Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dunărea
Dunărea
169 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Vedeți sursa
Istoric
Unelte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fluviu Dunărea
Date geografice
Bazin
Bazinul Dunării
hidrografic
Zonă de
Munții Pădurea Neagră
izvorâre
Cotă la
0. m.d.m.
vărsare
Punct de
Sulina
vărsare
Diferență de
1.078 m
altitudine
Date hidrologice
Bazin de
817.000 km²
recepție
Lungimea
cursului de 2.850[1] km
apă
Date generale
Țări Germania
traversate Austria
Slovacia
Ungaria
Croația
Serbia
România
Bulgaria
Republica Moldova
Ucraina
Regensburg - Germania
Straubing - Germania
Deggendorf - Germania
Passau - Germania
Linz - Austria
Krems - Austria
Viena - Austria
Bratislava - Slovacia
Komárno - Slovakia
Komárom - Ungaria
Esztergom - Ungaria
Visegrád - Ungaria
Budapesta - Ungaria
Baja - Ungaria
Vukovar - Croația
Belgrad - Serbia
Smederevo - Serbia
Orșova - România
Calafat - România
Vidin - Bulgaria
Lom - Bulgaria
Oreahovo - Bulgaria
Nikopol - Bulgaria
Svishtov - Bulgaria
Ruse - Bulgaria
Silistra - Bulgaria
Corabia - România
Zimnicea - România
Giurgiu - România
Oltenița - România
Călărași - România
Fetești - România
Cernavodă - România
Hârșova - România
Brăila - România
Galați - România
Pătlăgeanca - România
Tulcea - România
Sulina - România
Izmail - Ucraina
Baraje 62[2]
Dunărea este al doilea cel mai lung fluviu din Europa (după Volga care curge în
întregime în Rusia). Izvorăște din Munții Pădurea Neagră din Germania, de unde
provin două râuri, Brigach și Breg, care se întâlnesc la Donaueschingen, punct de
unde râul ia denumirea de Dunăre.
Lungimea Dunării depinde de punctul de pornire considerat: 2.852 km de
la confluența din Donaueschingen, sau 3.019 km de la izvorul Bregului.[3] Curge spre
est și trece prin mai
multe capitale din centrul, estul și sudul Europei: Viena, Bratislava, Budapesta și Bel
grad. Delta Dunării se deschide spre Marea Neagră, este împărțită
între România și Ucraina, este protejată de o rezervație a biosferei(d) și este inclusă
în Patrimoniul Mondial UNESCO.
De secole, Dunărea este o importantă cale navigabilă. Cunoscut în antichitate
drept graniță de nord a Imperiului Roman, râul străbate zece
țări: Germania (7,5 %), Austria (10,3 %), Slovacia (5,8 %), Ungaria (11,7 %), Croația
(4,5 %), Serbia (9,4 %), Bulgaria (5,2 %), România (28,9 %), Republica
Moldova (1,7 %) și Ucraina (3,8 %).
Bazinul său hidrografic se întinde pe alte nouă
țări: Italia (0,15 %), Polonia (0,09 %), Elveția (0,32 %), Cehia (2,6 %), Slovenia (2,2
%), Bosnia și Herțegovina (4,8 %), Muntenegru, Macedonia de
Nord, Albania (0,03 %) și Kosovo.
Etimologie
În germană, numele Dunării este Donau Donau.ogg (ajutor·info), în slovacă se
numește Dunaj, în maghiară Duna, în croată, sârbă și bulgară se numește Dunav (cu
litere chirilice Дунав), în rusă și ucraineană Дунай (Dunai), în engleză și
în franceză Danube iar în turcă Tuna. Toate aceste nume provin din
latinescul Danubius care ar fi numele unei zeități a râurilor.[4] Acest etimon indo-
european se regăsește în cuvântul sanscrit dānu care înseamnă „râu" sau „care
curge”. Și alte râuri europene au denumiri ce ar putea avea aceeași rădăcină indo-
europeană: Donețul, Niprul, Nistrul, Donul în Rusia, râul Don(d) din Regatul Unit și
Dão în Portugalia.
În germană, terminația au provine din hidronimul germanic *awa, iar termenul
„Donau” este în uz din 1763. În documentele germane mai vechi, găsim și
terminologiile „Tonach" Și mai târziu „Donaw”.
Latinescul Danubius mai are și versiunea Danuvius, iar în greaca veche i se
spunea Ἴστρος (Istros).[5]
Mitologie
Sub numele de Istros (în greacă veche Ἴστρος), Dunărea este unul dintre cei 25 de
copii ai lui Tethys și ai lui Oceanus, numiți de Hesiod în Teogonia sa, unde relatează
crearea lumii:
„Tethys i-a născut lui Oceanus râurile învolburate: Nil, Alfios, Eridan(d) cu vârtejuri(d) adânci, Strymon, Meandru(d), Istros cu frumoase ape
curgătoare, Phasis, Rhesos, Ahelous cu vârtejuri de argint, Nessos, Rhodios(d), Halliacmon, Heptaporos, Granicos(d), Aisepos(d),
divinul Simois(d), Peneus, Hermos, și Caicul(d) frumos curgător, marele Sangarios, Ladon, Parthenios(d), Evenos, Ardescos(d) și divinul Scamandru(d).”
—[6]
Iller cu 70 m³/s
europene.
Debitul Dunării, 6.500 m³/s măsurat la defluența celor trei brațe ale deltei, pentru
un debit specific sau Qsp de 8,1 l⋅s-1⋅km-2, este rezultatul debitului precipitațiilor pe
întreaga sa zonă de captare, între 2.000 mm și 3.000 mm în partea alpină până
la 600 mm în Moravia pentru o medie de aproximativ 800 mm. Diferiții afluenți ai
Dunării prezintă o mare eterogenitate în regimul(d) lor: regim pluvial(d) oceanic
în Bavaria apuseană, nivo-pluvial montan în Austria, pluvio-nival de câmpie
în Ungaria, nival(d) de câmpie în Muntenia-Moldova.
Complexul regim pluvio-nival(d) al Dunării explică aceste influențe variate. Până
la Ulm, ea se află sub influența oceanică cu un maxim de abundență a precipitațiilor
iarna. Apoi, afluenții săi alpini — Lech, Isar, Inn, Enns, Ybbs, aduc Dunărea Alpină la
80 %. Fluviul este apoi sensibil la retenția hibernală și topirea zăpezilor îi conferă
la Linz un debit minim în decembrie și unul maxim în mai sau iunie (pentru o medie
de 1.710 m³/s). Influența zăpezii se menține sesizabilă până la Viena (debit mediu de
2.237 m³/s), maximul din iunie fiind sporit și mai mult de ploile de vară specifice
Europei centrale.[10] Aceste precipitații sunt responsabile de inundațiile catastrofale,
Dunărea ajungând la de până la 5 ori debitul său obișnuit: 8.000 m³/s în
iunie 1965 și 1970, 9.000 m³/s în iulie 1899. În Budapesta și Bratislava, topirea de
iarnă de la câmpie menține debitul maxim în mai-iunie. Aportul
apelor Tisei și Savei face să crească apele mai devreme, de acum primăvara (aprilie-
mai), și coboară apele din iunie până în septembrie (este cazul la Giurgiu unde
debitul ajunge la 5.900 m³/s).[10] De la Porțile de Fier, Dunărea devine sensibilă la
regimul climatic care îl anunță pe cel al stepei rusești, cu debite de vară foarte
scăzute.[11]
Iernile grele asociate climei continentale fac ca Dunărea să înghețe aproape în
fiecare an și să aibă pod de gheață în cel puțin un punct al cursului (în special în
defileuri) într-un an din două sau trei. Pot urma, în timpul dezghețului, inundații în
amonte de podul de gheață (cele din martie 1956 au fost cele mai importante).
Principalele pagube se înregistrează în Ungaria, unde câmpia este regulat inundată
de apă, ceea ce a necesitat o politică de dezvoltare cu construirea de diguri și
rectificarea cursului.
Debit mediu lunar (în m³/s)
Stația hidrologică: Gura Dunării
În anul 2022, seceta care a afectat întreaga Europă a făcut ca apele Dunării să
scadă, temperatura apei să crească, iar nivelul de oxigen să ajungă să fie periculos
de scăzut, ceea ce s-a soldat cu moartea a numeoși pești.[12] Traficul naval a fost și el
afectat, întrucât șenalul navigabil s-a îngustat, în special la Futog în Serbia și
la Zimnicea/Sviștov pe granița româno-bulgară; s-a recurs la operațiuni de dragare
de urgență.[13]
Geologie
Pierderile Dunării(d) (Donauversickerung(d)) între
comunele Immendingen și Fridingen din Germania
Din punct de vedere geologic, Dunărea este mult mai veche decât Rinul, al cărui
bazin hidrografic din sudul Germaniei concurează cu cel al Dunării. Acest lucru duce
la unele particularități.
Rinul este singurul râu alpin care curge spre nord, spre Marea Nordului. Procedând
astfel, recuperează apele europene care curg spre nord și împarte părți din sudul
Germaniei în două.
Până la ultima eră glaciară, Rinul izvora abia din capătul de sud-vest al Pădurii
Negre. Apele din Alpi, care se varsă în prezent în Rin, erau transportate la acea
vreme, până în perioada glaciațiunii Riss(d), la est de Dunărea originară. Cursul
acesteia trecea mai spre nord de-a lungul liniei Wellheim–Dollnstein– Eichstätt–
Beilngries–Riedenburg. Defileele din actuala Jura Suabă, astăzi lipsită de cursuri de
apă, sunt rămășițele albiei acestui râu străvechi care era mult mai mare decât
Dunărea pe care o cunoaștem. După ce o parte din câmpia Rinului Superior s-a
format prin eroziune, majoritatea apelor care coborau din Alpi și-au schimbat direcția
și au început să se verse în Rin.