedumerirea la cele auzite ]i-o chibzui astfel:
366
-Iote c[ oameni hot[r@\i, le trecur[ cu muieri ]i copii!
-{lora le d[dur[ puteri spaima de foamete, datoriile ce
aveau, dar[ mai ales f[g[duielile grecului de o simbrie bun[!
-Fra\ilor! Z`c s[ le l[s[m dracului pe ale altora! S[ ne c[t[m
de necazu nostru! C[ to\i nu o putem lua razna peste Dun[re, ca [ia!
-Fi\i cumin\i! @i sf[tui mo] Stan. Ce vorbe n[roade v[ ies din
gur[! Cum s[ v[ des\[ra\i? Ave\i r[bdare! S[ mai l[s[m o zi, dou[!
}-apoi s[ mergem la curte, s[ ne @n\elegem @n lini]te cu arenda]ii.
-De! }tim ]i noi dac[ este bine s[ am`n[m! se @ndoir[ unii.
Mul\i r[maser[ @ncrunta\i ]i nehot[r@\i.
#n t[cerea care se l[sase, se auzir[ bubuituri @n u]a
co]arului.
-Ce s[ fie? Care ne lu[ urma? Nu care cumva patrula?
Se @nfioraser[ to\i.
-Deschide, b[, Staicule! Sunt io, M[rin, vechilu boierului
Cun[! M[ trimeas[, m[, cu o vorb[!
Se privir[ ne@ncrez[tori unii pe al\ii.
-D[-i drumul, Staicule! @l @mboldi mo] Stan. N-avem @ncotro!
Intrat, M[rin chihoti v[z`ndu-le fe\ele alungite, tres[ririle de
nelini]te. #nodat, v`njos, se pro\[pise cr[c[nat dinaintea lor. Se
hlizea nu numai cu gura, ar[t`ndu-]i din\ii l[t[re\i, ci cu @ntreaga fa\[,
plin[, lucie, pe care to\i pizmuir[ bunul trai de la curtea boiereasc[.
-Fi\i pe pace, m[! @ncerc[ el s[-i potoleasc[.
-Cum ne g[si]i? izbuti Berceanu s[ @ntrebe.
-P[i, se vede c[ boier Cun[ avu v`nt de ceva! Au te b[nuii,
nea Staicule, c[-mi zis[ "ce na]te din pisic[, tot ]oareci m[n`nc[".
Oi fi ]tiind dumneata pentru ce!
Istorisi c[ pe amurgite @l pusese s[-i p`ndeasc[ b[t[tura.
V[zuse, pe m[sur[ ce se @ntuneca, cum se adunaser[ @n co]are.
Tremurase inima @n el c`nd trecea una din patrulele care driguiau zi
]i noapte uli\ele satului. Dac[ apuca pe vreunul ]i prindea de veste
c[ se str`nseser[ acolo? C`nd @nt`lnirile noaptea erau cu
des[v`r]ire oprite ]i mai ales aspru pedepsite!
-Da\i turt[ zilei, c[ nu v[ dibuir[! A ba, fra\ilor, despre ce
t[inui\i voi, aicea?
St[teau to\i anina\i de buzele lui, sorbindu-i vorbele, dar
necutez`nd s[-i r[spund[.
M[rin trecu peste mu\enia lor.
-C`nd v[zui c[ al\ii nu mai vin, c[ v[ @ncuiar[\i @n co]are,
alergai la curte. Spus[i st[p`nului ce ]i cum. La r`ndu-i, ]opti c`teva
vorbe lui boier Ioni\[.
131
 C`t \inuse pomana de sufletul lui Sterie, acesta nu scosese
o vorb[. C`nd ]i c`nd, i se prelingea c`te o lacrim[ prin barba albit[
]i sp`natec[, picur`ndu-i @n strachina cu m`ncarea ne@nceput[.
De]i i se rupea inima v[z`ndu-l at`t de cople]it de suferin\[,
St[ncun[ @i @mp[rt[]i cele aflate de la M[rin, socotindu-le r[u
prevestitoare.
Ioni\[ Marincu @]i afl[ puterea s[ gl[suiasc[ dinaintea tuturor
celor afla\i la mas[:
-Da\i-le de veste oamenilor s[ aib[ potol!
Vechilu f[cu un popas. #i pl[cea s[-i vad[ fierb`nd.
B[rba\ii din co]are @]i @ntinseser[ g`turile. A]teptau cu
sufletul la gur[ s[ aud[ mai departe. #l afuriseau @n g`nd pe vechil c[
anume lungea vorba, ca s[-i chinuie, s[-]i bat[ joc de nelini]tea lor.
Dar nu @ndr[zneau s[-l @mboldeasc[.
#n sf`r]it se hot[r@ s[ urmeze:
-Z[u, s[ m[ arz[ focu dac[ nu zis[ boieru taman a]a:
"Cum s[-mi iau pe suflet p[catu ca-n satu meu s[ piar[ copii de
foame? Nu sim\ii io ce @nseamn[ durerea de p[rinte?"
-H@@!...Cum?...Ce feal?...
-Adic[te, v[ d[ la to\i, de fiece cas[ de @nvoitor, porumb de
hran[ p`n[ la var[, ]i ceva notre\ pentru [i de mai ave\i @nc[ vite! C[
d-[la nici la curte nu se g[se]te bi]ag. Da m[ \`nu dator s[ v[ spui
r[spicat "e doar un @mprumut, acoperit cu munca ce ve\i pune d-acu
@nainte!" A]a c[ v[ cheam[ poim`ine s[ isc[li\i, care ]ti\i carte, care
nu prin punerea de]tiului, noile @nvoieli. #n\eles[r[\i?
Fiecare @ncuviin\[ cum putu. To\i r[suflar[ u]ura\i, sim\indu-
se deodat[ vl[gui\i, dup[ at`ta @ncordare.
-Haida! R[sp`ndi\i-v[ pe la ogeacuri! C[ta\i-v[ de treburi!
Feri\i-v[ a mai de prilej de b[nuial[ ]i nesupunere. Zice\i
bogdaproste c[ nu @nc[pur[\i acu pe m`inile armatei...C[
ulcioru...]ti\i voi...Acu, v[ las! Alerg la curte, c-a]a am porunc[!
Uimi\i, poienarii nu @ndr[zneau s[ se bucure. Se foiau t[cu\i
pe loc. #i b`ntuia @ndoiala, ne@ncrederea @n vorbele boierilor,
@nr[d[cinat[ ad`nc @n firea lor, devenit[ b[nuielnic[, datorit[ at`tor
p[timiri.
Mo] Lungu @]i mai ridic[ odat[ peria spr`ncenelor, peste
ochii mici, odat[ alba]trii-alba]trii, acum alburii.
-Vede\i, m[? Pripeala nu e a bun[! Slav[ Domnului! Io m[
apropii de sf`r]it! Avere nu str`ns[i. Doar o am[r@t[ de mahmudea
pus[ sus, pentru trebuin\ele de com`nd. Da un gr[unte de
132
tain[. De unde le izvora Marincilor m`ndria asta? C[ era
datoria lor s[ ridice Poiana ]i Calafatul? Oare, numai pentru
c[ odat[ ajun]i st[p`nii mo]iei ]i palatului, se socoteau
urma]ii @n ctitorii ai Obrenovicilor?
Uimitor i se p[rea ]i faptul c[ Fane Marincu, ahtiat
c[l[tor prin str[in[t[\uri, se mul\umea s[ r[m`ie a]ezat @ntr-
acest col\ m[rgina] de \ar[.
Nu l-ai fi putut str[muta nici p`n[ la Craiova. Auzise,
@ncrucindu-se, c[ cel[lalt cumnat, Ilie, doctorul cu str[lucit[
carier[ la Paris, vroia s[ se @ntoarc[ s[ locuiasc[, unde - nici
m[car la Calafat - ci la Poiana Mare.
Am`ndoi nu n[zuiau la m[riri sau la @n[l\[ri politice.
Averea mereu sporit[, numele, inteligen\a ]i bunul lor plac @i
mul\umea deplin.
Pe c`nd el era nes[\ios s[ se ridice, s[ p[trund[. Vroia
s[ devin[ cunoscut prin el @nsu]i, nu doar ca ginerele lui Ioni\[
Marincu.
Dup[ @nsp[im`nt[toarea ini\iere @n misterele masonice,
pe care le str[b[tuse cu d`rzenie ]i curaj, devenise
"compagnon". De cur`nd, "discipol", al doilea grad din cele trei
ale unei loje masonice. Ajunsese primar al Calafatului @ntre
1891-1894 ]i nu avea de g`nd s[ se opreasc[ aici.
#n loja Basarabi avea ca frate pe Marin Dr[gulescu ]i
pe A.M. Semo, pre]edintele asocia\iei de ajutor mutual al
comercian\ilor din Calafat, al c[ror num[r sporise la peste o
sut[.
Dar @n afar[ de ei se sim\ea m[gulit a fi @ntre b[rba\ii
cei mai vesti\i ai Craiovei, mari proprietari ca V`rvoreanu,
Hagiadi, Plessia, oameni politici str[luci\i ca Gh. Chi\u,
Stolojan, profesori renumi\i ca Strajan, Bu]il[, Constantinescu,
avoca\i ca fra\ii Ciocozan, magistra\i ca V[lim[rescu ]i Orman.
To\i se @nfr[\eau acolo cu pictori, comercian\i, arti]ti, chiar ]i
un tipograf ca Samitca. Erau al[turi rom`ni, evrei, greci sau
oricare alt neam.
Cercet`nd, aflase c[ masoneria p[trunsese la noi din
Occident cu mai bine de 150 de ani @n urm[, @nc[ de pe
vremea lui Constantin Mavrocordat. Prinsese mai @nt`i @n
365
firesc, @]i p[rtinea feciorii. Dintre ei, Fane @i era o necontenit[
sfidare. #n[untrul lui s-afla @ntr-o @ncordat[ @ntrecere cu acesta.
Dezn[d[jduia c[ nu @I putea dep[]i @n nimic, niciodat[.
Tot ce s[v`r]ea cumnatu-s[u @i izbutea u]or, @n vreme
ce pentru el @nsemna cazn[.
A]a fuseser[ meni\i din n[scare, de aceea se ]i
r[zvr[tea. Fane, copilul bogat, h[r[zit cu o minte
sc[p[r[toare, @nv[\ase carte, se @mbog[\ea ca @ntr-un joc.
P[]ea pe averea tat[lui s[u ca pe un covor fermecat
pe care se pricepea s[-l fac[ a zbura tot @nainte.
El era feciorul unei \[rance v[duve, lipit de s[rac[.
B[t[tarnic, vr`nd s[ scape din bordeiul pe jum[tate pr[v[lit,
dup[ clasele primare @]i luase lumea @n cap. Pornise din
comuna Leu a Romana\iului, descul\, pe jos, s[ ajung[ la
}coala Normal[ de pe l`ng[ Episcopia R`mnicului.
Str[b[t`nd @n curmezi] Oltenia, @i s`ngeraser[
picioarele, r[bdase frigul ]i foamea. Lacrimile pl`nse ]i
nepl`nse, sim\[m`ntul neajutor[rii @i spulberaser[ copil[ria.
#ncerc[rile @i ascu\iser[ mintea, dar @i aspriser[ inima, @i
@mpietrise pentru totdeauna putin\a de a se bucura deplin,
u]urin\a, nevinov[\ia.
C`nd se ar[tase uimit c[ @l alesese tocmai pe el ]i nu
pe finul pe care @l iubea ca pe un fiu, Marin Dr[gulescu @i
@ndrept[\ise judecata sa asupra lui Fane Marincu.
-Masonul se na]te, nu se face! Nu are firea potrivit[!
De-altfel, nici nu ar primi, pentru c[ nu are nevoie. La ce s-ar
supune unor @ncerc[ri grele, c`nd se crede des[v`r]it ]i @]i
poate @ndeplini n[zuin\ele, c`te le are, prin el @nsu]i?
C`nt[rindu-]i @ndelung cumnatul, @n\elesese c[ @n
ad`ncul lui nu era un u]uratec. Socotise doar c[ e mai bine
s[ tr[iasc[ ]i s[ par[ a]a. Judec`nd la adev[ratul ei pre\
via\a, ]i-o @mp[r\ise @n dou[ felii - afacerile ]i pl[cerea. #i era
mai la @ndem`n[ s[ se d[ruiasc[ cu totul clipei, rotunjindu-]i-o
pe fiecare c`t mai des[v`r]it.
Dincolo de f[ptura lui, pe care nu @n\elegea de ce o
crede prea cur`nd trec[toare, Fane se @ngrijea, ca ]i tat[l s[u,
de d[inuirea numelui neamului. Aceasta r[m[sese pentru el o
364
@n\elepciune tot adunai din multele p[\ite ]i v[zute @ntr-at`t amar de
via\[. Vroi s[ vi-l las vou[ mo]tenire, de-\i fi harnici de el!
T[cu c`tva, c[ut`ndu-]i vorbele.
-M[, p[m`ntul @l putem apuca noi, \[ranii, cu japca. S-a mai
v[zut! Da nu suntem vrednici s[-l ]i \inem! C[ puterea ]i pu]tile sunt
la boieri! Dumnezeu s[ aib[ mil[ de [ia care zis[r[\i c[ se ridicar[
peste Olt!
C[ut[ departe, ca ]i cum ar fi deslu]it cu privirea lui tulbure,
iadul desl[n\uit @n satele r[sculate. Glasu-i g[unos izvor@ parc[ de
dincolo de el.
-...le]urile \[ranilor umpleau ]an\urile, h[cuite de sabie,
str[punse de gloan\e...b[rba\i c[zu\i, plini de s`nge, puzderie @n
hiare...@ngropa\i de vii @n ocn[, neamuri risipite...case arse...
Poienarii din co]ar @ncremeniser[...Cel dint`i @]i reveni Ianc[
Albi]oru.
-#l b`ntuie pe mo] vedenii de groaz[! Nu mai e citov! E pe
duc[! ]opti el la urechea vecinului s[u.
-Ba! E viclean! Se preface, s[ ne sparie, lu`ndu-ne de pro]ti!
@i r[spunse tot a]a acesta. Ce s[-i mai pese dumnealui! Nou[ ne
trebuie p[m`nt, nu mil[ sau @mprumuturi pl[tite mai apoi c`t nu fac!
St`rnit, Albi]oru se repezi cu glas mare c[tre mo] Stan.
-}i cum @i facem noi, []tia d-acia? Doar[ ]tii bine! Nu putem
vie\ui f[r[ [le c`teva pogoane pentru hrana noastr[ ]i izlaz pentru
vite. De bun[ voie, boierii nu ni le dau! Dovezi avem destule din
vechi. P`n[ ]i legea lui Cuza o batjocorir[! Cum se v[zu bine! Cat[
s[ b[g[m odat[ spaima de moarte @n ei, s[ ne ia frica! S[ nu se mai
fac[ a nu ne auzi glasul! Chiar de pierim jum[tate din sat, [i de
r[m`n vor tr[i mai @nlesni\i!
-Tic[! Io crez c[ @]i mai desfundar[ ]i dumnealor urechile!
Auzii c[ mul\i boieri, dintre cei ale]i, iau la adun[rile lor partea
\[ranilor. Iar[ spaima, de zici, ar fi de tot scump pl[tit[ cu s`nge,
vie\i r[puse ]i f[r[ c`]tig sigur! Poate, cu o @n[sprire a legilor. Mai
cuminte ar fi s[ st[rui\i @n cereri p`n[ s-or lumina c[ e ]i @n folosul lor
s[ v[ dea f[r`ma de ogor pentru via\[. C[ numai astfel ve\i putea
tr[i laolalt[ pe acest binecuv`ntat p[m`nt al Poienii. S`ngele strig[
dup[ s`nge, ura na]te ur[. Ca adev[ra\i cre]tini, trebuie s[ c[uta\i
buna @n\elegere. Ve\i izb`ndi p`n[ la urm[! Apoi, numai de vrednicia
voastr[ va \ine s[ v[ ridica\i, s[ v[ spori\i agoniseala.
#i privi pe to\i cu nesf`r]it[ mil[. Acum, @n prim[vara anului
1888, primejdia r[scoalei se dep[rtase de Poiana Mare. Nu pentru
c[ vorbele lui ar fi \inut de foame lihni\ilor, ci din @n\elepciunea
133
arenda]ilor, care @]i deschideau p[tulele. Dar @n viitor? }tia prea bine
c[ el nu va mai fi p[rta]ul zbuciumului pentru pic[tura de hran[, pe
care @l vor avea de @nfruntat mereu poienarii. M[cinarea dintre cei
@ndestula\i cu p[m`nt ]i cei fl[m`nzi de el, se va desf[]ura mult[
vreme. Dar ce ar fi putut s[-i @ndemne cre]tine]te pe cons[tenii s[i,
f[r[ s[-]i @ncarce sufletul cu p[catul pieirii lor zadarnice?
Sim\ind to\i ochii a\inti\i asupr[-i, le spuse cu senin[tate:
-Adiata ce v[ las fiilor, este s[ st[rui\i a cere p[m`nt! Ve\i
izb`ndi!
-A]a zici dumneata, mo] Stane? @ndr[zni mai @nmuiat,
Albi]oru.
-Crez, ca @n puterea lui Dumnezeu Tat[l!
Sc`nteia r[scoalelor \[r[ne]ti iscat[ la 20 Martie 1888 @n
t`rgul Urzicenilor s-a risipit @n satele @nvecinate. Din jude\ul Ialomi\a,
cuprins de v`lv[taie, a trecut @n Ilfov. S-a @ntins @n a]ez[rile locuite @n
mare parte sau numai de bulgari din jurul Bucure]tiului. R[scula\ii l-
au @nconjurat. Ar fi p[truns @n capital[ prin barierele ei, dac[ nu ar fi
fost st[vili\i la fiecare de armat[. Pojarul s-a l[\it peste toate jude\ele
Munteniei. Apoi s-a r[sfirat tot mai departe, cuprinz`nd |ara toat[.
Ceea ce a atras luarea aminte a st[p`nirii a fost faptul ciudat
c[ tulbur[rile izbucneau @n jurul ora]elor ]i a t`rgurilor, @ncerc`nd a
le cuprinde, la @ntret[ierea drumurilor jude\ene. Tindeau fie @n sus, fie
spre Dun[re ]i Bulgaria. Desf[]urarea lor v[dea un plan foarte bine
@ntocmit. Pretutindeni, lucrurile s-au petrecut asem[n[tor. La ropotul
tobelor sau glasul p[trunz[tor al goarnelor, \[ranii se adunau @n pia\a
satelor. }efii garnizoanelor, veteranii din 1877, rezervi]tii, doroban\ii
cu schimbul care nu mai vroiau s[ se supun[ poruncilor o]tirii,
a\`\a\i, @]i alegeau c[petenia dintre ei. Str[inii @mp[na\i printre
s[teni, ar[t`nd c[ @i sf[tuiau de bine, le cereau s[ se ridice @n
r[scoal[. Ca s[-i hot[rasc[, le spuneau c[ @n a]ez[rile din jur,
oamenii @]i luase[ drepturile, intr`nd pe mo]ii, @mp[r\indu-]i-le. Sau
le povesteau c[ prin sate trecuse un cazac, venea c[lare ]i se
d[dea trimis al \arului Rusiei. Aducea o scrisoare de la fiul lui Cuza-
Vod[. Uneori o ]i citea. Alexandru Cuza le vestea c[ va fi pus de \ar,
rege @n locul lui Carol I. Ca ]i p[rintele s[u, le va da p[m`nt, dijma
va fi una la una, ierb[ritul 1 leu de vit[ mare. P`n[ atunci, @mp[ratul
@i d[duse bani s[ le cumpere bucate. Fuseser[ ascunse de primarii
liberali de la care trebuiau luate, p[m`nturile smulse arenda]ilor ]i
mo]ierilor, st`rpindu-i pe to\i.
134
Datorit[ @mpotrivirii b[tr`nilor, timp de mai bine de 20
de ani, socoti\i vreme de trecere de la alfabetul vechi la cel
nou, s-au @ng[duit ]i slove chirilice printre cele latine.
A]a @ncondeie ]i adresa: Domnului Ilarie Marian, hotel
St[ncescu, Craiova.
}tia c[ trage, ca tot neamul Marincu, numai acolo.
Fiind @nc[ de vreme, dac[ o trimetea repede, putea fi primit[
p`n[ la pr`nz. Reciti cuprinsul:
"Azi noapte, peste 400 de locuitori poienari - plasa
C`mpu - ie]ir[ pe mo]ie, cu car[, cu tot necesarul. Fac
]an\uri, colibe, distruser[ de tot pogoanele de rapi\[ ]i parte
gr`u. Reclamai primarelui, @ns[ nu f[cu nimic. Trecui pe la
sub-prefect care ne trimite a-i ac\iona @n judecat[. Consult[
acolo. F[ o reclama\ie parchetului sau oriunde crezi a ni se da
for\[ armat[ c`t de repede posibil, pentru @mpiedecare.
Telegrafiaz[ iute. - Ioni\[ Marincu - 23 Febrarie 1896".
Ilarie Marian se afla la Craiova ca s[ ia parte la
conventul lojei masonice "Basarabi".
#n 1887, Marin Dr[gulescu, fost primar al Calafatului @n
dou[ r`nduri, ]i atunci deputat de Dolj, @l @ndemnase s[ intre @n
francmasonerie. Chiar el @l @nf[\i]ase fra\ilor dintr-aceast[ loje,
de cur`nd @nfiin\at[.
Se hot[r@se repede. #l atr[geau ideile ]i \elurile acestei
asocia\ii secrete. Ele se @ntemeiau pe credin\a @n Dumnezeu,
"Marele Arhitect al Universului" ca ]i @n nemurirea sufletului.
Iar scopurile erau libertatea ]i luminarea individului, ca ]i a
|[rii.
Odat[ acestea @mplinite, trebuiau urmate de lupta
pentru bun[ starea ]i pacea universal[.
C`nd citise @n revista masonic[ "Aurora" - pe care tot
Dr[gulescu i-o d[ruise - c[ str[dania actual[ a lojilor din acest
orient, Rom`nia, este pe l`ng[ filantropie, activitatea
desvolt[rii morale ]i materiale a |[rii prin educarea ]i
ajutorarea comercian\ilor, nu mai st[tuse la @ndoial[.
El avea nevoie de ajutor, pentru c[ era doar ginerele
lui Ioni\[ Marincu. }i oric`t ar fi fost acesta de cinstit fa\[ de el,
363
\[ranul. Muncile necuvenite cu duiumul. Mai ales pentru
c[ratul b[legarului la c`mp ]i zile de clac[.
Sc`rbi\i, @nfr`n\i, poienarii se @ntorseser[ iar la Ioni\[
Marincu. Dar se h[r\uiau cu el pentru fiecare treab[.
Neajung`ndu-le nici hrana pentru ai lor, nici nutre\ul pentru
vite, hot[r@ser[ cu dezn[dejde s[ ias[ pe mo]ie. S[ cear[
p[m`nt roditor din deal, @n locul n[sipurilor din vale, care le
fuseser[ date. Primarele, cu care se sf[tuiser[, @i @ncurajase.
N-avuseser[ cum dovedi c[ datorit[ tr[d[rii lui, pierduse
ob]tea satului cump[rarea mo]iei, a]a c[ @l crezuser[ de
partea lor.
Ni\[ Dug[ie]escu avea ]i el r`ca lui. De]i @l ajutase,
Ioni\[ Marincu @i m`njise ochii doar cu un pogon. }i [la pe
nisipuri. Fusese cu adev[rat la Bucure]ti. Dup[ ce @l
ascultase, Athanasie Stolojan, ministru de Interne, @l
@ndemnase s[ se @n\eleag[ cu proprietarul.
-Ca ]i cum ar fi fost cu putin\[! se @ncr`ncenase
auzindu-l, primarele Poienii.
#l mai sf[tuise s[ cear[ p[m`nt numai loturi din cea
mai apropiat[ mo]ie a statului.
Se @ntorsese cam v`ntuit. Socotise c[ totu]i e bine s[-i
lase pe s[teni s[ @ncerce. Dac[ izbuteau, va fi ]i el @n c`]tig!
Ner[bd[tor, Ioni\[ Marincu alerg[ @n goana cailor p`n[
la Calafat. Dar acas[ nu o g[si dec`t pe fiic[-sa, Leanca. Ilarie
Marian era plecat la Craiova.
Dup[ o clip[ de dezam[gire, se @mp[c[ singur. Poate
c[ era mai bine a]a. Ginere-s[u se afla @n capitala jude\ului, @n
preajma celor c[rora le putea cere grabnic ajutor.
Se a]ez[ la biroul lui Ilarie. Lu[ peana ]i @ncepu s[
@ncondeieze o telegram[.
Ioni\[ Marincu scria ciudat, amestec`nd literile
alfabetului latin cu cele chirilice. Ca to\i oamenii de v`rst[,
obi]nuit cu slovele chirilice @n care @nv[\ase carte, deprindea
greu noul alfabet. El fusese hot[r@t @nc[ din 1863 - @n vremea
lui Cuza - a fi folosit @n ]coal[, acte, publica\ii.
362
Zurbagii c[utau s[-]i sporeasc[ cetele. Pe \[ranii pe care
nu-i l[mureau cu vorbe, codindu-se s[-i urmeze, @i luau la b[taie. #i
amenin\au cu moartea, cu p`rjolirea caselor, cu uciderea femeilor ]i
copiilor.
T`rau dup[ ei mahalagii din marginea ora]elor ]i t`rgurilor,
ciopoare de \igani - gata s[ fure ]i s[ prade. Dezl[n\ui\i, se r[fuiau
mai @nt`i cu primarii. Lovirea, chiar omor@rea lor, deveniser[ fapte
obi]nuite. #n prim[rii nimiceau actele @nvoielilor, condicile datoriilor.
T[b[rau asupra conacelor. Dup[ ce luau tot, le puneau foc.
C[zneau mo]ierii sau arenda]ii care nu apucaser[ a fugi din calea
lor. Sp[rgeau hambarele ]i magaziile, c[r`nd gr`nele g[site. #]i
@mp[r\eau p[durile, izlazurile, mo]iile.
M`hnit de tot ce se @nt`mpla @n capital[ ]i @n |ar[, primul
ministru I. C. Br[tianu ]i-a dat de trei ori demisia. Numai cea din
urm[ i-a fost primit[ ]i cunoscut[ de ob]te chiar la 20 Martie.
Guvernul liberal a c[zut, de]i @n Ianuarie 1888, deci numai cu dou[
luni @n urm[, c`]tigase - @ntr-adev[r, prin multe silnicii - alegerile.
La 23 Martie a fost @nlocuit de unul junimist. Pre]edintele lui
]i ministru de Interne a fost numit Th. Rosetti, un boier moldovean,
fost magistrat, cumnat cu Cuza-Vod[. Era un b[rbat chibzuit, socotit
@n tot ce f[cea. #n fapt, guvernul @l conducea cu m`n[ de fier P.P.
Carp, ministru de Externe. Cum venise la putere ceruse "mai @nt`i
suprimarea r[scoalei ]i numai apoi s[ se vad[ ce este de f[cut".
Speriat, pentru c[ @]i avea, ca mul\i dintre noii guvernan\i, mo]iile @n
Moldova, unde mi]c[rile \[r[ne]ti izbucniser[ la fel de s`ngeroase,
a declarat "patria @n primejdie". Prin ministrul de R[zboi, generalul
Constantin Barozzi, a ordonat alc[tuirea unei armate de represiune,
echipat[ ca pentru r[zboi. Ea trebuia s[ potoleasc[ "prin orice
mijloc" r[scoala, arest`nd nesupu]ii, la nevoie "tr[g`nd @n carne vie".
#n locurile p[relnic netulburate @nc[, dar unde mocneau
nemul\umirile, s-au luat alte m[suri. Pentru a pre@nt`mpina mi]c[rile,
ministrul de Interne a cerut prefec\ilor s[-]i trimeat[ sub-prefec\ii @n
pl[]i. Str[b[t`nd satele, s[ stea de vorb[ cu oamenii. S[ le asculte
necazurile ]i dup[ putin\[, s[ le @mplineasc[ cererile.
Preo\ii erau @ndatora\i dup[ slujbe, ca ]i dasc[lii din ]coli, s[
le vorbeasc[, @ndemn`ndu-i s[ fie lini]ti\i, s[-]i vad[ de munc[.
Primarii trebuiau s[-i adune prin tob[ @n fa\a caselor
comunale. S[ le pun[ @n vedere ca pl`ngerile s[ fie f[cute pe cale
pa]nic[, legale. Numai a]a se vor lua @n seam[ de st[p`nire, care
se va str[dui s[ @ndrepte st[rile de fapt. #n schimb, orice pornire de
ridicare ]i r[zvr[tire va fi pedepsit[ cu toat[ str[]nicia.
135
 Aceste mijloace de potolire au dat roade mai ales peste Olt,
unde @mpotrivirile \[r[ne]ti au fost mai rare, mai domoale.
Dup[ prea @mbel]ugata mas[ de poman[ pentru sufletul lui
Sterie Marincu, b[rba\ii de neam, cunoscu\ii ]i c`\iva oaspe\i
nea]tepta\i se adunaser[ @n odaia cea mare.
Ferestrele ei st[teau larg deschise, pentru c[ @nceputul
acelui Prier 1888 era @n[bu]itor de cald. Civilii @]i @ng[duir[ s[-]i
sl[beasc[ leg[turile de la g`t ]i s[-]i deschiotore vestele. Doar cei
trei militari, locotenent colonelul Ignat, comandantul Regimentului 31
Doroban\i Calafat, c[pitanii Petrescu ]i Grecescu, comandan\ii
companiilor a 2-a ]i a 3-a, r[m[seser[ @nc[t[r[ma\i, ar[t`ndu-se @n
preajma plec[rii. To\i @]i sorbeau tacticos felegenele ]i tr[geau cu
nesa\ din \ig[rile de foi str[ine d[ruite de Fane Marincu, mai cu
seam[ c[ @nso\ise acest r[sf[\ ]i de c`teva sticle de coniac
fran\uzesc.
Pentru toate @nfruntase boscorodelile maic[-sii, care tuna ]i
fulgera c[ @i stric[ buna r`nduial[ din cas[, @mpriin\`nd n[ravuri
de]uchiate. Fusese silit s[ vegheze el @nsu]i clocotirea de c`te trei
ori, luarea caimacului, @mp[r\irea licoarei negre, dichis necunoscut @n
casa p[rinteasc[ din Poiana Mare. La ce]culi\ele de Sévres ce @i
adusese @n dar pentru astfel de @mprejur[ri deosebite, M[rincana se
uita cu dispre\. N[p`rstoacelor de por\elan str[veziu, gata s[ se
f[r`me @n palm[, nu le g[sea nicio @ntrebuin\are. Pusese de g`nd s[
se cure\e de grija lor, s[ le d[ruiasc[ nepoatei Marioara de la
Calafat, c`nd va @ncepe s[ se joace cu p[pu]ile.
Despre b[uturi, ]i Ioni\[ c`rnea din nas. Afar[ de @nd[tinata
ce]cu\[ de rachiu sau can[ de vin, sorbite cu pic[tura ]i niciodat[ la
aceia]i mas[, nu vroia s[ pun[ pe limb[ "[le otr[vuri".
R[m[sese printre musafiri "ca o prun[ @n afum[toare"
precum zicea dumnealui din cuviin\a de gazd[, dar mai ales din
nesa\ul de a afla ve]ti. Se nimeriser[ @n casa sa dreg[tori ]i militari,
care porniser[ a se r[sp`ndi @n toate satele pl[]ii C`mpul, din
porunca guvernului.
Speriat de @ntinderea ]i s[lb[ticia r[scoalelor \[r[ne]ti din
Muntenia ]i Moldova, mini]trii de Interne ]i cel de R[zboi ordonaser[
prevenirea lor @n Oltenia unde erau abia presim\ite, @n[bu]irea cu
asprime acolo unde ar izbucni.
Porni\i diminea\a de la Calafat, @nt`ia halt[ fusese Poiana
Mare. Inspectaser[ prim[ria, pe ]eful garnizoanei, efectivele
companiei a 2-a cantonat[ @n comun[.
136
Batjocoritor din fire, nu spunea niciunuia din haita sa
de copii, pe numele de botez. Scornise pentru fiecare c`te o
porecl[, ]fichiuindu-le c`te un cusur. Asta nu-l @mpiedeca s[-]i
]coleasc[ b[ie\ii @n Anglia. Pe cel mai mare, Alexandru,
sem[n`ndu-i leit la de]tept[ciune ]i frumuse\e, se vede ]i la
@nc[p[\`nat[ nesupunere fa\[ de tiranicu-i tat[, @l dezmo]-
tenise ]i-l alungase din cas[. Acesta ajunsese tr[itor bogat @n
America de Sud. Grandoman, fetele ]i le trimesese la pension
@n Elve\ia, apoi @n c[l[torii lungi pentru des[v`r]irea culturii ]i
purt[rilor, @n Fran\a ]i @n Anglia.
Zg`rcit, lacom de @mbog[\ire grabnic[, era o pacoste
pentru @nvoitorii s[i, care erau sili\i s[-l p`rasc[ mereu
st[p`nirii pentru @mpil[rile ce le f[cea. #i lucrau toate
"daravelile" trecute @n actul @nvoielii ]i totu]i @i @nt`rzia cu
dijmuitul porumbului p`n[ c[tre s[rb[torile Cr[ciunului, numai
pentru a-i sili ]i la alte munci la care nu erau @ndatora\i.
Poienarii se pl`ngeau de toate astea sub-prefectului ]i
mai ales de faptul c[ vitele slobode le pr[duiau porumbul
nedijmuit. Vremea rece @l muceg[ia. Trebuind s[-l m[n`nce
stricat, erau @n primejdie de a se @mboln[vi de pelagr[.
Nici de la tovar[]ii s[i de negoa\e nu se d[dea @n l[turi
a lua zece piei dup[ fiecare. A]a c[ nu a fost o mirare pentru
nimeni c[ st`rnind at`tea du]m[nii, Gabroveanu a fost
@nconjurat @n t`rg la B[ile]ti de o ceat[ de b[rba\i, vr`nd s[-]i
@nfig[ cu\itele @n el. A sc[pat numai pentru c[ la \ipetele lui, au
s[rit s[-l ajute oamenii din jur.
#nt`mplarea r[m[sese de pomin[ @n partea locului,
categorisindu-l pentru totdeauna.
-Deh! ziceau oltenii o vorb[ veche pe la ei, "cine a mai
v[zut cal verde ]i s`rb cuminte?"
-{sta are minte berechet, da nu toat[ bun[, ci doar
pentru el! se hlizeau al\ii pe sub must[\i, f[c`nd precum le era
obiceiul, haz ca s[-]i r[sufle n[cazul.
#ncercaser[ s[ lucreze ]i mai aproape, @n vecin[tate, la
Tunari, scutindu-]i drumurile. Dar nici fiul lui Dumitru Mucica
nu era mai dumnezeit. Dijma era din 5 p[r\i, 3 proprietarul, 2
361
 -Lu[ urma unui boier din Craiova, na]u unor na]i,
Stolojan [la, de ajuns[ mare la Bucure]ti. Cic[ ministru, m[!
Cu el se sf[tui!
-M[ Petcule! Noi @l ]tim cam palavragiu pe
Dug[ie]ecu! Dac[ se laud[ ]i nu fu acolo? C`nd s[-i fi spus [l
ministru a]a ceva? Corb la corb de!... Dac[ ne bag[ cu ochii
@n foc n[rodu de Nu\[? se @ndoi St[noiu.
-A]a le-am cump[rat, a]a vi le v`nd! se burzului
Berceanu. Dac[ e]ti ne@ncrez[tor, la ce dracu ie]i]i m[, pe
mo]ie?
-Poi! S[ apuca\i numai voi p[m`nt, m[?
B[rba\ii, str`n]i @n jurul focului, chihotir[ to\i. C`nd se
mai @mbun[, Petcu Berceanu zise:
-Cu Dug[ie]escu au ba, noi tot eram sili\i s[ ie]im, c[
ne ajuns[ cu\itu la os! Stau s[ turbez, c`nd m[ g`ndesc c[
puteam cump[ra noi ob]tea, mo]ia de la Baici, dac[ nu ne-o
sufla de sub nas @ncro]natu de Marincu...Ce soart[ avur[m!
Muma ei de c[\ea...
Porni s[-njure amarnic, @n]ir`nd to\i sfin\ii din calendar,
spurc`ndu-]i pe r`nd @mpilatorii, @n cap cu Ioni\[ Marincu.
#nciuda\i, a]a cum @]i f[g[duiser[ atunci, se luptaser[
s[ nu se mai @nvoiasc[ la Poiana. Se @ntinseser[ cu munca
pe mo]ii din ce @n ce mai @ndep[rtate. Chiar la 30 de kilometri,
pe mo]ia Galicei, @n partea arendat[ de Ion Da]u
Gabroveanu.
S`rbu era un b[rbat falnic. Chipu-i seme\ ]i-l purta ras,
doar cu o sub\ire ]i musta\[ @mb[\o]at[ @n furculi\[. Se \inea
trufa] de sine ]i de a]a zisa scobor@re din Milo] Obrenovici.
Fire s[lbatec[, ne@nfr`nat[ la m`nie, nu-l iertase nici pe frate-
s[u geam[n, c`nd acesta se @ntorsese din Serbia la B[ile]ti,
unde se a]ezaser[, f[r[ s[ smulg[ Obrenovicilor recunoa]-
terea c[ erau fiii nelegitimi ai b[tr`nului voievod. S[rise cu
jungherul s[-i taie g`tul. F[r[ vin[, c[ci st[ruise la Belgrad @n
zadar. Milo] sem[nase puzderie de copii, ale c[ror
preten\ii dinastia s`rbeasc[ nu avea niciun interes s[ le ia @n
seam[.
360
Spre n[miaz[, @nainte de a pleca mai departe, primarele fu
@ndatorat s[ le g[seasc[ s[la] de osp[tare ]i odihn[. }tiind c[
St[ncun[ Marincu, cel care @l scotea @ntotdeauna din astfel de belele,
se afla la praznic, @i duse pe to\i plocon la casa fratelui acestuia.
Pentru Ioni\[, ca ]i pentru Fane Marincu, noii veni\i erau unii
cuno]tiin\e, al\ii chiar mai apropia\i. A]a c[ @i poftir[ la masa
@nc[rcat[ de bucate, desf[]urat[ @n curte, sub umbra unui cort.
#n afar[ de ofi\eri, to\i @n \inut[ de campanie ]i @narma\i, se
afla sub-prefectul pl[]ii C`mpu, Bratosin, @nso\it de doctorul
Dr[gescu. Acesta, inspector sanitar al jude\ului Dolj, venise de la
Craiova. Prefectul C. Economu @l @ns[rcinase s[ fac[ o nou[
cercetare ]i un raport asupra st[rii de s[n[tate ]i al felului de trai al
\[ranilor din satele doljene, de pe malul Dun[rii.
#nc`nta\i de primirea ce li se f[cuse, @ntrema\i de cafele ]i
coniac, oaspe\ii @ncepur[ a se da @n taifas cu gazdele.
Ilariu Marian, care fusese cu treburi la Bucure]ti, povesti
cam ce v[zuse ]i afIase pe drum. St[ruii asupra @ntinderii r[scoalei,
a groz[viilor de ne@nchipuit s[v`r]ite de \[rani.
Lunec[ u]or asupra felului cum @i "lini]tea" armata.
Prev[z[tor cum era, membru al partidului liberal de cur`nd c[zut de
la putere, necunosc`ndu-i bine pe ofi\eri, socotise c[ e mai cuminte
a p[stra m[sura. Spuse doar c[ "armata de represiune" @nfiin\at[
anume pentru acea @mprejurare, era comandat[ de generalul C.
Angelescu, dar condus[ @n fapt de colonelul Algiu. Numele acestor
ofi\eri celor mai de v`rst[ nu le erau necunoscute. Dob`ndiser[ @n
R[zboiul de Neat`rnare faim[ deosebit[ @n luptele din jurul Vidinului.
Se mul\umi s[ mai adauge c[ fuseser[ investi\i cu puteri depline
pentru a curma "prin orice mijloace" tulbur[rile, "chiar s[ trag[ @n
carne vie".
Uluit de cele auzite, Ioni\[ Marincu nu se putu @mpiedica s[
@ntrebe:
-Bine frate, dar cum fu cu putin\[ s[ se ajung[ la groz[viile
astea?
Locotenent colonelul Ignat se sim\i dator s[-i r[spund[:
-Domnule Marincu! C`t[ vreme \[ranii nu au atacat dec`t
prim[riile ]i i-au chelf[nit pe unii dintre slujba]ii lor, guvernul a
@ncercat s[-i potoleasc[ cu bl`nde\e. C`nd au @nceput a pr[da, a
pune foc, a ucide proprietarii ]i arenda]ii, @mp[r\indu-le mo]iile ]i
productele, statul s-a v[zut @n primejdie. A chemat armata, singura @n
stare de a re@ntrona lini]tea @n |ar[!
137
 -La timp! Pentru c[ @nt`mpl[rile luaser[ o @ntors[tur[
amenin\[toare! @mplini c[pitanul Petrescu.
Spre uimirea tuturor, m[rturisi c[ au fost solda\i care au
fraternizat cu r[scula\ii, l[s`ndu-]i armele ]i comandan\ii @n m`na
lor. }efii de garnizoan[, ca ]i rezervi]tii, se puseser[ @n fruntea
cetelor de rebeli. Doroban\ii cu schimbul ar[taser[ nesupunere,
nemair[spunz`nd la concentrare.
-Sunt ]i acia, la dumneavoastr[, c`\iva tineri dezmetici! Cad
ei pe m`na mea!
Ochii c[pitanului Petrescu, comandantul companiei a 2-a
fulgerau, barba i se @n\[foiase.
V[z`nd multe fe\e alungite, sub-prefectul se gr[bi s[
adauge:
-Domnilor! Acestea nu mai sunt secrete militare! S-a scris
despre ei @n toate gazetele!
-Cum de se sume\i p`n[ @ntr-at`ta opinca? st[ruii @n
nedumerirea sa gazda.
-Greut[\ile \[r[nimii, nevoia ei de p[m`nt pentru hran[ ]i
nutre\ sunt vechi ]i ne@mp[cate cu toate legile ie]ite. Foametea de
acu le f[cu de nendurat, ca ]i nen\elegerea st[p`nilor de mo]ii, care
i-a @mpins la dezn[dejde, l[muri subprefectul.
R[sucindu-se c[tre gazd[, urm[:
-Pu\ini au f[cut ca fra\ii Ioni\[ ]i St[ncun[ Marincu. D`ndu-le
porumb ]i nutre\ celor @n lips[, au agonisit lini]tea Poienii Mari!
Domnilor, v[ felicit! V[ voi da pid[ @n toat[ plasa!
-S[ nu trecem cu vederea pricinile de c[petenie ale
r[scoalelor, agen\ii sociali]ti. Ei le-au st`rnit, folosindu-se de lipsurile
]i greut[\ile unora, de ne]tiin\a altora care o duceau @n sate destul
de bine. La ce s[ ne mir[m de cei s[raci cu duhul? Mai cur`nd de un
boier de neam! Vasile Mor\un, deputat de Roman @n parlamentul
|[rii, @i st`rne]te f[g[duindu-le @mp[r\irea mo]iei sale!
Fostul primar liberal al Calafatului de cur`nd @nlocuit, Marin
Dr[gulescu, urm[ a-]i m[rturisi @ngrijorarea:
-V[ da\i socoteala c`t de ad`nc ]i primejdios a p[truns
otrava socialismului la noi? }i cum s[ nu prind[ c`nd
propov[duie]te s[racului ura @mpotriva celui bogat? Iar singura cale
de a pune m`na pe bunurile acestora, r[scoala! S-a r[sp`ndit @n
r`ndul \[ranilor, muncitorilor, mahalagiilor, datorit[ neajunsurilor @n
care se zbat. Dumnezeu ]tie din ce pricini oare ]i @n clasele avute
sau @nalte, a c[rturarilor ridica\i din oameni cu stare. De pild[,
138
Aduseser[ cu ei o pr[jin[ @nalt[. #n v`rf @i legaser[ o
c`rp[ alb[. O @nfipser[ bine @n brazd[. Se str`nser[ @n jurul ei.
-Acu, ne f[cur[m steag! Haida s[ punem ]i jur[m`nt!
S[ zic[ fiecare dup[ mine!
Petcu Berceanu r[spic[ tare vorbele:
-M[ jur s[ nu p[r[sesc locul [sta, orice s-ar @nt`mpla,
p`n[ nu izb`ndim! A]a s[-mi ajute Dumnezeu!
C`nd glasurile se stinser[, r[maser[ to\i cu ochii
pironi\i pe cer. Soarele se vede c[ r[s[rise undeva sub
obrocul norilor. O raz[ a lui se strecur[ printre c`\iva mai
zdren\ui\i. Se rostogoli @n cerc, ca o roat[ de foc, peste
cre]tetele s[tenilor. Apoi se ascunse iar[]i sub @nveli]ul gros,
plumburiu.
Dup[ o clip[ de @ncremenire, @ncepur[ a striga, ului\i,
care de care:
-Semn bun! Semn de izb`nd[! R[zbim cu ajutorul
cerului!
Se @nchinar[ @nfiora\i, cu str[luminarea n[dejdii @n
suflete.
C`nd se lini]tir[, Berceanu @i @ndemn[:
-Haida\i, s[ punem de m[m[lig[! C[ mie unul, @mi
ghior[ie ma\ele!
Dup[ cum @i sf[tuise, luaser[ @n car[ toate cele
tebuincioase. Scoaser[ pirostriile, ceaunele, c`te un bra\ de
coceni. Lovir[ amnarele.
C`nd fl[c[rile se @nte\ir[, se a]ezar[ roat[-roat[ pe
l`ng[ focuri. St[teau pe vine, a]tept`nd s[ fiarb[ m[m[liga,
]optind @ntre ei.
-A ba, Petcule! Cum zis[ primarele [la, ai?
-S[ st[m lini]ti\i acia, Floreo!
-Adic[?
-P[i chiar de scoate Ioni\[ Marincu armata, c[ e liberal
de-al governului, solda\ii au ordin s[ trag[ @n sus, nu @n noi!
-Iote-te! Cine @i spus[ lui Nu\[ toate astea, m[? se uimi
Ne\oiu.
359
 Se v[rsau zorile. Petcu Berceanu @]i opri carul,
z[ticnindu-le pe toate cele din urma sa.
-Huo, m[! Acia st[m! r[cni c`t @l \ineau bojocii.
Se aflau pe o miri]te cam la 4 kilometri de sat. La
dreapta @ncepea s[ se deslu]easc[ cenu]iul ]oselii spre
Maglavit ]i Golen\i pe care veniser[ de la Poiana Mare.
La st`nga se @ntinseser[ cam p`n[ la drumul lui
St[n[r`ng[.
Cobor@r[ vreo patru sute de suflete. Mul\i b[rba\i,
c`teva muieri. Doar cei care n-avuseser[ cui s[-i lase, @]i
luaser[ ]i copiii. Acum dormeau @nv[li\i @n cergi. #ncepur[ s[
joace pe loc, s[ se bat[ cu bra\ele peste piept. Erau zgribuli\i,
cu straiele @mbibate de jil[veala p[trunz[toare a nop\ii din
cap[tul lui F[urar.
Z[pada se topise de mult. Dar c`mpul era umed, dup[
zile ]i nop\i @ntregi de bungineal[.
-L[sa\i boii @njuga\i! Oamenii s[ vin[ la mine! strig[
Berceanu.
C`nd @i v[zu aduna\i, @mplini:
-Ne a]ez[m pe locurile din spatele meterezului de
car[. C[ p-astea d-acia cerem s[ ni le dea!
-P[i cum? Pogoanele astea bune din deal ]i le oprir[
dumnealor la @mpropriet[rirea lui Cuza! Dumnezeu s[-l
odihneasc[ pe Domnul \[ranilor, c[ fu bun! De le zice
proprietarilor Obrenovici, Baici sau Marincu, pentru noi tot un
drac!
M[rin Ne\oiu se aplec[. Lu[ p[m`nt @n pumn. #l prefir[
printre degete. Sim\indu-l moale, unsuros, umed, @l str[punse
un junghi @n capul pieptului.
-Io nu m[ dau dup[ el, nici mort! E vremea s[ mai
schimb[m. S[ vaz[ ]i boierii cum se pot ar`ni dup[ n[sipurile
din vale, de ni le d[dur[ nou[.
"#n vale" c[tre Dun[re fuseser[ 26.000 de pogoane
nisipoase. Mare parte se @mp[duriser[ de stat cu salc`mi,
str`mtor`nd loturile \[ranilor.
-A]a! A]a! strigar[ to\i ca unul.
-Atunci s[ facem cum hot[r@r[m! strig[ Pencea G[in[.
358
Gheorghe Panu! Ziarul s[u revolu\ionar "Lupta" ajuns[ de cur`nd
chiar "antidinastic".
C`\iva ridicar[ din umeri.
-Spre ru]inea ]i spaima noastr[! S-au ivit astfel de
ipochimeni ]i @n armat[. Grade inferioare, e drept! Unii mai aproape
ca ob`r]ie de straturile nevoia]e! Al\ii, dintr-o r[tutire a min\ii! se
m[rturisi cu sfial[ c[pitanul Grecescu.
-M[surile @mpotriva lor vor fi drastice. Eu cer Curtea Mar\ial[!
se @nfierb`nt[ c[pitanul Petrescu. S[-i judece pentru tr[dare! S[-i
@mpu]te! Pentru c[ @n spatele cump[r[rii acestor con]tiin\e, stau nu
numai politicienii opozi\iei unite, doritori s[ ajung[ la ciolan, ci ]i o
mare putere str[in[, du]mana Neat`rn[rii ]i prop[]irii statului
nostru...
La un semn al comandantului s[u, @]i @nghi\i cuvintele
urm[toare. #ncerc[ s[-]i cear[ iert[ciune.
-Nu @mi este @ng[duit a spune mai mult! Nici n-ar fi nevoie!
Fiecare dintre dumneavoastr[ ]tie despre cine este vorba!
Locotenent colonelul Cernat gr[bi a spulbera t[cerea plin[
de nelini]ti a celor din jur.
-Dac[ se poate @n\elege dar nu @ncuviin\a c[ armata
teritorial[, doroban\ii care @]i petrec dou[ treimi din timp @n satele lor,
oamenii s[raci ]i f[r[ carte, pot fi u]or ademeni\i de agitatori, pentru
ofi\eri nu putem avea @ndurare! Cum s[ nu dea dovad[ de mai mult[
glagore p[trunz`nd dedesubtul acestei propagande de][n\ate? Ce
n[dejde se poate pune @ntr-unii care @]i calc[ jur[m`ntul fa\[ de
Rege ]i |ar[? Noroc c[ avem ]tiin\[ numai de c`\iva! #n Moldova, un
locotenent Chinezu...
-De bun[ seam[! Doar la Ia]i se @ncuibar[ sociali]ti ru]i,
basarabeni, mai ales evrei, fugi\i de frica Ohranei! De acolo
procopsir[ |ara @ntreag[ cu cercuri socialiste muncitore]ti ]i ziare
@ndemn`nd la zurbale! Locotenentul Chinezu folose]te, ca ]i al\ii,
doroban\ii, ca s[ @mpr[]tie @n sate jurnalul "Muncitorul".
-Ne putem l[uda ]i noi, oltenii, cu "Socialistul" tip[rit la Turnu
Severin, unde partida socialist[ dospe]te mai abitir dec`t un
cozonac!
#ncercarea de glum[ a sub-prefectului Bratosin tr[da
am[r[ciunea neputin\ei.
-C`t despre agitatorul Vasile Secar[, ]tim c[ driguie nu
numai Mehedin\iul tot, r[sp`ndind gazete. Ajunse p`n[ la Craiova.
Este @nc[ neprins.
139
 Locotenent colonelul Ignat se ridicase din fotoliu.
#ndrept`ndu-]i \inuta, f[cu o plec[ciune c[tre gazd[.
-Domnule Marincu, v[ mul\umim pentru ospitalitate. Ne ve\i
ierta, dar trebuie s[ plec[m la datorie! Cele auzite aici @ndrept[\esc
ordinele pe care le-am primit de a potoli r[scoala "prin orice mijloc!"
-Ni s-a vestit c[ @n satele @nvecinate, Rast, Negoiu, Bistre\, s-
au ivit @nc[ier[ri @ntre localnici, amenin\area primarilor, semne c[ s-ar
cloci r[zmeri\[! ad[ug[ c[pitanul Grecescu.
Cei doi ofi\eri se al[turar[ comandantului. Din prag, b[t`ndu-
]i c[lc`ile cizmelor, salutar[:
-Avem onoarea!
Dup[ plecarea lor se @nst[p`ni peste cei r[ma]i o t[cere
@ng`ndurat[. O spulber[ sub-prefectul.
-Cu p[rere de r[u, trebuie s[ v[ p[r[sesc ]i eu, domnilor,
pentru a lua la r`nd satele pl[]ii C`mpu. Prefectura Craiovei ne
@n]tiin\eaz[ c[ ele sunt @n\esate de agitatori sociali]ti.
Poruncile ministerului de Interne erau aspre. Trebuiau puse
sub neadormit[ priveghere drumurile, c`rciumile, t`rgurile. Pentru
c[, pref[c`ndu-se negustori ambulan\i, geamba]i de vite, jug[nari,
scriitori de jalbe, iconari, a\`\[torii veneau c[l[ri, @n c[ru\e sau
tr[suri. C[utau mai ales locurile unde oamenii se adunau gloat[.
Acolo r[sp`ndeau ziarele, c[r\ile, mai ales vorbele care @ndemnau la
nesupunere, cereri de p[m`nt, chiar intrarea pe mo]ii pentru a le
@mp[r\i singuri.
-Mul\umindu-v[ pentru toate, v[ d[m @n grije pe doctorul
Dr[gescu. M[ @nso\e]te acum. Dar c`nd @]i va ispr[vi pentru ast[zi
cecetarea @n Poiana, @l sf[tuii s[ se @ntoarc[ la dumneavoastr[.
N[d[jduiesc c[ @i ve\i putea da g[zduire pentru c`t va mai avea de
lucru acia!
-Cum de nu! @l lini]ti St[ncun[ Marincu. Domnul doctor e
totdeauna oaspetele meu, a]teptat cu pl[cere!
Uit`ndu-se pe urmele celor doi, oft[.
-S[ n[d[jduim c[ dracu nu e chiar at`t de negru cum @l
smolir[ dumnealor. Eu ]tiu oamenii satelor pe care le pomenir[.
Sunt cumin\i, r[bd[tori, plini de cuviin\[! N-au s[ le dea prilejul s[
trag[ @n ei. Nici nu pot crede a]a ceva. Ace]ti ofi\eri care @mi p[rur[
b[rba\i sub\iri, lumina\i, s[ poat[ comanda solda\ilor s[-]i @mpu]te
fra\ii ]i p[rin\ii! Vor afla alte mijloace!
-Te @n]eli, nene Cun[! s[ri Ilariu Marian. M[ \inui s[ nu m[
scap, c`t fur[ acia. #mprejurarea @i sile]te s[ o fac[!
140
O sfeclise. Se speriase tot. Dar st[p`nu-s[u nu-l lu[ @n
seam[, ner[bd[tor s[ afle altele.
-Ei, ce v[zur[\i acolo?
-Z[u! Treceau @nc[ multe car[ pe l`ng[ zid, @n sus,
lu`nd-o pe ]oseaua c[tre Maglavit!
#ncremenise locului. G`ndurile @ns[ i se urzeau
ame\itor.
-De c`nd cump[rai mo]ia de la Baici, sufl`ndu-le-o de
sub nas, o dusei tot @ntr-o h[r\uial[ cu @nvoitorii mei poienari.
Dar la at`ta @ndr[zneal[ nu m[ a]teptam din partea lor! Asta e
rebeliune curat[! S[ trimet dup[ Dug[ie]escu, primarele? A]!
Iuda [la nu e @n stare de nimic! Odat[ ce nu m[ vesti el
@nsu]i, e semn c[ s-a @nclinat cu r[scula\ii!
Trebuia s[ treac[ peste n[rod, s[ vesteasc[ de grab[
plasa C`mpu ]i prefectura Craiovei. De la fiu-s[u Fane n-
avea, cum cere ajutor. #]i f[cuse obiceiul ca lunile de iarn[ s[
le petreac[ @mpreun[ cu nevasta ]i feti\a pe Coasta de Azur.
-Eh! se sc`rbi Ioni\[. R[f[\urile astea boiere]ti se
@ntinser[ ca r`ia ]i peste tineretul nostru. Fane pune ca pricin[
[stei risipe de parale grija pentru s[n[tatea Marioarei. A]!
Aflai io! Alea! Cum le zice frate..."Cazinourile" alea @l trag! E
nebun dup[ c[r\i ]i jocurile de noroc de acolo! Patim[ mai ra
ca a muierilor. Ce s[-i fac? C`t[ vreme nu pierde ci c`]tig[ la
joc, ca ]i @n afaceri, cum s[-i b[nui? }i ce, parc[ m-ar asculta!
Oft[ @nodat. #]i puse n[dejdile @n Ilariu Marian.
-Bine c[ e acia gineri-meu! Slav[ Domnului! Nu se
dedulci ]i [sta la astfel de apuc[turi! E om chivernisit.
Temeinic a]ezat la casa lui.
Se hot[r@ dintr-odat[.
-M[ Vr[jitorule! Cum se lumineaz[ deplin, pune s[-mi
@nhame caii la tr[sur[. Plec la Calafat! S[ m[ @nso\easc[ Ali ]i
@nc[ un arn[ut. Cine ]tie peste ce mai dau @n drum! {ilal\i s[
z[vorasc[ por\ile cur\ii. S[ le p[zeasc[ cu flintele ]i pistoalele
@nc[rcate! Auzit-ai? P`n[ atunci, vezi ce @i faci! Trimete
iscoade. #ncalec[ ]i d[ fuga chiar tu! Afl[-mi unde se a]ezar[
nemernicii! C`\i sunt! Ce stric[ciuni @mi f[cur[!
357
 Dar cu grecul nu ]tia niciodat[ la ce s[ se
a]tepte.Tres[ri auzindu-l:
-F[ bun[tate dumneata ]i r[spunde @n locu-mi la
R`mnicu V`lcii. S[ se bizuie Athina ]i Miti\[ pe ajutorul meu.
S[-mi scrie de c`te parale au nevoie pentru @nceputul ridic[rii
casei noi. Al[tur[ ]i firitiselile pentru sporul familiei lor, care e
]i a noastr[, Flori\o!
#nt`ia bubuitur[ @n u][ @l trezi pe Ioni\[ Marincu. La 70
de ani trecu\i, dormea pu\in, iepure]te. C[ut[ spre fereastr[.
Se s`ncela de ziu[. Lumina t`rzie se cernea le]ioas[ prin
geamuri.
-Ce-o fi, Doamne? A]a, cu noaptea-n cap!
Se aflau @n al treilea f`rtar al lunii F[urar, bunginos ]i
rece. P`n[ la @nceputul muncilor de prim[var[, boieri ]i
p[lma]i, aveau @nc[ r[gaz de via\[ tihnit[ ]i de]tept[ri mai
t`rzii. Cine cuteza s[ i le tulbure?
#]i @ndrept[ scufia c[zut[ pe frunte. Cobor@ din pat.
Porni t`r]indu-]i papucii, cu grije s[ nu o tulbure pe
Marincana. Trupul lui @mpu\inat @nota ca @ntr-un sac, @n
c[m[]oaia larg[, cusut[ cu r`uri.
De ce se apropia de u]a dinafara casei, b[t[ile se
@nte\eau, ca ]i strig[tele. Deschise @mbufnat.
-Ce \i-e m[, Vr[jitorule? \ip[, recunosc`ndu-]i vechilul.
C[pia]i?
-Potc[ mare, boier Ni\[!
B[rbatul tremura, fie de spaim[, fie rebegit de frig. De
afar[, din straiele lui, @l izbi un val de aer @nghe\at, @nfior`ndu-l.
-Intr[, m[! Trage u]a dup[ tine, c[ deger[m! Zii odat[!
-Iote! Poienarii ie]ir[ pe mo]ie. Vor s[-]i @mpart[ @ntre
ei p[m`ntul!
-Cum a]a? Visa]i ur`t, Vr[jitorule? Ce vorb[ e asta?
De unde ]tii?
-Alerg[ la mine omu meu, alde Ion al lui }erpe! Cic[ de
cu noapte, tot cur[ afar din sat sumedenie de car[. Ca s[-l
crez, @l luai cu mine. Ne pitular[m l`ng[ gardul palatului
prin\ului...S[-mi fie cu iert[ciune! Al dumitale, boier Ni\[!
356
Satele din preajma Bucure]tilor erau locuite @n mare parte de
bulgari. Gr[dinari, c[ru\a]i, mici negustori, aveau un trai mai
@ndestulat. }i totu]i, slavi fiind, crez`nd @n mama Rusia ]i @n \ar ca @n
Dumnezeu, se l[saser[ p[trun]i ad`nc de a\`\[rile panslavi]tilor.
T`r`nd dup[ ei haite de \igani, mahalagii ]i pleava satelor,
@ncercaser[ s[ p[trund[ @n capital[, s[ dea jos guvernul, a]a cum li
se poruncise nu numai de str[ini, ci chiar de agen\ii "Opozi\iei unite".
O]tirea @i respinsese la bariere, tr[g`nd dup[ soma\iile neluate @n
seam[. Pentru c[ pe unde le era trecerea s[v`r]eau cu o cruzime
nemaipomenit[ omoruri, jafuri ]i p`rjoluri, fuseser[ trimi]i @mpotriva
lor, @n capul armatei, trei stat-majori]ti -colonelul Iacob Lahovary,
locotenent coloneii Beller ]i Vartiadi.
-Ofi\erii @]i descarc[ pistoalele @n piepturile r[scula\ilor cu
s`nge rece. #n fiece sear[ raporteaz[ nu numai c`\i au pus la
popreal[, ci ]i c`\i au fost omor@\i! Ce s[ mai vorbim de cruzimi!
Le povesti c[ locotenent colonelul Vartiadi poruncise
solda\ilor s[i s[ pun[ pe cei prin]i jos, la p[m`nt, s[ le @nf[]oare
capetele @n mant[i, ca s[ nu li se aud[ urletele c`nd @i b[teau p`n[
la le]in.
-Tr[g[toarele le @ngreuiaz[ pe din[untru cu cartu]e @nv[lite
@n p`nz[ de c`l\i. #i despoaie ]i @i iau @n spinare. C`te un majur @i
croie]te cu latul sabiei p`n[ ce fac pe ei. V[zui unul care urla ca
scos din min\i: "Mai vrei p[m`nt, m[? Na pogoane! Na dijm[!"
-Eh! oft[ St[ncun[. S[ recunoa]tem c[ @n sufletul multor
oameni zace o fiar[. E destul s[ o st`rne]ti...#n fiece s[rac, pizma
@mpotriva boga\ilor, a\`\at[, devine ur[! Tot a]a ]i la unii boieri. C[ [i
doi, de-i zis[]i @nt`i, sunt de neam. Vortiadi pare a fi urma]ul f-unui
venetic grec. To\i, @n trufia lor de st[p`ni, se vede c[ sunt dintre [i de
nutresc dispre\ pentru \[rani. Turbeaz[ c`nd acesta cuteaz[ s[-i
@nfrunte! De aci, p`n[ la r[zbunare crunt[, nu e dec`t un pas. Sunt
@ncredin\at c[ nimeni nu le porunci astfel de fapte. Dar be\ia puterii,
teama de a o pierde, mirosul s`ngelui v[rsat, le iau min\ile mai abitir
dec`t b[utura!
-Vai ]i amar! C`nd poruncesc dezl[n\uirea focului, pier la
gr[mad[ b[tr`ni, femei, copii, destui casc[-gur[. Vinova\i peste fire
de moartea ]i r[nirea lor sunt cei care r[sp`ndir[ zvonul prin sate c[
armata are ordin s[ nu trag[ @n \[rani.
-Toate groz[viile astea nu s-ar fi @nt`mplat dac[ Br[tianu ]i
noi, liberalii, r[m`neam la putere! Mare gre]al[ se f[cu!
Vasile Mirica deschisese gura cu lehamite, oftase din
r[runchi.
141
 -Nu se ]tie, nene Vasilache! Dac[ focu [sta se @nte\ea,
trebuia stins @ntr-un fel. Poate ar fi fost mai pu\ine victime! Eu zic...
c[ Dumnezeu le r`nduii bine. {i de-l aprins[r[ au fost sili\i s[-]i
p[teze m`inile ]i sufletul cu s`ngele nevinova\ilor! I. C. Br[tianu
r[mase curat!
Marin Dr[gulescu se rostise @n urm[ cu t[ria @ncredin\[rii @n
dreptatea Proniei.
-}i eu sc[pai! Chiar m[ bucur c[ @ntr-o cump[n[ at`t de
grea, plecar[m dela c`rma |[rii!
Spre uimirea tuturor, fostul primar al Calafatului chihoti
@nc`ntat.
-Le port chiar recuno]tin\[ celor care ne scoaser[ afar[ din
fonc\ii, pe noi liberalii, "cu m[tura ]i cu r[]in[", precum se laud[ noii
guvernan\i. C[ ce m-a] fi f[cut acu, trebuind s[ iau parte la
arestuirea ]i @mpu]carea unor \[rani @nebuni\i de zvonuri mincinoase
]i de lipsuri?
Le m[rturisi f[r[ sfial[ c[ nu uitase c[ era fiul lui Dragu din
Poiana Mare, fost @nvoitor ]i chirigiu la Ioni\[ Marincu. Cu ajutorul ]i
@ndemnul acestui mo]ier @i d[duse la ]coal[ p[rintele lor, pe el ]i pe
r[posatu frate, St[n[]el.
Privirile toate st[ruir[ cu pl[cere asupr[-i. Frumuse\ea
b[rb[teasc[, distinc\ia chipului @nr[mat @ntre v[luritele plete ar[mii,
u]or brumate de ani la t`mple ]i barb[ lung[, inelat[, \inuta
impun[toare, purt[rile boiere]ti, tactul cu care se ]tia c[ @]i
@ndeplinise slujbele, parc[ i-ar fi dezmin\it ob`r]ia curat \[r[neasc[.
Poienarii mai ales se @nfoiau de m`ndrie c[ un astfel de om se
ridicase dintre ei.
-Cei care nu sunte\i de p[m`nt d-acia, e bine s[ afla\i ]i
dumneavoastr[ c[ a]a ajunser[m ]i noi oameni! Cum s[ aleg @ntre
cele dou[ tabere? De aceea l[sai cu inima u]oar[ prim[ria lui
Brane\u. Nu-l invidiez, neam! Mi-ajunser[ peste cap cele dou[
legislaturi grele, dinainte ]i dup[ r[zbel!
Citind pe unele fe\e uluial[, pe altele o @nvinov[\ire, urm[:
-Trag n[dejde c[ pe la noi nu se vor petrece groz[viile din
alte p[r\i. C`nd s-or a]eza vremurile, la urm[toarele alegeri @mi pui
candidatura pentru deput[\ia de Dolj. C[ viitorul @n |ara asta, e
numai al nostru, al liberalilor.
-Chiar a]a! Bravos! Ai dreptate!
#ncuviin\[rile veneau din toate p[r\ile.
-Rom`nia are nevoie de o m`n[ de fier ca a ]efului nostru, I.
C. Br[tianu ]i pe l`ng[ el, de liberali cinsti\i ]i patrio\i.
142
-Doamne, ce blestem isp[]esc!
Venindu-i @n minte toate faptele necugetate, unele cu
adev[rat crude, s[v`r]ite de-a lungul anilor, nu se mir[.
-Puzderii de afurisenii ]i blesteme se vor fi ridicat la
cer, @mpotriv[-mi!
Se g`ndise s[ o ia de nevast[ pe B[la]a Cacaliceanu
nu din vreo dragoste mare - acum se s[turase de farmecele ei
- doar pentru viitorul copilului. }i iat[ c[ silit de @ndatoriri ]i
p[cate vechi, @l os`ndea s[ r[m`n[ un bastard.
Cu inima sf`]iat[, se zb[tu s[ afle o cale de a-]i
r[scump[ra vina ]i fa\[ de nevinovata f[ptur[ c[reia @i d[duse
via\[.
-Ce pot face, Dumnezeule mare, pentru el?...Numai s[
m[ @ngrijesc s[ aib[ tot ce @i trebuie, s[ mearg[ la ]coli bune,
s[ ajung[ om. #l voi @nzestra c`t @mi va sta @n putin\[...O cas[
la Craiova...bani pe numele lui la banc[...dac[ pier eu s[ nu
r[m`n[ pe drumuri...}i cine ]tie...c`ndva, dup[ moartea-mi,
c`nd patimile alor mei se vor stinge, @mi va lua ]i
numele...care nu i-l pot da ast[zi...c[ tot va trebui s[-l schimbe
pe al mum[-sii, nepotrivit unui c[rturar cum @l vroi pe Marin...
Auzi... Cacaliceanu...
V[z`ndu-l at`t de fr[m`ntat, trep[d`nd aleea cu
umbra unor g`nduri chinuitoare, perindate pe fa\[ ]i @n priviri,
Flori\a se dep[rt[ c`\iva pa]i, ca s[-l lase cu el @nsu]i. Se
apropie de un arbust. #ncepu s[-i cure\e frunzele uscate, doar
p[relnic senin[..
-Flori\o! o strig[ @ntr-un t`rziu. Ia aminte ce @\i spun! Va
s[ m[ achit de f[g[duiala aducerii osemintelor gemenilor la
Calafat. #i vom @nmorm`nta dup[ datina cre]tineasc[ @n cavoul
ispr[vit. Al[turi de cripta frate-meu Nicolaie ]i de cea de]art[,
dar purt`nd numele nefericitului nepot Alexandru!
#ncuviin\[ a mul\umire din cap, @nstrunit[ toat[,
p`ndindu-i urm[toarele vorbe, care @i vor hot[r@ soarta. De
cum se @nt`lniser[, sim\ise c[ dib[cia ei ar putea avea sor\i de
izb`nd[. De aceea @i l[sase r[gaz s[-]i @nfrunte r[m[]i\a
@ndoielilor.
355
 -{sta e felul @napoiat al oltenilor de a judeca
desfacerea unei c[s[torii, mai ales c`nd femeia n-are vin[.
Oft[ ad`nc.
-...}i asupr[-mi tot peceata de "sec[tur[" vor pune!
#]i privi cutremurat so\ia. Se \inea dreapt[ ]i senin[
dinaintea lui. Nu s-ar[ta uimit[ de @ndelungata-i t[cere.
A]tepta r[bd[toare s[ ias[ din v`rtejul de g`nduri
sim\[minte ce @i b[nuia.
-E m`ndr[ ca o cerboaic[, Flori\a! De]i nu m-a iubit ]i
am ur@t-o de moarte pentru asta, m-a silit prin vreme s-o res-
pect. Nu mi-a b[gat vin[ niciodat[, ori]ice am f[cut. Nici
pentru gemeni care, din sperietura ce le-am pricinuit, au dat @n
...
Goni din toate puterile vedenia acelor @mprejur[ri
cumplite de care se ]tia r[spunz[tor, dar nu o mai putea
@ndura.
Se adun[ tot asupra cumpenei @n care se zb[tea
acum.
-A] fi cu adev[rat tic[los dac[ nu a] recunoa]te c[ a
muncit cot la cot cu mine. Mi-a fost tovar[]e de n[dejde cu
vrednicia, chibzuiala, iste\imea ei la str`nsul averii; mai ales
m[sura, @ndreptarul de care aveam nevoie s[ nu o iau razna,
ca acum. Divor\`nd, a] d[r`ma tot ce cl[dir[m @mpreun[. Nu
m[ @ndur s[ risipesc truda a dou[ vie\i, ca un puf de p[p[die
suflat @n v`nt...De partea ceailalt[ sunt iar[]i dou[ destine...
Deodat[ i se n[z[ri c[ vede f[ptura @nduio][tor de
dr[g[la][ a lui Marin, gungurind @n scutece.
Na]terea lui @i p[ruse o binefacere cereasc[,
nemeritat[ de un p[c[tos ca el. #i @mplinise arz[toarea dorin\[
de a avea iar[]i urma] un b[iat. #i mai alinase durerea
pierderii iubitului s[u nepot, Alexandru Arssenie, de nici 30 de
ani, @ndrept[\indu-i toate n[dejdile. Sc[ld`ndu-se precum
obi]nuia printre sloiurile Dun[rii, se @necase. Trupul nu-i
fusese g[sit niciodat[.
Acum @]i d[dea limpede seama c[ era pedeapsa unei
noi suferin\e. Fiul mult dorit i se n[scuse mai t`rziu, dintr-o
leg[tur[ nepotrivit[.
354
-Vorba e, ce-i facem acu? @ntreb[ Iov[nescu, un negustor
poienar care @ncepuse s[ se ridice.
Fane Marincu, care p`n[ atunci se mul\umise s[-i asculte pe
ceilal\i, zise:
-Le @ndur[m toate, c[ n-avem @ncotro, p`n[ ne va suna
iar[]i ceasul! Sunt foarte @ngrijorat de ce citii @n "Lupta". Pentru ca
solda\ii s[ trag[ nestingheri\i, s[ nu-]i afle neamuri, cunoscu\i @n
]i mul\ime, @i rotir[. Duser[ pe olteni ]i munteni @n Moldova. Pe [i de-
acolo @i scobor@r[ spre capital[ ]i Craiova.
-Cum, cete]ti "Lupta"? s[ri Marian. Otr[vurile socialistului
P[un?
-Citesc "Lupta" dar ]i "Rom`nul", acum al lui Vintil[ Rosetti.
Liberal, m[ rog dumitale! Dar care izbuti ceva de ne@nchipuit, chiar
pentru du]manii no]tri. Rupse priete]ugul de o via\[ @ntreag[ dintre
tat[-s[u ]i I. C. Br[tianu. Citesc ]i "Voin\a Na\ional[", noul jurnal al
partidului, de c`nd, precum spuse "Vizirul", "Rom`nul a devenit un
c`ine care mu]c[ pe furi]". #mi arunc ochii ]i pe alte c`teva gazete
socialiste. Doar a]a, pun`nd ]tirile lor cap la cap, @mi pot da seama
de miezul adev[rului, dup[ ce @l cojesc de noianul demagogiilor ]i
gogo]ilor electorale! Nu m[ mai uit la ale conservatorilor sau ale
junimi]tilor. Vorbele lui P. P. Carp, coco\at la putere acu, dup[
demisia lui Br[tianu, m-au vindecat ]i de unii ]i de al\ii. Auzi\i
dumneavoastr[! "#nt`i represiunea, apoi vom aviza!" Asta de la
Bismarck citire!
-Vezi bine! Groz[viile represiunii i se datoreaz[ @n mare
parte!
-A ba, nene Fane! Cine o fi dumnealui, de se sume\e]te a]a
peste prim-ministru Rosetti? @ntreb[ alt proasp[t arenda] din
@mprejurimi, dar a]ezat @n Poiana Mare.
-Cum se ajunse Carp dintr-odat[ ministru de Externe? se
nedumeri Ghergulescu, poienar t`n[r care @nv[\ase carte ]i de
cur`nd ajunsese func\ionar la vama Calafatului. Ce ]tii de el?
#ntreb[rile pluteau asupr[-i, silindu-l s[ le r[spund[ pe r`nd.
-Iote, un boier moldovean, de neam vechi. Fiul stolnicului
Carp. Trimes de la 13 ani @n Germania pentru ]coal[. P`n[ la
sf`r]itul Facult[\ilor de Economie Politic[ ]i Drept de la Bonn,
trecute str[lucit, avu timp s[-]i @nsu]esc[ @mb[\o]area prusac[, s[
devin[ adeptul felului tiranic de a c`rmui al lui Bismarck, pentru care
nutre]te mare pre\uire. Nu vede\i? Cum intr[ @n guvern, @ncepu s[-l
foloseasc[!
-De c`nd se @ntoarse @n |ar[, ce ispr[vi f[cu?
143
 -La Ia]i, fu printre @ntemeietorii "Junimei". Are condei. #i place
literatura ]i istoria, a]a c[ t[lm[ci pentru aceast[ societate literar[,
@n rom`ne]te, piese de teatru din Shakespeare.
V[z`nd uluiala pe chipul multora, @]i st[p`ni cu greu
z`mbetul. Nu putea pretinde multor poienari ]i calafateni, care erau
temelia cluburilor liberale, s[ fi auzit despre marele dramaturg
englez.
Dumnealor nu aveau @ns[ trebuin\[ de o lec\ie de literatur[,
ci de ve]ti, de l[muriri politice, pe care le ardea sufletul s[ le afle. Se
str[duii s[-i lumineze @ntruc`tva.
P. P. Carp, fiind mare mo]ier, intrase @n Partida Albilor.
Trimes @n parlament, @]i c`]tigase o binemeritat[ faim[. Tindea s[ ia
]efia conservatorilor, @n locul b[tr`nului Lasc[r Catargiu, pe care de
bun[ seam[ @l dep[]ea cu mult @n ]tiin\[ de carte, inteligen\[, haruri
literare ]i darul rostirii. Dar nicidecum @n m[sura, bunul sim\,
cunoa]terea oamenilor ]i nevoilor |[rii.
Pentru c[ nu izbutise, rupsese o parte din partid ]i @mpreun[
cu Titu Maiorescu @nfiin\ase unul nou, cel al "Ju-nimi]tilor", numit
astfel pentru c[ @i urmaser[ mare parte din tovar[]ii lor de la
Societatea Literar[ "Junimea". }ef al acestui partid chemat la putere
@n 23 Martie 1888, nu fusese numit prim-ministru, cum @]i dorise.
-P[i, de ce?
-Regele n-a vroit s[-l jigneasc[ pe Lasc[r Catargiu. De altfel,
nici nu-l avea la inim[. #mb[\o]at, sfid[tor, deseori dep[]ea
marginile cuviin\ei. #]i f[cea o cinste din a nu se pleca dinaintea
m`ndrului Hohenzollern. Acesta @l rabd[ pentru trecerea mare ce are
la nem\i. De aceea @l ]i trimise de vreo dou[ ori ambasador la Viena.
Fane Marincu se aprinsese pun`nd patim[ @n zugr[virea lui
Carp.
-Are o minte ascu\it[! Rostirea-i pe m[sur[! Reteaz[! Nu
cru\[ pe nimeni! #ng`mfarea, privirea rece, batjocoritoare, musta\a
@n\[foiat[ @mpunge de o parte ]i de alta a chipului prelung, ca dou[
v`rfuri de floret[. Toate @i tr[deaz[ nem[surata-i trufie boiereasc[.
Pre\uindu-se peste fire, \in`ndu-se ca cel mai de]tept ]i singurul
de\in[tor al adev[rului, e ve]nic @n duel cu ori]icine. Astfel ]i-a
@ndep[rtat destui oameni din partid. Iar mul\imea celor m[run\i nu ]i-
o poate c`]tiga.
-Eh! Ce s[ a]tept[m altceva de la un boier al c[rui idol este
Bismarck, cel mai @ncro]nat cancelar european? oft[ St[ncun[
Marincu.
144
-Cic[, dup[ semne, s[ fie tot b[iat! N[d[jduie]te c[ p-
[sta s[-l botezi chiar dumneata! Vezi, boier Dumitrache, nu
po\i s[ te mai pl`ngi c[ n-ai urma]i!
-Fie ce-o fi, nu pot s[-i spun!
Tot r[sucind pe toate fe\ele, c`nt[rind urm[rile acelei
desp[r\iri, i se iviser[ din ce @n ce mai multe @ndoieli.
-Cu ce fa\[ voi ie]i @n protipendada Calafatului, @n care
m[ str[duii at`t s[ p[trund, al[turi de B[la]a, o
slujnic[?...Bun[ de ibovnic[! La pat, ca ea, pot s[ am c`te
vroi! So\ie, doar una!
Flori\a @i f[cuse oriunde cinste. Cucerise pre\uirea ]i
dragostea @ntregului ora]. L[s`nd-o, l-ar ostraciza numaidec`t.
#n mare parte pentru ea, care @l @mp[m`ntenise acolo, @l
aleseser[ calafetenii consilier al primarului. De cur`nd, Fane
Marincu @i ceruse s[ fie vicepre]edinte la Banca Calafatului ce
se preg[tea a deschide.
-Putred de stricat, Fane! Dar nu-]i alung[ nevasta! #i
d[ cinstirea cuvenit[ acas[ ]i @n v[zul lumii! Cum m-ar judeca
Ilariu Marian, pild[ de respect pentru familie ]i to\i ceilal\i care
mi-au ar[tat @ncredere?
#]i r[spunse singur, amintindu-]i clipi] o poveste
olteneasc[ plin[ de t`lc, istorisit[ de Flori\a.
"Prin fa\a unuia din b[tr`nii ob]tei, care @]i f[cea
veacul pe lavi\a de la poart[, trecu cel mai chipe] fl[c[u din
sat. #i d[du bine\e. Mo]ul @l privi cu drag, rostindu-se plin de
m`ndrie:
-Bun[ ziua, @mp[ratul @mp[ra\ilor!
La o vreme, dup[ ce se @nsurase, i se @nf[\i]e iar[]i.
Mo]ul nu prea @l lu[ @n seam[, zic`ndu-i cu glas obi]nuit:
-Bun[ ziua, om ca to\i oamenii!
Cur`nd, url[ satul c[ @]i b[tuse ]i gonise de acas[
t`n[ra nevast[.
C`nd avu iar[]i drum pe l`ng[ b[t[tura mo]ului, @]i
scoase c[ciula, @nchin`ndu-se cu aceia]i cuviin\[.
B[tr`nul @l m[sur[ aspru ]i @]i lep[d[ vorbele @n sil[:
-Bun[ ziua, sec[tura sec[turilor!"
353
 Flori\a socoti a se @ntoarce cu o zi mai t`rziu. Afl`nd c[
boierul se plimb[ prin gr[din[, se @ndrept[ @ntr-acolo.
Se @nt`lnir[ pe o alee. Arssenie @i lu[ seama @ncordat,
v[z`nd-o c[ se apropie.
#ngrijit @mbr[cat[, dreapt[, sub\ire, avea fa\a senin[,
ochii alb]tri, mai limpezi ca niciodat[.
-Nu v[de]te nici urm[ de tulburare! N-are ]tiin\[! se
@nfior[ el...Bun venit, cocoan[ Flori\[!
-A]i]derea ]i dumitale, boier Dumitrache!
#l privea cu lini]tea obi]nuit[, se rostea cu m[sura ]i
bl`nde\ea-i ]tiute.
-#mi pare bine c[ te g[sii acas[, r[u c[ va s[ te sup[r
cu dou[ rug[min\i.
-Spune, Flori\[!
-Ar fi vremea s[ str[mu\i osemintele lui Alexandru ]i
Scarlat. Mi-o f[g[dui]i de mult. Din ce @n ce @mi este mai greu
s[ iau drumul B[ile]tilor, p`n[ la morm`ntul lor. Acu, @l g[sii
surpat. Trebuii s[ stau s[-l ridic. Bie\ii no]trii b[ie\i! F[r[ noroc
]i dup[ moarte!
#n\elese c[ a]a, sub\ire ]i cu tact, @l ar[ta vinovat fa\[
de r[posa\ii lui urma]i, chiar fa\[ de ea. #n sine, recunoscuse
de mult. #l @ncerc[ remu]carea. Totu]i se @nd`rji, zic`ndu-]i:
-Ce rost mai are s[-i aduc la Calafat, c`nd dumneaei
va sta la Rast?...S[rmana!...Se vede bine c[ nu afl[! Da cum
s[-i spui, a]a, @n fa\[? S[-i @nfrunt privirea dreapt[ ]i cinstit[?
De c`nd se @ntorsese, se str[duise s[-]i afle aceast[
@ndr[zneal[, dar nu izbutise @nc[...
Flori\a @i curm[ fr[m`ntarea, @mp[rt[]indu-i cererea
Athinei.
-Crez, de po\i, c-ar fi bine s-o aju\i. }tii cum e fata
noastr[! Furtunatec[, asemeni dumitale. Dac[ se pune r[u cu
soacr[-sa, nu va mai avea trai bun nici cu b[rbatu-s[u. Taman
acu! Uitai s[-\i spui! #mi scris[ c[ este @ns[rcinat[. Peste
c`teva luni vei deveni iar bunic!
-Bine, Flori\o! #n\elesei! S[ v[d, s[ m[ socotesc...Al
doilea nepot...murmur[ cu jum[tate de gur[, tot mai
zdruncinat @n hot[r@rea sa.
352
Ilariu Marian se crezu dator s[ mai potoleasc[ lehamitea de
pe chipurile celor afla\i acolo, st`rni\i de aspra categorisire f[cut[ de
}tefan Marincu. Ca totdeauna, sim\i pl[cere a i se @mpotrivi,
dovedindu-i cumnatului s[u c[ se poate judeca ]i altfel.
-Nu @mi este drag Carp, dar ]ti\i cum se zice! Unde sunt
cusururi mari, sunt ]i @nsu]iri pe potriva lor! #i respect inteligen\a ]i
cultura, socotindu-le cele mai str[lucite la conservatori. Mai ales @i
pre\uiesc caracterul de b[rbat dintr-o bucat[. Nu trestie, plec`ndu-se
dincotro bate v`ntul intereselor politice. Se dovede]te statornic @n
vorbe ca ]i @n fapt[. Are un deosebit sim\ al demnit[\ii, onoarei ]i
drept[\ii. Datorit[ lor, de]i ve]nic adversari politici, s-a @mpotrivit d[rii
@n judecat[ a lui I. C. Br[tianu, recunosc`ndu-l f[uritor de |ar[.
Foarte bogat din neam, @i d[ m`na a fi cinstit.
-Zice\i ce ve\i vroi acum despre Carp ]i junimi]ti. Pentru
mine r[mase @nc[ de ne@n\eles de ce @]i d[du Br[tianu demisia! se
nedumeri St[ncun[ Marincu. Mai cu seam[ cum de i-o primi Regele
Carol, b[rbatului ]i partidului care @i aduser[ Neat`rnarea, Regatul,
12 ani de lini]te plin[ de @mpliniri pentru |ar[!
-Doisprezece ani de guvernare foarte grea!
-Dar[ cu mari izb`nzi!
-Mai ales de lupte vajnice, pe care Br[tianu a trebuit s[ le
duc[ p`n[ la sleirea puterilor. Nu numai cu potrivnicii. Chiar ]i cu cei
din preajma sa. Ceeace p`n[ la urm[ dezgr[din[ partidul.
Ilariu Marian ]i Fane Marincu se luar[ la @ntrecere @n a da @n
vileag pricinile socotite de ei vinovate @n retragerea primului ministru.
-#n vreme ce apropia\ii @l m`ncau, dob`ndise o faim[
euopean[. Izbutise s[-l c`]tige chiar pe cancelarul Germaniei,
Bismarck.
#ntr-adev[r, cel care ceruse - cu ani @n urm[ - Regelui Carol
s[-l @ndep[rteze de la c`rma statului ca prea mazzinian, @n vremea
din urm[ nu vroia s[ stea de vorb[ dec`t cu el.
-Spunea sus ]i tare, se m`ndri Ilariu, "un cuv`nt al domnului
Br[tianu are mai mult[ greutate dec`t orice alte solii sau memorii".
-Chiar Regele Carol l-a sus\inut cu t[rie la @nceput.
Recunosc`ndu-i meritele, nevroind a se desp[r\i de el, @l @ncuraja de
fa\[ cu al\i membri ai guvernului: "dac[ trebuie s[ plec[m domnule
Br[tianu, vom pleca @mpreun[".
-Totu]i, se @nd`rji Ilariu Marian, datorit[ atacurilor puternice
ale unei p[r\i din pres[, a puternicelor mi]c[ri de strad[ p`n[ la
asaltul asupra palatului regal, a @nceput s[ dea @napoi!
145
 -#ntr-adev[r, c`t timp a avut sprijinul Regelui, Br[tianu a
@ndurat totul: atacurile nedrepte din parlament, acuza\iile c[ n-a
st[vilit afaceri necurate, c[ ar fi cheltuit f[r[ rost banii publici, chiar ]i
tulbur[rile din capital[ ]i |ar[ pe care era @ncredin\at c[ le-ar fi putut
domoli. C`nd a sim\it c[ l-a pierdut, jignit de r[ceala acestuia, ]i-a
dat demisia de trei ori - cea din urm[ fiindu-i primit[.
-Toat[ v`nzoleala asta a slujit du]manilor din[untru ai
Rom`niei - sociali]tii - ]i celor din afar[, s[ nu-i amintim care!
-E primejdios foarte s[ st`rne]ti furia mul\imii, c[ci nu o mai
po\i st[p`ni ]i nu ]tii c`t de sus poate s[ loveasc[. Dovad[, ce se
petrecu doar cu c`teva zile @n urm[ la Bucure]ti. M[ aflai @nc[
acolo...
Spre uimirea tuturor, Marian le povesti @nt`mplarea de la 25
Aprilie ora 10 f[r[ un quart...
Preda F`nt`naru, din }endre]ti - Gorj, dup[ cinci ani de
ocn[ pentru omor, s-ajunsese guard comunal.
#n diminea\a aceea, @mbr[cat @n costum na\ional, s-a a]ezat
pe trotuarul din fa\a palatului regal. A a]teptat cu r[bdare ca Regele
s[ intre @n biroul s[u. Atunci a scos de sub zeghe o pu]c[ ]i a tras
dou[ focuri drept prin fereastra catului @nt`i de la cabinetul regal.
Gloan\ele au p[truns geamul, p[trunz`nd @n odaie. Regele @ns[,
doar cu c`teva clipe @nainte, se r[sucise pe c[lc`ie ]i trecuse @n
camera al[turat[.
-Arestuit pe loc, ce crede\i c[ zis[ n[rodul?
-Ce? @ntrebar[ to\i cu sufletul la gur[.
-"Neam\u a dat porunc[ s[-i @mpu]te pe \[rani. Eu am vroit
s[-l omor pe el!"
-Scris[ a doua zi la gazet[ c[ s-au g[sit asupra lui, afar[ de
pu]c[, un revolver, un pumnal ]i un box american.
-{sta nu era n[rod, cum zis[]i dumneata! Chiar prea citov la
minte! Dar[ n[imit! C[ altfel, de unde ar fi avut, un am[r@t ca el, [l
arsenal de arme strine?
-}i parale! Tot acela]i articol dezv[luia c[ venise - ca un
belfer - p`n[ la palat, @n tr[sur[! E limpede c[ fu cump[rat...
-Doamne ap[r[ ]i fere]te! se @nchin[ zguduit Ioni\[ Marincu.
Tr[ii s[ aud ]i a]a ceva! Drept au oficerii! Cat[ s[ pun[ cap ori]icum
anar]iei [steia care se l[\i @n |ar[!
Odat[ cu de]ertarea sacului cu nout[\i, cei care nu locuiau
@n Poiana, Fane Marincu, Marian, Dr[gulescu ]i al\ii se ar[tar[
gr[bi\i s[ ajung[ la casele lor @nainte de l[sarea nop\ii. #i urmar[
cur`nd ]i localnicii.
146
ceva, c[ n-are timp. Intr[ bulzi] @n cas[. Gr[bi, at`t c`t @l
@ng[duia piciorul de lemn ]i @l ajuta bastonul, spre birou.
C`nd v[zu t[bli\a alb[strie nemi]cat[, acolo unde o
l[sase, cu r`ndurile ne]terse, cam pr[fuit[, crezu c[ se
@n[bu]e. Apuc[ clopo\elul de aram[, gr[bi spre fereastra
deschis[. Dup[ ce r[sufl[ ad`nc, @ncepu s[-l scuture cu furie,
p`n[ se ivi domnul Vasile.
-Du-te ]i s[ nu cutezi a te @ntoarce f[r[ cocoana
Flori\a!
-De unde s[ o iau, boierule? Taman asta vroii a-\i
spune adinenea. Cocoana va fi fiind acum la Rast!
#i povesti toat[ t[r[]enia plec[rii ei.
Tres[ri, auzind c[ @]i visase gemenii chiar @n noaptea
@n care el @i scria sentin\a alung[rii.
-I s-or fi ar[tat @ngera]ii s-o vesteasc[ de primejdie!
#]i aminti cutremurat. Prichindeii, de o ]chioap[ fiecare,
se a]ezaser[ pl`ng`nd dinaintea mamei lor s[ o apere, c`nd
el vroise s[ o sugrume. Apoi, cumplitele spasme ce @i
chinuiser[ p`n[ la le]in dup[ ce le @mpu]case c`inele...
-Pentru asta voi fi fost pedepsit s[ nu mai am urma]i
legiui\i! C[ Marin veni t`rziu ]i anapoda!
Aceste r[ni ale sufletului se ferea a le zg`nd[ri.
S`ngerau totdeauna.
C[zni a se aduna ]i a se @ntoarce c[tre vechil, ca s[
afle ceva de c[petenie pentru el.
-Intr[ cumva, @nainte plec[rii, cocoana Flori\a @n biroul
meu?
#l str[punse cu privirea s[ vad[ dac[ @i r[spunde
adev[rat.
-Nu crez, boier Dumitrache!
B[rbatul se \inea ca totdeauna, drept, lum`nare. Nu @]i
scobor@ ochii. Nu se tulbur[, ar[t`nd c[ ar ascunde ceva.
-N-avu c`nd! Plec[ val-v`rtej, tot p`n[-n ziu[, cur`nd
dup[ dumneata! P[rea speriat[ de vis! Nu-i mai ardea a
hon[n[i prin cas[. M[ @ntreb[ pe mine dac[ i-ai l[sat f-o
porunc[.
351
 Ie]i bini]or, uit`ndu-se @n jur. Nu o v[zuse nimeni, nici
c`nd intrase, nici acum. Slugile nu @ncepuser[ a trep[da prin
od[i.
Cobor@ @n curte. Cuprinse cu ochii casa, bazinul sub
nucii umbro]i, gr[dina cu florile @nviorate de rou[, chio]cul cu
vitraliile str[punse de razele @nc[ piezi]e ale soarelui.
Z`mbi amar...f[g[duindu-]i s[ nu se lipseasc[ de
aceste m[runte bucurii. Fuseser[ singura r[splat[ a jertfelor ]i
suferin\elor sale.
Domnul Vasile @i r[s[ri al[turi.
-S[rut m`na, cocoan[ Flori\o! Fu acia boierul azi-
noapte! Plec[ iar, de cu zori!
-Da? se f[cu ea uimit[. De ce nu m[ trezir[\i?
-A]a d[du porunc[ st[p`nul!
-#mi l[s[ f-o vorb[ prin dumneata?
-Niciuna, cocoan[ Flori\[. Da ce te scula]i a]a cu
noaptea @n cap?
-P[i s[ vezi! M[ trezii @ntr-un hohot de pl`ns. Toat[
noaptea @mi visai gemenii. Fiind S`mb[t[, se cuvine s[ merg
la B[ile]ti a le t[m`ia morm`ntul. Pune repede s[ @nhame caii
la tr[sur[! Zi la cuhnie s[-mi preg[teasc[ un co] cu de-ale
gurii, s[ am de @mp[r\it la cimitir! Trimite pe Maria s[-mi
str`ng[ lucrurile de trebuin\[ pentru c`teva zile. S[ le aduc[
acia! Nu mai vroi a intra @n[untru, pe scara asta unde @ncepu
canonul lui Alexandru ]i Scarlat!...}tii dumneata bine, doar ai
fost martor atunci!
Domnul Vasile doar cl[ti din cap. #n ochii lui de c`ine
credincios, deslu]i o ad`nc[ comp[timire.
-P`n[ sunt gata toate, cobor s[ m[ lini]tesc @n gr[din[.
#n clipa plec[rii, @i mai spuse:
-M[ g`ndii c[ tot sunt pe drum! Merg ]i la Rast! S[ mai
rostesc casa, s[ v[d ce se mai f[cu @n gr[din[. Poate ar fi
bine s[ fac o pomenire la biseric[...Oricum, nu z[bovesc mult!
Ai dumneata grije de toate @n lipsa mea!
Dumitru Arssenie se @ntoarse la Calafat chiar la o
s[pt[m`n[. F[cu semn domnului Vasile, care vroia s[-i spun[
350
St[ncun[ nu se @ndur[ s[-l p[r[seasc[ pe frate-s[u. Ioni\[
p[rea topit, @mpu\inat, @ncremenit @ntr-o triste\e grea. Se fr[m`nt[
cum s[ @noade vorba, ca s[-i mai abat[ g`ndurile. }tia prea bine c[
durerea pierderii unui fiu - pentru c[ murindu-i Fanache, o tr[ise ]i el
- nu poate fi m`ng`iat[ u]or. Rana prindea coaja numai prin
necurmata trecere a vremii. Chiar a]a, tot junghia la r[stimpuri.
Tocmai atunci se @ntoarse doctorul Ioachim Dr[gescu.
F[ptura zdrav[n[ a transilv[neanului, chipul lui b[rb[tesc,
@nconjurat de cununa p[rului ]i colanul b[rbii, am`ndou[ castanii ]i
bogat c`rlion\ate, privirea d`rz[, @i f[ceau totdeauna pl[cere. #l
cuno]tea dinainte de r[zboi. #i fusese oaspete @n b`ntuielile sale prin
satele dun[rene ale Doljului. Inspector sanitar al acestui jude\ din
1876, nu contenise, cu @nc[p[\`narea sa ardeleneasc[, s[-i
@nainteze Comitetului Permanent din Craiova rapoarte peste rapoarte
despre reaua stare de s[n[tate a \[r[nimii doljene.
#i aflase ]i povestea vie\ii. Dup[ studii medicale la Gratz ]i
Torino, lucrase c`t[va vreme @n Austro-Ungaria. Fusese silit s[ fug[
@n Rom`nia, datorit[ persecu\iilor autorit[\ilor. Ele se dezl[n\uiser[,
cu amenin\area temni\ei, dup[ ce publicase la Pesta un roman
istoric. #n "Nop\ile carpatine" sau "Istoria martirilor libert[\ii"
@ncondeiase cu mult curaj lupta lui Horia, Clo]ca ]i Cri]an.
#n |ar[ se a]ezase mai @nt`i la Slatina. R[zboiul pentru
Neat`rnare @l prinsese la Craiova unde lucrase voluntar la Spitalul
"Independen\a", @ntemeiat de Maria Rosetti. Nu l[sase nici condeiul
din m`n[. #nfocat patriot, scrisese ne@ncetat @n "Revista
Transilvaniei" ca ]i @n "Rom`nul" din Bucure]ti, @ndemn`nd femeile
din Ardeal ]i Regat s[ ajute cu bani, scam[, bandaje, solda\ii r[ni\i
pe frontul din Bulgaria.
Dintr-acela]i devotament se legase ]i de neamul Magherilor.
Nu @]i uitase nici fra\ii de peste mun\i, public`nd @n "Revista
Transilvaniei", scriind prietenilor, mai ales unui profesor din Blaj.
#i citise una din epistolele @ncondeiate chiar @n casa lui din
Poiana Mare, @n preajma r[zboiului. C`teva r`nduri din ea i se
@ntip[riser[ @n minte, socotindu-le profetice: "T`n[ra o]tire se va bate
rom`ne]te. #ncredin\eaz[ pe ardeleni c[ dup[ 200 de ani, Europa va
fi silit[ s[ ne respecte ]i s[ ne admire. N-a murit @nc[ v`rtutea
rom`neasc[. Dup[ ce vom sc[pa de p[g`nii de la Istru, inimile ]i
g`ndurile noastre se vor @ntoarce @nspre voi! Spera\i!"
Pe atunci se @nt[reau unul pe altul @n n[dejdea izb`nzii,
pentru cucerirea Neat`rn[rii. Dar ]i @n cea a re@ntregirii |[rii cu
Ardealul, socotind c[ trebuia s[-i urmeze.
147
 Acum, schimbar[ c`teva vorbe. Se @n\eleser[ s[ plece
@mpreun[ cu doctorul, s[ r[m`n[ @n gazd[, ca de obicei, @n
gospod[ria lui.
Ioni\[ Marincu auzindu-I, tres[ri ca dintr-un vis r[u.
V[z`ndu-]i @n sf`r]it musafirul, @l @ntreb[ cu glas stins:
-Domnule doctor, cunoa]te\i bine satele noastre, pe locuitorii
lor. Ne-a\i ajutora spun`ndu-ne ce crede\i dumneavoastr[ despre
tulburarea ce le-a cuprins. Se vorbir[ acia c`te ]i mai c`te! Numai
dumneavoastr[ nu v[ rostir[\i!
-No, dragilor, t[cui uimit de ce @mi auzir[ urechile! Liberalii
din neamul Marincu, precum to\i ceilal\i, caut[ r[scoalelor doar
temeiuri politice. B[nui c[ nu vor, pentru c[ se tem, s[ ajung[ p`n[
la r[d[cina r[ului. #nvinuiesc "opozi\ia unit[", sociali]tii, ru]ii. Pe
bun[ dreptate, c[ci lor li se datoreaz[ minciuna sfruntat[, dar care a
prins ad`nc printre s[teni, a venirii ca rege a lui Alexandru A. Cuza,
fiul r[posatului domn "al \[r[nimii". #ntr-adev[r, el a fost ales, ca ]i
acesta, dup[ abdicare, deputat de Mehedin\i. Dar a respins cu
demnitate "cinstea" de a sta al[turi de tr[d[torii tat[lui s[u. Du]manii
guvern[rii liberale ]i ai |[rii au pl[zmuit o scrisoare ca din partea lui,
care s-a citit peste tot, de a\`\[torii la r[scoal[. Numai baliverne! Dar
s-au g[sit afi]e pe unele prim[rii pe care scria "Tr[iasc[ Vod[
Cuza!"
-Acia, la noi?
-Nu chiar @n Poiana, dar @n plasa dumneavoastr[. No,
dragilor! Pricinile r[scoalelor sunt sociale ]i economice. Racile foarte
vechi, dinaintea na]terii apostaziei socialismului @n Germania. F[r[
ele nu ar fi prins a\`\[rile criminale datorate celor pomeni\i mai
nainte. #n Rom`nia nu le-a putut vindeca curajoasa lege agrar[ a lui
Cuza. Apoi, cu toate str[daniile liberalilor de a @mbun[t[\i "legea
@nvoielilor", care a r[mas, a]a cum s-a n[scut, tot ]ontoroag[.
Precum mai spusei, dumnealor s-au temut, sau n-au fost @n stare s[
curme r[ul de la temelie. #n Ardeal ca ]i @n Regat, foamea, s[r[cia
\[ranului izvor[sc din lipsa de p[m`nt @ndestul[tor pentru hran[.
-Noi f[cur[m ce ne st[tu @n putin\[!
Ioni\[ Marincu se @mpotrivi, sim\indu-se oarecum atins de
vorbele doctorului.
-E l[udabil din partea dumneavoastr[ c[ le da\i acum, pe
foamete, porumb. Nu v[ am[gi\i @ns[! #i ve\i potoli doar pentru o
vreme! Eu socotesc c[ \[ranul n-ar trebui s[-l cer]easc[ spre a nu
pieri! Ci s[ aib[ unde-l cultiva, at`t c`t s[-i ajung[ pentru
148
#ncep`nd s[-i tremure m`inile, o puse repede la loc, de
team[ s[ nu-i scape. #nmuiat[, se l[s[ @n fotoliul lui Arssenie.
R[sufl[ ad`nc. #]i st[vili lacrimile sub pleoape. Zise ]optit
"Tat[l nostru", singuru-i mijloc de lini]tire @n grele @ncerc[ri.
Ridic[ iar[]i piatra. Apropiindu-]i-o, sloveni cu glas
sc[zut ]i rar, ca s[-]i @nfig[ @n minte fiece cuv`nt:
"Flori\o,
Am hot[r@t s[ divor\ez. Te rog ca p`n[ la @ntoarcerea
mea, @ntr-o s[pt[m`n[, s[ p[r[se]ti Calafatul. Ia-\i lucrurile
personale. A]eaz[-te @n casa p[rinteasc[ de la Rast. #\i voi da
o rent[ viager[ de 5.000 de franci pe an. Venitul Athinei @l voi
pl[ti regulat.
Dumitru P. Arssenie"
-#n\elesei! se cutremur[ ea. Grecul vrea s[ ia de
nevast[ pe B[la]a. S[ o aduc[ aici, @n casa mea, pentru care
numai Dumnezeu ]tie c`t am trudit! S[-]i recunoasc[
bastardul! S[-i lase, nedrept[\ind pe Athina, averea pentru
care am muncit cot la cot!
#]i aminti tinere\ea. St[tea zile @ntregi ars[ de soare, la
p[tule, s[ primeasc[ dijma @nvoitorilor. Niciodat[ nu i se p[rea
c[ au pus destule gr`ne @n bani\e. Urcat[ @n car, le @ndesa
bine cu genunchiul, silind oamenii s[ le umple din nou p`n[ la
margine.
C`]tiga astfel @nc[ un sfert de boabe de gr`u sau
porumb la bani\[. P[catul [sta o ap[sa ]i acum, de]i ]i-l
m[rturisise mereu la spovedanie. }i c`te altele nu f[cuse,
l[comindu-se a str`nge lui Arssenie avere!
-Ba! se @mpotrivi cu toate puterile.
Chibzui @ndelung.
-At`ta vreme c`t am via\[ @n mine, n-am s[-mi las locul
nim[nui. Mai cu seam[ slujnicei de la B[rca! Dac[ nu mi-o
spune Dumitrache @n fa\[, e semn c[ tot mai are un rest de
bun sim\ ]i ru]ine! Pe asta va s[ m[ bizui! Doamne ajut[-m[!
Flori\a se @nchin[, hot[r@rea fiindu-i luat[. A]ez[ cu
grije t[bli\a de piatr[ chiar la locul de unde o luase de pe birou.
Nu o ]terse, semn c[ nu o citise, dup[ @n\elegerea ce aveau
@ntre ei.
349
 #n[ltu\[ ]i firav[, @]i @ncordase f[ptura, gata s[ @nfrunte
]i povara singur[t[\ii @n care o l[sau. La cine s[ se mai r[sufle
de s`c`ielile ce @i f[cea grecul?
"Batjocura de la B[rca", c[ci a]a o numea el, o aflase
t`rziu. #i f[cuse ]i mai grea ]ederea @n casa socrului, mai ales
c[ trebuia s[-]i t[inuiasc[ dispre\ul.
-Ce soart[ avu nestem`ndra asta de femeie! Cu c`t[
m[sur[ ]i @n\elepciune @i face fa\[! De i-ar sem[na ]i Athina!
@]i dori, urc`ndu-se @n tr[sur[.
Lipit de trupul cald al nevesti-sii, av`nd @n fa\[ doica
\in`ndu-l pe fiu-s[u Constantin @n bra\e, r[sufl[ u]urat. Se
eliberase! Va fi de acum @nainte singurul st[p`n al familiei
sale!
C`nd @]i ispr[vi treburile, Arssenie se @ntoarse la
Calafat. Avea de @mplinit o hot[r@re mai de mult luat[, am`nat[
din pricina @mprejur[rilor. Ajunse vroit t`rziu. Fu mul\umit
afl`nd c[ Flori\a se culcase. #]i porunci tr[sura pentru plecare
@n zori, nevroind a da ochi cu ea.
Dup[ ce ascult[ raportul domnului Vasile, se @nchise @n
birou, spun`ndu-i c[ are acte de r`nduit.
Flori\a auzise tropotul cailor, uruitul tr[surii pe lespezile
de bazalt ale cur\ii, gura slugilor, bonc[nitul grecului prin cas[.
R[mase @ns[ @n pat, cu lampa stins[, f[c`ndu-se adormit[,
de]i nu @nchisese ochii @nc[...
-#mi e prea de ajuns s[-l v[d m`ine! g`ndi @nainte de a
o lua somnul.
Nu se cr[pase bine de ziu[ c`nd o trezi zvonul plec[rii
lui. O uimi, dar o ]i bucur[ c[ fusese doar @n trecere.
-Pe semne pentru treburi ce nu sufereau @nt`rziere!
Se scul[ mai de vreme. Se dichisi repede, cu grija
poruncilor ce @i l[sase de @ndeplinit. Gr[bi spre biroul de sus.
C[ut[ din ochi placa de piatr[ alb[strie pe care le
@nsemna de obicei.
#ntr-adev[r, pe ea se aflau @n]iruite c`teva r`nduri. O
lu[ ]i cum se luminase bine, putu s[ le deslu]easc[.
348
supravie\uire ]i vreme @ndeajuns @ng[duit[ de proprietar s[ ]i-l
munceasc[.
Fra\ii Marincu t[cur[ st`njeni\i.
-De ani de zile atrag luarea aminte a st[p`nirii! #n van! se
@nvolbur[ doctorul. Din lips[ de hran[ cumsecade izvor[sc
l`ncezeala, tot mai sc[zut[ vlag[ ]i poft[ de munc[ a \[ranului,
sl[biciunea lui @n fa\a celor dou[ boli uciga]e care b`ntuiesc satele
dumneavoastr[. Frigurile se datoresc \`n\arilor care se puiaz[ @n
puzderia de b[l\i din cuprinsul ]i de la hotarele a]ez[rilor. Oftica e
@nte\it[ de nisipurile zbur[toare ale dunelor ce v[ @nconjoar[. Ele
sunt spulberate de v`nturile care bat @n toate anotimpurile.
-Oftica! suspinar[ deodat[ Ioni\[ ]i St[ncun[.
Dr[gescu nu numai c[ le r[scolise cea mai s`nger`nd[ ran[
a sufletelor, dar le @nte\ise ]i nelini]tea pentru viitorul neamului,
s[r[cit de cur`nd de trei fragede vl[stare.
St[ncun[ se scutur[ de presim\irile negre, ag[\`ndu-se ca
totdeauna de o n[dejde @ntrem[toare.
-Sc[p[m noi ]i de pacostea asta! Peste c`\iva ani vor cre]te
jur-@mprejur p[durile de salc`mi. Vom respira un aer mai curat, mai
s[n[tos. R[d[cinile lor vor @ncopcia nisipurile, statornicindu-le.
V[zduhul va fi mai reav[n. Vipia nu va mai scrumi p[m`ntul. Ploile
vor c[dea la timp. Perdelele de salc`mi vor sta meterez @n calea
"traistei goale", v`nt ce aduce numai usc[ciune!
La vale de sat, pe cele 25.000 pogoane de nisipuri
mi]c[toare, care se desf[]urau p`n[ @n lunca Dun[rii, se puseser[
salc`mi. Inginerii nem\i, chema\i de Regele Carol pentru @mp[duriri,
@ncercaser[ la @nceput s[ planteze un soi de molid, ca pe la ei. Se
uscase repede. #n schimb dafinilor, cum le spuneau oamenii locului,
le mergea bine.
-Eh! oft[ St[ncun[. Nimic nu se face f[r[ jertfe! S-au pierdut
acolo loturile de p[m`nt pe care poienarii sem[nau din vechi
zarzavaturi, s[deau c`te o curea de vie! Dar c`]tigul va fi pentru
s[n[tatea lor. #n timp, c`nd p[durea statului va fi t[iat[ ]i v`ndut[,
@]i vor scoate paguba din c[r[u]ia lemnelor. Le vor avea la
@ndem`n[ pentru nevoile lor. Nu vor mai alerga dup[ ele p`n[ la
Galicea!
Spuse apoi, c[ st[p`nirea @ndemna \[ranii de pe prispa
nisipoas[ a Dun[rii s[ pun[ copaci pe marginea ]oselelor ]i a
uli\elor. Chiar pomi, mai ales nuci care, rodind, vor @ndestula ob]tea.
Povesti ]i despre Calafat. Bulevardele @i fuseser[ tivite cu castani ]i
149
tei. Pe str[zi se @n[l\au platani umbro]i. Sus @n v`rful dealului, pe
locul fostei baterii de artilerie "Carol I" se s[dise un adev[rat parc!
-Fusei acolo la a]ezarea pietrei de temelie pentru viitorul
"Monument al Independen\ei". O @nfipse @n p[m`nt primarul ]i
cons[teanul nostru, Marin Dr[gulescu, c`nd era @nc[ primarele
ora]ului. Cei de-l urmar[, au sarcina de a-l @n[l\a. Auzii c[ la sfin\irea
lui vor pofti ]i pe Regele Carol I. Majestatea Sa este totdeauna
bucuroas[ de un prilej de a revedea Calafatul. Mai ales locul unde,
comand`nd un bombardament asupra Vidinului, rostise, @nconjurat
de ghiulele turce]ti "asta-i muzica ce-mi place!" Vorbe intrate de
atunci @n istorie!
-M[ bucur[ ]i m[ tulbur[ tot ce aud, zise doctorul. Despre
planta\ie, dar mai ales despre cinstirea faptelor viteje]ti ale
R[zboiului Neat`rn[rii, a eroilor lui, bolta pe care se cl[de]te acum
Rom`nia modern[.
-Se s[desc necontenit @nc[ salc`mi pe dunele ce @ncopciaz[
satele noastre, ca f[lcile unui cle]te uria], de la Cetate p`n[ la Jiu.
Da ]ti\i, domnule doctor, de unde se izvodi aceast[ str[danie de
@mp[durire, binef[c[toare peste ani?
-M[rturisesc c[ nu! Dar mi-ar place s[ aflu de unde a pornit.
-D-acia! De la noi! Din Poiana Mare!
-Cum a]a?
...#n lipsurile anilor de dup[ r[zboi, oftica f[cuse pr[p[d @n
Poiana Mare. Nu era cas[ f[r[ mor\i. Mai ales tineri ]i copii. Toat[
ziua b[tea @ntr-o dung[ clopotul bisericii Sfin\ii Voievozi, urzind
lin\oliu de jale peste sat. B[tr`nii nu aveau r`nd la @ngrop[ciune de
cei fragezi! Speria\i, pu]i la cale de muieri, primarele ]i c`\iva
frunta]i din sfatul lui alergar[ la preotul Ion Petrescu.
-Voia lui Dumnezeu, taic[!
Popa gr[ise r[gu]it de at`tea prohoade, dar cu traista
doldora de pomeni. Nu mai ]tia biata preoteas[ ce s[ le fac[.
Nemaic[ut`nd la p[cat, ajunse a hr[ni porcii cu prescuri, coliv[ ]i
colaci.
-S[ mai st[ruim @n rug[ciune, fiilor!
Nu se @ndurase a-i l[sa s[ plece f[r[ o gean[ de n[dejde.
-S[ citim Moliftele Sf`ntului Vasile [l Mare! S-o mili de noi!
S[v`r]ir[ slujbe peste slujbe, dar mor\ile se @nte\eau, ca pe
vremea ciumei celei mari. #n dezn[dejde, se pl`nser[ @nv[\[torului
de atunci. #l ]tiau mintos, bun de sfat, gata s[ sar[ pentru ei.
150
-Solda lui Miti\[, ceea ce @i aduce via de pe dealul
Capela, nu ne @ng[duie s[ ridic[m o cas[ nou[, numai a
noastr[. Ne trebuie una mai @nc[p[toare, c[ @ncepur[m s[
avem urma]i! Pune dumneata o vorb[ bun[ la patera, s[ ne
ajute!
Flori\a o privi nedumerit[.
-}tiu la ce te g`ndi]i! se @n\[foi Athina. Venitul ce-mi d[
patera, e drept mare, mi-l p[strez pentru rochii, g[teli ]i
c[l[torii. N-am de g`nd s[ muceg[iesc @n R`mnic! Vreau s[
v[z ]i lumea european[, dup[ Grecia! Cat[ s[-mi \in rangul de
fiica unui bog[ta] fa\[ de pr[p[di\ii boierna]i v`lceni! }i am s-
o fac pe banii mei, dumnealui neav`nd de unde-i pretinde! De
ajuns s[-]i vaz[ de slujb[ ]i s[-]i \ie casa! Eu, cum se va
ridica Constantin, voi merge @n fiece var[ pentru cur[ la
Karlsbad. Chiar la Vichy, @n Fran\a, c[ a]a e acum de "bon
ton".
Flori\a tres[rise. Se @nvinov[\ea iar[]i c[ nu fusese @n
stare s[ scoat[ fumurile din capul fiic[-sii.
Oft[ @nodat, prev[z`nd tulbur[ri @n noul c[min, a]ezat
pe astfel de temelii. #i r[spunse sastisit[:
-Ar fi fost mai potrivit s[ vorbe]ti tu @nsu\i cu tat[-t[u.
}tii bine c[ nu mi se @ndem`n[ a-i cere nimic. Dac[ o fac eu,
s-ar putea s[ nu am sor\i de izb`nd[. E mereu @mbobodit
@mpotriv[-mi!
-Cu preg[tirile plec[rii noastre, n-apucai s[-i spui.
Drept e, nu puteam b[nui s[ ne p[r[seasc[ f[r[ a-]i lua
r[mas bun! Cine ]tie c`nd ne vom revedea!
-A]a e dumnealui, cam n[otit! Pe semne fu chemat
grabnic la f-o mo]ie, c[ @ncepur[ ar[turile de prim[var[. Eu nu
m[ mir! N-are obicei s[-mi vestesc[ plec[rile ori venirile!
Fu r`ndul Athinei s[ ofteze. O privi pe maic[-sa cu ochi
rug[tori.
-Bine! Voi cerca! Cum se va @ntoarce Dumitrache!...
C`nd se va ivi clipa prielnic[.
Silise s-o @ncurajeze, dar @n glas @i r[zbea @ndoiala. A]a
se desp[r\i de fiic[-sa. Ginerele o @mbr[\i]e cu inima str`ns[.
O privea @nduio]at.
347
 "Drept care am scris aceste note spre reamintirea
noastr[, care am luat parte, c`t ]i pentru cuno]tin\a urma]ilor,
c[rora le dorim s[n[tate, @n\elepciune ]i noroc pentru m[rirea
]i demnitatea neamului.
Scris ]i subscris @n Calafat, ast[zi 12 Februarie anul
1.895".
Semn[ apoi ap[sat: C[pitan Dumitru Marinoiu.
-M`ine diminea\[ am s[ o rog ]i pe Athina s[ se
isc[leasc[ al[turi de mine!
Z`mbi, g`ndindu-se la scrisul ei sub\irel, cu literile ca
zg`riate de o pisic[.
-Ciudat! Slovele nu-i v[desc firea hot[r@t[ ]i iabra]e!
Biruit de oboseal[, dar mul\umit c[ ]i-a f[cut datoria
p`n[ la cap[t fa\[ de @nt`iu-i n[scut ]i chiar fa\[ de urma]ii
acestuia, plec[ s[ se culce.
#nainte de a adormi, avu r[gaz s[-]i mai zic[:
-De vor mai fi astfel de @nt`mpl[ri fericite @n via\a-mi, le
voi trece tot @n acest carnet, f[c`nd din el un hrisov de
familie!...Va trebui s[-i adaug c`ndva ]i istoria Marinoilor p`n[
la mine!
Cum se @ndulci vremea, pentru ca micu\ul Constantin
s[ c[l[toreasc[ f[r[ primejdii, Dumitru Marinoiu @]i preg[ti
familia pentru mutarea @n noua-i garnizoan[, R`mnicul V`lcea.
Era bucuros c[ sc[pa de sub tutela lui Arssenie, @ntorc`ndu-se
@n ora]ul de ba]tin[, l`ng[ mama sa.
Pe Athina o muncea @ngrijorarea rostirii viitoarei
gospod[rii @n casa b[tr`neasc[ a soacr[-sii.
Zinca Marinoiu, p`n[ atunci deplin[ st[p`n[ pe ea, era
femeie poruncitoare, m`ndr[ c[ @]i crescuse 11 copii.
}tiind c`t o respecta fiu-s[u, @n\elegea c[ @i va trebui
@ndelungat[ r[bdare s[ o dea treptat la o parte, pentru a o
@nlocui. Se cuno]tea ]i pe sine. Firea nu o @nzestrase cu
aceast[ @nsu]ire cre]tineasc[, nici cu aceea de a fi supus[ ]i
ascult[toare.
La desp[r\ire, g`ndindu-se ca totdeauna doar la ea
@ns[]i, m[rturisi maic[-sii ce o ap[sa.
346
-Deh! le r[spunsese Ilariu Marian. Cat[ s[ @ncepem lupta cu
natura. P`n[ nu ast`mp[r[m n[sipurile astea, care ne @neac[
r[suflarea, molima nu va sl[bi!
R[m[seser[ ului\i. Cum s[ se puie ei cu n[sipurile?
-Merge\i @n pace! Am io o socoteal[! V[ dau de veste
cur`nd! @i @mb[rb[t[ dasc[lul.
Peste c`teva zile, @ntors de la Craiova, chem[ primarele.
-Nea Steric[! Ia un sac mare, nou. Pune pe careva s[-l
umple mai bine de jum[tate cu n[sip. De-acolo de unde l-o afla mai
m[run\el, f[cut pulbere. Leag[-l bine la gur[. Caut[-\i doi tovar[]i
zdraveni, ca s[-l care. G[ti\i-v[ @n straiele de s[rb[toare. T[lic[
pune\i ]arfa tricolor[ peste piept. M`ine diminea\[ pornim to\i, ]i cu
sacul, la Craiova. Ne a]teapt[ domnul deputat al nostru, Petre
Cern[tescu, s[ ne duc[ la Bucure]ti.
#n capital[, deputatul Cern[tescu @i ajut[ s[ p[trund[ @n
parlament. #n ]edin\[ ceru cuv`ntul la interpel[ri. Nu era @nt`ia oar[
c[ lua acolo ap[rarea doljenilor, mai ales a celor din pragul Dun[rii.
Datorit[ st[ruin\ei sale, fuseser[ scuti\i calafetenii de bir @n anul
1878. Li se f[g[duise atunci desp[gubiri pentru casele f[r`mate de
bombardamentele turce]ti. Ele erau @nc[ nepl[tite.
Acum vorbi din nou cu aceia]i @nfl[c[rare despre jertfele
date de a]ez[rile din vecin[tatea Vidinului @n timpul r[zboiului.
Zugr[vi mi]c[tor s[r[cia @n care se zb[teau de la pace, seceta
cumplit[ care le p`rjolise recoltele. Oftica le omora copiii, datorit[
lipsei hranei ]i a nisipului care le @mb`csea pl[m`nii.
#ntinderea dunelor din Sud-Westul Doljului era d[un[toare
s[n[t[\ii locuitorilor ]i nu rodeau dec`t scaie\i.
-Domnule prim-ministru! Domnilor deputa\i!
Ar[t[ pe Marian ]i cei trei s[teni pe care @i a]ezase cu sacul
lor chiar l`ng[ tribuna de la care vorbea.
-Iat[ @n fa\a dumneavoastr[, unul din inimo]ii sus\in[tori ai
armatei rom`ne. #nv[\[torul Ilariu Marian, membru al Partidului
Liberal, a str`ns neostenit bani pentru cump[rarea pu]tilor
trebuincioase pe frontul din Bulgaria, pentru medicamente, scam[ ]i
bandaje pentru r[ni\ii din spitalele de campanie. Al[turi este primarul
acestei comune, intrat[ @n istoria R[zboiului pentru Independen\[ ca
sediu al Marelui Cartier General ]i al Comandantului suprem al
armatei, Regele Carol I...Domnule prim-ministru! De bun[ seam[ a\i
@ndurat ]i dumneavoastr[ vipia unei veri fierbin\i, din toate punctele
de vedere, la Poiana Mare @n 1877. V-a @necat pulberea. V-a\i
151
@nfundat p`n[ la glezne @n nisipul uli\elor ei. Pentru cei ce nu le
cunosc, ca s[-i ajut[m s[ ]i-le @nchipuie, am adus o
mostr[...Domnule Marian...Domnule primar...
Ace]tia au desf[cut sacul la gur[. Purt[torii lui ]i-au v`r@t
m`inile p`n[ @n coate. Sco\`ndu-le, au @nceput a @m-pr[]tia @n jur
valuri, valuri de nisip.
-Iote ce respir[m noi ]i copiii de ne mor, cum se ridic[ pe
picioare! Doar n[sip, bun de folosit la c[lim[ri! rosti primarul Poienii,
ne@ncet`nd ]i el a-l spulbera @n sus, cu n[dejde.
Pulberea se risipi ca o cea\[ @n Camer[. Deputa\ii @ncepur[
s[ tu]easc[, s[ str[nute. #]i astupar[ nasul ]i gura cu batistele.
C`nd praful se mai risipi, @ncepur[ s[ aplaude.
I. C. Br[tianu, b[rbat albit de vreme, dar r[mas tot frumos,
@]i @nchise ochii vioi. Se frec[ apoi @ndelung la ei. #n acela]i timp
porni s[ hohoteasc[ cu poft[, dovedind c[ @]i p[strase r`sul zglobiu,
tineresc. Era @nc`ntat s[ reg[seasc[ din nou tr[s[turile care @l
cuceriser[ la oltenii din pragul Dun[rii: iste\imea, ]iretenia, curajul,
\and[ra de zeflemea amar[, desfid`nd pe oricine, chiar pe ei @nsu]i.
-Domnule prim-ministru! Domnilor deputa\i! re@ncepu
Cern[tescu. Ne cerem iert[ciune c[ n-am g[sit alt mijloc pentru a v[
face s[ @n\elege\i groz[via @n care se zbat ace]ti oameni. #n numele
patirotismului ce au dovedit, a jertfelor puse la temelia Independen\ei
Rom`niei, n[d[jduim s[ le da\i ajutorul dumneavoastr[. Cerem
guvernului bani pentru @mp[durirea dunelor ce @nso\esc malul Dun[rii
de la Cetate p`n[ la Jiu. P[durile vor @mbun[t[\i clima! Lemnul lor va
deveni o mare bog[\ie na\ional[.
-Face\i-ne un memoriu, domnule deputat! #l vom aproba
negre]it!
Primul ministru se rostise @n aplauzele tuturor...
Mul\umit de uluiala zugr[vit[ pe chipul doctorului Dr[gescu,
St[ncun[ Marincu urm[:
-S-a spus c[ Br[tianu, povestind @nt`mplarea la Palat, cu
harul s[u ne@ntrecut, Regele Carol ar fi binevoit s[ z`mbeasc[. Pe
semne @]i amintise calvarul lunii lui Cuptor la Calafat ]i Poiana Mare
@n 1877. Fusese mai greu de @ndurat dec`t bombardamentele
turce]ti ]i fr[m`nt[rile p`n[ la hot[r@rea trecerii Dun[rii @n ajutorul
ru]ilor b[tu\i la Plevna. #ncuviin\ase @ntru-totul hot[r@rea primului
ministru. Scrisese el @nsu]i @n Germania, cer`nd ingineri speciali]ti.
Ace]tia veniser[ ]i cercet`nd locurile, hot[r@ser[ dup[ alte @ncerc[ri,
c[ salc`mul era copacul cel mai potrivit pentru a statornici dunele.
152
erau dezgropate de sub ruinele castrului Bononia, str[mo]ul
roman al cet[\ii Vidinului. #i dorir[ s[ fie nedesp[r\it de ea,
p`n[ va @ncinge sabia cea adev[rat[.
Dup[ felicit[ri, urmar[ osp[\ul, apoi balul.
Muzican\ii, osp[ta\i ]i ei @n sala de mese a slugilor,
ad[posti\i c`tva acolo de c[ldur[, ie]ir[ afar[. Se @n]iruir[ pe
treptele de marmur[ de jos p`n[ sus la u]ile de cristal larg
deschise asupra marelui hall.
#ncepur[ a c`nta valsuri, polci, mazurci ]i chiar s`rbe
s[lt[re\e, spre bucuria dansatorilor.
#n zori, dup[ ciorba de potroace, petrecerea se sparse.
Cei dint`i plecar[ ofi\erii bulgari.
C`nd u]a se @nchise dup[ cel din urm[ oaspete,
Dumitru Marinoiu s[rut[ m`na Flori\ei. O str`nse c[lduros pe
a lui Arssenie, v[dindu-]i recuno]tin\a pentru jertfele f[cute ]i
str[dania lor de p[rin\i pentru acel str[lucit botez al fiului s[u,
Constantin.
Dup[ o gr[bit[ r`nduial[, to\i, fr`n\i de oboseal[, se
duser[ la culcare.
R[mas singur, c[pitanul se a]ez[ pe col\ul unei mese,
dup[ ce @]i aduse o c[limar[ ]i un toc. Scoase din buzunar un
carne\el dinainte preg[tit. #i m`ng`ie @mbr[c[mintea din piele
neagr[. Coperta din fa\[ era acoperit[ cu o pl[cu\[ sub\ire de
filde]. Sus avea imprimat[ o crengu\[ cu trei flori, dou[
albastre, una roz. Ele @ncununau o imagine c`t un timbru de
mic[ a unui col\ de \[rm de l`ng[ care se desprinsese o
corabie cu p`nze.
Spre marginea de jos a carne\elului era scris cu mari
litere aurite "Notes".
Adun`ndu-]i g`ndurile, @ncepu s[ @ncondeieze cu
cerneal[ neagr[ pe foaia @nt`ia. Slova lui rotund[, mare,
caligrafic[, alc[tui titlul @nsemn[rii: "u[ amintire."
Dedesubt urm[ data na]terii lui Constantin, cea a
botezului.
#n]irui numele tuturor oaspe\ilor din Calafat ]i Vidin.
Tulburat, cu g`ndul la viitor, o @ncheie:
345
Ferdinand Septville cu so\ia sa ]i fiica, s`rbii Vichaschi ]i
}tefanof. Printre ei se f[lo]au @n frumoase \inute de gal[
ofi\erii rom`ni ]i bulgari.
Cei din regimentul 31 veniser[ @n p[r: maiori, c[pitani
]i tineri sublocotenen\i. Se vorbea grece]te, nem\e]te,
bulg[re]te, rom`ne]te. Mul\i dintre bulgari ne cuno]teau bine
limba.
C`nd se ivir[ @n od[jdii str[lucitoare preotul Marin dela
biserica Sf`ntu Nicolaie ]i preotul }tefan al garnizoanei, se
f[cu dintr-odat[ lini]te. Se r`nduir[ to\i dup[ rang.
Dinaintea cristelni\ei se a]ezar[ colonelul Gussi, cu
pieptul acoperit de decora\iile R[zboiului de Independen\[ ]i
cololonelul Menciconef. #]i \inur[ pe r`nd, @n bra\e, finul.
Constantin era g[tit cu scufi\[ ]i lung[ rochie de
dantel[. Adjutan\ii coloneilor le \ineau de o parte ]i de alta,
lum`n[ri @nalte, aprinse, @mpodobite cu panglici de atlaz
albastru.
Slujba botezului @ncepu. R[spunsurile le d[deau c`\iva
ofi\eri rom`ni. Glasurile lor ad`nci, r[scolitoare, sporeau
solemnitatea clipei. Doamnele coloneilor Gussi ]i Menciconef
dezbr[car[ pruncul gr[suliu, cu puf auriu pe cap ]i ochi]ori ca
mura coapt[. Spre uimirea tuturor, nu pl`nse nici c`nd fu
cufundat @n ap[, nici la miruit. Z`mbea mereu cu guri\a-i ]tirb[.
Se @ntoarse apoi @n bra\ele colonelului Gussi care, m`ng`indu-
l @i zise:
-Fine, s[-mi tr[ie]ti! De pe acum te ar[\i a cruce de
voinic! Nu te sperii de nimic!
Na]ii cuv`ntar[ apoi pe r`nd, ur`ndu-i ani mul\i,
s[n[tate, @n\elepciune ]i mai ales o str[lucit[ carier[ militar[,
urm`ndu-]i tat[l, creind o tradi\ie ofi\ereasc[ @ntr-un neam de
patrio\i rom`ni.
Ca semn al acestei meniri, ofi\erii bulgari, printre alte
daruri care se adunaser[ morman, @i aduseser[ o sabie.
M`nerul ]i teaca lung[ doar de vreo dou[ palme ]i ceva, erau
din argint frumos cizelat. Cordonul ei, care trebuia trecut peste
piept, @l alc[tuiau monede pre\ioase, antice. Pe fe\ele lor
fuseser[ b[tute chipuri de @mp[ra\i romani ]i bizantini. Toate
344
-Ca urmare, se amestec[ @n vorb[ Ioni\[, must[cind ]i
privindu-]i ]iret oaspetele, s-a votat o lege, @nfiin\`ndu-se ocoalele
silvice, care urmeaz[ ]i ast[zi @mp[duririle.
Ardeleanul, crescut @n respectul fa\[ de institu\iile statului ]i
reprezentan\ilor lui, ascultase uimit @ndr[zneala poienarilor. Apoi
izbucni @ntr-un r`s tun[tor, care zgudui odaia.
De aproape 20 de ani, de c`nd vie\uia printre olteni,
@ncepuse a-i cunoa]te. Cu timpul, chiar a le pre\ui sc[p[rarea min\ii,
@nchipuirea vie, chiar la oamenii f[r[ carte, hazul lor, care @i p[rea
totdeauna a cump[ni @ntre comic ]i tragic.
Scorneala aceasta @i aminti o alta din trecut, pe care o aflase
de la Alexandrina Haralamb, fiica generalului Magheru, al c[rui
medic ]i prieten devenise.
-Nemaipomenit! se uimi doctorul @n sine. Arestuirea ]i
urzeala @mpotriva generalului Magheru, @n timpul r[scoalei
gr[nicerilor din 1866, s-a datorat tot unor \[rani poienari, care pe
atunci puneau degetul c`nd trebuiau s[ se isc[leasc[.
-Eh? Ce ave\i a zice? @l @ntreb[ St[ncun[, nedumerit de
lunga-i t[cere.
-Bravos oltenii! Dac[ ]tiam, l-a] fi lelicitat din toat[ inima pe
domnul Marian! Pentru g[selni\a cu sacul de nisip, dar mai ales
pentru urm[rile ei!
-Ginerele nostru e o comoar[ de b[rbat! se mai inim[ Ioni\[
Marincu.
-Dragilor! P`n[ la @mbun[t[\irea climei, e t[r[]enie lung[.
Sunt destule racile de vindecat @n sate, c`t mai grabnic cu putin\[.
#n]iruii @nghesuiala ]i n[duful din bordeie, vie\uirea uneori la
un loc cu animalele, murd[ria, hrana proast[.
-Pricini care au ajuns s[ fac[ @ntr-aceste sate m[rgina]e ale
Doljului, ca num[rul mor\ilor s[-l @ntreac[ pe cel al na]terilor. Ceeace
nu preveste]te nimic bun pentru viitor. Trebuie @mbun[t[\it[ soarta
acestor \[rani cu p[m`nt ne@ndestul[tor sau deloc. Ave\i nevoie ]i de
bra\e multe pentru a v[ munci mo]iile!
Ioni\[ Marincu se dezmor\ise deabinelea.
-De bun[ seam[, au p[m`nt pu\in. Din cei 921 de
@mpropriet[ri\i prin legea lui Cuza - cu aproape 4.000 de pogoane,
mo]iei r[m`n`ndu-i doar 5.000 - c`\i @l mai au? L-au f[r`mi\at prin
mo]teniri, l-au @mp[r\it ca zestre. Mul\i l-au z[logit sau l-au arendat.
E datoria st[p`nirii s[ cate a le mai da. De acolo de unde are statul,
nu de la proprietarii jumuli\i bine odat[!
153
 Dup[ ce @]i trase r[suflarea, @ncepu iar a rostogoli vorbele
repede, @ndesate unele @ntr-altele.
-De cur`nd @ncepuse a se vinde din mo]iile statului. Pu\ini se
@nvrednicesc s[-]i cumpere loturi. Chiar de li s-ar @mp[r\i pe degeaba
toate, crez eu c[ n-ar fi mare procopseal[. S-ar c[dea s[ @nve\e mai
@nt`i a munci p[m`ntu, mai cu r`vn[, nu a]a @n silnicie!
-De bun[ seam[, trebuie d[sc[li\i cum s[ se gospod[reasc[
mai bine, din ce au. S[ prind[ gustul economiei, al prop[]irii. Dar s[
nu uit[m c[ au nevoie de unelte bune. Deocamdat[, cei mai mul\i
@njug[ c`te o am[r@t[ de vac[ la un plug de lemn. Treier[ tot cu caii.
Batoze ]i pluguri de fier @]i @ng[duie doar marii proprietari ]i
arenda]i, ]i nici aceia to\i.
-Noi, deocamdat[, acia, nu avem alt[ putere! Suntem @nc[
arenda]ii mo]iilor Poiana ]i Desa. C[znim din greu s[ ajungem
proprietarii lor. Atunci, deplin st[p`ni, f[r[ alte hangarale ]i datorii,
vom avea vlag[ s[ ridic[m satu ]i oamenii lui. G`ndurile ne sunt
mari. Vom @mbun[t[\i ]i vom u]ura munca p[m`ntului cu ce va fi mai
nou. Pe de-asupra vroim a ridica ]coal[, biseric[, spital. Hran[
pentru minte, suflet, dar ]i l[ca] de @ngrijirea trupului. Feciorul nostru
Iliu\[, de @nva\[ medicina la Paris, ne va ajuta s[ vedem ]i de
s[n[tatea poienarilor. Toate sunt n[zuin\e de viitor pentru Poiana ]i
Calafat. Deocamdat[, noi @n]ine v`slim anevoie s[ ajungem la liman,
prin vremuri nu totdeauna prielnice!
-Sunt @nc`ntat de tot ce am auzit! Rog pe bunul Dumnezeu
s[ v[ ajute a izbuti s[ le @ndeplini\i! Locurile peste care ve\i st[p`ni,
s[ @nfloreasc[! S[ poarte peceata vredniciei ]i m[rinimiei neamului
Marincu!
R[scoalele \[r[ne]ti au fost @n[bu]ite de armat[ @n cele 27
de jude\e @n care izbucniser[, chiar de la sf`r]itul anului 1888.
Ele l[saser[ urme ad`nci @n sufletele rom`nilor. #ntr-ale
st[p`nitorilor, nelini]ti ]i temeri pentru viitor. #n cele ale \[ranilor, o
r`c[ mocnit[, care r[bufnea @n tot felul de @mpotriviri. Num[rul celor
@mpu]ca\i dintr-ai lor nu s-a cunoscut niciodat[. De cele mai multe
ori, cetele r[scula\ilor, dup[ ce se @nfruntau cu trupele, fugeau,
lu`ndu-]i mor\ii cu ei. Cei r[ma]i prin ]an\urile drumurilor aflau
totdeauna m`ini pioase s[-i @ngroape @n tain[. Se arestaser[ mii de
s[teni, \inu\i @nchi]i luni de zile. Mul\i din ei au fost judeca\i ]i os`ndi\i
la ani grei de temni\[. Mai ales c[peteniile r[scula\ilor, dar ]i unii
doar b[nui\i sau p`r@\i pe nedrept, numai din r[zbunare, c[ ar fi luat
parte la r[scoal[.
154
biserica Sf`ntul Nicolaie din deal, bulgarii trecur[ Dun[rea
@nghe\at[ bocn[. #n convoiul de s[nii se aflau colonelul
Menciconef, comandantul diviziei a VI-a, maiorul Gheorghief,
comandantul artileriei acelei divizii, colonelul Hristof,
comandantul regimentului 3 de infanterie @nso\i\i de adjutan\ii
lor, apoi, doi colonei medici militari ai celor dou[ unit[\i, ]i,
cinste deosebit de mare, deputatul Sobraniei, C. }tefanov. To\i
veniser[ cu so\iile. Apoi c`te o delega\ie de c`\iva ofi\eri din
divizia ]i regimentul bulg[resc ]i fanfara lui.
Intrar[ @n portul Calafatului, unde @i a]tepta adjutantul
colonelului Gussi, ]i el cu fanfara regimentului 31 Calafat.
Condu]i de ofi\erul rom`n, urcar[ @n ora], zguduir[
t[riile @nalte ]i albastre ale unei zile reci de Februarie cu cerul
senin sticl[, cu bubuitul tobelor, cu sunetele str[pung[toare
ale al[murilor. Ridicar[ astfel @n picioare calafetenii, care ie]ir[
din cur\i, umplur[ strada mare, c[ci nu mai v[zuse[ a]a ceva
p`n[ atunci.
Prin por\ile mari date @n l[turi, s[niile p[trunser[ @n
curte, l[s`ndu-]i pe r`nd c[l[torii dinaintea sc[rii de marmur[
alb[. #n capul ei, @ntre coloanele ro]ii cu capiteluri aurite, @i
a]teptau gazdele, Dumitru Arssenie, c[pitanul Dumitru
Marinoiu ]i colonelul Pavel Gussi. Fanfara bulgarilor se r`ndui
@n curte, al[turi de cea a regimentului 31, @n spatele havuzului.
Oaspe\ii din[untru, dup[ ce @]i dezbr[car[ ]ubele, se
dezghe\ar[, ca ]i muzican\ii de afar[, sorbind din c[ni de
Oboga rachiu fiert cu mirodenii care li se sluji din bel]ug.
Chelneri @n frac ]i jup`nese scrobite p`n[ @n cre]tet
b`ntuir[ c`tva printre ei cu t[vile de argint @nc[rcate cu
gust[ri.
Doamnele str[ine fuseser[ poftite de Flori\a ]i Athina
@n ietace, s[ se odihneasc[ dup[ drum. Cum @n a]teptarea
oaspe\ilor de la Vidin casa se umpluse cu cei localnici, limbile
se amestecar[ @n toiul unei deosebite veselii. De altfel, se afla
acolo o societate cosmopolit[: grecii din bogatele familii
calafetene - doamna Giuroglu, v[duva marelui filantrop, vecinii
Gheorghiades, prietenii Patzalis ]i al\ii. #n fruntea rom`nilor se
aflau familiile Ilariu Marian ]i }tefan Marincu. Apoi francezul
343
curat. Le mome]te cu c`te o posta\[ de p[m`nt pe de-asupra
lotului ce @l au. Dup[ c`te @l cunosc eu, pe B[la]a nu o va
n[pusti niciodat[. Are meritul de a-i fi d[ruit un fiu!
-Tat[ de nou n[scut ]i bunic @n acela]i timp! E de
sc`rb[! Cum s-o @ndur[m?
-A]a, ca mine!
Spre u]urarea lor, Arssenie lipsise din var[ p`n[ dup[
Anul Nou. }ezuse mai mult la B[rca, vreme @n care @i
supraveghiase pe cei din cas[ ]i le trimesese s[pt[m`nal
porunci prin Cahrilos, grecul s[u de @ncredere. Acesta ispitea
peste tot. Mergea p`n[ ]i @n buc[t[rie, ridic`nd capacele
oalelor s[ vad[ ce fierbe @n ele. Dup[ care Flori\a primea de la
so\ul ei, prin acela]i nesuferit p`r@cios astfel de bilete: "taie
p[s[ri, cump[r[ pe]te, nu mai g[ti mereu linte, fasole ]i
dovleac copt. Poste]te dac[ e]ti at`t de habotnic[. Dar
hr[ne]te cum trebuie mai ales pe Athina ]i pe b[rbatu-s[u. Nu
oropsi nici oamenii cur\ii, c[ nu sunt la schimnicie!"
Vestit c[ fiic[-sa a intrat @n chinurile facerii, veni val-
v`rtej la Calafat. Viitorii p[rin\i, @mpreun[ cu na]ul lor de
c[s[torie, colonelul Pavel Gussi, care dup[ datin[ trebuia s[
]i boteze, @i supuser[ cele dou[ nume alese pentru copil:
Constantin, de va fi b[iat, dup[ r[posatul tat[ al lui Marinoiu,
Florentza dac[ va fi fat[, ca b[tr`na sa mam[ din Mikonos.
Se @nvoi cu am`ndou[, mi]cat c[ Athina se g`ndise la bunic[-
sa.
#n ziua de 13 Ianuarie 1895, aceasta n[scu un prunc
s[n[tos ]i dolofan, spre bucuria tuturor. Hot[r@r[ s[-l
cre]tineze @ntr-o lun[. A]a c[ Arssenie r[mase acas[, pentru
a r`ndui un botez cum nu se mai petrecuse @n localitate.
Colonelul Pavel Gussi @l @n]tiin\ase c[ na]i al[turi de el
vor fi to\i ofi\erii regimentului 31 Calafat. Doritor a da
ceremoniei o ]i mai mare str[lucire ]i a str`nge leg[turile de
camaraderie cu militarii din Vidin, poftise s[ i se al[ture tot ca
na]i, ofi\erii superiori de acolo.
#n diminea\a de 12 Februarie 1895, @n vreme ce @n
marele hall al casei Arssenie se a]eza cristelni\a adus[ de la
342
Silit de @mprejur[ri s[ se lepede de povara c`rmuirii, Ion C.
Br[tianu nu se l[s[ prad[ oboselii. Nici durerii trupului, care @l
chinuia de mult[ vreme. Acest b[rbat m[run\el dar h[r[zit cu voin\[
de uria], ]i le biruia zilnic pentru a-]i @ndeplini @ndatoririle. Nu @l
cople]i nici ad`nca m`hnire ce @i st`rniser[ nedrept[\ile ]i lipsa de
recuno]tin\[ @ndurate. Se deprinsese a trece peste @nfr`ngeri sau
izb`nzi pentru a merge mai @nainte, a se aduna tot doar asupra celor
ce avea de f[cut, pentru prop[]irea Rom`niei, \int[ a @ntregii sale
vie\i. #ntr-acea grea cump[n[ @n care se afla, pentru a-]i croi un
drum spre viitor, se @ntoarse, dup[ vechiul s[u obicei, @n trecut.
Numai prefir`ndu-i @nt`mpl[rile, judec`ndu-le, putea trage
@nv[\[minte ]i afla calea ce avea de urmat.
...Zdruncinarea temeliilor Partidului Liberal @ncepuse
odat[ cu ruptura dintre el ]i prietenul tinere\ilor, tovar[]ul luptelor
politice, C. A. Rosetti. P[relnic, datorit[ ne@n\elegerilor asupra unor
legi trebuincioase pentru schimbarea Constitu\iei din 1866. Acestea
aveau @n vedere libertatea presei, votul universal, @nvoielile agricole.
Mai ales se iviser[ pentru c[ se d[duse Regelui Carol uzufructul a
zece mo]ii, devenite "domenii regale".
Republican @nr[it, socialist p[tima], C. A. Rosetti se
@mpotrivise din toate puterile. Dedesubul @ndep[rt[rii lor treptate era
cu mult mai ad`nc ]i de ne@mp[cat.
C.A.Rosetti p[strase neschimbate idealurile revolu\ionare
din tinere\e. Avea ]i imboldul fiilor s[i, Vintil[ ]i Horia. Cel dint`i
pusese m`na pe ziarul "Rom`nul" @mping`ndu-l pe un f[ga] tot mai
radical. Atacat, Br[tianu trebuise s[-]i fac[ alt[ gazet[, "Voin\a
Na\ional[".
B[tr`nul Rosetti, datorit[ nezdruncinatelor sale credin\e, dar
]i ca ecoul celor ale copiilor s[i, cerea schimb[ri repezi @n |ar[,
care s[ @nl[ture deodat[ ]i pentru totdeauna mo]tenirea trecutului.
El, c[lit @n aspra ucenicie politic[ nemijlocit[, se modelase
dup[ cerin\ele vremurilor. Minte ascu\it[ ]i ml[dioas[, mergea @n pas
cu ele. #ntr-o Europ[ @n care revolu\iile fuseser[ @nfr`nte ]i @ntronate
regimuri conservatoare, @n\elesese limpede c[ trebuiau p[r[site
faptele n[valnice, revolu\ionare. Socotea c[ pentru Rom`nia era mai
@n\elept a se @nainta pe toate c[ile, prev[z[tor, cu pa]i m[run\i.
C. A. Rosetti r[m[sese, ca ]i fratele s[u mai @n v`rst[
Dumitru Br[tianu, @ncremeni\i @n trecut. Nu putuser[ a-i urma pilda de
a-]i schimba mereu felul de a g`ndi, \in`nd seama de ce se petrece
@n lume, ca ]i de nevoile |[rii.
155
 #n 1848 luptaser[ @mpreun[ pe baricadele Parisului, al[turi
de al\i revolu\ionari francezi, rom`ni, evrei, unguri, polonezi. Doar pe
el @l speriase caracterul interna\ionalist ce tindeau a lua revolu\iile
burgheze, @n dauna celui na\ional. Pentru c[ mai presus de orice
punea binele Rom`niei. #n\elesese c[ aceasta se datora ba]tinii
neamului s[u, ad`nc @nfipt[ @ntr-acest p[m`nt. Br[tienii se iviser[,
tr[iser[ pe meleagurile arge]ene, unde trecutul istoric era viu.
Din pildele lui deprinseser[ n[zuin\a pentru un viitor
rom`nesc @mplinit. Nu erau dintre cei aciui\i @n |ar[, numai de c`teva
genera\ii @n care, firesc, duhul norodului nu tres[lta, fiind gata
oric`nd s[-l @mbrace @n nepotrivite haine str[ine.
#n Fran\a fusese od`ndit la temni\[ ca republican, pentru c[
ar fi luat parte la o @ncercare de ucidere a @mp[ratului Napoleon al III-
lea.
#ntors acas[, p[truns de nevoile Rom`niei, devenise regalist.
Luptase s[ @ntemeieze @n |ar[ o dinastie str[in[, pentru a-i c`]tiga
o lini]te statornic[, @ndep[rt`nd pentru totdeauna puhoiul marilor
boieri, ve]nici pe\itori ai scaunului domnesc. C[utase s`rguincios ca
@ntemeietorul ei s[ fie @nrudit cu cei mai str[luci\i @mp[ra\i ai Europei
de atunci: @mp[ratul Napoleon al III-lea, Wilhelm I al Germaniei,
viitorul ei @mp[rat, \arul tuturor Rusiilor. Acesta fusese Carol de
Hohenzollern.
Pentru aducerea ]i alegerea lui ca domn al Principatelor
Unite, @]i v`nduse o mo]ie. Dup[ recunoa]terea de ob]te a
Independen\ei Rom`niei, @l proclamase Rege.
C. A. Rosetti r[m[sese republican. O m[rturisise deschis
Regelui Carol I, resping`ndu-i o decora\ie: socotea c[ din aceast[
pricin[ nu i se cuvenea. #l @ncredin\ase totu]i de pre\uirea ce @i purta
ca om de stat, recunosc`nd c[ era "norocul Rom`niei".
I. C. Br[tianu socotea c[ toate acestea se datorau faptului
c[ Rosetti, hr[nind doar g`ndurile m[rinimoase de fericire a omenirii,
mai pu\in h[r[zit pentru via\a practic[, plutea cu capul @n nori, vis`nd
legi ]i or`nduiri ideale.
Nu se p[trunsese deplin de faptul c[ cea mai mare parte a
poporului rom`n era ne]tiutoare de carte, obi]nuit[ a fi c`rmuit[ cu
m`n[ de fier.
#mprejur[rile f[cuser[ ca s[ primeasc[ cea mai liberal[
constitu\ie din Europa ]i institu\ii democratice pentru care nu era
preg[tit[. Avea nevoie de timp pentru a le @n\elege ]i a se ridica
p`n[ la ele.
156
-Mitera! S[ nu mai roste]ti niciodat[ vorbele astea!
Fra\ii mei au murit! Sc`rn[via, plodul de slug[ nu mi-e nimic!
Cr[par-ar p`n[ m`ine!
-Doamne! Cum de mo]teni]i tu, Athino, firea aspr[ ]i
ne@ndur[toare a grecului?
Toat[ am[r[ciunea str`ns[ de-a lungul unei vie\i
r[bufnise @n cuvintele ei. C[zni s[ ]i-o biruie, ca s[ poat[
urma:
-Fii mai cu judecat[. Ce ai cu bietu copil? Ce vin[ are
el? Eu te rog s[ taci m`lc, s[ face\i fa\[ c`teva zile, acia! Apoi,
g[se]ti o pricin[ ]i pleca\i repede la R`mnic. Abia acolo, s[-\i
l[mure]ti b[rbatul despre ce se petrece la noi!
-}i-a]a vroia Miti\[ s[-]i cear[ mutarea @nd[r[t la
regimentul din R`mnic. La Calafat cade casa pe el! P`n[ acu,
l-am tot rugat s[ am`ne...dar c`nd va afla, ce s[ mai pot face?
-St[p`ne]te-l! S[ se g`ndeasc[ doar la tine ]i la
pruncul de a]tepta\i. P`n[ na]ti, n-are rost s[ te afli singur[,
@ntre str[ini. #nt`ia facere nu e totdeauna u]oar[! A]a c[, ave\i
r[bdare!
-Ptiu! Mai mare ru]inea!
-Ru]inea \ine doar vreo trei zile. Apoi se uit[ sub
n[oata altor nout[\i! E plin[ lumea de astfel de @nt`mpl[ri. C[
nu ne vine nou[ la socoteal[, e altceva! S[ ne c[znim a \ine
t[r[]enia asta coperit[, aci, la B[rca, c`t se va putea mai
mult...Ca s[ fim cinstite! P[m`ntul e plin de curvari, nu de
@ngeri! Nu e boier Dumitrache singurul care @]i face mendrele
cu slujnicele ]i \[r[ncile de pe mo]ie! Dar e ]i o deosebire
mare! Cei mai mul\i st[p`ni @]i silesc astfel de ibovnice s[-]i
lepede pruncii din p`ntece, chiar cu pre\ul vie\ii lor! Iar dac[
apuc[ s[ se nasc[, le arunc[ cu ei @n drum! Pe c`nd
dumnealui se bucur[ de copil, vrea s[ ]i-l creasc[. V[zu]i
bine cum puse pe B[la]a la locul ei ieri! C`t[ vreme mi se d[
respectul cuvenit, m[ fac a nu-l lua @n seam[!
-#l ]tii prea bine! Se va s[tura ]i d-asta!
-Nici vorb[! O @n]eal[ @nc[ de la @nceput! #mi ]opti mie
careva. #]i f[cu l`ng[ can\elaria din curte o odaie unde nu se
mai st[vesc muierile! Le cheam[ ba s[-l trag[, ba s[-i fac[
341
 Flori\a tocmai @]i sf`r]ise rug[ciunea ]i canonul de
m[t[nii. #]i prindea snopul de chei la br`u, gata s[ plece la
treburile gospod[riei. C`nd o v[zu @nvine\it[ la fa\[, tremur`nd
toat[, veni c[tre ea.
-Ce p[\i]i, fata mea?
Dar Athina sta cu privirea pironit[ pe zidul dinspre
odaia tat[lui s[u. Izbucni apoi @n pl`ns, @ntreb`nd @ntre hohote:
-Cum de @ng[dui, mitera, at`ta neru]inare?
-Ah! Despre B[la]a Cacaliceanu e vorba! Dintre
multele pe care le prefir[ tat[l t[u, asta se @n[di acia. }tiu de
c`nd s-a @ncurcat cu ea. Acum ]ase luni @i n[scu un b[iat. Nu
v[zu]i? Tat[-t[u nu mai @ncape @n piele de fudul, c[ se pr[si la
50 de ani s[ri\i! chihoti Flori\a.
Uimirea o f[cu pe Athina s[ se opreasc[ din pl`ns.
-Te @ntreb @nc[ odat[, c[ci mie nu-mi arde de glumit.
Cum de @ng[dui a]a ceva, al[turi de tine, sub ochii no]tri?
O triste\e ad`nc[ @nv[lui chipul maic[-si.
-Athino! E pedeaps[ pentru marele meu p[cat!
V[z`ndu-i privirea iscoditoare, se gr[bi a-i zice:
-Asta r[m`ne tain[ @ntre mine ]i Dumnezeu! Ca s[-\i
r[spund, @ng[dui asta ca s[-l isp[]esc! }-apoi, am dreptul s[-l
@nvinov[\esc pentru fiul pe care ]i l-a dorit, iar[ eu nu am vroit
s[ i-l mai dau? M[ m[rturisesc \ie! Am f[cut tot ce mi-a stat @n
putin\[, dup[ moartea gemenilor, s[ nu mai r[m`n grea.
Odat[ ce nu mai tr[iesc cu el, nu @mi mai pas[!
Fiic[-sa, n[ucit[ de cele aflate, se @nvolbur[, b[tu din
picior.
-Cum se @ntoarce Miti\[, plec[m! Nu vroi s[ o mai v[z
pe neru]inata aia! Nici pe dumnealui, care ne sile]te la o astfel
de umilin\[! Nu m[ avea pe mine ]i un nepot @n cur`nd? Ce-i
trebuia la b[tr`ne\e copil f[cut cu slujnica? O \[ranc[! }i @nc[
s[-i p[streze @n cas[! Ce va zice Marinoiu, c[ doar @l ]tii!
-Nu te sf[tui fata mea, s[ te pui r[u cu tat[-t[u, care e
om r[zbun[tor. Nici s[-i spui deocamdat[ lui Miti\[ despre
frate-t[u vitreg!
340
C. A. Rosetti r[m[sese francmason, ca pe vremea c`nd
f[ceau parte mai to\i tinerii rom`ni de la Paris din cele mai
republicane loji ale Fran\ei: "L'Athenée des étrangers" ]i "La loge du
parfait silence".
Pe el @l dezam[gise caracterul din ce @n ce mai
interna\ionalist al lojilor francmasonice. Se rupsese de ele cu totul
c`nd scoseser[ Biblia din ritual, negaser[ existen\a lui Dumnezeu ]i
nemurirea sufletului. Fiind ad`nc credincios, socotea tendin\a lor
ateist[ nu numai nepotrivit[ cu poporul rom`n, dar chiar foarte
d[un[toare. Fiin\a vie a neamului, numai unitatea de credin\[ ]i
limba o p[strase de-a lungul veacurilor. Supravie\uise @ndelungatelor
furtuni ale n[v[lirilor barbare, @ncle]t[rii @ntre trei @mp[r[\ii
l[comindu-se asupr[-i, sf`]ierii unor p[r\i din p[m`ntul str[vechii
Dacii-Romane, numai adunat[ @n jurul bisericii ortodoxe.
De aceea @nchisese multe loji din |ar[. Mai ales c[ se
@ncuibaser[ mul\i str[ini, evrei ]i ru]i, care unelteau @mpotriva
Rom`niei. Se @mpotrivise ca Regele Carol s[ devin[ francmason,
dup[ pilda rudei sale, @mp[ratul Wilhelm I al Germaniei. Mersese
chiar mai departe. #]i pusese b[ie\ii, Ionel ]i Dinu, @n v`rst[ de 14 ]i
12 ani, s[-i jure c[ nu vor fi niciodat[ francmasoni.
Vroise astfel s[-i @mpiedice a c[dea @ntr-una din gre]elile
tinere\ilor sale. C`nd @]i d[duse seama c[ toate acestea fuseser[
r[t[ciri ale unor vremuri dep[]ite, trecuse curajos de la st`nga la
dreapta, creind adev[ratul liberalism rom`nesc.
#n cei ]ase ani c`t st[tuse @n Fran\a, se l[sase @ntr-adev[r
cucerit de marile idei ale revolu\iei franceze: "libertate, egalitate,
fraternitate" ]i de b[rba\ii politici care le slujeau.
Dar urm[rindu-le, v[zuse c[ din @n[l\imea lor ideal[, Fran\a
revolu\iilor s`ngeroase se pr[bu]ise de fiecare dat[ @n pr[pastia
tiraniei ]i o lua mereu de la cap[t. Repetata sf`]iere de trecut ducea
la dureroase schimb[ri, de institu\ii, la suferin\e ]i victime @n toate
clasele sociale.
Aceasta @l f[cuse s[ @nceap[ a pre\ui sistemul politic
englezesc, mult mai statornic. La putere se roteau numai dou[
partide tari, conservatorii ]i liberalii - tory ]i whig. #n problemele mari
@]i continuau opera. Anglia prop[]ise ne@ntrerupt pentru c[ acolo se
\inea seama de starea @n care se afla na\iunea, de nevoile ei.
Citea cu luare aminte discursurile oamenilor politici englezi.
C[uta s[ afle c`t mai multe despre uimitoarea @nt[rire a
democra\iei americane.
157
 Deci calea pe care a ales-o pentru politica sa liberal[ se
@ntemeiase pe o ad`nc[ cercetare a istoriei ]i a politicii acelor
vremuri. Cu anii, ajunsese a @mprumuta pilde bune de la str[ini, dar
numai dup[ ce le croia pe m[sura trebuin\elor rom`ne]ti.
#n fruntea Partidului Liberal - fusese unul din @ntemeietorii lui
- dup[ ce smulsese Independen\a ]i ctitorise Regatul, @ncepuse a
f[uri institu\iile democratice.
Cu vremea, lupta pentru putere, setea de parvenire ]i func\ii
mari, mu]case ad`nc din r`ndurile partizanilor s[i. #l p[r[siser[
treptat b[tr`nii liberali. Mai @nt`i Dumitru Br[tianu, m`nios c[ nu-i
ar[ta supunerea datorat[ unui frate mai v`rstnic ]i @n politic[, f[r[ s[
priceap[ c[ r[m[sese cu vederi @nvechite. Apoi, a]a zi]ii liberali
modera\i Kog[lniceanu, Costa-Foru, Take Ionescu, Arion, Djuvara.
Pe tinerii @ntor]i de la studii @n str[in[tate @i atr[sese pentru un timp
scurt. I s-ar[taser[ nestatornici, doritori de repede parvenire,
ne@nsufle\i\i de un crez adev[rat. #i veniser[ al[turi apoi o droaie de
nemul\umi\i din partidul conservator. Dintre ace]ti "mu]terii de
func\ii", cum @i numea el, cel mai zurbagiu era Nicolaie Fleva.
Avocat priceput ]i b[t[ios, av`nd un deosebit har al rostirii, @l
ap[rase str[lucit cu ocazia proclam[rii "Republicii de la Ploie]ti" de
Candiano Popescu. #i c`]tigase procesul ]i eliberarea din arest.
P[r[sindu-i pe Conservatori, intrase @n Partidul Liberal. #n 1884
ajunsese primarul capitalei. Peste doi ani @]i d[duse demisia, se
rupsese cu scandal de tovar[]ii lui politici. #ncepuse s[-l atace furios
pe Br[tianu @n parlament, @n adun[ri publice, @n strad[. Asfel @]i
atr[sese faima de "tribun al na\iunii" ]i "salvator al poporului".
#nvinuirile ce i se aduceau erau nenum[rate:
#n timpul "viziratului" s[u c`rmuise |ara cu m`n[ de fier,
c[lc`nd multe din prevederile constitu\iei. #]i schimba foarte des
mini]trii, dup[ chefuri, lu`ndu-]i asupra c`te dou[ sau chiar trei
departamente deodat[. Jignea astfel oameni politici merituo]i,
lipsindu-i de func\iile cuvenite. Cheltuise f[r[ rost banii publici. Nu
st[vilise afacerile necurate de la ministerul de R[zboi, pe care @l
condusese de mai multe ori. La cele mai vechi, ale fra\ilor Maican, @n
care se m`njise ]i ministrul de R[zboi Anghelescu, se ad[ugaser[
unele noi: fraudele unor ofi\eri la @nceperea lucr[rilor de construc\ie a
fortului Jilava (@nt`iul din cele pe care le pl[nuise a @nconjura
capitala) ca ]i a liniei de fortifica\ii N[moloasa - Foc]ani - Gala\i.
Atacatorii, @n cap cu Fleva, presa asmu\it[ de el, @ncercaser[ cu
acest prilej a-l sili s[ dea @n vileag documente strategice secrete. Ca
158
-Lua\i din ciorb[, boier Dumitrache! Poft[ bun[!
Acesta, cum sta aplecat[ c[tre el, apuc[ coada
polonicului. #l ridic[ ]i o plezni cu dosul lingurii peste gur[ de @i
troznir[ din\ii. Zeama din el i se scurse pe b[rbie, preling`ndu-
se peste pieptarul ]or\ului.
-Toanto! se r[sti cu glas aspru. Cum de cutezi?
Doamna ]i st[p`na casei trebuie servit[ @nt`i! Apoi eu!...Ie]i
afar[!...S[ vin[ Anica, cu alt[ ciorb[!
Flori\a r[m[sese cu privirea a\intit[ @n farfurie, ca ]i
cum n-ar fi v[zut ]i auzit nimica.
Miti\[ ]i Athina @nlemniser[. #nghi\iser[ apoi
m`nc[rurile cu noduri. Fiecare @ncerca s[-]i t[m[ceasc[ @n
vreun fel @nt`m-plarea.
C`nd se traser[ @n ietacul lor, se ferir[ s[ deschid[
vorba, sfiindu-se s[-]i m[rturiseasc[ g`ndurile.
A doua zi diminea\a Marinoiu plec[ de vreme cu socru-
s[u pe mo]ie.
Athina, pe care o munciser[ toat[ noaptea b[nuieli ]i
nelini]ti, at`ta a]tept[. Cum fu gata @mbr[cat[, ie]i bini]or din
odaie.
#n vechea cas[ vagon, ca s[ nu se mai treac[ dintr-o
camer[ @ntr-alta, Arssenie sp[rsese fiec[reia o u][ care da pe
sal[. De-a lungul ei o lu[ tiptil. Trecu de cea a Flori\ei, a tat[lui
s[u. #n dreptul uneia dintre cele pentru musafiri se opri, auzind
un pl`nset de copil mic. Intr[ @n[untru bufnit.
R[mase uluit[ dincolo de prag.
B[la]a sta pe un pat. Cu s`nii ca dou[ plo]ti, dezgoli\i,
d[dea s[ sug[ unui prunc.
Rotindu-]i privirea, v[zu peretele dinspre camera lui
Arssenie, de cur`nd spart, iar u]a st`nd larg deschis[ @ntre
cele do[ od[i.
-C[ta\i ceva, cocoan[ Athino? o @ntreb[ femeia,
@nfrunt`nd-o cu ochii ]i cu z`mbetul.
Se r[suci cu buzele str`nse. #i @ntoarse spatele ]i ie]i
bulzi] precum venise.
Alerg[ c[tre ietacul maic[-sii.
339
 #ntorceau apoi vizitele. #]i @ndeplineau ]i cuvenitele
datorin\e fa\[ de superiori. #i primeau la r`ndu-le c`t puteau
mai bine.
#n var[, lu`nd concediu de odihn[, Miti\[ Marinoiu primi
poftirea de la socru-s[u ca @nainte de a merge la R`mnicu
V`lcii, s[ treac[ pe la B[rca.
Acesta vroia s[-i arate mo]ia la care \inea cel mai mult
dintre cele arendate. Mai ales, s[-i @mp[rt[]easc[ planurile de
viitor, c`nd va putea s[ o cumpere. De]i conacul era
@nc[p[tor, vroia s[-l d[r`me. S[-]i ridice unul cu un cat, od[i
mari ]i multe, baie, fel de fel de acareturi.
Flori\a plecase din vreme pentru preg[tiri. La o
s[pt[m`n[, pornir[ ]I ei din zori, cu tr[sura. C`nd ajunser[,
Flori\a le ie]i @nainte, tras[ ]i palid[ la fa\[, ca ]i cum s-ar fi
ridicat dup[ o boal[ grea. Arssenie ar[ta @nseninat ca
niciodat[. Parc[ ]i obi]nuitu-i sur`s din col\ul gurii, sub\ire ]i
zeflemitor, i-l mai l[rgea o mul\umire ascuns[.
Dumitru ]i Athina se r[corir[ pu\in, schimbar[ c`teva
vorbe cu b[tr`nii. Apoi se a]ezar[ cu to\ii la mas[.
Dup[ rug[ciune, @n a]teptarea m`nc[rii, c[zu peste ei
@nd[tinata ]i st`njenitoarea t[cere.
#n sf`r]it u]a se deschise. Intr[ o jup`neas[ @nalt[,
trupe]e, cu ]or\ ]i scufie alb[. Ducea @n m`ini un castron din
por\elan albastru plin de ciorb[. Din aburii ei, se @n[l\a coada
unui polonic de argint.
C[lca rar, leg[n`ndu-]i ]oldurile rotunde. #i privea pe
r`nd, oarecum sfrunt[tor, nu cu pleoapele l[sate cuviincios,
cum s-ar fi cuvenit unei slujnice.
C[pitanului Marinoiu @i atrase luarea aminte chipul ei
plin, gura mare c[rnoas[, ro]ie, ochii foco]i sub strea]ina
deas[, neagr[, a spr`ncenelor.
-Haide! Zore]te B[la]o! o @ndemn[ bl`nd Flori\a. Copiii
vor fi fl[m`nzi dup[ at`ta drum!
Ca ]i cum n-ar fi auzit-o, trecu prin spatele scaunului
ei. Se opri @n capul mesei @n dreptul lui Arssenie. #ntinz`ndu-i
castronul, @i zise @mbietor:
338
prim-ministru, se @mpotrivise cu t[rie, pentru a nu st`rni ]i mai
puternic du]m[nia Rusiei.
Dovada caracterului "deosebit" al lui Fleva era faptul care @i
st`rnise dispre\ul. #n vreme ce f[\i] @l ataca cu @nd`rjire, @n tain[ @i
trimitea soli s[-i cear[ iertare. Pe semne, nu era @ncredin\at c[ nu va
mai avea niciodat[ nevoie de @ng[duin\a lui!
Ner[bd[tori s[ ajung[ la putere, diziden\ii din Partidul
Conservator ]i Liberal, junimi]tii, radicalii lui Panu, alc[tuiser[
"opozi\ia unit[" - un amestec ciudat de oameni politici pe care @i unea
doar pornirea @mpotriva lui ]i pofta de a ajunge ne@nt`rziat la c`rma
|[rii, @n locul liberalilor.
Inima acestei opozi\ii era "Liga de rezisten\[" @ntemeiat[ de
Fleva @n 1887. #n ea intraser[ cei mai @nver]una\i lupt[tori @mpotriva
guvern[rii liberale: ofi\erul de rezerv[ Alexandru C. Catargiu, tr[ind
din agita\ie politic[, Alexandru Emil Lahovary, @nclinat c[tre ru]I,
C.G.Costa-Foru, avocat ]i ziarist cu vederi de st`nga, Pache
Protopopescu, nest[p`nitul boier Nicolaie Filipescu c[ruia firea
coleric[ @i @ntuneca inteligen\a ]i instruc\ia, am`ndou[ sclipitoare ]i
Nicolaie Blaremberg, un vechi du]man al dinastiei ]i al liberalilor.
Neav`nd izb`nd[ cu atacurile lor @n parlament, mutaser[
lupta politic[ @n strad[. #]i a\`\aser[ gloatele partizanilor politici,
ridicaser[ mahalagii ]i \iganii Bucure]tiului. #mbulzeala acestora @n
mijlocul ora]ului, @n zilele de 13, 14 ]i 15 Martie se @ncheiase prin
@nc[ier[ri cu poli\ia ]i armata, r[niri, omoruri, n[v[lirea @n curtea ]i
pe sc[rile din[untru ale Palatului Regal. La 15 Martie o]tirea, primind
ordin de sus, @nc[lcase Constitu\ia, @nconjur`nd parlamentul.
P[trunz`nd @n[untru, arestaser[ pe deputa\ii Fleva ]i Filipescu.
Cotrob[iser[ ]i pe al\ii dintre ace]tia, @n c[utarea revolverelor pe
care ei le trecuser[ din timp so\iilor ]i prietenelor. Totul culminase cu
neizbutita @ncercare de ucidere a Regelui ]i desf[]urarea r[scoalelor
\[r[ne]ti.
Izbucnite la Urziceni, cetele de zurbagii @nconjuraser[ apoi
capitala, @ncerc`nd s[ p[trund[ @n[untru. Dar barierele lor erau
p[zite de solda\i care @i respinser[, folosindu-se de arme.
Astfel de atacuri au avut loc @n jurul tuturor ora]elor ]i
t`rgurilor din Muntenia. V`lv[taia s-a r[sp`ndit cur`nd @n Moldova ]i
Oltenia, pretutindeni unde izbutiser[ prin a\`\[torii lor s[ st`rneasc[
nesupunerea ]i ridicarea \[r[nimii celei mai s[race.
Orbi\i de patim[, aprin]i numai de dorin\a izb`nzii, cei din
"opozi\ia unit[" nu se sinchisir[ a deveni tr[d[tori de patrie. Se
alc[tuir[ cu M. Hitrovo, consulul Rusiei la Bucure]ti. To\i func\ionarii
159
consulatului fuseser[ v[zu\i @n mijlocul tulbur[rilor din strad[ ]i din
jurul parlamentului, unii chiar fiind r[ni\i. Numai Hitrovo se \inuse
departe. Dar, potrivit @ndemnurilor \arului, guvernului ]i poli\iei
secrete ruse]ti, @i sprijinise prin to\i instigatorii pe care ace]tia @i
strecuraser[ @n |ar[. La ei se ad[ugar[ sociali]tii, str[ini ]i b[]tina]i,
@mpuia\i @n Rom`nia.
Serviciul de informa\ii al armatei, @nfiin\at de Vod[ Cuza, @l
@n]tiin\ase din vreme de p[trunderea @n |ar[ a numero]i agen\i
str[ini, de roirea prin sate a sociali]tilor, de neast`mp[rul bulgarilor
]i s`rbilor ]ez[tori @n Rom`nia.
La @nceput nu-i prea luase @n seam[, mai ales pe bulgari, pe
care @i proteguise @ntotdeauna @n lupta lor pentru eliberare, c[rora le
d[duse ad[post @n |ar[. Iar partidul s[u, prin Carada, @i ajutase cu
bani ]i arme.
C`nd pricepu @ntinderea ce luaser[ a\`\[rile ]i c`t de pu\ini
recunosc[tori s-ar[tau obl[dui\ii lui slavi, nu mai putuse s[-i
@mpiedice. #]i tr[gea lini]tea din faptul c[, @n\eles cu Regele, sporise
]i @narmase o]tirea.
Putea s[ mobilizeze oric`nd un num[r mare de trupe pentru
a face fa\[ oric[ror @mprejur[ri.
De asemenea, cu @ncuviin\area tainic[ a Germaniei, Austriei
]i Angliei, luase alte m[suri de ap[rare pentru a t[ia ru]ilor
"bulevardul rom`nesc", spre Bulgaria, Grecia, Marea Mediteran[.
Planurile @mprejmuirii capitalei cu o puternic[ linie de ap[rare erau
gata. #nt`iul dintre bastioanele ei, fortul Jilava, era deja ridicat. De
asemenea @ncepuse ]i lucr[rile la fortifica\ii pe sub munte, pe linia
N[moloasa, Foc]ani, Gala\i, meterez puternic @n calea armatelor
\ariste.
Aceasta fusese pic[tura care umpluse paharul ner[bd[rii
ruse]ti. Mai ales c[ tocmai atunci, @ncordarea @ntre Fran\a ]i
Germania, @narmat[ p`n[ @n din\i de Bismarck, p[rea a prevesti
izbucnirea unui r[zboi @ntre ele. #mprejurarea era socotit[ prielnic[
de panslavi]ti s[-]i recapete @nt`ietatea ]i controlul @n Balcani,
pierdut[ dup[ congresul de la Berlin.
Rom`nia ]i Bulgaria, c`rmuite de doi principi germani, rude
ale @mp[ratului, prieteni cu Bismarck, se dep[rtaser[ cu totul de
Rusia. Trebuiau rec`]tigate prin orice mijloace. A]a c[, strecura\i
prin Rom`nia, ofi\eri ]i agen\i ru]i, iscaser[ o r[scoal[ @n Bulgaria.
Fusese potolit[. Dar un complot arestase ]i detronase pe Alexandru
de Battenberg a doua oar[. Aceast[ rubedenie ]i prieten din tinere\e
cu Carol I, apucase s[-l @ndemne s[ uneasc[ sub sceptrul s[u cele
160
#nflorise, @]i rec[p[tase voia bun[. La c`teva luni aflaser[ cu
duio]ie c[ a r[mas @ns[rcinat[.
Dumitru Marinoiu, de cur`nd @naintat c[pitan, @]i
@mp[r\ea timpul @ntre cazarma din deal a regimentului 31
Calafat ]i noua familie.
Disciplinat din fire ]i prin meserie, se sim\ea totu]i
st`njenit ca b[rbat @n toat[ firea ]i ofi\er, sub autoritatea
despotic[ a socrului s[u.
Leg[turile lui cu nevasta ]i fiica i se p[reau ciudate, iar
supunerea acestora dep[]ea cu mult respectul datorat unui
so\ ]i p[rinte. De altfel, era lege pentru to\i cei de acolo.
La orele meselor, chiar dac[ @l a]teptau st`nd pe
scaune, s[reau @n picioare cum @i auzeau bonc[nitul pe
podele, @nainte s[ fi ajuns @n u]a sufrageriei. Apropiindu-se, @i
saluta scurt din cap. Spunea rug[ciunea. Numai dup[ ce lua el
loc, le f[cea semn, @ng[duindu-le s[ se a]eze la r`ndul lor.
Se m`nca @n t[cere deplin[, auzindu-se doar clinchetul
tac`murilor ]i zorn[itul farfuriilor.
La sf`r]it, trebuia s[ se ridice mai @nt`i capul familiei,
ca s[ o poat[ face ]i ceilal\i.
Era drept c[ trec`nd numai ei doi @n salonul roz sau cel
bleu, pentru a-]i fuma trabucurile, a sorbi cafeaua ]i
lichiorurile, Arssenie se @nviora. Conversa\ia lui era inteligent[,
plin[ de nout[\i, fermec[toare fa\[ de el.
C`nd lipsea - ]i o f[cea din ce @n ce mai des ]i mai
@ndelungat - totul devenea firesc, r[suflau u]ura\i.
Se legase mult de soacr[-sa. Bun[tatea, vrednicia,
@n\elepciunea ei, hazul sec, oltenesc, dat @n vileag doar c`nd
r[m`neau ei trei, le pre\uia tot mai mult.
Oaspe\ii erau rari @n casa Arssenie. Petreceri vesele,
niciodat[. Marile s[rb[tori treceau cu @ndeplinirea datinilor, dar
f[r[ voie bun[.
Cercului lunar, c`nd se adunau cucoanele Flori\ei, i se
ad[uga ]i cel al Athinei, c[reia i se al[turaser[ so\iile cama-
razilor lui.
337
fa\a de postav ca gu]a r[\oiului, fermenea, anteriu de atlaz ]i
taclit.
C`nd @]i punea taclitul, era o adev[rat[ petrecere
pentru copii. Se @ntreceau care s[ trag[ de un cap[t al br`ului,
iar d`nsul venea r[sucindu-se prin odaie, p`n[ la ciucuri, @n
hohotele de r`s ]i b[t[ile din palme ale celor mici.
Pe mama Zinca o a]teptau cur`nd la Calafat, s[-]i
cunoasc[ viitoarea nor[ ]i cuscrii. Despre ea, Miti\[ Marinoiu
se rostea cu evlavie. Micu\[, plinu\[, cu coadele castanii p`n[
la c[lc`ie, era harnic[, neobosit[, aspr[ cu to\i copiii. Niciunul
n-ar fi avut curajul s-o fac[ a rosti o porunc[ a doua oar[.
Datorit[ st[ruin\elor ei, au @nv[\at carte. Seara @i punea s[-]i
citeasc[ lec\iile. Diminea\a trebuia s[ le repete pe de rost. La
s[rb[tori ]i biseric[, se g[tea cu salopul, ]al, rochie cu cercuri
]i bonet[.
De asemenea @l pomenea cu respect pe so\ul surorii
sale mai mari, Agapia, Ion Oprescu, profesor de istorie ]i
geografie la seminarul din R`mnicu V`lcea.
Av`nd ]i el doi b[ie\i locuind @ntr-aceia]i curte, se
aplecase cu s`rg ]i asupra cumna\ilor mai mici. Miti\[ ]i
Christodor lui @i datorau dragostea pentru carte ]i imboldul
spre profesiuni serioase.
#n schimbul at`tor pove]ti pline de culoare, Athina,
care despre copil[ria ei se ferea ea @nsu]i s[-]i aminteasc[,
nu putea s[-l desfete dec`t cu istorisiri din ]coal[. Dar mai
ales din neuitata c[l[torie f[cut[ @n Grecia, cu p[rin\ii.
C`nd Arssenie socoti c[ logodna a \inut @ndeajuns,
hot[r@ repede data c[s[toriei. Athina nu se mai @mpotrivi. Se
g[ti a doua oar[ mireas[. #n locul l[m`i\ei, semnul
nevinov[\iei, cu un cerc de aur care @i prindea la cre]tet v[lul
pre\ios. Cununa\i de colonelul Pavel Gussi cu so\ia, lu`nd
parte to\i ofi\erii regimentului 31 Calafat, nunta a fost o
adev[rat[ s[rb[toare @n ora].
R[mas[ @n casa p[rinteasc[, Athinei i-a fost mai u]or
s[ se obi]nuiasc[ cu noua-i via\[. #ncepuse chiar a-i place a
se sim\i femeie @n bra\ele unui b[rbat puternic ]i p[tima].
336
dou[ regate. Regentul Stambulov care @i urmase, @mbr[\i]ase planul,
@nf[\i]`ndu-l la r`ndul s[u Regelui Rom`niei. Ru]ii luar[ numaidec`t
m[suri. Agentul de leg[tur[ al lui Stambulov cu Bucure]tiul, prefectul
Rusciukului, Mantov, a fost omor@t.
Rusia a amenin\at cu ruperea rela\iilor diplomatice cu
Rom`nia.
Regele Carol a fost prevenit de Germania c[ Rusia are de
g`nd s[ ocupe militar Rom`nia ]i Bulgaria. Dar o ]tia dinainte,
deoarece toat[ coresponden\a consulului Hitrovo cu cancelaria rus[
fusese prins[ ]i citit[ de serviciul de informa\ii al armatei, @nainte de
a fi trimis[ la Moscova.
Cu deosebit[ fine\e diplomatic[, Regele vestise pe \ar c[ nu
va primi coroana dublei monarhii dec`t numai cu @ncuviin\area sa,
]tiind-o cu neputin\[. Aceast[ dib[cie a @nl[turat primejdia unui
r[zboi pe care Marile Puteri nu @l doreau @n Blcani.
De asemenea Rusia hot[r@se s[ nu-l mai rabde pe I. C.
Br[tianu, care @i fusese totdeauna @mpotrivitor.
Lupta aceasta @ntre David ]i Goliat @ncepuse @nainte de
1877. Atunci, primul ministru rom`n @l amenin\ase pe cancelarul
Gorceakov c[ dac[ armatele ruse]ti vor trece prin |ar[ f[r[
@ncheierea unei conven\ii de respectare a statului ]i fruntariilor
Rom`niei, @i va ridica toat[ suflarea la lupt[.
-}i cum va ap[rea "liberatoarea popoarelor", se @n-
piepto]ase m[run\elul Br[tianu dinaintea m[t[h[losului Gorceakov,
fa\[ de Marile Puteri occidentale? #]i va @ncepe cruciada dezrobirii
cre]tin[t[\ii balcanice zdrobindu-i, c[l-c`ndu-i @n picioare pe cei
dint`i ortodoc]i ie]i\i @n cale?
Silit[ de curajul rom`nilor s[-]i netezeasc[ drum campaniei
militare, Rusia @ncheiase conven\ia din Aprilie 1877, cu g`ndul
ascuns de a o nesocoti c`nd @i va veni bine.
La sf`r]itul r[zboiului, @n 1878, la congresul de la Berlin,
unde cancelarii Marilor Puteri st[teau pleca\i dinaintea Rusiei,
tem`ndu-se de for\a uria]ei @mp[r[\ii, tot Br[tianu o acuzase de
tr[darea aliatului de r[zboi pe care-l c`]tigase cu ajutor rom`nesc.
Aruncase asupra \arului ru]inea de a-]i fi c[lcat semn[tura ]i
f[g[duielile din conven\ie. Ap[rase cu dreptul istoric cele 3 jude\e
din Sudul Basarabiei, luate de ru]i tot f[r[ temei @n 1812 ]i @napoiate
Rom`niei de congresul de la Paris @n 1856.
De]i Marile Puteri, @nsp[im`ntate de primejdia unui nou
r[zboi, @ncuviin\aser[ cererile nedrepte ale Rusiei, faima acesteia @n
lume ie]ise fe]telit[. Presa ]i opinia public[ european[ @nfierase
161
aspru obi]nuita f[\[rnicie a guvernului rusesc ]i lipsa lui de moral[ @n
respectarea tratatelor ]i a @n\elegerilor @nterna\ionale.
Acela]i Br[tianu ridicase ]i @nt[rise Rom`nia. #n\eles @ntr-
ascuns cu Anglia, Germania ]i Austria, @ncercase a-i t[ia calea spre
supunerea peninsulei balcanice ]i ajungerea la str`mtorile de la
marea Mediteran[, imbold ce i-l l[sase testamentar Petru cel Mare.
Dup[ cum obi]nuia, poli\ia secret[ ruseasc[ vroise s[ scape
de Br[tianu prin patru @ncerc[ri de a-l ucide. Dumnezeu @ns[ @i
ap[rase via\a, spre norocul Rom`niei, de r[sturnarea din tr[sur[, de
cu\itul lui Pietraru, de c[r[mida aruncat[ de pe un acoperi] ce
aproape @i ]tersese fa\a dar nu-i zdrobise capul, de glon\ul lui
Alexandrescu.
Datorit[ @mprejur[rilor interna\ionale, era grabnic s[-l
r[stoarne de la putere. Avea nevoie la Bucure]ti de un guvern mai
slab ]i binevoitor.
Strecur`ndu-]i oameni @n toate institu\iile statului rom`nesc,
vroia s[ nu mai @nt`lneasc[ piedici @n mersul ei spre Constantinopol
]i str`mtori.
De mult, chiar dup[ R[zboiul de Independen\[, guvernul rus,
poli\ia lui secret[, @ncepuse s[ preg[teasc[ mai ales straturile de jos
pentru aceast[ clip[. Agen\ii lor, strecura\i @n Rom`nia, aruncau
necurmat s[m`n\a nemul\umirii, a ne@ncrederii @n st[p`nire,
f[g[duindu-le a-i sprijini pe s[raci s[-]i fac[ singuri dreptate.
#n r`ndul s`rbilor ]i bulgarilor, @n]ira\i @n Muntenia ]i Oltenia
de-a lungul Dun[rii, @ncopcia\i @n jurul ora]elor ]i t`rgurilor din
cuprinsul lor, fusese treab[ lesnicioas[. Ob`r]ia, limba, aceia]i
credin\[, @i f[cuse a purta @n suflete icoana mamei Rusia, a \arului,
chipul Dumnezeirii pe p[m`nt, mai ales acum n[dejdea @nf[ptuirii
unei confedera\ii balcanice. Ca popoare slave, ar fi stat @n fruntea ei.
Rom`nia ]i Grecia trebuiau supuse ]i slavizate.
A\`\[rile prinseser[ @n satele rom`ne]ti, la cei s[raci cu
duhul sau cu starea, lu`ndu-le min\ile cu minciuna c[ \[ranii ru]i o
duceau mult mai bine, aveau p[m`nt, d`ndu-li-se la nevoie gr`ne ]i
ajutoare de c[tre stat. P[trunsese @n pleava mahalagiilor, a \iganilor
care, de la dezrobire, sco]i de sub ocrotirea bun[-rea a boierilor, nu-
]i aflaser[ @nc[ rostul ]i putin\a traiului. R[zbise ]i @n r`ndul
sociali]tilor, a pu\inilor muncitori, dar ]i al multor oameni cu carte,
liber profesioni]ti, studen\i rom`ni sau str[ini, orbi\i de f[g[duielile
m[rinimoase dar cu neputin\[ de @mplinit a egalit[\ii ]i fericirii tuturor
oamenilor.
162
cuibarele g[inilor pe care numai el le ]tia, @n f`nul din podul
grajdului. Vindea apoi ou[le maic[-sii sau surorii sale Agapia,
care se m[ritase cu profesorul Oprescu ]i locuia @ntr-aceia]i
curte. Toamna le aduna, ca s[ le ascund[ acolo, pe sub
strea]in[ ]i podele. Iarna, c`nd nu se g[seau ou[, cerea pe
ele pre\ @ndoit. Aduna cu grije b[nu\ cu b[nu\.
De teama celorlal\i copii, @i @ndesa sub grinzile
magaziei. La s[rb[torile Pa]telui ]i-i num[ra. Scotea din ei
numai c`t credea de cuviin\[. Cump[ra portocale, pandi]pane,
covrigi cu ou, bun[t[\i pe care le @mp[r\ea fr[\e]te cu ceilal\i
copii - fra\i, nepo\i, vecini, pe care @i str`ngea @n jurul s[u.
Urmau tablourile colorate ale ospe\elor de s[rb[toare
@n casa p[rinteasc[, unde se petrecea cu veselie ]i fr[\ietate,
@ntre rude ]i prieteni apropia\i.
#ntr-un cap al mesei st[tea totdeauna p[rintele
Br[nescu, parohul mahalalei. Nimeni nu s-ar fi atins de bucate
p`n[ nu le binecuv`nta el.
#n cel[lat trona Take, cel mai @nst[rit din cei patru veri
Marinoiu, to\i negustori de vaz[ @n R`mnic. Na] fiindu-i, era ]i
cel mai darnic cu micul artist.
Schi\a cu duio]ie ]i recuno]tin\[ minunate tablouri
p[rin\ilor s[i. #nf[\i]are, @mbr[c[minte, obiceiuri de trai
patriarhal rom`nesc @n a doua jum[tate al secolului al XIX-lea
erau prinse @n ele.
Tat[l s[u, Costache Marinoiu, mort la acea vreme, se
@ndeletnicise cu comer\ul lum`n[rilor de seu ]i cu brut[ria
@ntregului ora], luate cu contract de la prim[rie, pe mul\i ani.
Fusese un b[rbat @nalt, usc[\iv, ro]covan la fa\[, cu
p[r negru, cre\, s[in. Deschis la inim[ ]i la pung[, spunea
adesea so\iei sale, mai grijulie ]i str`ns[ la m`n[: "ziua vine,
partea @]i aduce".
Inteligent, avea darul vorbirii ]i multe cuno]tin\e.
M`ndru, independent, iute la m`nie, neiert[tor cu cel
ce ar fi vroit s[-l calce pe i]lic. }tia carte. Scria @n trei caturi.
Condeiele ]i le f[cea singur din pene de g`sc[. #n zile de lucru
se purta nem\e]te. La serb[ri ]i s[rb[tori religioase se
@mbr[ca "grece]te", adic[: ]apc[, giubea @mbl[nit[ cu vulpe ]i
335
se str[duie s[ ]i-o apropie, cu r[bdare. #i era recunosc[toare
pentru tactul lui.
S[tul[ de tirania p[rinteasc[, ]i l-ar fi dorit mai pu\in
milit[ros, nu cu at`ta seriozitate @n purt[ri ]i judecat[. Doar
c`nd @i povestea despre trecut ]i ai lui, @]i dezv[luia toat[
c[ldura sufleteasc[.
#l asculta @nc`ntat[, povestindu-i ceasuri @ntregi. Atunci
devenea alt om. El @i deschidea o fereastr[ c[tre o lume
necunoscut[, mai s[n[toas[, mai fireasc[, plin[ de bucuria
vie\ii. Avusese o copil[rie fericit[ @ntre p[rin\i, fra\i, rude, care
se iubeau @ntre ele. Zburdase slobod @n raiul Z[voiului v`lcean,
@n cete de copii voio]i. #notase @n Olt. Se c[\[rase @n plutele de
pe malul lui p`n[ @n v`rf. Alergase pe dealul Capelei la
v`n[toare de iepuri cu ogarii. Iarna, sau se l[sau tra]i @n t`rlie
de un c`ine uria] sau lunecau pe ghia\[. Umblase cu colindul
sau vicleiul. A]a crescuse plin de s[n[tate, puternic, frumos.
C`t[ deosebire fa\[ de anii ei fragezi, pe care @i
petrecuse strivit[ @n necontenita @ncle]tare dintre tat[l ]i
mama sa! Era m`ndr[ a fi copila lui Arssenie. Nu deslu]ise
niciodat[ dac[ teama fa\[ de el nu dep[]ea uneori dragostea
ce @i purta. Pentru Flori\a avea respect, dar nu-i @n\elegea
supu]enia, parc[ pl[cerea de a suferi, care ei @i st`rnea mai
mult r[scoala sufletului dec`t mil[.
G`ndurile triste i se spulberau dinaintea fermec[-
toarelor icoane ce @i zugr[vea Miti\[ cu mult har. Parc[ @l
vedea aevea, copil @ntre patru ]i ]ase ani, pe c`nd i se zicea
"Mitte cu p[r cre\, p[r b[lai ]i bujori @n obraz".
Plin de vioiciune, cu ochi negri sc[p[r[tori, @nveselea
musafirii la petrecerile p[rin\ilor. Spunea poezii, snoave. Le
c`nta mai ales "Porumbi\[ alb[ @n pene". Le @nso\ea cu tot
felul de giumbu]lucuri ]i comic[rii, pe care le des[v`r]ea
@nainte, fie privindu-se @n vadra de ap[ din buc[t[rie, fie
coco\at pe un scaun @n fa\a oglinzii din salon, c`nd nu-l vedea
maic[-sa.
Primea de la fiecare oaspete, ca r[splat[ pentru hazul
ce st`rnea, c`te un crei\ar nem\esc. A]a prinsese gustul
banului. Ca s[-]i sporeasc[ comoara, cotrob[ia dup[
334
Ace]ti instigatori, str[ini sau localnici, trep[dau peste tot sub
felurite @nf[\i][ri: negustori, meseria]i, jug[nari, scriitori de jalbe. Dar
cea mai iscusit[ ]i dr[ceasc[ propagand[ era cea a iconarilor.
Cunosc`nd psihologia rom`nilor, gustul lor pentru culoare ]i
podoab[, dorin\a de a-]i @nfrumuse\a locuin\a, fie cas[ @nst[rit[ sau
bordei, vindeau peste tot litografii colorate, me]te]ugit f[cute la
Moscova, pe carton lucios. Le d[deau pe un pre\ de nimic, @mbietor
chiar ]i pentru cei s[raci. Ele @nf[\i]au pe \arul Petru cel Mare,
chipurile @nfrumuse\ate ale celui de atunci, Alexandru al III-lea, cu
@ntreaga familie, ale celorlal\i @mp[ra\i din dinastia Romanovilor, to\i
@nmuia\i @n aur ]i pietre scumpe, @n clipele cele mai str[lucitoare ale
vie\ii lor. Le @nso\eau icoane ale sfin\ilor slavi, poetice @njgheb[ri ale
legendelor ruse]ti.
S[tenii, cuceri\i de m[re\ia st[p`nitorilor Rusiei, le cump[rau
mai ales pe acestea. #n cas[ le a]ezau l`ng[ icoane. Rug`ndu-se, le
priveau, le aveau mereu sub ochi. #ntip[rindu-se @n mintea ]i
sufletele lor, @i f[ceau mai @ncrez[tori @n ]oaptele str[inilor,
binevoitori ru]ilor, pe care datorit[ me]te]ugitei propagande, @i
\ineau de eliberatorii, m`ntuitorii de p[g`ni ai cre]tinilor. Ca @ntr-o
vraje, @i f[cea s[ uite toate p[timirile lor @n multele ]i asprele ocupa\ii
militare ruse]ti, pustiirea |[rii @n r[zboaiele b[tute cu turcul pe
p[m`nt rom`nesc.
Cunosc`nd toate acestea, dar @ncredin\at c[ numai voin\a lui
]i a Partidului Liberal le poate \ine piept, nici nu se g`ndise a l[sa
puterea c`t timp a avut sprijinul tare al Regelui Carol I.
Cur`nd acesta a @nceput s[ sl[beasc[.
Regele se v[zuse os`ndit de toat[ opozi\ia "pentru c[, @n
chip despotic, \inea la c`rma |[rii, @mpotriva tuturor, pe Br[tianu ]i
clica lui liberal[". Panu @l ataca f[r[ ru]ine @n ziarul s[u "Lupta",
numindu-l "omul periculos, str[inul tr[d[tor ce trebuie alungat din
Rom`nia". Furtunosul Nicu Filipescu @l oc[ra de asemenea @n
"Epoca". Tot at`t de jignitor i se p[ruse faptul c[ @mpr[]tia
pretutindeni vestitele cuvinte fran\uze]ti @ntoarse pe rom`ne]te
"Regele trebuie s[ se plece sau s[ plece". Dar ceeace ar[tase
limpede c[ sus\in`nd mai departe pe Br[tianu, @]i primejduia scaunul
]i dinastia ce pornise a @ntemeia, au fost @nver]unatele mi]c[ri de
strad[, n[vala mul\imii @n palat. A]a c[ @ncepu a se purta cu primul
s[u ministru tot mai rece, spre a-i da de @n\eles c[ nu mai este dorit.
La audien\e @l @nt`mpina cu o fa\[ @mpietrit[, @i @ntindea numai dou[
degete. #l \inea @n picioare, ]tiind c`t @l chinuiau durerile reumatice.
163
 Se sim\ea ad`nc r[nit de necurmatele jigniri. Poate ar fi
trecut peste ele datorit[ @mprejur[rilor, dac[ n-ar fi prins de veste c[
Regele @ncepuse a @ncuraja tulbur[rile "opozi\iei unite". Aflase c[ ar fi
]tiut ]i de izbucnirea r[scoalelor, odat[ ce d[duse tainic porunc[
armatei s[ nu r[spund[ la ordinele sale, fiind ]i ministru de R[zboi.
Sc`rbit, @]i @naintase a treia demisie @n care @]i ar[ta hot[r@rea
nestr[mutat[ de a p[r[si puterea. Ie]ise tr`ntind u]a cabinetului
regal.
Cei din "opoz\ia unit[" au fost mai mult dec`t surprin]i. Nu
]i-ar fi putut @nchipui niciodat[ c[ "vizirul" va l[sa c`rma |[rii de
bun[ voie. Altfel n-ar fi iscat r[scoala ce va cuprinde ca un p`rjol
toate satele Rom`niei. Odat[ dezl[n\uit[, nu le mai st[tea @n putere
s[ o opreasc[...
Dar plecarea Br[tianului @ncepu a li se ar[ta un noroc. C[ci
ned`ndu-l silnic jos, nu mai puteau fi @nfiera\i c[ d[duser[ "o lovitur[
de stat".
Dup[ o @ndelung[ prefirare a celor petrecute, lui I. C.
Br[tianu i se limpezi calea ce avea de urmat. #ncepu prin a-i mul\umi
lui Dumnezeu c[ @l ferise de @ncercarea de a-]i fi p[tat numele ]i
m`inile @ntr-acele s`ngeroase @nt`mpl[ri.
#]i f[g[dui @ns[ s[ atace nemilos pe cei ce le s[v`r]iser[.
R[spunz[toare de ele \inea "opozi\ia unit[". #n neostoita @nver]unare
de a-l dobor@ de la putere, tulburase |ara. L[sase cale deschis[
instig[rilor externe. Mai mult, cu nes[buin\[ se aliase cu du]manii
patriei.
Se cerea os`ndit[ orbirea acelor oameni politici rom`ni sau
uitarea voit interesat[ a \elului pravoslavnicei @mp[r[\ii, acela]i de la
Petru cel Mare. Trec`nd peste Rom`nia, panslavismul urm[rea prin
veacuri supunerea popoarelor balcanice, pentru a ajunge la str`mtori
]i la marea Mediteran[. Era cu at`t mai vinovat[, cu c`t de aceste
necurmate @ncerc[ri se izbiser[ bunicii, p[rin\ii lor, ei @n]i]i, @n 1878,
deci numai cu 10 ani @n urm[. De bun[ seam[, dup[ statornicitul
n[rav rom`nesc, socotiser[ cu u]ur[tate c[ odat[ \inta atins[, ajun]i
la putere, se vor descurca, cotind-o @n vre-un fel.
Ru]ii crezuser[ c[ viitorul guvern, @ndatorat pentru ajutor, va
fi ml[dios, @ng[duindu-le s[ preschimbe |ara @ntr-un bulevard de
trecere spre Sudul mult r`vnit. Asprimile firii din Rom`nia, @ntr-acei
ani de secet[ pustiitoare, @ncurc[turile din politica european[, li se
ar[taser[ prielnice. Nu se a]teptaser[ dup[ at`tea preg[tiri s[ dea
gre].
164
spusese c[ s-a @n\eles cu Arssenie s[ i-o pe\easc[ pe Athina
]i c[ @i va cununa, r[m[sese uluit.
Apoi @ncepuse a crede c[ @i sur`dea norocul.
Logodna fusese voit lung[ de o parte ]i de alta, pentru
ca doi oameni str[ini, @ncerca\i fiecare de via\[, cu firi cu totul
deosebite, s[ ajung[ a se cunoa]te, a se @ng[dui unul pe altul.
Flori\a, care @i urm[rea, @n\elesese c[ sunt dou[ pietre
tari, care se vor izbi mereu, p`n[ s[ ajung[ s[ se @mbuce.
Dac[...
Nu-i sta @n putere dec`t s[ se roage.
-F[-i Doamne, @n mila Ta, s-ajung[ a m[cina @mpreun[
la moara vie\ii ]i nu r[znit, sf[r`m`ndu-se!
Fiic[-sii @i d[du un singur sfat.
-#nceteaz[, fata mea, s[-l m[sori pe Miti\[ dup[
r[posatul t[u so\. Dumnezeu s[-l odihneasc[ pe Marin! {la e
mort! #ngroap[-i p`n[ ]i amintirea! Tu e]ti vie! Porne]te cinstit,
cu inima deschis[ c[tre viitorul t[u b[rbat! }i Dumnezeu s[ te
ajute!
Dar Athina arsese totul @n dragostea-i scurt[.
R[m[sese cu sufletul pustiit, nemaiav`nd ce d[rui. Dumitru
Marinoiu nu @]i risipise puterile inimii p`n[ atunci. Visa la o
iubire deplin[ ]i @mp[rt[]it[. R[ceala logodnicii sale n[d[jduia
s[ i-o topeasc[ treptat.
Ca b[rbat, se l[sa cucerit de frumuse\ea ei. Se sim\ea
m`ndru c`nd ie]ea cu Athina la bra\ @n lume.
#i pl[cea c[ era bun[ gospodin[, iscusit[ lucr[toare. #l
@ngrozea doar sfada ei cu acele ceasornicului, a c[ror rotire nu
o lua niciodat[ @n seam[. Cum s[ o deprind[ cu punctualitatea
lui de soldat?
Sub purtarea-i m[surat[ fa\[ de el, @i sim\ea cerbicia
firii, tremur`nd ca un arc @ndoit.
-C`nd se va destinde, ce va fi?
}i Athina avea temerile ]i @ndoielile ei. Oricum,
mul\umea lui Dumnezeu c[ putea s[-]i pun[ ochii cu pl[cere
asupra lui. Al[tura\i, erau o pereche frumoas[. St[p`nit, nu
v[dea o @nfl[c[rare ce ar fi putut s[ o st`njeneasc[. Sim\ea c[
333
@nt`i cu g`ndul. Apoi s[-l cunosc. S[ @ncerc s[ aflu dac[ voi
putea vie\ui l`ng[ el...
-Bine! Te @ng[dui! Dar s[ nu crezi c[ m[ po\i duce cu
vorba "ad calendas graecas!" o amenin\[ Arssenie cu
degetul...
-S[-i spunem ]i miterei!
-}tie mai de mult!
-}i nu m[ preveni! se r[scul[ @n sine @mpotriva maic[-
sii. #n loc s[ fie de partea mea, \ine cu dumnealui!
Lini]tindu-se, @n\elese c[ ar fi zadarnic. Flori\a avea
felul ei t[cut ]i demn de a-l @nfrunta pe Arssenie, dar nu curajul
s[ se ridice pe fa\[ @mpotriva tiranului. Nu-i sta nici @n fire, nici
@n ceea ce @nv[\ase c[ datoreaz[ o femeie so\ului. Ea nu avea
de g`nd s[ se supun[ orbe]te viitorului b[rbat. Mai ales c[
nu-l lua din dragoste.
Locotenentul Dumitru Marinoiu, Miti\[, cum @i ziceau
apropia\ii, o ]tia numai din vedere pa Athina. Nu era ahtiat
dup[ baluri ]i sindrofii. Le ocolea c`t @i @ng[duia gradul ]i
cuviin\a fa\[ de superiori.
Dup[ slujb[, pe care o f[cea cu tragere de inim[,
pl[cerile lui erau cititul ]i mai ales v`n[toarea. Cunosc`ndu-i
p[rintele, afl`nd din gura lumii nenorocirea ce o lovise, numai
la ]ase luni de la c[s[torie, o comp[timise omene]te, ca pe
ori]icare. Nici nu-i trecuse prin g`nd c[ ar fi putut s[ o cear[
de nevast[. Era o frumuse\e rece, care nu-i spunea nimic!
Prea bogat[ pentru el, m`ndru din fire, st[p`n pe sine,
nu vroia s[ plece capul @n fa\a nim[nui. De altfel @]i dorea o
so\ie asem[n[toare maicii sale. Micu\[, rotunjoar[, vioaie ]i
plin[ de duh, cucoana Zinca G[rdescu, cea care spunea
tuturor "sunt boieroaic[ n[scut[, nu f[cut[", s-ar[tase @n via\a
de familie modest[, plin[ de m[sur[, neobosit[, muncitoare.
|inuse o gospod[rie grea, cu multe slugi, o cas[ cu 11 copii,
ale c[ror h[inu\e erau cusute de m`na ei la fe]til[ sau lamp[,
pe atunci neg[sindu-se a]a ceva @n t`rg. Se str[duise aprig,
dar ]i cu bl`nde\e s[-i fac[ oameni, fiecare cu rostul lui.
C`nd comandantul regimentului 31, colonelul Pavel
Gussi - care @i d[duse ]i alte semne de bun[voin\[ - @i
332
Nu-I putea cru\a pe Theodor Rosetti ]i cabinetul junimist. Le
va dovedi c[ fuseser[ sili\i s[ @n[bu]easc[ @n s`nge, o "r[scoal[" pe
care mare parte din ei o st`rniser[, lucru nemaipomenit p`n[ atunci
@n Rom`nia.
#ncredin\area c[ fusese provocat[ i-o @nt[riser[ datele
culese din toate rapoartele militare ]i din actele Justi\iei.
Cinstit cum era, recunoscuse tactul guvernului, al ministrului
de Justi\ie, Marghiloman, al celui de R[zboi, generalul Barozzi, care
se str[duiser[ a le t[inui.
#n\elepciunea, m[sura, prevederea rom`neasc[ le v[diser[
din plin. Arestaser[ mii de \[rani, mul\i instigatori rom`ni ]i str[ini.
Dar numai o mic[ parte din s[teni ]i mahalagii au fost judeca\i ]i
os`ndi\i. Agitatorii, sociali]tii, agen\ii str[ini care nu pieriser[ @n
@nv[lm[]eal[, fuseser[ l[sa\i s[ scape. Cei mai primejdio]i - peste
60 la num[r - trecu\i peste grani\[ @n Rusia, de unde veniser[. Asta
pentru a nu se st`rni un scandal diplomatic ]i a p[stra, pe c`t era cu
putin\[, leg[turi fire]ti cu marea @mp[r[\ie de la R[s[rit, d`ndu-i
totu]i un semnal c[, descoperindu-i jocul, statul rom`n era @n stare
s[ se apere.
Dar, a]a cum depl`ngea Regele Carol I, @n Rom`nia nu se
putea \ine un secret.
Anumite ziare, pentru a st`rni v`lv[ ]i a-]i spori v`nz[rile,
f[cuser[ rost de copii dup[ coresponden\a lui Hitrovo cu Moscova ]i
au publicat-o.
Marile Puteri europene, afl`nd astfel de amestecul @mp[r[\iei
\ariste @n r[scoalele din Rom`nia, @i ceruser[ socoteal[. Guvernul,
diploma\ia rus[, cu f[\[rnicia-i obi]nuit[, negase, sfid`nd dovezile
scrise.
Judec`nd toate acestea, Br[tianu se bucur[ c[ @n 1883, la
30 Octombrie, @ncheiase tratatul secret cu Tripla Alian\[ (Germania,
Austro-Ungaria ]i Italia). Atunci, el, marele iubitor al Fran\ei, d[duse
dovad[ de adev[rat patriotism.
R[mas[ singur[, f[r[ niciun spijin @n fa\a h[r\uielilor Austro-
Ungariei, a du]m[niei f[r[ leac a Rusiei, socotise @mpreun[ cu
Regele, c[ Rom`nia este silit[ s[ se pun[ la ad[post sub scutul tare
al Germaniei, singura putere @n stare s[ \in[ @n fr`u cele dou[
@mp[r[\ii care doreau s[-]i @mpart[ |ara Rom`neasc[. #n privin\a
aceasta, tratatul cuprindea un articol lini]titor, f[g[duindu-i ajutor
dac[ ar fi fost atacat[ de Serbia, Bulgaria sau Rusia. La r`ndul ei,
trebuia s[ sprijine Austro-Ungaria, dac[ ar fi suferit un atac
165
neprovocat din partea Serbiei sau Rusiei. Pe de-asupra, la ad[postul
lui, |ara putea s[-]i vad[ netulburat[ de multele nevoi din[untru.
Pentru @nt`ia dat[ se izbutise ca taina acestui tratat s[ fie
p[strat[, cunosc`ndu-se marile primejdii ce le-ar st`rni darea lui @n
vileag. }i asta, pentru c[ afar[ de Regele Carol I ]i el ca prim-
ministru, o ]tiau doar c`\iva b[rba\i politici, serio]i, patrio\i ]i mai ales
de forma\ie german[. Ei erau ministrul de Externe de atunci D. A.
Sturdza, care @l semnase, P. P Carp, ambasadorul de la Viena care
mijlocise @n\elegerea cu Austro-Ungaria ]i desigur, Titu Maiorescu.
Tratatul nu fusese trecut prin parlament de team[ s[ nu fie
respins. De asemenea @l ascunseser[ cu grije opiniei publice care
ura Austro-Ungaria pentru @mpilarea ardelenilor, vis`nd la alipirea
Transilvaniei la trupul |[rii.
Dar at`t ei c`t ]i Regele, @n a]teptarea acelei mari clipe, nu-i
p[r[seau, ajut`nd ]colile ]i bisericile de peste mun\i. Regele Carol @i
sprijinea oridec`te ori i se ivea prilejul, la @mp[ratul Frantz-Josef,
prietenul s[u. A]a @i smulsese eliberarea din @nchisoare a
memorandi]tilor.
Binef[c[tor pentru lini]tea Rom`niei, tratatul folosea ]i celor
dou[ imperii nem\e]ti, @nt[rindu-le hotarele din Sud, @ng[duindu-le
un control asupra necurmatului amestec rusesc @n Balcani.
Se socotea @ndatorat s[ publice c`t mai cur`nd un apel c[tre
@ntreaga |ar[, @ndemn`nd-o s[ trag[ @nv[\[minte din groz[viile
tr[ite, s[ @ndemne la unire to\i oamenii patriei. Mai ales celor vinova\i
le cerea s[-]i cerceteze con]tiin\a, ca s[ se poat[ str`nge cu ea
cur[\at[ de p[cate @n jurul patriei, tronului, Constitu\iei.
Socotea c[ @n Rom`nia nu era o adev[rat[ problem[ agrar[
sau nu at`t de serioas[ precum @ncercase s[ se arate. Mare parte
din \[rani fuseser[ @mpropriet[ri\i de Cuza. Liberalii d[duser[
p[m`nt @nsur[\eilor. Se preg[tea o lege ca @ntinse domenii ale
statului s[ fie v`ndute celor doritori s[ le dob`ndeasc[ prin munc[ ]i
chibzuirea banului. Prevedea c[ @n viitor se va ciunti iar din marile
propriet[\i pentru a se da celor cu pogoane pu\ine sau cu totul lipsi\i.
Dar mo]ierii trebuiau s[-]i schimbe felul de a folosi pe \[rani,
moderniz`ndu-]i munca agricol[, s[tenii @nv[\a\i c[ nu l[comia
sporului necontenit de p[m`nt le va @mbun[t[\i via\a, ci felul cum @l
vor lucra pe cel pe care @l aveau.
#n ori]ice loc pe lume se vor afla totdeauna nepricopsi\i,
lene]i, be\ivi, s[raci cu duhul, chiar ]i nenoroco]i. Ura ]i invidia
@mpotriva celor avu\i era mai u]or de s[dit @ntr-ace]tia.
166
Ajutase ]i pe nepotu-s[u, Victor Oprescu, r[mas f[r[
tat[, s[ ajung[ ]i el medic. Din pricina acestor greut[\i ce @]i
asumase de bun[ voie, nu se putuse c[s[tori p`n[ atuncea.
-Ce vrei, un suflet mai devotat ]i m[rinimos?
-Cu neamul lui! b`lb`i Athina, mai afl`nd c[ avea
mare sl[biciune pentru maic[-sa, r[mas[ de mult v[duv[.
#]i prefir[ amintirile, apoi @ntreb[:
-Nu crez s[-l fi cunoscut! De]i @i ]tiu pe mai to\i ofi\erii
de aci. Au fost dansatorii mei prefera\i @nainte de a m[ m[rita.
-Marinoiu e om a]ezat. Nici nu mi-l pot @nchipui printre
\op[itorii care se @nghesuiau la baluri s[ se @nscrie @n carnetul
t[u. E bine s[ ]tii c[ domnul colonel Pavel Gussi,
comandantul regimentului 31, @l pre\uie]te deosebit, iar
camarazii @l respect[!
-Vorbe]ti ca ]i cum l-ai ]ti de mult!
-De ani buni! C`nd am luat @n arend[ mo]ia de la
Zimnicea, l-am g[sit acolo @n garnizoan[ la regimentul 2
Teleorman, @mpreun[ cu mezinu-s[u, Christodor Marinoiu,
medic militar. Prin acesta, care m-a @ngrijit minunat odat[, l-am
cunoscut. Apoi m-am legat @ntruc`tva de am`ndoi fra\ii,
nelipsi\i de la toate v`n[torile ]i sindrofiile de acolo.
#i povesti c[ t`n[rul doctor devenise vestit dup[ ce
sc[pase de la moarte, la na]tere grea, so\ia ]i copilul unui
mare ]i bogat mo]ier localnic. Fericit, acesta @i d[duse doi
arm[sari negri.
-N-am v[zut al\ii mai frumo]i, mai iu\i, parc[ hr[ni\i cu
j[ratec, ca @n pove]ti! #nh[ma\i la tr[sura doctorului, l-au f[cut
vestit @n jude\, tot at`t c`t ]i faima de vindec[tor. Are har
Christodor! Va ajunge departe!
-Dar frate-s[u?
-E b[rbat chipe]! Un muntean s[n[tos, cu obrajii
rumeni, p[r ar[miu c`rlion\at, ochii verzi, m`ini prelungi.
De]tept, cuminte, chivernisit! #n privin\a caracterului ]i cinstei,
e unul din pu\inii oameni, @nt`lni\i de mine, @n care m-a]
@ncrede. }tii c[ eu nu arunc vorbe @n v`nt!
-Patera! V[d c[ nu m[ pot @mpotrivi voin\ei ]i alegerii
tale. Te rog s[ nu m[ zore]ti! Las[-m[ s[ m[ obi]nuiesc mai
331
 #ntr-o dup[ amiaz[, c`nd @i dusese chiar ea cafeaua ]i
]erbetul la chio]cul din gr[din[, se pomeni c[ o @ntreab[:
-Athino! #mi r[m[s[]i datoare cu un r[spuns. Ce ai
hot[r@t? Te duci la m`n[stire au te m[ri\i? #mplini]i 25 de ani!
Via\a pe care o duci e @mpotriva firii!
Tres[rise. Se @mbujorase ca p[lmuit[. I se umpluser[
ochii de lacrimi. #n glas @i tremura spaima.
-Patera! Chiar ai fi @n stare s[ m[ alungi, @ngrop`ndu-
m[ pe via\[ @ntr-o chilie?
-De bun[ seam[, dac[ nu m[ ascul\i!
V[z`ndu-i privirea aspr[, hot[r@rea nestr[mutat[
tip[rit[ pe chip, glasul t[ios, @n\elese c[ o biruise. Se @nmuie
toat[.
-N-am curaj s[ m[ c[lug[resc! Dar nici s[ m[ m[rit!
Nu @ndr[zni s[-i spun[, ca s[ nu-l @nt[r`te mai r[u, c[
sufletul @i era plin de r[posatul ei so\. }tiind c[ nu-l va
@ndupleca, se rug[ supus[, ca niciodat[.
-Fie-\i mil[, patera! Nu m[ azv`rli @n bra\ele oricui.
Caut[ un om al lui Dumnezeu, l`ng[ care s[-mi pot duce
zilele, dac[ a]a m[ os`nde]ti. S[ nu-mi fie sil[ de el, s[ ajung
a-l ur@!
-L-am ]i aflat!
V[z`ndu-i c[ut[tura sfredelindu-l, sim\indu-i tulbura-
rea, c[ut[ s-o lini]teasc[.
-Locotenentul Dumitru Marinoiu serve]te acum @n
regimentul 31 Calafat.
#i istorisi c[ alesul lui era din R`mnicu V`lcea, dintr-un
neam bun. Mama se tr[gea din vechii boieri G[rde]tii de l`ng[
Dr[g[]ani. Tat[l, din ]ireaua unor negustori de frunte ai
ora]ului.
Al nou[lea copil din cei unsprezece ai so\ilor Zinca ]i
Costache Marinoiu, Dumitru urmase seminarul, apoi ]coala de
ofi\eri. Cariera ]i-o datora numai muncii, st[ruin\ii ]i
@nzestr[rilor sale. Avea o cas[ ]i o vie. Din sold[, din veniturile
ce ]tiuse s[ agoniseasc[, fiind un copil @ntreprinz[tor ]i cu
sim\ul banului, @]i \inuse mezinul, pe Christodor, la Facultatea
de Medicin[.
330
Dar r[scoala izbucnise @n locurile cu oameni @nst[ri\i din
apropierea capitalei ]i a altor ora]e. Se desf[]urase dup[ o strategie
iscusit @ntocmit[. V[dise un plan militar ce nu putea izvor@ din mintea
unora f[r[ astfel de cuno]tin\e, @n cea mai mare parte ne]tiutori de
carte. Ridicarea mul\imilor n-ar fi avut sor\i de izb`nd[ f[r[ o
puternic[ ]i @ndelungat[ a\`\are. }i aceasta nu ar fi prins @n p[turile
cele mai de jos ]i s[race, dac[ li s-ar fi ar[tat mai mult[ grije.
St[p`nirea, societatea civil[, trebuie de acum @nainte s[-]i
asume datoria de a le @mbun[t[\i soarta. Ceea ce @i r[m`nea lui de
f[cut era s[-]i @ncordeze puterile r[mase pentru a re@nchega Partidul
Liberal. Numai @nt[rit, disciplinat, @n deplin[ unire, va putea reveni la
c`rma |[rii. Credea nestr[mutat c[ era singurul @n stare s[ duc[
Rom`nia spre progres social, economic ]i politic. Trecutul @i era
martor c[ Partidul Liberal @nf[ptuise marile acte istorice -
Independen\a ]i Regatul - luase totdeauna marile hot[r@ri @ndr[zne\e
pentru adev[rata prop[]ire a |[rii. Conservatorii, c`nd veniser[ la
putere, fr`na\i de ghiuleaua marilor propriet[\i, nu f[cuser[ dec`t s[
@nt[reasc[, s[ dea temei de ob]te izb`nzilor liberale.
At`t timp c`t vor mai r[m`ne @n opozi\ie, va @ndemna liberalii
s[ lupte pentru idealurile lor, s[ fie cu ochii pe conduc[torii de acum.
Dar ]tia bine c[ @n politica rom`neasc[, opozi\ia era slobod[ s[
@nfiereze de r[u ]i gre]it ceeace f[ceau guvernan\ii. Ace]tia nu luau
nimic @n seam[, dup[ zicala oriental[ pe care ]i-o @nsu]iser[,
potrivindu-se firii acestui popor: "c`inii latr[, caravana trece"!
Fane Marincu venise de la Poiana Mare @mpreun[ cu sora ]i
cumnatul s[u Ilariu Marian, @n seara din ajunul parastasului de 40 de
zile al lui Sterie. Era singur. Mi\a r[m[sese din voin\a lui cu
Marioara acas[, la Calafat. Feti\a era pl[p`nd[ ]i trebuia ferit[.
Pusese de g`nd, cu toat[ @mpotrivirea nevestei de a-l l[sa c`t[va
vreme cu totul slobod, s[ le trimeat[ cur`nd la Tismana, s[ respire
aer curat de munte.
Nu era felul lui s[-]i fac[ g`nduri negre ]i spaime din orice.
Dar nu putea sc[pa, de la moartea Olg[i ]i a lui Sterie, de teama
molipsirii.
#l nelini]tea faptul c[, a]a cum spusese doctorul Dr[gescu,
medicul ]ef al jude\ului, oftica se @ncuibase mai ales @n \inutul nisipos
din pragul Dun[rii.
Acea prim[var[ uscat[, v`ntoas[, @i @mpriin\a r[sp`ndirea.
Spulbera necontenit dunele din jurul Calafatului ]i Poienii Mari, praful
de o palm[ domneasc[ de pe uli\ele lor.
167
 Nisipul m[runt, m[cinat pulbere, p[trundea @n pl[m`ni,
atac`ndu-i. #ngem[nat cu lipsa de hran[ a multor nevoia]i din sate,
sporise necontenit num[rul mor\ilor @n r`ndurile copiilor ]i tineretului.
Nu @]i putea @ns[ dumiri uimirea c[ oftica mu]case @ntr-acel
an ]i din neamul lui, plin de vlag[ p`n[ atunci, neduc`nd lips[ de
nimica.
Cina cu ai s[i fusese trist[. Prilej de alte griji, v[z`ndu-]i
p[rintele @mpu\inat de suferin\[, muma lupt`nd s[ o @ndure
b[rb[te]te, Mari\a, soru-sa, ar[t`nd ca dup[ alt[ lume.
Se trase de vreme @n odaia lui. Nu ostenit, mai cur`nd f[r[
chef. Neput`nd s[ citeasc[, neg[sindu-]i locul, hot[r@ s[ se bage @n
a]ternut.
Adormi greu. Avu un somn b`ntuit de vise, nedeslu]ite bine,
chinuitoare, @ntrerupt de treziri dese. Atunci @i r[m`nea @n amintire
doar chipul fratelui s[u mort, uit`nd clipi] restul @nt`mpl[rilor. G`f`ia,
lac de sudoare, ca dup[ o lung[ ]i grea alerg[tur[. C`nd se lini]tea,
a\ipea iar. Visul revenea, @nc`lcit ]i @nce\o]at. Risipit iar la
urm[toarea tres[rire din somn.
Fu bucuros c`nd lumina dimine\ii de Prier p[trunse din plin
@n odaie. Juc`nd pe chipul lui, @l trezi de tot. R[sufl[ u]urat, sc[p`nd
de acea istovitoare cump[nire @ntre vis ]i trezie.
S[ri din pat, se sp[l[ ]i se @mbr[c[ @n grab[. Se dorea c`t
mai repede afar[ din odaie, slobod sub bolta cerului ]i @n l[rgimea
z[rii.
Jos, la cap[tul sc[rilor, d[du cu mirare peste maic[-sa.
G[tit[ cu scufa ]i pelerina de catifea neagr[, Marincana se preg[tea
s[ urce @n tr[sur[.
-S[rut m`na ]i bun[ diminea\a, muic[! #ncotro, a]a gr[bit[?
Nu e prea de vreme pentru biseric[?
-Mai am o datorin\[, fiule, @nainte de parastas. Dac[ n-ai alt[
treab[, haida cu mine. Va s[ vezi ceva de neuitat...
-Bucuros, muic[! Da s[ o lu[m ]i pe Mari\a cu noi. Nu-mi
place cum arat[. Poate i-ar face bine o plimbare pe r[coare...
-Ba! Acu se @nal\[ soarele ! Izbucne]te c[ldura, ne @neac[
praful! }-apoi, de la moartea lui Sterie, soru-ta l`nceze]te p`n[
t`rziu @n a]ternut...
C`nd @l v[zu a]ezat @n perine, l`ng[ ea, urm[ s[ vorbeasc[
]i mai gr[bit[. Ca ]i cum ar fi vrut s-apuce s[-]i r[sufle @n sf`r]it
temerile cuiva.
168
Pe temeiul lui @ncepuse s[-]i caute la Tulcea o spi\erie
liber[. Acolo, pentru a locui @n casa p[rinteasc[ a Duinei,
p[strat[ de tutorele ei.
-La ce ar fi r[mas chiria], c`nd o putea folosi? @]i
zisese, chibzuit la cheltuial[ cum era.
Dar c`nd @l apucau pandaliile, fiind n[v`rlios din fire,
uita tot ce c`]tigase prin acea c[s[torie. Devenea nedrept,
zic`ndu-]i f[r[ niciun temei:
-M[ @n]el[ grecu!
}i @l @njura @n toate limbile ]tiute, ca s[ se r[coreasc[.
Atunci nimic nu-i intra @n voie.
Ie]ea din cas[ tr`ntind u]ile ]i strig`nd:
-Plec! Plec @n Bitolia!
Dar trecea doar uli\a. Pe trotuarul din fa\[ trep[da,
m[cin`ndu-]i g`ndurile negre, p`n[ se ostoia.
#ntors, bl`nde\ea @ngereasc[, cumin\enia Duinei, care
se f[cea a nu @i lua @n seam[ toanele, @l biruiau, silindu-l s[ se
c[iasc[. Venindu-]i @n fire, era silit s[-i recunoasc[ @nsu]irea
de a fi o so\ie ]i mam[ des[v`r]it[. Dar nu era frumoas[ ca
var[-sa, nici mo]tenitoarea lui Arssenie! Nu-i st`rnea nici
patima care ]i-o visase.
Prin viu grai nu i le b[nuise niciodat[. Nu o jignise.
Destul c[ @]i rev[rsa asupr[-i toanele rele, care @l apucau din
senin. Dup[ fiecare izbucnire, dep[]indu-]i p[rerile de r[u,
vie\uia un timp mai lini]tit, mai @mp[cat cu sine. P`n[ ce
demonul care @i scormonea mintea ]i sim\urile r[bufnea
iar[]i...
Vreme @ndelungat[, chiar dup[ @ncheierea anului de
doliu, Dumitru Arssenie p[rea a-]i fi uitat @nfruntarea cu fiic[-
sa. Athina chiar se leg[na cu n[dejdea c[ ea c`]tigase lupta.
T[cerea i-o t[lm[cea c[ se plecase voin\ei ei de a r[m`ne
v[duv[ @n tihna ocrotitoare a casei p[rinte]ti. Pentru c[ ziua o
popriser[ s[ mai pomeneasc[ numele lui Marin Popescu,
noaptea era slobod[ s[-]i @nmoaie perna @n lacrimi @n
amintirea dragostei lor.
329
tinere\ii. Nu-i mai ]ade a fi ]turlubatic!. #mi p[ru de]tept, cu
sim\ practic! S[-i d[m r[gaz s[ mai cugete!
-}tiu ]i eu...b`igui Nasta, @ndoit. Ar fi @n c`]tigul lui...
-#l po\i ajuta spun`ndu-i c[ le-am crescut pe am`ndou[
ca surorile, c[ de]i orfan[, o voi @nzestra bine ]i pe Duinea.
Deosebirea va @ncepe doar c`nd Athina m[ va mo]teni.
N[d[jduiesc @ns[ s[ mai curg[ mult[ ap[ pe Dun[re p`n[
atunci. De sigur, le voi ajuta pe fiecare la nevoie. Sunt gata s[-
i dau lui Ioanid ca @mprumut, f[r[ dob`nd[, @ntorc`ndu-mi-i
c`nd va putea, banii trebuincio]i arend[rii unei spi\erii. A]a c[
dac[ numai g`ndul dotei spori av`ntul c[tre Athina, e bine s[
i-l curmi!
-Voi face tot ce @mi va sta @n putin\[. Crede\i-m[!
-#\i mul\umesc! M[ bizui pe onoarea dumitale, ca acest
gre]it demers s[ r[m`ie aici, @ngropat de noi!
Dup[ c`tva timp, Ilie Ioanid @]i @nvinse dezam[girea.
Ascult`nd sfatul prietenului s[u ]i judecata mai limpezit[, o
ceru pe Duinea de nevast[.
#n toamn[ t`rziu, @nainte de postul Cr[ciunului,
c[s[toria lor civil[ se f[cu la prim[ria din Livezile, Arssenie
fiindu-le unul din martori. Nunta avu loc la Calafat, numai @ntre
neamuri.
Cur`nd proaspe\ii so\i plecar[ la Ia]i, farmacistul
trebuind s[ se @ntoarc[ la slujba lui de la spitalul "Sf`ntul
Spiridon".
La un an, li se n[scu @nt`iul b[iat. Macedoneanul ]i
franco-grecoaica @l botezar[ cu cel mai frumos nume
rom`nesc: Ion!
Cu toate aceste @mpliniri, lui Ioanid @i r[m[sese un
ghimpe @n inim[, @nfipt pentru toat[ via\a. Resping`ndu-l,
Arssenie @i r[nise trufia. #i spulberase n[zuin\a mo]tenirii unei
averi mari, ca ]i tr[irii unei dragoste @nfl[c[rate. #i purta o
ciud[ care, t[inuit[ @n el, @l @n[bu]ea. Dar avea nevoie de
@mprumutul f[g[duit, ca s[ nu se ating[ de dota nevesti-sii.
328
-La pension, la Craiova, nu mai vru s[ se @ntoarc[. Zis[ c[
dac[ nu mai e nenicu-s[u, ca s-o scoat[ S`mb[ta din temni\a ]colii,
n-o mai @ndur[ @n ruptul capului...
-Deh! Poate trebuia @mboldit[.
-Cercai! Pe urm[ m[ lu[ frica! N-o v[zu]i? Bole]te pe
picioare. Str[vezie! Nu m[n`nc[ dec`t mustrat[! }i atunci parc[ cu
gura altuia. C`t e ziua de lung[, st[ cu m`inile c[zute @n poal[, ochii
@n bagdadie ]i pl`nge. #i curg lacrimile p`raie, f[r[ oprire. Mirare c[
nu-i secar[ @n 40 de zile! Numai de hat`rul lui taic[-s[u ]i le mai
]terge. C[ [la se petrece tot c`nd o vede @n halul [sta...
Oft[ obidit[.
-Dac[ ar fi fost gemeni sau lunatici copiii mei []tia doi de din
urm[, a] mai fi @n\eles. M-a] fi priceput s[-i dezleg unul de altul. Dar
a]a, n-am nicio putere!
Vorbind, @]i fr`ngea m`inile.
-...O trage dup[ el...]opti, ca ]i cum ]i-ar fi dat sufletul...
#nfiorat, Fane Marincu c[ut[ s[ se scuture mai @nt`i pe sine
de cobirea ei. O privi. #i p[ru cu adev[rat @mb[tr`nit[. Durerea
s[pase ]an\uri ad`nci pe fa\a supt[, g[lbejit[.
Mintea @ncepuse s[-i caute cu @nfrigurare ce ar putea s[ fac[
pentru ca @mprejurarea @n care se zb[tea maic[-sa s[ aib[ un
deznod[m`nt fericit pentru to\i.
Afl[ clipi].
-Muic[! Leap[d[ g`ndurile astea negre. Nu e felul dumitale
s[ pui r[u @nainte. Ce ne @nv[\a]i? Numai binele aduce binele! Iote!
S[pt[m`na viitoare plec la Paris. Singur. Mi\a trebuie s[ r[m`n[ cu
feti\a la Calafat...
-A]a, m`nca-l-a]! S[ vaz[ de @ngera]ul [la! S[ mai lase
dumneaei preumbl[rile prin str[in[t[\uri, modele...Ce at`ta
furlandiseal[ la fata lui Mirica din Maglavit? Dumneata strici! I-ai dat
nas. }i o r[sfe\i peste fire!
#i lu[ seama, uimit. P`n[ atunci nu @]i d[duse pe fa\[ r`ca
fa\[ de noru-sa.
-Eh, muic[! }tii bine! Dup[ moartea Olgu\ei, a] fi dus-o
oriunde! I-a] fi dat ori]ice, numai s[-]i vie @n fire!
-N[rozii! O mum[ n-o m`ng`i de pierderea unui copil cu
nimicuri d-astea! M`ntuirea ]i norocul ei fu na]terea Marioarei
voastre. Ave\i grije de ea!
-Asta ]i facem! Alta vroiam s[-\i spun adinenea! O iau pe
soru-mea cu mine @n str[in[tate. #nt`lnirea cu Iliu\[ @i va face bine.
Se iubesc ]i [la o poate aduce cu picioarele pe p[m`nt! Ori]icum,
169
rupt[ de acia, se va lua cu altele. Drumul, nout[\ile, lumea deosebit[
@n care va p[]i, @i vor mai risipi triste\ea. Chiar dac[ n-o va face s[-l
uite de tot pe Sterie! Niciunul dintre fra\ii lui nu o putem face. Dar[
suntem @n stare s[ ne urm[m drumul vie\ii, cu amintirea lui @n suflet.
Acia trebuie s[ ajung[ ]i Mari\a noastr[...s[ i se vindece treptat
durerea...Ai s[ vezi dumneata! La @ntoarcere \i-aduc alt[ fat[! O
parizianc[ get-beget!
T[cu, fulgerat ]i de alt g`nd.
-Ce zici de o hot[r[sc s[ r[m`ie acolo c`tva, la o ]coal[ ]i-n
grija lui Iliu\[?
-Bine-ar fi de izbute]ti! S[-\i ajute Dumnezeu, Fane muic[!
S[ te r[spl[teasc[ pentru sufletul t[u bun de frate mai mare! Nu
@ndr[znesc s[ crez! Da, precum zici, cat[ s[ @ncerc[m orice cu ea!
Tr[sura se oprise @n fa\a unei f`nt`ni.
-Iote c[ ajuns[r[m ]i n-apucai s[-\i povestesc...
-N-o fi asta f`nt`na haiducului ...A lui Ion [l Mare, balada cu
care taicu Cun[ ne leg[n[ copil[ria?
-Chiar a]a!
-}i ce c[ut[m noi acia?
-Taman vroiam s[-\i spui...
Cum murise Sterie, printre datinile ce trebuiser[ @mplinite,
fusese ]i cea a "c[ratului apei". Pentru aceasta c[utase @n sat trei
fete mari, ne@nrudite. Le @mbr[case pe toate la fel. Dup[ ce se
legaser[, @ntre ele cum cerea obiceiul, s[ care timp de 40 de zile trei
urcioare de ap[ ne@nceput[ la c`te trei case, @n fiece zi.
-Taman ast[zi se @mpline]te sorocul "c[ratului apelor" @ntru
pomenirea sufletului mortului. Ia sama...
O feti]oar[ @n[ltu\[ ]i oache]e scosese o ciutur[ plin[. Dup[
ce @]i umplu urciorul, r[sturn[ apa r[mas[ @nd[r[t. Din urcior arunc[
c`\iva stropi @n patru l[turi, @nchipuind o cruce jilav[ pe \[r`na din
preajma f`nt`nii. #ntr-acela]i timp, r[sucindu-]i trupu]orul @n cele trei
p[r\i, zise de trei ori cu glas mare, @nchin`ndu-se: "Pomene]te
Doamne, sufletul robului t[u, Sterie!"
Apoi, cu urciorul @n m`n[, fugi sprinten[ la c[su\a de peste
drum. Strig[ acolo din r[sputeri:
-Tu]e Anico! Tu]e Anico! F[-te @ncoa! Venii cu ap[. S`nt io,
Sanda lui C[lin!
Gospodina str[b[tu alergat b[t[tura, @i lu[ urciorul. F[c`ndu-
]i cruce, pomeni la r`ndu-i numele mortului.
P`n[ s[-l @napoieze golit, fata scoase din bete un r[boj ]i @]i
crest[ cu unghia pe el num[rul c[r[turilor.
170
-C`nd primii ]i m[ hot[r@i s[ vin la Calafat, nu o
v[zusem @nc[ pe Athina. Ce-ar fi s[ st[rui totu]i? Nu e tot una
s[ fi ginerele lui Arssenie sau numai so\ul nepoatei!
-N-am sor\i de izb`nd[! }i Duinea are zestre bunicic[.
Nu uita c[ @mplini]i 37 de ani, cu 12 mai mult dec`t ea. E
vremea s[ te rostuie]ti. Cu un astfel de prilej, nu cred c[ te vei
mai @nt`lni!
-Din pricina v`rstei @ncuviin\ai s[ iau o v[duv[! Dar @mi
r[pi ochii ]i min\ile Athina!
-Chiar de s-ar putea, n-ar fi potrivit[ pentru tine!
-De ce? Nu fac de ea? @i s[ri \`fna lui Ilie.
Nasta @l potoli cu m`na.
-Nu o v[zu]i cum se \ine? E fudul[, @nchipuit[, se ]tie
frumoas[ ]i bogat[! Mo]teni din trufia grecului! Se va m`ndri
de-a pururea c[ e fata lui Arssenie!
-Adic[ cum?
-Se va sim\i totdeauna deasupra b[rbatului care o va
lua. Mai ales a unuia f[r[ avere, chiar cu meserie, ca tine! Va
r[m`ne @nv[luit[ @n aura bog[\iei lui tat[-s[u, ca larva
fluturelui @n gogoa]a de m[tase. Nu te sup[ra prietene! Eu v[
]tiu pe voi, macedonenii! #n cas[ v[ purta\i ca dresorii de circ.
Nevestele trebuie s[ joace @n jurul vostru ca maimu\ele de
spaima biciului. Crede-m[, @\i vorbesc ca un p[rinte! Bl`nda,
supusa Duinea e femeia care @\i trebuie!
-De vrei s[ m[ aju\i @ntr-adev[r, cere-o pentru mine pe
Athina!
-#nc[p[\`nat ca un cat`r de Monastir! oft[ Nasta. Ce
facem dac[ ne respinge?
-Nu ]tiu! Vedem atunci!
Dup[ cum se a]tepta, Arssenie i-o retez[ scurt.
-Dac[ @\i aminte]ti domnule Nasta, ne-am @n\eles de la
Craiova c[ @mi rec[s[toresc nepoata, nu fiica!
-A]a este! N-am vin[ dac[ Ioanid se @ndr[gosti de
Athina!
-O c[s[torie se a]eaz[ pe temelii mai trainice dec`t
aprinderea de o clip[. Spi\erul dumitale e trecut bine de v`rsta
327
 Tinerele femei @]i vedeau fiecare de dantela sau
broderia ei. Glasul ]i-l f[cuser[ abia auzit, r[spunz`nd la
bine\ele oaspe\ilor.
Dup[ dulcea\a de chitr[ cu ap[ @n pahare brumate,
urmar[ cafelele.
Venindu-]i oarecum @n fire, Ilie Ioanid se al[tur[ celor
doi b[rba\i. Arssenie auzise c[ ]tia ]apte limbi str[ine. Cum
era Toma necredinciosul @n toate, hot[r@ s[-l @ncerce. #ncepur[
a vorbi grece]te, turce]te, bulg[re]te, nem\e]te. C`nd o
d[dur[ pe fran\uze]te, @]i st`rni nepoata, dorind s-o pun[ @n
valoare, s[ atrag[ luarea aminte asupra ei. Acesteia @i era
drag graiul p[rintelui s[u, François Batty. #]i pierdu sfiala, se
@mbujor[, se aprinse, str[luci. Vocea cald[, lunec`nd peste r-
uri, @i c`nta vorbele. Tot ce rosti despre cultura ]i frumuse\ea
Greciei dovedea judecat[ ]i p[trundere. De-abia atunci Ioanid
o @nvrednici cu o mai @ndelungat[ cercetare. #i p[ru vie, cald[,
pl[cut[, dar nu frumoas[. A]a c[ @]i r[suci ochii ca atra]i de
un magnet c[tre ceal[lalt[.
T[cut[, pierdut[ @n g`ndurile sale, Athina parc[ nici n-
ar fi fost acolo sau ar fi avut habar c[ se afl[ al[turi de ei.
#nainte ca musafirii s[ plece - tr[seser[ la hotel
Marincu - Flori\a @i pofti pentru a doua zi, Duminic[, la masa de
pr`nz.
Cum ie]ir[ pe poart[, Ilie se gr[bi a-i spune prietenului
s[u mai v`rstnic:
-Pe Athina s[ mi-o pe\e]ti! Halal cas[ are Arssenie!
B[nuiesc c[ dota va fi pe m[sura averii lui ]i a frumuse\ii fiic[-
sii.
-Deh! Ar fi bine s[-\i iei g`ndul de la ea! @i r[spunse
acesta. Mai are c`teva luni de doliu!
-A]tept oric`t!
-Degeaba! Tat[l s[u mi-a spus c[ iubindu-]i nespus
b[rbatul, pierit doar la ]ase luni dup[ nunt[, nu vrea s[ se
rec[s[toreasc[. }tii bine c[ pentru var[-sa te-adusei!
326
-A ba, muic[! Nu st[tu acia Oprea Dragnea, tat[l haiducului?
-A]a se zice! Dar[ spi\a [lora se stinse de mult! Acu locuiesc
al\i Dr[gne]ti! Nepo\ii de veri care duc neamul mai departe.
#n vreme ce vorbea, fata se @ntorsese la f`nt`n[. S[v`r]ise
iar[]i tot datu. Dusese ap[ la un bordei al[turat. Tot a]a f[cu ]i a
treia oar[, doar c[ urciorul plin @l duse ceva mai departe.
-Ce silin\[ @]i d[! se uimi Fane.
-Din credin\[ ]i din fric[, muic[. De @]i @mpline]te leg[m`ntul
bine, se zice c[ va avea noroc @n via\[. De nu, va fi "luat[ de iele",
adic[ toate pacostele vor c[dea pe capul ei!
Fata pornise agale pe uli\[, @nspre t`rg, cu urciorul gol @n
m`n[ ]i r[bojul prins @n bete.
-#ncotro se duce, muic[?
-Se @nt`lne]te cu [lelalte dou[ surate care f`r]ir[ ]i ele
"c[ratul apei". #mpreun[ merg la g`rla mare. Noi ne lu[m dup[ ele...
C`nd ajunser[ la g`rl[, soarele se @n[l\ase pe cer,
argint`ndu-i fa\a. V`ntul i-o @nfiora u]or, necurmat.
Pe mal, fetele toate trei str`nse @n v`lnice vi]inii, ciupage cu
r`uri ro]ii, papuci de t`rg ca piciorul de porumbi\[, se \ineau drepte,
lipite una de alta, cu fa\a c[tre ap[. #]i despletiser[ coadele groase,
pletele dep[]indu-le mijlocul. De o parte ]i alta, li se de]irau cernite,
bocitoarele satului. B[tr`nele st[teau jos, ciuci], cu fustele p[curii
adunate sub ele. #]i ridicaser[ capetele testemelelor negre @n cre]tet.
P[reau dou[ stoluri de ciori cronc[nitoare.
Din mijlocul lor neguros, \`]neau @nm[nunchiate fetele
suiete, @nvoalte ca trei mu]cate @nfocate. Dinaintea fiec[ruia, chiar @n
buza malului, se afla c`te o jum[tate de dovleac. #n scobiturile lor
@nfipser[ lum`n[ri groase de cear[, aprinse.
C`nd @i sim\ir[ cobor@\i din tr[sur[, apropiindu-se, le
@mpinser[ deodat[ @n ap[, p`n[ @ncepur[ s[ pluteasc[. #]i scoaser[
r[boajele din bete, le fr`nser[ ]i le aruncar[ dup[ ele.
#n vreme ce micile luntrii, p`lp[indu-]i lumina, porneau la
vale @mpinse de v`nt, ele @]i @nv[luir[ chipurile @n z[branicul pletelor.
#ncepur[ s[ se legene, fr`ng`ndu-]i trupurile zvelte. L[s`ndu-se @n
glas, una @ncepu a zice c`nt`nd:
Cor[bii mici
Pluti\i, v`sli\i
P[zi\i!
Sufletul lui Sterie
Lumina\i,
Ve]nic @l veghia\i!
171
 Cum t[cu, se @n[l\ar[ jeletele b[tr`nelor. M[t[h[nindu-se
toate, f[c`ndu-se a-]i smulge p[rul din cap sau b[t`ndu-se peste
gur[, \ipau @necate de lacrimi:
Au, au, au!
Feciora], cum te-ndura]i
De pleca]i?
Nenuntit,
Nelumit?
Bog[\ia l[sa]i,
Inima mamii sf`]ia]i!
La o clip[, @n urma vaierilor stinse, \`]ni alt glas @nalt, cristalin,
menind:
Cor[bii mici,
Pluti\i, v`sli\i,
P[zi\i!
Sufletul lui Sterie
Lumina\i,
Ve]nic @l veghia\i!
}i iar[]i a]a, unele dup[ altele, tinere ]i b[tr`ne, @]i @mpletir[
jeluirile, tot mai sf`]ietoare de c`te trei ori, la r`nd.
Str[puns de ele, mi]cat de priveli]te, Fane Marincu @]i
a\intise ochii pe flotila de cor[bioare. Lumina tremur`nd[ se dep[rta
mereu, p`n[ ce pieri @n zare, destr[mat[ @ntr-o cea\[ argintoas[.
Atunci retr[i, @ntr-o fulger[tur[, visul de peste noapte...Se
f[cea c[ se scald[ @ntr-o ap[ mare, rece, neagr[, @mpreun[ cu
Sterie. Deodat[, un val @l smulse de l`ng[ el. #l rostogoli, @l purt[
c`tva pe creast[...#not[ din r[sputeri s[-l ajung[. #ntinse m`na s[-l
apuce. #i strig[ s[ @ncerce s[ vin[ c[tre el...Zadarnic! Cur`nd nu-l
mai v[zu...#i auzi doar glasul, sun`nd trist, v[tuit, printr-o boare
alburie.
-Nu e r`ndul t[u, frate-meu! R[m`i locului! Viu eu s[ te iau
la soroc...Nu prea t`rziu!
Vorbele cumplite @i sunar[ r[spicat @n ureche. Se cutremur[.
Se zb[tu s[ ias[ din v`rtejul de ap[ @nghe\at[, care @ncerca s[-l
sug[ ]i pe el @n ad`ncuri...Izbuti...R[sufl[ ad`nc. Lumina soarelui @l
@nv[lui bl`nd, @nc[lzindu-l. Ochii i se limpezir[...Vedenia se topise.
Dup[ ce bubuiturile inimii ]i clocotul s`ngelui i se domolir[,
jeletele bocitoarelor @i str[punser[ urechile. Apoi, nu mai auzi, nu mai
v[zu nimic. O lini]te nefireasc[ se @ncheg[ @n el, @n juru-i. Nu ]tiu c`t
dur[ acea r[pire...
172
Christache, la Constantinopol. Acesta aproape sf`r]ise }coala
Imperial[ de Medicin[ de acolo, c`nd o @ncepuse el.
#n anul 1878, numaidec`t dup[ c`]tigarea
Independen\ei Rom`niei, s[tul ca mul\i al\ii de asprimea
turceasc[ ]i de ve]nicele tulbur[ri din \inut, neamul Ioanide
@ntreg hot[r@ s[ vin[ @n |ar[. Se pornir[ bunici, p[rin\i, copii,
afar[ de Christache - spre durerea tuturor - ajuns doctor militar
@n armata turceasc[. Se rupsese de ei.
Se a]ezar[ la Bucure]ti. B[tr`nii se stinser[ pe r`nd.
Trei dintre fra\ii Ioanid, Spiru, Grigore ]i Evanghelie,
apuc`ndu-se de ce ]tiau mai bine - negustoria - se r[sp`ndir[
prin alte ora]e. Ilie r[mase @n Capital[. #]i urm[ neab[tut
drumul pe care pornise de acas[. Chiar @n toamna anului 1879
se @nscrise la }coala Superioar[ de Farmacie. Dup[ o practic[
de trei ani, a dob`ndit certificatul de asistent.
A urmat apoi cursurile Universit[\ii. #n 1889 ]i-a luat
licen\a @n farmacie. Primind liber[ practic[, devenise farmacist
la spitalul "Sf`ntul Spiridon" din Ia]i. #]i f[cuse ]i stagiul militar,
fiind repartizat ca farmacist locotenent la Regimentul 1 Dolj din
Craiova, de unde leg[turile sale cu oltenii.
Intrat @n salon, Ilie Ioanid r[mase cu privirea a\intit[
aupra Athinei. Statuar[, @nve]m`ntat[ @n dantel[ violet[, cu
chipul marmorean, sub cununa p[rului corbiu, rece,
nep[s[toare, @i ap[ru ca o zei\[.
Al[turat[, sub\irica Duinea, cu fe\i]oara prelung[, ar[ta
ca un ]oricel, rotindu-]i ochi]orii speria\i de apropierea
primejdiei. #]i trecu c[ut[tura peste ea, f[r[ s[ o ia @n seam[.
#l izbi deosebita \inut[ a Flori\ei, senin[tatea privirilor ei
albastre. Tulburat, r[mase l`ng[ ea. Citindu-l, aceasta @l \inu
c`tva de vorb[, p`n[ s[-]i revin[, @n vreme ce @]i jur[ c[ la o
alt[ vedere pentru Duinea, s[ o @ndep[rteze pe fiic[-sa,
@nvinuindu-]i lipsa sa de prevedere.
Arssenie ]i Nasta @]i fumau trabucurile t[if[suind @ntre
ei, dar am`ndoi @l urm[reau felurit pe Ioanid.
325
@ntr-acel b[rbat at`t de str[in ]i de ne@ndur[tor. Cum se topise
dragostea ce fusese @ncredin\at[ c[ @i poart[?
P`n[ ]i Flori\a, care socotise c[-i cunoa]te marginile
cruzimii, r[m[sese uluit[.
-Iar[ dumneata - o @mpunse cu degetul, @nc`ntat c[
izbutise s[ o surprind[ @n sf`r]it - f[ bine ]i deschide-\i iar[]i
salonul. Parc[ Joia @\i adunai cercul de cocoane grecoaice ]i
oltence?
Nu putu dec`t s[ @ncuviin\eze din cap.
-A]a! Nu se mai poate s[ r[m`nem @n afara vie\ii
ora]ului. Eu lucrez pe l`ng[ primar pentru ridicarea urbei. Mai
ales pentru buna @n\elegere, o @ntrecere cinstit[ @n afaceri @ntre
greci ]i rom`ni. Te \in datoare s[ m[ aju\i prin leg[turile de
priete]ug cu nevestele lor. Nu pregeta a le @ntoarce vizitele,
@mpreun[ cu Athina ]i Duinea.
N[d[jduia c[ astfel va mai putea netezi mult din r`ca
ce @nc[ @i mai desp[r\ea.
-#ng[duind ca fata mea s[ se c[s[toreasc[ cu un
calafetean, am vrut s[ dau o pild[ @ntregii comunit[\i elene de
@ng[duin\[ ]i unire. N-am plecat urechea la cei care m-au
bomb[nit c[ gr[besc rom`nizarea grecilor de aici. Chiar cei
mai habotnici dintre ei trebuie s[ priceap[ c[ |[rii care ne-a
primit cu bra\ele dechise, @i dator[m totul.
Pe nea]teptate, Arssenie o vesti pe Flori\a c[ @n
S`mb[ta urm[toare vor avea musafiri de la Craiova.
Farmacistul Nasta, vechi cunoscut al s[u, venise cu un mai
t`n[r confrate, pe care el @nsu]i @l cunoscuse @n casa acestuia.
#i pl[cuse Ilie Ioanid, b[rbat ar[tos, potrivit de v`rst[,
de]tept, cu meserie bun[. Tot ce aflase despre via\a lui i-l
ar[tase s`rguincios, d`rz, neab[tut @n urm[rirea unui \el, ca
mai to\i macedonenii.
Se n[scuse la Monastir @n Bitolia, pu\in dup[ mijlocul
veacului. Era al ]aselea copil din cei ]apte - dou[ fete ]i cinci
b[ie\i - ai so\ilor Ienache ]i Zaharia Ioanide. }coala primar[ o
urmase acolo. Apoi plecase pe urmele fratelui cel mare,
324
Revenindu-]i, v[zu pe maic[-sa @naint`nd spre fetele
despletite de pe mal. Ajuns[ @n spatele lor, le @ntreb[ aspru, r[stit, de
trei ori:
-A\i c[rat apa?
Tot de trei ori venir[ ]i r[spunsurile:
-Am c[rat apa!
-Cine v-a fost martor?
Fetele spuser[ de trei ori, una dup[ alta:
-Tata soarele!
Se @nchinar[ toate odat[ c[tre R[s[rit, unde globul de foc se
@n[l\ase de trei suli\i.
-Mama luna!
Se plecar[ spre Apus, unde se deslu]ea @nc[, deasupra
z[rii, secera de argint p[lit a st[p`nei nop\ii.
-Stelele, suratele!
#]i zbicir[ @mpreun[ bra\ele c[tre bolta albastr[, ca ]i cum ar
fi cules cununi de astre.
-Z`nele ]i florile!
Se fr`nser[ ml[dioase spre p[m`nt, f[c`ndu-se a cosi o
paji]te @nflorit[.
Fane apuc[ pe maic[-sa de bra\, gata s[ o t`rasc[ dup[ el.
-Haida, muic[! S[ plec[m d-acia...
Uluit[, Marincana @l urm[.
Dup[ ce porni tr[sura, la o vreme, @nc[ tulburat, @i spuse f[r[
a cuteza s[-i pomeneasc[ despre vis:
-Iart[-m[! Nu mai putui r[bda! Asta fu mai cur`nd o sl[vire
p[g`n[ a zeilor cerului ]i p[m`ntului, dec`t o @nchinare lui Christos.
Nu e p[cat? Cum se @mpac[ ea cu slujbele de la biseric[?
-Hule]ti, muic[! A]a am apucat din mo]i-str[mo]i, to\i buni
cre]tini. A]a ne vor jeli ]i pe noi urma]ii...
#ncerc[ s[-l lini]teasc[. #l @ncredin\[ c[ sf`r]itul vie\ii nu
@nsemna dec`t moartea trupului. Sc[pat de @nchisoarea de carne,
sufletul doar la 40 de zile izbutea s[ se desprind[ cu totul de locurile
vie\uirii lui p[m`nte]ti. #ncepea s[ treac[ v[mile spre lumea
ceailalt[. Cea dint`i era o ap[ mare pe care trebuia s[ i se lumineze
calea, a]a precum v[zuse. Apoi, pe m[sur[ ce se @n[l\a, str[b[tea
v[mile v[zduhului. Ca s[ aib[ cu ce le pl[ti, se leag[ o b[ncu\[ de
degetul cel mic. #n drum spre cimitir, se azv`rleau pumni de bani la
toate r[scrucile. Acolo se f[ceau "hodineli". Se treceau "pun\ile"
@nchipuite din tr`mbe de p`nz[, a]ternute pe jos, @n rug[ciunile ]i
c[delni\[rile preo\ilor. La slujba de 40 de zile se cerea @ndurare
173
pentru p[catele lui. #n sf`r]it, ajuns @naintea Scaunului de Judecat[ a
Celui de Sus, i se c`nt[reau faptele bune ]i rele. D[dea socoteal[
pentru fiecare, sufletul lui fiindu-i r`nduit @n rai sau @n iad.
-Dac[ ne @ngrijim at`ta de trupul p[r[sit, r[mas ca un @nveli]
de]ert @n cur`nd pieritor, cum n-am da ajutor sufletului, @n zborul s[u
spre via\a ve]nic[?
Vorbindu-i, @i luase seama. Fiu-s[u nu mai ar[ta ca m`\ul
h[mesit de alt[dat[. Se @mplinise. Devenise chiar un b[rbat ar[tos
]i fudul. Se vede c[ tr[ia doar @n carne, ahtiat de pl[cerile ei.
Era prea cur`nd s[ o @n\eleag[. Cine ]tie c`nd, oft[ ea, i se
vor deschide ochii sufletului! Totu]i @ndr[zni s[-l @ntrebe:
-Ce nepotrivire vezi muic[ @ntre datinile noastre str[mo]e]ti
]i credin\a cre]tin[? Oare nu ne @nva\[ ea c[ numai sufletul curat
intr[ @n #mp[r[\ia Cerurilor? Ce facem noi dec`t @ncerc[m s[-l
u]ur[m de tina p[m`nteasc[ pentru a putea s[ se @nal\e p`n[
acolo?
Tr[sura oprise @n fa\a bisericii Sfin\ii Voievozi Mihail ]i
Gavril. Clopotul @i chema la slujb[. Trebuir[ s[ coboare. Astfel fu
scutit s[-i r[spund[.
Ca s[ se desc[tu]eze de ap[sarea st`rnit[ de cele v[zute ]i
auzite, s-ar fi sim\it @ndemnat s[ o @nfrunte cu @n-d[tinata-i
obr[znicie:
-Astea toate sunt doar scorneli muiere]ti! #ncerc[ri de a ostoi
durerile! Cine s-a mai @ntors, c`ndva, dup[ lumea ailalt[, ca s[ le
povesteasc[ despre v[mile ei?
Dar nu avu c`nd ]i fu bucuros...
Pl[smuirea drumului spre via\a viitoare ce @ncercase s[-i
@nchege dinainte, @l tulburase mai mult dec`t vroia s[ recunoasc[.
Trebui s[ se struneasc[ vajnic ca s-o urmeze @n sf`ntul
loca].
Avea o poft[ nebun[ s[ o ia la goan[ spre Calafat. Tot ce
pre\uia, ceeace da tr[inicie ]i @n\eles traiului, bucuriei lui s[lbatece
de a fi viu, acolo se afla. Erau pe lumea aceasta, de al c[rei prag
mintea lui nu putea, sau nu cuteza s[ treac[. Acas[, @nconjurat de
tot ce @i sta la @ndem`n[, s[ pip[ie, s[ simt[ nemijlocit,
@ncredin\`ndu-l c[ @l face deplinul st[p`n al soartei sale ]i a lucrurilor
agonisite, se reg[sea pe sine. }i lini]tea risipit[ @n ]ederea de acum
la Poiana. Mai mult ca oric`nd, acea @ntrep[trundere @ntre cele
v[zute ]i nev[zute @i sfidase @n\elegerea. Aici ]i visele de noapte
deveneau profe\ii @ngrozitoare.
174
Amu\ise deodat[. Vorbind ca pentru sine, se pomeni
azv`rlit @n trecut...#l biruise se vede @n\elegerea care tres[lta @n
el de mult. Oric`te femei a perindat ]i va mai perinda nesa\ul
lui de b[rbat neostoit, singura pe care o iubise cu adev[rat
fusese Evlampia. Ea @i d[ruise o fericire deplin[, pe care n-o
mai @nt`lnise niciodat[, de]i o c[uta mereu...Atunci, la Tulcea,
abia venit @n |ar[, avea 19 ani. Evlampia! Cea c[reia @i
ruinase averea, @i secase inima ]i o p[r[sise aproape ie]it[
din min\i...
#i trimetea @nc[ parale. Nu cutezase s[ o mai vad[.
Auzise c[ be\iv[, a dec[zut cu totul...Ea, prea frumoasa
Evlampia, o l[sase @n plinul @nfloririi la 30 de ani, focoas[,
bogat[, trufa]a Evlampia...numai din vina lui...
Flori\a tres[rise. #i prinsese tremurul p[rerii de r[u @n
glas. Pe chip, perindarea, amintirea unei tr[iri dureroase...Se
minunase toat[. S[ fi fost @n stare dumnealui de acel prea
omenesc sim\[m`nt, p`n[ @ntr-at`ta @nc`t s[-i par[ divin? Nu
l-ar fi crezut @n stare niciodat[...}i totu]i...dac[ nestatornicul,
nemilosul amant purta o ran[ @n suflet?...
Arssenie @]i revenise, sim\indu-se @mpuns de trei
perechi de ochi. Deslu]ise ]i alt soi de curiozitate la fiecare din
cele trei femei care-l priveau \int[. Oarecare @n\elegere, uimire,
poate doar la Flori\a.
M`nios @mpotriv[-]i, @]i r[zbun[ sl[biciunea de o clip[
asupra fiic[-sii.
-Athino! Ai de ales! Ori intri @n r`ndul lumii, ori te trimet
la m`n[stire, dezmo]tenindu-te! }i nu crez c[ @\i va place, ca
novice, s[ speli ani @ntregi podelele, s[ cure\i latrine, s[
poste]ti cu p`ine ]i ap[ la orice r[zvr[tire! Iabra][ cum e]ti de
fel, prea r[sf[\at[ din gre]eala noastr[, p`n[ te vei @ncovoia
asprelor r`nduieli monahale, vei avea mult de p[timit! La
dumneata e hot[r@rea! Ai c`teva luni bune pentru a chibzui.
Dar p`n[ atunci, c`t e]ti @nc[ @n casa mea, te vei supune
hot[r@rilor ce iau!
Ascult`ndu-l, Athina se l[sase s[ cad[ pe scaun. #]i
privea tat[l cu ochii m[ri\i de spaim[. Nu-l putea recunoa]te
323
 Leh[mesit, Arssenie se r[sucise de c[tre nevast[-sa,
vorbindu-le doar lor:
-Ca s[ \ii piept vie\ii, nenorocirile trebuiesc l[sate @n
urm[, @ngropate @n uitare. La v`rsta voastr[ nu se poate merge
@nainte cu capul ]i inima r[sucite mereu @nd[r[t. Dumneata!
#]i @mpunse ar[t[torul c[tre nepoat[-sa.
-Ie]i]i bine din anul de doliu. Ce ai de g`nd? La pr`nz,
s[ nu te mai v[z @n straie cernite! |i-am g[sit un pretendent
serios. #n cur`nd @l poftesc aici, s[ te vad[!
Duinea l[sase capul iar[]i, cople]it[, cu pleoapele
tivite de lacrimi. Dar nu @ndr[zni s[ se @mpotriveasc[.
-Athino! gr[i el ceva mai bl`nd fiic[-sii. E vremea s[-\i
vii @n fire! S[ la]i jelitul ]i cimitirul! Te vei duce, dup[ r`nduiala
locului, numai din S`mb[t[ @n S`mb[t[ la t[m`iat. Au trecut
mai bine de opt luni de la moartea bietului Marin. Oltenii de pe
aici au o vorb[ s[n[toas[: "mor\ii cu mor\ii, viii cu viii". A]a
dar, leap[d[ rochiile ]i v[lul [sta cobelnic. N-ai dec`t s[ por\i
alb, doliul reginelor Fran\ei! |i-ar sta mai bine! #mbrac[-te @n
violet, cenu]iu, cum vrei, dar s[ nu mai v[z negru @naintea
ochilor!
Se @ntoarse amenin\[tor c[tre nevast[-sa.
-Poftirea e ]i pentru dumneata, cucoan[ Flori\o! S[ nu
mai ar[\i a]a, ca o v[duv[, av`nd b[rbat @n via\[!
Apoi @]i @nmuie glasul.
-A]a, Athino! Vom a]tepta s[ vin[ sorocul cuviincios,
ca s[ te rec[s[tore]ti ]i tu!
Aceasta s[rise @n picioare, @nalt[, sub\ire. #]i @nfrunt[
tat[l cu un ochi plin de fulgere.
-Patera! Eu nu m[ m[rit niciodat[! N-am s[ mai pot
iubi un alt b[rbat! Inima mi-o @ngropai odat[ cu Marin!
-Cine @\i cere s[-l iube]ti? Va fi de ajuns s[-\i respec\i
so\ul! S[ v[ @n\elege\i, ca doi tovar[]i de via\[! S[-i faci ]i s[-i
cre]ti copii. At`t este prea de ajuns pentru o nevast[!
-Niciodat[! @ndr[zni a bate din picior Athina.
-Dragostea e dar divin! Dumnezeu nu-l risipe]te pe
oricine...}i nici de dou[ ori @n via\[...
322
T[r`mul acesta al vie\uirii @n trup p[rea s[ se ating[, s[ se
prelungeasc[ pentru fiecare cu mult a]teptata lume de dincolo, cea a
d[inuirii ve]nice a sufletului...Maic[-sa cump[nea @ntre ele, slujindu-
le deopotriv[.
#l nelini]tise.
De la moartea lui Fanache, Costanda @]i f[cuse obiceiul s[
z[boveasc[ seara @n gr[din[.
Treburile ispr[vite, ai casei potoli\i ]i da\i odihnei, l[mpile se
stingeau pe r`nd @n ietace - @]i putea @ng[dui s[-]i verse lacrimile
st[vilite toat[ ziua. #]i prefira g`ndurile dureroase, crez`ndu-se
ne]tiut[ de nimeni.
St[ncun[ o sim\ise. Ca s[ nu o tulbure, s[ o lase s[-]i
r[sufle obida, se f[cea obosit, duc`ndu-se la culcare de vreme.
Atlazul nop\ii de Septembrie era spuzit de stele. C`teva
clipeau chiar de-asupra ei.
-S[ fie doar p[rere? Vreun semn?
Cu ochii pironi\i asupra lor, se @ntreba, g`lg`ind de pl`ns.
-Unde, @ntr-at`ta nem[rginire, pot n[d[jdui c[ plute]te
sufletul b[ie\elului meu? #n care dintre stele fi-va raiul copiilor-@ngeri?
Trecuser[ aproape trei luni de c`nd @l pierduse ]i nu se
dumirise @nc[, de ce.
-C`nd r[cise at`t de cumplit ca s[ piar[ @n c`teva
s[pt[m`ni? oft[ ea. E drept, cu o zi @nainte de a c[dea la pat, ne
@ntorsesem de la Opri]or...
...#ntr-o diminea\[ @nsorit[ din toiul verii, se hot[r@se s[ plece
@n ospe\ie la Catarina lui Ion Voncu, fiic[-sa vitreg[. Vroia s[ o
firitiseasc[, s[-i duc[ daruri pentru a doua feti\[ abia n[scut[.
Se g[tise cu mare grije. Oglinda @i ar[tase c[ rochia de
m[tase aurie, @nvol[nat[ cu dantele scumpe, luat[ de St[ncun[ de
la Viena, o prindea minunat. #i lumina fa\a, @i sporea sc`nteierea
ochilor, @i poleia cascada de p[r ar[miu. #nc`ntat[ de sine, @]i
dichisise ]i copiii.
Mo] Ion Spiridon @nh[mase roibii la bri]ca galben[ adus[ de
cur`nd de la Pesta. Se urcase pe capr[. Ardeleanul usc[\iv, suriu,
se \inea dreav[. Pana de coco] de la clopu-i negru, must[\ile de
honved, mundirul verde cu g[ietane, @l f[ceau impun[tor. Se
a]ezase pe banca din fund, cu Mitu @nf[]at ]i adormit @n bra\e. #ntre
ea ]i Mi\a se cuib[rise Ghi\[. Feti\a @]i trecuse bra\ul pe dup[ umerii
fr[\iorului de numai patru ani, str`ng`ndu-]i-l aproape. #n[ltu\[ ]i
175
spin\ar[, la unsprezece ani, @ncepuse a sem[na maic[-sii. Era ca un
boboc ginga] l`ng[ un trandafir @nflorit.
#n fa\a lor, pe sc[unel, Fanache ]i Milu se \ineau \an\o]i.
Abia mi]cau, de team[ s[ nu-]i bo\easc[ h[inu\ele de in alb,
@nv`rstate cu fir luciu de borangic...
Amintindu-]i, suferin\a o str[punse ca un v`rf de pumnal.
-N[roado! Cum de cuteza]i s[ te sim\i at`t de m`ndr[ ]i
fericit[? Tr[se]i a r[u!...
-...Ba! se @mpotrivi sie-]i ]i mustr[rii...Ce pricini aveam atunci
s[ nu m[ bucur din plin? Bri]ca, vizitiul, g[telile, ne v[deau buna
stare. Eram tiner[, ar[toas[, r[sf[\at[ de b[rbat. #nconjurat[ de cinci
copii frumo]i, s[n[to]i, veseli! Nu m[ cercase @nc[ durerea.
St[tuser[ doar o zi la Opri]or. B[ie\ii @]i cam f[cuser[ de
cap. #i l[sase @n seama lui mo] Ion, care @i r[sf[\a ca o d[dac[.
Pe drumul @ntoarcerii, @n dreptul Brani]tei, to\i trei @ncepur[
s[ se vaiete @n cor:
-Au! Vai! Maic[, amor\ir[m! Mai e mult p`n[ acas[? Avem
nevoie s[ cobor@m!
Se f[cu c[ nu v[zuse coatele pe care ]i le d[deau Fanache
]i Milu, cum @l st`rniser[ din ochi ]i pe Ghi\[. Se @nvoi.
-Nu v[ mai olic[i\i at`t! @i mustr[ cu degetul. Haida! Merge\i!
Da veni\i de grab[!
Cur`nd @i pierdu din vedere prin l[st[ri]ul din marginea
p[durii b[tr`ne. I se mai zicea acolo, pe hotarul dinspre Pisc al
satului Tunari, "domneasc[" sau "]tirbeasc[". De fapt, fusese @nt`ia
mare planta\ie de salc`mi datorat[ inginerilor silvicultori nem\i, adu]i
de Regele Carol I ca s[ statorniceasc[ nisipurile. Net[iat[, se
@n[l\ase, se @nde]ise perie.
C`nd ]i c`nd @i auzea pe copii strig`ndu-se unul pe altul sau
hohotele lor de r`s nest[vilit, care @i primenea totdeauna sufletul ca o
ap[ vie.
#ncepuse s[-]i piard[ r[bdarea. Mitu se trezise, pornise s[
pl`ng[. Trebui s[-]i descheie bumbii rochiei, s[-]i acopere pieptul
cu un prosop, de grije s[ nu o p[teze cu lapte c`t @i da s[ sug[.
Potolit, adormi iar. Cur`nd se ivir[ b[ie\ii. Ro]ii la fa\[, n[du]i\i, cu
hainele r[v[]ite dar cu ochii sclipitori, ar[tau foarte m`ndri de ei.
Fanache aducea sp`nzur`nd moale pe un b[\, trupul ca o vipu]c[
g[lbuie, p[tat[ cu negru, al unui ]arpe.
176
A doua zi diminea\a domnul Vasile cioc[ni la u]ile de
la ietacul cucoanelor.
Le @n]tiin\[ pe fiecare, ]optit, cu oarecare @ngrijorare @n
glas:
-Boier Dumitrache v[ a]teapt[ la 10 ceasuri @n biroul
de sus.
C`nd se adunar[ toate trei @n sal[, v[z`nd pe tinere
cam pierite, Flori\a c[ut[ s[ le mai inimeze.
-Fi\i m`ndre fetelor, de cinstea ce ne face boier
Dumitrache. Ne pofti @n biroul de gal[! Nu @n cel din subsol,
unde @]i r[fuie]te socotelile cu vechilii ]i @]i bruftuie slugile!
Semn c[ are ceva de seam[ a ne spune.
C`nd intrar[, @l g[sir[ @n picioare, rezemat cu pumnii lui
mari de marginea biroului. Le r[spunse d`nd scurt din cap la
u]oarele lor plec[ciuni. Le ar[t[ cu m`na cele trei fotela]e
@n]irate anume dinaintea mobilei uria]e..
-Scaunele os`ndei! g`ndi Flori\a.
Dup[ ce se a]ezar[, le m[sur[ c`tva @n t[cere. Se
bucur[ @n sine v[z`nd fetele cu frun\ile plecate, muncindu-se
s[ b[nuiasc[ ce se ascunde dinapoia c[ut[turii lui aspre.
Flori\a, cu capul @n[l\at, @l privea ca totdeauna drept @n
crucea ochilor. #l z[d[rea sfidarea lor @n care deslu]ea, ca
totdeauna, un fir de dispre\.
Se rosti poruncitor c[tre cele dou[ v[duve.
-Dumneavoastr[, am`ndou[, trebuie s[ @n\elege\i c[ n-
am lips[ de bocitoare @n casa mea, pe care o preschimbar[\i
@n cavou! Datoria voastr[ e s[ v[ rec[s[tori\i. S[ o umple\i cu
copii mul\i, dac[ noi nu am fost @n stare. Averea mea nu vroi s-
o las plocon statului!
C[ut[tura lui c[zu grea asupra Flori\ei. N[d[jdui o
clip[ c[ @]i va cobor@ privirile dinaintea lui, recunosc`ndu-]i
chiar numai a]a vina de a nu-]i fi @ndeplinit menirea de so\ie.
Dar luminile lor albastre, limpezi, urmar[ a-l @nv[lui @ntr-o
senin[ @nfruntare.
Duinea ]i Athina tres[riser[ ca p[lmuite. #n[l\aser[
capetele ca speriate.
321
trufie p`n[ @n buza gropii! Dinaintea mor\ii, bogat ]i s[rac,
@mp[rat ]i cer]etor, sunt deopotriv[. A]a s-ar cuveni s[ arate
cre]tine]te ]i mormintele!
Se @ntoarse gr[bit, oprindu-se dinaintea locului s[u,
ceva mai @n fa\[ de cel al Marincilor. #l acoperea doar iarba
deas[, tuns[ scurt. Nu se hot[r@se @nc[ ce va face pe el. De
aceea nu-]i @ndeplinise @nc[ f[g[duiala de a aduce de la
B[ile]ti osemintele gemenilor s[i, Alexandru ]i Scarlat.
Venise vremea s[ o fac[. Se mira c[ Flori\a nu-i
b[nuise @nt`rzierea. De altfel, fratele s[u mai mare, Nicola
Arssenie, bolea f[r[ sc[pare @n c[su\a lui din dealul
Calafatului. Trebuia s[ se g`ndeasc[ unde @l va @ngropa. Va
avea nevoie de un cavou.
Mai ales c[ acum ]tia cum va trebui s[ fie.
Nu va c[dea @n p[catul @ng`mf[rii ]i al prostului gust. #i
pl[cuse totdeauna lucrul trainic, dar ]i simplu, folositor, f[r[
zorzoane de prisos. Va s[pa ]i zidi sub p[m`nt, o @nc[pere
mare, cu cripte numeroase. De-asupra va r[m`ne paji]tea
verde, @ntrerupt[ ca la Giroglu numai de placa alb[ ce
lunec`nd pe ]ine, va @ng[dui scobor@rea jos. La cap o va
str[jui o cruce @nalt[ dar f[r[ @nflorituri, din marmur[ de Paros.
P[strase anume blocuri @ntregi. Va purta s[pate doar numele
lui ]i al Flori\ei. Celelalte se vor @nscrie numai pe pl[cile
criptelor. #i va al[tura doar un felinar ajurat @n fier pentru
candel[.
Lini]tit de hot[r@rea luat[, porni spre cavoul Pope]tilor.
Athina ]i Duinea, auzind pe cele trei trepte de piatr[
bonc[nitul at`t de cunoscut, se ridicar[ c`t putur[ de repede.
-S[rut m`na, patera! S[rut m`na, unchiule! b`iguir[
pl`nse, r[v[]ite.
#nclin[ scurt capul c[tre ele.
-#nser[! E vremea s[ ne @ntoarcem acas[! le zise r[stit.
Stinge\i lum`n[rile! Z[vor@\i u]a! L[sa\i mor\ii s[ se
odihneasc[ @n pace!
Plec[ gr[bit, strig`ndu-le peste um[r:
-V[ a]tept la tr[sur[!
320
-Maic[! #l lu[m acas[, s[-l vad[ ]i taicu! Iote! {sta [l mic
omor@ ]erpele!
#l ar[ta pe frate-s[u, cu trufia ce @i d[dea asupr[-i cei cinci
ani ]i c`teva luni, @mplini\i.
Ghi\[ venea dup[ nen-su cu obrajii ca doi bujori, c[lc`nd
\an\o] pe picioru]ele gr[sulii ]i zdravene. Pentru v`rst[ era @nalt,
voinicu\. Avea ochi mari, c`nd alba]trii-senini, c`nd noura\i spre
o\eliu. Genele lungi, r[sfr`nte, p`lp`iau pe fa\a-i rotund[, l[ptoas[,
cu fruntea arcuit[ sub c`rlioan\ele aurii.
Privindu-i cu drag, nu se putu st[p`ni s[ nu se uimeasc[.
To\i b[ie\ii ei s-aflau croi\i pe tiparul v`njos al lui St[ncun[, cu
acelea]i priviri limpezi ]i p[r deschis. Doar Mi\a s-aruncase @n partea
ei, ca un amurg @ntre at`tea r[s[rituri!...C`t despre curajul ce
v[dise...#l ]tia ne@nfricat ziua, dar nu p`n[ @ntr-at`t @nc`t s[ se lupte
cu cea mai primejdioas[ t`r@toare...Noaptea @ns[ nu suferea
@ntunericul ]i s[ doarm[ singur. A]a c[ @mp[r\ea odaia cu Fanache.
Cu toate desc`ntecele ]i slujbele la biserici, se trezea @nc[ speriat c[
dau ho\ii peste ei...
-Cum f[cu]i, m`nca-l-a], a isprav[ grozav[? @l descusu,
ar[t`ndu-]i @nc`ntarea.
-P[i, s[ vezi, muic[! Singurel, d[dui peste ]erpe @ntr-un
lumini]. N-avusei lancie ca sfeti Gheorghe din icoana mea! A]a c[
p`n[ s[ se ridice ]i s[ ]uiere la mine, s[rii pe el. #i pus[i o gheat[ pe
cap, alta pe coad[, s[ nu m[ loveasc[. Ap[sai c`t putui! La un timp,
sim\indu-l c[ nu mai mi]c[, m[ d[dui la o parte. #l v[zui \ap[n. Capul
i se strivise de un pietroi. Atunci strigai dup[ fra\i... c[ se r[zniser[
de mine!
-Halal voinic! chihoti Mi\a. #ntrecu]i pe Iovan Iorgovan,
viteazul din balada ce @\i cetii asear[!...Ca r[splat[, @\i f[g[duiesc s[-
\i cos, tic[, o pung[ cu m[rgele. S[ ai unde p[stra galbinu ce @\i va
da taicu, pentru at`ta coraj! }-apoi, e timpul s[-\i at`rni una de br`u!
E]ti b[iat mare ! Repejor ajungi d[nac!
Fata r`se, ar[t`ndu-]i din\ii m[run\ei ]i albi.
-Unde punem ]erpele, maic[? @ntreb[ Milu cam plictisit. To\i
@l laud[ pe [l mic! Mare scofal[! se @nciud[ el. Parc[ eu n-a] fi f[cut
la fel!
-Arunca\i-l la picioarele lui mo] Ion! }i s[ pornim! Da v[z c[
ies aburi din voi! Procle\ilor! Veni\i @ncoace s[ v[ ]terg o\`r[. Nu care
cumva s[-mi r[ci\i pe drum!
177
 A doua zi Fanache @ncepuse s[ aib[ fierbin\eli, s[ tu]easc[
p`n[ la @nec.
#l tr[sese cu o\et de trandafiri. #l oblojise cu rachiu. #i pusese
m[m[lig[ cald[ pe piept. Dar b[iatului @i mergea tot mai r[u.
Doctorul Dr[gescu, adus de St[ncun[ de la Craiova, @l
ascultase @ndelung. #l @ntorsese pe toate fe\ele, lipindu-]i urechea de
trupu]orul lui. #l pusese s[ tu]easc[ ]i-l oprise v[z`ndu-i spuma
ro]iatic[ de pe buze, pe care i-o culese cu batista lui. Dup[ ce o
aruncase @ntr-un lighean, @l culcase iar @n a]ternut, dus pe g`nduri.
Cum Fanache @ncepuse s[ pl`ng[ speriat, @l m`ng`ie cu bl`nde\e,
p`n[ @l lini]ti. #l @ncuraje c[ va trebui s[ mai stea @n pat doar c`teva
zile. C`nd se va face bine, nimeni nu-l va mai \ine de la joac[.
Afar[, cerc[ s[-]i biruie mila fa\[ de p[rin\ii ag[\a\i de
buzele lui. Le spuse, st[p`nindu-]i tremurul glasului:
-Tuberculoz[ galopant[! Pl[m`nii sunt am`ndoi prin]i. Nu
mai e nimic de f[cut! Fi\i tari, prieteni!
Ca s[-i ajute s[ dep[]easc[ clipa grea, @i sili s[ se
g`ndeasc[ la s[n[tatea ]i via\a celorlal\i copii, la m[surile ce
trebuiau luate numaidec`t.
Le ceru s[-i dep[rteze de bolnav, s[ nu-i mai @ng[duie p`n[
la sf`r]it l`ng[ el. Apoi, dup[...
Costanda tres[ri. Se @ncrunt[. #l privi chiondor`]. Doctorul
vorbise ca ]i cum Fanache nici n-ar mai fi fost. Aproape @l ur@.
-Nu se poate! se @mpotrivi @n sine. S-o mili Maica Precista de
[l mitutel, de mine!
Doctorul se f[cea a nu-i fi ghicit pornirea @mpotriv[-i. Urm[
netulburat, ap[s`ndu-]i vorbele:
-Dup[... odaia trebuie v[ruit[ de mai multe ori. Frecat[ cu
le]ie tare pe jos. Pat, a]ternuturi, lucruri de care s-a folosit, toate
arse. #nc[perea nu mai poate fi locuit[ de ceilal\i copii.
#]i urm[ sfaturile pentru cei trei, care p`n[ atunci fuseser[
aproape de bolnav. Ceru s[ fie repede sp[la\i bine cu s[pun de cas[
]i ap[ din bel]ug. Hainele lor fierte, c[lcate cu fierul @ncins, afumate
cu sulf. Deprin]i s[-]i cure\e m`inile de mai multe ori pe zi, cl[tite cu
o\et, mai ales @nainte de mas[. Hr[ni\i bine. Zilnic, c`te un g[lbenu]
crud ]i 5-6 c[\ei de usturoi, @ngi\i\i @ntregi, dup[ ce fuseser[ \inu\i
c`tva timp @n o\et. S[ bea lapte de bivoli\[ c`t mai mult.
Costandei @i ceru s[ @n\[rce pe Mitu, care trecuse de nou[
luni. S[-l dea @n grija unei doici, s[ nu-l mai ating[ c`t timp va @ngriji
de Fanache. S[ se st[p`neasc[ a m`ng`ia sau a lua @n bra\e pe
ceilal\i. S[-]i r`nduiasc[ haine anume pentru c`nd se afla @n odaia
178
Privind cu @nc`ntare statuia ]i @ntreaga construc\ie,
cuget[ c[ Giroglu dovedise pe deplin sub\irele, rafinatul sim\ al
frumosului ]i propor\iilor, @n cea mai bun[ tradi\ie greceasc[!
Fa\[ de aceasta, cavourile oltenilor @i p[rur[ greoaie,
@nc[rcate cu podoabe, tr[d`nd gustul unor parveni\i.
-...Poate gre]esc!
Se @ndoi, obi]nuit a-]i r[suci p[rerile pe toate fe\ele.
-Acum, mi s-arat[ astfel!...Dar @n timp? S[ zicem peste
70-80 de ani! Cum le vor socoti urma]ii?
Chibzuii la tot ce @nv[\ase din istorie. Roata vremii se
tot @nv`rtea. Puterea, slava, bog[\ia, erau trec[toare. Dac[
\ineau c`teva genera\ii!...
-Adev[rat ]i pentru acia la noi! Prev[z cu @ngrijorare c[
@ns[ilarea drumului de fier Craiova - Calafat @n c`\iva ani va
sl[bi comer\ul pe Dun[re, isvorul galbenilor no]trii. |[ranii se
lupt[ pentru p[m`nt. C`ndva vor izbuti s[ mic]oreze mo]iile,
@mp[r\indu-]i-le. Gr`nele pentru export se vor @mpu\ina,
transportul lor se va scumpi. Str[nepo\ii no]tri vor fi mai
str`mtora\i. #mi b[nui c[ atunci se vor m`ndri cu aceste
construc\ii. Vor vedea @n ele dovada puterii marilor neamuri de
mo]ieri ]i comercian\i calafeteni. Ei nu se mul\umesc ast[zi a
ridica numai pentru via\[, ca s[ le lase mo]tenire case
frumoase, ci ]i monumente funerare menite a-i face s[ se
f[leasc[ cu @nainta]ii lor. Prin timp, acest cimitir ar putea
deveni una din dovezile de net[g[duit ale trecutului
@mbel]ugat al Calafatului, o cronic[ din piatr[ a ora]ului.
B`ntuit de aceste g`nduri, porni mai departe. Dintr-
odat[ @ncepuser[ a i se r[sfira dinainte doar cruci scurte ]i
simple. C`teva de marmur[, multe de piatr[, dup[ punga
t`rgove\ilor. Le urmau, scobor@nd lin pe clina dealului la vale,
p[durea troi\elor de lemn ale \[ranilor calafeteni. Chipurile
sfin\ilor erau st`ngaci zugr[vite pe ele. #n culori \ip[toare c`nd
erau proaspete, ]terse de vreme la cele mai multe. Mormintele
se topiser[ @n p[m`ntul st[p`nit de b[l[rii.
Z`mbi @ndurerat, zic`ndu-]i:
-Iat[ c[ ]i locurile odihnei de veci sunt @mp[r\ite pe
trepte sociale ]i dup[ puterea banului. C`t[ de]ert[ciune ]i
319
 #l invidia doar pentru acest dar ceresc pe Vasile Mirica,
nu pentru averea mare str`ns[ cu o trud[ ]i o dib[cie ce i le
recuno]tea cu respect.
#ntorc`ndu-se @n aleea mare, @naint`nd, d[du @n cur`nd
peste locul uria] ce @]i agonisiser[ Marincii. #n afar[ de
g[rdu\ul de fier care @l ocolea, nu f[cuser[ @nc[ nimic pe el. S-
auziser[ fel ]i fel de vorbe. C[ s-ar ridica aici sau la Poiana
Mare o biseric[. Nu-]i mai amintea bine unde. Deocamdat[
era gol, ca ]i cel din strada Principesa Maria, unde se zvonea
c[ }tefan Marincu avea de g`nd s[-]i @nal\e un palat.
-De la un b[rbat uluitor ca acesta, te po\i a]tepta la
orice! g`ndi, pornind mai departe. Pe aceia]i parte st`ng[ a
aleii, se opri dinaintea morm`ntului lui Giuroglu. #l apucase pe
acest grec foarte bogat, consilier @n @nt`ia magistratur[ a
ora]ului. Fusese un mare filantrop. Calafatul @i datora spitalul,
biserica greceasc[, mari legate. Nu se scumpise nici pentru
monumentul s[u funerar. Acesta ar fi putut face cinste oric[rei
capitale europene.
O plac[ mare ]i grea, a]ezat[ pe ]ine, @nconjurat[ de
iarba tuns[ m[runt ]i de un grilaj, astupa cap[tul sc[rii ce
ducea la cripte.
#n laturea ei dreapt[, dou[ coloane sus\in`nd un portic,
ca la intrarea @ntr-un templu grecesc, @ncadrau o vitrin[ @nalt[,
@nchis[ p`n[ jos cu geamuri ]i grilaj foarte dantelat.
#n[untru ad[postea o minunat[ oper[ de art[, adus[
din Italia. Statuia, cioplit[ @n str[lucitoare marmur[ de Carrara,
reprezenta @n m[rime natural[ o femeie. St[tea a]ezat[ pe
treptele unui sarcofag, rezem`ndu-]i pe el o parte din trup.
Fruntea ]i-o lipise de marginea sicriului. Despletit[, @]i @ntindea
a dezn[dejde bra\ele, cer]ind @ndurare. Era at`t de m[iestrit
cioplit[, @nc`t i se citea suferin\a pe chipu-i delicat. S`nu-i
parc[ @i tres[lta sub faldurile bogate ale ve]m`ntului care o
@nv[luia p`n[ la picioarele goale, ginga]e.
Afar[, dar al[turat, pe un postament @nalt, tot de
marmur[, cu pisanie s[pat[ @ngrijit @n limba greac[, se afla
bustul unuia din fra\ii Faranga.
Bog[ta]ul, f[r[ copii, @]i l[sase mo]tenitori nepo\ii.
318
bolnavului. S[ se spele bine, s[ se schimbe toat[ c`nd ie]ea s[ se
apuce de treburile gospod[riei. S[ nu-i lipseasc[ nici ei c[\eii de
usturoi de la mas[. De asemenea, s[ m[n`nce, chiar f[r[ foame,
bine ]i @n deajuns. S[-]i agoniseasc[ un ajutor cu care s[ se
schimbe la veghiatul bolnavului pentru a se odihni, mai ales noaptea.
Costanda se ru]in[ @n sine c[ s-ar[tase nerecunosc[-toare.
#i mul\umi doctorului pentru grija ce le purta. #i f[g[dui s[
@mplineasc[ tot ce o @nv[\ase.
#nsp[im`ntat[, sta a]a departe, cum i se ceruse, dar mai
ales cu ochii pe Ghi\[. El dormise cu Fanache @ntr-aceia]i camer[.
Se jucase, de cum @ncepuse acesta s[ boleasc[, pe patul lui. Era cel
mai primejduit de molipsire.
Cum avea o clip[ liber[, c[dea @n fa\a icoanelor:
-Doamne, Iisuse Christoase! cer]ea dezn[d[jduit[ @ndurare,
b[t`nd m[t[nii f[r[ num[r. Pentru rug[ciunile ce f[cui Maicii Tale,
care @ndur[ sf`]ierea de a Te pierde, nu m[ urgisi! De mi-l iei pe
unul, las[-mi-l @n nesf`r]ita - |i bun[tate pe cel[lalt!
Ghi\[ nu v[di niciun semn c-ar fi chirnav. Cre]tea ca din ap[,
zdrav[n, s[n[tos. Dar suferea cumplit c[ @l dep[rtaser[ de Fanache.
C`t mai tr[i acesta, se luptar[ cu sufletele sf`]iate de
pl`nsetele lui. A]a c[ @l @ng[duir[ s[-l priveasc[ doar printr-un geam.
C`nd murise, @i spuseser[ c[ nen-su a plecat departe. Dar el @l
v[zuse, ascuns @n pridvor, cum @l duceau, adormit, g[tit @n haine noi,
culcat @ntr-o cutie de lemn
-L-a luat nenea doctorul la Craiova, s[-l vindece? o @ntreba
mereu pe Costanda, cu lacrimile ]iroind pe obraz. C`nd se @ntoarce
nenea?
Maic[-sa @l m`ng`ia, \in`ndu-l @n bra\e, leg[n`ndu-l ca pe un
prunc. Ca s[-l lini]teasc[, @i spuse c[ nen-su se afla acum pe
t[r`mul cel[lalt.
Auzind-o, @i s[ri din poal[. Fugi @ntr-un suflet la u]e. Ie]i,
tr`ntind-o dup[ el. Se @ntoarse cur`nd mai pl`ns, mai dezn[d[jduit.
-Zis[]i c[ nenea Fanache e dus pe t[r`mul cel[lalt! #l c[tai,
da nu-l g[sii!
-O[! Ce b[sme]ti tu, copile? Unde-l c[ta]i?
-P[i, @n spatele magaziei!
-Cum?
-Dac[ gr[dina e t[r`mul nostru, dincolo de magazie nu mai
poate fi, precum zis[]i, dec`t t[r`mul [l[lalt!
De obicei, Costanda z`mbea ascult`ndu-i n[scocirile, care
de care mai n[zdr[vane. Acum @ns[, l[crim[. Acel b[ie\el de patru
179
ani, abia s[ri\i, era uimitor de h[r[zit, cu minte ]i @nchipuire vie. Se
rostea tot at`t de limpede ca un om mare. Plin de vlag[, era juc[u]
]i vesel. C`t era ziua de mare, c`nta ]i r`dea. }i @n somn sur`dea a
voie bun[. Dar privirea lui era totdeauna serioas[, iscoditoare, plin[
de nedumeriri. Punea @ntreb[ri c[rora p[rin\ii le aflau cu greu
r[spunsuri s[-l mul\umeasc[.
Cu inima sf`]iat[, cump[nind @ntre m`ndrie ]i spaim[, se
str[dui a-l face a @n\elege dup[ puterea judec[\ii lui.
-T[r`mul [l[lalt e sus, @n cer, copile! Acolo ne ducem s[ ne
petrecem ceailalt[ parte a vie\ii noastre, cea f[r[ de sf`r]it, dup[ cea
p[m`nteasc[. Deodat[, nu avem cum @l c[ta pe Fanache. Veni-va
ziua pentru fiecare din noi! S[ ne ajute Dumnezeu s[ fim atunci
cura\i ]i buni, ca s[-l @nt`lnim @n l[ca]ul @ngerilor, unde n[d[jduiesc
c[ s[l[]luie]te.
-C`nd va s[ fie ziua aia, maic[? C[ mi-e dor de nenea! #l
vroi pe nenea! S[ afle c`t se bucur[ taicu c[ omor@i ]erpele! Cum
povestindu-i, m[ l[ud[ nenea doctorul! #mi spus[ dumnealui c[ va
s[ ajung om mare ]i puternic!
I se l[sase iar[]i cu coatele @n poal[. #]i pironea ochii @ntr-ai
ei. I se p[ru c[ vede @n lumina albastr[ a lor, prin bura de lacrimi,
cum @i tresalt[ ]i i se zbate sufletul. #i r[sunar[ deodat[ @n minte
vorbele b[tr`ne]ti:
"Cine moare putreze]te,
Cine tr[ie]te, v[cuie]te".
Era datoare s[-i curme zbuciumul, s[-l lini]teasc[, s[-l
@mbuneze cumva, ca s[ poat[ vie\ui.
-M`nca-l-a]! Te @nva\[ muica ce s[ faci! Sara, dup[
rug[ciunea dinaintea sfintei ]i ocrotitoarei icoane, ce-\i d[ruii la
na]tere na]ul odat[ cu numele, spune-\i p[sul t[u!
-Maic[! Mi-l deslu]i]i mereu ]i @nv[\ai s[-l cunosc. #n mijloc,
pe trupul mare al icoanei, pe cerul albastru-albastru, Sfeti Gheorghe
@nfige suli\a @n balaurul care se zv`rcole]te la picioarele bidiviului
s[u, alb ca z[pada. Pe aripile ei, la dreapta, se afl[ zugr[vit
Arhanghelul Mihail, cel cu sabia de foc. La st`nga lui, Sfeti Dumitru.
To\i au cerc de aur pe cre]tet! La care s[ m[ rog? Cui s[-i spui tot
ce vroi?
-Dup[ ce zici Tat[l Nostru ]i te @nchini Sfintei Fecioare, la
fiecare, pe r`nd. M[rturise]te-\i g`ndurile. #ngerul t[u, care te
@nso\e]te pururea, le va auzi ]i le va duce lui Fanache. El va fi
leg[tura @ntre sufletele voastre p`n[ @n ziua ta din urm[ pe p[m`nt.
180
#nf[]urat[ @n v[luri negre, Athina sta @n genunchi. #]i
luneca palmele asupra chipului r[posatului ei so\, m`ng`indu-i
obrajii. Zugr[vit @n culorile dulci ale frescei, ele @i sporeau
sf`]ietor frumuse\ea blajin[, trist[, de b[rbat mort t`n[r.
Pl`ngea, vorbindu-i. Bolborosea ceva de ne@n\eles.
Al[turi, mut[, fr`nt[ @ntr-o m[tanie nesf`r]it[, Duinea
jelea doar o amintire, morm`ntul so\ului ei afl`ndu-se la Livezi.
Priveli]tea @l z[d[ri, dar se st[p`ni. Se trase bini]or
@nd[r[t, f[r[ s[ le tulbure.
Porni mai departe, agale. C[ut[ s[ se lini]teasc[,
adun`ndu-se numai asupra celor ce vedea.
La c`\iva pa]i spre st`nga, pe o potecu\[ pornit[ din
aleea cea mare, u]or pov`rnit[, i s-ar[t[ cavoul lui Vasile
Mirica. #i pl[cu cump[tarea maglaviceanului. Nevroind a
scoate ochii altora, a]ezase de-asupra mormintelor un soi de
odaie de zid trainic, ro]iatec, numai c`t s[ acopere sc[rile ce
duceau p`n[ la ele. Se l[comise doar la stela f[loas[ de
al[turi de marmur[ l[ptoas[, alb[, adev[rat[ piatr[ a luminii,
cum o numeau grecii.
Sus, sub chenarul care sus\inea crucea, @nfipsese doar
trei medalioane: al s[u, al so\iei @nc[ @n via\[ ]i al fetei
r[posate. Pe unul dintre ele, fa\a plin[ de ardeleanc[ a
cucoanei Mi\a, cu nelipsitu-i fionc @n cre]tet, ar[ta pleznind de
s[n[tate.
Arssenie z`mbi, amintindu-]i c`t de mult @i pl[cuse pe
vremuri, ca ]i st[ruin\ele lui zadarnice pe l`ng[ o femeie
iubindu-]i nebune]te b[rbatul.
Al[turat, chipul lui Mirica @i p[ru ca totdeauna ciudat de
regulat, distins ]i boieresc pentru ob`r]ia-i curat \[r[neasc[.
Sub ei, fata lor cea mare, Caty, fraged[ ]i trist[, @]i purta @nc[
pe spinare coada groas[, corbie. Murise @ntr-al
nou[sprezecelea an.
Miricii, neam de oameni frumo]i, @n fotografiile
me]terite pe marmur[ la Viena, ar[tau uimitor de vii. Gata
parc[ s[ deschid[ gura, s[ gr[iasc[ privitorului.
-Multe locuri goale de subt ele le va umple doar timpul,
fiind neam bogat @n urma]i! @]i zise Arssenie.
317
cripte. Cap[tul ei de sus, cele dou[ margini ale deschiderii
spre gropni\[, erau fiecare str[juit[ de o coloan[ cu capitel
doric de majolic[ albastr[, f[c`nd pereche celor dinaintea
intr[rii.
R[sucindu-se spre absida st`ng[, v[zu pe Dumnezeu
-Tat[l ]i Sf`ntul Duh binecuv`nt`nd un Hristos t`n[r, \in`nd cu
dumnezeiasca @mp[care, @ntr-o m`n[ crucea, ca prevestire a
patimilor ce aveau s[-L a]tepte, @n ceailalt[ Cartea Legilor.
Pe zidul din registrul al treilea lipseau portretele.
Neamul se stinsese odat[ cu genera\ia a doua. Fata ]i b[iatul
Pope]tilor muriser[ am`ndoi @n floarea v`rstei, de oftic[, f[r[
urma]i.
Arssenie oft[. #]i depl`nse mereu nenorocul. Marin
Popescu ]i Athina lui n-apucaser[ a-i z[misli un mo]tenitor.
Nevoia de a-]i rec[s[tori @nc[p[\`nata fiic[ i s-ar[t[
acum singura cale de a avea nepo\i prin care s[-i d[inuie
numele ]i averea at`t de trudnic adunat[.
-Asta, dac[ neap[rat nu vroie]ti dumneata s[
@mp[rt[]e]ti destinul fo]tilor cuscrii, Pope]tii!
Ca s[ scape de aceast[ nelini]te tot mai ap[s[toare @n
vremea din urm[, se @ntoarse spre absida din dreapta a
cavoului.
R[mase uluit de m[re\ia clipei "#n[l\[rii Fecioarei
Maria". Sprijinit[ de bra\ele @ngerilor, Maica Domnului se ridica
plutit. Tunica ro]ie, mantia-i de un albastru noptatec fluturau
u]or, desprinz`ndu-se de fondul mult p[lit al peretelui. Trupul
tot i se @ncorda @ntr-o n[zuin\[ spre @nalt. Chipul @i era
str[luminat de fericirea re@nt`lnirii cu dumnezeescu-I Fiu pe
care-L vedea a]tept`nd-o dincolo de nori.
Cele din urm[ raze ale asfin\itului r[zbite prin ferestre,
@i d[ruiau frescei suflul vie\ii.
Sub br`ul de majolic[ se aflau portretele celor doi copii
ai familiei Popescu - Marin ]i Mara - pieri\i @n prim[vara vie\ii.
Candelele, sfetnicele b[tute cu snopuri de lum`n[ri
aprinse, @i ar[tar[ jos, pe lespezile de piatr[ o vedenie care @l
f[cu s[ tresar[.
316
Apoi, cum @\i spus[i, de te vei p[stra bun ]i curat ca acu, v[ ve\i
@nt`lni @ntru ve]nicie.
Copilul se @n[l\ase @n fa\a ei, @nviorat, sur`z`nd p`n[ ]i cu
ochii.
-S[rut m`na, maic[, pentru sfat. C[ vroi s[ ]tie ]i nenea
Fanache ce fac eu, r[mas de el p-acia. Asta, p`n[ ne vom
@mpreuna iar[]i, precum t`lcui]i adinenea.
#n toamna acelui an, Ghi\[ r[t[cea singur prin cas[ ]i curte,
nemaiav`nd tovar[] de joac[. Pe Mi\a o duseser[ la un pension din
Craiova. Milu, elev @n clasa III-a, pleca diminea\a la ]coal[. Dup[
mas[ @]i f[cea lec\iile, r[m`n`ndu-i pu\in timp pentru fratele mai mic.
Pr`slea, Mitu, pornise a umbla de-a bu]ilea ]i gungurea pe limba lui
p[s[reasc[.
#n uli\[, Costanda nu prea @l l[sa s[ ias[, socotindu-l @nc[
prea fraged pentru a se descurca @ntre g[liganii mahalalei.
V[z`ndu-l c[ t`nje]te, tem`ndu-se s[ nu @nceap[ iar a jeli
pe Fanache, se sf[tui cu St[ncun[ s[-i caute un rost.
Acesta, amintindu-]i ce se petrecuse @n copil[rie @n casa
r[posa\ilor s[i p[rin\i Florica ]i Marinco |enovici, izbucni @n hohote
de r`s.
V[z`nd-o pe Costanda nedumerit[, @i povesti cu haz c`t se
luptase nen-su Ioni\[ ca s[ primeasc[ slujba cu simbrie la paza
vitelor. Nu @n\elesese c[ ai lui vroiau s[-l cru\e, fiind mititel de stat ]i
pl[p`nd.
-#ncro]natu! De pe atunci lacom de c`]tig, @]i @nfipsese din\ii
@n c`rp[torul mumei. Nu-i d[du drumul p`n[ nu-i @ncredin\ar[ treaba.
Pe mine m[ procopsir[. F[r[ s[ m[ @ntrebe nimeni, @mi d[dur[ pe
cap puzderia de or[t[nii.
Veselia i se stinse ]i c[zu un timp pe g`nduri.
-Eh! Fata mea, asta fu p-atunci! Azi, oamenii de starea
noastr[, cu slugi @n curte, nu-]i mai folosesc astfel copiii. R[u, c[ nu-
i deprind de mici cu munca ]i r[spunderea. Da, s[ ne d[m dup[
vreme! Trebuie s[ c[t[m altceva pentru Ghi\[ al nostru!
-Deh! @ndr[zni Costanda, eu v[z, m`nca-l-a], c[ lui @i place
cartea. Dup[ joac[, st[ pe capul meu s[-l las s[ r[sfoiasc[
calendarele str`nse de ani. Le @ntoarce foile cu grije, prive]te cu
luare aminte pozele lor. C`nd nu le poate desc`lci @n\elesul, tab[r[
pe mine s[ i-l t[lm[cesc. Iote! M[rturisesc dumitale c[-l @ng[duii s[
se uite @n Pateric, la chipurile sfin\ilor. Chiar @n Ceaslov ]i Alexandria.
181
}i ce s[ vezi! Odat[ @l g[sii pl`ng`nd @n hohote pe scoar\ele lor c[
nu poate deslu]i singur ce scrie @n[untru!
-E lacom s[ afle, b[iatu taic[i! Are uimitoare \inere de minte,
putere de @n\elegere, peste v`rsta lui. M[ tem de inima-i prea
sim\itoare! S-ar putea s[ i-o r[neasc[ ad`nc via\a!
-Maica Precista ]i Sf`ntu Gheorghe, patronul lui, s[-l apere!
Boier Cun[, eu crez c[ Ghi\[ trage a c[rturar. Astfel va fi mai ferit de
asprimile lumii!
-S[ dea Dumnezeu s[ fie precum zici! Da p`n[ atunci, cat[
s[ @nceap[ cu alfabetu...Ce-ar fi s[ punem pe nen-s[u Milu peste
iarn[, c`t st[ mai mult pe l`ng[ vatr[, s[-l @nve\e slovele? S[
silabiseasc[ mai apoi pe abecedarul lui vechi! S[ se deprind[ a
socoti! A]a vom s[di @n feciorul nostru [l mare sim\ul r[spunderii fa\[
de frate-s[u. Cine ]tie? Poate astfel @i trezim ]i dorin\a de a fi dasc[l!
Mi-ar pl[cea! C`t visai io - ]i soarta nu m[ @ng[duii - n-avus[i parte!
Un nor de triste\e @i umbri seninul privirii. Se scutur[,
zic`ndu-i:
-C`t despre Ghi\[, va putea s[ @ncerce a-]i folosi darurile!
De le are! }i nu ni se pare at`t de @nzestrat doar nou[, din sl[biciune
p[rinteasc[. Iote! #\i f[g[duiesc s[-i cercetez cum se descurc[
am`ndoi, ori de c`te ori voi fi @nlesnit!
La c`tva timp, Milu se crezu dator s[-i dea socoteal[
Costandei de sarcina @ncredin\at[, taic[-s[u fiind prins cu drumurile
]i treburile multe.
-Maic[! Ghi\[ @nv[\[ repede literile! Nici n-a fost nevoie s[-l
pun s[ silabiseasc[, cum f[cur[m noi la ]coal[. Citii dintr-odat[, ca
pe ap[! Da c`nd e vorba de scris, @mi scoate sufletul! Zg`rie ca
pisica. Pas de deslu]e]te ce a m`zg[lit dumnealui! #nva\[ c`te o
poezioar[ numai auzind-o de la mine! C`t despre numere ]i socoteli,
nu vrea s[ aud[. Nici nu se prind neam de el! #l tup[nii de c`teva ori
din pricina asta! V[z c[ nu m[ p`r@ @nc[ t[lic[!
-Ba! Nici nu-i st[ @n fire a o face! Iar[ tu, mai las[-le ciorilor
de socoteli, de nu-i plac. Ia-l mai cu bini]orul, p`n[ se deprinde cu
ele.
-De! Mira-m-a]!...Ap[i, ce fel de negustor fi-va el f[r[ s[ ]tie
adunarea, @nmul\irea, @mp[r\irea!
-Poi! Nici nu va avea trebuin\[ de ele! Ghi\[ nu va sta la
tejghea! Va ajunge mare c[rturar!
-Ha! Ha, muic[! Mare c[rturar, hai? F[r[ scriere citea\[ ]i
cuno]tin\e de matin[, cine dracu mai v[zu?
Se burzuluii dintr-odat[.
182
#n fa\[, dou[ coloane cu capiteluri dorice, sus\ineau
arcul intr[rii. Deasupra ei, pe frontonul triunghiular, scria
"Familia Popescu".
Canaturile u]ii erau larg deschise.
Se apropie c`t s[ priveasc[ prin ele, f[r[ s[ fie sim\it.
#n[untru, pere\ii cavoului erau @mp[r\i\i @n trei registre.
Sus, cupola, absidele de sub ea, @]i desf[]urau frescele
religioase pe un fond azuriu. #ntr-al doilea registru, pe toate
cele trei laturi, sub fiecare absid[, se afla iscusit a]ezat, c`te
un grup de cinci geamuri dreptunghiulare, limpezi, lumin`ndu-i
din plin pictura. Ramele lor metalice se sprijineau pe un br`u
sub\ire de majolic[ colorat[. De la el @n jos, zugr[veala, de un
galben stins, scotea @n relief portretele mari, foarte vii, ale
proprietarilor.
Din @naltul c[u] al turlei, Pantocratorul binecuv`nta cu
dreapta ridicat[. Avea chipul supt, ochii migdala\i, grei de toat[
suferin\a lumii.
P[rea a se apleca u]or @nainte, privind @n jos, veghind
somnul mor\ilor, alin`nd durerea celor care @i jeleau.
-Pictat dup[ arhicunoscutul tipic bizantin! @]i zise
Arssenie.
#n absida din fund, cea mai alungit[, pe acela]i
senin ceresc, sub sc[p[relile stelei cu coad[, Fecioara
Maria @nf[\o]a @n leag[n, Elisabetei, dumnezeescu-i prunc.
Chiar de-asupra lor, un @nger vestea lumii din tr`mbi\[ de
aur minunea @ntrup[rii.
Lumina p[truns[ prin ferestre zv`cnea @n sus,
@nvior`nd culorile frescei. Sfintele femei p[reau a se mi]ca una
c[tre alta. Fe\elele str[luceau de @nduio]at[ bucurie,
m`ng`ind cu privirea noul n[scut. Razele ei coborau bl`nd,
peste chenarul de majolic[, aupra portretelor lui Popescu-tat[l
]i al so\iei sale. F[ceau s[ le tresar[ ochii umezi, lacrimile
nepl`nse ale unei dureroase @mp[c[ri cu soarta.
-Halal pictor! B[nuiesc c[ f-un italian adus de la
Craiova! De unde un penel at`t de m[iestrit la Calafat?
Chiar sub chipurile Pope]tilor se c[sca golul @n care
scara, cu balustrada ajurat[ de fier, scobora r[sucit spre
315
Fr`nghia groas[ @i sp`nzura p`n[ jos, oric`nd gata s[ fie
tras[, spre a-i st`rni glasul de acioaie care @nso\ea orice
pogribanie. O clip[ @i p[ru c[ @l aude b[t`nd @ntr-o dung[, chiar
pentru el.
-#mb[tr`nesc! #ncep s[ am n[z[reli!
Se sc`rbi, pentru c[ g`ndul mor\ii nu-l @nfiorase p`n[
atunci, st`rnindu-i inima s[-i bubuie p`n[ @n urechi.
Se scutur[ b[rb[te]te ]i intr[. O lu[ f[r[ grab[, sprijinit
@n baston, pe aleea lat[ care t[ia cimitirul @n dou[, cobor`nd
u]or la vale. De o parte ]i alta a ei, bog[ta]ii ora]ului
gr[biser[ s[ ia locuri c`t mai @n fa\[. Unora le muriser[ de
cur`nd rude dragi. Al\ii trebuiser[ s[-]i aduc[ aici osemintele
neamurilor dezgropate din cimitirul vechi de l`ng[ biserica
mahalalei din deal, Sf`ntu Nicolaie, pentru c[ o lege ceruse
scoaterea cimitirelor @n afara ora]elor. Pe @ntinderea lui,
prim[ria l[\ise gr[dina public[. A]a c[ fuseser[ sili\i calafetenii
s[-]i caute alt loc de odihn[ de veci. #]i cump[rase ]i el o
posta\[, ca pentru mai multe gropi.
Nu mai venise acolo de la @nmorm`ntarea ginerelui
s[u. Atunci nu v[zuse mai nimic de grija Athinei. Acum putea
s[ ia seama bine @n jur.
Se ridicaser[ deja c`teva cavouri pe @ntrecute de
ar[toase. Altele erau doar @ncepute. Multe locuri r[m[seser[
doar @ngr[dite.
A]a f[cuse ]i el, a]tept`nd s[ ia o hot[r@re. Trecu
printre zidinele \apene ale N[cule]tilor ]i Dr[gule]tilor. #nalte,
@ncununate de turle bulbucate, ocolite de grilaje, ferecate cu
u]i de fier, ale c[ror geamuri le ap[rau horbote metalice. Apoi,
pe dinaintea celui al marelui mo]ier, Gheorghi\[ Matei.
Se opri @n sf`r]it dinaintea unei zidine mari, v`rtoase,
ridicat[ din piatr[ cenu]ie. Rezem`ndu-se cu n[dejde @n
baston, o cercet[ cu luare aminte.
Cupola, cu o cruce @n v`rf, @ncununa calotele celor trei
abside, sprijinite la r`ndul lor pe zidul trainic din fund ]i pe
cele laterale.
314
-Au @l @ncorajezi s[ trag[ a putoare de boier pe banii taic[i?
Doar @i ca\i mereu @n coarne!
V[z`ndu-l st`rnit, Costanda t[cu, ridic`nd din umeri.
-Eu, a]a s[ ]tii dumneata, m[ vroi negustor ca taicu, ca [l
b[t`rn de-l mo]tenir[m. }i nu-mi va fi ru]ine cu meseria mea!
-S[-\i ajute Dumnezeu, copile, s[ le sameni. S[ fii ca ei
vrednic, cinstit, cu sim\ul chiverniselii ]i al prop[]irii. Ce
s-ar face lumea f[r[ astfel de negustori?
#ncercase s[-l @mbuneze. N-avea rost s[ st`rneasc[ dihonie
@n sufletul fra\ilor. #l m`ng`ie pe frunte, z`mbi, @i zise bl`nd:
-P`n[ la negustorie, mai va! Deodat[ fugi de-\i f[ lec\iile.
Privi pe urmele lui @ngrijorat[.
-}i biede boier Cun[ care @l visa pe Milu dasc[l! Ajuns pe
treapta pe care el nu o putu urca!
#i sf`r`i inima la g`ndul dezam[girii b[rbatului ei.
-La urma urmei @i trebuie urma]! Cui s[ lase pr[v[liile,
depozitul de sc`nduri, cafeneaua? Musai s[ se @mpace dumnealui
cu alegerea asta! C[ mi s-ar[t[ cuminte, @n[scut[ @n neam!
S-adun[ toat[ @n dragostea pentru feciorul sufletului ei.
-Cu Ghi\[ e altceva! M`nca-l-a], va lua drumul ]colilor @nalte!
De ce s[ fi plecat doar Iliu\[ al lui taicu Ni\[ s[ @nve\e la Paris? Ce,
noi nu vom fi harnici s[-l \inem pe-al nostru, c`nd @i va veni vremea?
Parc[ @l ]i v[zu @ntorc`ndu-se ]i el doftor din str[in[-
tate...Fala Marincilor, m`nca-la]! Mitu e prea mitutel ca s[ ]tim ce
@nsu]iri v[de]te...
#n anul urm[tor, dup[ vacan\a de Pa]ti, c`nd @l v[zu pe Milu
preg[tindu-se de ]coal[, Ghi\[ alerg[ @ntr-un suflet la
maic[-sa. I se sume\i @nainte ]i @i spuse hot[r@t:
-De acu, maic[, nu mai r[m`i de nenea! Merg ]i eu @n clasa
@nt`ia!
-M`nca-l-a]! Nu e cu putin\[ @nc[!
V[z`nd c[ i se umplu ochii de lacrimi, @ncerc[ s[-l @mpace
cu bl`nde\e:
-Ai potol, sufletul meu. La toamn[, s[ @mpline]ti ]ase ani.
Acu, n-o s[ te primeasc[. Mai sunt o sumedenie de luni p`n[ la
C`rstov, c`nd te n[scu]i!
-Ba da! Cum o s[-mi fac[ taman mie a]a ceva na] Sima? Nu
e dasc[l ]i mai mare peste to\i acolo? Roag[ t[lic[ pe taicu,
s[ pun[ vorb[ bun[ pentru mine!
183
 De gura ]i de pl`nsetele lui, St[ncun[ Marincu fu silit
chiar a]a s[ fac[.
Sima N[culescu, bl`nd cum era, av`nd sl[biciune fa\[
de finu-s[u, se @nvoi.
-Las[ copilu s[ vin[ la ]coal[, nene Cun[! Da s[ ]tii
dumneata c[ @n catastif @l trec numai de la toamn[, c`nd
@mpline]te v`rsta. M[ bucur c[ @i e drag[ cartea. Va s[-i
prind[ bine a se deprinde cu @nv[\atul dup[ program, cu
disciplina. C[ @l cam r[sf[\a]i! Drept e c[ @\i @nmoaie inima
numai c`nd @l prive]ti! Dr[g[la], bl`nd ]i iste\, nevoie mare,
finu-meu!
O umbr[ de z`mbet trecu peste fa\a lui, r[v[]it[.
Privindu-l, St[ncun[ se @nfior[. Se @ntoarse acas[ t[cut, dus
pe g`nduri.
-O[! Te pomene]ti c[ nu vru! tres[ri Costanda,
sim\indu-l.
-Ba! #l a]teapt[!
-P[\i]i altceva, boier Cun[! se nelini]ti ea.
-M[ speriai c`nd @l v[zui pe na] Sima. Nu ar[ta bine
de loc. E slab, sc`ndur[. Ab[tut. Clipe]te des, @i tremur[
m`inile. }i e om tin[r @nc[! De ce nu s-o c[ta?
-Eh! Se vede c[ @l macin[ lupta cu frate-s[u Costic[,
pentru conacul de la Ghidici. De c`nd se @mp[r\ir[, e vai ]i
amar!
-A]a e! Ajunser[ de pornir[ fra\ii []tia r[zbel. Luar[
mo]ia tov[r[]ie. La @mp[r\eal[, cum zis[]i, nu se @n\eleser[
asupra casei. O lu[ na] Sima ]i Costic[ @l d[du @n judecat[.
Neizb`ndind, pornir[ o adev[rat[ lupt[. Auzii c[ n[imise
fiecare cete de oameni. Costic[ cercase s[ apuce el conacul.
Dau cu pu]tile unii @ntr-al\ii. Noroc c[ n-avur[ mor\i p`n[ acu,
dar r[ni\i destui! An\[r\, Costic[ @i puse foc la acareturi, @i otr[vi
c`inii de paz[, @i f[cu c`te ]i mai c`te sup[r[ri!
-Samodiva @]i b[g[ coada @ntre [i fra\i buni! Doamne
ap[r[-ne ]i fere]te-ne de urgie! Boier Cun[, @mi pare c[ lumea
asta @ncepu a se r[tuti!
-Cam a]a mi s-ar[t[ ]i mie!
184
Dar, f[r[ s[-]i dea seama. @ncepuse s[ lupte, cu
puterile-i slabe, ca s[ ias[ din h[ul dureroasei singur[t[\i care
o sorbise.
C`nd a putut s[ coboare sc[rile, s-a @ndreptat spre
gr[din[. Aerul curat, priveli]tea florilor, verdele lini]titor al
frunzelor, au @nviorat-o.
}tiind c[ Arssenie, lini]tit @n privin\a ei, plecase s[-]i
caute de mo]ii, @]i @ndeplini un g`nd care o muncise de mult.
Ceru tr[sura ]i merse la cimitir. #]i f[cu apoi obicei ca @n fiece
amurg s[ mearg[ @nso\it[ de Duinea, la cavoul @n care
odihnea Marin Popescu.
Dup[ ce ispr[vi de recoltat gr`nele peste tot unde avea
p[m`nt, Arssenie se @ntoarse acas[. Ner[bd[tor s[ vad[ c`t
se @ntremase Athina, o c[ut[ peste tot. Neafl`nd-o nici pe
Duinea, o lu[ la descusut pe Flori\a.
-Unde sunt fetele?
-La cimitir, Dumitrache! Sear[ de sear[! Se uit[
acolo p`n[ cade @ntunericul. #ngrijorat[, trimet totdeauna pe
domnul Vasile dup[ ele.
Se @ncruntase, dar nu-i b[nuise, cum se temea, c[ nu
era @n stare s[ le opreasc[. Zise scurt:
-Acum am s[ le aduc eu!
#]i oprise tr[sura dinaintea portalului de zid[rie, cu trei
deschideri arcate al cimitirului nou, din marginea de R[s[rit a
Calafatului. #i z[bovi c`tva dinainte. Sus, pe fa\a arcului cel
mai larg ]i @nalt la mijloc, sta scris cu litere de tipar negre pe
v[ruiala str[lucitor de alb[: "F[r[ ur[ ]i du]m[nie".
Slovenindu-le, pufni @n sine:
-Halal cugetare! Oare care dintre calafeteni va fi fost
at`t de filozof? Dac[ pacea, @mp[carea, n-ar s[l[]lui m[car
sub p[m`nt, @ntre mor\i, atunci unde @n lumea asta bezmetic[?
Mai potrivit vorbele astea ar fi @nsemnate pe t`mpla tuturor
judec[toriilor!
#]i @n[l\[ apoi privirea spre clopotul aninat @n arcul mic
ce @ncununa @ntreaga poart[. U]or @nclinat, era t[cut acum.
313
restul pere\ilor cu rafturi ticsite de c[r\i. #n biroul de sus, plin de
mobil[ Biedermayer, nu mai @nc[peau. Cum dormea pu\in,
citea @mp[timit, fum`nd mult. Spirtiera de cafea @i era la
@ndem`n[.
Nenorocirea fiic[-sii @i spulberase planurile de a @]i tr[i
altfel via\a. Avea datorin\a s[ rostuias[ viitorul celor dou[
v[duve tinere, care @i c[zuser[ iar[]i pe cap. De altfel, @]i
d[dea seama c[ era @nt`ia dat[ c`nd @naintea sa punea soarta
altora.
-Te @nmuia]i, Arssenie! se zeflemisea singur. Semne
de b[tr`ne\e!
P[timirea Athinei @l chinuia mai mult dec`t voia s[
recunoasc[. Sim\ea c[ via\a ei \inea de prezen\a lui, de
puterea ce trebuie s[-i insufle.
De dou[ ori noaptea urca sc[ri\a de la subsol, din
latura celor 12 trepte late de marmur[ alb[. Dup[ ce
ajungea @n capul acestora, trecea printre cele dou[ coloane de
marmur[ ro]ii, aduse din insula Tinos, cu capitele dorice aurite
]i piedestale dreptunghiulare dintr-aceia]i piatr[, rozalie. Ele
m[rgineau marile u]i, aproape @n @ntregime de cristal, care
d[deau @n salon. Le deschidea cu grije. Traversa @nc[perea,
p[]ind pe covorul moale, @n[bu]indu-i bonc[nitul piciorului de
lemn, ca ]i al bastonului. O lua la dreapta, pe sala cea lung[,
c[tre odaia Athinei. C[lca u]or, aproape t`r]it p`n[ acolo.
Vroia s[ surprind[ pe Flori\a sau Duinea dac[ nu cumva au
adormit, veghind-o. S[ fie @ncredin\at c[ izbutiser[ s[ o
sileasc[ la culcare s[-]i bea cana de lapte.
Se temuser[ pentru s[n[tatea ei pentru c[, @n pofida
tuturor sfaturilor ]i rug[min\ilor, nu se dezlipise de bolnav,
p`n[ @n clipa din urm[. Dar nu se molipsise de tuberculoz[.
Tinere\ea @i biruia treptat sleirea ]i dezn[dejdea.
C`nd se ridic[ din pat, Athina era topit[, palid[, f[r[
vlag[ ]i chef de nimica. Se hr[nea @n sil[, de gura celorla\i.
Alergau cu lingura dup[ ea, ca dup[ un copil @nd[r[tnic.
312
St[ncun[ oftase, g`ndindu-se c[ el ]i frate-s[u nu
ajunseser[ p`n[ acolo...Dar totdeauna se ridica o stavil[ @ntre
ei. Vina nu era numai a Marincanei, cum b[nuia Costanda, ci
@nsu]i a firii lor, cu totul deosebite. Poate ]i amintirea tinere\ilor
lor, c`nd Ioni\[ @l asuprise cu munca ]i i se amestecase silnic
@n via\[, aduc`ndu-i numai am[r[ciuni.
Fericit ]i ner[bd[tor, Ghi\[ @ntreba de mai multe ori pe
zi, pe fiecare dintr-ai casei, c`t mai e p`n[ @ncepe ]coala.
Ace]tia porniser[ a-i rostui viitorului elev cele trebuincioase.
Soru-sa Mi\a @i cusu un s[cotei asem[n[tor cu cel al lui
Milu. Doar ceva mai mic. Pe el @i @nsemnase numele cu arnici
ro]u @n puncte f[cute @n urma acului. #i puse o betelie lung[, ca
s[ ]i-o treac[ peste piept.
C`nd fu gata ]i vroi s[-i a]eze t[bli\a @n el, Ghi\[ se
sup[r[ foc. Ce s[ mai fac[ cu ea? Doar @nv[\ase a scrie, ceva
mai cite\ cu plaivazul pe h`rtie mucava, luat[ din pr[v[lia lui
taic[-s[u! Se @ncercase ]i cu tocul lui Milu. #l rupsese,
r[sturnase c[limara. Fusese o @ntreag[ halima @n cas[. P[tase
mesala, scoar\a de pe jos, se spoise tot. Frate-s[u pl`nsese
c[ nu avea cu ce s[-]i scrie lec\iile pentru a doua zi. #l
mustrase, bumb[cindu-l pe @nfundate.
St[ncun[ @i @mp[c[ cump[r`ndu-le tocuri ]i c[lim[ri la
am`ndoi. Lui Ghi\[ ]i un caiet de 5 bani, cu asaltul Grivi\ei pe
copert[. Acesta @l s[rut[ de bucurie ]i @l n[uci s[-i spun[
mereu povestea acelei viteje]ti cuceriri de c[tre osta]ii rom`ni
a redutelor turce]ti.
C`t despre cartea de cetire a lui Puiu, mo]tenit[ de la
frate-s[u, nu l[s[ pe nimeni s[ o ating[. }i-o v`r@ singur, cu
grije, @n s[cotei, al[turi de minunatu-i caiet. Avea mare
sl[biciune de ea. Ziua, potolit dup[ poznele f[cute, o r[sfoia
cu s`rg. Noaptea, ]i-o punea sub perin[. Auzise el c[ a]a @i va
intra mai repede @n cap. R[m[sese @ncredin\at de aceasta,
pentru c[ @n cur`nd ajunse s[-i ]tie cuprinsul pe de rost. Urma
a o frunz[ri pentru pozele ei. Dintre toate, @i pl[cea cea a
castorului. #l uimea ]i-l umplea de respect destoinicia micului
185
animal de a ridica z[poare @n calea apelor pentru a pescui @n
tihn[ la ad[postul lor, de a-]i cl[di b`rloage trainice.
Milu, care @l lua mereu peste picior, @l @ndemna s[-]i
puie sub c[p[t`i ]i c[rticeaua cu tabla @nmul\irii ]i alelalte
socoteli.
-Doar, doar, te vei trezi, ]tiindu-le!
-Ai vrea dumneata! se @nfoia la el Ghi\[.
Nu se @nvoise, pentru c[ se temea c[ minunea nu se
va @nt`mpla a doua oar[. }i ce-ar mai fi r`s nen-su de el!
Darurile se \ineau lan\. Costanda @i f[cu un ]or\ule\
albastru, cu gulera] alb ]i fiong rozaliu la g`t. Se bucur[ de el,
mai ales c[ era leit cu al lui Milu. Doar panglica le deosebea...
La elevii din clasele mari, era ro]ie.
#n sf`r]it, veni ]i diminea\a mult a]teptat[. G[tit, @i
trecur[ baiera s[coteiului peste piept, potrivindu-i-l pe ]old.
Dup[ ce @l s[rut[ ]i @i f[cu semnul crucii pe frunte, Costanda @l
@mpinse c[tre u][. #n prag @l a]tepta frate-s[u. Atunci abia
@n\elese Ghi\[ c[ pleca de acas[ ]i se desparte de maic[-sa.
Izbucni @n pl`ns, azv`rlindu-i-se @n bra\e.
-Taci cu maica! Taci, m`nca-l-a]! Iote! Cu [l potop de
lacrimi, @\i @nmoi gulera]ul. }i ce m[ canonii s[-l scrobesc! Nu
mai pl`nge! @l m`ng`ia, l[crim`nd ea @ns[]i.
-Halal ]colar, at`rnat de fusta mum[-sii! @l zeflemisi
Milu. Haida, m[! #nt`rziem ]i ne mustr[ domnul. Va s[ gu]ti ]i
tu, cur`nd, papara nuielii peste podu palmii! Haida, de vrai s[
mergi cu mine la ]coal[! Da s[ ]tii! Dac[ mai boce]ti, te las @n
uli\[!
Ghi\[ se desprinse de Costanda. #]i frec[ ochii cu
pumni]orii, ca ]i cum ar fi vroit s[-]i @mping[ lacrimile @nd[r[t,
sub pleoape. Oft[ ad`nc ]i @nodat, forn[ii pe nas ]i se al[tur[.
#l lu[ de m`n[ ca s[ prind[ curaj. Pe drum se \inu din toate
puterile s[ nu mai pl`ng[. Sc`nci de c`teva ori, dar c[lca
voinice]te.
Ajun]i, Milu, gr[bit, @l @mpinse pe o u]e ]i @l p[r[si.
Pomenindu-se singur @n pragul clasei I-a, porni iar s[
hohoteasc[.
186
Se iubiser[ cu @nfocare ]ase luni. #n cele din urm[ ale
bolii, fuseser[ chinui\i fiecare de groaza mor\ii ]i a desp[r\irii.
Spaima parc[ le sporise iubirea, f[c`ndu-i s[ se aga\e tot mai
str`ns unul de altul. C`nd sim\ise c[ s-a stins, @]i lipise buzele
de gura lui @ntredeschis[. #ncercase s[-i dea suflarea vie\ii de
la ea. Neizbutind, istovit[, c[zuse al[turi @n nesim\ire...}optea
mereu c[ f[r[ Marin nu mai vroia s[ tr[iasc[. Flori\a ]i Duinea
o p[zeau cu r`ndul.
Dumitru Arssenie r[mase, ca niciodat[, @ndelung
acas[, unde jalea ]i nelini]tea se @nst[p`niser[ deplin. Numai
la glasul lui poruncitor, fiic[-sa primea s[ @nghit[ c`teva linguri
de sup[ hr[nitoare. Dac[ ar fi lipsit, era @ncredin\at c[ s-ar fi
l[sat s[ moar[ de foame.
De c`nd se @ntorsese din Grecia, de la cea din urm[
r[fuial[ cu Flori\a, p[r[sise ]i el ietacul cel mare.
La demisol, @n odaia @nc[p[toare unde @]i avea biroul
de toat[ ziua, @]i adusese doar lucrurile trebuincioase: un pat
@ngust, lavoarul cu lighian ]i cana de por\elan alb a]ezate
peste placa lui de marmur[ cenu]ie, dichisuri de sp[lat.
#n fiece diminea\[, la ora ]ase, domnul Vasile venea
s[-l rad[, s[-i potriveasc[ musta\a doar c`t buza de sus.
Deas[, neagr[ ca ]i spr`ncenele, se deosebea de p[rul
retezat scurt, dat peste cap, care @ncepuse s[ @nc[run\easc[
bine.
Acolo jos, departe de od[ile locuite ]i de zgomotele
casei, neispitit de nimeni, se sim\ea @n largul s[u. #]i putea
@ndeplini @n voie tabieturile, @ncerc`nd s[ uite de nelini]te ]i
necazuri.
#]i \inea la loc de cinste lada p[rinteasc[ ce @]i
adusese de la Mikonos. Mare, croit[ @ntr-un lemn negru, bine
lustruit, cu capacul bombat plin de ferec[turi, avea o cheie ca
de biseric[. Nu-]i mai p[stra banii ]i juvaerurile @n ea - avea
sl[biciune mai ales de briliante. #]i luase o cas[ de bani
uria]e. Actele, catastifele mo]iilor, le \inea @ntr-o beuc[.
R[zb[tut[ @n zidul gros de doi metri al casei, o @nchisese cu
u]i de fier, z[vor@ndu-le cu drugi gro]i ca pe bra\. Umpluse
311
care o puser[ pe seama \ig[rilor de foi, pe care recunoscuse
c[ prea le @nde]ise.
Oricum, prietenii lui de burl[cie @i @ng`nar[ cunoscutul
c`ntec oltenesc:
...C[ dragostea muiereasc[
Te scoate la prim[var[
Galbin ca turta de cear[...
Mai plutir[ c`tva @n visul lor de fericire. P`n[ @n seara
@n care, @ntorc`ndu-se din port, ud p`n[ la piele, Marin c[zu la
pat. St[tuse toat[ ziua pe o ploaie vajnic[ s[ @ncarce gr`nele
tat[lui s[u @n ]lepuri. Z[cu dou[ s[pt[m`ni cu fierbin\eli mari,
sc[ldat @n sudoare, zguduit p`n[ la @nec de tuse. #ngrijora\i,
p[rin\ii ]i socrii st[ruir[ s[-l duc[ la Craiova, s[-l caute ]i
doctorii de acolo.
Descoperindu-i o tuberculoz[ @naintat[, ace]tia @i
sf[tuir[ s[-l trimeat[ c`t mai repede la Meran. Aerul tare de
munte, @ngrijirea @n sanatoriul de acolo, puteau s[-l scape.
Iarna aspr[ de la Calafat, pulberile nisipoase ale prim[verii, @i
erau primejdioase.
Dumitru Arssenie, ca cel mai purtat prin lume, @]i @nso\i
ginerele ]i fiica. #ntruc`t Athina nu a vrut s[ se dezlipeasc[
nicio clip[ de so\, i-a a]ezat @mpreun[ la un sanatoriu cu o
minunat[ priveli]te c[tre Alpi. Dup[ ce le-a pl[tit din bel]ug
]ederea ]i doctorii, s-a @ntors acas[, @ncurajat de ace]tia cu
m[sur[.
C`teva luni scrisorile scurte ]i dezn[d[jduite ale
Athinei nu le aduceau nicio n[dejde despre @mbun[t[\irea
st[rii lui Marin. #n toiul prim[verii sosi telegrama doctorului
sanatoriului. Le vestea sf`r]itul bolnavului ]i faptul c[ so\ia lui,
c[z`nd din le]in @n le]in, se afla sub @ngrijirea medicilor.
Arssenie, @nso\it de cuscru-s[u Popescu, plecar[ @n
mare grab[ la Meran, s[ o aduc[ la Calafat pe Athina ]i trupul
ne@nsufle\it al lui Marin.
Dup[ @nmorm`ntare, la care luase parte ca o lunatec[,
Athina se a]ternuse la pat. Nu vroia s[ @nghit[ dec`t pu\in[
ap[. Lacrimile @i ]iroiau potop, f[r[ oprire.
310
Sima N[culescu cobor@ de la catedr[, se apropie, se
aplec[ asupra lui.
-De ce pl`ngi, Ghi\[ Marincu?
-Mi-e dor de maica, na]ule!
Copiii chihotir[ pe @nfundate. Dasc[lu se f[cu a nu-i
auzi. Se adunase asupra b[ie\elului din ai c[rui ochi alba]trii
picurau boabe mari de lacrimi.
-Acia la ]coal[, sunt pentru tine "domnul!" @i spuse cu
bl`nde\e, st[p`nindu-se s[ nu-l @mpace m`ng`indu-l. Socoti
mai nimerit s[-i st`rneasc[ ambi\ia.
-Nu pot crede c[ vrei s[ te faci de r`s @n fa\a colegilor
t[i. Haida! Fii tare! Arat[-le c[ meri\i s[ r[m`i printre ei!
Ghi\[ @]i ]terse cu podul palmii obrajii uzi, r[sufl[
ad`nc ]i-I @ncuviin\[ din cap.
-C`t despre maic[-ta, se afl[ la doi pa]i de ]coal[!
Peste c`teva ceasuri te @ntorci la ea! Acu, treci @n banc[! Acia
@n fa\[, s[ te pot vedea mereu!
#l l[s[ s[ se a]eze, s[ se lini]teasc[. #]i v[zu un timp
de al\i copii, plimb`ndu-se printre b[nci. Ghi\[ tres[ri, c`nd se
opri dinaintea lui.
-Elev Marincu, ridic[-te @n picioare! R[spunde-mi la
@ntrebarea pe care o pus[i celorlal\i, p`n[ a veni tu. Care este
lucrul cel mai frumos pe care l-ai v[zut p`n[ acum?
B[iatul se @n[l\[. #]i @nfipse m`inile @n cutele ]or\ule\ului
ca s[-]i afle un reazem. Ochii i se m[rir[...#ncre\i fruntea,
semn c[ se g`nde]te ad`nc. C[sc[ de c`teva ori guri\a, p`n[
a se hot[r@ s[ se rosteasc[.
-Policandru [l mare din biserica noastr[, na]ule...
domnule!
Se f`st`ci tot, @mbujorat, tem`ndu-se de mustrare.
Dasc[lul r[mase pironit locului, m[sur`ndu-l.
-Ce va s[ ias[ din acest deosebit feciora] al finului
Cun[?...Cat[ s[-i dau dreptate! recunoscu @n sine. E o minune
f[r[ pereche @n satul nostru, acest mare candelabru din
cristalul de Boemia, t[iat, ]lefuit @n mii de fe\e. P`lp[irea
lum`n[rilor str[bate cupele, \ur\urii, ]iragurile de lacrimi de
cle]tar care @l @mpodobesc @n iriz[ri de curcubee! O @nc`ntare
187
pentru noi to\i, oameni de v`rst[, dar pentru un prichindel ca
[sta!
-#\i place mult? @l @ntreb[, @ncerc`nd s[-]i dep[]easc[
uluiala c[ nu-i d[duse p`n[ atunci @n g`nd c[ acesta ar fi cel
mai nepre\uit lucru din Poiana Mare.
-Da! C`nd merg cu maica la biseric[, stau tot cu ochii
pironi\i asupr[-i.
Cump[ni c`tva, dac[ s[ spun[ mai departe.
Citindu-i @ndoiala pe chip, @l @ncuraje @ntreb[tor:
-}i?...
Tulburat, vorbi mai ]optit, vroind parc[ s[-i
@mp[rt[]easc[ doar lui marea sa tain[:
-Mi se pare atunci c[ printre bra\ele lui sclipitoare
zboar[ @ngerii, flutur`ndu-]i aripile argintii. Sim\ c[ ]i sufletul
fratelui meu Fanache e printre ei. Maica @mi spuse c[ acum,
de c`nd ne-a p[r[sit, plute]te @n cetele heruvimilor!
Lui Sima N[culescu @i d[dur[ lacrimile.
-Copii! zise elevilor s[i, amu\i\i ]i ei de uimire. Iat[ cel
mai frumos r[spuns ce @l auzir[m ast[zi! Va s[ v[ m`ndri\i cu
un astfel de coleg! Bravo, Ghi\[ Marincu!
Se sim\i dator s[ mai adaoge:
-Are dreptate! Policandrul din biseric[ este giuvaerul
cel mai de pre\ al Poienii Mari! Nu palatul prin\ului, cum
spus[r[\i cei mai mul\i dintre voi - g`ndii chiar ]i eu, p`n[ @mi
deschis[ ochii copilul [sta!
-De ce? Cum a]a?
#ntreb[rile izbucnir[ din toate col\urile clasei.
-Cum s[ v[ l[muresc mai bine?...Aci, nu este vorba
numai de frumuse\e, m[rime sau valoare...ci de ceva mult mai
ad`nc ]i mai pre\ios...de ceea ce simbolizeaz[ fiecare dintre
ele. #n fulgerarea luminilor candelabrului, ne @n[l\[m
rug[ciunile c[tre Tat[l nostru ceresc! El ne @ntraripeaz[
inimile, ne ajut[ s[ ne desprindem de tot, s[ ne lep[d[m chiar
de noi @n]ine, pentru a-L sl[vi! Mai ales pentru a-I cere
@ndurarea ]i ajutorul de care avem at`ta nevoie @n nemernicia
noastr[!
188
-Se pare c[ se adevere]te vorba b[tr`neasc[. Cel de
Sus @mperecheaz[ adesea un bou ]i o belea!
Fiic[-sii @i r[spunse @ns[ l[s`ndu-se cotropit[ de
dragostea ei de mam[ pentru singuru-i copil:
-S[ te ocroteasc[ Dumnezeu, Athino! Am s[ m[ rog
s[-\i @mplineasc[ n[dejdile.
Se iviser[ zorile. Na]a dezv[li proasp[ta nevast[. #i
desprinse din cre]tet lungul v[l, florile de l[m`i\[, ]uvoiul de
beteal[. #i d[rui o basma alb[, din m[tase, m[rginit[ cu
galbeni, stropit[ cu perle m[runte. Athina @]i @nf[]ur[ capul
grece]te. Musafirii eleni izbucnir[ @n strig[te, cer`ndu-i s[
danseze un "sirtaki".
Le f[cu o plec[ciune. #naint[ ca o tor\[ argintie, @n
mijlocul salonului. #ntinse u]or bra\ele flutur`ndu-le ca dou[
aripi de pas[re.
Un Streba, un Tahulas @i zv`cnir[ al[turi, @mpletindu-]i-
le cu ale ei. Li se al[turar[, leg[n`ndu-se, al\i tineri din familiile
grece]ti - Antipa, Stifichi, Dracopulos, Hristodulo.
Coardele unui "santuri" fo]nir[ domol, m[t[sos.
St`rnir[ mi]c[ri leg[nate, pa]ii luneco]i ai dansatorilor. Altul @i
r[spunse mai vioi. R[p[ii, iu\indu-]i ritmul. Oaspe\ii to\i
@ncepur[ a-I @nso\i b[t`nd din palme, tot mai repede. Cur`nd
melodia ]i jocul se dezl[n\uir[ @ntr-un iure], un clocot de
sunete, un v`rtej de trupuri, dezv[luind cele dou[ laturi ale firii
grece]ti, bl`nde\ea ]i patima.
...Apoi, nunta se sparse.
Cur`nd, tinerii c[s[tori\i, @nso\i\i de cei mai apropia\i,
cobor@r[ la Debarcader. Se urcar[ pe un vapor. P[rin\ii
am`ndorura, @n afar[ de multe altele, le d[ruiser[ ]i o lun[ de
miere la Viena. Le umpluser[ te]chereaua cu galbeni,
@ndemn`ndu-i s[ petreac[, s[ vad[ c`t mai multe locuri
frumoase @n Austria.
La @ntoarcere, aceia]i, @i @nt`mpinar[ curio]i. Athina
@nflorise. Marin Popescu era din cale afar[ de palid, tras la
fa\[, cerc[nat, sub\iat de trup. Avea o tuse deas[, seac[, pe
309
trimite\i pentru o vreme la socru-s[u. S[ mai jeleasc[ ]i la
Livezi. C[ aci m[ sastisii!
-De te \ii gata de m[riti], las[-\i [st prost obicei! Doar
nu crezi c[ se cade s[-i ba\i din picior so\ului!
-Ba, cum de nu!
-Aunci, de va r[bda asta, [la nu e b[rbat! Pe noi ne va
blestema c[ te-am crescut r[u. C`t despre Duinea, te rog s[
te g`nde]ti ce va fi @n inima ei!
-Nici nu-mi pas[ dac[ se va sim\i ofuscat[! O s-o
@nghit[ ]i p-asta! N-are @ncotro! Ajunse iar la m`na lui Patera!
Dintr-odat[ deveni alta. Se @ndrept[ cald[ ca niciodat[
c[tre maic[-sa, rug`nd-o cu totul supus[.
-#n\elege-m[! Mi-e drag Marin! E bun, bl`nd,
@ng[duitor! M[ divinizeaz[!
-Prea bl`nd, s[rmanul, pentru una ca tine! Va s[-l joci
pe degete! oft[ Flori\a.
Athinei @i s[ri \and[ra. #]i d[du iar drumul la gur[.
-Taman pentru asta @l vroiesc! Nu a] lua un grec @n
ruptul capului! Sunt tirani, gelo]i, muieratici. Au tr[it prea mult
sub turci, ca s[ nu-]i socoteasc[ nevestele roabe! Iar pentru
c[ biserica ortodox[ nu le @ng[duie ]i lor haremul, au \iitoare
pe toate drumurile! Patera...
Flori\a se @mbujorase ca p[lmuit[.
-Cum de cutezi s[-\i judeci p[rintele? Astfel de vorbe @n
gura unei fiice sunt de][n\ate! Cum @\i mai spusei, te ar[\i
prost crescut[, f[r[ bun sim\ ]i respect!
-N-am vie\uit cu ochii lega\i @n casa asta! Iart[-m[!
Se potoli, tem`ndu-se s[ nu ]i-o ridice @mpotriva
grabnicei c[s[torii cu Marin.
-N-am vrut a te jigni! M[ @nchin dumitale pentru puterea
de a le @ndura toate astea! Dar eu nu m[ simt @n stare! Nu sunt
croit[ a fi mucenic[! Vroi s[-mi tr[iesc via\a. Simt c[ am g[sit
omul potrivit s[ m[ fac[ fericit[!
#mpreunase m`inile cu umilin\[.
-Te rog, ajut[-m[, mitera!
Flori\a oft[ ad`nc, b`ntuit[ de mari @ndoieli. Nu se putu
@mpiedica s[ nu-]i zic[ @n sine:
308
De ce vorbea, p[rea c[ se @nd`rje]te @mpotriva lui
@ns[]i.
-Palatul ne \intuie]te g`ndurile - mai ales dup[ moartea
st[p`nilor, cei doi voievozi s`rbi - la c`t de spulberatece sunt
puterile ]i gloriile p[m`nte]ti. Noi, chiar ]i eu, judecar[m cu
mintea noastr[ de poienari, @nrobit[ bog[\iei ]i falei, lacom[ a
dob`ndi o f[r`m[ din ele, a le p[stra cu orice pre\, @mpotriva
ori]icui! Ghi\[ Marincu sim\i cu sufletul...
C`teva clipe nu se auzi @n clas[ dec`t b`z`itul unui
bondar intrat prin fereastra deschis[ ]i fo]netul salc`milor de
afar[.
Ocolindu-]i elevii cu privirea, se @ntreb[ c`t
pricepuser[ din cele spuse de el. Pe multe chipuri v[zu
nedumerirea, str[dania de a-l urm[ri pe c`teva. Cele mai
multe erau cu totul str[ine de cele auzite.
-Sunt prea fragezi s[ priceap[. Altfel m-a] ru]ina c[
@mi dezgolii @n fa\a lor suferin\a din mine!
#]i d[dea seama c[ iadul care @i m[cina s[n[tatea ]i
via\a r[bufnea din el tot mai des. Nu numai @ncle]tarea cu
frate-s[u pentru avere, ci mai ales "otrava geloziei". El se
uscase! Neveste-sii, dup[ ce @i n[scuse doi b[ie\i, @i @nflorise
chipul, devenise tot mai trupe]e. Ajunsese o n[metenie, c[reia
@i trebuiau dou[ scaune al[turate ca s[ se a]eze. Oamenii o
priveau cu uimire. Lui i se @nfipsese @n minte @ncredin\area,
care @I @mpingea p`n[ la nebunie, c[ b[rba\ii se uitau lacomi la
ea, r`mnindu-i-o to\i, fiind cea mai frumoas[ femeie din lume.
Se pomeni @ncep`nd a tremura tot. Se sprijini cu
m`inile de banca @n care Ghi\[ Marincu @ncremenise @n
picioare. #nt`lnindu-i ochii, citi @n seninul lor rev[rs`ndu-i-se
asupr[-i, o dragoste plin[ de evlavie.
Sub m`ng`ierea lor @]i uit[ zbuciumul. Sur`se. Se
lini]ti. G[si puterea s[-]i revin[ ]i s[-l @ntrebe:
-}tii tu cine ctitorii biserica noastr[ cu hramul Sfin\ilor
Mihail ]i Gavril, c[peteniile cetelor de @ngeri de care pomeni]i?
-Cum de nu, domnule! @i r[spunse, plin de m`ndrie.
-Atunci spune s[ afle to\i copiii...
189
 -R[posatu nostru prin\ Milo], c[ruia Marinco, taicu [l
b[tr`n, @i fu ispravnic la ridicarea ei. M[ria Sa @i d[rui
policandrul ]i toate podoabele, @ntre care ]i pocalul s[u, din
care ne @mp[rt[]e]te taica popa!
-A]a este! Lua\i aminte cu to\ii. Iar[ tu s[ fii demn de
@nainta]ii t[i, s[-i urmezi @n fapte cre]tine]ti!
Nu se mai putu st[p`ni ]i @i m`ng`ie zulufii aurii,
r[zvr[ti\i de-asupra frun\ii boltite.
#n s[pt[m`na urm[toare, cu toate @ncerc[rile de a se
st[p`ni, Ghi\[ Marincu tr[gea un ropot de pl`ns la plecarea de
acas[, altul la ]coal[. Cum aici nimeni nu-l mai lua @n seam[,
se a]eza @n banc[ ]i se lini]tea treptat.
#n diminea\a c`nd izbuti @nsf`r]it s[ se \in[ tare,
ajung`nd mai de vreme, g[si clasa goal[. Se sim\i dintr-odat[
foarte ab[tut. Tocmai @i venea s[ dea drumul ]iroaielor de
lacrimi, c`nd Petru] al lui C`ncea intr[ gr[bit. Colegul de
banc[ @]i scoase s[coteiul de dup[ g`t, @l b[g[ @n pupitru,
trase din el cartea de citire ]i-l @ntreb[:
-#nv[\a]i m[, pe dinafar[, "Vulpea ]i strugurii"?
-P[i ce, o avem pentru ast[zi?
-Da! Acu] vine domnul. #ncepe s[ ne asculte pe noi, [i
din fa\[. Eu o tocii toata sara! Nu-mi stric[ s[ o mai repet
odat[!
Ghi\[ @]i uit[ c[ ar fi timpul s[ pl`ng[. #]i lu[ cartea de
cetire, se duse l`ng[ sob[. #]i trecu ochii peste fabul[. Ca de
obicei, nu trebui s[ o fac[ dec`t odat[. }i-o spuse apoi @n
g`nd.
Copiii @ncep`nd a intra @n clas[, d[du s[ se @ntoarc[ @n
banca lui. Apropiindu-se, @l v[zu pe silitorul Petru] urm[rind cu
degetul r`ndurile poeziei. Cu ceal[lat[ m`n[ scotea dintr-o
pungu\[ ]i @nfuleca una c`te una, c`te o stafid[ mare ]i aurie.
#i l[s[ gura ap[. Era tare pofticios. Mai ales, avea
sl[biciune pentru dulciuri. Dar m`nca cu pl[cere ori]ice.
Degeaba @i spunea maic[-sa c[ l[comia este unul din p[catele
de c[petenie ale cre]tinului. Pofta lui era mai puternic[ dec`t
teama de p[cat.
190
-Unde s[ g[se]ti tu, fata mea, [l @nger de b[rbat s[
rabde ceasuri, p`n[ @i trece foamea, ca s[ se a]eze la mas[?
se nelini]tea Flori\a. Dac[ pierde\i trenul din pricina ta? Au
sup[ra\i, @nt`rziind, vreo gazd[ de soi care v[ poftise?
-Mitera! Sunt frumoas[, bogat[, gospodin[! {l de m-o
lua, s[ m[ a]tepte. #l voi hr[ni bine, chiar dac[ mai am`nat.
Ie]ind la bra\u-i, va s[-i aduc numai fal[!
Cu adev[rat, c`nd era @n sf`r]it gata, ar[ta ca o
p[pu]e scoas[ din cutie!
C`nd tat[l s[u, @nc`ntat de @nrudirea averilor, prielnic[
de am`ndou[ p[r\ile, @i vorbi despre cererea familiei Popescu,
Athina se @mbujor[. Apoi, revenindu-]i din uimire, s[ri @n
picioare, b[t`nd din palme.
-#l iau pe Marin Popescu! Patera! Hot[r[]te nunta c`t
de cur`nd!
Se r[sucise @n c`\iva pa]i de vals, uit`nd cu totul c[ se
afla dinaintea lui Arssenie.
Privind-o cu nea]teptat[ @ng[duin\[, rosti cunoscuta
zical[ greceasc[:
-Andra thelo, tora thelo!
-B[rbat vreau, acum @l vreau! @]i t[lm[ci Flori\a,
st`njenit[ de nest[p`nirea fetei, a\intindu-]i ochii cu nelini]te
asupra lui.
Dar grecul avu rarul s[u z`mbet in col\ul gurii,
recunosc`nd @n fiic[-sa s`ngele s[u aprins.
Plec[ repede s[ duc[ r[spunsul. Trebuia tocmit[
zestrea ]i a]ezat[ data c[s[toriei. #]i luase o piatr[ de pe
inim[. Odat[ prea n[sfiroasa-i copil[ a]ezat[ la casa ei, @i
dezlega lui m`inile fa\[ de Flori\a...
-Bine! Fie! se @nvoi oarecum @ndoit[ aceasta. Dac[
tat[-t[u vru ]i tu ba\i @n \enchi! Logodi\i cur`nd! Nunta @ns[ la
anul! Nu se cade acum bairam @n cas[. Duinea, ]i prin ea noi
to\i, suntem la jum[tatea doliului!
-Nici vorb[! b[tu Athina din picior. Ce vin[ am eu c[
r[mase v[duv[? Fiecare cu norocul ei! N-ave\i dec`t s[ o
307
 Marin deveni din cale afar[ de evlavios. Nu lipsea de la
nicio slujb[. O c[uta cu privirea, @nduio]`ndu-se c`t de bine o
prindeau hainele negre. Amintirea mijlocului ei sub\ire care @i
arsese bra\ul, a glasului cald ]i r`sului perlat @i d[deau fiori.
#n\eleg`nd c[ o iube]te, c[ timp @ndelungat n-avea
cum s[ se mai apropie de ea, c[]un[ asupra tat[lui s[u, s[ i-
o pe\easc[.
Popescu @i primi cu bucurie alegerea. Se ]tia @n t`rg c[
fata lui Arssenie avea zestre mare, fiindu-i singura
mo]tenitoare. }colit[ @n str[in[tate, f[r[ pereche la lucru de
m`n[, bun[ gospodin[, era ]i foarte ar[toas[.
Athina avea o frumuse\e trufa]e. #nalt[, bine cl[dit[,
dar cu mijloc de viespe, @]i @nsu]ise de t`n[r[ o \inut[
majestuoas[. Capul micu\, cu oval ]i tr[s[turi des[v`r]ite, ]i-l
purta @n[l\at, cu m`ndrie. }i avea de ce: un obraz alb-roz de
cais[, nasul mic ]i u]or arcuit, buze ro]ii bine desenate, ochii
negri arz[tori. Fruntea neted[ i-o @nconjura o cascad[ de p[r
cu unde alb[strii. }i-l dichisea cunun[ de bucle ]i c`rlion\i @n
jurul fe\ei, ceasuri @ntregi dinaintea oglinzii. Apoi pletele ]i le
r[sucea @n cre]tet @ntr-un coc greu, care @i arcuia @napoi g`tul
plin, fraged, d`ndu-i aerul c[ prive]te lumea de sus.
Celor care @]i pierdeau r[bdarea ad[st`nd-o s[-]i
ispr[veasc[ g[teala, le r[spundea r`z`nd g`lg`it:
-Cu capul ies @nt`i @n lume! Nu se cade a m[ zori!
De altfel, nu se gr[bea @n nimic, niciodat[. Era
@ncredin\at[ c[ i se cuvine a fi a]teptat[ oric`t. Mi]c[rile @i
erau domoale, gra\ioase. F[cea totul cu migal[, cu nesf`r]it[
r[bdare. Risipea un timp ne@nchipuit de lung pentru ori ce
@ntreprindea. Dar tot ce @i ie]ea din m`n[, era f[r[ cusur.
Maic[-sa, Flori\a, argint viu de femeie, clocotea. De
copil, p[r`ndu-i-se @nceat[, o tot @mpinsese de la spate.
N[d[jduise apoi c[ ]coala, obi]nuin\a cu un program, o va
deprinde s[ h[r[zeasc[ pentru oricare treab[, un timp bine
m[surat. Dar odat[ @ntoars[ acas[, r[mas[ de voia ei, cu
v`rsta sporindu-i @ncrederea @n sine, nu se mai sinchisea de
nimeni ]i de nimic.
306
Privindu-l pe C`ncea, @]i dori cu @nfocare s[ guste
dintr-acele stafide. Cum s[-l @nduplece s[-i dea? El @i f[cea
totdeauna parte din gustarea lui. Petru], niciodat[!
Se uit[ @ndelung la cartea de citire pe care o avea @n
m`ini. C`ncea o jinduia de mult, pentru c[ avea poze mai
frumoase, mai felurite. I se rupea inima de ea. Dar stafidele
galben-aurii erau prea @mbietoare...
Dorin\a @l birui. Se apropie de el, i-o @ntinse, zic`ndu-i:
-M[, Petru]! Iote cartea pe care o r`mni]i! |i-o dau pe
trei stafide!
C`ncea, cu gura plin[, d[du din cap a @mpotrivire.
-Numai pe dou[!
Ghi\[ @nghi\i @n sec. Se @nfurie, \ip`nd:
-Nu m[ @nvoiesc doar pe at`ta! E]ti un m[gar!...
Zg`rciobule! Rog pe domnul s[ m[ mute de l`ng[ tine!
-N-ai dec`t! Pl`ng[ciosule!
Peste fire de jignit, i-ar fi dat cu cartea @n cap. Dar @l lu[
teama c[ o rupe de \easta lui mare ]i ras[ chilug. A]a c[ o
puse sub bra\, @]i lu[ sacul ]i ie]i afar[ din clas[.
Pe sal[, @n a]teptarea dasc[lului, @]i zise @nfuriat:
-Ce? Eu nu pot cere lui taicu stafide din pr[v[lie?...Eh,
da ale noastre nu sunt chiar a]a de mari ]i bolbo]ate ca astea!
De unde le-o fi luat alde C`ncea?
St[ncun[ le povestise acas[ c[ toate bun[t[\ile
cump[rate de cur`nd fuseser[ aduse @n portul Calafatului de o
corabie venit[ de la Salonic.
-Ce minun[\ii!
Ghi\[ parc[ se f[cu printre rafturile @ndesate cu
borcane pline cu stafide. P[pu]ile de smochine at`rnau de
grinzi, ro]covele umpleau cop[i\ele, mul\ime de cutii se l[f[iau
pe tejghea, pline cu rahat, halva, susan, bigi-bigi.
Dintr-acel rai, taic[-s[u, v[z`ndu-l cum se @ndoap[ ]i
bag[ pe furi] ]i prin buzunare, @l u]uia, de fric[ s[ nu se
@mboln[veasc[.
Se dezmetici, auzind pa]ii lui Sima N[culescu.
Ru]inat de sine, apuc[ s[ se c[iasc[.
191
 -S[ fiu eu @n stare s[-mi v`nd cartea? }i pe ce? Pe trei
stafide!
G`ndi c[ ar fi fost o nemernicie din partea-i s[ se
despoaie de singura comoar[. Cartea de cetire @i aducea
numai bucurii. Galbenu primit de la taic[-s[u doar griji, s[ nu-l
piard[, s[-l fereasc[ de fra\i...Nici nu ]tia ce s[ fac[ cu el!
-Bine zice maica! Sunt lacom! Va s[-mi m[rturisesc
p[catul lui taica popa, la spovedanie.
Intrat @n clasa I-a primar[, devenise cu adev[rat elev,
trecut @n catalog, @n r`nd cu ceilal\i copii, deosebindu-se doar
prin notele numai de 10. Dar cur`nd peste Ghi\[ Marincu d[du
alt necaz, sc[ldat @n potoape de lacrimi.
La mijlocul trimestrului al doilea, dasc[lul Sima
N[culescu p[r[si dintr-odat[ ]coala. Se duse cur`nd vorba c[
a plecat la Viena, s[ se caute...de nervi!
-O[! Ce p`rdalnic[ de boal[ va mai fi ]i asta? Pe acia,
pe la noi, nu mai auzii de ea!
Se minuna toat[ Costanda, nemai]tiind cum s[ @mpace
paraponul lui Ghi\[.
-Oricum, boiereasc[ ]i nu de nasu oricui, fata mea!
Cer`nd cheltuial[ mare ]i doctori strini! Ciudat[ foarte!
#i povesti c[ fusese s[-l vaz[ pe Sima @nainte de
plecare. Nu-l durea nimica! Se v[ita c[ nu mai doarme
noaptea. N-avea poft[ de m`ncare. Abia @nghi\ea c`teva
buc[turi, cu chin, ca ]i cum i s-ar fi @ngustat g`tlejul. Ajunsese
ca o umbr[. Clipea @ntr-una, @l lua un tremur din fiece.
Na]e-sa }tefania @i \inu calea la plecare. Cu lacrimi @n
ochi, i se jeluise c[ b[rbatu-s[u nu mai era @n firea lui, c`nd
ab[tut, c`nd furios! Nu-i intra cu nimica @n voie. N-o mai l[sa
s[ mearg[ nic[ieri. Nu mai vrea s[ primeasc[ @n cas[ pe
nimeni!
-Aiureaz[, fine Cun[! Spune vorbe de groaz[! Auzi! C[
@]i va lua via\a, dar nu mai @nainte de a m[ ]ti pe mine sub
p[m`nt! C[ numai asta l-ar lini]ti!
-Doamne ap[r[ ]i p[ze]te! se @ncruci Costanda.
192
Se cunoscuser[ la cel din urm[ bal al prim[verii, dat @n
salonul hotelului Mirica.
C`teva dansuri, c`teva ]oapte, le fusese de ajuns.
Flori\a @i f[cuse semn Athinei s[ se opreasc[. Nu se c[dea s[
danseze toat[ noaptea cu acela]i t`n[r, f[r[ s[ dea na]tere la
cleveteli. Marin o @nso\ise p`n[ la canapeaua pe care veghea
doamna Arssenie. Se a]ezase de straje @n spatele lor, ferind
t`n[ra fat[ de al\i dansatori. Chiar ]i p`n[ atunci, din pricina
lui, nesocotise pe to\i cei @nscri]i @n carnetul ei de bal. Alc[tuit
din c`teva pl[cu\e sidefate, @nodate cu o panglic[ de culoarea
rochiei, @mpreun[ cu un mic creiona], acesta era purtat de
ori]ice domni]oar[, trecut peste m`nu]e, la @ncheietura m`inii
st`ngi.
Obiceiul apusean, ca multe altele ajunse la Craiova,
r[zbise ]i la Calafat, prin tineretul trimis la ]coli, mai ales prin
tot mai str`nsele leg[turi de afaceri dintre cele dou[ ora]e.
Marin Popescu le \inuse cu respect de vorb[ pe mam[
]i fiic[. Le adusese limonad[ ]i cofeturi. Nu se mai putea
dezlipi de l`ng[ Athina. Ea sur`dea @nc`ntat[, ascunz`ndu-]i
fa\a p`n[ la ochi @nd[r[tul evantaiului din pene albe de stru\.
Peste marginile lui zb`rlite @i arunca c`nd ]i c`nd c`te o
ochiad[ arz[toare. Se sim\ea m[gulit[. Chipe]ul t`n[r o
numise "domni\a mea". O m`ng`ia la r`ndu-i cu priviri care @i
topeau inima. La plecare, le @nso\ise la tr[sur[. Le s[rutase
m`inile. }optise fetei, r[mas[ mai @n urm[, c[ vrea s[ o
revad[. Se alesese cu o u]oar[ ap[sare @n palm[ a degetelor
@nm[nu]ate.
Athina, cu visul acelei seri @n minte, se dusese s[-]i
petreac[ o parte din var[ la Livezi, l`ng[ var[-sa Duinea.
Marin Popescu trep[da zadarnic uli\a mare a
Calafatului, trec`nd prin fa\a caselor Arssenie. #n tr[sur[ sau
c[lare, @]i lungea g`tul, doar va avea norocul s[ o z[reasc[
prin gr[din[.
C[tre toamn[ aflase nenorocirea ce @i lovise familia.
La @ntoarcere, din pricina doliului, Athina nu ie]ea
dec`t la biseric[ Duminica. O @nso\eau totdeauna Flori\a ]i
Duinea, v[duv[ cernit[.
305
 Era @nalt, cu o fa\[ oval[, deschis[, b[rb[teasc[.
Paloarea ei p[rea sporit[ de castaniul ad`nc, catifelat al
ochilor migdala\i, spr`ncenelor dese ca ]i musta\a ce @i
umbrea buza de sus. P[rul lucios, dat peste cap, dezv[luia o
frunte boltit[. #]i purta \an\o] redingota str`ns[ pe trupul
sub\ire. Dansa u]or, sorbindu-]i din privire mireasa.
O pereche at`t de potrivit[ st`rnea celor din jur, dup[
v`rst[ ]i fire, cele mai felurite sim\[minte - @nc`ntare, amintiri
duioase, invidie, dorin\a de a le sem[na.
C`nd @ncepuser[ acordurile valsului, ceilal\i dansatori
se d[duser[ treptat @n l[turi, l[s`ndu-i s[ pluteasc[ singuri @n
mijlocul salonului. Mul\i dintre cei de la mese se ridicaser[,
al[tur`ndu-li-se pe l`ng[ pere\i.
V[z`nd un scaun gol, Fane Marincu gr[bi a se a]eza
l`ng[ Flori\a. Era una din pu\inele cucoane din Calafat pe care
o pre\uia, apropiindu-se totdeauna cu un iz de smerenie.
Ea ]tia din cleveteli tot ce i se punea @n seam[.
-Eh! Tic[los ca to\i b[rba\ii! Barem [stuia mintea ]i
sufletul @i cov`r]esc p[catele!
#l @nt`mpin[ cu un sur`s binevoitor.
Al[turi, t[cu\i, urm[reau ]i ei cu @nc`ntare mi]c[rile
gra\ioase dar tot mai @nvolburate ale mirilor.
#n v`rtejul unei piruete, snopul bogat de beteal[ al
Athinei se r[sfir[, @mbr[c`ndu-i pe am`ndoi @ntr-un ]uvoi de
sclipiri aurii. La ad[postul lui @]i apropiar[ trupurile, @]i lipir[
obrajii, n[zuind spre un s[rut.
-Dou[ fl[c[ri @ngem[nate! ]opti Flori\a, uluit[ c[ pe
lume putea fi ]i o astfel de fericire.
I se f[cu fric[.
-Curat p`rjol! @i r[spunse Fane, f[c`ndu-i ]mechere]te
cu ochiul.
#ndr[zneala lui ]i @nfiorarea Flori\ei se topir[ @n
aplauzele musafirilor. Ca smul]i dintr-un vis, Athina ]i Marin se
opriser[. #]i dezveliser[ din beteal[ fe\ele @mbujorate ]i se
aplecaser[ a le mul\umi privitorilor.
304
-Ce era s[ spui bietei femei dec`t s[ mearg[ cu
n[dejde la Viena, c[ acolo @l vor face bine? Da, m[ @ndoiesc!
Pe na] Sima @l zdruncin[ f-un n[caz ad`nc ]i f[r[ leac! Eu
unu nu-i v[d pricina! Lucru @i merse tot @nainte. Nici nu-\i vine a
crede c[ b[ie\ii lui Nacu, ca ]i ai lui Dragu, \[rani poienari f[r[
cine ]tie ce stare la @nceput, s[ltar[ p`n[ @ntrat`ta...A]chiile
s[rir[ departe de copaci!
-Prea departe ]i prea repede! oft[ Costanda.
St[ncun[ @i istorisi c[ @n tinere\ea lor Nacu ]i Dragu
fuseser[ ale]i de el ]i de frate-s[u Ioni\[ pentru cinstea ]i mai
ales pentru vrednicia lor. #i @ndemnaser[ s[ fac[ c[r[u]ie la ei
]i la al\ii, s[ creasc[ porci, s[-i al[ture turmelor cu care plecau
la Buda-Pesta ]i Viena ]i de dou[ ori pe an v`nz`ndu-i pe
bani buni. Prinz`nd prin vreme chiag, Ioni\[ st[ruise pe l`ng[
am`ndoi s[-]i dea copiii la carte.
-A]a s-ajunser[ Sima dasc[l, M[rin Dr[gulescu primar
al Calafatului. Iste\i, @ntreprinz[tori, luar[ p[m`nturi @n arend[ -
apoi @ncepur[ a le cump[ra, cu g`nd de a deveni mo]ieri!
-P[i taman d-asta! Cum zis[]i dumneata!. Gr[bit s-
ajunser[ alde N[cule]tii! Bog[\ia le @nec[ bunul sim\, @i sminti!
Ce poate fi alta @ntre fra\i, adev[rat r[zbel, cu cete @narmate?
#n vreme ce p[rin\ii se pierdeau @n presupuneri, Ghi\[
@ncepu s[ se sc`rbeasc[ de ]coal[. Din prea mare dragoste
pentru na]u-s[u, @nlocuitorul acestuia nu @i fu pe plac. Teodor,
de-i zicea Pompiliu, era feciorul popii din sat. T`n[r, era sfios
cu elevii, nu-i putea st[p`ni. Bine preg[tit de altfel, urma pilda
merituosului dasc[l George M. Fontain din Craiova. Acesta
ajunsese, pentru erudi\ia sa, membru al Academiei Rom`ne.
Pentru metoda de predare ]i conducere a ]colilor, inspector
general pe tot jude\ul.
Nevoind s[ foloseasc[ nuiaua, dup[ tipicul vechi,
glasul lui Pompiliu se pierdea @n h[rm[laia copiilor care nu-]i
mai f[ceau lec\iile, erau neaten\i, g[l[gio]i @n clas[.
Cu chiu cu vai, ]i numai de gura Costandei, Ghi\[ urm[
a @nv[\a cu s`rg, a merge zilnic la ]coal[. La sf`r]itul anului
lu[ premiul I. Se @ntoarse acas[ bosumflat, de]i avea pe
193
cre]tet o coroni\[ de flori ]i abia ducea @n m`n[ un teanc de
c[r\i legate cu panglic[.
Cum d[du de maic[-sa, i se arunc[ @n bra\e. Tulburat[
foarte, acesteia @i p[ru c[ a]a, @ncununat de margarete ]i maci
pe zulufii aurii, cu chipul frumos luminat de ochii alba]trii,
deschi]i, mari, ca dou[ ferestre ale sufletului, b[iatul ei
sem[na cu un heruvim. }i-l dep[rt[, nes[tul[ s[-l priveasc[.
-Ia, s[ mai v[z ce m`ndru e premiantul muic[i!
Dar copilul izbucni @n pl`ns. #]i ascunse capul @n poala
ei, strivindu-]i, pierz`ndu-]i cununa.
-O[! Ce-i fi av`nd, sufletul meu? A]a te @mbucuri de
@nt`ia-\i izb`nd[ la @nv[\[tur[? Tu, care iube]ti at`ta c[r\ile,
nici nu le desf[cu]i s[ le iei seama!
Ghi\[ ridic[ a lehamite din umeri. Hohoti o toan[ @n
cuibul acela cald. C`nd se ridic[, @]i ]terse ochii cu pumnii
str`n]i, dup[ obiceiul lui. #ncruntat, zise hot[r@t:
-Maic[, s[ ]tii! Nu mai merg @n ruptul capului ]i-n clasa
doua acia, @n Poiana! Roag[ t[lic[ pe taicu s[ m[ dea la
Calafat!
-#u! Ce-\i veni, m`nca-l-a]? Cum s[ m[ p[r[se]ti ]i tu?
Nu fu de ajuns c[ taic[-t[u d[du pe Mi\a la C[lug[ri\ele din
Craiova? La toamn[ @l duce ]i pe Milu acolo, la pension! Cic[
ar fi vremea s[ prinz[ mai u]or limbi strine! La ce @i vor folosi
[stuia, care nu se vrea dasc[l, ci negustor @n Poiana, numai
Dumnezeu ]i cu boier Cun[ ]tiu...Poate o mai trage f-o
n[dejde cu el...
#l apuc[ de am`ndou[ m`inile, tr[g`ndu-l c[tre ea.
-A]a mitutel @nc[, cum s[ pleci?
Ghi\[ se desprinse u]or, se dep[rt[ c`\iva pa]i.
-Maic[! Uit[-te la mine!
Se ridicase cam pe v`rfuri. #]i umflase pieptul,
@nfoindu-se tot. #n[l\at, legat, p[rea cu doi-trei ani mai mult
dec`t avea.
-V[zu]i? M[ f[cui b[iat mare! Trecui premiant @ntr-a
doua! Dar acia, cu Pompiliu, @mi pierd vremea! Nu @nv[\ mai
nimica de la el. Trece ora tot f[c`nd poli\ie @n clas[! Eh! Altfel
era pe vremea lui na] Sima...
194
pretindem lui Mitu a fi ca nen-su. #\i mai spusei dumitale! Un
mintos ]i @nzestrat ca Ghi\[ se na]te rar!
-Taman d-asta @mi fac griji. Ghi\[ va lua drumul
@nv[\[turii care @l va dep[rta de Poiana. Mitu n-arat[ tragere
de inim[ pentru negustorie, ca bietu Milu, Dumnezeu s[-l
odihneasc[! Degeaba @ncerc s[-l \in pe l`ng[ mine @n pr[v[lie.
Fuge din prag! P[i, cine s[-mi ia locul la tejghea c`nd voi
@nchide ochii, s[ c`rmuiasc[ depozitul de cherestea,
cafeneaua, gospod[ria asta ]i [lelalte toate?
-Ei ]i dumneata! C[ n-ajuns[r[m @nc[ acolo! P`n[
atunci se va coace ]i mintea lui!
Prin ferestrele deschise ale casei Arssenie se rev[rsau
valuri-valuri de lumin[ ]i muzic[. Tr[surile ]i cupeele
oaspe\ilor se @n]irau pe cele trei str[zi care @nconjurau curtea.
Se adunaser[ acolo la nunta Athinei cu Marin
Popescu, tot ce era mai de seam[ @n Calafat. Ilariu Marian,
primarele, venise cu so\ia.
Al[turi de rudele ]i prietenii mirilor se aflau ]i tovar[]ii
de negoa\e ]i arend[]ie ai celor doi socri, greci ]i rom`ni.
Mesele fuseser[ @ntinse @n cele patru camere mari,
golite de mobila obi]nuit[. Chelnerii restaurantului Marincu
slujeau oaspe\ilor icre negre ]i pesc[rie adus[ de la Vidin,
m`nc[ri ]i b[uturi c[rate de slugi de la cuhnia ]i pivni\ele
gospod[riei.
#n salonul cel mare, tineretul dansa. Taraful numeros
fusese tocmit de la Craiova, ]tiind s[ c`nte valsuri, polci,
mazurci.
Athina se @nv`rtea vr[jit[ @n bra\ele mirelui. Era nespus
de frumoas[. Horbotele albe ale rochiei @mbroderuit[ cu fir,
norul str[veziu al v[lului, sclipirea ]uvoiului de beteal[ fir cu fir
tras din aur de 18 carate, fluturau @n juru-i.
Fericirea @i str[lucea pe chip.
#]i g[sise so\ul visat. Marin Popescu, fiul unui gr`nar
bogat din ora], f[cuse Comer\ul Superior, @]i ajuta tat[l @n
afaceri.
303
 #ntr-adev[r, suferin\a @I spulberase lui Ghi\[ toat[ seni-
n[tatea copil[riei. Inima ]i mintea lui se @nv[luiser[ @ntr-o
carapace de triste\e.
La @nceput, c`nd venea acas[, veselia, zgoandele lui
Mitu aproape @l r[neau. Ne@ndur`ndu-le, fugea la cimitirul lui
St[n[r`ng[.
St[ncun[ adusese de la Buda-Pesta pentru morm`ntul
lui Milu, o stel[ de granit. Cenu]iul ei dulce b[tea la soare @n
argintiu. O @nfipsese dinaintea celei de marmur[ alb[ a @nt`iei
so\ii, Opria Ciob[noiu. Pe cea a b[iatului, pietrarul scrijilise
sub cruce o salcie pletoas[. Crengile ei arcuite @i @mbr[\i]au
numele, anii, cuvintele de r[mas bun ale p[rin\ilor. St[tea
@ndelung cu capul lipit de ea, sim\ind o mare alinare.
Cu timpul se pomenise c[ nu mai poate s[-i vad[
groapa. F[r[ s[-]i dea seama, se dep[rta treptat de suferin\[.
Vioiciunea lui Mitu @ncepu s[-l dezmor\easc[. Trecu vreme
p`n[ s[-i revin[ bucuria de a tr[i. Se vindec[ cu totul, doar
@nsum`nd dragostea pentru cei doi fra\i pierdu\i. O rev[rs[
@ntreag[, @nso\it[ de o @ng[duin\[ f[r[ margini, asupra celui
r[mas, mezinul s[u, Mitu.
Sim\[mintele acestea le vor pecetlui via\a la am`ndoi.
Urm[rindu-]i mezinul cresc`nd, St[ncun[ Marincu @]i
m[rturisi fr[m`ntarea, @ndoielile, Costandei.
-Z[p`rstea mi s-arat[ cam u]uratec!
-Ba! se @mpotrivi nevast[-sa. E doar vesel ]i plin de
snag[, semn de s[n[tate! S[ ne bucur[m de el, s[ ne rug[m
Cerului s[ ne tr[iasc[. Se @nal\[ chipe], lipicios nevoie mare,
unde intr[ lumineaz[ locul! R[sp`nde]te voia bun[, setea de
via\[. De-asta toat[ lumea @l iube]te ]i r[sfa\[.
-P[i taman r[sf[\ul [sta m[ sperie! Ghi\[, c`nd porni
pe clasa @nt`ia, rupea cartea. Mitu e lacom numai de joac[.
C`nt[ ]i \op[ie c`t e ziua de mare. Parc[ toat[ lumea ar fi a
lui!
-A]a cred c[ ]i sim\e]te! S[-l l[s[m, boier Cun[, s[
creasc[ f[r[ griji, ferit de am[r[ciunea noastr[. Fiecare din
b[ie\ii r[ma]i fu d[ruit cu firea ]i harul lui. Nu putem s[-i
302
I se umpluser[ iar ochii de lacrimi. Le birui ]i zise @ncet,
cu un sur`s ]mecheresc:
-Crezi c[ nu ]tiu? Auzii io pe dada Frosa c`nd m[ ceru
t[lic[! La Calafat, te @ncredin\a dumneaei, sunt dou[ ]coli de
b[ie\i bune, cu dasc[li iscusi\i. Ce dac[ plec? Nu r[m`i
singur[, ci cu taicu ]i cu Mitu. {sta, [l mic, face c`t noi to\i trei!
De-abia s[-i po\i \ine piept! }-apoi, ne @ntoarcem @n toate
vacan\ele!
-Proclete! Tr[s[]i cu urechea! }i c`t te @nv[\ai c[ nu se
cade a]a ceva!
#l mustr[ cu degetul. Dar l[crim[, aduc`ndu-]i-l la
piept, fr[m`nt`ndu-se @n sine.
-M[ auzii c`nd m[ jeluiam fiic[-mii vitrege. #n fiece
diminea\[, de c`nd plec[ na] Sima, a trebuit s[ m[ rog cu
ceru ]i p[m`ntu de el, s[ mearg[ la ]coal[. }i-at`t @i trebuii
Frosei! E ahtiat[ s[-]i umple casa de copiii altora, dac[ nu-i
are pe ai ei! #ncerc[ s[ m[ momeasc[ spun`ndu-mi c[ @l ia ]i
pe Costic[, nepotul b[rbatu-s[u, c[ @l botezase ea cu Ionescu!
Trecut ]i [la @n clasa doua. A]a c[ Ghi\[ ar avea tovar[] de
lec\ii ]i de joac[. C`t despre grije, ]tiu c[ va vedea de ei, ca
de ochii din cap!
De c`nd pusese pe Marincana s[-i citeasc[ scrisa
b[iatului sufletului ei, @n\elesese c[ acesta se va tot dep[rta,
lu`nd drumul ]colilor printre strini, c[ multa @nv[\[tur[
agonisit[ @n ele, @l va rupe cu totul de acas[...
-Da chiar a]a de cur`nd?
Inima @i s`ngera. Dar via\a @i ar[tase c[ nu se putea
@mpotrivi sor\ii. #l s[rut[ pe obraji, @i f[cu semnul crucii pe
frunte...
-Lini]te]te-te, Ghi\[ maic[...Va fi precum vrei tu!
Dumnezeu s[-\i @ndrumeze pa]ii...
#]i aminti tot ce @i spusese atunci cumnat[-sa:
-C[tin[ Costand[...Ghi\[ al dumitale va urca pe treapta
cea mai @nalt[ din neam...
Rostindu-se @nciudat[, ad[ugase cu sur`su-i sub\ire,
r[ut[cios:
195
 -Nu mi s-arat[ c[ va fi bogat au deplin fericit vreodat[.
Nu-]i va afla loc pe potriv[, nic[ieri. Nu va r[m`ne dup[ el
dec`t un nume bun!
-Fir-ar alim[nit[ s[ fie! se @nvolbur[ Costanda. Astea-s
vorbe spuse de la ea, nu din scris[. Doar a]a, s[-mi strice
inima! C[ se bat cap @n cap! Dac[ ajunge om mare, cum s[ n-
aib[ avere ]i fericire? Aiureli de femeie pizma]e, care n-au
cum s[ se @mplineasc[! se @mb[rb[t[ singur[. Doar Ghi\[ al
meu se n[scu la zi luminat[, sub semnul Sfintei Cruci!
La Calafat, vremea trecea ca @ntr-un vis frumos. Frosa
nu ]tia ce s[ mai fac[ b[ie\ilor. #ncerca s[-i @ndrume prin
fapte, nu prin mustr[ri. Ce papucei de catifea broda\i de ea cu
m[rgele nu le pusese la u]e, doar s-or @ndura s[-]i lepede
ghetele noroite! Le cump[rase uniforme ]i h[inu\e scumpe, le
@nvol[nase c[m[]u\ele, ca s[-i deprind[ s[ aib[ @ntotdeauna o
@nf[\i]are dichisit[ ]i chipe]e.
Cur`nd v[zu c[ toate straiele se r[suceau otova pe ei.
Prea adesea sf`]iate @n pomi ]i garduri, ajunse s[ le ]i
c`rpeasc[.
Ionescu le d[ruise o c[rioar[ tras[ de un ponei,
@ndator`ndu-i doar cu @ngrijirea lui. A]a ajungeau zilnic la
]coala de b[ie\i num[rul 2. Ea se afla sus, pe coama dealului,
desp[r\it de gr[dina public[, de cel de al doilea "tunel" al
ora]ului, scobor`nd c[tre Dun[re. Invidia g[l[gioas[ a
celorlal\i copii se ispr[vea cu @nc[ier[ri din care ie]eau
h[rt[ni\i ]i plini de julituri.
R[sf[\a\i din cale afar[, ]i-o luaser[ @n cap. Se \ineau
mai mult de n[zdr[v[nii dec`t de carte. Frosei @i ie]ea sufletul
alerg`nd dup[ ei, s[-i adune la lec\ii. Le adusese un dasc[l de
vioar[. Costic[ @i pusese clei @n galo]i, o r[gace @n p[l[rie,
Ghi\[ \inte cu v`rful @n sus pe scaun. Bietul om se l[sase
p[guba] de a]a elevi. Mai ales c[ niciunul nu avea ureche
muzical[, nici nu v[deau vreun interes pentru instrument.
Frosei @i veni s[ le]ine c`nd @i umplur[ gr[dina de
broa]te r`ioase, melci b[lo]i, adu]i @n buzunarele @ncleiate ale
pantalonilor, ]op`rle. #n frumo]ii ei leandrii, cu ciorchini de flori
196
T`rziu, numai dup[ parastasul de ]ase s[pt[m`ni, @]i
luase St[ncun[ Marincu inima @n din\i s[ vin[ la Craiova.
C`nd @i spusese c[ Milu era mort ]i @ngropat, Ghi\[
sim\ise o durere ascu\it[ @n piept, ca ]i cum i s-ar fi smuls
inima. Le]inase.
Revenindu-]i, nu vrusese s[ mearg[ acas[ pentru un
timp, cum @l @mbiau tat[l s[u ]i Costic[ Stravolca. I-ar fi fost
mai greu. R[m[sese la ]coal[.
Palid, sl[bit, @n h[inu\e negre, p[rea umbra b[iatului
voinic ]i vesel de alt[dat[. Se str[duia s[-]i vaz[ de
@nv[\[tur[. Singura m`ng`iere ]i clipe de uitare ]i le afla @n
c[r\i.
C`nd pierise Fanache, era mic. Vie\uiser[ mai pu\in
@mpreun[. Nu fusese r[nit at`t de ad`nc, nepricep`nd @nc[
groz[via mor\ii ]i a cuv`ntului "niciodat[". }i totu]i @i trebuise
destul timp p`n[ s[ se obi]nuiasc[.
Al[turi de Milu tr[ise mul\i ani. Leg[tura fr[\easc[
dintre ei se ad`ncise ]i mai mult, afl`ndu-se rup\i de ai lor,
@ntre str[ini. La pension se rezemase cu n[dejde pe um[rul
fratelui mai mare. Odat[ cu pierderea lui, r[m[sese @nsingurat,
f[r[ ap[rare, cu sufletul pustiit.
Devenise un b[iat prea t[cut ]i a]ezat pentru v`rsta
lui. #n ochii mari, alba]trii, se perindau @ntunec`ndu-i, c`nd
norii dezn[dejdii, c`nd @ntreb[ri grele, dureroase. }i le rev[rsa
toate asupra maic[-sii.
-De ce @mi murir[ fra\ii?
-Pe semne Dumnezeu i-a iubit mai mult dec`t noi!
Costanda c[znea s[-]i biruie ne@mp[carea ]i suferin\a
ei, ca s[-l scape de acest zbucium chinuitor ]i zadarnic.
-Nu crez, maic[! Mi-au fost dragi ca lumina ochilor! Mi-
a] fi dat via\a ca s[-l scap pe fiecare dintre ei!
-Nu c`rti, m`nca-l-a]! E mare p[cat s[ te
r[zvr[te]ti @mpotriva {lui de Sus. }-apoi, zbaterea ta o simt!
Le tulbur[ odihna, acolo unde sunt acum. #i am[r[]ti cu
ne@mp[cata-\i durere!
301
 -Dac[ ]i ei s-arat[ fii adev[ra\i! Nu ca nepricopsitu de
M[rinic[!
-Tot dumneata @l f[cu]i ]i p-[la. Pentru cine ]tie ce
p[cate din vechi, care, precum ]tii, se trag p`n[ la a ]aptea
spi\[ din neam. A]a c[ nu te po\i lep[da cu totul de
r[spunderea fa\[ de el!
Se rug[ @n g`nd Precestei s-o ajute. I-ar fi despov[rat
inima de p[catul ce o ap[sa. Nu-i era lezne s[ se ascund[ de
b[rbatu-s[u, s[-i calce voia, numai pentru c[ se milea de fiul
s[u vitreg. #]i mai f[cu c`teva cruci cu limba @n cerul gurii,
@nainte de a zice:
-Mai lini]tit[ despre partea asta, m[ speria]i cu
@nver]unarea poienarilor @mpotriva lui taicu Ni\[.
-P[i, nu-i ajunge dumnealui ura Alexandre]tilor...
De c`nd ridicaser[ ]i Marincii moar[, aceia nu au mai
avut ochi s[-i vad[. Mai ales c[ dup[ ce arendaser[ mo]ia
Poienii, le luaser[ mare parte din mu]terii, p[gubindu-i.
-Ce vin[ avem c[ oamenii alearg[ la noi? F[ina e
curat[, nu-i fur[m nici la ea, nici la t[r`\e. Nu-i @nc[rc[m la
uium. D-acia, s[ pui de c`teva ori foc morii, s[ n[ime]ti lotrii
s[-mi fure casa de bani, l[s`ndu-m[ calic, mi s-arat[ p[cate
grozave. Grele, ca ]i un omor! Nu ]tiu z[u, ce
m[rturisesc bulgarii [ia la spovedanie!
-Doamne fere]te de mai r[u! se @nchin[ Costanda.
Dup[ cum povesti]i de poienari, m[ tem c[ asta e doar
@nceputul dihoniei! E mai bine c[ nu ai parte la mo]ie!
N[cazurile s-or abate doar asupra lui taicu Ni\[! Parc[ a] zice
s[ te tragi ]i de la moar[! S[ nu-\i mai poarte s`mbetele
Alexandre]tii. C[ []tia, v[zu]i, sunt @n stare de orice!
-N-ar fi r[u, fata mea! S[-mi cat numai de negoa\ele
[le vechi. Mi se vor st[vi mai pu\ine parale ca lui nenea Ni\[,
da cu ajutorul lui Dumnezeu, vom vie\ui mai lini]tit!
-Boier Cun[, chiar a]a s[ faci! Acu], s[i ]i alearg[ la
cumnatu Nic[! S[-i dea am[r@tului de M[rinic[ o p`ine pentru
[le trei feti\e!
300
rozalii, se pomeni cu ciori. Pisicile casei, @nc[l\ate cu coji de
nuc[, cu tinichele de coad[, s[riser[ gardul, fugind, f[r[ s[ se
mai @ntoarc[.
#n toamn[ t`rziu, @ncep`nd ploile, neput`ndu-se juca
afar[, @]i g[sir[ de lucru r[v[]ind casa, @nebunindu-i pe to\i.
N[v[leau @n buc[t[rie. Apuca fiecare c`te un polonic.
#ncepeau s[ bat[ cu ele fundul multelor tingiri de aram[,
ag[\ate pe ziduri. Ziceau c[ sunt muzica militar[, asurzind
mahalaua.
#nfierb`nta\i, m`ndri foarte de isprava lor, asmu\indu-se
unul pe altul, nu era chip s[-i opreasc[ cineva p`n[ nu c[deau
de osteneal[ ]i se potoleau singuri. Durerile ei de cap nu le
putea domoli c`te o zi @ntreag[ cu felii de cartofi cruzi pe
frunte, mereu schimbate.
Elegantul salon ar[ta ca dup[ o b[t[lie. Fotoliile
deveniser[ care de lupt[ la care b[ie\ii se @nh[mau bidivii,
ciocnindu-le unele de altele. Mesele r[sturnate erau redutele
unde se @nfruntau turcii cu doroban\ii olteni. Pernile lor zburau
@n aer ca obuzele, cr[pau risipindu-]i fulgii. Ei pluteau @n nori
gro]i, p`n[ c[deau pe covoare, @mp`slindu-le.
Cur`nd Frosa @n\elese c[ @mperechiase un @nger cu un
diavol. Nu @]i mai recuno]tea fr[\iorul vitreg pe care-l ]tiuse
copil bl`nd, a]ezat, cu dragoste de carte. Ajunsese cu totul
st[p`nit de Costic[, cel care n[scocea toate n[roziile ]i-l
@mpingea doar la pozne.
-P[cat de frumuse\ea ]i iste\imea lui! @l c[in[ dad[-sa.
Are fire slab[! Se prinde u]or r[ul de el! S[ dea Dumnezeu s[
se mai o\eleasc[ @n voin\[ c`nd va cre]te!
Nu @ndr[znise a se pl`nge b[rbatului s[u, ca s[ nu o
mustre c[ @]i luase de bun[ voie beleaua pe cap. De altfel,
c`nd era dumnealui acas[, se cumin\eau ca prin farmec. Spre
norocul lor, Costic[ Ionescu lipsea mult, alerg`nd de la
negustoriile sale la mo]ia care @]i arendase. Mai ales c[ p`n[
la @ntoarcerea lui, se str[duia totdeauna s[ dreag[, s[ ]tearg[
toate urmele pr[p[dului.
Cum s[-i fi p`r@t, c`nd ]i acestuia @i era drag de b[ie\i,
c[ut`ndu-le @n coarne?
197
 C`nd @ncepuse s[ ning[, le f[cuse rost de s[niu\e.
#ntor]i de la ]coal[, @nfulecau gr[bi\i. #nh[m`ndu-se cu sfoara
lor, urcau a]a cu ele dealul p`n[ sus, @n dreptul regimentului
31 Doroban\i. De acolo, @nc[lec`ndu-le, coborau vijelios la
vale, pe strada principal[ a Calafatului, toat[ @n pant[.
Coborau p`n[ dincolo de gr[dina public[ ]i de biserica Sf`ntu
Nicolaie.
Cete de copii puneau astfel st[p`nire pe uli\a mare.
S[niile or[]enilor, pentru a-i feri, trebuiau s[ se t`rasc[ pe de
marginile ei, pe l`ng[ trotuare. F[ceau o h[rm[laie de parc[
ar fi n[v[lit iar[]i pazvangiii! Numai @ntunericul @i gonea acas[,
lini]tea a]tern`ndu-se @n sf`r]it peste inima ora]ului.
P`n[ s[-i vad[ @ntor]i ]i teferi, Frosa sta tot cu inima
str`ns[. De grije, nu se putea bucura de acele dup[ mese @n
sf`r]it tihnite.
Costic[ Ionescu le aduse de la Viena patine. Alt
co]mar! Nu mai plecau de pe malul Dun[rii p`n[ c[dea
bezna. De fric[ s[ nu se av`nte ]i s[ se rup[ ghia\a cu ei, le
tocmi om s[-i p[zeasc[.
C`nd @ncepu vacan\a de Cr[ciun ]i venir[ p[rin\ii s[-i
ia, nu-]i mai putu st[p`ni obida ]i @i @ncondeie pe fiecare.
Ghi\[ Marincu ardea de ner[bdare s[ ajung[ s[ o vad[
pe maic[-sa, c[reia @i dusese dorul. St[ncun[ trecea pe la el
ori de c`te ori venea @n ora].
Sania @ndemna pe drumul c[tre Poiana. T[lpile ei
f`]`iau lunec`nd pe z[pada b[t[torit[ ]i @nghe\at[. Clinchetul
zurg[l[ilor sloi\i, s-auzea rar ]i slab. Aburul r[sufl[rii oamenilor
]i cailor ar fi putut s[-l despice cu jungherul.
#nfofolit @ntr-un cojoc mare, cu p[tura c[ptu]it[ cu
blan[ de vulpe pe genunchi ]i c[r[mizi fierbin\i sub t[lpi, Ghi\[
nu sim\ise de la @nceput mu]c[tura gerului. C`nd @i @nghe\[
nasul ]i @i arser[ obrajii, zise de c`teva ori tare:
Undrea, lun[, ra,
Ce-mpungi omu ca pe vit[...
198
trupu]oru, @]i d[ toat[ snaga, zdr[nc[nindu-l! se mili
Costanda.
St[ncun[ urm[ a-]i @n]ira pomelnicul.
-Ilie, fiul de-al doilea al lui Ioni\[, c[]unat pe @nv[\[tur[,
p[rea s[ r[m`ie burlac. }i cine ]tie dac[ se mai @ntoarce de la
Paris...La Oncic[, ce folos c[ Lisaveta e puioas[. Eraclie s-
arat[ leit tat[-s[u, parc[ ]i mai z[p[cit. Ce n[dejde s[ pui @n
el? Amaliei @i numeri zilele. Iuliu e n[pasta p[rin\ilor.
Poveste]te lumea c[ s-a dedat p[c[tosu de frate-meu
@mpreun[ cu nevast[-sa la b[utur[, de-aia ie]ir[ copiii a]a,
ba]ca [i mor\i la na]tere.
Nic[, z[p`rstea al lor, procopsise ]i el neamul cu trei
fete...
-Toate astea nu-\i dau ]i dumitale de g`ndit?
-Mie, ba! Z`c s[-i l[s[m p[catelor pe dumnealor to\i,
s[ ne @ntoarcem la [le de ne @mpung pe noi! Pentru c[
recunoscu]i c[ ]i M[rinic[ e feciorul dumitale, s-ar cuveni s[-l
aju\i @n nevoia @n care se zbate!
-}tii bine c[ nu vroi s[ am de-a face cu [la...Da, ia
stai...#mi veni un g`nd! Am s[ pui o vorb[ la frate-meu Nic[
s[-l ia vechil la mo]ia ce @]i arend[ la Mo\[\ei. De mai are al\ii
sau e f[r[ putin\a de a-l pl[ti, @i r[spunz eu simbria lui. #i cer
doar s[ r[m`ie tain[ @ntre noi!
-Bine te socoti]i!
Costanda @n\elesese c[ n-ar fi potrivit s[-i m[rturi-
seasc[ trimiterea pe furi], @n fiece S`mb[t[, a unui co]
@ndesat cu bucate la casa lui M[rinic[, sub cuv`nt c[ ar fi de
@mp[r\it pentru cei mor\i.
-Ce vin[ au cele trei copile c[ p[rin\ii lor au dat @n darul
be\iei? C`t despre urma]ii neamului Marincu, te @ndemn s[ nu
te sparii. Mul\umit[ Cerului, dumneata fus[]i bogat @n feciori.
{i dint`i, tineri @nc[, au vremea @nainte s[ te bucure cu nepo\i.
Ai no]trii, Ghi\[ ]i Mitu, s-arat[ zdraveni ]i minto]i. La vremea
lor, n[d[jduiesc s[-\i duc[ cu cinste numele @nainte. Taman
pentru asta n-ar trebui s[ m`nii Pronia Cereasc[ ]i s[ fii tat[
bun pentru to\i c`\i avuse]i!
299
 #n ziua de Pa]ti alerga s[ @ngroape @n patru col\uri ou[
ro]ii ]i azime, menite de ea. |inea Marina, cu toat[ casa, trei
zile. Aceast[ sor[ a Sf`ntului Ilie era rea de p`rjol ca ]i
Op`rlia. Posturile se p[zeau toate, cu legumele fierte @n ap[,
iar de har\ @ng[duia doar pe]tele...
-O fi cu adev[rat vr[jitoare. Da cu puteri bune, fiind
habotnic de bisericoas[. P`n[ la t[r[]enia cu nepoata Lena,
care, adormit[ de ea, deslu]i @n apa c[ld[rii cum se desf[]ur[
furtul casei de bani, m-am tot @ndoit, socotindu-le doar
baliverne muiere]ti. Acu] crez...D-aia @mi zic! Pe nenea Ni\[ l-
o fi solomonit ca s[ se lepede de mine! ...Da o b[nuial[ tot m[
@ncearc[! Dac[ are at`ta putere c[lina Mi\a, cum de nu f[cu
nimica pentru alde Steric[ ]i Mari\a?
-Ei ]i dumneata! At`ta fir de via\[ le torseser[ ]i
dep[naser[ ursitoarele la na]tere! Cic[ nici Dumnezeu nu se
amestec[ @n hot[r@rile lor...
-A]a o fi fost ]i pentru copiii no]trii...Da, alt[ naot[.
Vroiam a-\i spune, taman @nainte de a veni Pl[vi\u...
-Ei...care?
-#mi ]opti careva @n t`rg c[ am[r@tu de M[rinic[ moare
de foame @n cas[, cu ale trei feti\e de i le f[cu Mi\a F[suianca!
V[z`nd-o t[c`nd m`lc, @ncepu s[ se c[ineze.
-M[ lu[ a]a o groaz[, Costand[, fata neichii! Doar nu
ne-o pedepsi {l de Sus s[ ne piar[ neamul! Nu te ui\i? #n toate
casele alor mei, nu se n[scu niciun b[iat. Numai fete ]i iar
fete! Bune s[ ne @mpr[]tie avutul! Prin ele s[ ni se ]tearg[
numele!...
#ncepu s[ numere pe degete.
-Costache ]i Frosa nu s-au @nvrednicit p`n[ acu de
urma]i. Sima are patru fiice. Marinic[, aflai, trei. }i s-a pornit
a]a.
#]i lu[ apoi la refec fra\ii ]i nepo\ii. Ioni\[ avea trei
feciori ajun]i de v`rst[. Lui Fane @i tr[ise doar o feti\[
pl[p`nd[, str[vezie...
-Mare p[cat fac muncind-o s[ @nve\e limbi, pianu...Nu
v[zu]i, c`nd fuser[m acolo, c`t se canone]te, @]i fr`nge
298
Vorbele le @nv[\ase de la taic[-s[u. S-a]tepta s[-i
spun[ ceva sau m[car s[-i z`mbeasc[. Dar St[ncun[ se f[cu
a nu-l fi auzit. Sta posomor@t, cufundat @n g`nduri.
-Taicu macin[ niscaiva daravele!
Sim\i c[ nu e bine s[-l tulbure. Mai ales c[ lipindu-se
de el, nu-l @nconjur[ cu bra\ul, s[-l @nc[lzeasc[, dup[ obicei.
A]a c[ @]i @nfund[ c[ciula p`n[ la spr`ncene, fa\a @n gulerul
mare. #nc[lzindu-i-se nasul ]i obrajii, @i fu bine. #ncepu s[
viseze la mirosul cozonacilor aburind @nc[perile, la toate
bun[t[\ile @nd[tinate, la veselia ca de nunt[ ce domnea @n
timpul s[rb[torilor @n casa plin[ de oaspe\i ]i c`nt[ri.
Bucur`ndu-se s[ se @nt`lneasc[ cu fra\ii, se ]i v[zu @nt`mpinat
de to\i cu bra\ele deschise.
Dar, cobor@nd din sanie, taic[-s[u nu-l l[s[ s[
@nt`lneasc[ pe nimeni. #l @mpinse @ntr-o od[i\[ mai dosnic[.
#ntre patru ochi, @i trase o s[puneal[ zdrav[n[ pentru toate
n[roziile f[cute la Calafat. Se \inu tare, str`nse f[lcile,
c[znindu-se s[ nu izbucneasc[ @n pl`ns chiar atunci c`nd @]i
auzi pedeapsa. Trebuia s[ r[m`n[ singur, @nchis @n ietacul lui,
toate s[rb[torile, os`ndit s[ nu i se dea niciun dulce. I se
risipise dintr-odat[ toat[ pl[cerea @ntoarcerii acas[.
Dup[ ce @l str`nse @ndelung la piept, maic[-sa, vr`nd
parc[ s[-l m`ng`ie de papara ce @ndurase, @l mustr[ cu
bl`nde\e. Doar ea izbuti s[-l fac[ s[ se c[iasc[. Cu sufletul
ad`nc cutremurat, potopit de ru]ine, @]i recunoscu vina. Printre
lacrimi, @i f[g[dui cu t[rie, c[ se va @ndrepta.
Costanda @l crezu ]i se puse dinaintea lui boier Cun[,
cheza]e pentru el. Acesta @]i uit[ amenin\[rile, ca ]i cum nu
le-ar fi rostit niciodat[.
Zilele Cr[ciunului ]i ale celorlate s[rb[tori p`n[ la
Sf`ntu Ion, c`nd se sf`r]ea vacan\a, le petrecur[ to\i plini de
voie bun[, str`ng`nd ca de obicei, neamurile ]i finii @n jurul
mesei @ntinse ]i @ndestulate.
Lui Ghi\[ @i tihnir[ mersul cu mo] Ajunul, colindele,
vicleimul. Cu sorcova adun[ un porcoi de cr[i\ari. Se @nfrupt[
dup[ pofta inimii din sarmale, cozonaci ]i vestitele pl[cinte ale
Costandei.
199
 #ntors la Calafat, nu-]i uit[ f[g[duiala pus[ maic[-sii.
Frosa r[mase uluit[. Ghi\[ redevenise copilul bun, cuminte,
ascult[tor, pe care-l ]tiuse. Prevenitor cu dad[-sa, se ar[ta
s[ritor, gata s-o ajute la mici treburi @n gospod[rie. #i fu de
folos ]i faptul c[ n[zdr[vanul Costic[ r[m[sese acas[. P[rin\ii
lui nu mai cutezaser[ a-l aduce @nd[r[t, dup[ cele aflate.
#n c[minul Ione]tilor se a]ternuse lini]tea. Frosei
@ncepuse chiar s[-i par[ r[u c[ se @n\elesese cu St[ncun[ s[
i-l ia. Din toamna urm[toare, acesta hot[r@se s[-l duc[ ]i pe
Ghi\[ la pensionul din Craiova, unde @nv[\a Milu.
Flori\a Arssenie m`nuia igli\a f[r[ gre]. Arunca o
privire fulger[turii ei, numai c`nd trebuia s[ o @nfig[ @n
ochetele lan\ului pe care @]i @n]ira dantela. Apoi floarea
cre]tea ca de la sine, din firul sub\ire r[sucit pe ar[t[torul
st`ng. Mi]c[rile lui rotunde @nf[]urau mereu a\a tras[ din
ghemul care @i juca @n poal[.
#]i a]ezase jil\ul @n arcul ferestrei deschise. De acolo,
din turn, @]i putea alerga @n voie ochii peste @ntinsa ]i @nc[
proasp[ta sa gospod[rie.
#n ciuda anilor, a lucrului mig[lit la lumina fe]tilei sau a
l[mpii, a lacrimilor dup[ gemenii pierdu\i, ei @]i p[straser[
prospe\imea de cicoare ]i v[zul ascu\it care o ajuta s[
ispiteasc[ p`n[ departe fiece am[nunt. Nu f[r[ oarecare
m`ndrie, c[ci era o a]ezare boiereasc[, a c[rei ridicare ]i
@mpodobire \inuse mult. Se @ncheiase cu un an ]i mai bine @n
urm[, dar nu se obi]nuise @ndeajuns cu ea.
Se ceruse @nlocuirea celei vechi, ajuns[ dup[ r[zboiul
din 1877-1878 de nelocuit. O cru\aser[ bombele turce]ti. Dar
c`t st[tuser[ fugi\i, se @ncartiruiser[ acolo r`nduri, r`nduri de
solda\i. Slujise apoi ca spital pentru r[ni\i. Pe de alt[ parte,
dup[ ce o meremetisiser[ c`t s[ poat[ vie\ui, se v[dise
limpede c[ nu se mai potrivea st[rii proprietarului ei. Dumitru
Arssenie s-ajunsese arenda] bogat, om de vaz[ @n t`rg. Era
consilier pe l`ng[ primar @n consiliul or[]enesc al Calafatului.
De altfel, aceasta @i ]i fusese n[zuin\a, c`nd @]i cump[rase cel
mai mare loc din inima ora]ului. El cuprindea mai multe dintre
200
-Nu te am[r@, sufletul meu! Pierdur[m noi doi copii!
Dupe Fanache, mititel, @ngropar[m ]i pe Milu, m`ndre\e de
b[iat @n pragul d[n[ciei!
C[zni s[ se \in[ tare, dar izbucni @n hohote de pl`ns.
-Taci, fata mea!
O @mbr[\i]ase, ]terg`ndu-i lacrimile cu buzele, s[rut`n-
du-i pleoapele vine\ite ]i umede.
M`ng`ierea u]oar[, c[ldura v`rtosului trup de b[rbat
de care se lipise, o p[trunse toat[. #i alin[ durerea care @i
zdrobea pieptul.
O \inu a]a, p`n[ o sim\i lini]tit[. Atunci @]i desprinse
bra\ele dimprejurul ei. O apuc[ de m`n[ ]i o trase pe canapea
l`ng[ el.
-Haida! S[ st[m o \`r[ de tain[!...Voia {lui de Sus,
pieirea b[ie\ilor. Cat[ s[ ne supunem f[r[ c`rtire ]i pl`nsete
care s[ le tulbure odihna. S[ ne rug[m smeri\i s[ ne
tr[iasc[ []ti trei copii de ne r[maser[. De p[m`nt, vedem noi
ce @i facem! Slav[ cerului, avem ]i a]a cu ce tr[i din larg!
T[cur[ am`ndoi, m[cin`ndu-]i o vreme fiecare am[r[-
ciunea.
-Nu-mi pas[ de mo]ie, c`t de purtarea frate-meu! De
c`nd deschisei ochii asupr[-i, a]a l-am apucat. N[otit s[ fac[
avere! Parc[ @n loc de inim[ ar avea o pung[ de bani spart[ @n
fund ]i ca s[ vie\uiasc[, trebuie s[ tot toarne @n ea...#l mai
@ndeamn[ la str`nsur[ ]i procletu [la de ginere! C[ s[-l fi f[cut
nenea Ni\[ ]i n-ar fi fost Ilariu Marian pe acela]i calapod. De
Fane m[ uimesc! #mi p[ruse dintr-o bucat[. M[ @n]elai c[ \ine
cu adev[rat la mine!
-{ia to\i, de zici dumneata, \in @nainte de toate la
poz`narul lor...}i mai arz-o focul de mo]ie, dac[ o f[]ie de
p[m`nt isc[ r`c[ ]i ne@n\elegere @ntre fra\i! Da vezi c[ n-o
arde, pentru c[ e tare me]ter[ la farmece c[lina Mi\a!
#i povesti ce se zvonea @n Poiana. De c`nd luaser[ ei
arenda mo]iei, nu mai b[tuse niciodat[ piatra, nu c[zuse
fulgerul asupr[-i. #n r[stimpul acela nu s-aprinsese o claie de
f`n! Nici seceta nu o mai lovise.
Toate, zicea lumea, datorit[ Marincanei.
297
 -Ap[i la ce s[ ne mir[m c[ ne p[c[li pe noi, am[r@\ii!
Dac[ boier Ni\[ @]i trase pe sfoar[ p`n[ ]i fratele!
-B[nuim c[ numai @ncro]natu de primar ne tr[d[
dumnealui. N-avem cum s-o dovedim. Da i-o coacem ]i [luia,
de s-ajuns[ coad[ de topor!...
Poienarii se @nvolburau din ce @n ce.
-C`t despre boier Ni\[...
-M[i oameni buni! @ncerc[ St[ncun[ s[-i domoleasc[.
}ti\i c`te amaruri m[ izbir[. #mi ]i uitasem de cump[rarea
mo]iei. Pe frate-meu Ni\[, pe semne numai spaima c[ vre\i s[
lua\i voi p[m`ntul pentru ob]tea satului, @l f[cu s[ se
pr[p[stuiasc[ a]a! La ce m-ar fi st`rnit degeaba pe mine,
]tiind c[ nu mai am nicio putere! Era dreptul s[u, ca arenda],
s[ aib[ @nt`ietate la cump[rare. C`t despre primar, nu v[
pute\i bizui doar pe niscaiva b[nuieli!
-Nu mai @ncerca dumneata s[-l coperi! @l @nfrunt[
Pl[vi\u. #\i spunem ca s[ ]tii! Proprietarul de azi, cum ne-a
m[surat, a]a @l vom pl[ti! Nu-i primim @nvoielile anul [sta, nici
pe [l[lalt. Hot[r@r[m s[ ne @ntindem cu munca pe alte mo]ii.
Nu ne va fi lesne nou[, fiind mai dep[rtate! Dar[ nici
dumnealui! N-are dec`t s[-]i aduc[ bra\e n[imite, cum ne-a
tot amenin\at. La urm[, mai vedem ce @i mai facem! C[ pacea
@ntre noi nu mai poate s[l[]lui!
Dup[ plecarea poienarilor r[mase pe g`nduri. I se
p[ruse c[ @n vremea din urm[ frate-s[u Ni\[ @l cam ocolea.
Crezuse c[ se sfie]te s[-l tulbure, @mp[rt[]indu-i durerea.
-C`nd colo, dumnealui nu i se @ndem`na s[-]i
recunoasc[ vina de a nu-mi fi spus deschis, b[rb[te]te, ce
vrea s[ @ntreprind[!
}tia c[ nu i s-ar fi putut @mpotrivi. Ar fi fost chiar silit s[-i
dea dreptate, f[r[ bani cum se afla. Dar leg[tura lor ar fi
r[mas nep[tat[ de ]iretlicuri ]i f[\[rnicie.
Plin de n[duf, alerg[ @n cas[ s[ ]i-l r[sufle. Costanda,
pl`ns[, obidit[, @]i ]terse pe furi] ochii, v[z`ndu-l intr`nd. #l
ascult[ f[r[ urm[ de uimire.
296
platz-urile v`ndute de prim[rie obi]nuit unui singur gospodar.
Fa\a i se @ntindea de-alungul uli\ei mari, fost[ Calea Craiovei,
acum I.C.Br[tianu. #ncepea din capul bulevardului cu aleea
tivit[ de castani, @ntinz`nd-se p`n[ @n strada urm[toare.
Laturile ]i le r[sfr`ngea ad`nc pe fiecare dintre ele.
Bulevardul }tirbei Vod[, ca ]i strada Carol I c[deau
perpendicular pe acest drum vechi ce str[b[tea inima t`rgului.
El pornea de sus, de la bariera Craiovei ]i scobora lin p`n[ la
malul Dun[rii. De altfel era ]i cel din urm[ pe muchia ora]ului
dinspre fluviu, din re\eaua de uli\e cuprinse @n dreptunghiul
localit[\ii, toate paralele @ntre ele. #nso\ea culmea dealului
Calafatului, care se @n[l\a dincolo de el, descresc`nd la vale
@mpreun[.
Acolo, vroise Arssenie s[-]i ridice cea mai ar[toas[ ]i
mare cas[ la acea vreme. S[ arate tuturor de ce era @n stare
el, "grecul", "]ontorogul". Cu toate c[ nimeni nu @ndr[znea s[
]opteasc[ @n urma-i a]a ceva, i se n[z[rise c[ deosebe]te
cuvintele jignitoare @n to\i ochii care @l priveau.
Chemase un arhitect sas, de ba]tin[ din Sibiu. #i
l[murise cu deam[nuntul ce dorea. O construc\ie trainic[, ca
pe la ei, dar nu chiar at`t de @ncopciat[ @ntre ziduri. #i ar[tase
]i ei planurile. I se p[ruse acea huidum[, cu salon uria], 14
camere de locuit, acareturi fel ]i chip, nes[buit de mare doar
pentru trei suflete. Nu @ndr[znise a zice nimic, de team[ de a
nu fi ]ficuit[ c[ nu se simte harnic[ s[ o gospod[reasc[.
Citindu-i parc[ g`ndul, Arssenie se rostise c[tre str[in,
@mpung`nd-o @ns[ pe ea:
-Ridic casa pentru urma]i. Am trebuin\[ de fii, s[-mi
poarte numele, s[-mi mo]teneasc[ averea. La noi, grecii,
neamul trebuie s[ fie r[muros!
Se @nfiorase toat[. #nchin`ndu-se cu limba @n cerul
gurii, se @ncredin\ase @ndur[rii Sfintei Fecioare.
Privind desenul, v[zuse c[ de]ira construc\ia cu
spatele c[tre strada mare ]i deschiderea ad[postit[ @n curte.
Ar fi vrut s[-i atraga luarea aminte. Pe acele locuri, oamenii
erau prieteno]i, primitori. P`n[ ]i bordeiele aveau intrarea
201
c[tre drum, ar[t`nd pe oltenii dun[reni totdeauna bucuro]i de
oaspe\i.
Nu cutezase. #l ]tia z[vor@t @n sine. Stingher, f[r[
r[d[cini @nc[, leg[turile lui cu semenii izvorau dintr-o socoteal[
a min\ii, nu dintr-o nevoie a sufletului. N-avea @ncredere @n
nimeni. Aspru din n[scare, h`r]it de via\[, bete]ugul @l @nr[ise.
|inea vinovat[ lumea @ntreag[ de nenorocul de a fi r[mas f[r[
un picior.
-#i lipse]te cinstea ]i curajul de a recunoa]te c[ ]i-l
datora sie-]i! L[comiei ne@nfr`nat[ de b[rbat ve]nic neostoit
de muieri! Diavolul, se vede, @l @mpinsese s[ se urce pe
batoz[, s[ @nfig[ m`inile @n \`\ele fetei care, ap[r`ndu-se, @l
@mpinsese c[tre lama de o\el!
A]a @l os`ndea necurmat @n g`ndurile ei, Flori\a.
}tia c[ dintr-o sfidare a tuturor se ivise zidina aceia, cu
pere\i v`rto]i ca de cetate. Un parter @nalt, a]ezat la doi metri
]i mai bine peste @nc[perile subsolului. Desf[]urat pe trei
sferturi din fa\a locului dinspre uli\a mare a ora]ului, se
r[sucea cu laturea st`ng[ ]i pe strada Carol.
De afar[ l-ai fi putut lua drept o cazarm[, av`nd ]i
zugr[veala g[lbejit[ a celor din vremea Mariei Tereza. C`teva
podoabe simple, dar cu gust, l-ar[tau casa de locuit a unor
@nst[ri\i.
Ferestrele luminoase dinspre uli\[ sau curte se
sprijineau fiecare pe c`te un ]irag de st`lpi]ori ciopli\i @n piatr[
l[ptoas[. Le @ncununau arcade albe, umplute cu stucaturi.
Deasupra celor mari ale salonului le @nlocuia frontonul
triunghiular al oric[rui templu grec.
Un br`u cenu]iu de piatr[ cioc[nit[ @nconjura deasupra
temeliei @ntreaga cl[dire. Solzii de ardezie ai acoperi]ului @n
patru ape, cu linia fr`nt[ pe mai multe nivele, luceau argintii.
Pe ei se deschideau ochii lucii ai lucarnelor, se @n[l\au co]uri
\apene din c[r[mid[ ro]iatec[. Stra]ina lat[ se sprijinea pe
capetele frumos strunjite ale c[priorilor. #n fiecare gol dintre ei
se afla o caset[ cu o floare alb[ de stuc brobonat[ @n mijloc. #i
dep[]ea coama v`rful \uguiat al turnului din curte. Lancea lui
de metal, cu stegule\ @n cap, se @ngem[na cu cea @nfipt[
202
Directorul Costic[ Stravolca @l chem[ pe St[ncun[
Marincu la Craiova.
Dup[ ce acesta @]i duse b[iatul la mai mul\i doctori, la
sfatul lor, @l lu[ acas[.
Aflase c[ are tuberculoz[. #i trebuia odihn[, hran[
mult[ ]i bun[, o strelice de noroc ca s[ vie\uiasc[.
Ghi\[ r[mase singur la pension. Pl`ngea cu p[tura @n
cap @n fiece sear[ de dorul fratelui s[u. Ziua se am[gea, dup[
spusele celor din jur, c[ se va face bine ]i se va @ntoarce
cur`nd l`ng[ el.
Peste dou[ luni @l @ngropar[ la Poiana f[r[ s[-l
vesteasc[.
La @nmorm`ntarea feciorului s[u Milu, St[ncun[
Marincu, scufundat @n durerea sa, nu fu @n stare s[
deslu]easc[ @n mul\ime, c`\i din neam sau prieteni @i st[tuser[
aproape.
Abia la poman[ v[zu c[ dintre rudele apropiate lipseau
Fane Marincu ]i Ilarie Marian. Dup[ ce nevestele lor @i spuser[
c[ erau pleca\i cu treburi dinainte de nenorocire, nu se mai
g`ndi la ei.
Auzise c[ b[tuse toba @n sat ]i c[ nu se putuse alc[tui
ob]tea. Crezuse primejdia despre poienari dep[rtat[. Avusese
de g`nd, c`nd se va mai @nlesni, s[ roage pe frate-s[u Ni\[ s[
am`ie cump[rarea mo]iei p`n[ va face ]i el rost de bani.
Trecu vreme. Nu se dezmeticise din necazuri, c`nd
d[du buzna @n curtea lui un c`rd de poienari, @n frunte cu Ion
Pl[vi\u. Erau ca turba\i. Primiser[ r[spunsul de la Viena.
Baronul @i vestea, cu toat[ p[rerea de r[u, c[ v`nduse
arenda]ului s[u, Ioni\[ Marincu, mai @nainte de a primi
scrisoarea ob]tei satului.
Sili s[-]i st[p`neasc[ uluiala. Se vede c[ nu izbuti pe
deplin. #l tr[d[ fie chipul, fie privirea-i n[ucit[, c[ci, lu`ndu-i
seama, c`\iva s[teni izbucnir[ @n r`s.
-N-aveai ]tiin\[, boier Cun[, de lucr[tura asta, hai?
-Ba!
295
oamenii t[i de credin\[ s[-l lase dracului pe n[rodoiu de
Pl[vi\u! Se pune [la cu noi, Marincii? Vezi cu ce le m`nje]ti
ochii ca s[ \i-i r[spunzi! C[ voi, m[, acia, cu mine tr[i\i! Nu cu
alde Baici! }i p`inea voastr[ st[ @n m`na mea! Dac[ v[ dau
afar[ din mo]ie ]i aduc bra\e de munc[ strine, muri\i de
foame, m[!
-Boier Ni\[! Tomite a]a m[ socotii ]i io!
-Cuminte f[cu]i! }i am s[ te procopsesc pentru asta cu
niscaiva pogoane. S[ ajungi tu @nt`iul proprietar @n Poiana! S[
le faci @n ciud[ nemernicilor!
Chibzuii c`tva. Se hot[r@ repede.
-Ia ascult[ @ncoa! R[spoim`ine sar[ pune s[ bat[ toba
prim[riei, cu strigare s[ se adune oamenii, s[ se alc[tuiasc[
@n ob]te! Ai de grije s[ vie c`t mai pu\ini! C[ io ]tiu ce am de
f[cut!
-S[rut m`na, boierule! Dumnezeu s[ te tr[iasc[
s[n[tos! N-ai grije! Las pe mine!
R[suci c`tva c[ciula @ntre degete, p`n[ a @ndr[zni:
-Da [le pogoane de zis[]i?
-Ei! Ce-i cu ele?
-M[ rog dumitale, s[ nu fie pe n[sipuri!
-M[ Nu\[! #\i lua]i ]i tu nasul la purtare? Vorba mea e
vorb[, m[! Te mul\umesc cum m[ mul\ume]ti! Haida! Du-te cu
dracu ]i las[-m[ cu Dumnezeu!...
#ntr-aceia]i sear[, Fane Marincu ]i Ilarie Marian
plecar[ la Viena.
#n urma lor, Ioni\[ Marincu se sim\i dintr-odat[ u]urat
de @ndoieli.
-N-am nicio vin[ c[ frate-meu Cun[ pierdu banii! Cum
s[ las mo]ia s[ mi-o sufle de sub nas mojicii de @nvoitori? Silit
fus[i s[ o cump[r singur! A]a vru Dumnezeu!
#n prim[vara anului 1893, chiar din mijlocul @nt`iului
trimestru, Milu Marincu @]i pierdu pofta de m`ncare. Sl[bi,
@ncepu s[ tu]easc[. Nu se mai putea odihni culcat, pentru c[
se @neca.
294
deasupra intr[rii mari din fa\[. Am`ndou[ se @n[l\au trufa]e,
str[pung`nd v[zduhul limpede al Calafatului.
Partea de loc r[mas[ slobod[ de cl[diri dinspre
bulevard nu ]i-o @nchisese tot cu zid. #]i poruncise din c`teva
tone de fier, un gard @nalt, cu suli\e ascu\ite @n v`rf, bine @nfipt
@n soclul de piatr[.
Flori\a @]i l[sase lucrul s[-i cad[ @n poal[.
-#mi b[nui c[ grecul a f[cut-o dinadins!
Sur`se u]or, lunec`ndu-]i ochii peste dantel[ria lui.
-Printre dreve ]i rotocoale, trec[torii se pot minuna de
frumuse\ile cur\ii ]i gr[dinii!
#nt`ia, mare, se r[sfira pe latura st`ng[ @ntre bra\ele @n
E ale cl[dirilor. Pentru c[ ]i @n fundul ei se ridicase o c[soaie
cu un cat. Jos, grajduri pentru cai, remize pentru tr[suri, od[i
pentru vizitii ]i r`nda]i. Deasupra, podul pentru f`n ]i p[tulul
de cereale. Pe latura dreapt[ se m[rginea tot printr-un grilaj cu
gr[dina. Toat[ @ntinderea cur\ii era pavat[ cu dale de bazalt
negru. R[m[seser[ neacoperite @n mijloc dou[ patrate mari,
@nvecinate, acoperite cu iarb[ deas[.
Din ele @]i @n[l\au trunchiurile doi nuci b[tr`ni,
cump[ra\i odat[ cu locul. Coroanele lor, adev[rate cupole de
verdea\[, @]i @ngem[nau umbra deasupra bazinului dintre ei.
Rotund, mare, parapetul lui @nchipuit din fr`nturi de
st`nci, se rotea @n jurul unui mald[r de pietre aidoma. #ntre
v`rfurile lor col\uroase era @nfipt un piedestal. Pe el se ridica
statuia turnat[ @n bronz a unui copil dr[g[la]. #n picioare,
sus\inea, pe cre]tetul inelat al capului ]i cu bra\ele ridicate,
cupa mare cu \`]nitoarea unei arteziene, uscat[ deocamdat[,
ca ]i bazinul. Erau me]terite @mpreun[ cu camera de baie, s[
se umple cu ap[ curg[toare la n[d[jduita re\ea de ap[ a
Calafatului.
#n gr[dina, toat[ cu fa\a c[tre bulevard, se scobora pe
c`teva trepte. Printre straturile b[tute de flori m[runte ]i felurit
colorate, se @n[l\au din h`rdaie p`ntecoase pomii ]i arborii
exotici adu]i din Grecia. Erau de tot felul: chitrii stufo]i cu
frunze cerate de un verde @nchis ]i fructe galbene, mai mari
dec`t gutuile, portocali ]i l[m`i @nc[rca\i de poame rotunde,
203
lucii ca ]i globurile pomului de Cr[ciun, m[slini care
frem[t`ndu-]i s[biu\ele argintii dezveleau nodurile negre ale
roadelor, smochini cu fructe ca banii de aur, mul\i leandrii, ale
c[ror flori rozalii sau albe sp`nzurau @n ciorchini catifela\i,
palmieri cu frunze evantai uria]e, al\ii cu ele zdren\uite ca de
foarfece. }i printre toate, sl[biciunea cea mare a cocoanei
Flori\a, "Constantinopolis", un arbust care @nflorea @n volburi de
petale, de la un roz stins la ro]u s`ngeriu, @nm[nunchiate @n
cupe mari, des[v`r]it de frumoase. At`t de frumoase, @nc`t
Dumnezeu, @n marea-I @n\elepciune, socotea c[ nu mai era
nevoie s[ le d[ruiasc[ ]i parfum! #nc`ntau ochii, dar ca orice
minune, fiecare dintre ele dura numai c`t lumina unei zile.
To\i arbu]tii, fie c[ d[deau fructe sau erau numai de
podoab[, @]i petreceau timpul rece @ntr-o pivni\[, cu gropi
ad`nci, anume s[pate. Erau sco]i afar[ prim[vara, atunci
c`nd soarele @nc[lzea de ajuns ca pomilor s[ le plezneasc[
mugurii ]i s[ se acopere de flori @nmiresmate.
Cocoanei Flori\a @i erau dragi. #n vreme ce Arssenie @]i
c[rase marmora pentru sc[ri ]i coloane, ea socotea plantele
odoarele cele mai de pre\ ce @]i adusese din @nsorita ]i
luminoasa Grecie. Le cerceta ]i @ngrijea pe fiecare @n parte. De
aceea poate o ]i r[spl[teau, d[ruind sufletului ei r[nit pu\in[
m`ng`iere. Degetele i se dovedeau dibace nu numai la lucru
ci ]i la s[direa buta]ilor, a altoaielor. Se prindeau to\i.
Cre]teau repede, alintate nu numai de privirile ei albastre, ci ]i
de c`te o ]oapt[ tainic[.
#ntre minun[\iile acelei gr[dini, cea mai mare uimire o
st`rnea @ns[ chio]cul din mijloc.
Avu\ii locului ]i-l f[ceau c`t mai deschis. Acoperi]ul i-l
sprijineau pe arcuri traforate @n lemn, rareori unite prin gr[tare.
}i acelea c`t mai g[urite, ca aerul ]i r[coarea s[ p[trund[ @n
voie.
Arssenie @]i a]ezase pe soclul de zid un schelet de
metal. }i-l @nchisese jur @mprejur cu vitralii colorate. #n rarele
sale amurguri de tihn[, @]i putea sorbi acolo felegeaua, singur,
ferit de priviri iscoditoare. Apusurile @mp[r[te]ti ale Calafatului
204
-Deh! }tiu ]i io? L[sa\i-m[ cu Dumnezeu s[ m[ mai
g`ndesc! Vede\i-v[ de ale voastre! V[ spui mai am`nat ce m-
am socotit.
Procuratorul baronului ]i Gyula Potianski, gospodarul
mo]iei, f[cuser[ cunoscut[ pretutindeni, cu c`teva luni @n
urm[, hot[r@rea lui Baici de a vinde Poiana la @nceputul anului
1893.
Marincii nu se tulburaser[. Ca arenda]i, aveau
@nt`ietate. Apoi se bizuiau pe b[netul str`ns. Cunosc`nd
starea celor din jur, nici nu credeau c[ se vor ivi ]i al\i
cump[r[tori. Pre\ul cerut era mare ]i erau @ncredin\a\i c[
numai ei aveau puterea s[-l acopere..
Nici nu le trecuse prin g`nd c[ tocmai s[tenii poienari,
@nvoitorii lor, vroiau s[ le-o ia @nainte. Se adunau sear[ de
sear[ @n casa lui Ion Pl[vi\u. Hot[r@ser[ s[ se str`ng[ c`t mai
mul\i, din cei cu ceva snag[. S[ puie to\i, ca s[ cumpere pe
seama ob]tei satului mo]ia Poienii.
C`nd se f[cur[ c`teva sute, chemar[ @ntre ei pe Nu\[
Dug[ie]escu, primarele.
#l puser[ s[ le @ncondeieze o scrisoare c[tre can\ilaria
de la Viena a baronului Athanasie Baici de Varadia. O
semnar[ to\i care ]tiau carte, ceilal\i traser[ cu degetul, s[
cumpere ei, ob]tea satului, mo]ia. Jum[tate din pre\ @l vor da
la semnarea actului de proprietate. Restul, @n r[stimp de ]ase
ani, @n p[r\i egale.
Dug[ie]escu v`r@ scrisoarea @n buzunar, f[g[duind s[
o trimeat[ numaidec`t.
#n vreme ce cons[tenii lui se @ndreptau lini]ti\i spre
case, el alerg[ la Ioni\[ Marincu. #i era @ndatorat. St[tuse tare
ca el s[ ia prim[ria. Nu fusese niciodat[ prea zg`rcit, cum @l
vorbeau unii, @ntr-a-i r[spl[ti slujbele.
-Iote potc[! Peste fire se sume\i opinca!
De furie, arenda]ului @ncepu s[-i tremure b[rbia,
strivind vorbele mai r[u ca oric`nd.
-M[ Nu\[, m[! Scrisoarea poienarilor \ine-o la tine
p`n[ @\i spui io s[-i dai drumul! D[sc[le]te c`\i mai mul\i din
293
drum... gr[besc spre p[durea din dealul mare. Acia o sparg
anevoie cu topoarele. Se ciond[nesc o vreme p`n[ s[-]i
@mpart[ banii. Apoi se r[znesc. Unul, grasul, se @ntoarce c[tre
sat, @n margine, intr`nd @n moara Alexandre]tilor. Doi o iau
spre Nebuna, [ilal\i pe drumul Desei...Nu mai v[z!...
-Treze]te-te! @i porunci Marincana, flutur`ndu-i m`na
pe dinaintea ochilor...
Lena tres[ri. R[sufl[ ad`nc, des, ca ]i cum @n somn nu
ar mai fi f[cut-o. Sc`nci u]or. C[ut[ nedumerit[ @n jur...
V[z`nd-o cum se m[t[c[ne, tremur`nd toat[, alb[ ca
varul la fa\[, Marincana o apuc[ de bra\. O zgudui u]or,
zic`ndu-i:
-Vino-\i @n fire, Leno! Haida, te duc acas[ la mum[-ta!
#nainte de plecare, se r[suci c[tre St[ncun[, uluit.
-#n\elese]i cumnate? E f[c[tura Alexandre]tilor! Ei
@i n[imir[...Da nu o vor recunoa]te @n vac! Alearg[ ]i pune
jandarii pe urmele furilor de @i zugr[vi Lena! Zor, s[-i prinz[ cu
banii dumitale nedevesi\i!...
-...Iote cum r[mase cumnatu-meu calic! A]a c[, Ioni\[,
cat[-\i de treaba dumitale! @]i @ncheie Marincana povestirea...
-Of, Doamne! @ncepu a se c[ina b[rbatu-s[u. De atunci
c[zu asupr[-i ]i n[pasta boalei fulger[toare a lui Milu! Auzii c[
aduse de la Craiova pe doctorul Dr[gescu...#n van! B[iatu se
pierde! Cic[ ar avea o aprindere a creierului, tot din oftic[!
S[rmanu copil! Am[r@\ii p[rin\i! Biede frate-meu! Cum s[ nu-i
crez? Io ]tiu mu]c[tura [stei dureri de te face neom!
-Chiar a]a! Cum s[-i arz[ taman acu, lui taicu Cun[,
de mo]ie? Cu ce s-o ia? Nici nu-l mai tulbur[m cu f-o @ntrebare
de prisos!
-Plec cu Ilarie la Viena! Tocmim cu alde Baici! Lu[m
Poiana toat[ pe sama dumitale! Hai, ce zici taicule?
Fane Marincu se nelini]ti, v[z`ndu-]i p[rintele tot
nehot[r@t.
Ioni\[ @]i leg[n[ o vreme t[rt[cu\a capului. #]i trecu
m`na prin barba sp`natec[ ]i albit[, p`n[ a le zice poticnit:
292
se r[sfr`ngeau @n cioburile de cristal, @nv[luindu-l @n f[]ii de
curcubee.
#i pl[cea mai mult s[ le b[nuie frumuse\ea dec`t s[
deschid[ u]a ]i s[ um[reasc[ globul de foc al soarelui
aprinz`nd cerul, cobor@nd undeva abia ghicit dincolo de
culmile Balcanilor. Oricum, boarea reav[n[ ce urca dinspre
Dun[re se strecura printre deschiderile @nguste, l[sate voit
@ntre ramele geamurilor, r[corindu-l.
De pomin[ ]i lucru nemaiauzit p`n[ atuncea @n ora],
@]i pavase cu un soi de c[r[mid[ sm[l\uit[ toat[ lungimea
trotoarelor care @i @nconjurau locul pe trei str[zi.
-Doamne! se @nchinau trec[torii. Pe grec @l dau afar[
galbenii din pung[, de @i calc[ a]a @n picioare!
Unii mai ad[ugau ]i c`te o @njur[tur[ neao]e
"ca\aonului", ca s[-]i mai s[reze inima.
Flori\a se dezmetici din g`ndurile risipite. M`inile @i
@ncremeniser[ peste dantela din poal[. Se minuna de sine.
Dar nu se mustr[ cu asprimea-i obi]nuit[. Zilele @i erau
nemilos @mp[r\ite @ntre rug[ciune, treburile unei gospod[rii
grele, lucrul de m`n[ pentru cas[, conacelor mo]iilor, zestrea
Athenei.
Se nimerise acum s[ fie mai @nlesnit[. R[m[sese
singur[. Arssenie plecase la nenum[ratele lui treburi. Alerga
neostenit @ntre trupurile de mo]ii arendate @n Oltenia: B`rca,
Risipi\ii, Livezi. Trecuse, datorit[ str[]niciei, peste unele
@ncerc[ri de tulburare @n anul 1888, iscate nu at`t pentru c[
nedrept[\ea \[ranii la @nvoieli, c`t pentru c[ d[dea iama printre
femeile ]i fetele lor. Le @nchidea gura cu c`te o tocmeal[ mai
lesnicioas[. Iar c`nd era vorba de cinstea unei fecioare, cu
c`te un ban de aur pentru zestre. #i ajunsese la ureche c[ @]i
silea vechilii s[-i aduc[ la pat numai prosp[tur[. I-o ]optise
sub jur[m`nt o rubedenie a ei, v[ru-s[u Ion Gun[.
Pusese vorba pe l`ng[ Arssenie pentru el. Dar tiranu
n-ar fi ascultat-o dac[ nu s-ar fi @ncredin\at de meritele lui.
B[rbat harnic, cinstit, destoinic, fost caporal, veteran @n
r[zboiul din 1877-1878, decorat, Ion Gun[ fusese ales primar
205
al satului Goicea. Era un foarte bun gospodar. A]a c[
devenise de cur`nd omul de @ncredere al grecului la B`rca.
-Stric[ciunea! Dintr-asta va s[ i se trag[! Va s[-i fac[
careva seama dintre [i care-l alergar[ cu furcile peste c`mp!
Sc[p[ cu fuga numai datorit[ vredniciei calului! Chiar ar
merita-o, p[c[tosul!
R[mase @ngrozit[.
-Pu]che-\i pe limb[, Flori\o! Ajuns[]i s[ cobe]ti ]i
moartea b[rbatului. Nu-i de ajuns c[ @i ai pe suflet pe am[r@\ii
t[i b[ie\a]i! Nu te ruga]i tu Sfintei Fecioare mai bine s[-i ]tii
@ngeri @n cer dec`t fiare pe p[m`nt?
Izbucni @n pl`ns. Se socotea vinovat[ de n[praznica lor
pieire. Ca s[ se u]ureze de chinul care o @nebunea, se
m[rturisise b[tr`nului preot din Rast, urma]ul p[rintelui s[u,
Dumitru P[s[ric[, la biserica Sf`ntu Nicolaie ]i Sf`nta
Parascheva. Acesta @i d[duse canon aspru de post ]i m[t[nii
pe toat[ via\a. Numai pentru p[catul de a fi @ndr[znit s[ se
roage pentru moartea lui Alexandru ]i Scarlat, ca r[zbunare
@mpotriva tat[lui lor.
St[ruise bl`nd s[ o fac[ a @n\elege c[ Sf`nta Fecioar[
nu putuse primi o astfel de cerere nelegiuit[ din partea unei
mume. At`ta via\[ le fusese h[r[zit[ gemenilor. Bubatul negru
le @mplinise soarta. Era o potrivire nenorocit[ dar cu totul
@nt`mpl[toare @ntre ceasul lor din urm[ ]i cumplita ei gre]eal[.
Degeaba @ncercase s[ o lini]teasc[ cu vorbe bune, rug[ciuni,
dezleg[ri de p[cat. #n van @]i @mplinea cu sfin\enie canonul.
Zdrobitoarea vinov[\ie o ap[sa!
De atunci, c`nd se afla dinaintea lui Arssenie, @l privea
cu mai pu\in[ seme\ie.
-Dac[ ar ]ti, m-ar @mpu]ca ca pe Ursu! Ce bine ar face!
M-ar sc[pa de un chin nesf`r]it!
Deodat[ se r[sucea ]i @mpotriva lui.
-Oare nu se trag toate din smintita-i cruzime? Dac[
gemenii n-ar fi fost sl[bi\i de convulsiile pricinuite de groaza de
a m[ vedea sugrumat[ ]i de omor@rea c`inelui, tovar[]ul lor
iubit de joac[, poate ar fi avut puterea a supravie\ui bubatului!
Suntem deopotriv[ de vinova\i!
206
Diminea\[ porni glon\ s[ caute jandarmii. Costanda,
dup[ ce @]i potoli treburile ]i copiii, lini]tit[ c[ Milu se @nviorase
]i nu-l mai durea nimic, alerg[ la cumnat[-sa.
#i povesti pe ner[suflate t[r[]enia.
-S[i de ne ajut[, c[lin[ Mi\o!
-Fii pe pace! #i dib[cim noi pe to\i! Fir-ar ei alim[ni\i s[
fie! Iote cum facem, c[tin[ Costand[...
Peste c`teva ceasuri se adunar[ @n odaia din fundul
casei lui St[ncun[.
Lipit[ de zidul pe care st[tuse casa de bani, era acum
Lena, feti\a cea mare a lui Sima Marincu.
De]i abia trecut[ de 12 ani, @n[ltu\[ ]i legat[, se
aruncase cu totul @n neamul tat[lui s[u. Ovalul fe\ei prelung,
cu tr[s[turi puternice, ochii sc[p[r[tori, @ndr[zne\i, prevesteau
c[ va deveni o fiin\[ greu de @ncovoiat. O @mbr[caser[ @n straie
albe de mireas[, cu voal ]i l[m`i\[ pe cap. Dinainte, pe un
sc[uneci cu trei picioare, @i puseser[ o c[ldare nefolosit[ de
aram[. Era plin[ cu ap[ ne@nceput[.
#n fa\a ei, Marincana, dup[ ce desc`ntase c`ntat apa,
@ncepuse s[ o priveasc[ neclintit @n crucea ochilor.
#n fundul od[ii, \in`ndu-]i r[suflarea, erau Costanda,
tulburat[, nelini]tit[, St[ncun[, mai mult ne@ncrez[tor.
-Dormi! Dormi Leno, nu te mai @mpotrivi...una, dou[,
trei! Adormi! @]i auzir[ cumnata rostindu-se poruncitor, @n mai
multe r`nduri.
Cur`nd nepoata @ncepu a se cl[tina, cuc[ind u]or.
-Uit[-te Leno, fata mea, @n oglinda apei! Spune ce vezi!
-Iote! Cinci b[rba\i voinici, @n putere...doi @nal\i,
ro]covani, cu barb[...unul are o crest[tur[ pe frunte, altu un
deget la m`na st`ng[ lips[...
Lena privea @n c[ldare, pierit[ ]i urma a zugr[vi
@nf[\i]area fiec[rui ho\.
-...Unul sare gardul @n curte...trage z[voru, deschide
poarta...intr[ ]i [ilal\i...me]teresc la o u]e...o deschid...
p[trund @n odaie...se uzmesc s[ scoat[ huiduma dulapului de
fier...e grea, icnesc. Afar[ @l proptesc pe [i doi pari lungi adu]i
cu ei...o ridic[ anevoie...o suie @n car...Pornesc...apuc[ pe
291
senin c[ @l iau dureri de cap. #ntr-acea noapte, o trezise
pl`ng`nd, chinuind ca niciodat[. #i schimbase mereu leg[tura
cu felii proaspete de cartofi din frunte. #i d[duse s[ bea dou[
linguri dintr-o fiertur[ din semin\e de mac. #ntr-un t`rziu se
lini]tise, a\ipind. Se ghemuise ]i ea la picioarele patului.
Ceilal\i copii, Mi\a, Ghi\[ ]i Mitu, [l mai mic, odihneau
netulbura\i @n odaia al[turat[.
Nu mult dup[ miezul nop\ii, c`nd pornise treaba, c`inii
@ncepuser[ s[ latre, s[ se zbat[ @n lan\uri. St[ncun[ @i
potolise, crez`nd c[ @i st`rnise tevatura ]i larma din curte.
C`nd se ispr[vi de @nc[rcat, finul Ciol[ @i ceru c`\iva cr[i\ari,
s[ aib[ la vreo nevoie pe drum. Cum de cu sear[, ca de
obicei, @]i golise punga ]i @nchisese c`]tigul zilei @n casa de
bani, pornise s[ scoat[ din ea. Str[b[tu sala lung[ cu felinarul
@n m`n[, p`n[ la c[mara din fund. Intr[, c[ut`ndu-]i cheile @n
buzunar. Lumin[ zidul pe care se rezema uria]a cas[ de bani,
preg[tindu-se s[ deschid[...R[mase n[uc...Peretele era gol! #l
pip[i cu degetele, neput`nd a-]i crede ochilor.
-Nimic!
Sim\i o durere cumplit[ @n moalele capului. I se g`tuii
r[suflarea. C[zni un timp s[ se lini]teasc[. Alerg[ la u]a od[ii
care d[dea @n curtea din spatele casei, niciodat[ descuiat[. O
g[si la perete. Ca ]i poarta dinspre chiu]tereu - uli\a din spate
- care avea de obicei z[vorul tras pe din[untru. Lumin[ pe jos.
#n \[r`n[ r[m[seser[ d`re ap[sate ]i multe de pa]i. Afar[,
urmele l[sate de ro\ile unui car greu @nc[rcat. C[zni zadarnic
s[ @n\eleag[ cum putuse fi ridicat[ ]i dus[ acea n[metenie
c`nt[rind o sut[ de ocale. #]i aminti c[ oamenii @l a]teapt[
gata de plecare. Gr[bi mai @nt`i spre cuhnie. }tia c[ pe o
poli\[, sus, Costanda \inea @ntr-o trochi\[ un pumn de cr[i\ari,
pentru a-i avea la @ndem`n[. #i lu[, @i d[du finului Ciol[, f[r[ a
sufla o vorb[ despre n[pasta ce-l lovise. A]tept[ s[ ias[ cel
din urm[ car. Z[vor@ dup[ el por\ile din fa\[. Se trase apoi @n
odaie. Se @ntinse peste macatul patului cu m`inile sub cap. N-
avea rost s[ @i trezeasc[ pe ai lui, speriindu-i. Trebuia s[
a]tepte s[ se lumineze deplin.
290
#l vedea @ns[ slobod de orice fr[m`ntare. De bun[
seam[, suferise @n felul lui de pierderea b[ie\ilor @n care @]i
pusese n[dejdea. O suduia mereu s[-i fac[ al\ii! }i o canonea
din c`nd @n c`nd @n van. Nu va mai r[m`ne grea. Pe deoparte
@]i agonisise o fiertur[ de ierburi desc`ntat[ chiar de b[tr`na
\iganc[ de la Rast, care @i citise @n palm[ viitorul, ursitul beteag
]i str[in.
-N-ar mai fi fost s[ i se @mplineasc[ prevestirea! Mai
bine r[m`neam d[sc[li\[ @n sat, nem[ritat[!
Pe de alt[ parte, rug[ciunile ei fierbin\i nu puteau
r[m`ne f[r[ r[spuns. Degeaba pilduia preotul. Sf`nta
Fecioar[ c`nt[rise @ntre cererea ei ]i nemernicia grecului. O
ascultase atunci. Nu o va p[r[si nici de acum @nainte. Cum s[-
i mai nasc[ urma]i care s[-i semene @n s[lb[ticie ]i p[cat?
-Asta @mi e singura ]i marea r[zbunare @mpotriva
tiranului!...
#]i retr[i toat[ p[timirea vie\ii ei...
Prohodirea gemenilor Scarlat ]i Alexandru se sf`r]ise.
Cele dou[ tronuri mici scobor@r[ @ntr-aceia]i groap[. Bulg[rii
de p[m`nt @ncepur[ a bubui peste capacele lor.
Flori\a se \inea dreapt[, @ncremenit[. Dumitru Arssenie
se r[suci de l`ng[ ea ]i d[du s[ plece.
-Patera! Patera! strig[ Athena printre hohotele de
pl`ns, ag[\`nd-se de m`na lui.
#l @nso\i c`tva.
-#ntoarce-te! @i porunci aspru. Locul t[u e l`ng[ maic[-
ta!
Se smulse de l`ng[ feti\[ care tot timpul slujbei
@ncercase s[ se lipeasc[ de el, f[r[ s-o ia @n seam[.
F[cu c`\iva pa]i, ie]ind din cimitir. Nu se sim\ise @n
stare s[ mai @ndure, nicidecum s[ mai r[m`n[ ]i la pomana ce
urma @nmorm`nt[rii.
-Ce va zice lumea?...Sictir!
Nu d[dea doi bani pe cei ce se vor aduna acolo. }tia
c[ ar fi fost de datoria lui s[ fie cel pu\in atunci al[turi de
nevast[ ]i copil[.
207
 Mai cu seam[ c[ @n cele dou[ s[pt[m`ni de boal[ ale
b[ie\ilor, nu se ar[tase. De la Calafat, din clipa @mpu]c[rii
c`inelui, nu mai d[duse pe la ele. Le rostise loc de
ad[postire, c`t va \ine r[zboiul, la B[ile]ti. Trimisese bani,
merinde, doctori, dar @]i c[utase de ale lui.
-Flori\a! Nevast[-mea!
Femeia aceia sub\ire, \ap[n[, cernit[, cu ochii usca\i,
seca\i de lacrimi ]i m`inile @ncle]tate a rug[ciune, i s-ar[tase
cu totul str[in[. De c`nd venise, - ajunsese la biseric[ doar
@naintea pogribaniei - @i aruncase doar o singur[ privire. Sleit[
de ur[ ]i niciun cuv`nt!
Se opri c`t s[-]i aprind[ o \igar[. Trase c`teva
fumuri ]i o azv`rli. #]i mai revenise, a]a c[ @ndemn[ gr[bit
sprijinindu-se cu n[dejde @n baston. Auzi pa]i duduind
@n urm[, dar nu se @ntoarse.
-Boier Dumitrache! Boier Dumitrache!
Nici glasul domnului Vasile, omul de credin\[ al
gospod[riei de la Calafat, nu-l f[cu s[ stea locului. Numai
urcat @n tr[sur[, @i azv`rli c`teva vorbe:
-Ai grije s[ se fac[ totul cum se cuvine! S[ nu
lipseasc[ nici de acum @nainte cele de trebuin\[
cocoanei
Flori\a ]i Athinei! Prime]ti dumneata mai t`rziu alte porunci!
Cum nu a]tepta niciun r[spuns de la b[rbatul uluit care
se prinsese cu m`na de co]ul tr[surii, ca ]i cum ar fi vroit s[
o opreasc[ pe loc, strig[ la vizitiu:
-M`n[, m[!
#l @mpunse zdrav[n cu bastonul @n spinare.
-#ncremeni]i Ioane, mom`ie, pe capr[?
Domnul Vasile r[mase cu capul descoperit ]i plecat
@n drum. Pulberea deas[ azv`rlit[ de ro\ile smucite ale
tr[surii @l potopise. Prilej s[-]i frece pleoapele umezite de
lacrimi, de care praful se lipise.
-Dumnezeu s[-i odihneasc[ pe @ngera]i! se @nchin[
@ndurerat, c[ci @i d[d[cise pe Alexandru ]i pe Scarlat de
c`nd se ridicaser[ @n picioare. #n gr[dina raiului fi-vor mai
ferici\i dec`t...
208
@mplinindu-]i visul din copil[rie. Se fr[m`nt[ @ndelung, pentru
c[ Marincana, Fane ]i Ilariu Marian st[teau tot cu gura pe el.
-F[g[duii frate-meu Cun[ s[ o lu[m tov[r[]ie! se
@mpotrivea el.
-Ba! Numai pe sama dumitale! @l @ndemna mereu fiu-
s[u. Ce s[ ne vin[ la fiecare c`nd ne-om @mp[r\i noi patru
copii: Oncic[, eu, Iliu\[ ]i Leanca? Ba]ca puzderia de nepo\i
ce vei avea p`n[ atunci! Au n-ai vrea s[ r[m`nem noi calici ca
s[-i procopsim pe ai lui taicu Cun[? }i-[ia o droaie! Vorba e,
f[cu]i bani pentru toat[ mo]ia? De nu, te ajut[m noi!
-}i pe deasupra, tic[! Da parc[ nu-mi vine s[-mi calc
pe vorb[!
-|i-ai strica-o degeaba, tat[ socrule! s[ri Ilarie @n
ajutorul lui Fane. Dup[ cele p[\ite de cur`nd, nu crez s[ mai
aib[ putere taicu Cun[ s[-]i pun[ partea!
-Poi! se @nvolbur[ Ioni\[, rostogolindu-]i vorbele una
@ntr-alta. }i c`t @l d[sc[lii! Nu p[stra frate-meu parale @n cas[!
Pune-le ca mine la banc[. C-a]a se face acu! Acolo sporesc,
nu stau pe loc! Da de unde! Dumnealui o \inu tot ca pe vremea
lui taicu, Dumnezeu s[-l odihneasc[! Doar c[ nu ]i le z[vor@se
@n lada de zestre mo]tenit[ de la muma a b[t`rn[, ci @ntr-o
cas[ de fier adus[ de la Craiova, de-l \inu o c[ciul[ de bani.
Eh! chihoti el. Ce m`ndru era de huiduma aia ! }i iote c[ f[cu
picioare!
Marincana se @mpipot[ ]i ea.
-Ascult[ Ioni\[ sfatul copiilor! Las[-l ciorilor pe
cumnatu! C[ degeaba m[ luptai s[ o g[seasc[, s[ ]tie furii ]i
pe [i de @i n[imir[! C`nd, datorit[ mie, @i prinser[ jandarii, nu
mai avur[ niciun sfan\ din tot b[netu...
...Se v[rsau zorile. St[ncun[ Marincu veghea la p[tule
@nc[rcarea gr`ului @n care, pentru a le trimite la Calafat. #]i tot
f[cea socoteala c[ pre\ul bun luat pe ele @i rotunjea suma
trebuincioas[ pentru cump[rarea a jum[tate din mo]ia Poienii,
precum se @n\elesese cu frate-s[u Ni\[.
#n odaia din fa\[ Costanda a\ipise, p[zindu-l pe Milu.
B[iatul, zdrav[n @n to\i cei 12 ani, @ncepuse a se v[ita din
289
 Urm[rea pe el, lu`nd cuno]tiin\[ de \[ri despre care nu
]tiuse nimica - Fran\a, Germania, Anglia, Egiptul...
-Doamne! Ce mare, ce felurit[ ]i minunat[ e lumea!
Ajut[-m[ s[ o cunosc! se ruga el fierbinte.
La 8 Iunie 1892, la numai un an ]i o lun[ de la moartea
fratelui s[u mai t`n[r, Dumitru Br[tianu s-a stins ]i el.
Ca ]ef al partidului, nu s[v`r]ise nimic deosebit. Cei
mai mul\i liberali nu-l urmaser[. Nu-i @mp[rt[]iser[ vederile @n
politica din[untrul |[rii, nici @n cea dinafar[. R[m[seser[ @n
mare parte credincio]i celor l[sate mo]tenire de Ion C.
Br[tianu.
Dumitru, vajnic lupt[tor pentru unire, revolu\ionar ]i
priceput conspirator @n tinere\e, nu mai dovedise @nsu]irile
trebuincioase @n vremea construirii statului democratic. #i lipsea
puterea de ml[diere a min\ii pentru a @n\elege desf[]urarea
evenimentelor istorice, mai ales u]urin\a de a se da dup[ ele.
Nepricep`ndu-]i mezinul, trufa], p[str`nd printre p[rerile sale
@nvechite ]i pe aceea c[ fiind capul neamului, i se datora
supunere oarb[ ]i @n politic[, s-a]ezase @n fruntea
@mpotrivitorilor acestuia. Rupsese leg[turile str`nse de
rudenie. Scrisese, vorbise, uneltise, p`n[ ce s-ajunsese la
@ncr`ncenare ]i du]m[nie v[dit[.
Alt suflet, I. C. Br[tianu nu-]i schimbase, cu toat[
durerea, sim\[mintele fa\[ de fratele s[u mai mare. Se
@mp[caser[ spre sf`r]itul vie\ii, datorit[ firii largi, m[rinimoase,
iert[toare, a celui pe care, uit`ndu-]i leg[tura de s`nge, @l
r[nise.
#n toamna aceluia]i an, la congresul de la Ia]i, a fost
ales ]ef al Partidului Liberal Dimitrie A. Sturdza. #nzestrat cu
mari ]i multe @nsu]iri ca istoric ]i conduc[tor al Academiei
Rom`ne, @n politic[ nu a izbutit s[ se ridice la @n[l\imea marilor
@ntemeietori ai liberalismului rom`nesc Mihail Kog[lniceanu, C.
A. Rosetti, I. C. Br[tianu.
C[tre sf`r]itul acelui an 1892, Ioni\[ Marincu socoti c[
a venit sorocul, av`nd destul chiag, s[ cumpere mo]ia Poiana,
288
Nu @ndr[znise s[-]i @mplineasc[ g`ndul.
-Da cu ce obraz m[ @nf[\i]ez eu dinaintea alei
muceni\e?
Se @nfior[ tot de mila cocoanei Flori\a.
C`\iva ani buni, Flori\a Arssenie r[mase @mpreun[ cu
Athina la B[ile]ti ]i Rast. La sf`r]itul r[zboiului ar fi vrut s[ se
@ntoarc[ la Calafat, dar nu avea unde sta. #n locuin\a lor, dup[
solda\ii din timpul campaniei, fusese @ncartiruit un spital. #n
a]teptarea plec[rii r[ni\ilor, Arssenie @]i luase camer[ la hotel
Marincu. Dar h[l[duia mai mult pe la mo]ii.
Cu @ncuviin\area lui, ca s[ se mai apropie, scobor@se
la casa p[rinteasc[ din Rast. Aici @]i umplea timpul cu
rug[ciuni, pomeni, parastase. Dar mai ales cu d[sc[lirea
feti\ei, pe care trebuia s[ o @nve\e tot ce ar fi putut deprinde la
o ]coal[.
#n acest lung r[stimp Arssenie trecuse pe la ele de
c`teva ori, @n fuga tr[surii, s[ le @ntrebe de s[n[tate. Mai mult
ca s[ afle c`t de silitoare era Athina. Se ar[ta mul\umit c[ @]i
@nsu]ea u]or cuno]tiin\ele.
Era deosebit de @nzestrat[ pentru lucrul de m`n[. #i
pl[cea ]i gospod[ria, @n deosebi s[ fac[ pr[jituri, dup[ care
era ahtiat[. }tiind-o lacom[ ]i fudul[, tat[-s[u o cople]ea cu
g[teli ]i cofeturi. Aducea ]i c[r\i rom`ne]ti, grece]ti,
fran\uze]ti, pe m[sura priceperii fiec[reia, @ndemn`ndu-le pe
am`ndou[ s[ citeasc[.
Pe Flori\a aproape o mi]case, l[s`ndu-i, cum se
a]ezase la Rast, un dar nea]teptat: o tr[sur[, cai ]i vizitiu
pentru a o duce @n fiece S`mb[t[ la t[m`iatul morm`ntului,
acum dep[rtat, al b[ie\ilor, precum ]i f[g[duiala c[ la sorocul
cuvenit le va str[muta osemintele la Calafat.
#]i revenise pe loc din u]oara-i @nduio]are, sim\indu-i
privirea c`nt[rind-o necru\[tor ]i mai ales auzindu-l zic`ndu-i:
-Ia de m[n`nc[, Flori\o! Mai las[ posturile! C[ nu mai
ar[\i a femeie! Sameni cu moa]tele Sfintei Paraschiva!
Dup[ ce gusta, ca un hat`r, din ]erbetul f[cut de
Athina ]i @]i @nmuia doar buzele @ntr-o felegean[, pleca zorit.
209
Ca ]i cum f`rtarul de ceas petrecut l`ng[ ele l-ar fi smuls unor
treburi ce nu sufereau am`nare. Le l[sa mereu @n grija
domnului Vasile.
C`nd @nsf`r]it venise ceasul re@ntoarcerii, Arssenie
lipsea din ora].
Flori\a d[du ocol gospod[riei, socotind cu domnul
Vasile ce lipsea, cele ce trebuiau cump[rate. Apoi se @ntoarse
singur[ @n ietacul cel mare. Privi @ndelung patul larg @n care @]i
z[mislise pruncii. #]i smulse perina din el. Porni cu ea @n bra\e.
Intr[ @n od[i\a lipit[ de cea a copiilor, r[mas[ acum doar a
Athinei. O @nfipse la c[p[t`iul p[tu\ului de fier, @ngust ]i tare.
Porunci s[ i se care toate lucrurile ei acolo.
Pe vremea gemenilor o locuise, ca s[-i vegheze,
credincioasa lor Maria. Acum, rostuise fata @n c[m[rile din
curte ale slugilor.
#]i risipi o groaz[ de vreme s[ hot[rasc[ pe Athina s[
doarm[ singur[ @n camera de unde p[tu\ele lui Alexandru ]i
Scarlat lipseau. Cu lacrimi, cu f[g[duin\i, @n cele din urm[ se
@nvoise. Numai dac[ u]a dispre noua odaie a maic[-sii
r[m`nea mereu deschis[, iar noaptea va avea pe m[su\[ o
lamp[ aprins[.
Dup[ o @ndelungat[ lips[, Arssenie se @ntorsese pe
nea]teptate, la ceas t`rziu de noapte.
Cinase la un han @n drum spre Calafat. A]a c[, intr`nd
@n cas[, se @ndrept[, mai mult ner[bd[tor dec`t ostenit, spre
ietac.
R[mase ca tr[znit @n prag. Patul era nedesf[cut, gol. O
singur[ perin[, alb[, umflat[, rezemat[ de t[blie, @]i r`njea
c[tre el horbotele sb`rlite.
Ie]i m`nios. Porni c[lc`nd greu, bonc[nind pe sala
lung[. Izbea cu bastonul, deschiz`nd pe r`nd u]ile camerelor.
Flori\a @ncremenise pe marginea p[tu\ului, auzindu-l
apropiindu-se. #]i ispr[vise rug[ciunea ]i zecile de m[t[nii
canon. Sc[zuse lumina l[mpii ]i voia s[ se culce. C`nd @l v[zu
intr`nd, i se f[cu inima c`t un purice.
210
Era bun \inta]. Dar cum luase obiceiul s[-]i @nso\easc[
orice fapt[ cu un vers potrivit, sau un r`nd dintr-o carte, @ncor-
d`ndu-]i arcul ca s[ trag[, murmura:
Acolo fi-va altarul!
Zise harnicul monarh
Ce se @nchin[ ]i se pleac[
Pe r[zboinicul lui arc...
#n[l\`ndu-]i zmeul, se nec[jea c[ nu se poate ag[\a de
cozile lui, s[ se @nal\e, s[ pluteasc[ @n v[zduh...
De copil sim\ea chemarea drumurilor ]i a z[rilor @nde-
p[rtate...
Vara se urca pe scara @nalt[ din dosul casei care
dep[]ea podul. Privea amurgurile care @mpurpurau portul
Calafatului. Vedea catargele cor[biilor. #]i @nchipuia f`lf`irea
p`nzelor, visa s[ pluteas[ cu una pe @ntinderea m[rilor lumii...
Seara, a]ezat pe treptele din fa\a casei, asculta trenul
duduind spre Golen\i. Parc[ i s-ar[ta nesf`r]ita desf[]urare a
]inelor care str[b[teau p[m`ntul. Sim\ea acela]i dor viu de
duc[...
I-l st`rniser[ mul\imea de str[ini care se perindau prin
Poiana Mare.
Mocanii scoborau de peste mun\i cu sare, gaz, mere ]i
cioareci da\i la piu[. Turcii cu fes vindeau @n t`rg cu\ite.
Arn[u\ii c[l[reau m[g[ru]i cu m[rgele. Din fundul Macedoniei
veneau la lucru dulgheri pricepu\i. Italienii turnaser[ mozaicul
de la biseric[. C`\iva r[m[sese[ mecanici la moar[.
El vroia s[ le vad[, s[ le cunoasc[ locurile. Ce @i
d[duse de ochi p`n[ atuncea? M[gura ascu\it[, Calafatul,
geamiile Vidinului, a]ez[rile boiere]ti din Craiova. Auzise
vorbindu-se @n cas[ de Buda-Pesta, Viena, Salonic. Mo]
Mihalache @i povestise despre cele ]apte ostroave, insulele
Ionice sc[ldate de o mare mai albastr[ dec`t cerul.
El b[tea deocamdat[ toate acele \inuturi doar cu
g`ndul. Putea oare n[d[jdui s[ le str[bat[ c`ndva ]i cu
piciorul?
Ce mare bucurie @i f[cuse albumul de m[rci po]tale
trimes de v[ru-s[u bun, doctorul Ilie Marincu, de la Paris!
287
 -Ce-\i n[z[ri, m[, visa]i ur@t? Ce s[ ard[?
C`nd @]i cr[p[ ochii ]i v[zu v`lv[taia @ntinz`ndu-se
peste patul frate-s[u, s[ri @n picioare. Trase macatul care @i era
la @ndem`n[, @l azv`rli deasupra. #n[bu]i focul cu mult curaj.
Tu]ir[, @neca\i de mirosul de trean\[ ars[. Milu smuci
fereastra, l[s`nd-o deschis[ p`n[ se prefir[ aerul.
Ghi\[, descul\, tremur`nd varg[ @n c[ma]a de noapte
cu r`uri, @ncepu s[ pl`ng[.
-Taci m[! C[ scoli toat[ casa! F[cu]i n[s[r`mba, acu
degeaba te jele]ti! Vin de te culc[ l`ng[ mine! Diminea\[
vedem noi ce dracu @i facem! Strica]i bun[tate de plapom[ de
m[tase! C`t o vrea s[ te copere muica, nu te v[d bine @nc[put
pe m`na lui taicu! Mare noroc c[ poim`ine plec[m la
]coal[...c[ altfel...
Prim[vara, bucuriile erau altele. #n timpul deniilor, @n
loc s[ urm[reasc[ slujba, tr[gea cu ochiul la Emilia St[noiu.
La ocolitul bisericii @n noaptea de #nviere, @ncerca s[ fac[
c`\iva pa]i c[tre ea. #n lumina tremur`nd[ a lum`n[rilor,
trec`nd pe dinaintea cimitirului, vedea cre]tetul alb al crucii
str[bunicului, Bistriceanu. #ns[ila repede o cruce, mai ales c[
de cur`nd i se al[turase ]i cea a lui Cistitu, izvorul pove]tilor
care @i leg[naser[ @nt`ia copil[rie. Dar amintirile ]i p[rerile de
r[u se @necau @n grija de a nu se dep[rta de Emilia.
Se @ntorceau spre cas[, ocrotind @n c[u]ul palmelor
fl[c[ruile, pentru a fi stinse @n grinda u]ii. P[]ind lin, pe l`ng[
zidul v`rtos care @nchidea parcul palatului, ascultau
privighetorile @ntrec`ndu-se @n c`ntec, ascunse @n frunzi]ul
proasp[t al tufanilor. Era @nfiorat, vr[jit, pentru c[ al[turi de ai
s[i veneau ]i vecinii, St[noii. Ar fi vrut ca acel drum s[ fie f[r[
de sf`r]it, sorbind cu nesa\ aerul reav[n cu miros am[rui de
iarb[ crud[.
Dintre jocuri, @ndr[gea arcul ]i zmeul. Le avea pe cele
mai frumoase din sat, me]terite de mo] Ion Spiridon.
Ardeleanul, om la toate @n curte, @i purtase pe to\i @n bra\e, c`t
fuseser[ m[run\i. Acum le @mplinea voile.
286
-Ce cau\i dumneata aici?
-Ssst! @]i dusese un deget la gur[. Rogu-te,
Dumitrache, vorbe]te @ncet! ]opti ar[t`ndu-i u]a deschis[
c[tre odaia Athinei. De c`nd cu @nt`mplarea... ]tii...
dumneata...
Se feri s[ @nchege groz[via @n vorbe. Dar fiecare dintre
ei retr[i clipele c`nd vroise s[ o sugrume dinaintea copiilor
@ngrozi\i. Apoi @mpu]case pe Ursu, c`inele care nu avea nicio
vin[ dec`t c[ @i vestea totdeauna apropierea lui de cas[...
-}i acu se treze]te speriat[! @]i b`lb`i ea ap[rarea.
|ip[, se zbate tremur`nd de frica unor vedenii. A]a se
canonir[ ]i bie\ii gemeni p`n[ la moarte...}-apoi, at`t amar de
vreme c`t fuser[m singure, fata s-a obi]nuit s[ doarm[ cu
mine al[turi. S[ o lini]tesc, ori de c`te ori tresare din visu-i
ur@t.
Arssenie p[]i c`t putu de u]or cu picioru-i de lemn ]i
@nchise u]a.
-N[sfireli! Hachi\e! }i @mi mai b[nui mie c[ o r[sf[\!
-Pl`nge p`n[ se @neac[, Dumitrache!
-Las-o s[ urle p`n[ se desva\[! Cur`nd vine vremea
s[ o duc la pension! Doar n-o s[ ne fac[ acolo de ru]ine,
trezind din somn un dormitor de eleve! Cum de-i @ng[dui astfel
de apuc[turi?
O privi c`tva. #n lumina turbure a l[mpii, cu ochii
alba]trii m[ri\i de spaim[ ]i coadele l[sate pe spinare, @i p[ru
@ntinerit[, ispititoare. C[ma]a alb[, lung[, @i @nv[luia trupul
sub\ire p`n[ la c[lc`ie. Labele picioarelor goale, copil[re]te
de mici, ]i le al[turase una de alta, @ntr-o mi]care de ap[rare...
St`rnit, @nver]unat, se pr[v[li asupra ei.
A doua zi diminea\a, Flori\a ie]i ca totdeauna din odaie
@n rochia neagr[, @nchiotorat[ p`n[ sub b[rbie, cu ]or\ul alb
scrobit dinainte ]i snopul de chei clinc[nindu-i la cing[toare.
Domnul Vasile, care o p`ndise, se apropie ]i @i zise:
-Boierul plec[ din zori, cocoan[ Flori\[!
211
 Nu-l @ntreb[ unde, de]i era singurul care ]tia, la nevoie,
cum putea s[-]i cheme st[p`nul. Dar nu i-ar fi spus, odat[ cu
via\a.
-Mai zis[, urm[ el sp[]it, c[ a l[sat pe birou o plac[ de
piatr[ pe care @nsemn[ toate poruncile de @mplinit pentru cas[.
De acum @nainte, acolo le vei g[si scrise @n lipsa dumnealui!
Se st[p`ni s[ nu tresar[, s[ nu se arate jignit[
dinaintea vechilului. Mai t`rziu, v[z`ndu-]i de treburi, cuget[
c[ a]a @i va fi mai u]or. Dac[ Arssenie hot[r[]te ca leg[tura
dintre ei s[ fie doar placa de piatr[, @nsemna c[ avea de g`nd
s[ o lase @n pace ca nevast[.
La c`t[va vreme, se pomeni cu el, @ntors tot f[r[ veste,
@mping`ndu-]i @nainte o feti\[.
Poate era ceva mai de v`rst[ ca Athina, dar at`t de
firav[, @nc`t rochi\a neagr[, lung[ p`n[ la ghetu\e, sp`nzura
ca pe un b[\. Avea un chip @ngust de ]oricel speriat, ochii mari,
negri, plini de lacrimi.
-Dumneaei e nepoata noastr[, Duinea! Fiica r[posatei
Irina, soru-mea, ]i a so\ului ei François Batty, pierit pe mare.
Nu mai are pe nimeni la Tulcea. |i-o dau @n grije cocoan[
Flori\o, ca pe o a doua fiic[. E cuminte. Vorbe]te bine
grece]te ]i fran\uze]te. Rupe ]i nem\e]te. Va fi o tovar[]e
folositoare Athinei. Casa asta are nevoie de copii, s[ nu mai
r[sune a pustiu!
Nu se putuse st[p`ni s[ nu o ]ficuiasc[ pentru marea-i
vin[ de a nu-i mai da al\i urma]i.
-Athino! se r[suci el c[tre fiic[-sa. De azi @nainte,
Duinea nu-\i va mai fi var[, ci sor[ bun[!
Noua venit[ f[cu dinaintea m[tu]ei o plec[ciune. #i
s[rut[ m`na. Apoi @]i @ntinse degetele str[vezii c[tre Athina.
Se apropie ca ]i cum ar fi vrut s[ o s[rute.
Voinic[, g[tit[, fata lui Arssenie se trase @nd[r[t. #i
prinse moale m`na. O m[sur[ cu dispre\.
Duinea se @ntoarse de c[tre vara sa. O mai cuprinse
odat[ cu privirea pe Flori\a. V[zu at`ta mil[ ]i c[ldur[ @n ochii
alba]trii ai celei ce crescuse ea @ns[]i f[r[ mam[, @nc`t i se
212
#n vreme ce Milu alerga s[-l ajute pe taic[-s[u la
pr[v[lie, vr`nd s[-i fure me]te]ugul nego\ului, el se @nfunda @n
citit. La ora stingerii l[mpilor, c`nd maic[-sa d[dea prin ietace
s[ vad[ dac[ ]i-au f[cut rug[ciunea @nainte de culcare, el o
ruga s[-l mai @ng[duie. #i f[g[duia c[ nu va veghia t`rziu ]i o
va stinge singur.
Un v[r al s[u, b[iatul Cistitoaiei, Ghi\[ Damian, student
la Drept, @i d[duse de cur`nd poeziile lui Eminescu, @n edi\ia
Saragea.
Copil fraged, @nc[ @n clasa III-a primar[, fusese at`t de
tulburat de muzicalitatea limbii, de frumuse\ea icoanelor ]i
ging[]iei sim\irilor zugr[vite, @nc`t nu se mai @ndura s[ le lase
din m`n[. Prinz`ndu-le pe dinafar[, ]i le ]optea mereu. #l
urm[reau mai ales c`teva versuri:
..."Ca o creang[ de alun
E a ]eicului copil[
E frumoasa Malcatum"
Zic`ndu-]i-le, @ncepuse s[ le al[ture f[pturii ml[dii cu
plete ]i ochi noptatici ai vecinei sale. Emilia St[noiu era o
feti]oar[ cu un an ]i ceva mai r[s[rit[ dec`t el. P`n[ atunci,
bun[ tovar[]e de-a baba-oarba, de-a prinselea la leap][. Dar
nu mai cuteza s[ se joace cu ea. O privea @nfiorat, n[zuind a-i
scrie el @nsu]i versuri.
C[tre sf`r]itul vacan\ei, @ntr-o noapte, neput`ndu-se
rupe din vraja poeziilor lui Eminescu, nu se @ndur[ s[ sting[
lampa. O mic]or[ doar, ca s[ nu-l tulbure pe Milu care dormea
ad`nc @n patul al[turat. Cum nu mai putea deosebi bine literile,
]i-o a]ez[ peste plapom[, sprijinindu-se cu o m`n[, @n
ceal[lalt[ \in`nd cartea. Scufundat @n cetanie, nu @]i d[du
seama ce mi]care f[cuse, c[ @i sc[p[, r[sturn`ndu-se peste
a]ternut. Sticla se rostogoli, se \[nd[rii pe podea. Gazul se
v[rs[, flac[ra lui se @ntinse, cearceaful lu[ foc.
Dezmeticit de spaim[, se d[du jos ]i @ncepu s[ trag[
de Milu:
-Nene! Nene! Scoal la deal! Arde! Auzi]i nene? Arde!
Frate-s[u c[sc[, se @ntinse, @ntreb[ pe jum[tate
adormit:
285
@n ]coal[. Mai ales datorit[ fratelui s[u mai mare, Milu. La el
aflase @n str[ini limanul dragostei, ajutorului, ocrotirii.
Tov[r[]ia lui @i alina dorul de acas[. Singuri, @ntr-o lume
deosebit[ de a lor, se str`nseser[ unul l`ng[ altul, leg`ndu-se
puternic.
Se f[cuse cur`nd iubit de colegi ]i dasc[li.
Str[lucea la toate materiile care cereau judecat[ ]i
\inere de minte. Zicea sim\it poezii. Avea darul povestirii, o
@nchipuire @ntr-aripat[. Compunerile lui erau citite totdeauna @n
clas[, uneori date ca pild[ @ntregii ]coli. Prindea cu u]urin\[
limbile str[ine, v[dind deosebit[ u]urin\[ @n rostirea lor. Dar
cea mai mare izb`nd[ a sa o socotea @mp[carea cu
matematica.
Supravegheat, d[sc[lit de Milu, ajunsese s[ se
descurce printre cifre ]i socoteli, @nc`t s[ ia note buni]oare.
Costic[ Stravolca, directorul, era ]i dasc[l de
caligrafie. Sub pova\a lui r[bd[toare, @]i @mbun[t[\ise c`t de
c`t scrisul, a]a ca lucr[rile s[-i poat[ fi citite.
Se ar[ta @ng[duitor, fiindu-i drag pentru celelalte
deosebite @nzestr[ri. De altfel, avea ]i el un b[iat, cu un an @n
urma lui Ghi\[ Marincu, croit pe acela]i calapod. #mpreun[
erau trecu\i cu vederea la muzic[ ]i desen, pentru care nu
v[deau nici cea mai mic[ @nclinare. #n schimb, Stravolca
hot[r@se ca am`ndoi s[ urmeze "umanioarele". #i vedea ajun]i
mari c[rturari, devenind fala Olteniei.
Vacan\ele erau o alt[ @nc`ntare. Cea de iarn[, @n afara
bucuriei re@ntoarcerii acas[, de str[lucirea s[rb[torilor
Cr[ciunului, @nsemnau pentru Ghi\[ Marincu, cel mai r[sf[\at
r[gaz pentru citit. Era @nc[ prea fraged s[ @n\eleag[ c[ @nt`ia
lui carte de citire, cea a lui Puiu, fusese izvorul din care odat[
ad[pat, @i va st`rni pentru tot restul vie\ii neostoita patim[ de a
deslu]i ]i @nchega slovele. Mai ales a visa pe marginea
pove]tilor, a ]i le @nchipui aevea, @ndr[zneala de a \ese altele,
@ncerc`ndu-]i puterile min\ii.
De cum se tr[geau @n cas[ ]i se aprindeau l[mpile, nu-
]i mai desprindea ochii de pe foile lor. Adunase c[r\i de pe la
toate rudele care aveau copii da\i la licee sau facult[\i.
284
arunc[ la piept. Sim\ise c[ ]i-a g[sit @n sf`r]it liman de
ocrotire.
A]a se pomenise cu @nc[ o copil[. Nespus de bl`nd[,
h[rnicu\[ la carte ]i lucru, ascult[toare, i se lipise de inim[. O
ap[ra mereu de tirania propriei fiice.
De]i mai mic[ cu doi ani, Athina pusese st[p`nire pe
var[-sa, socotind-o datoare s[-i @mplineasc[ toate voile.
Dup[ ce Duinea se mai @ntremase, Arssenie le dusese
pe am`ndou[ la Institutul Franco-Elen din Gala\i. Dup[ o bun[
preg[tire acolo, la unul vestit din Athena.
Guvernul junimist, care urmase liberalilor de la 23
Martie 1888, dup[ ce a izbutit s[ "lini]teasc[ |ara", a @ntocmit
c`teva proiecte de legi @n folosul categoriilor de jos. Programul
lor politic, "Era Nou[" le cuprindea pe toate.
Cea dint`i a fost "Legea v`nz[rii mo]iilor statului ]i
r[scump[rarea embaticurilor". Ea hot[ra ca dou[ treimi din
mo]ii s[ se @mpart[ @n loturi mici de cinci hectare ]i numai o
treime @n loturi de zece ]i dou[zeci de hectare.
A @ncercat ]i o u]urare a @nvoielilor agricole. Pentru
meseria]i, o lege care dup[ P.P.Carp ar fi trebuit s[ dea
na]tere "unei puternice asocia\ii care s[ @i apere de ignoran\[,
neajunsurile b[tr`ne\elor ]i accidentelor".
Urm[reau astfel @mpiedecarea ivirii proletariatului la
ora]e ]i sate. C[ci, spunea atunci P. P. Carp @n parlament:
"Nu a] vrea ca partea legitim[ a revendic[rilor lor s[ fie
c`]tigat[ @n lupt[ cu noi, ci @mpreun[ cu noi, ca oper[ pa]nic[
a @n\elepciunii tuturor. Deoarece visurile sociali]tilor nu pot fi
realizate".
Teama de r[scoale intrase at`t de ad`nc @n r`ndul
b[rba\ilor de stat, @nc`t ani buni mai apoi, guvernele ce
urmaser[ slobozeau porunci peste porunci prefec\ilor pentru o
necurmat[ supraveghere a satelor. Mai ales s[ fie urm[ri\i ]i
aresta\i agitatorii sociali]ti pe care li se p[rea c[ @i v[d roind
pretutindeni, tulbur`nd |ara.
Presim\irea nu-i @n]ela!
213
 Guvernul junimist, din pricina ne@n\elegerilor cu b[tr`nii
conservatori ]i a necontenitei har\e dintre P. P. Carp ]i Lasc[r
Catargiu, ]i-a dat demisia pe 22 Martie 1889, dup[ c`teva luni
de guvernare. Astfel nu a putut vedea @mplinite niciunul din
proiectele sale.
Legea v`nz[rii mo]iilor statului s-a votat @n prim[vara
anului 1889, sub urm[torul guvern conservator, condus de
Lasc[r Catargiu. A mai z[cut un an ]i mai bine p`n[ s[ se
a]eze pre\ul mo]iilor dup[ felul lor: de munte, deal sau ]es, @n
fiece jude\ @n parte.
Peste al\i doi ani, se m[suraser[ o sut[ de mo]ii, dar
nu se v`nduse niciuna. #ntocmirea listelor cu \[ranii doritori s[
le cumpere s-a f[cut anevoie, datorit[ relei voin\e a primarilor.
Fie c[ cereau bani necuveni\i, fie nedrept[\eau pe unii @n
folosul altora, ale c[ror cereri nu aveau niciun temei. De
aceea, jalbele cu pl`ngerile celor din salba de sate de pe
malul Dun[rii nu mai conteneau.
A]a erau schimb[rile la rom`ni, z[bavnice. #noirile se
primeau @n deob]te greu. Lupta cu vechiul era @nd`rjit[. Cerea
timp, datorit[ firii oamenilor. Mul\i mergeau @nainte, dar cu
sufletul ]i mintea r[sucite spre trecut. Dar ]i datorit[ h[\i]urilor
greu de str[b[tut ale birocra\iei, racil[ ce se @nr[d[cinase @nc[
de la str[daniile lui Vod[ Cuza de a ctitorii institu\iile statului
rom`n modern.
#n Oltenia, r[bufnirile \[r[ne]ti fuseser[ mai rare, mai
pu\in @nver]unate. Totu]i, lini]tea din sate era doar p[relnic[.
|[ranii respingeau @nvoielile, nu ie]eau la munc[. #]i p`rau
mereu arenda]ii ]i proprietarii guvernului. #nfierau tot ce
@nduraser[ cu resemnare p`n[ la r[scoal[: dijma, ru]feturile,
corvoadele, ierb[ritul, poprirea vitelor @n oboare, cruzimea
vechililor de pe mo]ii. Loveau pe furi], pun`nd foc la ]irele de
paie, la p[tule. Vinova\ii nu se aflau niciodat[.
La Poiana Mare, unde oamenii erau din fire z[ca]i ]i
@mpotrivitori, p[rea c[ prin vreme le tot sporea ar\agul, de]i
@nc[ nu ]i-l d[deau cu totul @n vileag.
214
pretindem! Ne tocmir[m, ne @n\eleser[m din pre\. Semna]i
h`rtia pentru c[ era cuviincios! Lua]i arvun[...Am chitan\a! N-
avem la ce dobor@ contractul, c[ e bine f[cut!
-Socotii toat[ noaptea! M[ @n]ela]i! borborosi Mucica
mai @nmuiat, l[s`nd arma jos.
-Ia descalec[ dumneata! Lini]te]te-te!
Mit[ se r[suci c[tre p[durar:
-Ioane! Adu o can[ de rachiu pentru oaspetele nostru!
Ia-\i ]i pu]ca! N-am lips[ de ea!
Dup[ plecarea omului, zise nea]teptatului s[u musafir:
-Taman pusesem rachiu la fiert. S[-l @mp[r\im
oamenilor. S[-i @nc[lzim @nainte de a @ncepe @nsemnarea ]i
t[ierea copacilor! Ia, poftim! Intr[ aci @n coliba mea, s[ socotim
din nou, s[ vedem cine gre]i, eu sau dumneata azi-noapte,
tulburat de vise rele!
Mucica se @ncredin\[ c[ socoteala era bun[. Pre\ul era
cel obi]nuit atunci pentru t[ierea ]i v`nzarea p[durilor @n Dolj.
-Haida! @i zise @mp[ciuitor. #\i mai dau o parcel[. S[
facem @nscrisul!
-Ba! Mi-ajuns[ asta de o luai! }arlatan nu m[ f[cu
nimeni p`n[ acu! A]a c[ nu te mai bizui pe mine. Dup[ ce
ispr[vesc treaba @nceput[, nu mai sunt omul dumitale. Caut[-\i
altul!
Vorbind, se jur[ @n g`nd s[ se apere ca de foc de
Mucica. S[ previn[ ]i pe al\ii ce @i poate a]tepta de la un astfel
de zurbagiu.
Cureaua Tunari, la Sud de ]oseaua Bechet-Calafat nu
fusese nicic`nd a Mucicanilor. Trecuse din m`n[ @n m`n[
p`n[ la Milo] ]i Mihail Obrenovici. Mo]tenitorul lor o v`nduse
lui Ioni\[ Marincu. Sus, dincolo de acest umblat drum de ]leau,
mo]ia sa, Poiana Mare - deodat[ numai arendat[ - se
@nvecina pe hotarul ei de R[s[rit cu proprietatea Mucicanilor
din Tunari.
#nt`iul an la pensionul Stravolca a fost pentru Ghi\[
Marincu cel mai fericit, din cei mul\i pe care avea s[-i petreac[
283
hot[r@te @n @nvoial[. I se dusese vestea c[ prinz`nd toamna
c`te un om care d[dea un ]tiulete unei vite, @i pretindea @n
schimbul lui dou[ t`rne pline de porumb.
Fiu-s[u Naie era croit pe acela]i calapod: ahtiat s[-]i
sporeasc[ averea, niciodat[ mul\umit de c`]tig. R[m[sese de
pomin[ pentru t[r[]eniile ce avea cu tovar[]ii s[i de
negustorie...Mai ales de la cea cu Petri]or Mit[...
Calafetean de ba]tin[, acesta fusese alungat de tat[l
s[u, Nicolaie Mit[. Tot ceeace c`]tiga b[tr`nul la c`rcium[,
t`n[rul toca, juc`nd c[r\i. Silit s[-]i agoniseasc[ traiul,
ambi\ios s[-i dovedeasc[ [lui b[tr`n c[ e @n stare ]i de
altceva, se apucase cu banii @mprumuta\i de la rude s[
exploateze p[duri.
Se @mpiciorogase bine, ajung`nd cunoscut de cinstit,
muncitor, om de cuv`nt. #ntr-o vreme c[zuse la o @n\elegere cu
Naie Mucica. Trebuia s[-i taie ]i s[ v`nd[ o parcel[ din
salc`mii ce @i avea @n spre Desa. Se ajunseser[ din pre\,
b[tuser[ palma, b[user[ ad[lma]ul ]i semnaser[ contractul.
Doar intrase Mit[ cu oamenii lui @n p[dure ]i
@ncepuser[ s[ se gospod[reasc[ acolo pentru a se apuca de
treab[, c`nd fu strigat de un p[durar s[ ias[ @n drum.
Ce s[ vad[? Naie Mucica f[cuse armata la c[l[ra]i cu
schimbul la Craiova. Venea bulzi] dinspre conacul ce @]i
ridicase la doi kilometri de satul Desa.
Din ce se apropia ]i @i lua seama, @i p[ru v`n[t de
m`nie la chip, cu ochiii bolbo]a\i de ur[. I se opri dinainte, mai
s[-l doboare botul spumeg`nd al calului. P`n[ s[ deschid[ el
gura, Mucica @]i tr[sese pu]ca de la obl`nc ]i o dusese la
ochi.
-Te @mpu]c! M[ @n]ela]i! Mi-ai dat mai pu\in dec`t
face parcela! Dobor contractul! Opre]te t[ierea!
Petri]or Mit[ nu se pierdu cu firea. Smulse arma
p[durarului care-l @nso\ise. Sta cu degetul pe tr[gaci.
-Arm[ am ]i eu, domnule Mucica! Trag al dracului de
bine! Dar ar fi o n[rozie s[ ne @mpu]c[m unul pe altul. S[ nu o
lu[m a]a, haiduce]te, ci ca negustori cu glagorie, cum ne
282
Neamului Marincu, @i mergea din bine @n mai bine ]i nici
nu-i lua @n seam[. Fiecare dintre ei se afla cople]it de
necazurile sale suflete]ti. Ele parc[ sporeau odat[ cu bog[\ia.
#n casa lui Ioni\[ ]i a Marincanei se @nd[tinaser[ jalea
]i doliul. La nici doi ani de la moartea lui Sterie, se stinsese ]i
Mari\a, boboc de fat[ la 16 ani.
Tot ce @ncercaser[ cu ea d[duse gre]. Nu izbutiser[ s[
o fac[ s[ plece cu Fane la Paris. Nu-i putuser[ afla leacul
dorului de "nenicu-s[u" care o m[cina, nici ofticii care @i
zdren\uise pl[m`nii.
Nu ispr[viser[ cu r`nduielile pentru Sterie c[ f[cur[
alt[ @nmorm`ntare-nunt[. Apoi moliftele, pomenile, @mp[r\elile
li se @ngem[nar[, cum n[d[jduiau ]i pentru sufletele lor. #n ele
g[seau m`ng`iere. #n treburile zilnice, puterea de a
supravie\ui. C[ci din ]ase copii, r[m[seser[ doar ei doi,
oameni de v`rst[ ]i @nsingura\i. Cei mai tineri muriser[.
Leanca ]i Fane locuiau la Calafat. Ilie @nv[\a de mul\i ani la
Paris. #n Poiana sta Oncic[. Dar ]i acesta se a]ezase @n
gospod[ria lui. }i oric`t era de aproape de casa b[tr`neasc[,
via\a li se desf[]ura @n chip deosebit. El ]i Lisaveta aveau deja
trei copila]i: Eraclie, un n[zdr[van de b[iat, care la cinci ani
era singurul trunchios, @nodat, sem[n`nd p[rin\ilor, Amelia, o
feti\[ dulce dar foarte pl[p`nd[ ]i Iulius. Acesta era tot @n
scutece. La doi ani, nu se putea \ine @n sus. Era hr[nit la s`n,
sprijinindu-i-se capul @nc[ moale. N[past[ ce li se p[rea
bunicilor greu de @ndurat!
Bucurie neumbrit[ le h[r[zea doar Marioara lui Fane.
Dar cum le-o aduceau prea rar pentru dorul lor, boier Ni\[
luase obiceiul s[ plece cu tr[surica la Calafat. Se @nsenina
l`ng[ feti\[. #]i uita atunci focul c[ Fane n-avea urma]i s[-i
poarte numele, s[-i mo]teneasc[ sc[p[rarea min\ii ]i averea.
#ncepea s[ n[d[jduiasc[. Erau tineri. Puteau, cu voia lui
Dumnezeu, s[ mai aib[ ]i un b[iat. Doar pentru asta se ruga
ne@ncetat Marincana care, spre uimirea tuturor, @ncepuse a se
rupe de la unghe\e. Ea, cea mai pu\in u]ernic[ din neam, @l
@nso\ea uneori pe b[rbatu-s[u @n ospe\ie la nepoat[.
215
 Clipe de limpezire sufleteasc[ le d[deau ]i scrisorile
primite de la Iliu\[. #n cele din urm[ @i vestea c[-]i preg[te]te
lucrarea de licen\[. Dasc[lii s[i, pre\uindu-i puterea de munc[,
]tiin\a, harul @n[scut, @l @ndemnau s[ r[m`n[ printre ei, s[-]i
@nchine via\a catedrei, s[ practice medicina la Paris.
Ca p[rin\i, m`ndria li se lupta cu nelini]tea. De]i Ilie @i
@ncredin\a c[ peste c`\iva ani se va @ntoarce acas[, @ncepuse
a-i b`ntui @ndoiala.
-Cum s[ respingi a]a o cinste! se fudulea Ioni\[,
@ntinerit parc[ din bucurie. Un Marincu, profesor la Facultatea
de Medicin[ din Paris! Cea mai str[lucit[ din lume!
-Doamne ap[r[-l ]i fere]te-l! se ruga Marincana. Ajut[-
i Maic[ Precist[ s[ nu-l mu]te ispita trufiei de inim[, s[ r[m`ie
credincios alor s[i ]i p[m`ntului de ba]tin[!... c[...pentru cine
lupt[m noi s[ str`ngem avere?
Avere! Nesa\ul ei @i \inea @n via\[ pe am`ndoi.
Urma]ilor nu le l[sa r[gaz de via\[ tihnit[.
Peste imboldul @n[scut, Ioni\[, capul neamului Marincu,
era @mpins @nainte de fiul ]i ginerele s[u. #mpreun[ cu Fane
Marincu ]i Ilariu Marian alc[tuiau o treime de vajnici
agonisitori.
Neodihni\i, foarte pricepu\i, ]i-au @ntrecut cur`nd @n
bog[\ie rudele. Treptat ]i concuren\ii din Sudul Doljului.
C`]tigul negustoriilor din Poiana Mare, Desa, Calafat ]i
celelalte a]ez[ri de-a lungul Dun[rii @l b[gau o parte @n b[nci
cu dob`nd[. Alta o foloseau pentru arendare de p[m`nturi,
n[zuind s[ le cumpere.
#ntr-o dup[ amiaz[ de Duminic[, Costanda Marincu
odihnea pe o canapea @n salon. R[sf[\ ce @]i putea @ng[dui
numai @n anumite zile de s[rb[toare.
#ntr-aceasta, sc[pase p`n[ ]i de grija copiilor.
Diminea\[, @nainte de a pleca la biseric[, se pomenise
cu Sima, fiu-s[u vitreg. Cu voia ei @i umpluse tr[sura cu
po]irdicul casei, Mi\a, Milu, Gheorghe ]i Mitu. B[ie\ii erau @nc[
@n vacan\a de Pa]ti. #i luase s[-]i petreac[ ziua cu cele ]ase
fete ale sale. Lena, Paulina, M[riuca, Ani]oara se aflau cam
216
p[m`nt, deschisese ]i o pr[v[lioar[ cu de toate la ]osea. #i
mersese bine. Om chivernisit, @]i p[stra galbenii str`n]i @n lada
de zestre a muic[-sei. O a]ezase la loc ferit, chiar la capul
lavi\ei pe care odihnea b[tr`na.
Unul dintre fiii s[i, Dumitru, speriase neamul de
neast`mp[rat ]i iste\. C`nd nu se putea zbengui afar[, t[b[ra
pe lad[. O c[l[rea, @ndemn`nd-o ca pe-un telegar. O zguduia
din toate puterile lui. Galbenii din[untru zorn[iau, @nt[r`t`ndu-
l. Bunic[-sa @ngrozit[, s[rea de pe lavi\[.
-Lilii! Doamne ia-m[! Ce faci, @ncro]natule? C[]una]i
pe a lad[! Ai potol! Las-o p[catelor! D[-i pace!
-Ba nu! O f[r`m, o f[r`m! \ipa Dumitru.
B[tea cu pumnii lui mici @n ea, zguduind-o de zor,
@ncruntat, r[cnind la bun[-sa.
Bine ferecat[, lada \inea.
Cu adev[rat a f[r`mat-o, dar mai t`rziu, dup[ ce la
r`ndul s[u v[rsase @n[untrul ei tot c`]tigul negustoriei ]i
arend[]iilor sale. Cu galbenii din lad[ a cump[rat p[m`nt. Mai
@nt`i de la neamurile sale, mai nevoia]e, @mpov[rate de copii
mul\i. Astfel, prin 1890, num[rul de r[ze]i mucicani sc[zuse @n
Tunari la jum[tate. "Boa Dumitru", cum @i ziceau, s-ajunsese
mare mo]ier, agonisindu-]i alte p[m`nturi. Parte din rudele
s[r[cite @i deveniser[ slugi. #i uimea pe to\i nesa\ul de
c[p[tuial[, truda lui f[r[ r[gaz.
Din prim[var[ p`n[ toamna t`rziu, cur`nd dup[ miezul
nop\ii, l[mpile se aprindeau @n casa lui, felinarele la p[tule ]i
roboteala @ncepea.
Trezit din somn, @n viul beznei, vecinul ]i nepotu-s[u,
St[nele Mucica - om vrednic dar socotit @n toate - zicea alor
s[i, somnoro]i, @nchin`ndu-se:
-Doamne ap[r[ ]i fere]te! Ce patim[! #l poart[ dracii
pe "Boa Dumitru" de nu-i las[ o\`r de odihn[!
Mul\i din @nvoitorii care @i munceau mo]iile arendate
sau proprietate @l p`rau st[p`nirii c[ @i @mpileaz[, fiind din cale
afar[ de aspru ]i apuc[tor. La el dijma era din cinci p[r\i: trei
lua proprietarul, dou[ \[ranul. Pe acesta @l mai silea s[-i care
degeaba b[legar pe ogoare, s[-i fac[ zile de clac[ peste cele
281
 Pe]tele din Dun[re, @mbel]ugat @n acele vremuri, era
@nsemnat[ surs[ de hran[ ]i de venituri.
#n marginea satului s-a]ezaser[ din vechime ]atre de
\igani rudari. Ei ciopleau din lemnul moale al plopilor linguri,
cop[i mari ]i mici, blide, fuse, sc[unele, h`rdaie, unelte pentru
nevoile mo]iei, dar prisosind, le vindeau @n t`rguri.
#nceputul cump[r[rii de p[m`nturi, m`ndria de a-]i
al[tura titlului de arenda] al mo]iilor de mai sus ]i pe cel de
proprietar, Ioni\[ Mnarincu @l f[cuse lu`nd de cur`nd cureaua
Tunari.
Aceast[ f[]ie de mo]ie se afla l`ng[ ]oseaua Calafat-
Bechet, satul chiar @n coasta Poienii Mari.
#n vechime am`ndou[ fuseser[ sate domne]ti, trecute
@n a]ez[m`ntul "Leg[turii lui Mihai Viteazul". Pe atunci
Tunarilor li se zicea "Pope]ti". A]ezarea dint`i se @njghebase
mai sus l`ng[ lacul "Popei" de la care @]i luase numele, ]i la
poalele unei p[duri. Un fl[c[u al unui localnic, Mucea, intrat @n
oastea lui Mihai Viteazul, ajunsese vestit c[pitan de tunari.
Lupt`nd viteje]te @n r[zboaiele cu turcii, voievodul @]i
r[spl[tise tunarul d`ndu-i mo]ia de la miaz[-noaptea ]oselei.
Atunci satul se str[mutase cobor@nd l`ng[ drumul de ]leau,
aproape lipindu-se de Poiana Mare, mo]iile lor afl`ndu-se
hotar @n hotar.
Vreme @ndelungat[, el a fost cunoscut ca Pope]ti-
Tunari. Apoi @nt`iul lui nume s-a uitat, r[m`n`ndu-i doar cel de
"Tunari". Mai ales pentru c[ locuitorii lui nu erau al\ii dec`t
puzderia de urma]i ai c[pitanului de tunari, Mucea. Ei socotir[
a-]i zice mai frumos "Mucica".
T`rziu, c`\iva dintre cei @mburghezi\i, @]i at`rnar[ pe
"escu" @n coada numelui. Tradi\ia militar[ s-a p[strat @n neam,
d`nd numero]i ofi\eri "Mucica" sau "Mucichescu".
#nmul\indu-se mereu, @]i @mp[r\ir[ @ntre ei mo]ia
Tunarilor. #nainte de 1864 se aflau 57 de mo]neni-r[ze]i @n
Tunari, to\i mucicani vrednici ]i gospodari.
Iancu, fiul lui Ianc[, str[nepot al lui Radu Mucica, cel
mai ambi\ios dintre to\i, nemul\umit numai cu agoniseala de la
280
apropiate de v`rsta lor. Doar Emilia ]i Olga erau @nc[ micu\e.
Mi\a, nevast[-sa, ahtiat[ dup[ b[ie\i, @]i dorea cu @nfocare
baremi unul @ntr-acea hait[ de fete. P`n[ s[ i se @mplineasc[
zilnica rug[ciune, @i r[sf[\a pe cei din neam, cel mai bogat @n
feciori fiind socru-s[u.
#nlesnit[ de toate treburile casei, gusta din plin tihna
acelui amurg prim[v[ratec. R[sfr`nt[ prin ferestre, lumina lui
Prier juca @nviind luciul mobilelor Biedermayer, culorile
scoar\elor oltene]ti, sclipirile argintii ale oglinzii vene\iene. De
altfel, ]i ea se sc[ldase @ndelung @n apele ei de cle]tar.
De c`nd, la st[ruin\a lui St[ncun[, lep[dase hainele
cernite - purtate doi ani dup[ moartea lui Fanache - @i revenise
treptat gustul de a se @mbr[ca. B[rbatu-s[u o @mbia la g[teal[.
Din orice c[l[torie @i aducea ]tofe, m[t[suri scumpe, c`te o
scul[ de pre\ pentru bisectea.
Era m`ndru dumnealui c[ pe nevast[-sa, femeie
@nalt[, trupe][, ar[toas[, orice c[dea bine ]i purta f[los.
Acum, ca s[-i @mbucure ochii, @]i pusese rochia nou[
de catifea ca vi]ina putred[, cu scufa la fel. Volanul care o
m[rginea, din horbot[ str[vezie, urzit[ cu fir str[lucitor, @i
poleia la fiece mi]care a capului cascada de p[r ruginiu, obrajii
plini ]i netezi. Fulgera ]i prin toartele grele de aur cu granate
din urechi. Ele se @ngem[nau cu boabele, tot at`t de mari ]i
s`ngerii, ale @ndoitului ]irag de la g`t.
#]i pip[ise c`tva ciupagul lipit de pieptu-i bogat. #]i
tip[rise ]i cutele fustei lungi, @nfoiate. Nemaiav`nd ce face, @]i
l[sase s[-i cad[ @n poal[ m`inile neostenite la roboteal[,
acum f[r[ rost.
Privirile i se ab[teau tot mai des c[tre u]e.
St[ncun[ Marincu se @ntorsese la Poiana pe la
pr`nzi]or, dup[ o lung[ c[l[torie. Str[b[tuse de-a latul jude\ul
Dolj. De la Cetate, a]ezat[ pe dealul @nalt din cotul Dun[rii,
cobor@se p`n[ la G`ngiova, mare sat de c`mpie pe malul
Jiului. Trecuse pe la to\i cei cu care avea de r[fuit negustorii
din vechi sau de @ncheiat unele noi.
Dup[ ce @l osp[tase bine, v[z`ndu-l t[cut, dus pe
g`nduri, cam v`ntuit ]i f[r[ chef de vorb[, se oprise s[-l
217
ispiteasc[. Crez`ndu-l ostenit, @l trimesese s[ se culce.
Trecuser[ c`teva ceasuri de atunci. Devenise ner[bd[toare
s[-i povesteasc[ ce nu-i mersese dup[ plac, pe unde s-
ab[tuse.
C`nd se ar[t[ @n sf`r]it @n prag, se petrecu toat[. La 55
de ani, St[ncun[ Marincu era @nc[ un b[rbat falnic, cu pletele
]i barba @nfirate cu argint. #]i p[strase @ns[ prospe\imea fe\ei ]i
seninul ochilor de copil. #l m[sur[ @nfiorat[. Nu mai erau tineri.
Ca v`rst[ @i desp[r\eau aproape 20 de ani. Tr[iser[ laolalt[
vreme @ndelungat[. F[cuser[ cinci copii. #i lovise n[pasta.
Totu]i, ori de c`te ori @l vedea, sim\ea bucuria @nt`ielor @nt`lniri
ale dragostei lor. Mul\umea @n g`nd lui Dumnezeu, de fiecare
dat[, c[ i-l h[r[zise.
R[mase @ns[ uimit[. Nu se a]ezase l`ng[ ea, s-o
sprijine de um[ru-i puternic, s[ se bucure unul de altul. S[
t[inuiasc[ @mpreun[, cum obi]nuiau @n rarele zile de odihn[,
c`nd nu aveau oaspe\i. O m`ng`iase doar @n treac[t cu
privirile-i albastre, am[r@nd-o c[ nu-i luase @n seam[ g[teala.
Se @ndreptase spre dul[piorul @ncrustat cu sidef ]i
alam[ unde @]i p[stra vioara. Dup[ ce o scoase din @nveli]u-i
de catifea, o acord[ un timp. Apoi @i zise cu glasul lui ad`nc,
r[scolitor:
-Costand[, fata mea! Rogu-te ascult[ un c`ntec nou ce
@mi @nsu]ii la G`ngiova. Inainte de a-l da l[utarului nostru, Firu
\iganu, s[-]i @nve\e taraful, vroi s[-l auzi dumneata. Vei
@n\elege, mai bine dec`t \i-a] istorisi eu, ce @nt`mpinai acolo,
de ce sunt cu sufletul @ndurerat!
I]i lipi obrazul de vioar[. Cu pleoapele l[sate, recules
ca pentru rug[ciune, @]i trecu arcu]ul pe strunele ei.
Incet...u]or... tot mai sporit, sunetele se @mpreunar[ a jale, a
triste\e f[r[ leac. Versurile, c`nd doar zise, c`nd rotund
c`ntate, @ncepur[ a picura grele, rare, asemeni lacrimilor...
Foaie verde de trei mure,
Panait de la P[dure,
Auzea c[ Ioni\[ Pa\a
Pe Mari\a ]i-o-mpe\ea
In comuna Giurgi\a.
218
"B[rbatu e capu! Da femeia g`tu. }i-l r[suce]te @ncotro
vroie]te ea!"
La @nceputul anului 1892 Ioni\[ Marincu era arenda]ul
Poienii Mari. Mo]ia de 5.000 de pogoane - c`t r[m[sese dup[
@mpropriet[rirea din 1864 - o luase cu ani buni @n urm[,
@mpreun[ cu frate-s[u St[ncun[.
Izbutise apoi s[ arendeze de unul singur - tot de la
mo]tenitorul Obrenovicilor, baronul Athanasie Baici de Varadia
- p[m`nturile Desei. Satul se afla la ]ase kilometri mai jos de
Poiana Mare, @n vecin[tatea Dun[rii.
A]ezarea omeneasc[ pe acest loc era tot at`t de
veche ca ]i cea din Calafat. Dar urmele @nt[riturii romane de
pe culmile dealului Calafatului disp[ruser[ dup[ 1731. Atunci,
@n timpul ocupa\iei austriece @n Oltenia (1719-1739) se
apucase ]i le @nsemnase pe o hart[ maiorul inginer J. C.
Weiss. Ele fuseser[ distruse ]i materialele folosite c`nd se
ridicase acolo carantina.
Zidurile castrului roman de la Desa se vedeau @nc[.
Fuseser[ a]ezate pe grindul Castravita. Cu toate c[ erau
groase de doi metri ]i din c[r[mid[ trainic[, r[m[seser[
numai fr`nturi. Restul @l m[cinaser[ valurile Dun[rii care
@naintase p`n[ la ele, inund`ndu-le adesea.
Desa, sat de cl[ca]i p`n[ la 1864, nu se procopsise
nici dup[ @mpropriet[rire. P[m`ntul era nisipos. Din cele
16.000 de pogoane ale mo]iei, numai pe vreo 2.000 se putea
face agricultur[. Se cultivau cu gr`u ]i mult[ secar[.
Adev[rata bog[\ie a Desei sta @n p[]unile @ntinse. Pe ele
p[]teau din voia lui Dumnezeu, numai El ]tiindu-le cu
adev[rat num[rul, turme de bivoli, vaci, boi, porci, oi. Avere
@nsemnau ]i nesf`r]itele p[duri de salc`mi, plopi, s[lcii, duzi.
Frunzele duzilor se foloseau la cre]terea viermilor de
m[tase. Roiuri de fete din sat @i @ngrijeau, tr[geau firele de
borangic din gogo]ile lor. Le \eseau apoi @n r[zboaie, devenind
marame ]i p`nze str[vezii. Amestecate cu in ]i c`nep[,
tr`mbele se foloseau pentru albituri sau ]tofe u]oare.
279
 Cum ajungeau la Poiana, alergau la taicu Cun[ ]i tu]a
Costanda s[ se @nfrupte dintr-acea bun[tate, care nu se mai El pe cal @nc[leca,
g[tea @n nicio cas[. La G`ngiova @mi pornea
-Nu ]tiu la ce o fi iscusit[ fata asta! glumi Mi\a. Friptur[ La cuconi\a Mari\a
\ig[neasc[ a] @nv[\a-o s[ fac[. Dar e din cale afar[ de t`n[r[ A lui Ioni\[ Pa\a.
]i furlandisit[. N-ar avea r[bdarea ]i supunerea trebuincioase.
Nu se potrive]te [stei meserii grele! S[ r[m`ie la a de o are, }i la Jiu c`nd ajungea,
mai u]oar[! El la podar @mi striga:
Se uit[ \int[ la Fane. Acesta @i sus\inu privirea, dar o -M[i podar, d[ podu-ncoa,
oc[r@ @n g`nd. S[-\i dea neica rubli\a!
-E dat[ dracului! N-o p[c[lii!
Mi\a s-ar[t[ dintr-odat[ @ngrijorat[. Podaru c`nd auzea,
-M[rioara o iube]te pe Frau Erika. #n ceasurile ei libere Podu mai departe @l da.
o @nva\[ nem\e]te. Feti\a e @nc`ntat[. Deprinse poiezii. Un Panait se sup[ra,
c`ntecel preg[tit de ea ]i la pian vrea s[ \i-l fac[ dar la ziua Pinteni calului c[-i da
dumitale. Femeia asta desigur a fost altceva @n via\[. V[de]te }i prin Jiu el @mi trecea.
o cre]tere @ngrijit[. Cum de ajunse la Calafat ]i deveni
buc[t[reas[, e taina ei. Dar p`n[ @i aduci o guvernant[, Fie Jiu ras cu malu,
adev[rat[ profesoar[ de muzic[ ]i limbi, Erika @i folose]te ei. Panait trecea cu calu.
De ce s[-i am[r@m sufle\elul, @ndep[rt`nd-o? }tii c`t e de Fie Jiu c`t un Olt,
sim\itoare! Dac[ se pune pe pl`ns, se zbate ]i @ncepe a tu]i Panait cu cal @not,
iar[]i? Nu zis[ doctorul Dr[gescu s[ o cru\[m c`t se poate? P`n-la mal @mi ajungea.
Fane Marincu nu-i r[spunse. Ie]i tr`ntind u]a. #i era
limpede c[ Mi\a folosise singurul temei ce putea s[-i @nfr`ng[ La Sf`ntu Gheorghe era.
voin\a, sl[biciunea pentru fiic[-sa. El la b`lci mi se ducea,
-Se crede dibace foc, Mi\ulica! Da las pe mine! @]i zise Pe Mari\a o chema
plin de n[duf. M[ sile]te s[-i cump[r Cristinei o cas[ prin Dup[ bolt[ ]i-i vorbea:
apropiere. M-ar fi \inut mai ieftin altfel! Paguba dumneaei! O
@n\[rc o vreme de plimb[ri ]i de scule scumpe. -Mari\[, ce te-ai g`ndit,
Mergi cu mine au te-mpu]c?
C[ e]ti logodnica mea
R[mas[ singur[, Mi\a Marincu r`se g`lg`it, umfl`ndu- Care nu te pot uita!
]i gu]a alb[. B[tu din palme, firitisindu-se de izb`nd[.
-Drept avea maica! Pentru tine vreau s[ mor,
#]i amintise c`teva vorbe auzite de la Mi\a B[loi-Mirica. Eu cu alta nu m[-nsor!
Pline de str[veche @n\elepciune, @]i v[deau din plin hazul Dar Mari\a ce zicea?
ardelenesc: -Panaite, tu glume]ti

278 219
Ori via\a @mi r[pe]ti?
Ioni\[ Pa\a afla,
Pe Mari\a o chema,
Dou[ palme @i tr[gea.
Dar ea mi se ru]ina
}i acas[ @mi pleca.
Panait mai z[bovea,
Zah[r calului @i da,
Peste coam[-l m`ng`ia,
}i din gur[ @i zicea:
-M[n`nc[ murgule bine,
De azi nu mai e]ti cu mine,
Pe ce m`ini oi r[m`nea?
Calu @ns[-l pricepea
Cu copita-n p[m`nt da.
Dar[ calul, vit[ mut[,
Nu putea s[ @i r[spund[.
Picioru-n scar[-l punea
}i @n ]a se arunca.
In sat c[ se @ntorcea
}i singur[ o afla.
Mari\a c`nd @l vedea,
Ea prin od[i @mi fugea,
Ca s[-]i scape via\a.
Panait desc[leca,
U]or mi-o ajungea,
De coade o apuca,
In b[t[tur[ o-mpu]ca,
Intre leandrii mi-o culca,
Dup[ ce o s[ruta.
220
smaragdul ochilor, era impun[tor. Dar @]i pierduse fr[gezimea,
dulcea\a @nt`iei tinere\i. Rotunjit, ca ]i gura-i c[rnoas[, pieptul
l[\it, mijlocul @ngro]at, ]oldurile mari, o ar[tau femeie frumoas[
@nc[, dar coapt[.
L[murit[ asupra @mprejur[rii, hot[r@ s[ se arate
binevoitoare.
-Unde ai mai slujit dumneata, feti\o?
-P[i...s[ vede\i...doamn[...Mai de cur`nd la Hotel
Marincu!
Cristina se b`lb`ise, nea]tept`ndu-se la a]a cercetare.
-Chiar la buc[t[rie? se mir[ ea...C`t[ vreme? #nv[\a]i
s[ g[te]ti bine? Cam ce anume ]tii s[ faci?
-E priceput[ la toate! se repezi Fane, @n locul celei
@ntrebate. M[ pui cheza] c[ vei fi @nc`ntat[ de ea!
-Mul\umesc! M[ luminai asupr[-\i, feti\o. Dar trebuie s[
mai cump[nesc c`tva. So\ul meu - ap[s[ ea vorbele - @\i va
spune ce am hot[r@t.
Cristina @l privi uluit[ pe Fane. El o @ncredin\ase c[
fusese deja angajat[. Boccelu\a de haine ]i-o l[sase la intrare,
socotind c[ va r[m`ne de atunci @n casa familiei Marincu.
Mi\a @i f[cu cu m`na semn c[ poate pleca. Ea @]i uit[
s[ mai fac[ plec[ciunea, anume deprins[ pentru @mprejurare.
Pornise cam zorit c[tre u]e. Fane se st[p`ni anevoie s[ n-o
@nso\easc[ ]i s[ i-o deschid[.
R[mase locului, @ncruntat. Mi\ulica t[cu o vreme,
l[s`ndu-l s[ fiarb[.
-F[nelicule! gunguri ea @n f`r]it, cu un glas care ar fi
@nmuiat ]i pietrele. Nu-mi pl[cu buc[t[reasa asta!
-De ce? Crezi c[ nu ]tie s[-\i fac[ "friptur[ \ig[neasc["
ca a lui boier Cun[?
O @ntrebase jum[tate cu \`fn[, jum[tate sur`z`nd.
Pufnir[ @n r`s, privindu-se. Le pl[cea la am`ndoi
carnea de porc pus[ @n frigare. Sucul ei picura @ntr-o strachin[
cuprinz[toare, a]ezat[ dedesubt @n t[ciuni. Era plin[ cu mult[
ceap[ tocat[, care undea. Pe m[sur[ ce se frigeau, buc[\ile
erau t[iate, puse @n mustul de ceap[ cu multe mirodenii.
277
ordonat[. #ncet, @]i luase @n m`inile ei pricepute treburile
gospod[riei, scutind-o de orice grije. Pusese r`nduial[ ]i @n Dar Panait ce f[cea?
od[ile celorlalte slujnice tinere, str[juindu-le ca un cerber. In odaie se-nchidea
B[nuia c[ de aici izvora m`nia lui Fane. #l @mpiedeca }i-n ureche se-mpu]ca.
s[ le mai cerceteze uneori prin subsoluri, cum avea obiceiul.
Aflase de mult ]i de aceast[ isprav[. Se sc`rbise. Dar @n Vestea @n t`rg se ducea,
diploma\ia ce @]i @nsu]ise fa\[ de p[catele lui, nu i-o pomenise Toat[ lumea mi-alerga
niciodat[. Se mai r[zbuna, d`nd pe c`te o b[nuit[, afar[. De la mic p`n[ la mare,
-F[nelicule! Ce @\i c[]un[ pe biata Frau Erika?...Eu S[ vad[ a @nt`mplare.
sunt @nc`ntat[ de cum @]i face slujba. Munce]te chiar peste
@ndatoririle ce @i revin!
-|i-o fi pl[c`nd dumitale bucatele ei! Mie, ba! Ioni\[ Pa\a venea,
-Pe semne c[ de-aia m[n`nci @n vremea din urm[, mai Pe Mari\a o vedea
mult la restaurant dec`t acas[! Inv`nat[ cum era.
Mi\a vorbea cu glasul ei uguit ]i sur`dea cu
nevinov[\ie. El u]a mi-o sp[rgea
-Cam a]a ceva! Bine c[ b[ga]i @n sf`r]it de seam[! }i la Panait intra,
M`ine @\i aduc buc[t[reasa pe care am hot[r@t s[ o lu[m! In picioare @l c[lca.
A doua zi se pomeni c[ @i @nf[\i]eaz[ o t`n[r[ g[tit[ ca
o sorcov[. Fane Marincu, c`nd @i pl[cea o femeie, nu se uita la -Fire-ai de grec blestemat
bani. #n\elese c[ o ghiontise s[-]i mai ]tearg[ sulimanul de pe Tu fata mi-ai @mpu]cat!
fa\[. Dar nu o putuse desv[\a s[ nu-]i legene trupul sub\ire ca In rogojini @l @nvelea
o ]erpoaic[, s[ nu caute sfid[tor @n jur, ]tiindu-se amanta celui }i pe pat c[ mi-l punea
mai bogat ]i darnic b[rbat din ora]. }i la groap[ a]a-l ducea.
-Iote, cocoan[ Mi\o! Dumneaei este Cristina, noua
noastr[ buc[t[reas[! Dar Mari\ei ce-i f[cea?
Femeile se @nfruntar[ din priviri. Mi\a deslu]i @n ochii Ca mireas[ o-nvelea,
noii venite, care o c`nt[reau, plini de ne@ndur[toare In cosciug c[ mi-o punea
curiozitate, o und[ de dispre\. #i citi ]i g`ndul. }i cu jale o-ngropa.
-Rochia ]i sculele de pe ea pre\[luiesc o avere!
Degeaba! E trecut[! Prospe\imea c[rnii, sub\irimea trupului, @l Toat[ lumea @i pl`ngea
@nebunesc pe Fane Marincu la mine! Pe doi tineri logodi\i
#ntr-adev[r, dup[ cele dou[ na]teri, Mi\a se @mplinise }i de p[rin\i desp[r\i\i.
bine. #nalt[, nu-i st[tea r[u. #i d[dea o anumit[ m[re\ie @n
\inut[. C[ @ntr-ascuns s-au logodit
Fane, m`ndru de statura ei, o alinta numind-o "Junona Ioni\[ Pa\a n-a vrut.
mea". Chipul l[ptos, sub cununa buclelor corbii, luminat de Foarte rar c[ s-au v[zut.

276 221
 Prin scrisori au tot vorbit,
P`n[ c`nd s-au pr[p[dit!
Ascult`ndu-l, Costandei i se p[ru c[ vede aevea
groz[via celor @nt`mplate. I se aburiser[ ochii. Pieptul
@ncepuse s[ tresalte, inima s[-i bat[ zorit, c[znind s[-]i
@n[bu]e pl`nsul. Se temea s[ nu tulbure desf[]urarea baladei,
sf`]ietor zis[ ]i c`ntat[ de St[ncun[.
O biruir[ dintr-odat[ amintirile...
Il ]tia bine pe Ioni\[ Pa\a. F[cea @n vremea din urm[
nego\ de gr`ne cu b[rbatu-s[u. Erau prieteni vechi. Se
cuno]teau de fl[c[iandri, de c`nd @]i @nso\eau p[rin\ii pe
drumurile Transilvaniei. C[ci nu numai Marincu din Poiana
Mare, ci ]i Ilie]tii, Nicolaie Pa\a cu fiii cei mari Ioni\[ ]i Firu, s-
apucaser[ de c[nurit. L`na vopsit[ o vindeau cu pre\ bun pe
pia\a Sibiului. A]a trecuser[ to\i dela negustoria de m[run\i]uri
pe tejghele ]i @n bol\i, prin c[nurit, la deschiderea unor pr[v[lii
mari, cu m[rfuri de tot felul. Iar negustoria de gr`u, pentru care
Ioni\[ Pa\a se l[udase c[ ]i-a ridicat, pentru a le str`nge din
toat[ plasa, magazie mare de zid[rie cu dou[ caturi,
n[d[jduia s[-I duc[ prin arend[]ie, la proprietatea de p[m`nt.
Ii pl[cuse Ioni\[. Era @nalt, drept, m`ndru ca un brad.
Avea un cap frumos, p[r c`rlion\at, musta\[ @n furculi\[, ochii
mari, c[prui, cu sc[p[r[ri aurii. Iste\ ]i plin de haz. Nici nu se
uimise din cale afar[, c`nd @i povestise St[ncun[ ce dragoste
p[tima]e @i purta nevast[-sa Tinca. Ajuns[ de pomin[ p`n[ ]i
@n satele din jurul G`ngiovei. Tat[-s[u, Nicolaie Pa\a, i-o
pe\ise din neamul B`rsanilor de la Valea Stanciului, mocani
boga\i @n turme de oi. Socotise g`ngioveanul c[ l`na oilor
primite de zestre va @mbog[\i pe fiu-s[u. Ioni\[ se supuse
alegerii f[cut[ de p[rintele s[u. Iube\ cum era, chiar @nsurat,
nu va duce lips[ de ibovnice. Mocanca era bun[ de nevast[.
Avea ochii alb[strii ]i p[rul c`nepiu. Nu era frumoas[, dar
zdrav[n[, lacom[ de munc[ ]i agoniseal[..
Tinca @ns[, de cum @l v[zuse, s-aprinsese foc.
Logodiser[. P`n[ la nunt[, nu mai d[duse pe la ea. Inebunit[,
se urca pe acoperi]ul casei. I]i punea m`na stra]in[ la ochi.
222
Oft[ ad`nc. C[ina pe cocoan[-sa Flori\a, pe Duinea,
pe care o @ndr[gise pentru bl`nde\ea ]i bun[cuviin\a ei, dar
mai ales pe sine @nsu]i.
Nevinovat, dintr-o gre]eal[ a altora, fusese n[p[stuit
de soart[. #n locul dezonoarei, fugise, ar[t`nd c[ s-ar fi @necat
@n Dun[re. Ajunsese vechil @n cel[lalt cap[t de |ar[. #]i
lep[dase numele adev[rat, ca s[ se a]tearn[ asupra-i uitarea.
Taina lui nu o ]tia @ntreag[ nici st[p`nu-s[u. #i spusese doar
c`t s[-i c`]tige @ncrederea, c`nd @i d[duse slujb[ ]i un
ad[post. Dar @n casa de bani a lui Arssenie se g[sea o cutie
pecetluit[. Numai dup[ moartea lui o va deschide, g[sind
marile decora\ii militare, actele adeverindu-i ob`r]ia.
Marioara Mi\ulic[i ]i a lui Fane Marincu mergea pe
cinci ani. #mbobocise ca o floare ginga]e. #ngrijor[tor de
ginga]e! Era frumu]ic[, vioaie, istea\[ ]i peste fire de
r[sf[\at[.
G[tit[ ca o prin\es[, taic[-s[u, m`ndru foarte, o lua cu
el @n tr[sur[, la plimbare, s[ o arate lumii. Mai ales rudelor ]i
prietenilor, @nf[\i]`ndu-le-o ca pe giuvaierul s[u cel mai de
pre\. Chiar nevast[-sa crescuse @n ochii lui. Recunosc[tor, @i
mul\umea mereu c[ d[duse lumii o astfel de minune. Le
cople]ea pe am`ndou[ cu bun[t[\i, g[teli, daruri de pre\.
Asta nu @nsemna c[ @]i lep[dase n[ravurile.
#ntr-un timp, @i c[zuse cu tronc o "fat[" de la hotel
Marincu. #ntr-a]a hal, @nc`t hot[r@se s[ ]i-o aduc[ @n cas[, s[
o aib[ mai la @ndem`n[.
-Cocoan[ Mi\o! S[ dai afar[ cotoroan\a asta de
buc[t[reas[! se @mbobotise el lu`nd-o f[r[ veste. #\i g[sii eu
una mai priceput[!
Mi\ulica @]i acoperi uimirea z`mbind sub\ire. Nem\oaica
trupe]e, b[\oas[, s[rit[ de 50 de ani, nu avea cum s[-i plac[
muieraticului ahtiat de carne fraged[. Erika cobor@se de pe un
vas austriac @n port. R[m[sese, nu se ]tie din ce pricini, @n
Calafat. Se luptase vajnic cu Leanca Marian s[ ]i-o
agoniseasc[, cumnat[-sa dorindu-]i-o la restaurantul hotelului
Marincu. G[tea bine, era str[lucitor de curat[, serioas[,
275
 O smulse din g`ndurile ei un cioc[nit @nde]it @n u]e.
Numai domnul Vasile @ndr[znea s[ o tulbure, c`nd se retr[gea
@n turn ]i numai pentru treburi grabnice. A]a c[ @l pofti s[ intre.
B[rbatul @nalt ]i drept, tr[d`nd \inuta mar\ial[ a
tinere\elor, @naint[ cu fereal[. Nu @ndr[znise s[ deschid[ gura.
O privea cu ochii lui de dul[u credincios parc[ b[tut.
-Ce necaz nu cutezi a-mi vesti, domnule Vasile?
#ntrebase singura fiin\[ care @ncerca s[ o cru\e, s[ o
ajute pe c`t @i st[tea @n putin\[.
-P[i, s[ vezi dumneata, cocoan[ Flori\[...
Oftase, @ncerc`nd s[ o mai scalde.
-Veni @ntr-o @ntinsoare om trimes de boier Dumitrache
dup[ dumneata.
Fu r`ndul ei s[ se posomoreasc[.
-Se vede c[ e vorba de noul conac! @]i zise ea,
c[ut`nd s[-]i ast`mpere b[t[ile inimii, pornit[ a tic[i @n
ne]tire.
-Porunca e s[ te sui grabnic @n tr[sur[ - vizitiu @nh[m[
caii - ]i s[ alergi la Livezi!
-La Livezi? se uimi toat[. Ce s[ cat acolo, omule?
-Pe conu Alecu Ghelmegeanu @l adus[r[ mort, @mpu]-
cat la v`n[toare! Iar[ coconi\a Duinea strig[ numai dup[
dumneata...
-Vai de p[catele mele!
S[rise din jil\, uit`nd de ghergheful ]i de cele din poal[
care se rostogoliser[ pe jos.
-Biata Duinea! Am[r@ta! V[duv[ de nici un an de la
nunt[!
I se sf`]ie inima de mil[, dar @]i st[p`ni lacrimile.
-Sunt gata de plecare @ntr-o clip[. S[-mi str`ng c`teva
lucruri! @]i arunc[ vorbele gr[bind c[tre u][.
Domnul Vasile se plec[. #ncepu s[ adune pe urmele ei
ghergheful, jurubi\ele de m[tase, forfecu\a, degetarul,
tremur`nd.
-A]a e pe lumea asta! Sufletele bune ]i curate nu au
noroc!
274
Incerca s[ str[vad[, la peste 15 kilometri dep[rtare, fumurile
co]urilor din G`ngiova. I]i alegea c`te unul zic`ndu-]i c[ e cel
de la vatra lui Ioni\[. Urm[rindu-i v[l[tucul sub\ire, ]optindu-i
fel de fel, @]i mai ogoia dorul.
Cum se luar[ ]i o aduse acas[, se g[sir[ binevoitori
s[-i ]opteasc[ pe unde cutreera Ioni\[.
-Ui! Nu-i bai! r[spundea B`rsanca. Cum s[ nu se
pr[p[deasc[ muierile dup[ a]a m`ndre\e de b[rbat! Vezi bine
c[-l iubesc! Dar[ Ioni\[ e omu meu! Tot acas[, l`ng[ mine,
@nopteaz[!
Il dichisea ]i @l r[sf[\a ca pe un prin\. De c`te ori
@nc[leca s[ plece, ]i o f[cea des, alerga c`t o \ineau
picioarele, s[-i parfumeze p`n[ ]i ]aua calului. Ea se @ntorcea
la pruncii ce @ncepuse s[-i toarne @n fiece an.
...Dup[ ce f[cea haz de toate acestea, St[ncun[ se
posomora dintr-odat[. Ii povestea printre oftaturi c[ de la
c[s[toria lui Ioni\[ Pa\a cu turmele B`rsanilor luase pild[ frate-
s[u mai v`rstnic, Ioni\[ Marincu. St[ruise n[otit pe l`ng[ bunic
]i p[rin\i. Il doc[nise ne@ncetat. P`n[ ce el, leh[mesit de
via\[, dup[ t[ierea iubitei sale Florica de c[tre un ba]buzuc
turc, @ncuviin\ase. O luase pe Opria Ciob[noilor, mocani avu\i
din Poiana. Se sortise, din sl[biciune, nefericirilor ce
urmaser[...
Icoanele cumplite i se mai destr[maser[ Costandei
sub n[vala g`ndurilor. C`nd se smulse din ele, se pomeni c[
versurile @ngenaser[. Melodia mai curse un timp, jeluit[ de
vioar[...apoi se fr`nse...St[ncun[ r[m[sese cu arcu]ul
ridicat. O c[ut[ cu privirea. Ochi @n ochi, @]i l[sar[ @n sf`r]it
lacrimile s[ le ]iruie pe obraji.
Puse vioara @n dul[pior. Se a]ez[ pe canapea. Se lipi
de Costanda, ca s[-]i contopeasc[ am[r[ciunea.
Ei cuno]teau durerea sf`]ietoare a pierderii unui copil!
Din voia Celui de Sus! Dar a]a n[prazn[ ca la Mari\a, boboc
de fat[ de nici 16 ani, s[ piar[ @mpu]cat[ ca un c`ine, li se
p[rea peste puteri de @n\eles!
Sim\indu-i zv`cnetul pl`nsului, @i trecu bra\ul dup[
umeri...
223
 -Lini]te]te-te, draga neichii! Lini]te]te-te!
O m`ng`ie u]or cu buzele, ]optindu-i la ureche, p`n[
ce sim\i c[ se destinde din @ncr`ncenare.
C`nd fu @n stare, @l @ntreb[ tremurat:
-}i cum fu la G`ngiova?
...Nimerise la Ioni\[ Pa\a cur`nd dup[ @nmorm`ntare.
-Mi se rupse inima de el...c[ B`rsanca s-ar[t[ de
cri\[...Imi p[ru r[u mai abitir de Sica, fata lor a mare. Ea
d[duse peste Mari\a moart[. Erau nedesp[r\ite, dou[ suflete
surori...V[z`nd-o @ntins[ pe jos, \ap[n[, s`ngerat[, le]inase,
c[z`ndu-i al[turi. A]a le g[siser[ c`nd, @nchiz`nd bolta, ai
casei se @ntorseser[ din b`lci.
-De atunci biata fat[ nu-]i mai vine @n fire. Tremur[
toat[, nu i se mai st[vesc l[cr[mile...Se sperie @n somn... vai
de lume! Iote, @mi d[dur[ o fotografie a lor, am`ndou[, ca
amintire...
Costanda i-o lu[ repede din m`n[, o cercet[ @ndelung.
Fetele, @mbr[cate @n rochii de percal alb, cu volane, gulere
@nalte pe g`t, se vede @noite de Pa]ti - se \ineau de m`n[. I]i
lipiser[ capetele. Cea mare, Sica, spre 17 ani, avea un chip
prelung, blajin, cam trist. P[rul negru corbiu, @l purta deja
str`ns @n coc, @n v`rful capului. Mari\a, b[laie, p[strase @nc[
obrazul rotund, buc[lat, de copil, coada groas[ pe spinare.
Era frumu]ic[, numai z`mbet. P`n[ ]i ochii mari @i r`deau @n
cap.
-Am[r@ta! Ce sf`r]it n[praznic! o c[in[ Costanda. Ce
soart[ avu! Doamne, odihne]te-o @ntre @ngerii T[i! se rug[,
smerindu-se.
La o vreme, @ndr[znise s[-i ]opteasc[, tot privind-o pe
Mari\a...
-A]a crez c[ va ]i fi! Curat[, fraged[ @nc[, n-avu timp a
face p[cate. }i chiar de ar fi avut mari ]i grele, toate i le lu[ s[
le duc[ pentru ve]nicie, @n spinare, uciga]u! C-a]a zic [i
b[tr`ni!...
I]i adun[ apoi privirea asupra Sic[i. Sim\i o tres[rire
ciudat[ @n inim[...
224
Tot Cahrilas @i spusese c[ se str[duiesc s[ @nchirieze
]i p[duri pentru c[ @n nego\ul de cherestea se c`]tig[ bine.
-Las[-l s[ adune! @]i zicea lehamesit[. }tiu c[
r`mne]te s[ le cumpere pe toate. Pentru cine? Athina va
r[m`ne singura lui mo]tenitoare. Cu fumurile de-i b[g[ @n cap,
nu ]tiu ce s-o alege, de nu-i g[se]te b[rbat vrednic s[-i
gospod[reasc[ averea!
#mpinse cu furie acul @n floarea ce umplea pe broderia
@ntins[ @n gherghef. #ncepu a o judeca pe fiic[-sa.
De c`nd se @ntorsese la Calafat, se @nfoia toat[ fa\[ de
prietene, cu bog[\ia casei, de c[l[toria @n Grecia dar mai ales
de ea @ns[]i.
-Bine zis[, aci, dumnealui! Ar fi vremea s[ o c[s[torim!
Da unde s[ afli un ginere s[-i ajung[ la nas?
C`nd o luase cu bini]orul, Athina b[tuse din picior:
-Vroi b[rbat t`n[r, chipe], ]colit, mai bogat ca al
Duinei! Doar eu sunt fata lui Arssenie! Frumoas[, cu zestre
mare! Altfel nu m[ m[rit! Stau bine la patera!
Acum se afla @n ospe\ie chemat[ de var[-sa Duinea la
Livezi.
-Mira-m-a] s[ i se fi f[cut acesteia dor de ea! Cum s[
uite c`t a tir[nit-o? Mai cur`nd o pofti s[ o @nfrunte. S[ se
f[lo]easc[ dinaintea ei ca so\ie, gospodin[, @n sf`r]it de sine
st[t[toare.
-Cine ]tie, se @ndoi totu]i Flori\a. De la @ngereasca
bun[tate a Duinei te po\i a]tepta ]i s-o fi iertat!
De]i Athina fusese plecat[ toat[ vara, se c[ii,
@n\eleg`nd c[ nu-i sim\ise lipsa. Erau @ntr-o ve]nic[ @nfruntare,
nesuferindu-i fumurile ]i trufia.
-Doamne! Cum mo]teni Athina firea lui Dumitrache?
Cum m[ os`ndi]i pe mine s[ am @n fiin\ele cele mai apropiate,
doar potrivnici?
Recuno]tea c[ se apropiase mai mult de Duinea. Se
bucura din tot sufletul c[ nimerise bine. C`nd o v[zuse cu
pu\in timp @n urm[, @i p[ruse @nflorit[ de mul\umire.
273
 -Rogu-te, domnule Vasile, @ncredin\eaz[-l pe boier
Dumitrache c[ sunt bucuroas[ c[ i-am @ndeplinit o pl[cere!
Mai am o copie a tabloului - @I ar[t[ c[tre ]evalet - oric`nd
dore]te @i pot @nlocui originalul!
Se mai izbir[ unul de altul p`n[ rostuir[ nunta Duinei.
Arssenie c[]unase s[-]i m[rite nepoata ]i pupila -
dup[ ce o @nzestrase - cu Alecu Ghelmegeanu, fiul tovar[]ului
de arend[]ie de la Livezi.
#l b[nui c[ pusese de mult ochii pe t`n[r. #l ]tia ]i ea
de copil. Ar[tos, cuminte, vrednic, dintr-un neam de oameni
avu\i ]i de omenie, nu avusese de ce se @mpotrivi.
Nici Duinea nu f[cuse multe fasoane.
-S[-i fi c[zut cu tronc a]a, fulger[tor sau nu avusese
puterea s[ nesocoteasc[ voin\a de ne@nfr`nt a unchiului ]i
tutorelui ei? Mai cur`nd socotea c[ se vroise la casa ei,
sc[pat[ de asprimea acestuia ]i tirania Athinei!
Flori\a f[cuse multe presupuneri. Dar nu afl[ niciodat[
adev[rul din gura prea supusei ]i sfioasei sale nepoate.
Dup[ aceast[ c[s[torie, mult[ vreme doar t[bli\a de
piatr[ albastr[ r[m[sese mijlocitoarea dintre ea ]i boier
Dumitrache. Dumnealui lipsea mult de acas[. Trecea
fulger[tor. De]i m`ncau atunci la aceia]i mas[ de ochii
slugilor, nu-]i descle]ta gura. Poruncile erau sau scrise, rostite
de glasul domnului Vasile sau al lui Cahrilas. Grecul, efor la
biserica greceasc[, b[g[re\ ]i obraznic, venea tot mai des, cu
aerul c[ era @ns[rcinat s[-i cerceteze gospod[ria...
-Alearg[ Dumitrache nebun dup[ str`nsur[!
Aflase de la Cahrilas, unul din oamenii de afaceri ai
b[rbatului s[u, care nu o b[nuise cu totul ne]tiutoare, c[
Arssenie hot[r@se s[ se @ntind[ cu arend[]ia de p[m`nturi ]i
peste Olt. G[sise o curea lat[ de mo]ie, bun[, ieftin[, tocmai
la Zimnicea. Portul, de cur`nd @nfiin\at acolo, i s-ar[tase
prielnic @nc[rc[rii ]i negustoririi gr`nelor sale.
A]tepta s-o vesteasc[ dup[ obicei de nevoile noului
conac ]i s-o cheme s[ i-l rostuiasc[.
272
-Biata fat[! La ce nu o adus[]i cu dumneata? S-o fi
rupt de locul [la cumplit! S[-]i fi revenit acia, la noi, @n lini]te!
-Vai de mine! N-o ]tii pe B`rsanca! Cum s-o fi dat de
acas[? O hinghere]te f[r[ mil[. Gospod[ria, grija alor trei fra\i
mai mici, toate le apas[ asupr[-i. Doar pe b[ie\i @i
corcole]te...Zice dumneaei c[-i d[ mai departe la ]coal[, s[
ias[ oameni mari, ofi\eri, generali, de! E al dracului de
ambi\ioas[!
-Vai de via\a Sic[i! se @nduio]e Costanda. S-o @ndura
Precesta a-i da un b[rbat cumsecade... S-o scoat[ de sub
tirania mum[-sii...
-}i de o soacr[ bun[ ca p`inea cald[, a]a precum e]ti
dumneata...
-De! Mai ]tii! @i r[spunse, parc[ @mpuns[ de o
presim\ire. La o cas[ cu trei nestem`ndri de feciori, va s[
c[t[m nurori, fete de oameni ]tiu\i. Da c`ntecu?
-P[i d[dui mai @nt`i pe la Ilie]tii ca s[ aflu ce ]i cum.
Auzisem de nenorocire, c[ vestea se r[sp`ndise @n toate
satele @nvecinate. Dasc[lu chem[ pe Macu \iganu, starostele
vesti\ilor l[utari g`ngioveni s[ ni-l zic[. Dumnealui vroia s[ ]i-l
@nsemneze, ca s[ r[m`ie ]i scris, nu numai a]a, trecut din
gur[ @n gur[. Zgudui\i de grozava @nt`mplare, \iganii @l ]i
izvodiser[. I\i mai spusei dumitale! }i iote, mi se adeveri iar
zisa! L[utarii sunt hronicul viu, nescris, dar c`ntat, al satelor
noastre. Datorit[ lor, Ion [l Mare, Florea Cioroianu, Panait de
la P[dure, nu vor pieri din amintirea oamenilor!
R[maser[ mult[ vreme t[cu\i, cu trupurile al[turate.
P[truns fiecare de c[ldura s`ngelui ]i b[t[ilor inimii celuilalt,
dar urzind g`nduri felurite.
C`ndva, St[ncun[ @ncepu s[-i ]opteasc[ tulburat.
-Nu-\i m[rturisii @nc[! Intre Ioni\[ Pa\a ]i Ecaterina lui,
la cumplita lor @mpunci]are, @mi venea s[ intru @n p[m`nt. M[
nimerisem la clipa nepotrivit[ acolo...Poate chiar eu o
iscasem, Dumnezeu ]tie!
Nu @ndr[zni s[-l @ntrebe dec`t din ochi.
-B`rsanca se @mbobotise ca ursitoarea a ra.
225
 -"Mai bine @n morm`nt Mari\a, dec`t \iitoare de lotru!
A]a @i fu scrisa ]i alesu! Au nu \inea Panait drumurile @n
p[durea Sadovei ]i a Z[valului de peste Jii? Nu jecm[nea el
c[l[torii? Ce dac[ miluia s[r[ntocii satelor? Tot ho\ r[m`nea!"
-O[[! A]a zis[? Halal mum[! se cruci Costanda.
-Taman a]a! Pe c`nd @n biede Ioni\[ sim\ii cum
@ncol\e]te s[m`n\a @ndoielii, a unei b[nuieli de vin[, povar[ pe
c`te zile va mai avea.
-Cum?
-P[i! @i r[spunse hot[r@t...M`nii pe Dumnezeu, Tinco!
Vorbe]ti cu p[cat! Orbit de durere fus[i eu @nsumi, nedrept,
n[otit, zobindu-l @n picioare pe mort. Dar[ m[ c[iesc. Panait
avea sim\ul onoarei...
-A]i! N[z[reli de-ale dumitale! se @n\[foiase nevast[-sa.
-Lotru de zici, ar fi putut s[ o fure pe Mari\a...Chiar acu,
@n urm[, la b`lciul de S`nt Gheorghe. Auzise c[ dumneata, ca
s[ le curmi dragostea, vroiai s-o dai dup[ bog[tanul dela
Giurgi\a...I-ar fi fost lezne s[ ne-o ia. Dar a vrut-o cu
binecuv`ntarea p[rin\ilor ]i cununie. Mi-a cerut-o cuviincios
ast[ iarn[. Doar[, \i-am spus. Mi-a f[g[duit c[ de i-o dau, o
duce la conacul mum[-sii. Se las[ de haiducie. Se face om de
cas[. Da nu i-am dat crez[m`nt! Ce temei s[ fi pus atunci pe
vorbele unuia ca el? A]a ne sf[tuisem am`ndoi! Ii d[ruise ]i
inelul de-l arunca]i @n Jii! Avea s[pate @n piatra de matostat,
ni]te arme. Spusese fetei c[ i-l l[sase tat[-s[u dup[ fire, s[-i
adevereasc[ la f-o nevoie, ob`r]ia boiereasc[!
-Baliverne de ]arlatan! L-am azv`rlit, b[nuindu-l de
furat!
-Nu v[di dumneaei, ca mum[, nicio remu]care? se
uimi Costanda.
-Nici urm[, fata mea!
Ioni\[ @i povestise c[ despre haiduc s-auziser[, mai
ales dup[ cumplita-i moarte, fel ]i fel de vorbe, de la f`rta\ii
din ceata risipit[. C-ar fi fost copilul din flori al unui avut boier
grec, de st[tuse c`ndva chiar mare ban al Craiovei. }i
sem[na a ca\aon. Smead la fa\[, oache], coroiat, cu p[rul ]i
musta\a lucii ca smoala. Frumos de pica. Trufa] la vorb[ ]i la
226
De-a lungul lor se @n]iruiau r[zboiul, v`rtelni\a, fusele,
ghergheful ]i lada de zestre a maic[-sei. Icoanele vechi de
lemn afumate, ale p[rintelui P[s[ric[ umpleau peretele
dinspre R[s[rit. Le veghea candela mereu aprins[. C[tre
geam @mpinsese jil\ul popii din lemn cioplit, sem[n`nd a stran[
de biseric[. #n plin[ lumin[, a]ezase ]evaletul pe care
@nv[\ase desenul ]i pictura la Institutul Lazaro-Oteteli]anu din
Craiova. Nu-l mai folosise de mult. Acum se arunc[ asupra lui.
Pe un carton mare, @ncepu s[ deseneze cu harul pentru care o
l[udase pictorul Lecca, dasc[l la Institut. Apoi @l color[ @ngrijit
@n acuarel[. #l @nr[m[. #n lipsa lui Arssenie de acas[, i-l at`rn[
pe zid, drept @n fa\a biroului.
C`nd se @ntoarse ]i d[du cu ochii de el, grecul r[mase
ca tr[znit.
#ntre valurile m[rii ]i albastrul cerului se @n[l\a un
morman \uguiat de st`nci cenu]ii. Printre @mbuc[turile lor se
strecurau fire pl[p`nde de iarb[, g[lbejite de soarele
neiert[tor, care pripea totul din @nalt. Un \ap cu coarnele
@mb`rligate ]i dou[ capre t[rcate purt`nd fiecare ochelari verzi
@n dreptul ochilor se @nd`rjeau s[ le smulg[ dintre pietre.
La marginea de jos a tabloului sta scris cu tu]
negru "#mbel]ugata insul[ Mikonos".
Privindu-l, Arssenie fu mai @nt`i @ndemnat s[ r`d[,
nesc[p`ndu-i iste\imea ]i hazul zeflemelei...Mai apoi se @nfurie
stra]nic, socotindu-l o batjocur[ la tot ce avea el mai scump. O
cumplit[ lips[ de recuno]tin\[ a nevestii-sii, fa\[ de ce @i
d[ruise @ntr-acea c[l[torie...Clocotind de furie, @l smulse din
perete. #l sf`]ie, zobindu-l sub picioare.
C`nd se mai lini]ti, cl[tin[ clopo\elul de alam[, p`n[
se ivi domnul Vasile.
-Str`nge gunoiul [sta de aici! Du-l cocoanei Flori\a!
Spune-i c[ @i mul\umesc pentru dar!
C`nd intr[ @n od[i\a din turn cu bra\ele pline de f`]ii de
carton ]i bucatele de lemn ale ramei, st[p`na @l @nt`mpin[ cu
z`mbetul larg al omului care @]i f[cuse cheful.
271
 Arssenie, @nc`ntat s[ reg[seasc[ neuitata salat[ a
copil[riei sale, @]i f[cu pentru acas[ provizie de \`ri. Jecm[ni
c[mara mamei sale, unde st[teau @n]ira\i pe sfoar[,
cump[r`ndu-]i-i cu bani grei.
Fetele se @ndopau mai ales cu "loukoumis" ]i
"hallvadopittés" aduse cu barca din insula vecin[ Syros,
vestit[ pentru dulciurile sale.
Plecar[ c`nd nu mai avur[ ce s[-]i spun[. Se
desprinser[ cu str`ngere de inim[, presim\ind c[ nu se vor
mai revedea.
#ntor]i la Calafat, farmecul se risipi ca ]i armonia dintre
ei, fiecare reintr`nd @n adev[rata-i piele.
Arssenie t[b[r@ cur`nd asupra nevestei sale,
@nver]unat c[ nu r[m[sese @ns[rcinat[, cu toate str[daniile lui.
-Ce-ai f[cut, nemernico, de ajunse]i stearp[? urla,
sguduind-o cu ur[.
-Eu? Ochii ei senini @l priveau f[r[ urm[ de team[.
Nimic, Dumitrache. Sunt iertat[ de v`rst[ s[ mai fiu mum[!
Minciuna preg[tit[ din vreme ca ap[rare, @mbr[ca @n
gura ei puterea adev[rului.
Nemaiav`nd ce @i r[spunde, @ncle]tase f[lcile. Hot[r@se
s[ o n[pusteasc[ pentru totdeauna ca so\ie.
Flori\a se r[zbun[ @n felul ei. #n c[m[ru\a din catul
turnului se apuc[ s[-]i @ndeplineasc[ planul ticluit @nc[ de la
Mikonos.
Turnul din curte f[cea trecerea dintre corpul principal al
casei mai ie]it @nainte - patru camere de primire deschise
asupra hall-ului-salon - ]i od[ile de locuit zilnic, retrase la
r`ndu-le fa\[ de el. Acestea se @n]iruiau pe sala lung[ cu
geaml`c, care se @ntindea p`n[ la cap[tul locuin\ei dinspre
strada Carol. Astfel fa\ada dinspre curte, datorit[ celor trei linii
fr`nte, era deosbit de pl[cut[ vederii.
#n turn, @]i rostuise un loc al ei, unde s[-]i g[seasc[
lini]tea, rug`ndu-se sau lucr`nd. C`teva scoar\e ]i macaturi
\esute de preoteasa Manda @nviorau podeaua ]i pere\ii v[rui\i.
270
port. Se zicea c[ @l f[cuse ba cu o fat[ de neam bun, ba cu a
unui hangiu bogat din codrii Radovanului. Oricum, fie c[ i le
d[ruise ibovnicul, fie c[ mo]tenise averea hangiului, Panait
spusese tovar[]ilor c[ mum[-sa avea "con[cel ]i mo]ioar[".
El haiducea din r[zbunare. Jecm[nea boierii ]i avu\ii, de foc
c[ grecul nu o luase de nevast[ pe maic[-sa, s[ fi fost ]i el @n
r`ndul lumii. Dar cum s-o fi f[cut, c`nd era @nsurat! Numele,
bog[\ia, cinul, le l[sase copiilor legiui\i. Ind`rjirea @mpotriva lor
]i a soartei @l @mpinsese @n codru. Incerca s[ fac[ el c`t de c`t
dreptate @ntr-o lume str`mb[.
O @nt`lnise pe Mari\a cu un an @n urm[, la b`lciul de
S`nt[ M[ria, la G`ngiova. Fusese dragoste @nfocat[ de la
@nt`ia vedere. Ea @i izvodise g`ndul c-ar fi vremea s[-]i
rostuiasc[ via\a altfel. Se @nt`lniser[ p`n[ @n iarn[ pe malul
Jiului. Fata mergea acolo @nso\it[ de Sica la @n[lbitul p`nzelor
f[cute @n cas[ ]i la sp[latul rufelor. Soru-sa a mare n-o p`r@se
p[rin\ilor. T[cuse m`lc. I se rupea sufletul auzindu-]i mezina
zic`nd:
-"Dad[, @l iubesc! Mor de nu m[ d[ taicu dup[ el!"
Le @nleznise ]i schimburi de r[va]e. Le ascundea @n
scorbura unei s[lcii numai de ei ]tiute. Cel al Mari\ei era
totdeauna str[puns de c`te o floare.
-Of! Biede tineri! Ca floarea li s-a risipit dragostea ]i
zilele! suspin[ @nodat Costanda.
-A]a e, fata mea! Imi b[nui c[ pe Sica, m[rturisindu-se
p[rin\ilor abia dup[ nenorocire, o munce]te ]i vina de a-i fi
t[inuit. Prea nu se @nzdr[vene]te de loc...Uitai s[-\i mai spui
c[, @nainte de plecare, Ioni\[ Pa\a m[ duse s[ le v[d
mormintele...
Mari\a odihnea @n cimitir. Avea troi\[ frumos cioplit[ @n
stejar, candel[ aprins[, puzderie de flori peste groap[. Afar[,
l`ng[ gardul de l[nte\i, sub un morman de p[m`nt grunjos,
f[r[ semn cre]tinesc la c[p[t`i, f[r[ nume, z[cea Panait,
@ngropat f[r[ preot, ca un @ndoit uciga] ce fusese...
-Dinaintea lor ]i necurmat de atunci, m[ b`ntuie
ap[s[toare g`nduri...Via\[ ]i moarte...@nceput ]i sf`r]it...se
zbuciuma @n sine St[ncun[ Marincu. Clipa @n care scap[r[
227
@ntr-un bo\ de carne sc`nteia dumnezeiasc[ a sufletului...cea
@n care @l p[r[se]ti, l[s`ndu-l ca pe o coaje de nuc[ lipsit[ de
miez. De unde a pogor@t? Unde se @ntoarce? #ntreb[ri f[r[
r[spuns.
#l nemul\umeau toate cele g[site de @nv[\a\ii, @n\elep\ii
teologi ai lumii.
Unii @l socoteau doar suma unor func\iuni ale trupului,
ma]in[rie des[v`r]it[ prin timp, nu creeat[ dintr-odat[, f[r[
gre], de Tat[l Ceresc. Al\ii, suflare a Duhului Sf`nt, pogor@t[ ]i
@ntoars[ la El.
St[ncun[ credea c[ anume Creatorul @i @nv[luie
ob`r]ia @ntr-o tain[ de nep[truns. Cine st[tuse l`ng[ o femeie
@n chinurile facerii sau veghiase un muribund, sim\ise asupr[-i
o atotputernic[, cople]itoare, dumnezeiasc[ prezen\[,
cutremu-r`ndu-l. Cum ]i-ar fi dezv[luit misterul cel mai grozav
unora ce trebuiau s[ r[m`ie ne]tiutori, ca s[ poat[
supravie\ui? Din mil[, din iubire sau ca ve]nic[ spaim[, cine
]tie? Nu-l sf[tuise El pe Adam s[ nu mu]te din m[rul
cunoa]terii? Nu tocmai aceast[ cunoa]tere @l alungase din Rai
pe p[m`nt, sortindu-l muncilor, suferin\ei ]i mor\ii?
-Intre @nceput ]i cap[t, doar @n]iruirea mai lung[ sau
mai scurt[ a zilelor! @]i @nodase iar vorbele, nelu`nd @n seam[
uluiala nevesti-sii.
-Ca s[ dea un rost, mintea mea de rom`n cuminte dar
m[rginit, m-a @ndemnat mult timp s[ m[ m`ng`i c[ dac[
s[de]ti un pom, ridici o cas[, arunci o s[m`n\[ @ntr-un p`ntec
de muiere, n-ai tr[it degeaba. P`n[ mi s-ar[t[ c[ acestea sunt
f[pturi trec[toare, m[cinate de vreme. M[ b`ntuie g`ndul c[
s-ar cere mai mult. Sunt ]i vie\i f[r[ astfel de @mpliniri, dar care
rodesc mai nepieritor dup[ moarte! Ca alde Panait ]i Mari\a.
-Doamne, ia-m[! Cum? Ce vrei a zice? @ntreb[ c[z`nd
din nedumerire @n nedumerire.
-P[i, iote a]a! L[s`nd @n urm[ un c`ntec, o legend[, o
carte de @nv[\[tur[ @ntrem[toare. Lucr[ri ce biruiesc timpul.
Trec mo]tenire din veac @n veac, @noad[ @ntre ele stolurile de
oameni perinda\i prin ani, le dau un crez @n dragoste, libertate,
p[m`nt ]i puterea de a lupta pentru ele!
228
venitul lor. Oftau ad`nc g`ndindu-se la s[r[cia ]i nevoile lor,
@n vreme ce norocosul h[l[duia @n Rom`nia, unde curge lapte
]i miere, mai ale pentru str[ini.
-Chiar pentru to\i? @ncepur[ ei a se @ndoi. Pentru c[
despre fratele mai mic, Nicolas Arssenie, care @l urmase la
Calafat, aflaser[ c[ tr[ie]te simbria] la el. Deci nu se
procopsise mai deloc!
-Eh! Fiecare cu steaua lui! oftau greoi, puf[ind din
trabucuri.
Demetrios le vorbi mai mult ]i cu m`ndrie despre fiul
acestuia, Alexandru. Iste\ foc, @l \inuse el la ]coal[. Ajunsese
secretarul Facult[\ii de Medicin[ din Bucure]ti, ale c[rei
cursuri @ncepuse s[ le urmeze. B[rbat croit pe tiparul statuilor
atle\ilor greci, frumos, puternic, uimea ]i fiind tob[ de carte,
vorbind fran\uze]te ]i nem\e]te, dar mai ales prin @nsu]irile lui
fizice. N-avea pereche la c[l[rit, ca @not[tor sau la trasul la
\int[. De aceea era foare c[utat @n lumea bun[ a capitalei.
Unele apuc[turi ciudate ale lui erau luate acolo drept
haruri! C`nd venea iarna, @n vacan\[, acas[, se sc[lda gol
printre ghe\urile Dun[rii. Calafetenii se cruceau, ]optind c[ n-
ar fi @n firea lui - mai ales c`nd @l vedeau alerg`nd, pe orice
vreme, mai mult despuiat, ocolind dealul Calafatului.
-Ce n-a] fi dat s[ fie b[iatul meu! se paraponisise dintr-
odat[ Arssenie.
#n c`teva zile nout[\ile se ispr[viser[ de o parte ]i de
alta. Athina ]i Duinea @ncepuser[ s[ se plictiseasc[, de]i erau
mereu la Ano Mera ]i la m`n[stirea Turliani. Nu se @mp[cau
cu laptele de capr[ ]i br`nza lui puternic mirositoare. Se
hr[neau p`n[ la lehamite cu pe]te ]i nelipsita salat[ de \`ri,
singura care le pl[cea cu adev[rat.
Pe]tii, sub\iri ca ni]te pumnale, o\elii-alba]trii, usca\i la
soare, aveau carnea tare, piatr[. Rupt[ @n f[]ii, @nmuiat[ din
vreme @ntr-un sos din untdelemn de m[sline, l[m`ie ]i piper,
se fr[gezeau bine. Li se ad[ugau din bel]ug buruieni
aromitoare sem[n`nd cu m[rarul, dar mai aspru la limb[ ]i
pu\in iute la gust. Amestecul devenea deosebit de gustos.
269
r[sp`ndi\i pe m[rile lumii. Numai doi r[m[seser[ acas[ ]i
hr[neau din pescuit familia.
Aveau neveste tinere, m[slinii, ochioase ]i o droaie de
copii m[run\i, negricio]i, neast`mp[ra\i, g[l[gio]i, ve]nic
h`rjonindu-se.
Femeile vorbeau mult, tare, repede, d`nd mereu din
m`ini, c`nd nu trudeau cu ele @n gospod[rie, sau nu \eseau la
cele c`teva r[zboaie de prin cas[.
}tofele din p[r aspru de capr[ sau din l`n[ moale -
adus[ tocmai din Grecia continental[, unde puteau tr[i ]i oi -
aveau mare c[utare. Le cump[rau localnicii dar mai ales
str[inii, pl[tindu-le bine.
Celor din Mikonos, rudele din Rom`nia le st`rniser[
m`ndrie pentru c[ s-ar[tau procopsite. Dar ]i nedumerire, cu
iz de u]oar[ pizm[. Femeile nu conteneau s[ le pre\[luiasc[
giuvaierurile, rochiile scumpe ale noilor venite. Le cam
st`njenea @nf[\i]area lor boiereasc[. L[udau cu toatele
u]urin\a cu care se rostea grece]te Flori\a, de]i @n ve]nica
h[rm[laie de acolo s-ar[ta scump[ la vorb[. #nv[\ase ceva
grece]te la pensionul Lazaro-Oteteli]anu din Craiova. Dar
cum se a]ezaser[ @n Calafat, Arssenie @i pusese dasc[l de la
]coala greceasc[ din deal. Ea se ar[tase silitoare, c[ci
dumnealui n-ar fi suferit ca la sindrofiile grece]ti - tot mai
numeroase @n ora] - s[ o vad[ st`nd cu gura cusut[, sau
f[c`nd gre]eli. C`nd aflar[ c[ ]tie carte mult[, c[ fusese
d[sc[li\[ @n tinere\e, se sim\ir[ oarecum umilite, ca unele ce
abia se isc[leau.
C`t despre Duinea ]i Athina, chiar b[tr`na t[b[r@ cu
gura pe fiu-s[u, v[dindu-]i nemul\umirea.
-La ce at`ta cheltuial[ pentru @nv[\[tura lor, psihi mu?
Ca femei n-au alt rost dec`t s[ se m[rite, s[ fac[ copii mul\i,
s[ ]tie s[-]i \in[ casa!
Cei doi nepo\i ]i chiar vecinii, o parte din tovar[]ii
jocurilor din copil[rie - c`t @i l[sase @nc[ soarta - se adunau @n
jurul lui Demetrios, ului\i. Acesta @i @mbia cu \ig[ri scumpe de
foi ]i mastic[ de Hios. Le povestea despre @ntinsele p[m`nturi
ce st[p`nea @n Valahia mic[, despre casa ce @]i ridicase din
268
-O[[! Mare p[cat, boier Cun[, c[ nu te f[cu]i dasc[l
precum r`mni]i @n tinere\e! Au pop[, cum te visa alde soacr[-
mea, Florica a lui Marinco |enovici, c[ cine ar mai pildui ca
dumneata!
Costanda se rostise cu genele tivite de lacrimile unei
nesmintite pre\uiri ]i o ad`nc[ p[rere de r[u @n glas.
Era o str[luminat[ amiaz[ de Florar 1891.
B[rba\ii din neamul Marincu trecur[ pragul clubului
liberal din Poiana Mare cu frun\ile plecate ]i inima grea. Se
al[turar[ @n t[cere celorlal\i membri, care ticseau sala. Priveau
to\i ului\i tabloul cernit al lui I.C.Br[tianu.
Obrajii acestuia, plini, de mo]nean tr[it pe dealurile
Arge]ului, p[reau rumeni @n chenarul str[lucitor de alb al
zulufilor, ridica\i perie ]i la b[tr`ne\e deasupra frun\ii @nalte,
unite cu perciunii ]i barba rotunjit[. Sur`sul @i izvora din ochii
vioi. Pogora u]or, lumin`ndu-i @ntreaga fa\[, p`n[ la tres[rirea
din col\ul buzelor, sub musta\a tu]inat[. P[rea at`t de viu, de
s[n[tos ]i plin de via\[, @nc`t nu le venea s[ cread[ c[
murise.
In noaptea de 3 spre 4 Mai, se stinsese la Florica, @n
timpul dezl[n\uirii unei furtuni ce urmase dup[ un cutremur.
-Doamne! se @nchin[ St[ncun[ Marincu, sf`]iind cu
glas mare jalea mut[ @n care se sloiser[. Ce semne fur[ astea,
la pieirea [lui om mare?
-Cin' s[ ]tie a le t[lm[ci? oftar[ c`\iva.
-Io zic...cutez[ la o vreme Ioni\[ Marincu, c[ @n
nem[rginita-I putere, Cel de Sus cinsti astfel desprinderea din
via\a p[m`nteasc[ a unui suflet drept ]i viteaz, trecerea lui @n
lumea ailalt[, @ntre ale]ii Lui!
P[trun]i, cei mai mul\i g`ndir[:
-Iote-te! Prin gura lui boier Ni\[, parc[ gr[i nevast[-sa,
Marincana! C[ t`lcuirile ]i prezicerile ei r[maser[ de pomin[
@n Poiana Mare!
Al\ii murmurar[ a @ncuviin\are. Unii t[cur[, uimi\i sau
ne@ncrez[tori.
229
 Apoi, @ntreaga adunare r[mase iar[]i ca lovit[ de
tr[znet. Pentru fiecare din cei de acolo, nu pierise doar ]eful
Partidului Liberal, fostul prim-ministru care adusese Rom`niei
Independen\a, Regatul, recunoa]terea @ntre \[rile apusene, ci
b[rbatul care le d[duse lor, dun[renilor, siguran\a vie\ii ]i
temeiul prop[]irii. Pierduser[ un om apropiat, care h[l[duise
@ntre ei @n vara fierbinte a intr[rii @n r[zboiul din 1877-1878.
Mul\i dintre cei mai @n v`rst[ ]i-l aminteau trep[d`nd @ntr-o
tr[sur[ h[rt[nit[, al[turi de nedesp[r\itul Carada, uli\ele
Poienii sau ale satelor vecine. Neosteni\i am`ndoi @n a aduna
hran[ pentru armat[, bani pentru cump[rarea de pu]ti. Unii
avuseser[ neuitata cinste de a-i str`nge m`na. Mul\i se
bucuraser[ de privirea lui vioaie, p[trunz[toare, c`nt[rind
omul @ntr-o clipit[, de vorba-i cald[, cuceritoare, ca r[splat[
pentru bucatele ]i vitele ce @]i luau de la gura lor ]i a copiilor,
pentru a ajuta oastea |[rii. Tinerii crescuser[ @n pove]tile pline
de m`ndrie ale bunicilor sau p[rin\ilor despre acele zile care
@nscriseser[ Poiana Mare @n istoria Rom`niei.
C`nd se mai dezmeticir[, c[]unar[ asupra celor care
fuseser[ la Florica, s[ le spun[ ce v[zuser[ la @nmorm`ntare,
ce mai aflaser[.
Marin Dr[gulescu, fost deputat liberal de Dolj ]i primar
al Calafatului, Ilariu Marian, care p[storise ]i el urbea, Fane
Marincu, @i @ndestular[ cu istorisiri, fiecare dup[ priceperea sa.
Despre pogribanie vorbir[ pe scurt. Pe mort @l jelise o
\ar[ @ntreag[. |[ranii arge]eni veniser[ puzderie. Trecuser[
pl`ng`nd, cu c`te o floricic[ ]i o lum`nare aprins[ @n m`n[ pe
dinaintea tronului @n care Br[tianu se odihnea @nsf`r]it, dup[ o
via\[ de neadormire. Se rev[rsaser[ oameni din toate
\inuturile Rom`niei, socotindu-i-se datori cu o lacrim[ ]i o
@nchinare. Cobor@ser[ @nstr[ina\ii din Bucovina ]i Transilvania
spre a-]i v[di durerea fa\[ de pierderea celui care luptase s[-i
\in[ suflete]te lega\i de Patria mum[ @n a]teptarea viitorului ]i
a Unirii depline - ideal ce @l p[strase viu @n el.
M[rimile @l acoperir[ cu scumpe coroane de flori ]i
cuvinte de laud[. Chiar unii du]mani politici c[utar[ a se ar[ta
oameni, recunosc`ndu-i meritele.
230
verdea\[ se @ntindeau mai ales c[tre v`rful insulei. M[slinii,
micile gr[dini c[\[rate printre st`nci @]i tr[geau seva din c`te o
m`n[ de p[m`nt oplo]it acolo de v`nturi. Dar sporit mereu,
prin truda oamenilor, care @l c[rau @n co]uri legate de spinarea
asinilor. Asemeni erau @nfipte ]i coardele vi\ei de vie. Strugurii
lor, cu boabe mari, r[scoapte de soare, d[deau stafide aurii
dar ]i un vin greu, cu buchet ame\itor.
Fiecare gospod[rie, dup[ stare, avea una sau mai
multe capre. Mul\umindu-se cu firele ierburilor smulse dintre
bolovani, d[deau hrana zilnic[, laptele ]i br`nza; carnea foarte
rar[, era @nlocuit[ cu pe]te din bel]ug.
Cunoa]terea familiei b[rbatului s[u o uimi pe Flori\a.
Soacra, Florentza, s[rit[ bine de 80 de ani, era @nalt[, dreapt[,
ciol[noas[, cu p[rul @nc[ negru ]i gura plin[ de din\i puternici.
Fa\a m[slinie, osoas[, t[iat[ @n linii aspre, avea ochii
nea]teptat de vii ]i iscoditori. Mai ales Athena era nedumerit[
cum putuse patera s[ o @ncredin\eze c[ seam[n[ leit cu
bunica din Mikonos? Dac[ @i lua bine seama, poate doar la
statura trufa]e, culoarea p[rului ]i a ochilor. Dar @ncolo? Ce
leg[tur[ putea fi @ntre fa\a aceea posm[git[, cu pielea uscat[
]i plin[ de cre\uri, ]i chipul ei fraged, cu tr[s[turile ginga]
modelate?
-De bun[ seam[ patera ]i-o amintea a]a cum ar fi
putut s[ arate @n copil[ria lui. }i @nc[ @nfrumuse\at[ prin cea\a
dorului puzderiei de ani de c`nd n-o mai v[zuse!
V[duv[ de dou[ ori, b[tr`na st[p`nea cu o m`n[ de
fier, o cas[ plin[ de v[duve, ca multe altele @n insule unde
b[rba\ii, marinari sau pescari, erau deseori @nghi\i\i de valuri.
Femeie ar[toas[ ]i p[tima]e @n tinere\e, dup[ pierderea
@nt`iului so\, Pierre Arsséne - cu care f[cuse ]ase copii - patru
fete ]i doi b[ie\i - se rec[s[torise. Tot cu un marinar, croatul
Blumen, de asemenea pierit pe mare. Cu el o avusese doar pe
Irina, c[s[torit[ cu francezul François Batty, r[posa\ii p[rin\i ai
Duinei.
Cele patru cumnate ar[tau ca toate grecoaicele
trecute, fie precum \`rii, fie @nodate, grase, umflate ca
gogo]ile. B[ie\ii lor, din c`\i tr[iau @nc[, erau marinari,
267
 C[l[toria @n Grecia deveni @nt`ia mare @nc`ntare din
@ntreaga-i via\[. O be\ie de lumin[, frumuse\e, art[, bucuria de
a tr[i. Uimitor, chiar armonie cu ai ei. Erau ferici\i de ce
vedeau, str[b[t`nd locuri ]i ora]e, ale c[ror nume r[zbiser[
din mit @n istoria acelor vremuri. Smul]i din traiul zilnic, chiar
din ei @nsu]i, s-ar[tau mai buni ]i @n\eleg[tori unul fa\[ de
altul.
Plutirea cu vaporul printre insulele Cyclade @i p[ruse un
vis. Nu deslu]ise niciodat[ unde sf`r]ea nem[rginirea apelor
albastre-verzui ]i unde @ncepea azurul cerului .
Insulele se iveau din valurile m[rii Egee ca ni]te uria]e
cochilii, de un sidefiu orbitor @n lumina nemiloas[ a soarelui.
Scobor@r[ @n insulele Milo, Timo ]i Paros. Arssenie @]i cump[r[
din vestita lor marmur[ blocuri @ntregi pentru casa cea nou[.
Ea @]i lu[ cop[cei ]i pomi exotici. Fetele se l[comir[ la
podoabe, \es[turi scumpe, dantele nepre\uite, lucrate @n
m`n[stiri.
Apoi se oprir[ la Mikonos, \elul c[l[toriei lor.
"Mikonos", una dintre cele mai m[runte Cyclade, i se
@ntip[rise sub pleoape. O cl[d[rie mo\at[ de st`nci, r[s[rit[
din marea albastr[. B[tut[ de soare, ar[ta ca de cret[. Era
@nconjurat[ de un br`u de nisipuri aurii. Valurile sc[ldau,
leg[n`nd @n c[u]ul golfule\elor, dantel`ndu-le \[rmul, b[rcile
pescarilor, micile cor[bii cu p`nze, care o legau de insulele
vecine.
Aproape toat[ arid[, era t[iat[ @n trepte de stei. Pe ele
se coco\au cuburile dese ale unor case v[ruite @ntr-un alb
sclipitor, care lua ochii @n lumina puternic[ .
Pere\ii din piatr[ groas[, dogoreau pe dinafar[.
#n[untru p[strau r[coarea unor pivni\e.
Pres[rate printre acoperi]urile lor plate, netede,
zv`cneau clopotni\ele ]i turlele bisericilor, aripile ve]nic
rotitoare ale morilor de v`nt. Uli\ele @nguste, pietruite,
@ncopciate @ntre zidurile l[ptoase, c`nd urcau piepti], c`nd se
rostogoleau la vale. #n cur\ile c`t o batist[, mai ales @ncadr`nd
intr[rile, cre]teau @ntre pietre - cine ]tie prin ce minune a firii -
c`te un l[m`i, portocal sau smochin. Pu\inele pete de
266
Povestitorii se @ntinser[ mai ales asupra pu\inilor ani
c`t mai vie\uise capul Partidului Liberal, dup[ ce @n 1888 i se
smulsese demisia de la putere.
Patru lucruri socoteau c[ @l chinuiser[, gr[bindu-i
sf`r]itul: nerecuno]tin\a oamenilor, sl[birea ]i dihonia din
Partidul Liberal, d[r[p[narea averii jertfite politicii, ]ubrezirea
s[n[t[\ii.
Nerespectarea marilor @mpliniri ]i izb`nzi ce adusese
Rom`niei fusese otrava care @i m[cinase sufletul ]i trupul.
Dup[ o via\[ de lupt[ ]i despuiere, se v[zuse
amenin\at cu "batjocura unei d[ri @n judecat[". Conservatorii
se azv`rliser[ ca z[vozii asupr[-i, vr`nd s[-]i r[zbune
procesele f[cute @n trecut mini]trilor lui Lasc[r Catargiu.
Avusese pu\ini ap[r[tori. Cel dint`i se ridicase Mihail
Kog[lniceanu, vechiul s[u tovar[] de fapte mari, dar ]i de
@ncle]t[ri ]i desp[r\iri sf`]ietoare.
Bolnav, @nainte de a "@nchide ochii", se sim\ise dator s[
arate conservatorilor c[ acest proces izvor[]te numai din
"patim[ ]i r[zbunare". Toate marile @nf[ptuiri ale |[rii se
s[v`r]iser[ sub guvernarea lui I. C. Br[tianu, erau legate de
numele lui. Un proces ar @nsemna contestarea lor.
"Trebuie p[r[sit obiceiul de a umili @n acest fel pe
demnitari. Dela Unire, 40 fo]ti mini]tri fuseser[ da\i @n judecat[
dup[ c[derea lor de la putere. Este d[un[tor renumelui bun al
|[rii. Ar @ndritui str[inii s[ cread[ c[ Rom`nia a fost c`rmuit[
de ho\i. Un astfel de proces ar fi nu numai o ru]ine, ci ]i o rea
pild[ pentru tinerii politicieni".
Avocat str[lucit, Mihail Kog[lniceanu c`]tigase cu
aceast[ pledoarie, cel din urm[ proces al s[u.
Propunerea d[rii @n judecat[ a lui N. Blaremberg,
sus\inut[ de Lasc[r Catargiu, a c[zut la vot.
Noble\ea acestei \inute a b[rbatului politic care nu se
dezisese ca al\ii de el, @l f[cuse pe Br[tianu s[-i ierte multe
gre]eli, s[ ]i-l apropie iar[]i. Din p[cate se aflau @n preajma
sf`r]itului vie\ii am`ndoi.
Fuseser[ @mpotriva judec[rii ]i al\i mari politicieni
conservatori, recunoscu\i pentru demnitatea ]i integritatea
231
moral[, Titu Maiorescu ]i P. P. Carp. Acesta din urm[
spusese cu dispre\ul ce avea pentru caracterele m[runte
"gre]elile se @ndreapt[, nu se r[zbun[".
Regele Carol @i luase @ntr-un fel partea, rostindu-se fa\[
de to\i atacatorii: "Dac[ domnul Br[tianu va fi arestat, voi
merge a-i face o vizit[ la V[c[re]ti, @n \inut[ de gal[, @nso\it de
gard[ ]i de toat[ casa regal[". Aceasta @l nemul\umise ad`nc,
socotind c[ a f[cut-o cu r[ceal[ ]i jum[tate de m[sur[, pentru
a nu se @ndatora prea mult. Cu aceste tr[s[turi ale firii
Regelui, avusese mereu de luptat. Socotea c[ ar fi trebuit s[
se @mpotriveasc[ cu putere, nu s[ primeasc[ @mprejurarea de
a-l vedea arestat, cinstindu-l doar cu o vizit[...
In toat[ acea neprielnic[ vreme, Br[tianu nu @ncetase o
clip[ str[dania de a re@nchega Partidul Liberal, a-l reface
puternic ]i organizat, @n vederea re@ntoarcerii la putere. Se
izbea mereu de nestatornicia unora, de l[comia altora, mai
ales de lipsa unui crez cinstit @n liberalism. Se ajunsese a se
vedea @n politica liberal[ doar putin\a unor trufa]e @n[l\[ri, a
unor grabnice @mbog[\iri.
I]i c[utase cu dezn[dejde un urma], c[ruia s[-i treac[
uria]a, istovitoarea munc[ ce dusese. Pusese ochii pe Eugen
St[tescu, t`n[r jurist, preg[tit, str[lucitor, dar cu slab interes
pentru politic[. Ii lipsea voin\a ]i puterea de a i se d[rui pe
deplin.Tot lupt`ndu-se s[ readuc[ la matc[ pe vechii liberali
r[zle\i\i, trebuise s[ lase dureros de mult de la el, numai
pentru a @nchega partidul.
In cele din urm[, pentru a-]i al[tura ]i pe fratele s[u
mai v`rstnic Dumitru, f[cuse jertfa deplin[.
La 11 Aprilie 1890 @i @ncredin\ase ]efia Partidului
Liberal, pentru care @l invidiase ]i persecutase toat[ via\a.
In ceeace privea averea, risipise cu politica aproape tot
ce mo]tenise de la p[rin\i ]i luase ca zestre a so\iei. V`nduse
la nevoie mo]iile M[lureni, Br[tieni, Gale] @n jude\ul Arge],
Lere]tii @n Muscel, Ple]oi @n Romana\i. Nu izbutise s[ cumpere
dec`t 150 de pogoane cu care @ntregise Florica. Oric`t se
str[duise, trudind el @nsu]i al[turi de \[rani @n vie, livezi,
232
4-5 ore de somn, restul nop\ii @l petrecea aplecat asupra
c[r\ilor de tot felul. S-apucase chiar s[ @nve\e pe de rost
dreptul comercial ]i civil, ca s[ nu fie @n]elat de tertipurile
avoca\ilor.
Dar mai ales, spre alt[ uimire a Flori\ei, se pricepea s[
]i povesteasc[ cu mult farmec!
Mai larg ca niciodat[, nu ]tia cum s[ le fac[ pl[cere.
Le ducea numai la hoteluri ]i restaurante mari. Le @mbia
mereu.
-Una din bucuriile c[l[toriilor sunt cump[r[turile. Cu
timpul, ele devin amintiri pre\ioase! Lua\i-v[ haine bune, dar
pu\ine, c[ le trece moda! Cump[ra\i mai ales giuvaieruri!
Singurele pe care merit[ a cheltui bani, pentru c[ @]i sporesc
mereu valoarea!
A]a, fetele @]i umplur[ fiecare bisecteaua, iar Flori\a se
pomenise cu o pereche de "solitari" de sc[p[rau @n urechile ei
ca dou[ stele.
Arssenie se ar[ta m`ndru s[ se plimbe @n tov[r[]ia
celor dou[ tinere. Svelte, g[tite @n alb, Athena ]i Duinea, cu
chipurile fragede umbrite de p[l[rii mari ]i umbrelu\e
dantelate, atr[geau peste tot luarea aminte, ca ]i \inuta
deosebit[ a so\iei sale. Nep[r[sitele rochii negre o sub\iau,
@ntinerind-o.
Asupra ei rev[rs[ o bun[voin\[ de care nu avusese
parte p`n[ atunci. #]i d[du seama c[ se str[duia s[ o
recucereasc[, s[ ]i-o apropie, s[ astupe pr[pastia care se
c[scase @ntre ei. Pricepu ]i @n ce scop. De]i avea fat[ de
m[ritat, b[rbat verde @nc[, vroia urma]i @n locul celor pierdu\i.
#i pl[cu a se face a nu-l fi citit, c[ se las[ am[git[! Nu
se @mpotrivi c`nd o cuprinse @n bra\ele lui p[tima]e.
-De ce nu m-a] bucura deplin de aceste clipe
minunate, chiar de m[ voi c[i mai t`rziu? La ce s[ stric cheful
fetelor, @n h[r\uieli f[r[ rost?
A]a @]i zicea mereu, c[ut`nd s[-]i @n[bu]e amintirile
dureroase ]i porneala @mpotriva lui.
265
 Se @ntoarse c[tre nevast[-sa:
-Cocoan[ Flori\o! B[nuiesc c[ preg[tirile de mas[ sunt
gata?
-Cum de nu, boier Dumitrache! A]teptam doar s[-\i
pofte]ti musafirii la osp[\!
#ntr-un @nceput de toamn[ aurie, domnul Vasile @]i
c[uta st[p`na cu sufletul la gur[, prin @ntinsa gospod[rie
Arssenie de la Calafat.
O afl[ @n curtea din spatele grajdurilor. Veghea dou[
slujnice care mestecau @n cazanele de aram[ unde clocoteau
bulionul ]i magiunul.
-Pofte]te de grab[, cocoan[ Flori\[, la birou! Boierul
are o vorb[ a-\i spune!
-#u! Doamne ia-m[! Ce-o fi av`nd s[-mi b[nuie?
}tia c[ @i @ndeplinise toate poruncile, scrise pe t[bli\a
de piatr[ alb[strie. Iar la mul\umiri pentru truda ei, nu s-
a]tepta!
Arssenie o @nt`mpin[ cu fa\a din rarele sale zile bune.
O @ndemn[ s[ ia loc dinaintea lui. Must[ci c`tva, bucur`ndu-
se s[ o uimeasc[.
-G[te]te-te, Flori\[, de c[l[torie! Peste o s[pt[m`n[
plec[m la Atena! Scoatem fetele de la pension. #nainte de a le
aduce acas[ pentru a le rosti viitorul, c[ le veni vremea, vreau
s[ v[ ar[t la toate Grecia. Mergem ]i la Mikonos! Ele s[-]i
cunoasc[ bunica, dumneata soacra ]i cumnatele! |in s[ o
apuc pe mama @nc[ @n via\[, s[ rev[d locurile copil[riei!
Uimit[, pentru c[ de mult nu o mai @nvrednicise cu
at`tea vorbe, @ncuviin\[ cu inima str`ns[.
-Precum zici dumneata, a]a facem!
Era doritoare s[ vad[ lumea, dar tov[r[]ia lui, de care
aproape se dezv[\ase, @i umbrea pl[cerea.
Cur`nd, avea s[-]i dea seama c[ se @n]elase. Pe
drum Dumitru Arssenie devenise cu totul alt om. Aproape nu-l
recuno]tea! Mai deschis, @mp[rt[]ea cu ele toate frumuse\ile
v[zute. Cuno]tea bine mitologia greac[, @i pl[cuse istoria. Era
un cititor @mp[timit. Cum @i ajungeau, oric`t ar fi fost de obosit,
264
l[pt[rii, v`nz`nd \uica, vinul, untul, sm`nt`na, laptele, de-abia
@]i @ntre\inuse familia numeroas[.
Singurul lux ce @]i @ng[duise fusese pl[tirea studiilor
fiilor s[i @n str[in[tate.
-Cic[, pilduii Marin Dr[gulescu, a vrut a face din ei "nu
v`nz[tori de vorbe, avoca\i, ci oameni cu meserii folositoare
pentru |ar[, ca s[ nu mai fie @ndatorat[ str[inilor".
Intr-adev[r, Ionel, fiul cel mare, inginer de la Paris, se
@ntorsese ]i era angajat la C[ile Ferate Rom`ne. De licean,
tat[l s[u @l \inuse pe l`ng[ el, pentru a-l face ]i ucenic @ntr-ale
politicii. Vintil[, tot inginer, lucra al[turi de marele Anghel
Saligny la ridicarea podului de la Cernavod[.
-Mie @mi pl[cu! s[ri ]i Costache Marincu, ce v[zui @n
ziare c[ le scris[ fiilor @n diat[: "Face\i-v[ datoria f[r[ a v[
g`ndi la r[splat[". Dovad[ c[ I. C. Br[tianu - ad[ug[ de la el -
era @ncredin\at din tot ce tr[ise, c[ fapta bun[ ]i adev[rul
sf`r]esc prin a birui.
-A]i! se @ndoi Ioni\[ Marincu. Nici m[car feciorii nu vor
izbuti s[ se ridice la @n[l\imea jertfelnic[ a p[rintelui lor, damite
[ilal\i liberali!
-De ce @i b[nui pe b[ie\i c[ n-ar fi vrednici de tat[?
@ntreb[ cu nemul\umire @n glas Sima Marincu.
-Pentru c[ @i crescu ca pe ni]te beizadele, av`nd totul
la cherem. Nu cunoscur[ lipsurile, lupta @ncr`ncenat[, temni\a,
care f[cur[ din I. C. Br[tianu un caracter de o\el.
-Are dreptate taicu! @nt[ri Fane Marincu. I. C. Br[tianu
a fost cea mai str[lucit[ @ntrupare a harului rom`nesc! B[rbat
providen\ial pentru |ar[! S[ nu m[ socoti\i ]i pe mine c`rtitor
fa\[ de urma]ii lui, dar unul ca el, lacrim[ de cinstit, hot[r`t s[
jertfeasc[ tot Rom`niei, nu se va mai na]te cur`nd! Poate
niciodat[!
-Ce zis[r[\i de averea Br[tienilor? @i ispiti curios Marin
Dr[gulescu.
-P[i, ajuns[ I. C. Br[tianu a nu avea cu ce s[-]i
pl[teasc[ datoriile!
-Eh! Ce spui frate? Chiar a]a?
233
 -Da! #n ce \ar[ s-a mai pomenit ca pentru un fost
@ndelung prim-ministru, s[ ajung[ a se face subscrip\ie, ca s[-l
scoat[ din n[caz? se @nvolbur[ Marian.
-Cum ? Ce fel? se minunar[ to\i.
Eugeniu Alcaz, liberal @mbog[\it din afaceri, izbutise s[
adune pentru ]eful partidului cam dou[ sute de mii de lei.
Ve]nicii s[i du]mani, conservatorii col\o]i N. Blaremberg ]i Ion
Marghiloman, d`ndu-]i partea, @l atacaser[, umilindu-l.
Fiii, Ionel ]i Vintil[, au s[rit ca ar]i, resping`ndu-le
dania, iar pentru restul str`ns, au f[g[duit s[ @napoieze suma
@ntreag[ @n contul unui stabiliment de stat.
-C`nd? De unde? S-auzi c[ deseori le lipsesc bani de
tren pentru tot neamul, ca s[ mearg[ de la Bucure]ti la
Florica...Acu, v[z`ndu-l mort, @ncepur[ a-l jeli chema\ii ]i
nechema\ii! To\i invidio]ii, lacomii, renega\ii pe care @i
str`nsese la s`n! Nu l-au r[stignit ca pe Hristos, de]i se
jertfise singur binelui |[rii, dar l-au canonit p`n[ i s-a tras
moartea!
Fane Marincu se rostise @ndurerat.
Ca s[ spulbere am[r[ciunea care @i cuprinsese pe to\i,
Marin Dr[gulescu ridic[ glas mare:
-De la venire, pus[i @n g`nd s[ v[ citesc ceva.
-Ce? Ce?
-C`teva r`nduri din telegrama trimeas[ de Kog[lni-
ceanu de la Paris.
-Taman de la Paris? Ce c[t[ acolo? se mir[
Iov[nescu, negustor poienar.
-P[i, bolnav r[u, se duse s[ se opereze. E b[tr`n. Zic
c[ are rac @n p`ntece ]i n-are sor\i s[ scape!
-Doamne ap[r[ ]i fere]te! Cu []ti doi uria]i b[rba\i de
stat se @ngroap[ cea mai glorioas[ vreme din istoria Rom`niei.
Unii de statura lor nu v[z a mai avea! Vai de |ar[ ]i de noi! se
c[in[ Ghergulescu, func\ionar la vama Calafatului.
-Haida! Cite]te din telegram[! izbucnir[ imbolduri din
toate col\urile @nc[perii.
Marin Dr[gulescu @]i drese glasul, @ncerc`nd s[-i
st[p`neasc[ tremurul.
234
-"Asta, niciodat[!"
Le @ntoarse spatele. Cu pa]ii s[i azv`rli\i din genunchi,
ie]i din salona] tr`ntind u]a.
O parte din oaspe\ii lui Arssenie pufnir[ @n r`s. Al\ii
hohotir[ p`n[ la lacrimi. Ca ]i cum s-ar fi aflat dinaintea scenei
unui teatru, aplaudar[. Fane Marincu jucase piesa singur.
Schimb`ndu-]i glasul, fa\a, mi]c[rile, silindu-se de a
@ntruchipa fiecare din cele trei personaje.
-Domnule! Ai har! |i-ai gre]it meseria!
-Bine c[ aflar[m, @nsf`r]it, de unde se trag vorbele
@ntrebuin\ate mereu @n vremea din urm[ "Aiasta nu se poate,
Majestate!"
-Trebuia s[ te faci actor!
-De bun[ seam[ - le r[spunse tuturor - @n teatru a] fi
vie\uit pl[cut, mai lezne...N-ar fi fost mare lucru pentru mine.
Socotesc c[ @n fiece oltean zace un glume\, un povestitor, un
m[sc[rici!...L-a] fi scutit ]i pe biede taicu s[ cheltuie, precum
zice, "o poal[ de galbeni" cu mine, s[ @nv[\ at`ta carte...De!
Soarta p`rdalnic[!...La ce s[ m[ pl`ng? Nici ca afacerist nu o
duc r[u!
Se veselir[ cu to\ii o vreme, bucur`ndu-se de mica lui
]otie, care @i ajutase s[ se destind[ dup[ at`ta @ncordare.
Devenind serios dintr-odat[, le spuse:
-Se ]opte]te c[ Regele ]i I. C. Br[tianu l-ar fi ales pe
Ferdinand tocmai datorit[ firii lui. Fiecare dintr-alt[ pricin[,
de]i am`ndoi au c[utat s[ @nr`ureasc[ astfel soarta urma]ilor.
Carol avea nevoie de un aluat moale pentru a-l pl[m[di.
Br[tianu s-a g`ndit la viitorul politic al fiului s[u, Ionel...
Dumitru Arssenie se ridicase @n picioare.
-Toate sunt doar presupuneri! La despicat firu @n
patruzeci ]i patru, nou[ rom`nilor - @]i ap[s[ el vorbele - ni se
@ndem`n[. Mai cuminte ar fi s[ l[s[m timpul s[ dovedeasc[
cum ]i dac[ principele mo]tenitor ne va @ndritui a]tept[rile, au
ba...Deodat[, prieteni, s[ ne mai g`ndim ]i la noi!
Fl[m`nzir[m dup[ at`ta fr[m`ntare! Ni se usc[ gura
p[l[vrind!
263
@ncredin\at[ c[ o vor face, pentru a r[m`ne uni\i, cel pu\in @n
moarte!
-Nici vorb[, Majestate! Eu, guvernul, opinia public[
rom`neasc[, nu ne @mpotrivim c[s[toriei cu acest pre\. "De
sigur, principele Ferdinand o poate lua de nevast[ pe
domni]oara V[c[r[scu"...
-#n sf`r]it! Bravo! @l @ntrerupse Elisabeta. }tiam c[ ai s[
te @ndupleci!...
Zv`cnise tinere]te pe v`rfuri, gata s[-l @mbr[\i]eze,
dac[ Lasc[r Catargiu nu s-ar fi dat un pas @napoi!
-"...dar, atuncea principele s[ r[m`n[ simplu
particoler!"
Glasul lui t[ios @i retezase av`ntul. Se cl[tinase, ca
tr[znit[. Se l[s[ pe cel mai apropiat scaun. Nu se a]tepta la
at`ta cutezan\[. #ncepu a-]i fr`nge m`inile...ne]tiind ce s[ mai
fac[.
Regele Carol \`]nise ca un arc din fotoliu. Uitase c[ nu
dore]te a se azv`rli @n aren[. #n greu rostita-i limb[
rom`neasc[, @]i rev[rs[ nemul\umirea.
-Dumneata, domnule Catargiu, ui\i c[ Ferdinand de
Hohenzollern este mo]tenitorul tronului Rom`niei!
-"Nicidecum, Majestate! Dup[ c`te ]tiu, principele are
un frate mai t`n[r, care-l poate @nlocui!"
B[tr`nul moldovean @]i jucase cea din urm[ carte,
]tiind-o c`]tig[toare.
Fu r`ndul Regelui Carol s[ @nm[rmureasc[. De]i @l
botezase, nu-l putea suferi pe Karl, al treilea fecior al fratelui
s[u, Leopold.
-#ncrezut, voluntar, obraznic, petrec[re\, afemeiat,
cheltuitor!
#]i dep[nase fulger[tor @n minte toate cusururile acelui
fin ]i nepot. Unele i le descoperise el @nsu]i. Cele mai multe le
aflase de la spionii s[i.
#n\elese ce iad i-ar deveni via\a, @ncerc`nd s[ st[p`-
neasc[ - dac[ ar fi izbutit - un astfel de urma] zurbagiu. Se
deprinsese cu bl`ndul, supusul Ferdinand! #ngrozit, @i arunc[
vorbele ca un buzdugan:
262
-"Oamenii de ast[zi, mari ]i mici, pot fi ingra\i pentru
Br[tianu. Istoria @ns[ nep[rtinitoare - aceea care purcede din
inima unei na\iuni @ntregi - va p[stra @n litere ne]terse memoria
aceluia care ]i-a pus numele @n capul tuturor actelor mari
na\ionale ]i politice ale rena]terii Rom`niei".
Cu ochii aburi\i, to\i p[strar[ c`teva clipe de t[cere. O
rupse Fane Marincu.
-Pe mine purtarea Regelui Carol m[ tulbur[ ]i mai
mult!
-Ce f[cu Regele? Spune-ne! Haide, zi!
-A venit la Florica, cur`nd dup[ ce aflase c[ Br[tianu
murise. M`ndrul Hohenzollern, de neam de prin\i, regi ]i
@mp[ra\i, s-a @nclinat smerit, a s[rutat m`na @nghe\at[ a
boierna]ului arge]ean. Ochii lui o\elii luceau umezi.
Recunoscu astfel c[ ]i-a pierdut cel mai cinstit prieten, umerii
care i-au sprijinit ]i @n[l\at tronul! Aduse c`teva medalioane de
aur. A cerut s[ fie puse @n ele fire din p[rul r[posatului. Le-a
d[ruit apoi v[duvei ]i celor patru fiice. Unul ]i l-a p[strat
pentru sine.
-Nici nu ]tii c`t m[ bucur[ cele auzite!
Privirea albastr[ a lui St[ncun[ Marincu se @nce\o]ase.
Glasul @i tremura.
-#mi dovedir[ c[ nu m-am @n]elat! L-am urm[rit pe
domnitorul Carol aci, la noi, @n timpul r[zbelului, mai apoi de
departe, ca rege! Totdeauna mi s-a ar[tat av`nd @n[scut nu
numai sim\ul m[re\iei, ci ]i al cinstei ]i drept[\ii. Iar inima lui nu
este @mpietrit[, cum @l ponegresc unii. Papista] fiind, s-a purtat
]i de data aceasta ca un adev[rat cre]tin, ca unul dintr-ai
no]trii!
-Eh! zise Ioni\[. Dumnezeu s[-l odihneasc[ pe Ion
Br[tianu...Da via\a cur[ @nainte! E vremea s[ ne @ntoarcem la
c`te ne stau @n fa\[!...A ba fiilor, cu ce n[dejde ne putem
rezema pe noul ]ef al partidului, ales acu, pe via\[?
-De! se @ndoi Fane Marincu. Eu unul, taicule, n-am
prea multe! Dac[ I. C. Br[tianu, cu puterea lui de a atrage ]i a-
]i lipi oamenii, nu a izbutit s[ re@nchege din fr`nturi partidul, de
la frate-s[u n-avem ce a]tepta!
235
 -P[i, de ce? Ilarie, vroi s[ te auz ]i pe tine!
-Tat[ socrule! Fane are dreptate! Dumitru Br[tianu e
n[sfiros, @nc[p[\`nat ca un cat`r @n ideile sale cam trezvite.
Nu ]tie s[ se apropie de suflete. Le cere liberalilor de ast[zi ce
nu-i pot da! S[ i se supuie ca la armat[! S[ fie tot at`t de
nebuni ca ]i el, de cinsti\i!
-Ori]icum! E s[rit de 73 de ani. Va fi ostenit de at`tea
lupte politice, nu chiar u]oare, prin care trecu. Poate, @n
r[gazul care i-l l[s[ acum opozi\ia, s[-]i caute urma] vrednic,
s[ ne aduc[ iar[]i la putere!
-Cu Dumitru Br[tianu sau cu altul, eu tot crez @n
Partidul Liberal! m[rturisi Ioni\[ Marincu.
-}i noi! }i noi, to\i! se auzi potop de glasuri.
-Tr[iasc[ Partidul Na\ional Liberal! strigar[ zecile de
b[rba\i str`n]i @n fa\a portretului cernit. Ve]nic[, smerit[
amintire ]i recuno]tin\[ s[ purt[m celui care-l @ntemeie @n
1875, ca s[ ridice |ara!
Din rama cu z[branic negru, I.C.Br[tianu p[rea c[ @i
prive]te cu @ng[duin\[ ]i totu]i st[p`nitor, ca totdeauna.
De la demisia guvernului junimist @n Noiembrie 1888 ]i
p`n[ la sf`r]itul lui Noiembrie 1891, @n trei ani, s-au perindat la
c`rma |[rii trei guverne conservatoare: cel al lui Lasc[r
Catargiu urmat de ale generalilor George Manu ]i Ioan Emil
Florescu. Timpul a fost prea scurt pentru a-]i @ndeplini fiecare
programul.
Aceast[ nestatornicie @n guvernare se datora @n mare
parte ne@n\elegerilor dintre b[tr`nii conservatori ]i mai tinerii
rup\i din s`nul lor, junimi]tii. Mai ales a h`rei dintre Lasc[r
Catargiu ]i Petre Carp. Ca o pr[pastie @i desp[r\eau pe cei doi
boieri moldoveni, firea: @nt`iul, domol, a]ezat, lini]tit, cel[lalt,
n[valnic, gata oric`nd a-]i @ncruci]a floreta spiritului
str[pung[tor, cu oricine. #i deosebea ]i v`rsta, @nv[\[tura, felul
de]tept[ciunii cu care fuseser[ h[r[zi\i, practic[ sau
speculativ[, vederile @n politica din[untrul sau din afara |[rii.
Lasc[r Catargiu era un neutralist. Dac[ i s-ar fi cerut s[ aleag[
@ntre nem\i ]i ru]i, chiar Regele se temea c[ ar fi @nclinat prin
236
Oft[, amintindu-]i prin\esa care @l fermecase @n
tinere\e. #nalt[, plin[ dar supl[, Elisabeta de Wied nu era o
frumuse\e, dar avea un chip pl[cut, o \inut[ regeasc[, m`ini ]i
picioare mici, @ncheieturi delicate, tot ce pre\uia el la o
femeie...
Deodat[ Rgina se oprise din treap[d @n fa\a lui Lasc[r
Catargiu, ascunz`ndu-i-l cu totul vederii.
#l @ntreb[ cu glas ridicat, @nc[rcat de revolt[:
-Pentru ce v[ @mpotrivi\i, domnule prim-ministru, ca pe
tronul |[rii dumneavoastr[ s[ urce o rom`nc[? Domni]oara
V[c[r[scu are toate harurile min\ii ]i sufletului. #]i iube]te
poporul! E vrednic[ s[-l slujeasc[!
Vorbea cu el numai rom`ne]te, ]tiind c[ b[tr`nului
boier moldovean nu i se @ndem`na a se rosti @n graiuri str[ine.
Acesta @i r[spunse a]i]deri, blajin, dar hot[r@t:
-Aiasta nu se poate, Majestate!
V[z`nd-o @mpietrit[ dinaintea lui, @ncerc[ a-i l[muri @n
c`teva vorbe ra\iunea de stat c[reia trebuia s[ i se plece.
Regele Carol, auzindu-l, avu unul dintre acele sur`suri
ale sale, mai mult interior dec`t ivit pe buze.
Elisabeta @]i privi so\ul. Fa\a lui @mpietrit[, privirea-i
o\elie pironit[ @n tavan, f[c`ndu-l str[in de ce se petrecea
acolo, o @ncredin\ar[ c[ nu putea a]tepta niciun sprijin de la el!
-Prusac cu inima de piatr[! @l oc[r@ @n sine, folosindu-]i
limba matern[.
Nu se d[du @ns[ b[tut[. Schimb[ tonul. Gr[i c`ntat, cu
toat[ gra\ia de care era @n stare. #l @nv[lui pe Catargiu @n
privirea ei stelar[ ]i fermec[torul sur`s care o f[cuse vestit[.
-Dragostea, domnule prim-ministru, nu cunoa]te ra\iuni
de stat! Cum, @n numele unei abstrac\iuni, un om at`t de bun ]i
sim\itor ca dumneata, se @ndur[ a zdrobi inima ]i via\a a doi
tineri @ngr[gosti\i?
Neprimind r[spuns, oarecum @ncurajat[, p[r`ndu-i-se
a-i deslu]i @n ochi o sclipire de @nduio]are, urm[, c[ut`nd a-l
zgudui suflete]te:
-Dac[ nu li se @ng[duie c[s[toria, @\i asumi dumneata
r[spunderea sinuciderii lor? Mi-au m[rturisit-o! Sunt
261
 -P[i, s[ vede\i! Taman @nt`lnirea dintre Majest[\ile lor
]i primul ministru, mai ales vorbele rostite acolo de Catargiu,
au dat roat[ |[rii, ajung`nd a le folosi ori]icare. Ele ar putea
sluji unui scriitor cu har precum domnul Caragiale pentru o
comedie de moravuri. Mie mi-au aprins @nchipuirea.
#ncheg`ndu-mi @nt`mplarea aevea, o retr[iesc, veselindu-m[
nevoie mare...
#nfipt ca o st`nc[ @n salona]ul Rginei de la Pele],
Lasc[r Catargiu r[m[sese cuviincios @n picioare. Pe chipul lui
de cuminte ]i blajin boier moldovean, bl`nde\ea molcom[ era
dezmin\it[ de sc[p[rarea hot[r@t[ a privirii. Poposind asupra
zbuciumului Elisabetei, @i st`rnea fulger[ri c`nd ][galnice,
c`nd de ad`nc[ mil[.
Aceasta @ncepuse a fierbe pe m[sur[ ce valurile
@mpotrivirii rom`ne]ti loveau tot mai puternic @ndr[gosti\ii pe
care @i ocrotea. Acum, nemul\umirea @i d[duse @n clocot,
@mping`nd-o a str[bate @nc[perea de la cap la cap, cu pa]i de
grenadir. Rochia, v[lurile str[vezii, toate albe, fluturau @n juru-i,
ca p`nzele umflate de v`nt ale unei cor[bii, @nfoind-o
nem[surat. Se @nvine\ise la fa\[, vorbea repede, sbicind din
m`ini.
|ap[n, usc[\iv, Rgele se ad[postise @ntre bra\ele @nalte
ale unei bergere. #nfundat ad`nc @n pernele ei, se credea doar
martorul t[cut al acelei @nfrunt[ri. Cunoc`ndu-]i bine prim-
ministrul, @l credea @n stare s[ reteze nodul gordian, scutindu-i
nepl[cerea de a o face el @nsu]i. Privindu-]i so\ia dep[n`ndu-
se prin fa\a lor, nu se putu @mpiedica a g`ndi, cum i se
@nt`mpla deseori, @n fran\uze]te. Doar fusese a doua limb[ a
copil[riei sale.
-Malgré une si belle intelligence, un goût artistique sûr,
elle s'attife pour son âge, d'une maniére tout å fait ...
Nu @ncheg[ ]i cuv`ntul "ridicule"...sfiindu-se de
pre\uirea ce @i purta.
Dar nu se putea dumiri cum la v`rsta ]i trupo]enia ei,
se @nc[p[\`na a purta ve]minte diafane, potrivite unei
z`ne...@ngro]`nd-o ]i mai mult.
260
tradi\ie c[tre cei din urm[. Petre Carp era un @nfocat sus\in[tor
al germanilor. La tainica alian\[ @ncheiat[ @n 1883 cu ace]tia,
@]i d[duse obolul. Pre\uind-o ca defensiv[, a]tepta cu
ner[bdare clipa c`nd ar fi devenit ofensiv[ - pentru c[ nu avea
@ncredere @n ru]i. De fapt era @nfruntarea @ntre dou[ feluri de a
g`ndi - oriental ]i occidental, @ncle]tarea dintre vechi ]i nou.
De]i mari patrio\i am`ndoi, nu ]i-au putut dep[]i ambi\iile,
pentru a lucra al[turat pentru binele Rom`niei.
#n cele din urm[ partidul lor s-a sf`]iat @n aripi ]i
aripioare: conservatorii, conservatorii liberali, junimi]tii,
mani]tii, vernescanii, filipiscanii, care se @nfruntau prin ziare ]i
@n parlament.
#n guvernarea Ioan Emil Florescu, h[ituiala ajunsese
la culme. Regele Carol @l alesese ca prim ministru pe acest
general energic ]i pe Lasc[r Catargiu ministru de Interne - cel
pu\in a]a se zvonise printre clevetitori - pentru a avea un
guvern de ordine @n vederea s[rb[toririi, la 10 Mai 1891, a 25
de ani de domnie.
Moartea la 5 Mai a lui I. C. Br[tianu a umbrit @ntru c`tva
str[lucirea jubileului.
La 20 Mai s-a stins din via\[, la Paris, ]i Mihail
Kog[lniceanu. Cu pierderea acestor mari oameni de stat, se
@ncheia o epoc[ de @nf[ptuiri f[r[ pereche @n istoria |[rii. Ei
ctitoriser[ Rom`nia modern[.
#ntre aceste nem[surate pierderi izbucnise la
jum[tatea lunii Iunie o mare tulburare @n via\a politic[
rom`neasc[, a]a zisa "criza dinastic[".
O vreme, @n r[corosul ]i marele salon al "casei"
Arssenie, nu se auzise dec`t clinchetul linguri\elor de argint @n
paharele brumate. Gazde ]i musafiri le r[suceau pe l`ng[
pere\ii lor de cristal cu delicate\e, grijulii ca marea boab[ de
]erbet trandafiriu din fiecare, s[ se @nmoaie @n apa rece at`t
c`t s[ le umple gurile cu parfumul, dulcea\a ]i moliciunea ei
catifelat[.
237
 #n jurul fiec[reia dintre cele dou[ mese, cu plac[ de
marmor[ deasupra picioarelor curbe ]i poleite, ]edeau @n
fotoliile Louis XIV c`te cinci b[rba\i ]i cinci femei.
Domnii nu se deosebeau @ntre ei dec`t prin statur[,
chipuri ]i u]oarele semne ale v`rstei. Purtau to\i acelea]i
redingote negre peste pantalonii cenu]ii, cu dungi sub\iri
@ntunecate ]i c[m[]i albe. Felurite le erau numai leg[turile de
m[tase care, @nf[]ur`ndu-le gulerele @nalte, \apene ca de
por\elan, li se @nodau sub b[rbie. Melonul ]i-l l[saser[ la
intrare, @n cuier.
Cucoanele lor alc[tuiau un buchet mai colorat, av`nd
rochii de toate v[pselile ]i p[l[rii fistichii.
Oaspe\ii grecului erau Ilarie Marian, primarele
Calafatului, pe care ]i-l mo]tenise consilier dela @nainta]i,
avoca\ii }tefan Columbeanu, n[zuind s[-i ia locul la viitoarele
alegeri, marele comerciant ]i arenda] Fane Marincu, vecinul
de peste drum ]i tovar[]ul de afaceri Gheorghiades. Fiecare
venise cu so\ia.
Cea mai coapt[ dintre ele era doamna Gheorghiades.
M[run\ic[, o capelin[ mare de catifea vine\ie umbrindu-i chipul
smead ]i ochii neguro]i, umplea jil\ul cu f[ptura sa rotund[,
sporit[ de o fust[ @nvoalt[.
Flori\a purta obi]nuita ei rochie de m[tase grea,
neagr[. I-o @nveselea doar un vol[na] alb, tivindu-i gulerul
@nalt, sub b[rbie. Din spuma lui, capul ei delicat r[s[rea ca
dintr-o corol[. Fiind gazd[, purta pe cap doar o pre\ioas[ ]i
str[vezie dantel[ @n "point-á-l'aiguille" lat[ c`t s[-i acopere
cre]tetul, tivindu-i fruntea cu m[run\ii ei col\i]ori. Din dreptul
urechilor ea se prelingea cu dou[ aripi @ngustate, care @i
@ncadrau fa\a. Capetele lor rotunjite @i st[teau pe umeri ca doi
fluturi uria]i. Prin re\eaua lor at`t de sub\ire @nc`t p[rea \esut[
de un paing, @i sc[p[rau la fiece mi]care diamanturile
cerceilor. }i-i alegea din multele juvaieruri, purt`ndu-i numai
de frica lui Arssenie ]i doar c`nd era de fa\[. Altfel, @i erau mult
mai dragi toartele cu icu]ari mo]tenite de la preoteasa Manda,
maic[-sa.
238
traiului. Iar Rgele este prea trufa] s[ @ndure dispre\ul tuturor
caselor regale din Europa. Numai moartea @i va desp[r\i...
-Se zice c[ nici n-ar fi cu adev[rat bolnav[. S-ar
preface, doar ca s[-l @nduio]eze, s[ o aduc[ @napoi!
-Atunci nu-]i cunoa]te omul! chihoti Ilariu Marian. Carol
e prea dibaci ca s[ o fac[ at`t de repede! Va a]tepta ca
rom`nii s[ uite!
-B[nuiesc c[ se va @nt`mpla cur`nd! Poporul [sta s-
arat[ ahtiat numai de curiozit[\i ]i nout[\i surprinz[toare.
T[r[]enia logodnei princiare s-a @nvechit. Tot ce face azi v`lv[
@n Rom`nia, este @ngropat m`ine, sub volbura altei uimiri ]i
cleveteala celei de pe urm[ @nt`mpl[ri!
Gheorghiades se rostise sastisit. Lui Dumitru Arssenie
nu-i pl[cu u]orul iz dispre\uitor din glasul vecinului s[u. Se
gr[bi a-i r[spunde:
-Mie tocmai @nsu]irea asta @mi place la rom`n. Are
inim[ larg[, semn de prospe\ime sufleteasc[! Uit[! Nu
p[streaz[ r`c[ sau ur[! }tie s[ tr[iasc[ din plin clipa dintre ieri
]i m`ine!
-P[i, taman asta e! Carol de Hohenzollern este neam\!
urm[ Marian. N-avu c`nd se molipsi de u]ur[tatea de la noi!
El @]i va dospi @ndelung m`ndria r[nit[ @n fa\a |[rii ]i a
str[in[t[\ii. Dac[ o va chema vreodat[ @nd[r[t, nu o va face
nici din mil[, nici din dragoste, ci pentru a-]i @mplini datoria,
c`nd i se va ar[ta trebuincios!
S[tul de ap[s[toarea @ncontrare, Fane Marincu hot[r@
a-i da alt[ @ntors[tur[.
-Tragedia asta, gata s[ spulbere at`tea vie\i, un scaun
domnesc, poate destinul unui popor, a avut dup[ mine ]i o
parte hazoas[. Orice fapt de via\[ are totdeauna dou[ fe\e, ca
paraua, cap sau pajure - alb[ - neagr[. Depinde pe care vrei
s-o prive]ti ! Rom`nul e dat dracului! Cu gustul zeflemelei ]i
glumei @n[scut, a prins-o pe cea care i se potrive]te. A
@ngro]at-o poate @nainte de a o r[sp`ndi.
-Care?...Cum?...
#ntrebaser[ pe r`nd, @ncerc`nd fiecare s[ se scuture
de cople]itoarea ap[sare ce le st`rnise nefericirea regal[.
259
ridicase. Fr`ng`ndu-se ad`nc dinaintea ei, @i s[rut[ curtenitor
m`na.
-Frumoas[, ad`nc sim\it[ pedoarie! V[ suntem
recunosc[tori pentru ea!
Se @ndrept[ apoi c[tre }tefan Columbeanu, singurul
care r[m[sese nemi]cat.
-Mare noroc ai maiestre c[ femeile nu sunt primite @n
barou!
Acesta @nclinase sec din cap. Se a]ezase t[cut pe
canapea, al[turi de so\ie, trec`ndu-]i bra\ul dup[ al ei. Obrajii
Constan\ei @nflorir[ din nou. #i t[lm[cise apropierea ca un
semn de @ncuviin\are a felului ei de a judeca. Se @nduio][
toat[, ]tiind c[ pentru asta trebuise s[-]i @nving[ ambi\ia lui de
b[rbat atoate]tiutor, de avocat pledant renumit.
Gazda se r[sucise c[tre musafirele sale:
-Dumneavoastr[ ce ave\i a mai zice, doamnelor?
}u]otir[ c`teva cu capetele apropiate, apoi Mi\a
Marincu @ndr[zni cu glasul ei mieros:
-Privite prin ochii doamnei Columbeanu, @mprejur[rile
ne fac, dac[ nu a o admira pe Rgin[, s[ o depl`ngem sincer.
S-a uitat cu totul pe sine, ]i-a pus @n primejdie c[s[toria,
rangul, pentru a dob`ndi fericirea celei pe care ]i-o socotea
credincioas[ @n aceia]i m[sur[. Nu i-au lipsit curajul ]i t[ria.
Din nefericire, s-a jertfit pentru o ambi\ioas[ f[r[ scrupule.
Flori\a se rosti ]i ea potolit, dar hot[r@t:
-Pe cei tari, @ncerc[rile, suferin\a, @i o\elesc. Pe cei
slabi, @i duc la pierzanie. Atunci se las[ @nrobi\i unor voin\e
deosebit de puternice. Cei dint`i lupt[ p`n[ mor, dar nu se
@ncovoaie. Ceilal\i cad...precum prea buna noastr[ Rgin[!
Privirile lui Arssenie o str[punseser[ ca dou[ suli\e. Ea
@]i @n[l\ase fruntea delicat[.
-E m`ndr[ ca o cerboaic[, de]i tot at`t de firav[!
-}i dac[, jignit[ de moarte, ca so\ie ]i regin[, precum
se aude, va cere divor\ul? se nelini]ti Leanca Marian.
-Soru-mea, nu-mi fac nicio grije c[ ne-ar pa]te ]i
ru]inea asta! o lini]ti Fane Marincu. Elisabeta de Wied e mai
s[rac[ dec`t un ]oarece. }i acum Carol @i sus\ine cheltuielile
258
Ve]nic nemul\umit de g[teala ei, grecul o mustra cu
asprime:
-Ce sfidare va mai fi ]i asta, cocoan[ Flori\o? Nu ]tii c[
sculele nevestii stau m[rturie de averea b[rbatului? Au vroie]ti
s[ m[ @nf[\i]ezi oltenilor dumitale de zg`rcit sau @nc[
s[r[ntoc?
-Dumitrache - @i r[spundea cu neturburata-i bl`nde\e -
acas[, c`nd primesc, nu se cade a m[ @mpodobi ca o sorcov[!
Cat[ s[-mi las mosafirele s[ str[luceasc[, spre a se sim\i
bine. C`nd ie]im noi @n lume, pun bijuterii pe mine, c`t
@ng[duie bunul gust. N-are rost s[ le scoatem ochii oamenilor
pe care vrem s[ ni-i apropiem. La ce s[ le st`rnim pizma ]i
mai ales @nfierarea de parveni\i?
-Sictir invidio]ilor! @ncheia grecul totdeauna @ncontrarea
dintre ei, furios, nevr`nd a-i da f[\i] dreptate.
Pe c`nd ea purta pe deget numai verigheta groas[ de
aur, celelalte cucoane se @ntrecuser[ @n inele, br[\[ri, sponci ]i
colane scumpe.
Leanca Marian se str[duise a-]i m[guli b[rbatul ]i @ntr-
aceast[ @mprejurare. Se \inea \an\o]e, socotindu-se prin
func\ia lui ]i ca fiic[ a lui Ioni\[ Marincu, deasupra celorlalte,
de]i era cea mai pu\in ]colit[ dintre toate. Rochia de catifea
albastr[ avea la g`t ]i m`neci late f[]ii de hermelin[. Asemeni
p[l[ria, un calup mare, cuprinz`ndu-i tot capul. Din cre]tetul
lui \`]neau aripile frem[t[toare ale unor crose negre. Lucirile
sidefii ale bl[nii pre\ioase @i iluminau chipul, @mperechindu-se
cu cele lunare ale perlelor din urechi.
Constan\a Columbeanu, o m`ndre\e de femeie, vioaie,
gure]e, se f[cea pl[cut[ nu at`t prin g[teala-i des[v`r]it[, c`t
prin sc`nteierea min\ii ]i rostirii colorate. Fost[ profesoar[ de
francez[ ]i directoare a unui pension de fete din Craiova,
@nainte de c[s[torie, @]i botezase dou[ fete Aurore ]i
Marianne. Le m`ng`ia numele, rostogolind prelungit pe r. #]i
@mpopistra vorbirea cu puzderie de cuvinte fran\uze]ti, c`te un
vers sau citat a]i]deri potrivit @mprejur[rii, cu exclama\ii
spumoase, asemeni pariziencelor spre bucuria doamnei
Gheorghiades. Aceasta @ncepea a-i \ine isonul, amintindu-]i c[
239
f[cuse la Athena pensionul francez. #]i uita obiceiul de a-]i
@mp[na ei graiul ei p[s[resc rom`nesc cu vorbe grece]ti.
Deprinse din leag[n, ele @i ie]eau buluc pe gur[, @nec`ndu-le
pe cele cu greu @nv[\ate mai t`rziu.
Mi\a Marincu z`mbea sub\ire, c[ut`nd la cumnat[-sa.
Dar trufia Leanc[i Marian nu se l[sa tulburat[ de faptul c[ nu
]tia boab[ de limb[ str[in[. Marincana, maic[-sa, o \inuse pe
l`ng[ ea pentru treburile gospod[riei, dar ]i de teama cruzimii
@n[scute a copiilor din ]coal[, care ar fi batjocorit-o pentru
cusurul de la ochi. Popa satului o @nv[\ase c`t[ carte ]tia ]i el,
deprinz`nd-o @ns[ cu un scris cite\, caligrafic. Mai t`rziu, dup[
m[riti], nu o @ng[duiser[ treburile, dar nici nu avusese
imboldul de a-]i mai schingiui mintea.
Flori\a, care sim\ise de mult @ncordarea dintre cele
dou[ femei, se gr[bea s[ potoleasc[ av`ntul pre\ioaselor sale
musafire. #ntorcea taifasul @n curat[ olteneasc[, pentru ca ]i
celelalte s[ se simt[ la largul lor.
#nv[\ase franceza la Institutul Lazaro-Oteteli]anu de la
Craiova. La @ndemnul lui Arssenie, ]i-o des[v`r]ise citind,
chiar ]i cu dasc[lul de elin[, un mare cunosc[tor de limbi.
#n\elesese c[ am`ndou[ @i erau trebuincioase @n lumea @n care
tr[ia. Dar nu-i pl[ceau furlandiselile protipendadei, de cur`nd
ridicat[, a Calafatului, @ncerc`nd s[ maimu\[reasc[ boierimea
fran\uzit[ a vremii, care nu mai vorbea rom`ne]te dec`t cu
slugile.
De-altfel, chiar f[r[ @mponci]area mut[ a unor astfel de
clipe, Leanca Marian, cu singurul ei ochi bun, tot se uita
chiondor`] la cumnat[-sa.
Mi\a, nevasta fratelui s[u, Fane Marincu, era cea mai
t`n[r[, singura cu adev[rat frumoas[ dintre ele.
#nalt[, cu un trup statuar, cascada rochiei de tafta grea,
juc`ndu-]i apele verzui, o @mbr[ca rege]te. }tiind c[ @i ]ade
bine culoarea, ]i-o potrivise cu cea a smaragdelor de la
ureche, un dar de c[in\[ a necredinciosului s[u b[rbat. Dup[
na]terea Marioarei, Fane @i cercuise g`tul fraged ]i plin cu
boabele unui colan, mari, c`t dudele necoapte. O tichiu\[ din
aceia]i m[tase, a]ezat[ pe cre]tet, @i dezv[luia bogata ]i
240
-#ntr-o astfel de c[s[torie, @ntre doi oameni cu totul
nepotrivi\i ca fire ]i n[zuin\e, cu vremea se toce]te p`n[ ]i
@ng[duin\a, dac[ nu ajung p`n[ la ur[! Din p[cate sunt
nefericiri pe care le vedem @n fiecare zi!
Vorbise f[r[ nicio sfial[ femeiasc[, dezv[luind racila
celor mai multe @nso\iri. Nu ]tia c[ pomenise de funie @n casa
sp`nzuratului. De @nstrunat[ ce era, nu luase @n seam[ nici
oftatul @nghi\it al Flori\ei, nici u]oara tres[rire de pe chipul d`rz
al lui Dumitru Arssenie.
St[rui apoi asupra r[v[]itoarei dureri ce tr[sese
Regina pierz`ndu-]i singurul copil. #ncercarea @i zdruncinase
pentru totdeauna sistemul nervos. #ndurase suferin\a de a nu
mai avea altul, ceeace ca femeie o sc[dea @n ochiii so\ului, ca
regin[ @n fa\a poporului c[ruia @i r[m[sese datoare. Alegerea
unui urma] din stirpea b[rbatului, arunc`nd-o @n umbr[ cu
totul, fusese o ad`nc[ jignire.
-Dezam[git[ de realitate, neput`nd a o modela dup[
dorin\a ]i voia sa, se str[mutase cu totul @n lumea @nchipuirilor
ideale. Prin timp, poate nici nu mai putea face limpede
deosebirea @ntre cele dou[ t[r`muri.
#]i trase sufletul ca dup[ o lung[ goan[. V[z`ndu-i pe
cei din jur anina\i de buzele ei, urm[ tot mai p[tima]:
-O socotesc pe Regina Elisabeta o victim[ a sor\ii!
Oric`t ar fi dresat-o educa\ia nem\esc[ s[ devin[ sclava
datoriei, sufletul are nevoile lui care, odat[ rev[rsate, d[r`m[
orice stavil[. Din nefericire, @i fusese h[r[zit un suflet prea
mare, o imagina\ie prea vie. Bun[, m[rinimoas[, avea at`ta
c[ldur[ ]i iubire de d[ruit @nc`t, neav`nd asupra cui, le-a
rev[rsat mai ales asupra nefericirilor omene]ti. Dar, @nsetat[
de a fi la r`ndu-i iubit[, s-a n[pustit apoi asupra @nt`iei fiin\e
care o cople]ea cu dragostea, p[r`nd a i se d[rui deplin.
Curat[, idealist[, cum ]i-ar fi putut @nchipui c[ Elencu\a
V[c[r[scu e o pref[cut[, hr[nind ambi\ia ca prin ea s[ ajung[
pe tronul Rom`niei?
Amu\ise dintr-odat[, glasu-i pierise, pieptul i se zb[tea.
Se dezmetici @n ropotul b[t[ilor din palme a celor din jur.
Cucoanele s[rir[ s[ o @mbr[\i]eze. Dumitru Arssenie se
257
 Se preg[tea suflete]te s[ plece pentru a o @nt`lni pe
principesa Maria de Edinburg, nepoata reginei Victoria a
Angliei, pe\it[ lui chiar de Elisabeta. C[s[torindu-se cu ea,
@mplinea voia familiei. Missy, care avea doar 17 ani, @i pl[cuse.
O @nt`lnise @n Germania cu un an @n urm[, ]i @l uimise c`t era
de frumoas[, de]teapt[, plin[ de prospe\ime ]i farmec.
#n biroul lui Arssenie domni @ndelung lini]tea. To\i erau
cople]i\i de primejdiosul dedesubt politic pe care @l luase o mai
mult sau mai pu\in romantic[ poveste de iubire princiar[.
Avocatul Columbeanu o sf`]ie acuzator:
-St[ruiesc a socoti pe Regina Elisabeta vinovat[. }i-a
jignit so\ul. A primejduit |ara! Purtarea Regelui fa\[ de ea mi
s-arat[ chiar prea bl`nd[!
-Eu cer circumstan\e atenuante pentru vina Majest[\ii
Sale Regina Elisabeta!
So\ia i se ridicase dinainte, hot[r@t[, gata de @nfruntare.
-S-auzim! o @ndemn[ }tefan Columbeanu, t[inuindu-]i
o p[rere de z`mbet sub musta\a-i pleo]tit[.
Nu putea a nu se m`ndri de curajul, puterea de
p[trundere, c`nt[rirea dreapt[ a @mprejur[rilor, sc[p[r[toarea
rostire, haruri ce @l cuceriser[ de c`nd o cunoscuse.
Pe deasupra, ob`r]ia ei boiereasc[ - se tr[gea din
marele neam al Grecenilor olteni - v[dit[ @n \inut[ ]i purtare, i
se impunea totdeauna. De altfel ]i ai lui, craioveni de ba]tin[,
de]i f[r[ hrisoave, num[rau un lung ]irag de militari ]i avoca\i
de frunte.
Constan\a Columbeanu, @ncordat[ arc, @ncepuse a gr[i
cu av`nt. Se @mbujorase, ochii @i str[luceau.
-Toate gre]elile Reginei izvor[sc din nefericirea ei!
#n]irui pe r`nd tot ce @ndurase: des\[rarea de t`n[r[,
prigonirea de c[tre familie ]i nobilimea din care se tr[gea -
tocmai pentru ce ar fi trebuit s[ o pre\uiasc[ - harul pentru
art[, m[rinimia p`n[ la jertf[. Dup[ @nt`ia @nv[p[iere a
dragostei, trezirea l`ng[ un so\ uscat suflete]te pentru tot ce
vibra @n ea, muzic[, poezie, art[.
256
lucioasa cunun[ a p[rului corbiu. Penele de stru\, v[psite la
fel, care o tiveau de-asupra frun\ii, @]i coborau p[m[tufurile
@nvoalte ]i pe o parte a obrazului l[ptos. I-l m`ng`iau cu firele
lor lungi ]i m[t[soase, tres[reau u]or @ngem[n`ndu-]i luciul
cu tainica ]i ad`nca sc[p[rare a ochilor ei mari, verzi. Se
rostea dulce, cu glas uguit, dar rar, din cuviin\[, d`nd pas la
vorb[ celor mai v`rstnice.
Leg[turile dintre gazde ]i oaspe\i se str`nseser[ prin
ani datorit[ pre\uirii, dar mai ales intereselor.
Trecuse de mult vremea c`nd, dup[ moda apusean[,
r[zbit[ ]i la bog[ta]ii Calafatului, @n locul @nt`lnirii, @]i
depuneau la portar c`te o carte de vizit[ cu col\ul @ndoit.
Acum, se @ntruneau, uneori, cu pl[cere @n familie. Dar nici
adev[ra\i prieteni nu deveniser[.
Arssenie se purta cu o polite\e rece, cam distant[. Din
fire sau din prevedere, nu @mpriin\a apropierile. Credea c[ @l
socoteau @nc[ un venetic printre ei. Dar mai ales, @]i ap[ra
astfel cu str[]nicie cusururile ]i p[catele de cleveteala
@nd[tinat[ micului ora]. Poftele, capriciile, ]i le @ndeplinea @n
afara lui. Aici nu era chefliu, nu juca c[r\i, nu @]i tr`mbi\a ca
al\ii leg[turile ]i amantele. Se str[duia s[ fie luat drept un
b[rbat serios, priceput, norocos @n ceeace @ntreprindea. Se
f[cea pl[cut @ntr-o adunare, pentru c[ de]tept, citit, umblat prin
lume, se rostea u]or, scurt, dar cu miez @n mai multe limbi.
Avea cuno]tin\e largi ]i felurite p[reri @naintate. Totdeauna
g[sea ceva nou ]i atr[g[tor de povestit.
Flori\a Arssenie se \inea ]i ea mai retras[. #]i t[inuia
suferin\ele, ne@mplinirile, sub o @nf[\i]are senin[, totdeauna
binevoitoare. Nu era dintre cele care sim\eau nevoia s[-]i
verse paraponele @n poala vreunei prietene. Avea t[ria de a se
l[sa invidiat[; comp[timirea ar fi r[nit-o ad`nc. Rug[ciunea ]i
lacrimile v[rsate dinaintea icoanelor @i erau de ajuns pentru
desc[rcarea poverilor suflete]ti. Spovedania la b[tr`nul preot
de la Rast, urma]ul p[rintelui s[u la biserica satului, @i u]ura
cugetul. M`ng`iere ]i sprijin a]tepta mai ales dela Cel de Sus.
Crescut[ f[r[ mam[ sau o sor[, singurele fiin\e @n care
s-ar fi putut @ncrede, cunosc`nd de timpuriu f[\[rnicia
241
str[inilor, se deprinsese a-]i z[vor@ @n sine multele dureri ]i
pu\inele bucurii.
Privit[ din afar[, via\a ei p[rea @mbel]ugat[. C[s[toria
fericit[, pentru c[ @]i l[uda totdeauna b[rbatul, sporindu-i
meritele, aoperindu-i sc[derile.
Singura ei veri]oar[ bun[ se c[s[torise la Calafat cu
un m[runt negustor de gr`ne, Petrescu. Avea cas[ grea, cu
patru fete de crescut. O ajutase c`t putuse, mai ales st[ruind
pe l`ng[ Arssenie s[-i @nlesneasc[ aceluia c`]tiguri bune ]i
tov[r[]ie la vreo arend[. Dar nu-i devenise un reazem
sufletesc, nu se @ncumetase a-i @mp[rt[]i amarurile. Erau prea
deosebite ca stare, ca s[ n-o invidieze c`t de c`t, de]i ]tia c[
o iube]te.
B[gase de seam[ c[ din mult mai pu\in, o g[teal[, o
scul[ pre\ioas[, erau de ajuns pentru a st`rni @n sufletul celor
mai multe femei, otrava pizmei. C[uta s[ nu le-o trezeasc[,
mai ales celor cu care trebuia s[ @ntre\in[ leg[turi, pentru c[
Arssenie avea nevoie de b[rba\ii lor. Totdeauna li se @nf[\i]a
modest. Se ferea s[ se arate mai @n\eleapt[, mai bun[
gospodin[. D[dea sfaturi numai c`nd i se cereau ]i atunci cu
m[sur[. Se f[cea a nu le auzi c`nd b`rfeau. Cump[nirea ei
@ntre grecoaice ]i oltence o f[cea cu prevedere, pentru a nu se
v[di mai atras[ de unele dec`t de celelalte. C[uta s[ le
apropie, s[ le @mprieteneasc[. Zg`rcit[ cu ale sale, asculta cu
mil[ ]i @n\elegere pl`ngerile altora. Era darnic[ din fire. C`nd
@ntorcea vizitele, @i pl[cea s[-]i bucure gazdele cu o floare
rar[, cu darul ce socotea mai potrivit fiec[reia, o horbot[, o
broderie f[cut[ de m`na-i iscusit[, un parfum din cele scumpe
aduse de Arssenie din str[in[tate sau o carte pentru pu\inele
cucoane din Calafat care pre\uiau cititul. Pentru copii avea
totdeauna cofeturi de cas[ ]i juc[rii.
A]a se f[cuse respectat[ ]i iubit[ @n tot ora]ul.
Nevestele frunta]ilor lui erau sus\in[toarele "grecului" datorit[
ei, dar ]i pentru c[ @l socoteau, a]a cum zicea cu @nc`ntare
Constan\a Columbeanu: C'est un vrai monsieur! Il est tout á
fait charmant!
242
ceru @ndep[rtarea domni]oarei de onoare, pe care @i venea s[
o sugrume cu m`na lui.
Biata Regin[, afl`nd ce o p[]tea, zdruncinat[ de at`ta
@ncordare, c[zu la pat, f[c`nd aceia]i boal[ nervoas[ ca dup[
moartea Marioarei. Nu @]i mai putea mi]ca picioarele. Pl`ns[,
am[r@t[, trebui s[-]i alunge prietena, nu @nainte de a primi
toate @nvinuirile de tr[dare aduse de aceasta.
Elencu\a plecase @n Italia la p[rin\ii s[i c`nd Regele
Carol o amenin\ase c[ dac[ o va g[si la Vene\ia, o va ridica
cu poli\ia. Apoi a fost exilat[ pe via\[ la Paris.
Regina s-a v[zut pus[ sub aspr[ supraveghere.
Oamenii ei de credin\[ au fost @ndep[rta\i. Regele @i ceruse cu
brutalitate jurnalul. Dar ea avusese @nc[ de la Bucure]ti
prevederea de a-l @ncredin\a secretarului s[u ca s[-l ascund[.
Alsacianul Robert Scheffer, care petrecuse c`\iva ani @n
preajma Carmen Sylvei, @i era credincios. El arse @n cele din
urm[ caietele, cum @i poruncise printr-o telegram[. Om de
caracter, nu se fr`nsese nici la amenin\[rile nici la momelile
Regelui. #]i pierduse cu onoare o slujb[ care @i devenise ]i a]a
obositoare @n h[\i]ul at`tor intrig[rii.
C[s[torit cu o rusoiac[, fusese mereu p`r@t de invidio]i
a fi spionul guvernului rus @n palatul regal. B[nuial[ @ns[
nedovedit[.
De la Vene\ia Regina a fost dus[ la Neu-Wied ]i dat[
@n grija bigotei ]i nemiloasei sale mame. A z[cut acolo,
nemi]cat[ @n pat, doi ani.
Regele Carol a r[mas ca o santinel[ prusac[ @n postul
s[u de la Bucure]ti. #ntunecat, @nchis @n sine, nu a v[dit nici
mil[ nici @ndurare pentru so\ia bolnav[ ]i exilat[. Era
@ncredin\at c[ @]i f[cuse ca totdeauna, datoria. Totu]i a]tepta
rapoartele lunare de la soacr[-sa.
La Sigmaringen, Ferdinand se luminase asupra
@ndatoririlor sale de mo]tenitor al unui regat.
R[spunsese la dou[ dintre @nfocatele scrisori ale
iubitei, c[reia @i jurase credin\[ p`n[ la moarte. A treia fusese
cea de ruptur[. Le respinsese nedeschise pe cele care @i mai
parveniser[, ca ]i pe trime]ii Elencu\ei.
255
principesa de Wied ]i fratele s[u Alfred - @i aduser[ dovezi
zdrobitoare despre alt[ vinov[\ie ]i mai d[un[toare tronului ]i
|[rii.
Regina Elisabeta avea obiceiul nefericit de a @nsemna
@ntr-un jurnal toate aiuritoarele prevestiri politice f[cute de
"prietenii ocul\i" la ]edin\ele de spiritism. Unele erau cu
adev[rat primejdioase. Astfel o @ncredin\aser[ c[ la pr[bu]irea
imperiului turcesc, Rom`niei @i va reveni @n st[p`nire toate
\[rile balcanice ]i pe de-asupra Constantinopolul, sc[pat astfel
de ambi\ia Rusiei. Scrisese acolo deplin @ncredin\at[ c[ atunci
va fi @ncoronat[ @mp[r[teas[ chiar @n Sf`nta Sofia, redevenit[
bazilic[ cre]tin[, dup[ ce va pune s[ i se d[r`me minaretele.
}tiindu-se ne@n\eleas[ ]i b`rfit[ de familia ei pentru
harul ]i str[dania ei de scriitoare, nesuferit[ din aceia]i pricin[
de @mp[ratul Wilhelm, dispre\uit[ de protipendada nem\easc[,
se credea pre\uit[ doar @n Fran\a ]i Rusia. A]a c[ @]i
m[rturisise @n caiet @n mai multe r`nduri necurmatele st[ruin\e
pe l`ng[ Regele Carol de a nu mai prelungi tratatul de alian\[
cu Germania ]i Austro-Ungaria @ncheiat @n 1883, care s-
apropia de soroc. De altfel, "spritele" o preveniser[ c[ el nu @]i
mai avea rostul, deoarece @n viitorul r[zboi, Germania va fi
@nfr`nt[.
Aceste caiete le l[sa @ntr-un sertar al biroului ei,
niciodat[ @ncuiat. Cinstit[, de bun[ credin\[, Regina @i judeca
pe cei apropia\i dup[ sine. Dar camerista Burin era o unealt[ a
mamei sale, principesa de Wied. Se strecura noaptea @n
cabinetul regal. Scria din jurnal tot ce credea de cuviin\[,
uneori chiar categorisiri jignitoare pentru Rege.
O copie o trimitea la Neu-Wied. Alta baronului von
Bülow, ambasadorul Germaniei la Bucure]ti, care ]i el o
cump[rase. Mama ]i fratele le ar[tar[ pe ale lor Regelui.
Ambasadorul doar pomenise despre ele. Baronul
str`nsese fi\uicile @ntr-un dosar compromi\[tor pentru Regin[.
#l \inea ca mijloc de ]antaj, nelini]tit c[ Regele Rom`niei tot
am`na prelungirea tratatului cu Tripla Alian\[.
Carol se @nfuriase ca niciodat[ @n via\a lui. Hot[r@se s[
plece la Vene\ia pentru a se r[fui cu Elisabeta. Dar @nainte
254
Dup[ dulce\uri, venise r`ndul cafelelor turce]ti.
Abureau @n ce]cu\ele de Meissen, cu un deget de caimac
auriu deasupra. Pentru domni le @nso\eau lichioruri fine
fran\uze]ti, pentru doamne siropuri r[coritoare. Baclavale ]i
sarailii se l[f[iau pe tipsii de argint, @necate @n miere. Pentru alt
soi de gusturi se aflau pl[cinte, cozonaci oltene]ti. Mai pu\in
apleca\i c[tre dulciuri, b[rba\ii @]i preg[tir[ \ig[rile lungi de
foi. Arssenie porunci jup`nesei s[ le duc[ ce]tile de cafea ]i
lichiorurile @n camera sa de lucru. Unul c`te unul trecur[ al[turi
ca s[ le soarb[ fum`nd @n tihn[.
Prin u]ile deschise larg, doamnele puteau vedea pe
biroul de nuc masiv portretul reginei Elisabeta. Pe fundalul lui
@ntunecat, volbura dantelelor ce @i ]uvoiau din cre]tet, cununa
bogat[ de p[r nins @i m`ng`iau curbele dulci ale chipului.
Fruntea bombat[, obrajii plini, b[rbia rotund[ parc[ ar fi fost
]lefuite @n marmura cea mai pur[. Firul de sur`s de pe buzele
arcuite, u]or trandafirii, p[rea a p[stra urmele r`sului cristalin,
a glasului c`ntat. Le dezmin\ea voio]ia, privirea grea de dureri
nem[rturisite.
De]i nu puteau s[ o deslu]easc[, de unde se aflau, @i
]tiau pe dinafar[ dedica\ia din col\ul drept, pentru c[ o citiser[
deseori.
Cu aceia]i peni\[ rond[ cu care @]i @nchega literele
gotice, Carmen Sylva le @ncondeiase hot[r@t, larg, rotund ]i pe
cele latine, scriind: "Cu mul\umiri deosebite pentru ajutorul dat
operelor mele de binefacere". Semnase ap[sat "Elisabeta".
To\i ]tiau c[ Arssenie meritase portretul pentru sumele
mari de bani ce @i trimesese @n timpul r[zboiului din '77. Nu @]i
contenise daniile nici mai t`rziu. Cuno]tea c[ "Regina Mam[" -
precum o numiser[ r[ni\ii pe care @i @ngrijise cu m`na ei - purta
de grije unui num[r mereu sporit de orfani, invalizi, orbi,
s[raci. Nu era suferin\[ de care s[ afle f[r[ s[ @ncerce a o
u]ura.
}i ochii b[rba\ilor st[ruiau tot asupra Elisabetei.
G`ndurile @ns[ le erau felurite. Cump[neau mai mult spre
@nvinuire dec`t spre duioas[ @n\elegere.
243
 Arssenie, om aspru din fire, nutrea respect pentru
m[rinimia Reginei, @ng[duin\[ pentru o fapt[ s[v`r]it[ poate
cam u]uratec, dar izvor@t[ tot din comp[timire pentru cel mai
ginga] sim\[m`nt omenesc, dragostea. M`ndru c[ @l cinstise
cu isc[litura ]i chipul s[u, n[zuia s[ le lase urma]ilor, printre
legatele sale cele mai de pre\.
Oricum, vederea portretului @i @ndemnase la o vie
@ncontrare asupra "crizei dinastiei" izbucnit[ de cur`nd. Ea
tulburase guvernul, p[turile mereu @nc[ierate ale politicienilor.
R[zbise @n |ar[ prin ziare ]i cleveteli, rom`nii pr[p[dindu-se
dup[ ele. D[duse na]tere la tot felul de b`rfe despre dinastie,
care p`n[ atunci c`]tigase pre\uirea de ob]te. Cei mai
binevoitori depl`ngeau romantismul german ]i @nchipuirea
prea av`ntat[ a Reginei care se p[rea c[ din ce @n ce se rupe
de lumea @n care vie\uie]te, tr[ind @n cea a pl[smuirilor sale
poetice.
Ca la un semn, cucoanele se ridicaser[ din fotolii. Se
buluciser[ @n pragul biroului, ahtiate s[ aud[ ce se vorbea
acolo. Jinduiau dup[ nout[\i. Nefericita poveste de iubire
princiar[ le mi]case ad`nc. Vroiau s[ afle nout[\i, chiar ]i cu
pre\ul afum[rii de nesuferitele trabucuri.
V[z`ndu-le, Arssenie, ca s[ nu-]i @ntrerup[ musafirii,
se ridicase pe jum[tate din scaun c`t putu de u]or. Le f[cuse
semn doar cu m`na, poftindu-le s[ se a]eze printre ei.
De]i t[cute, @ndelungul fo]net al rochiilor, perindarea
lor sfielnic lin[ le curmase patosul.
O t[cere ap[s[toare se @nst[p`nise @n birou.
Tres[riser[ to\i c`nd o retezase glasul cam dogit al doamnei
Gheorghiades.
-Voilá! Nôtre bonne reine exilée! Quelle malheur!
-On parle même d'un divorce! ]optise Mi\a Marincu.
-Pauvre Ferdinand! Pauvre prince charmant! On a
g`ché son premier amour! oftase Constan\a Columbeanu.
So\ul ei \`]nise @n picioare. #nalt, uscat, drept, @]i
sprijinise un deget @n deschiz[tura vestei, cl[tise a @mpotrivire
din cap. P[rul c[runt, larg ondulat, retezat deasupra urechilor,
era @mp[r\it @n dou[ de o c[rare f[r[ cusur. Chipul prelung,
244
liberali, se reg[siser[ de aceia]i parte a baricadei, cum li se
@nt`mpla uneori, c`nd, uit`ndu-]i interesele, se l[sau st[p`ni\i
numai de grije pentru viitorul |[rii.
Judecata lor era @ntemeiat[. Aduseser[ @n |ar[ o
dinastie str[in[ pentru a curma preten\iile ]i lupta pentru
domnie a familiilor boiere]ti. Regele @ncheiase acest leg[m`nt
cu |ara. Iar acum era gata s[ @l calce ridic`nd peste capul
tuturor, o viitoare regin[ din neamul cam sc[p[tat al
V[c[re]tilor.
Ruda Elencu\ei, Mi]u V[c[rescu, s[rac lipit, tr[ia din
cronicile balurilor publicate @n "L' Indépendence Roumaine". #n
articolele semnate "Claymoor", lingu]ea frumuse\ea ]i g[telile
marilor boieroaice. }i el, ca ]i alte rubedenii, @ncepuser[ s[ se
@nfumureze, prev[z`ndu-]i un viitor str[lucit, @n umbra tronului
regal.
Cel care a spulberat aceast[ tragicomedie a fost
ministrul de Interne, Lasc[r Catargiu. Cuvintele lui molcoame
dar hot[r@te au adus cu picioarele pe p[m`nt pe Regina-poet[.
Regelui i-a ar[tat t[ios gre]eala ce ar putea s[v`r]i. Carol I,
@n\elept ]i m[surat cum era, recunoscuse dreptatea pre\uitului
s[u sfetnic. Mul\i l-au b[nuit c[ p`ndise aceast[ clip[. Dibaci,
pentru a-]i cru\a lini]tea @n cas[, a a]teptat ca respingerea
hot[r@t[ s[ vin[ chiar din partea rom`nilor, fiind vorba de
viitorul statului lor. C`nd ea s-a st`rnit de ob]te, i s-a supus ]i
a spulberat idila. #ntre timp sosise ]i r[spunsul p[rin\ilor lui
Ferdinand care nu @ng[duiau o astfel de mezalian\[.
Principele, cu lacrimi @n ochi ]i amenin\`nd cu
sinuciderea, fusese trimes val-v`rtej la Sigmaringen, s[-i
scoat[ familia g[rg[unii din cap. Palatul r[sunase de bocetele
Elencu\ei, izbucnite vijelios @ntre dou[ le]inuri. Regina, jignit[,
furioas[ pe Rege c[ nu-i \inuse partea, socoti c[ nu mai poate
r[m`ne al[turi de el ]i @ncepuse a-]i str`nge bagajele. Carol,
ad`nc m`hnit de cele @nt`mplate, avusese pricini ]i mai
temeinice s[ nu o opreasc[ dela plecarea la Vene\ia.
Printre pu\inii @nso\itori ale]i, Regina o luase ]i pe
Elencu\a V[c[r[scu. Numaidec`t du]manii, care ]i a]a o
p`r@ser[ mereu Regelui - unii dintre ei fiind chiar mam[-sa,
253
@ncepuse a-i picura @n inim[ imboldul c[tre favorita sa. #l
poftise ]i la ]edin\ele de spiritism, pentru a fi @nr`urit ]i de
"prietenii cei nev[zu\i".
T`n[r, romantic ca orice german, @nsingurat,
f[r[ prieteni, cu inima slobod[, dar mai ales plictisit de via\a ce
ducea, Ferdinand a c[zut @n capcan[. Regina f[cuse tot ce
putuse s[-i apropie, s[ le @ncurajeze @nceputurile amoroase.
Gr[suliei domni]oare de onoare nu-i fusese h[r[zit[
frumuse\ea. Dar avea fr[gezimea celor 20 de ani, ochi foco]i,
p[r negru, gura ro]ie, c[rnoas[, lacom[, un puternic vino-
@ncoa! Micu\[, umbla tot @n[l\at[ pe v`rfuri. #]i f[cea uitat[
statura, mai ales prin vorba-i n[ucitoare, vioiciunea rostirii
findu-i @nso\it[ de cea a mi]c[rilor. Avea un har neobi]nuit de
a juca teatru.
Regina se bucurase v[z`ndu-]i @n sf`r]it nepotul mai
deschis, vesel, aproape fericit. #i logodise @n tain[. #n]tiin\[ pe
Rege. Dar acesta nu o luase @n serios. Carol I o socotise una
din nesf`r]itele n[z[reli poetice ale Carmen Sylvei, fie doar o
sl[biciune trec[toare a principelui.
Acesta @ncepuse a se ar[ta @ndr[gostit. Dar, ]ov[ielnic
cum era din fire, nu se gr[bea a o cere de nevast[ pe
Elencu\a. Tot ce smulsese Regina de la el, fusese hot[r@rea
de a scrie la Sigmaringen pentru a primi @ncuviin\area
p[rin\ilor.
P`n[ la venirea ei, ceruse p[suire. Elisabeta crezuse
c[ e bine s[-i pun[ @n fa\a unui fapt @mplinit. Mai mult, se
m[rturisise unei doamne de onoare care, la r`ndul ei, ]optise
taina so\ului, care, membru @n guvern, socoti de datoria lui s-o
@mp[rt[]easc[ colegilor.
Cu prilejul unei excursii la care luau parte mul\i oameni
politici ]i din protipendada Bucure]tilor, ner[bd[toare, Regina
vesti apropiata c[s[torie a principelui Ferdinand de Hohen-
zollern cu domni]oara sa de onoare, Elena V[c[r[scu.
De a doua zi, opinia public[ a luat foc. Gazetele se
@ntrecuser[ a scrie c`nd zeflemitor, c`nd @nver]unat. Guvernul
s-a @mpotrivi hot[r@t. P. P. Carp ]i D. A. Sturdza au trimis
scrisori foarte aspre Regelui. Oamenii politici, conservatori ]i
252
osos, avea tr[s[turi ad`nc s[pate, v[dindu-i caracterul d`rz.
Musta\a pe oal[ ascundea o gur[ cu buze sub\iri. Sub cea de
jos, smocul de barb[ i se zb`rlise.
Dispre\uind sl[biciunile omene]ti, mizeria leg[turilor
casnice, era singurul avocat care nu primea procese de divor\.
S-ar fi sim\it @ntinat de "l[turile lor".
Columbeanu f[cuse un pas @nainte @ncep`nd a pleda
cu aprindere, ca la bar[.
-Doamnelor! Cu toat[ p[rerea de r[u, \in s[ v[ atrag
luarea aminte c[, mai ales so\ii ]i mame, judeca\i gre]it! Cum
adic[? Nesocotin\a ]i u]ur[tatea ce nu le trecem cu vederea
unor femei obi]nuite, s[ le @ng[duim unei regine, r[spunz[-
toare nu de o familie, ci de o |ar[?
T[cu o clip[, lu`ndu-le seama c`t se p[trunseser[ de
mustrarea lui. V[z`ndu-le netulburate, izbucni:
-Regina pe care o c[i\i dumneavoastr[, poate fi
acuzat[ de sperjur!
Bucuros c[ @n sf`r]it le uluise, urm[:
...Da! }i-a c[lcat jur[m`ntul de supunere f[cut so\ului
la c[s[torie ]i leg[m`ntul pus |[rii c`nd a @ncoronat-o. A t`r@t
un rege care @ncepuse a deveni pentru poporul s[u o efigie,
@ntr-o @ncurc[tur[ mai mult dec`t nepl[cut[.
-Cum de a @ndr[znit s[ @ncerce a ridica @n scaunul @n
care rom`nii au a]ezat, cu jertfe, pentru lini]tea lor, o dinastie
str[in[, fata unui boier de \ar[?
-Fac din ce @n ce mai pu\in[ cinste @nainta]ilor
V[c[re]ti! @i \inu isonul Marian.
-Iar cu Mi]u al lor, au cam dat-o prin \[r`n[! chihoti
Fane Marincu. Auzii c[ pezevenchii din Bucure]ti au @nceput a
striga dup[ pr[p[ditul de ziarist cu moravuri de os`ndit
"Beizadé Claymoor".
Se plecase spre Columbeanu, ]optindu-i pentru a feri
urechile ginga]e din jur:
-Se vorbe]te c[ becherului @i plac doar b[rba\ii!
Avocatul nu d[duse niciun semn c[ l-ar fi uimit
]tirea. Se rostise tot at`t de sterpezit ca ]i p`n[ acum.
245
 -Ciudat, chiar primejdios mi s-arat[ faptul c[ Regina
Elisabeta uit[ sau nesocoti cu des[v`r]ire ce @ntreprinsese
@nainte. Doar mai an, @n vizita sa din Anglia, i-a pe\it Reginei
Victoria o nepoat[ pentru Ferdinand. Nu este de iertat at`ta
nestatornicie @n fa\a unei probleme de stat. Pentru c[ o astfel
de c[s[torie este totdeauna o problem[ de stat!
-Se zice c[ @n palat se ]i preg[tesc od[ile pentru
aceast[ str[lucit[ mireas[. Este copila ducelui de Edinburg ]i
Saxa - Coburg, fiul reginei Victoria, c[s[torit cu Marea Duces[
Maria Alexandrova, fiica \arului Alexandru al II-lea. Pentru
Rom`nia, aceste @nrudiri mi s-arat[ un ne@nchipuit noroc!
-}i @n locul prin\esei, scobor@toare din cei mai puternici
@mp[ra\i ai lumii, ce vroii a pune? Nici m[car o ml[di\[ a unui
fost neam domnitor la noi! se sc`rbi Marian.
-Doamnelor ]i domnilor! se amestec[ hot[r@t @n vorb[
Arssenie. Eu unul nu sunt avocat. Nu cutez a-mi @ncerca
puterile cu maiestrul Columbeanu, fiind doar un autodidact.
Am citit din scoar\[ @n scoar\[, pentru a m[ feri singur de
buclucuri, codul civil, codul penal ]i cel al comer\ului. Av`nd
unele cuno]tin\e, socotesc c[ @nainte de a trece la acuza\ii at`t
de grele, s-ar cuveni cercetate faptele, @mprejur[rile @n care s-
a iscat tevatura asta. Trebuie s[ \inem seama ]i de nefericirea
ce a adus unor fiin\e nobile, pe care @nv[\asem, dac[ nu a le
iubi, cel pu\in a le respecta.
-S[ punem la socoteal[ ]i c`t a d[unat |[rii! Toate
ziarele strine au scris cu rea voin\[, unele de-a dreptul
batjocoritor despre criza dinastic[ din Rom`nia!
Ilariu Marian se uitase mai ales c[tre doamne.
Dup[ ce ]opotir[ c`tva @ntre ele, Constan\a
Columbeanu vorbi ]i @n numele celorlalte:
-Ne @nvoim! Dar, pentru a judeca limpede ]i nep[rtinitor
cele petrecute, trebuie s[ ne povesti\i din fir-a-p[r tot ce ]ti\i
domniile voastre despre aceast[ t[r[]enie!
B[rba\ii lor @ncepur[ a istorisi, cu r`ndul, ceeace
citiser[ @n ziare ]i aflaser[ din @nt`nirile cu tovar[]ii din
Partidul Liberal, cu oamenii ]tiu\i de la Craiova ]i Bucure]ti.
246
-C`t despre prezen\a spiritelor, caraghiozl`cul meselor
rotitoare, paharul @mpins cu degetul pe literele alfabetului,
glasurile felurite ce @]i @nsu]esc a]a zisele "c[zute @n trans[",
@naintea unor oameni cu mintea ]i sim\urile tulburate, nu sunt
numai @n]el[torii, ci adev[rate sacrilegii! r[spicase acuzator
Columbeanu.
-Orice ar fi, c[r\ile noastre sfinte nu le @ncuviin\eaz[! @i
s[ri @n ajutor Flori\a.
Ea ]tia c[ leg[tura cu cei mor\i erau rug[ciunea ]i
slujbele pentru odihna sufletelor pe care socotea un p[cat s[
le tulbure. #i era fric[ p`n[ ]i de t[lm[cirea viselor...
-Tat[l meu, preotul Dumitru P[s[ric[, mi-a spus c[
sf`nta noastr[ biseric[ ortodox[ a afurisit spiritismul,
vr[jitoria, ghicitul viitorului. Dumnezeu, @n marea Sa
@n\elepciune, a pus o stavil[ de netrecut @ntre cele v[zute ]i
nev[zute, @ntre cele @ng[duite a fi ]tiute de om ]i cele oprite de
la cunoa]tere. Cre]tinul adev[rat cat[ s[ o p[zeasc[. Altfel,
vede\i ]i dumneavoastr[ la ce tulburare a min\ii ]i distrugeri de
vie\i poate duce. Alungarea lui Adam din rai s-a datorat tocmai
@nc[lc[rii acestei porunci.
-Eu zic s[ ne @ntoarcem de unde am plecat! @]i v[di
Fane Marincu ner[bdarea. Putem vorbi de-a surda a]a p`n[
diminea\[. Mie cel pu\in, mi-e limpede. Nimeni p`n[ acum n-a
descoperit c`t adev[r sau @n]el[torie ascund aceste practici.
Sau crezi @n ele f[r[ a cerceta ]i devii robit lor, sau @\i p[strezi
ne@ncrederea ]i judecata nesmintit[!
-Chiar a]a! ziser[ doamnele @n cor. V[ rug[m povesti\i-
ne mai departe ce s-a mai petrecut la Palat. Dorim s[
cunoa]tem fapte, nu p[reri!
Ferdinand se @mboln[vise de pojar. #nchipuirea
@nfl[c[rat[ a Reginei preschimbase o obi]nuit[ boal[ @ntr-o
@ncercare neizbutit[ de otr[vire. De aci, se l[sase b`ntuit[ de
groaza c[ odat[ respins de Elencu\a, datorit[ dragostei ei
pentru Karl, s-ar putea omor@ de-a binelea. A]a c[ se
str[duise cu dezn[dejde, dac[ mai era nevoie, s[ strecoare @n
mintea ]i sufletul Elencu\ei datoria ei de bun[ rom`nc[ de a
salva via\a nefericitului principe ]i viitorul |[rii. Acestuia
251
 -Sunt puteri misterioase de\inute de unii pe care noi,
cei obi]nui\i, cu mintea noastr[ m[rginit[ dar zdrav[n[, nu le
putem p[trunde! @ndr[zni a-i r[spunde Flori\a.
-S[ zicem c[ Elencu\a c[dea cu adev[rat @n trans[...
-S-a mai v[zut a]a ceva la unele b[tr`ne din Risipi\i ]i
chiar din Poiana, ajunse vestite @n toat[ Oltenia! ad[ug[ Mi\a
Marincu.
Nu @ndr[zni a se m[rturisi c[ le cercetase ea @ns[]i,
pentru c[ o f[cuse @ntr-ascuns de so\ul ei. #ncercase a lua
astfel leg[tura cu Marioara. Fusese ad`nc tulburat[ c`nd
glasul b[tr`nei pe care o str`ngea de degetul mic, se sub\iase,
p[r`ndu-i-se a-]i auzi chiar fiica. Dr[g[stoas[, o @ndemnase
s[ nu mai pl`ng[, c[ se afla bine. S[ nu-i turbure lini]tea, cu
suferin\a ei de prisos.
-S[ m[ ierte Dumnezeu! s[ri ]i Marian. Mi se par astea
doar pref[c[torii ale unora care am[gesc slabii de @ngeri ca
s[-]i c`]tige foloase. Bolboroselile lor sunt doar aiureli!
-Faptul c[ se potrivesc chiar cu ce am vroi s[ auzim
noi, d[ de g`ndit!
-}mecherele pricep ce s-ar cuveni, ce a]teapt[ fiecare
s[ li se spun[.
-Dar dac[ izbutesc atunci, @ntr-acele clipe de cumplit[
@ncordare s[ ne citeasc[ chiar g`ndurile, dorin\ele noastre?
@ntreb[ @nc[ tulburat[ Mi\a.
-Cine poate ]tii? @i r[spunse Fane, tot at`t de
nedumerit ca ]i ea, g`ndindu-se la Marincana.
-Oricum, r[spic[ el, f[r[ urm[ de @ndoial[, cel pu\in la
Elencu\a este limpede! #n tot ce au @ng[imat prin gura ei
spiritele, adormit[ sau pref[c`ndu-se, se str[vede numai
interesul de a n[uci pe Regin[. Prin ea, pe Ferdinand, pentru
a se ajunge principesa mo]tenitoare a regatului Rom`niei!
-#ndr[zneal[ nem[surat[! Chiar de ar fi fost @n trans[,
nu rostea dec`t n[scocirile de]uchiate ce ]i le @nchegase
singur[ ]i @nfipsese bine @n cuget mai @nainte, pentru a-]i
atinge \inta! Dup[ c`te am auzit, sunt @ncredin\at de asta!
Gheorghiades se rostise @n sf`r]it, pitrocindu-]i
cuvintele rom`ne]ti cu unele grece]ti sau franceze.
250
#n anul 1889, ispr[vindu-]i studiile ]i instruc\ia militar[,
principele mo]tenitor Ferdinand venise ]i se a]ezase @n |ar[.
Devenise sublocotenent @n armata rom`n[ ]i membru al
senatului. Mai cu seam[ intrase @n aspr[ ucenicie la unchiul
s[u. Acesta vroia s[-l fac[ a munci ]i a se mi]ca tot at`t de
f[r[ gre] ca ceasornicile sale elve\iene, pe care le @ndr[gea
at`t. Dar t`n[rul era un sfios, un vis[tor. Iubea c[r\ile, muzica,
florile. #i st`rnea curiozitate cercetarea tuturor plantelor. Se
sim\ea bine doar @n tihna cabinetului s[u de studii, @n ceasurile
petrecute @n tov[r[]ia albumelor ]i ierbarelor sale. Citea
latine]te ]i grece]te. #ndurase greu disciplina prusac[ la care
fusese supus din copil[rie.
Ea s[dise @n el sim\ul datoriei. Mo]tenise m`ndria ]i
demnitatea Hohenzollern-ilor. Dar ne@ndur[torul dresaj al
Regelui Carol @l chinuia, socotindu-l nefiresc. Via\a @nsemna
pentru acesta doar @mplinirea datoriei. A]a @i cerea ]i nepotului
s[u a o vedea. Acesta avea @ns[ cu totul alt[ fire.
#mprejur[rile oficiale la care trebuia s[ ias[ @n fa\[, @l f[ceau s[
ro]easc[, f`st`cit, p`n[ la r[d[cina p[rului blond ]i ondulat.
#ncepea chiar s[ se b`lb`ie u]or. #ntr-adev[r, nu p[rea f[cut
pentru meseria de rege, pe care soarta i-o h[r[zise.
Regina Elisabeta nu ]i-l dorise ca urma]. Vroise tronul
Rom`niei pentru fratele s[u, principele Alfred de Vied. Pentru
alegerea unui Hohenzollern, nu-l iertase pe I. C. Br[tianu p`n[
la moarte. Dar r[ceala cu care @l @nt`mpinase la @nceput pe
Ferdinand, se topise pe m[sur[ ce inima ei bun[ ]i miloas[ se
p[trunsese de nefericirea lui. Treptat, se l[sase cucerit[ de
t`n[rul b[lai, cu ochi mari alba]trii, @n care se vedea
tres[lt`ndu-i sufletul. #ncepuse a-i pre\ui cultura, bl`nde\ea,
purt[rile ginga]e, gustul pentru art[. A]a c[ f[cuse din el un
nelipsit p[rta] al cenaclurilor sale de poezie ]i muzic[. Acolo a
cunoscut-o Ferdinand pe Elencu\a V[c[r[scu.
Regina @]i iubea t`n[ra domni]oar[ de onoare pentru
sc[p[rarea min\ii, cultur[, harul cu care @i t[lm[cea repede ]i
f[r[ gre] din german[ @n francez[ poeziile. De-altfel, trimis[ la
Paris cu recomand[rile sale, se @ntorsese aureolat[ de
247
tip[rirea acolo a unei c[r\i de poezii bine v[zut[, chiar l[udat[,
de c[tre marii poe\i ai vremii.
O @nc`nta pre\uirea ce vicleana d[dea ori]ic[reia dintre
crea\iile sale literare. Mai ales dragostea plin[ de evlavie ce @i
purta, m[rturisit[ zgomotos ]i necurmat. Elisabeta, sorbind cu
nesa\ t[m`ia lingu]elilor, cu totul @mb[tat[ de ele, nu le putea
sim\i nefirescul, nici deslu]i \elul ascuns din care izvorau.
Regin[ f[r[ urma]i, femeie @ndurerat[ de pierderea
singurei fiice, Elisabeta @]i rev[rsa clocotitoarea iubire de
mam[, @n[bu]it[ p`n[ atunci, asupra celei care avea cam
v`rsta Marioarei sale, dac[ ar fi tr[it. Ea @ns[]i, setoas[ de a fi
iubit[ deplin, ceeace via\a nu-i h[r[zise, l`ng[ un so\ rece ]i
foarte st[p`nit, socotea c[ g[sise @n sf`r]it sufletul care i se
d[ruise cu totul.
Sim\ind-o cucerit[, Elencu\a @ntrebuin\ase toate
mijloacele pentru a o st[p`ni deplin, a o folosi @n scopurile
sale, chiar ]arlatania de a deveni dintr-odat[ un bun mediu
spiritist. C[zut[ @n trans[ magnetic[, prin glasul s[u Regina
@ncepuse a sta de vorb[ cu feti\a moart[. Alte spirite chemate,
printre multele n[scociri primejdioase, o @ncredin\au c[
Ferdinand se stingea de iubire pentru domni]oara sa de
onoare. Astfel, se l[sa p[truns[ de mil[ pentru nefericitul t`n[r
ce suferea @n t[cere chinurile unei dragoste ne@mplinite. Aflase
c[ @ns[]i via\a lui ]i soarta Rom`niei \inea de @mplinirea ei
printr-o c[s[torie.
Toate acestea se petreceau @n cabinetul Reginei la
tainice ]edin\e spiritiste, pe vremea c`nd ne]tiutorului principe
nici nu-i trecea prin g`nd c[ o iube]te pe domni]oara
V[c[r[scu ]i nu d[dea vreun semn c-ar fi @ndr[gostit.
Pentru ca aceast[ poveste de iubire s[ devin[ cu
adev[rat dramatic[ ]i s[ zguduie mai puternic pe Regin[,
]ireata puse spiritele s[ spun[ c[ ea @]i d[ruise inima
principelui Karl. #l @nt`lnise c`ndva la Neu-Wied. Aprins dup[
farmecele ei, schimbaser[ f[g[duieli de logodn[. Av`nd o
@nchipuire foarte vie, Elencu\a ticluise un adev[rat roman.
Acest al treilea fiu al regelui Suediei ]i Norvegiei, v[r cu regina
Elisabeta dup[ mam[, era sortit a ajunge regele Fran\ei, apoi
248
st[p`nul @ntregei Europe. Dar cur`nd dup[ ce o va lua de so\ie
]i @ncorona @mp[r[teas[, va pieri asasinat. Medium-ul pl`ngea
cu hohote @n a]a zisu-i somn, tr[ind aevea dezn[dejdea unei
v[duvii.
Crez`nd deplin aceste bazaconii, dorind din suflet
fericirea protejatei sale, Regina uitase de Ferdinand. Scrisese
principelui Karl, poftindu-l la Bucure]ti. Ad[ugase la dictarea
scrisorii "este un tron @n Fran\a care te a]teapt[ s[ @l iei".
P`n[ a ajunge la principe, care nu o lu[ @n seam[,
scrisoarea trecuse prin m`ini du]m[noase Reginei.
Uimirea cuprinsese pe cei din biroul lui Arssenie. Dup[
o vreme @n care fiecare @]i rumegase nout[\ile aflate,
ad[ug`ndu-le celor ]tiute dinainte, Fane Marincu izbucni:
-Ne@ng[duit[ este r[tutirea Elisabetei. Nicidecum ce
a]teptam de la o regin[, o nem\oaic[ ce ar fi trebuit a fi cu
capul pe umeri. Pe deasupra, o savant[, o muzician[, o
scriitoare cunoscut[. Nu pot s[ socotesc dec`t diavoleasc[
puterea ]i st[ruin\a unei fete at`t de tinere, care a izbutit s-o
robeasc[ scopului ei!
Dumnealui se aprinsese cu g`ndul la maic[-sa,
Marincana.
-Frate-meu Ilie, doctorul, mi-a t[lm[cit ast[ var[ la
Paris, ce a @n\eles din lec\iile de hipnotism ale profesorului
Charcot. Cu c`t o fiin\[, ]i mai ales femeie, are o voin\[ mai
]ov[ielnic[, un sistem nervos mai ]ubred, cu at`t mai u]or se
@nst[p`ne]te asupr[-i un spirit puternic, care devine ascultat
orbe]te!
-Una e hipnotismul, alta spiritismul! vru s[ limpezeasc[
@n\elesurile Arssenie.
-Eu zic c[ diavoli\a asta le-a folosit pe am`ndou[
asupra Reginei, ca s-o scoat[ din min\i p`n[ @ntr-at`ta @nc`t
s[-i insufle propria-i voin\[! @mplini Fane. Nu pot crede c[
Elisabeta era @n firea ei de pild[ c`nd a @ncondeiat ciudata
scrisoare prin\ului Karl.
-Crede\i @n putin\a unei leg[turi cu sufletele celor mor\i?
@ntreb[ grecul.
249