Nuiubif 2019

Nu iubiﬂi
lumea
WATCHMAN NEE
Editura Lampadarul de Aur
1
Nu iubiøi lumea
Aceastå ediøie are la bazå ediøia în limba englezå:
Love Not the World

Watchman Nee
Copyright © Kingsway Publications,
England
Descrierea CIP a Bibliotecii Naøionale

NEE, WATCHMAN
Nu iubiøi lumea / Watchman Nee; trad.: Szabo Marioara. -
Ed. a 2-a. - Oradea; Lampadarul de Aur, 2000
p.116; 19 cm.
Tit, Orig. (eng): Love Not the World.
ISBN 973-8090-03-2
I. Szabo Marioara (trad.)
286.3
Consilier editorial Hubert Emerich.

Ediøia a 2-a, revizuitå.
Copyright © Editura Lampadarul de Aur, 2000
2
Cuprins
Prefaøå.................................................................5
1. Cine se aflå în spatele sistemului?......................7
2. Tendinøa îndepårtårii de Dumnezeu..................17
3. O lume sub apå..................................................29
4. „Råstignitå faøå de mine“..................................41
5. Deosebirea.........................................................51
6. Lumini în lume..................................................59
7. Desprindere.......................................................67
8. Înviorare reciprocå............................................77
9. Legile Mele în inimile lor.................................87
10. Puterile veacului viitor........................................97
11. Jefuirea uzurpatorului........................................107
3
Nu iubiøi lumea
Cu excepøia cazurilor specificate, toate citatele biblice

sunt din versiunea în limba românå D. Cornilescu, 1923,
cu adaptarea la normele ortografice actuale.
Abrevieri:
- CLV - Noul Testament, 1993, CLV;
- KJV - King James Version.
4
Prefaøå
Cea mai mare parte a acestei cårøi este alcåtuitå dintr-o

serie de mesaje rostite de Watchman Nee (Nee To-sheng),
în Foochow, cu subiectul lumea, adresate credincioµilor
creµtini din Ωanghai în perioada de început a råzboiului
chino-japonez. Ele poartå, într-o oarecare måsurå,
amprenta presiunilor economice ale acelor zile. La acestea
au mai fost adåugate alte prelegeri cu aceeaµi temå generalå,
øinute în diferite locuri, datând din perioada 1938-1941.
De exemplu, capitolul trei este bazat pe o predicå øinutå cu
ocazia unui botez în mai 1939, în Londra.
Sunt îndatorat mai multor prieteni pentru notiøele lor
care au alcåtuit materialul-surså al cårøii.
Autorul vede kosmosul ca o entitate spiritualå din
spatele lucrurilor våzute, ca o forøå de care trebuie så se
øinå întotdeauna cont. El se ocupå de impactul kosmosului
asupra creµtinului µi de impactul creµtinului asupra lui, de
cerinøele contradictorii de separare µi implicare ce i se
pretind acestuia, precum µi de destinul omului în Cristos
— acela de „a domni“. Ca întotdeauna, studiile lui Watch-
man Nee dezvåluie o gândire originalå, autorului nefiindu-i
teamå så fie provocator, incitând atât inima, cât µi mintea
la un råspuns. Rugåciunea mea este ca, în ciuda inevitabilei
structuri fragmentare a cårøii, tema ei så se dovedeascå a
5
Nu iubiøi lumea
fi coerentå, prezentând o imagine a omului lui Dumnezeu

în lume, µi, mai mult, så ne determine pe noi toøi care rostim
Numele lui Cristos så acøionåm cu mai mult curaj µi folos
pe scena lumii, mereu cu gândul la rolul pe care noi îl avem
aici, în planul veµnic al lui Dumnezeu cu privire la Fiul Såu
iubit.
Angus I. Kinnear
Londra, 1968
6
1. Cine se aflå în spatele
sistemului?
„Acum are loc judecata lumii acesteia, acum ståpânitorul

lumii acesteia va fi aruncat afarå. Ωi dupå ce voi fi înåløat de pe
påmânt, voi atrage la Mine pe toøi oamenii“ (Ioan 12:31-32).
Domnul nostru Isus pronunøå aceste cuvinte într-un
moment important al lucrårii Sale. El a intrat în Ierusalim
îmbulzit de muløimi entuziaste; dar aproape imediat El
a vorbit în termeni voalaøi despre faptul cå-Ωi va da
viaøa. La aceasta Cerul însuµi µi-a dat consimøåmântul
în mod public. Acum El face aceastå mare afirmaøie.
Ne întrebåm ce a putut så le sugereze acest lucru acelora
care tocmai Îl întâmpinaserå, Îl aclamaserå µi Îl însoøiserå
în cålåtoria Sa spre caså? Pentru cei mai muløi, cuvintele
Lui, în cazul în care au avut vreun înøeles, au însemnat
o completå råsturnare a aµteptårilor lor. Într-adevår,
cei cu mai mult discernåmânt au putut så vadå în ele
o prevestire a împrejurårilor în care avea så moarå ca
un criminal (versetul 33).
Totuµi, chiar dacå aceastå exprimare a distrus multe
iluzii, ea a oferit, în schimb, o minunatå speranøå, puternicå
µi sigurå. Pentru cå ea anunøa o schimbare de domnie mult
mai radicalå chiar µi decât aceea cåutatå de iudeii patrioøi.
„Ωi dupå ce voi fi înåløat de pe påmânt, voi atrage la Mine
pe toøi oamenii“ (versetul 32). Prin aceastå afirmaøie, contras-
tantå cu cea din versetul precedent, Isus se situeazå ferm de
partea opuså taberei duµmanului Såu, prinøul acestei lumi.
Prin Cruce, prin ascultarea pânå la moarte a Celui care este
7
Nu iubiøi lumea
gråuntele de grâu al lui Dumnezeu, legea constrângerii µi a

fricii — lege care caracterizeazå lumea — se pråbuµeµte, iar
pråbuµirea acesteia aduce cu sine µi cåderea conducåtorului
mândru al lumii. Locul acestei legi va fi luat de o domnie a
dreptåøii, caracterizatå de o supunere nesilitå a oamenilor
faøå de El. Prin lanøuri de dragoste, inimile lor vor fi atrase
dintr-o lume aflatå sub judecatå, la Isus, Fiul omului, care,
deµi înåløat pe lemn ca så moarå, este înåløat ca så domneascå
prin chiar acest fapt.
„Påmântul“ este scena acestei crize µi a rezultatului ei
cutremuråtor, iar „lumea“ este, am putea spune, punctul såu de
coliziune. Aceastå chestiune va constitui tema studiului nostru,
µi vom începe prin a privi la referirile din Noul Testament
asociate cu importantul cuvânt grecesc kosmos. În versiunile
în limba englezå, acest cuvânt este, cu o singurå excepøie care
va fi amintitå pe scurt, în mod invariabil tradus cu „lumea“.
(Celålalt cuvânt grecesc, aion, de asemenea tradus în acest
mod, sugereazå ideea de timp µi ar trebui tradus veacul).
Este de folos så ne rezervåm timp pentru a ne uita într-un
Lexicon al Noului Testament în limba greacå, cum este cel
al lui Grimm. Vom vedea astfel cât de bogat în semnificaøii
este cuvântul kosmos în Scripturå. Dar mai întâi de toate så
privim înapoi la originea lui din greaca clasicå, unde îl
gåsim cu douå sensuri: mai întâi, ordine sau aranjament
armonios, µi, în al doilea rând, ornamentare sau împodobire.
Aceastå ultimå idee este exprimatå în Noul Testament
prin verbul kosmeo, folosit cu înøelesul de a împodobi; de
exemplu, a împodobi un templu cu pietre frumoase sau o
mireaså pentru soøul ei (Luca 21:5; Apocalipsa 21:2). În
1 Petru 3:3, excepøia despre care s-a vorbit puøin mai
înainte, kosmos este el însuµi tradus cu „împodobire“, în
concordanøå cu acelaµi verb kosmeo din versetul 5.
8
Cine se aflå în spatele sistemului?
1. Scriitorii Noului Testament folosesc cuvântul kosmos

cu trei semnificaøii diferite, spre deosebire de clasicii
literaturii greceµti. El este folosit mai întâi cu sensul de
univers material, sugerând lumea noastrå, påmântul. De
exemplu, în Fapte 17:24 se spune: „Dumnezeu care a fåcut
lumea µi toate lucrurile din ea“; în Matei 13:35 (cât µi în alte
locuri), se vorbeµte de „facerea lumii“; în Ioan 1:10, se
aminteµte cå „El a fost în lume µi lumea a fost fåcutå prin
El“; iar în Marcu 16:15, Domnul Isus porunceµte „Mergeøi
în toatå lumea“.
2. A doua utilizare a cuvântului kosmos este dublå.
Acesta este folosit
a. pentru locuitorii lumii în: Ioan 1:10, „lumea nu L-a
cunoscut“; 3:16, „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“;
12:19, „lumea se duce dupå El“; 17:21, „pentru ca lumea så
creadå“.
b. O extensie a acestei utilizåri ne duce la ideea întregii
rase omeneµti înstråinate de Dumnezeu µi, în acest fel, ostilå
cauzei lui Cristos. De exemplu, Evrei 11:38, „de care lumea
nu a fost vrednicå“; Ioan 14:17, „pe care lumea nu-l poate
primi“; 14:27, „Nu o dau cum o då lumea“; 15:18, „Dacå
lumea vå uråµte...“
3. În al treilea rând, cuvântul kosmos este folosit în
Scripturå cu referire la chestiuni lumeµti: întregul domeniu
de bunuri lumeµti, aµezåminte lumeµti, bogåøii, avantaje,
plåceri care, deµi fårå valoare µi trecåtoare, aøâøå dorinøele
noastre µi ne îndepårteazå de Dumnezeu, astfel încât ele
sunt obstacole pentru cauza lui Cristos. Ilustrative în acest
sens sunt pasajele din: 1 Ioan 2:15, „lucrurile care sunt în
lume“; 3:17, „bogåøiile lumii“; Matei 16:26, „(...) så câµtige
toatå lumea, dacå µi-ar pierde sufletul“; 1 Corinteni 7:31, „cei
ce se folosesc de lumea aceasta, ca µi cum nu s-ar folosi de
9
Nu iubiøi lumea
ea“. Aceastå folosire a cuvântului kosmos se aplicå nu

numai lucrurilor materiale, ci µi lucrurilor abstracte care au
valori spirituale µi morale (sau imorale). 1 Corinteni 2:12,
„duhul lumii“; 3:19, „înøelepciunea acestei lumi“; Tit 2:12,
„poftele lumeµti“; 2 Petru 1:4, „stricåciunea, care este în
lume“; 2:20, „întinåciunile lumii“; 1 Ioan 2:16-17, „Cåci
tot ce este în lume, pofta... låudåroµia... trece“. În calitatea
noastrå de creµtini, noi trebuie „så ne påzim neîntinaøi de
lume“ (Iacov 1:27).
Cel care studiazå Biblia va descoperi repede cå, aµa
cum µi paragrafele de mai sus sugereazå, kosmos este un
cuvânt preferat al apostolului Ioan, µi Ioan, este acela care
ne va ajuta så ajungem la o concluzie în studiul nostru.
Deµi este adevårat cå aceste trei definiøii ale cuvântului
„lume“, µi anume 1. påmântul sau universul, 2. oamenii de
pe påmânt µi 3. lucrurile de pe påmânt contribuie fiecare la
conturarea deplinå a sensului acestui cuvânt, este foarte
clar cå în spatele a toate acestea se aflå ceva mai mult. Ideea
clasicå de aranjament sistematic sau organizaøie ne ajutå så
înøelegem ce anume este acest ceva. În spatele a tot ce este
tangibil întâlnim ceva ce este intangibil, întâlnim un sistem
controlat; iar în acest sistem existå o funcøionare armonioaså,
o ordine perfectå.
Legat de acest sistem, sunt douå lucruri care trebuie scoase
în evidenøå. Mai întâi, din ziua în care Adam a deschis uµa råului,
ca acesta så intre în creaøia lui Dumnezeu, ordinea lumii a
devenit ostilå lui Dumnezeu. Lumea nu „L-a cunoscut pe
Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:21), „a urât“ pe Cristos (Ioan 15:18)
µi „nu poate primi“ Duhul Adevårului (Ioan 14:17). „Lucrårile
ei sunt rele“ (Ioan 7:7) µi „prietenia cu lumea este vråjmåµie cu
Dumnezeu“ (Iacov 4:4). De aceea, Isus spune „Împåråøia mea
nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18:36). El a „biruit lumea“
10
(Ioan 16:33) µi „ceea ce câµtigå biruinøa asupra lumii, este

credinøa noastrå“ în El (1 Ioan 5:4). În Ioan 12:31 ni se spune cå
lumea se aflå sub judecatå. Atitudinea lui Dumnezeu faøå de ea
este fårå compromis.
Aceasta se întâmplå pentru cå, în al doilea rând, aµa
cum acelaµi verset aratå clar, existå cineva în spatele
sistemului. Ioan scrie în repetate rânduri despre
„ståpânitorul acestei lumi“ (12:31; 14:30; 16:11). În prima
lui Epistolå, el îl descrie ca „cel care este în lume“ (1 Ioan
4:4) µi îl pune în opoziøie cu Duhul Adevårului care
locuieµte în credincioµi. „Toatå lumea“, spune Ioan, „zace
în cel råu“ (1 Ioan 5:19). El este conducåtorul rebel al
kosmosului — kosmokrator — conducåtorul lumii —
cuvânt compus care apare doar o singurå datå, folosit la
plural, pentru a-i desemna pe subordonaøii såi: „(...)
împotriva ståpânitorilor întunericului“ (Efeseni 6:12).
Existå, prin urmare, un sistem bine pus la punct, „lumea“,
care este guvernat din spatele scenei de un conducåtor, Satan.
Când, în Ioan 12:31, Isus declarå cå sentinøa judecåøii a fost
pronunøatå asupra acestei lumi, prin aceasta El nu vrea så spunå
cå lumea materialå sau locuitorii ei sunt judecaøi. Pentru ei,
judecata urmeazå så aibå loc. Ceea ce este judecat este aceastå
instituøie, acest sistem armonios al lumii, al cårui cap µi iniøiator
este însuµi Satan. De fapt, aµa cum Isus afirmå clar, „ståpânitorul
acestei lumi“ este cel care a fost judecat (Ioan 16:11) µi care va
fi detronat µi „aruncat afarå“ (Ioan 12:31) pentru totdeauna.
Scriptura, aµadar, ne oferå o înøelegere mai profundå cu
privire la lumea din jurul nostru. Într-adevår, dacå nu privim la
puterile invizibile din spatele lucrurilor materiale, putem fi
înµelaøi foarte uµor.
Aceastå analizå ne poate ajuta så înøelegem mai bine
pasajul din 1 Petru 3:3 la care s-a fåcut trimitere mai sus.
11
Nu iubiøi lumea
Aici apostolul aratå contrastul dintre „podoaba (kosmos) de

afarå, care stå în împletitura pårului, în purtarea de scule de
aur sau în îmbråcarea hainelor“ µi „curåøia nepieritoare a
unui duh blând µi liniµtit, care este de mare preø înaintea lui
Dumnezeu“. Rezultå, deci, cå cele dintâi sunt stricate µi fårå
valoare înaintea lui Dumnezeu. Noi vom accepta sau nu
aprecierea fåcutå de Petru în funcøie de importanøa pe care
o acordåm cuvintelor lui. Iatå ce vrea så spunå el: în spatele
acestei chestiuni legate de îmbråcåminte, de bijuterii µi de
farduri se aflå o putere ce acøioneazå în propriile ei scopuri.
Nu låsa ca acea putere så te prindå.
Noi trebuie så ne întrebåm care este motivul din spatele
acøiunilor noastre când este vorba de aceste lucruri? Se
poate så nu fie ceva senzual, ci ceva absolut inocent, prin
folosirea nuanøelor µi a armoniei µi printr-o asortare perfectå
noi urmårind doar obøinerea unui efect plåcut din punct de
vedere estetic. Se poate ca ceea ce facem så nu fie ceva råu
în sine; dar µtim noi cu ce intråm în contact? Intråm în
contact cu acel sistem armonios din spatele lucrurilor care
se våd, un sistem care este condus de vråjmaµul lui
Dumnezeu. Prin urmare, trebuie så fim atenøi.
Biblia începe cu crearea de cåtre Dumnezeu a cerurilor
µi a påmântului. Nu ni se spune cå El a creat lumea în sensul
pe care îl discutåm noi acum. De-a lungul Bibliei, înøelesul
cuvântului „lume“ suferå o transformare µi abia în Noul
Testament (deµi, poate într-o måsurå mai micå, µi în Psalmi
µi în unele dintre cårøile profetice) cuvântul „lume“ capåtå
deplina lui semnificaøie spiritualå. Putem vedea uµor motivul
acestei transformåri. Înainte de Cåderea omului, lumea
exista doar cu sensul de påmânt, oamenii de pe påmânt µi
lucrurile de pe påmânt. Nu exista încå un kosmos, o „lume“,
în sensul unei ordini constituite. O datå cu cåderea înså,
12
Satan a adus pe påmânt ordinea pe care el însuµi a conceput-o

µi cu aceasta a început sistemul lumii despre care vorbim
noi. Iniøial, påmântul nostru, våzut din punct de vedere fizic,
nu a avut nici o legåturå cu „lumea“ înøeleaså ca sistem
satanic, µi nici omul; dar Satan a profitat de påcatul omului
µi de uµa pe care acesta a deschis-o larg pentru el, ca så
introducå pe påmânt ordinea pe care el însuµi a stabilit-o.
Din acel moment, påmântul a fost în „lume“ µi omul a fost
în „lume“. Astfel, putem spune cå înainte de cådere era un
påmânt; dupå cådere a fost o „lume“; la întoarcerea Domnului
va fi o Împåråøie. Aµa cum lumea aparøine lui Satan, tot aµa
Împåråøia aparøine Domnului nostru Isus. Mai mult, Împåråøia
aceasta este cea care ia, µi va lua, locul lumii. Când Piatra
care s-a dezlipit „fårå ajutorul vreunei mâini“ va spulbera
imaginea mândrå a omului, atunci împåråøia lumii acesteia
va deveni „Împåråøia Domnului nostru µi a Cristosului Såu“
(Daniel 2:44-45; Apocalipsa 11:15).
Politica, educaøia, literatura, µtiinøa, arta, legea, comerøul,
muzica — astfel de lucruri formeazå kosmosul, µi acestea sunt
lucruri pe care le întâlnim zilnic. Îndepårtaøi-le, µi lumea ca
sistem coerent înceteazå så mai existe. Dacå studiem istoria
omenirii, trebuie så recunoaµtem existenøa unui progres marcant
în fiecare dintre aceste domenii. Totuµi, întrebarea este: În ce
direcøie tinde acest „progres“? Care este scopul final al acestei
dezvoltåri? La sfârµit, ne spune Ioan, Anticrist se va ridica µi
îµi va întemeia împåråøia lui în aceastå lume (1 Ioan 2:18, 22;
4:3; 2 Ioan 7; Apocalipsa 13). Aceasta este direcøia în care
avanseazå lumea. Satan utilizeazå lumea materialå, oamenii
din lume, lucrurile care sunt în lume, pentru a îndrepta totul,
în ultimå instanøå, spre împåråøia lui Anticrist. În acel ceas,
sistemul lumii va atinge apogeul; µi în acel ceas, el se va aråta,
în fiecare parte a lui, ca fiind anticreµtine.
13
Nu iubiøi lumea
În cartea Genesa, atunci când se vorbeµte despre Eden,

nu gåsim nici o referire la tehnologie, nici o menøiune la
unelte mecanice. Dupå Cådere, înså, citim cå între urmaµii
lui Cain a existat un fierar. Acum câteva secole ar fi pårut
ceva straniu så distingi duhul lui Anticrist în uneltele de
fier, deµi de mult timp sabia era într-o competiøie deschiså
cu fierul de la plug. Dar aståzi, în mâinile oamenilor,
metalul a cåpåtat utilizåri sinistre µi mortale, µi, odatå cu
apropierea sfârµitului, abuzul, la scarå largå, de tehnologie
va deveni µi mai vizibil.
Acelaµi lucru se aplicå µi muzicii µi artei. Cåci se pare
cå µi cavalul µi harfa îµi au originea tot în familia lui Cain,
iar aståzi, în mâini neconsacrate, natura lor sfidåtoare la
adresa lui Dumnezeu devine tot mai clarå. În multe pårøi ale
lumii se poate uµor observa o relaøie intimå între idolatrie µi
arta picturii, sculpturii µi muzicii. Fårå îndoialå, vine ziua
când natura lui Anticrist se va dezvålui mai clar ca oricând
prin cântec µi dans µi prin artele vizuale µi dramatice.
Cât despre comerø, legåturile lui sunt poate µi mai suspecte.
Satan a fost primul comerciant, negociind idei cu Eva în
propriul såu avantaj; în limbajul figurativ al lui Ezechiel
(Ezechiel 28:5), care se pare cå descoperå ceva din caracterul
originar al lui Satan, citim: „prin negoøul tåu øi-ai mårit
bogåøiile, µi prin bogåøiile tale inima øi s-a îngâmfat foarte
mult“. Poate cå acest lucru nu este necesar så mai fie argumentat,
deoarece cei mai muløi dintre noi sunt gata så recunoascå, în
urma propriei experienøe, natura µi originea satanicå a
comerøului. Vom spune mai mult despre aceasta mai târziu.
Dar ce este cu educaøia? În mod sigur, proteståm noi, cå
aceasta nu face nici un råu. Copiii noµtri trebuie så fie
învåøaøi. Înså educaøia, cu nimic mai puøin decât comerøul
sau tehnologia, este unul dintre lucrurile lumii. Ea îµi are
14
rådåcina în pomul cunoµtinøei. Noi cåutåm sincer, în calitatea

noastrå de creµtini, så-i protejåm pe copiii noµtri de cele mai
evidente capcane ale lumii. Ωi totuµi, noi trebuie så le dåm
o educaøie. Cum vom rezolva problema de a-i låsa så se
atingå de ceea ce este în esenøå un lucru din lume µi, în
acelaµi timp, de a-i påzi de marele sistem al lumii µi de
pericolele lui?
Ce putem spune despre µtiinøå? Ωi ea este unul dintre
elementele care formeazå kosmosul. Ωi ea înseamnå
cunoaµtere. Când ne aventuråm în domenii mai profunde
ale µtiinøei µi începem så facem speculaøii asupra naturii
lumii fizice — µi asupra omului — se ridicå imediat
întrebarea: Pânå în ce punct este legitimå preocuparea cu
cercetarea µi descoperirea µtiinøificå? Unde se aflå linia de
demarcaøie între ceea ce este de folos µi ceea ce este
dåunåtor în domeniul cunoaµterii? Cum putem så urmårim
extinderea cunoµtinøelor noastre µi totuµi så evitåm de a fi
prinµi în mrejele lui Satan?
Acestea sunt, aµadar, problemele de care trebuie så ne
preocupåm. O, µtiu cå s-ar putea så li se parå unora cå
exagerez, înså cele spuse sunt necesare pentru a trage o
concluzie. Pentru cå „dacå iubeµte cineva lumea, dragostea
Tatålui nu este în el“ (1 Ioan 2:15). În fond, când atingem
lucrurile din lume, întrebarea pe care trebuie så ne-o punem
întotdeauna este: „Cum influenøeazå acest lucru relaøia mea
cu Tatål?“
A trecut timpul când trebuia så mergem noi afarå, în
lume, pentru a intra în contact cu ea. Aståzi, lumea vine
dupå noi µi ne cautå. Acum existå o forøå din afarå care îi
captiveazå pe oameni. Ai simøit vreodatå puterea lumii aµa ca
în prezent? Ai mai auzit vreodatå aµa de mult vorbindu-se
despre bani? Te-ai mai gândit vreodatå aµa de mult la
15
Nu iubiøi lumea
mâncare µi haine? Ori de câte ori ieµi afarå, chiar µi printre

creµtini, subiectele de conversaøie sunt lucrurile lumii.
Lumea a avansat pânå la uµa Adunårii µi cautå så-i prindå
µi pe sfinøi în strânsoarea ei. Aståzi, mai mult ca oricând,
avem nevoie de a cunoaµte puterea eliberatoare a crucii lui
Cristos.
Odinioarå vorbeam mult despre påcat µi despre viaøa
naturalå. Vedeam imediat aspectele spirituale implicate,
dar puøin înøelegeam ce aspecte spirituale, la fel de mari,
sunt în joc atunci când atingem lumea. Existå, în spatele
scenei lumii, o forøå spiritualå care, prin intermediul
„lucrurilor care sunt în lume“, cautå så-i prindå pe oameni
în sistemul ei. Sfinøii lui Dumnezeu nu trebuie så fie în
gardå doar împotriva påcatului, ci µi împotriva conducå-
torului acestei lumi. Dumnezeu îµi zideµte Adunarea Sa,
pânå la desåvârµirea ei, sub domnia universalå a lui Cristos.
Simultan, rivalul Såu zideµte sistemul lumii acesteia, care
va atinge zadarnicul apogeu în timpul domniei lui Anticrist.
Cât de atenøi trebuie så fim ca nu cumva så ne trezim
ajutându-l pe Satan la construirea împåråøiei sale de råu
augur. Când suntem confruntaøi cu alternative µi o alegere
stå în faøa noastrå, întrebarea nu este: „Acest lucru este råu
sau bun? Acest lucru este de folos sau dåunåtor?“ Nu,
întrebarea pe care trebuie så ne-o punem este: „Acest lucru
este din lume sau de la Dumnezeu?“ Întrucât existå doar
acest conflict unic în univers, ori de câte ori se deschid în
faøa noastrå douå cåi contradictorii, alegerea ce o avem de
fåcut este: Dumnezeu... sau Satan?
16
2. Tendinøa îndepårtårii de
Dumnezeu
Deoarece fiecare dintre noi am fost odatå sub robia

påcatului, nu ne este greu så credem cå lucrurile påcåtoase
sunt satanice; dar credem în aceeaµi måsurå cå lucrurile din
lume sunt satanice? Må tem cå muløi dintre noi au gândurile
împårøite cu privire la acest lucru. Totuµi, cât de clar afirmå
Scriptura cå „toatå lumea zace în cel råu“ (1 Ioan 5:19).
Satan µtie bine cå, în general, a încerca så-i prindå în laø pe
adevåraøii creµtini prin lucruri care sunt în mod evident
påcåtoase este o acøiune zadarnicå. Ei vor sesiza, de obicei,
pericolul µi-l vor ocoli. În schimb, el a nåscocit o reøea
ademenitoare, o mreajå care este aµa de îndemânatic øesutå,
încât så atragå în capcanå pe oamenii cei mai inocenøi. Noi
fugim de poftele påcåtoase, µi facem acest lucru deoarece
avem motive întemeiate, dar când este vorba de lucruri
aparent inofensive, precum µtiinøa, arta µi educaøia, cât de
repede suntem gata så pierdem simøul valorii µi så cådem
pradå ademenirilor lui Satan!
Înså sentinøa de judecatå a Domnului nostru aratå
limpede cå tot ce constituie „lumea“ este în afara planului
lui Dumnezeu. Cuvintele Lui, „Acum are loc judecata
acestei lumi“ (Ioan 12:31), sugereazå în mod clar con-
damnarea de cåtre Dumnezeu a tot ce formeazå kosmosul,
iar aceastå condamnare n-ar fi fost niciodatå rostitå dacå nu
17
Nu iubiøi lumea
ar fi existat ceva absolut råu în legåturå cu „lumea“. Mai

departe, când Isus continuå spunând: „Acum ståpânitorul
acestei lumi este aruncat afarå“, El se referå nu numai la
relaøia strânså dintre Satan µi ordinea lumii, ci µi la faptul cå
judecata µi condamnarea lumii este legatå de judecata µi
condamnarea lui Satan. Recunoaµtem noi cå Satan este
aståzi cel care ståpâneµte în educaøie, în µtiinøå, în culturå µi
în arte µi cå ele, o datå cu el, sunt osândite? Recunoaµtem noi
cå el este de fapt ståpânul tuturor lucrurilor care formeazå
sistemul lumii?
Când este aduså vorba despre o salå de dans sau despre
un club de noapte, reacøia noastrå, a creµtinilor, este una de
dezaprobare instinctivå. Pentru noi, aceasta este „lumea“
prin excelenøå. Când înså, trecând la cealaltå extremå,
discutåm despre µtiinøa medicalå sau serviciile sociale, nu
mai existå deloc o astfel de reacøie. Aceste lucruri au
aprobarea noastrå tacitå sau chiar un suport entuziast din
partea noastrå. Ωi între aceste extreme se aflå o muløime de
alte lucruri, variind larg în ceea ce priveµte influenøa pe care
o exercitå, în bine sau råu, µi asupra cårora probabil cå nici
unul dintre noi nu ar cådea de acord cu privire la trasarea
exactå a unei linii de demarcaøie. Totuµi, så øinem seama de
faptul cå a fost pronunøatå o judecatå de cåtre Dumnezeu nu
numai asupra unor lucruri care aparøin lumii acesteia, ci
imparøial asupra tuturor lucrurilor.
Încearcå-te pe tine însuøi. Dacå te aventurezi într-unul
dintre aceste larg aprobate domenii µi cineva exclamå cåtre
tine, „Aici ai atins lumea“, vei fi miµcat? Probabil cå deloc.
Trebuie ca cineva pe care îl respecøi cu adevårat så-øi spunå
foarte sincer µi pe faøå: „Frate, aici te-ai låsat antrenat de
Satan“, pentru ca så te facå måcar så eziøi. Nu este aµa? Ce
ai simøi dacå cineva øi-ar spune: „Ai atins educaøia aici“, sau
18
Tendinøa îndepårtårii de Dumnezeu
„Ai atins µtiinøa medicalå“, sau „Ai atins comerøul“? Ai

reacøiona cu acelaµi grad de prudenøå ca atunci când øi s-ar
spune „Ai atins pe diavolul aici“? Dacå credem cu adevårat
cå ori de câte ori atingem vreunul dintre aceste lucruri care
constituie lumea, îl atingem pe ståpânitorul acestei lumi,
atunci am trata cu mare seriozitate implicarea noastrå în
lucrurile lumeµti. „Toatå lumea zace în cel råu“ — nu o
parte din ea, ci toatå. Så nu gândim nici un moment cå Satan
se opune lui Dumnezeu doar prin intermediul påcatului µi
al carnalitåøii din inimile oamenilor; el se opune lui
Dumnezeu prin orice lucru din lume. O, sunt de acord cu
tine cå lucrurile din lume sunt toate, într-un anumit sens,
materie, fårå viaøå, fårå a avea în esenøa lor puterea de a ne
face råu; înså chiar acest lucru ar trebui så ne sugereze cå ele
se opun scopului lui Dumnezeu, pentru cå sunt lucruri în
care nu existå atingerea vieøii divine.
Cuvintele care se repetå în Genesa 1, „dupå soiul lor“
reprezintå o lege a reproducerii, lege care guverneazå tot
domeniul naturii biologice. Înså aceastå lege nu guverneazå
µi domeniul Duhului. Generaøie dupå generaøie, pårinøii dau
naµtere la copii dupå asemånarea lor; dar un lucru este
sigur: creµtinii nu dau naµtere la creµtini! Nici chiar când
amândoi pårinøii sunt creµtini, copiii nåscuøi în familiile lor
nu vor fi în mod automat creµtini, nu, nici måcar în prima
generaøie. Trebuie så aibå loc o nouå intervenøie a lui
Dumnezeu de fiecare datå.
Nu este mai puøin adevårat cå acest principiu se aplicå
pe scarå largå µi în cazul afacerilor oamenilor. Tot ce
aparøine naturii umane continuå så existe în mod spontan;
tot ce aparøine lui Dumnezeu continuå så existe atât timp
cât lucrarea lui Dumnezeu se continuå. Iar lumea este cea
care poate continua så existe fårå activitate divinå, adicå,
19
Nu iubiøi lumea
cea care poate exista prin ea însåµi, fårå nevoia unor acøiuni
specifice ale lui Dumnezeu, acøiuni care så-i påstreze
prospeøimea. Lumea, µi tot ce aparøine lumii, face aceasta în
mod natural — este natura ei — µi fåcând aµa, se miµcå
într-o direcøie contrarå voii lui Dumnezeu. Vom cåuta så
ilustråm aceastå afirmaøie atât din Scripturå, cât µi din
experienøa creµtinå.
Så luåm mai întâi domeniul µtiinøelor politice. Istoria
vechi-testamentalå a lui Israel ne oferå exemplul unei
naøiuni deosebit de privilegiate µi al modului ei de guvernare.
Ni se spune cå poporul lui Israel a vrut så fie la fel ca
naøiunile din jurul såu, dorind så aibå un împårat. Vom låsa
la o parte, pentru moment, alegerea de cåtre israeliøi a lui
Saul µi ne vom concentra atenøia asupra momentului când,
la vremea rânduitå de El, Dumnezeu le-a dat un împårat
ales de El, împårat care trebuia så întemeieze o împåråøie
sub îndrumarea lui Dumnezeu.
Cu toate cå aceasta a fost în mod clar acøiunea lui
Dumnezeu, tendinøa fireascå a împåråøiei s-a dovedit a fi,
„asemenea celei a neamurilor“, una de îndepårtare de El.
Împåråøia este un lucru lumesc, µi a øine pasul cu lucrurile
lumeµti duce la conflict cu scopul divin. Ori de câte ori, în
lume, guvernul unei naøiuni este låsat în voia lui, acesta îµi
urmeazå cursul såu natural, acela de a se depårta din ce în ce
mai mult de Dumnezeu. Ωi ceea ce este valabil în politica
celorlalte naøiuni s-a potrivit la fel de bine µi pentru Israelul
ales în mod divin. Ori de câte ori Dumnezeu a întrerupt
acøiunile Sale specifice îndreptate cåtre evrei, împåråøia lui
Israel a deviat în direcøia unei politici idolatre. Au fost µi
reveniri, este adevårat, dar fiecare dintre ele a fost marcatå în
mod clar de o intervenøie divinå cåci, fårå aceastå intervenøie,
tendinøa oamenilor a fost întotdeauna îndreptatå în jos.
20
Nu ne surprinde aproape deloc cå acelaµi lucru se

dovedeµte a fi adevårat µi în domeniul comerøului. Nu-mi
imaginez un alt domeniu unde ispita de a înµela µi tranzacøiile
necinstite så fie mai mari ca aici. Toøi µtim ceva despre acest
lucru. Toøi µtim cât de greu este så-øi påstrezi verticalitatea
µi så conduci afacerile cinstit în lumea competitivå a
comerøului. Muløi ar spune cå este imposibil aµa ceva µi cu
siguranøå cå a proceda astfel necesitå o viaøå predatå într-un
mod deosebit lui Dumnezeu.
Ne amintim cå Domnul Isus ne spune despre doi oameni
total deosebiøi: unul care a câµtigat toatå lumea, dar µi-a pierdut
sufletul, µi altul, un comerciant, care s-a dus de a vândut tot ce
avea ca så cumpere un mårgåritar de mare preø. Ceva mai
departe, El face legåtura dintre aceste pilde µi Împåråøia
Cerurilor (Matei 16:26; 13:45-46). Duhul lui Dumnezeu a
fåcut nu de puøine ori ca oamenii de afaceri så acøioneze ca
acest comerciant. Nu puøine au fost firmele renumite ale cåror
profituri au fost ghidate cåtre un scop divin, cum ar fi råspân-
direa Evangheliei, sau în alte direcøii de acest fel.
Îmi vine în minte acum o asemenea întreprindere
care, la începutul istoriei ei, a fost creaøia unui om temåtor
de Dumnezeu. Teama de Dumnezeu poate så existe atât
timp cât este susøinutå din cer, dar perspicacitatea în
afaceri µi organizarea eficientå ca rezultat al acestei
perspicacitåøi se pot perpetua de la sine. În prima generaøie
a istoriei firmei gåsim viaøå divinå, transmiså prin fon-
datorul ei, capabilå så øinå sub autoritatea lui Dumnezeu
ceea ce µi atunci era o ocupaøie lumeascå. Dar, cu a doua
generaøie, controlul s-a dus µi, dupå cum era de aµteptat,
afacerea a început så graviteze în mod automat în jurul
sistemului lumii. Frica de Dumnezeu a dispårut, dar firma
este încå înfloritoare.
21
Nu iubiøi lumea
Så luåm acum un domeniu atât de nevinovat în aparenøå

ca agricultura. Cartea Genesa, scriså într-o lume primitivå a
turmelor µi a plugåritului, are ceva de spus în legåturå cu
aceasta. Dupå cåderea lui Adam, Dumnezeu a fost silit så-i
spunå: „blestemat este acum påmântul din pricina ta. Cu
multå trudå så-øi scoøi hrana din el în toate zilele vieøii tale;
spini µi pålåmidå så-øi dea µi så månânci iarba de pe câmp. În
sudoarea feøei tale så-øi månânci pâinea, pânå te vei întoarce
în påmânt“ (Genesa 3:17b, 18-19a). Nimeni nu ar putea
spune cå în Eden, unde creµtea pomul vieøii, grådinåritul µi
munca câmpului erau rele. Ele fuseserå rânduite de
Dumnezeu. Dar de îndatå ce nu au mai råmas sub mâna lui
Dumnezeu, s-au deteriorat. Omul a fost condamnat la un µir
nesfârµit de osteneli µi dezamågiri, µi un element de per-
versitate a marcat rodul trudei sale. Salvarea lui Noe a fost
marea miµcare de recuperare a lui Dumnezeu prin care s-a
dat påmântului posibilitatea unui nou început. Dar cât de
repede, cât de tragicå a fost întoarcerea omului la vechea lui
naturå. „Noe a început så fie lucråtor de påmânt µi a sådit o
vie. A båut vin, s-a îmbåtat µi s-a dezgolit în mijlocul cortului
såu“ (Genesa 9:20-21). Bineînøeles, agricultura în sine nu
este ceva påcåtos, dar deja aici direcøia ei era opuså voii lui
Dumnezeu. Las-o numai så-µi urmeze tendinøa ei fireascå µi
ea va lua un curs diametral opus voii lui Dumnezeu. Recu-
noaµtem oare ceva din acest lucru în zilele noastre, în
dezastrele naturale ca seceta de pe continente?
Cât de diferitå este Adunarea, ogorul lui Dumnezeu!
Prin harul lui Dumnezeu µi prin Duhul care locuieµte în ea,
Adunarea posedå o putere inerentå de viaøå, putere capabilå,
dacå se laså conduså de ea, så o dirijeze în mod constant
cåtre Dumnezeu sau så o recheme la Dumnezeu dacå se
abate de la El.
22
Revenind la educaøie, atât Biblia, cât µi experienøa au

ceva så ne spunå în aceastå privinøå. Vorbind în mod figurat,
putem spune cå, respingându-l pe Saul µi alegându-l pe
David, Dumnezeu trecea peste un om care ieµea în evidenøå
(pentru cå era cu un cap mai înalt decât tovaråµii lui) în
favoarea unui om dupå inima Lui! Ceea ce este mai impor-
tant este faptul cå oameni ca Iosif, Moise µi Daniel, de a
cåror înøelepciune Dumnezeu s-a folosit în mod public, au
primit în mod direct de la Dumnezeu priceperea de care
aveau nevoie. Ei nu au fåcut mare caz de educaøia
påmânteascå. Ωi apostolul Pavel a plasat în mod clar erudiøia
sa printre acele „lucruri“ pe care le-a considerat ca o
pierdere faøå de preøul nespus de mare al cunoaµterii lui
Cristos Isus, Domnul Såu (Filipeni 3:8). El face o distincøie
clarå între înøelepciunea lumii µi înøelepciunea care vine de
la Dumnezeu (1 Corinteni 1:21, 30).
Chiar µi experienøa demonstreazå caracterul esenøial
lumesc al educaøiei din µcoli. Cele mai multe dintre colegiile
universitare istorice din vest au fost fondate de oameni
creµtini în dorinøa de a furniza semenilor lor o bunå educaøie
creµtinå. În timpul vieøii fondatorilor, calitatea educaøiei
creµtine a acestor instituøii a fost ridicatå, deoarece aceµti
oameni au pus un conøinut cu adevårat spiritual în ele. Înså,
când aceµti oameni s-au dus, s-a dus µi controlul spiritual,
iar educaøia µi-a urmat cursul inevitabil cåtre lumea
materialismului µi îndepårtarea de Dumnezeu. În unele
cazuri, acest proces a durat mai mult timp, cåci tradiøia
religioaså moare greu; dar tendinøa a fost întotdeauna
evidentå µi, în cele mai multe cazuri, scopul a fost atins.
Când lucrurile materiale sunt sub control spiritual, ele îµi
îndeplinesc rolul lor corespunzåtor, fiind subordonate
scopului divin. Dacå sunt eliberate de sub aceastå constrân-
23
Nu iubiøi lumea
gere, ele încep repede så manifeste puterea care se aflå în

spatele lor. Legea naturii lor se reafirmå µi caracterul lor
lumesc este dovedit de cursul pe care îl urmeazå.
Råspândirea proiectelor misionare în zilele noastre ne
oferå posibilitatea så teståm acest principiu în instituøiile
religioase din zilele noastre, din øara noastrå. Cu un secol în
urmå, Adunarea a înfiinøat µcoli µi spitale cu un scop
spiritual precis µi cu obiective evanghelice. În acele zile de
început, nu se acorda o importanøå prea mare clådirilor, ci
se punea un accent deosebit pe rolul instituøiilor respective
în vestirea Evangheliei. Cu zece sau cincisprezece ani în
urmå, dacå treceai prin unele regiuni, gåseai în multe locuri
instituøii mult mai mari µi mai frumoase, construite pe locul
instituøiilor religioase de altådatå, dar, în comparaøie cu
zilele de la început, numårul convertiøilor este cu mult mai
mic. Aståzi, multe dintre acele minunate µcoli µi colegii au
devenit centre pur educaøionale cårora le lipseµte total orice
motivaøie evanghelicå; la fel, multe dintre spitale nu sunt
decât un loc de vindecare fizicå, nu µi spiritualå. Oamenii
care le-au fondat, prin umblarea lor aproape de Dumnezeu,
au øinut aceste instituøii subordonate ferm lui Dumnezeu;
dar dupå ce aceµtia au dispårut, instituøiile au început
repede så graviteze în jurul unor standarde µi scopuri
lumeµti µi, fåcând aceasta, ele însele s-au dovedit a fi
„lucruri din lume“. Nu ar trebui så fim surprinµi cå aµa stau
lucrurile.
În primele capitole ale cårøii Faptele Apostolilor citim
cum a apårut acea situaøie neprevåzutå care a condus Adunarea
la înfiinøarea sistemului de ajutorare a sfinøilor mai såraci.
Acea instituøie pentru serviciu social, înfiinøatå datoritå unei
nevoi urgente, a fost în mod clar binecuvântatå de Dumnezeu,
dar a avut o naturå temporarå. Veøi spune: „Ce bine ar fi fost
24
dacå ar fi continuat!“ Doar cineva care nu Îl cunoaµte pe

Dumnezeu ar spune asta. Dacå acele måsuri de ajutorare
s-ar fi prelungit la nesfârµit, în mod sigur ele ar fi luat-o în
direcøia lumii dupå ce ar fi dispårut influenøa spiritualå care
a fost la lucru la începutul lor. Aµa ceva este inevitabil.
Pentru cå existå o distincøie între Adunarea — ca zidire
a lui Dumnezeu, pe de o parte, µi, pe de altå parte, acele
valoroase rezultate secundare din domeniul social µi caritabil
realizate de ea prin credinøa µi viziunea membrilor ei.
Acestea din urmå, deµi îµi au originea într-o viziune spiritualå,
posedå în ele însele o putere de supravieøuire independentå,
pe care Adunarea lui Dumnezeu nu o are. Ele sunt lucråri pe
care credinøa copiilor lui Dumnezeu le poate iniøia, dar care,
o datå ce drumul a fost aråtat µi standardul profesional
stabilit, pot fi foarte uµor susøinute sau imitate de oameni din
lume care nu au nici o legåturå cu acea credinøå.
Adunarea lui Dumnezeu, daøi-mi voie så repet, nu
înceteazå niciodatå så fie dependentå de viaøa lui Dumnezeu
pentru menøinerea ei. Imaginaøi-vå o adunare vie într-un
oraµ din zilele noastre, cu pårtåµia ei µi cu rugåciunea µi
mårturisirea Evangheliei, cu multele ei clådiri µi centre de
activitate spiritualå. Ce vom gåsi acolo peste câøiva ani?
Dacå poporul lui Dumnezeu L-a urmat pe El în credinøå µi
ascultare, acesta poate fi un loc umplut mai mult ca oricând
cu viaøå µi luminå de la Dumnezeu µi cu puterea Cuvântului
Såu; dar dacå, prin necredincioµie faøå de El, copiii Lui au
påråsit viziunea lor asupra lui Cristos, adunarea poate la fel
de bine så fi devenit un loc în care oamenii så predice
ateismul. Atunci ea va fi încetat så mai existe ca adunare.
Pentru cå existenøa adunårii depinde de o revårsare
neîntreruptå de viaøå de la Dumnezeu µi ea nu poate
supravieøui nici måcar o zi fårå aceastå viaøå.
25
Nu iubiøi lumea
Dar så presupunem cå pe lângå acea adunare existå

µi o µcoalå sau un spital sau o editurå sau o altå
organizaøie fondatå pe baze religioase, avându-µi
originea în credinøa aceloraµi membri ai adunårii.
Presupunând cå nevoia pentru serviciul oferit de aceastå
organizaøie continuå så existe încå zece ani de aici
înainte µi cå aceastå nevoie nu a putut fi încå satisfåcutå
de alte iniøiative particulare sau de organizaøii de stat,
existå probabilitatea ca aceastå lucrare så opereze µi
atunci la un standard eficient µi låudabil. Cåci, o datå ce
are pus la punct statutul de funcøionare, un colegiu sau
un spital poate så-µi continue activitatea în mod eficient
la un nivel pur instituøional, fårå nici un val proaspåt de
viaøå divinå. Viziunea poate så se fi dus, dar instituøia
poate exista mult timp. Aceste instituøii pot deveni la
fel de lumeµti ca µi orice alt lucru care poate exista fårå
viaøå de la Dumnezeu. Ωi asupra oricårui alt lucru de
acest fel este rostitå sentinøa Domnului: „Acum are loc
judecata lumii acesteia“ (Ioan 12:31).
Så presupunem cå îøi pun întrebarea: „Unde lucrezi?“
Vei råspunde: „Lucrez în domeniul medical“. Spui aceasta
fårå a fi conµtient de altceva decât de faptul cå eµti mândru
de natura înaltå a chemårii tale µi fårå a simøi pericolul
posibil al situaøiei tale. Dar dacå îøi spun cå µtiinøa medicalå
este µi ea o parte din sistemul care este condus de Satan,
atunci ce zici? Presupunând cå tu, în calitatea ta de creµtin,
må iei în serios, atunci eµti imediat alarmat µi reacøia ta va
fi poate så te întrebi dacå nu cumva ar fi mai bine så-øi
abandonezi profesia. Nu, nu înceta så fii doctor! Dar fii
atent, pentru cå eµti pe un teritoriu guvernat de inamicul lui
Dumnezeu µi, dacå nu veghezi, este posibil så devii, ca
oricine altcineva, o pradå a uneltirilor lui.
26
Sau så presupunem cå eµti inginer sau fermier sau

editor. Fii atent, pentru cå µi aceste ocupaøii sunt din lume
în aceeaµi måsurå în care sunt, de exemplu, cea de director
al unui parc de distracøii sau al unui club de noapte. Dacå nu
umbli cu grijå, vei fi prins undeva în cursa diavolului µi vei
pierde libertatea pe care ai dobândit-o în momentul în care
ai devenit copil al lui Dumnezeu.
Cum så scåpåm atunci de aceste mreje ale diavolului?
Muløi cred cå a scåpa de lume este o chestiune de consacrare,
de dedicare continuå, din toatå inima, faøå de lucrurile lui
Dumnezeu. Nu, este o problemå de mântuire. Prin natura
noastrå, noi suntem cu toøii prinµi în capcana acestui sistem
satanic µi nu avem nici o scåpare decât prin îndurarea lui
Dumnezeu. Toatå consacrarea noastrå nu are nici un rezultat
în ceea ce priveµte eliberarea; noi suntem dependenøi de
mila Lui µi de lucrarea Lui mântuitoare pentru a fi salvaøi
din lume. Dumnezeu poate så facå acest lucru, iar mijloacele
prin care o face vor forma tema urmåtorului nostru capitol.
Dumnezeu ne poate aµeza pe o stâncå µi ne poate påzi
piciorul de alunecare. Ajutaøi de El, putem transforma
comerøul sau profesia noastrå în instrumente cu care så
servim voii Sale, atât timp cât El o doreµte.
Dar daøi-mi voie så repet cå tendinøa fireascå a tuturor
„lucrurilor care sunt în lume“ este aceea de a se apropia de
Satan µi de a se depårta de Dumnezeu. Unele dintre ele
poate cå au fost iniøiate de oameni plini de Duhul lui
Dumnezeu cu scopul de a-i sluji lui Dumnezeu, dar, de
îndatå ce tiparul vieøii divine a fost înlåturat de la ele, au luat
automat o întorsåturå în direcøie greµitå. Nu este atunci de
mirare cå Satan are privirile îndreptate spre sfârµitul lumii
µi spre perspectiva cå atunci toate lucrurile lumii se vor
întoarce spre el. Chiar aståzi, în fiecare moment, ele se
27
Nu iubiøi lumea
miµcå în direcøia lui, iar la vremea sfârµitului, aceste lucruri

îµi vor fi atins scopul lor negativ. Ori de câte ori intråm în
contact cu vreun domeniu al sistemului lui Satan, ar trebui
så ne oprim o clipå pentru a ne gândi ce facem, ca nu cumva
så ne trezim cå ajutåm, din neatenøie, la zidirea împåråøiei
lui.
28
3. O lume sub apå
„Duceøi-vå în toatå lumea µi propovåduiøi Evanghelia

la orice fåpturå. Cine va crede µi se va boteza va fi mântuit;
dar cine nu va crede, va fi osândit“ (Marcu 16:15-16).
Pentru muløi dintre noi cea de-a doua afirmaøie este
surprinzåtoare. Isus nu spune cå cel care crede µi este mântuit
va fi botezat. Nu, El pune lucrurile într-o altå ordine. Cel care
crede µi va fi botezat, a spus El, va fi mântuit. Este numai
spre pierzarea noastrå dacå råstålmåcim ceva din ceea ce
Domnul a spus. Fiecare cuvânt rostit de El are greutate, deci
trebuie luat în seamå. Dacå este aµa, atunci este adevårat cå
numai având credinøå în El µi fiind botezaøi suntem mântuiøi.
Unii ar putea fi fie miraøi auzind acest lucru. „Ce vrei så
zici?“ — vor protesta ei. Nu vå miraøi µi nu må învinuiøi pe
mine! Nu eu am spus aceste lucruri; Domnul meu le-a spus.
El a fost Cel care a aµezat ordinea: credinøå, apoi botez µi
dupå aceea mântuire. Nu trebuie så inversåm lucrurile,
punând mai întâi mântuirea µi apoi botezul, oricât de mult
am prefera noi ca aceasta så fie ordinea. Ceea ce Domnul a
spus trebuie så stea în picioare, iar datoria noastrå este doar
de a asculta de El.
(Nu må justific pentru faptul de a considera autentice
aceste cuvinte din Marcu 16:16, cu toate cå sunt conµtient
cå existå critici care se îndoiesc cå ele ar fi fost spuse de
29
Nu iubiøi lumea
Isus. Odatå, când må aflam undeva la øarå, am cunoscut

un croitor pe nume Chen. El a gåsit un exemplar din
Evanghelia dupå Marcu µi, citind-o, a ajuns µi la pasajul
despre care toøi criticii afirmå cå nu aparøine acestei
Evanghelii; el înså a crezut ceea ce Dumnezeu a spus. Nu
erau aløi creµtini în locul acela, aµa cå nu era nimeni care
så-l boteze. Ce så facå el? A citit versetul 20. Dumnezeu
însuµi va adeveri pentru el cuvântul Lui: aceasta era
suficient. Aµa cå, în simplitatea lui, s-a hotårât så testeze
una dintre promisiunile din versetul 18. Ca urmare, s-a
dus så viziteze niµte vecini care erau bolnavi. Dupå ce
s-a rugat, µi-a pus mâinile peste ei în numele lui Isus µi
apoi s-a întors acaså. La timpul potrivit, mi-a spus el, toøi
s-au însånåtoµit, fårå nici o excepøie. Aceasta l-a sa-
tisfåcut. Având credinøa confirmatå, el a continuat liniµtit
så-µi practice meseria µi, în acelaµi timp, så mårturiseascå
cu credincioµie despre Domnul lui, lucru pe care îl fåcea
µi când l-am cunoscut eu. Dacå el a putut lua în serios
Cuvântul lui Dumnezeu, eu så nu îl iau?)
Deci vå reamintesc cuvintele lui Dumnezeu: „Cine va
crede µi se va boteza, va fi mântuit“. „Vrei så spui“, veøi
exclama, „cå tu crezi în naµterea din nou prin botez?“ Nu,
bineînøeles cå nu cred! Domnul nu a spus: „Cine va crede
µi se va boteza, va fi nåscut din nou“; µi fiindcå El nu a spus
acest lucru, eu nu trebuie så cred aµa ceva. Cuvintele Lui
sunt: „Cine va crede µi se va boteza, va fi mântuit“. Deci
lucrul în care cred eu este mântuirea prin botez.
Atunci se ridicå în mod firesc întrebarea: Ce semnificaøie
are aceastå afirmaøie? De asemenea, ce vrea så spunå Luca
atunci când afirmå cå, la îndemnul lui Petru: „mântuiøi-vå
din mijlocul acestui neam ticålos“, cei care au primit
cuvântul lui au fost botezaøi?
30
O lume sub apå
Pentru a råspunde la aceasta, trebuie så ne întrebåm mai

întâi ce înseamnå cuvântul „mântuit“. Må tem cå noi avem
o idee greµitå despre mântuire. Tot ceea ce µtiu cei mai muløi
dintre noi despre mântuire este cå vom fi mântuiøi de iad µi
duµi în cer; sau cå suntem mântuiøi din påcatele noastre
pentru a tråi de acum înainte o viaøå sfântå. Dar greµim. În
Scripturå mântuirea înseamnå mai mult decât atât. Pentru
cå ea este legatå nu numai de påcat µi iad sau de sfinøenie µi
cer, ci µi de altceva.
Noi µtim cå orice dar pe care ni-l oferå Dumnezeu ne
este dat ca så contracareze un råu. Dumnezeu ne oferå
justificare, deoarece existå condamnare. Ne då viaøå veµnicå,
deoarece existå moarte. Ne oferå iertare, deoarece existå
påcate. El ne oferå mântuire — de ce? Justificarea are în
vedere condamnarea, cerul este opusul iadului, iertarea este
legatå de påcate. Prin urmare, ce råu contracareazå
mântuirea? Mântuirea, vom vedea, este legatå de kosmos,
de lume.
Satan este inamicul personal al lui Cristos. El lucreazå
prin intermediul cårnii omului ca så dea naµtere unui tipar
de lucruri fårå esenøå divinå în care toøi suntem implicaøi;
nici unul nu facem excepøie. Ωi acest tipar lumesc este în
totalitate în vråjmåµie cu Dumnezeu Tatål. Eu cred cå toøi
µtim cå cele trei forøe ale întunericului — lumea, carnea µi
diavolul — sunt în opoziøie cu cele trei persoane divine.
Carnea luptå împotriva Duhului Sfânt — Mijlocitorul,
Satan însuµi împotriva lui Cristos Isus — Domnul, µi lumea
împotriva Tatålui — Creatorul.
Ceea ce noi numim kosmos se aflå întotdeauna în
opoziøie cu Dumnezeu ca Tatå µi Creator. Planul veµnic al
lui Dumnezeu în legåturå cu Creaøia, plan la care se face
aluzie în cuvintele „µi iatå cå erau foarte bune“, este un plan
31
Nu iubiøi lumea
la care Dumnezeu nu a încetat så lucreze. Înainte de

întemeierea lumii, El a intenøionat så aibå pe påmânt o
creaøie în care omul så reprezinte apogeul µi care så arate
neîngrådit caracterul Fiului Såu. Dar a intervenit Satan.
Folosind acest påmânt ca rampå de lansare a planurilor lui
rele µi fåcând din om instrumentul prin care aceste planuri
så fie puse în aplicare, el a uzurpat creaøia lui Dumnezeu,
fåcând din ea ceva în care el însuµi så fie punctul central µi
care så reflecte propria sa imagine. Astfel, acest sistem
stråin de lucruri a fost o provocare directå la adresa planului
divin.
În felul acesta, aståzi suntem confruntaøi cu douå lumi,
douå sfere de autoritate, având douå naturi total opuse. Eu
nu mai pot reduce acum totul doar la o simplå chestiune de
cer sau iad viitor, ci se pune problema acestor douå lumi µi
a faptului dacå eu aparøin unei ordini a lucrurilor asupra
cåreia Cristos este Domn suveran sau unei ordini opuse a
lucrurilor, în care Satan este capul real.
Prin urmare, mântuirea nu este atât de mult o chestiune
personalå a påcatelor iertate sau a scåpårii de iad. Ea trebuie
våzutå mai degrabå prin prisma unui sistem din care ieµim.
Când sunt mântuit, eu ies dintr-o lume µi intru în alta. Sunt
mântuit acum din acel întreg sistem organizat pe care Satan
l-a construit ca o sfidare la adresa planului lui Dumnezeu.
Acest domeniu, acest kosmos atotcuprinzåtor, are multe
faøete ciudate. Påcatul are aici, bineînøeles, rolul prioritar;
de asemenea, poftele lumeµti; dar nu sunt mai puøin parte
din el µi valoroasele noastre standarde µi modalitåøi omeneµti
de a face lucrurile. Gândirea omului, cultura µi filosofia lui,
sunt µi ele incluse aici, împreunå cu cele mai importante
ideologii politice µi sociale ale omenirii. Alåturi de acestea,
trebuie, fårå îndoialå, så plasåm µi religiile lumii, între care
32
O lume sub apå
sunt µi acele påsåri pestriøe: creµtinismul lumesc cu „Bi-

serica“ lui. Oriunde dominå puterea omului natural, existå
un element în acest sistem care se aflå sub inspiraøia directå
a lui Satan.
Dacå aceasta este lumea, ce este atunci mântuirea?
Mântuire înseamnå cå eu evadez din aceastå lume. Ies
afarå. Ies din acest kosmos atotcuprinzåtor. Nu mai aparøin
lumii guvernate de Satan, iar lucrurile care aparøin acesteia
nu mai au nici o influenøå asupra mea. Îmi îndrept inima
spre ceea ce este îndreptatå µi inima lui Dumnezeu. Îmi iau
ca øintå scopul Såu veµnic în Cristos µi påµesc într-o altå
lume, fiind eliberat de cea veche.
Cel ce va crede µi va fi botezat va fi mântuit. Cuvintele
lui Isus nu conøin nici un fel de ambiguitate. Fac acest pas
al credinøei: cred µi sunt botezat µi ies afarå din apa
botezului un om mântuit. Aceasta este mântuirea. Aµa cå
så nu privim niciodatå botezul ca fiind ceva de micå
importanøå. De el sunt legate lucruri extraodinare. El
simbolizeazå douå lumi care se aflå într-o opoziøie violentå
µi trecerea noastrå dintr-una în alta.
În Scripturå existå un alt pasaj care pune botezul în
legåturå cu mântuirea, pasaj ilustrativ pentru susøinerea
ideii enunøate mai sus. Må refer la 1 Petru 3. Acolo,
Apostolul ne spune cå „(...) îndelunga råbdare a lui
Dumnezeu era în aµteptare, în zilele lui Noe, când se fåcea
corabia, în care au fost scåpate prin apå un mic numår de
suflete, µi anume opt“ (versetul 20). Apa este un simbol al
unui alt lucru. „Icoana aceasta închipuitoare vå mântuieµte
pe voi, µi anume botezul“. Deci botezul, ne låmureµte
Apostolul, ne mântuieµte pe noi acum. Este limpede cå
Petru credea în mântuirea noastrå prin botez la fel de ferm
cum credea cå Noe a fost salvat prin apå. Vå rog så reøineøi:
33
Nu iubiøi lumea
nu spun „naµtere din nou“ sau „salvare de la iad sau din

påcat“. Înøelegeøi clar cå noi vorbim aici despre mântuire.
Nu este doar o chestiune de termeni folosiøi, ci este vorba
despre separarea noastrå în mod fundamental de sistemul
lumii din zilele noastre.
Ca så înøelegem mai bine ceea ce vrea så spunå Petru,
så ne întoarcem la capitolele 6 µi 8 din Genesa. Imaginea
este instructivå. Aici gåsim scris cå în zilele lui Noe lumea
era total coruptå. Creat de Dumnezeu, påmântul a devenit
corupt prin ascultarea omului de Satan, act prin care omul
a intrat sub influenøa lui Satan. Påcatul, o datå apårut, a
generat µi dezvoltat germenele revoltei, pânå când chiar
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a strigat: „Ajunge!“ Lucrurile
au atins o stare din care nu mai puteau fi niciodatå remediate;
nu puteau fi decât judecate µi îndepårtate.
Astfel, Dumnezeu a poruncit lui Noe så construiascå o
corabie µi så aducå înåuntru familia lui µi creaturile de pe
påmânt, iar apoi a venit potopul. Cu aceastå corabie, ei s-au
„înåløat deasupra påmântului“ (Genesa 7:17) pe apa care
acoperea „toøi munøii înaløi, care sunt sub cerul întreg“
(Genesa 7:19). Tot ce avea viaøå, om, dobitoc µi plantå, a
pierit, fiind salvaøi numai cei care cålåtoreau pe ape, în
corabie. Lucrul semnificativ aici nu este acela cå cei din
corabie au scåpat de moartea prin înecare. Nu acesta este
lucrul important aici. Adevåratul lucru important este cå ei
erau singurii oameni care au ieµit din acel sistem corupt de
lucruri, din acea lume sub ape. Consecinøa inevitabilå a
ieµirii este råmânerea în viaøå, pierzarea este consecinøa
råmânerii, înså mântuirea este ieµirea în sine, nu efectul
ieµirii. Notaøi aceastå diferenøå, cåci este mare. Mântuirea
reprezintå în esenøå o ieµire, acum, dintr-un sistem
condamnat care aparøine lui Satan.
34
O lume sub apå
Slavå lui Dumnezeu, ei au ieµit! Cum? Prin ape. Astfel,

aståzi, când credincioµii sunt botezaøi, ei trec simbolic prin
apå, aµa cum Noe a trecut în corabie prin apele potopului.
Ωi aceastå trecere prin apå semnificå scåparea lor din lume,
ieµirea lor din sistemul de lucruri care, împreunå cu
ståpânitorul ei, se aflå sub judecata divinå. Aµ vrea så spun
aceasta în special acelora care sunt botezaøi aståzi*. Vå rog
så reøineøi, nu vå aflaøi doar voi în apå. Când påµiøi în apå,
o lume întreagå este scufundatå o datå cu voi. Când ieµiøi,
ieµiøi în Cristos, în corabia ce cålåtoreµte pe ape, iar lumea
voastrå se aflå în spatele vostru. Pentru voi, lumea aceasta
este scufundatå, înecatå, ca lumea lui Noe, omorâtå în
Cristos, este o lume care nu mai trebuie niciodatå så reînvie.
Prin botez voi declaraøi: „Doamne, eu las lumea mea în
spate. Crucea Ta må separå de ea pentru totdeauna!“
Vorbind la figurat, când treci deci prin apa botezului,
tot ce aparøine sistemului de lucruri ale lumii este înlåturat
de aceastå apå, aµa încât så nu mai revinå niciodatå. Numai
tu singur ieµi afarå. Ai trecut într-o altå lume, o lume în care
vei gåsi un porumbel µi frunze proaspete de måslin. Tu ieµi
afarå dintr-o lume care se aflå sub judecatå µi intri într-o
lume care este caracterizatå de viaøa nouå divinå.
Vreau så subliniez din nou cå nu doar tu te-ai scufundat
în apå; lumea ta a fost scufundatå împreunå cu tine. Ωi a
råmas acolo. Din punctul de vedere al noii tale situaøii, vei
descoperi cå apa acoperå întotdeauna lumea de care ai
aparøinut înainte. Acelaµi potop din care Noe µi familia lui
au fost salvaøi a înecat lumea în care ei µi-au tråit odatå viaøa.
Astfel, aceeaµi apå, pe de o parte, ne situeazå pe noi pe
* Autorul se adreseazå cu ocazia unui botez în Londra

în mai 1939.
35
Nu iubiøi lumea
fundamentul mântuirii în Cristos, iar pe de altå parte,

îngroapå tot sistemul de lucruri al lui Satan. Nu numai
întreaga ta istorie ca urmaµ al lui Adam se sfârµeµte o datå
cu botezul tåu; lumea ta, de asemenea, se sfârµeµte aici. În
ambele cazuri, existå o moarte µi o îngropare din care nu
învie nimic. Este sfârµitul a tot.
Aceasta înseamnå cå nu mai poøi så iei cu tine nimic din
lumea veche în cea nouå. Ceea ce aparøine acelui vechi tårâm
al lucrurilor în Adam stå acolo µi nu mai poate fi rechemat
niciodatå. Înainte, probabil cå ai fost angajatul unui magazin
sau un servitor într-o caså. Sau poate tu erai ståpânul sau
managerul sau directorul unei societåøi. Ωi aståzi poøi fi tot
ståpân sau servitor, dar vei descoperi cå atunci când este
vorba de lucruri divine, când este vorba de Adunarea lui
Dumnezeu µi de slujirea lui Dumnezeu, nu mai este „nici rob,
nici slobod“, nici patron, nici angajat. Poøi fi iudeu sau unul
dintre neamuri sau orice dintre o mie unu de lucruri de
reputaøie bunå sau proastå în Adam. Când treci prin aceastå
apå, vechiul sistem de lucruri dispare în întregime, fårå a se
mai întoarce vreodatå. În schimb, tu te gåseµti în Cristos
unde nu existå nici iudeu, nici grec, nici barbar, nici scit, ci
un singur om nou. Ai intrat într-o ordine a lucrurilor
caracterizatå de måslini µi frunze de måslin, lucruri al cåror
secret este viaøa divinå. Expresia „prin învierea lui Isus
Cristos“ då sens întregului viitor (1 Petru 3:21). Ea aratå cå
ai trecut în ceva cu totul nou, pe care Dumnezeu îl creeazå.
În conformitate cu spusele unui comentator al Bibliei (Robert
Young „Concordanøa analiticå a Sfintei Scripturi“), numele
Ararat ar însemna „Påmânt Sfânt“. Chiar dacå nu aceasta ar
fi adevårata traducere a numelui Ararat, noi îl låudåm pe
Dumnezeu cå acea corabie ce s-a oprit pe påmânt înnoit era
plinå de fåpturi care simbolizau o nouå creaøie. Prin moartea
36
O lume sub apå
lui Cristos, Dumnezeu då naµtere unei creaøii absolut noi µi,

prin unirea cu Cristos cel înviat, El îl introduce pe om în
aceastå nouå creaøie. În Cristos, acolo suntem noi!
Må veøi întreba acum ce se întâmplå dacå nu te botezi.
Singurul meu råspuns este cå Domnul Însuµi a poruncit
înfåptuirea botezului (Matei 28:19). Ωi acesta a fost un pas
de la care El Însuµi a refuzat så se abatå (Matei 3:13-15).
Petru descrie botezul ca fiind råspunsul (sau mårturia) unui
cuget curat cåtre Dumnezeu (versetul 21). O mårturie este
o declaraøie. Astfel, prin acest act tu spui ceva, declari unde
te afli, µi aceasta poate fårå så foloseµti cuvinte, dar, în mod
sigur, prin ceea ce faci. Trecând prin apå, afirmi în faøa
întregului univers cå ai låsat în spate lumea ta µi cå ai intrat
într-una cu totul nouå. Aceasta este mântuirea. Declari
public locul tåu în Cristos, unde Dumnezeu te-a aµezat.
Acest lucru ne ajutå så explicåm de ce în Scripturå
gåsim pasaje referitoare la mântuire care sunt greu de
interpretat dacå legåm mântuirea doar de iad µi påcat. El
clarificå, de exemplu, cuvintele aparent greu de înøeles ale
lui Pavel µi Sila spuse temnicerului de la Filipi. Omul a
întrebat: „Ce trebuie så fac ca så fiu mântuit?“ Care ar fi
råspunsul tåu la o astfel de întrebare? Dacå eµti un predicator
evanghelic cu o doctrinå sånåtoaså, vei spune cu încredere:
„Crede în Domnul Isus Cristos µi vei fi mântuit.“ Dar
Pavel a mai adåugat: „tu µi casa ta“. „Vrei så spui“, parcå
te aud cum exclami, „cå, dacå eu cred în Domnul Isus, atât
eu, cât µi familia mea vom fi mântuiøi?“ Acum iaråµi
trebuie så avem foarte mare grijå. Pavel nu a spus: „Crede
în Domnul Isus µi tu µi casa ta veøi avea viaøå veµnicå.“ El
a spus: „Crede în Domnul Isus Cristos, µi vei fi mântuit, tu
µi casa ta“. Reøineøi, pe Pavel îl preocupå un sistem de
lucruri µi ieµirea temnicerului din acel sistem. Când acest
37
Nu iubiøi lumea
om, în calitataea lui de cap al familiei sale, declarå cå,

începând din acea zi, el µi casa lui vor sluji Domnului µi
când acea declaraøie devine cunoscutå public, chiar µi
trecåtorii de pe stradå vor aråta spre uµa casei lui µi vor
spune: „Aceµtia sunt creµtini“.
Aceasta înseamnå a fi mântuit. Declari cå aparøii unui
alt sistem de lucruri. Oamenii aratå spre tine µi spun: „O, da,
aceasta este o familie creµtinå; ea aparøine Domnului!“
Aceasta este mântuirea pe care o doreµte Domnul pentru
tine. El doreµte ca, prin mårturia ta publicå, så declari
înaintea lui Dumnezeu: „Lumea mea s-a dus; intru acum în
alta“. Fie ca Domnul så ne dea acest fel de mântuire, så fim
complet dezrådåcinaøi din ordinea veche µi osânditå a
lucrurilor lumii µi så fim mutaøi în cea nouå, divinå.
Cåci, slavå lui Dumnezeu, existå o glorioaså parte
pozitivå în toate acestea. Noi suntem mântuiøi „prin învie-
rea lui Isus Cristos“ (1 Petru 3:21) care, continuå Petru så
spunå, „stå la dreapta lui Dumnezeu, dupå ce S-a înåløat la
cer µi Ωi-a supus îngerii, ståpânirile µi puterile“ (1 Petru
3:22). Dumnezeu L-a pus pe Fiul Såu în mod absolut
deasupra tuturor lucrurilor µi a fåcut din toate ståpânirile
supuµii Såi. Un Dumnezeu care a fåcut acest lucru este pe
deplin capabil så må ducå pe mine, trup µi suflet, pe celålalt
tårâm. Så recapitulåm: existå, deci, douå lumi. Pe de o
parte, este lumea în Adam, øinutå strâns în legåturile lui
Satan; pe de altå parte, este noua creaøie în Cristos, aceastå
creaøie fiind sfera de activitate a Duhului Sfânt al lui
Dumnezeu. Cum putem, tu µi eu, så ieµim din sfera de
influenøå a lucrurilor „în Adam“ µi så intråm în cealaltå
lume, cea a lui Cristos? Dacå nu µtii cum så råspunzi la
aceastå întrebare, aµ putea så te ajut punându-øi alta? Cum
ai intrat „în Adam“? Fiindcå modul în care ai intrat indicå
38
O lume sub apå
µi modul de ieµire. Ai intrat în sfera lui Adam fiind nåscut

în rasa lui Adam. Prin urmare, cum poøi ieµi de acolo?
Bineînøeles, prin moarte. Dar cum poøi intra în sfera lui
Cristos? Råspunsul este: prin naµtere. Calea de intrare în
familia lui Dumnezeu este printr-o naµtere din nou la o
nådejde vie, prin învierea lui Isus Cristos din morøi (1 Petru
1:3). Fiind uniøi cu El printr-o moarte asemånåtoare cu a
Lui, suntem, de asemenea, uniøi cu El printr-o înviere
asemånåtoare cu a Lui (Romani 6:5). Moartea pune capåt
relaøiei tale cu lumea în care ai tråit pânå acum, iar învierea
te aduce la o viaøå nouå.
În fine, ce anume ocupå golul dintre cele douå lumi?
Care este piatra pe care se påµeµte pentru a trece dintr-una
în cealaltå? Nu este îngroparea? „Noi deci am fost îngro-
paøi, împreunå cu El, prin botezul în moarte“ (Romani 6:4;
KJV). Dintr-un punct de vedere, existå o finalitate înfi-
oråtoare legatå de aceste cuvinte: „îngropaøi în moarte“.
Istoria mea în Adam s-a încheiat în moartea lui Cristos,
astfel încât, atunci când ies afarå din acea „îngropare“, pot
så spun cå sunt un om „mort“. Dar mai pot spune µi altceva,
deoarece, slavå lui Dumnezeu, nu este mai puøin adevårat
cå existå µi cealaltå laturå. Întrucât „Cristos a înviat din
morøi“, când ies din apå µi încep så umblu, eu umblu într-o
„viaøå nouå“ (6:4).
Acest dublu rezultat al Crucii este aråtat µi în cuvintele
din Romani 6:3: „Nu µtiøi cå toøi câøi am fost botezaøi în Isus
Cristos, am fost botezaøi în moartea Lui?“ Aici, într-o
singurå frazå, se subliniazå din nou cele douå aspecte ale
botezului. Este un botez în douå lucruri. Mai întâi, noi care
credem, am fost „botezaøi în moartea Lui“. Acesta este un
fapt extraordinar, dar reprezintå el tot? Nicidecum, deoarece
în acelaµi verset se spune cå am fost „botezaøi în Isus
39
Nu iubiøi lumea
Cristos“. Botezul în moartea lui Cristos încheie relaøia mea

cu lumea aceasta, dar botezul în Cristos Isus ca Persoanå
vie, Cap al unei noi rase, deschide pentru mine perspectiva
unei lumi cu totul noi. Intrând în apå, eu aråt, pur µi simplu,
acest lucru în afarå, afirmând public cå „judecata acestei
lumi“ a devenit un fapt real pentru mine din ziua în care Fiul
„înåløat la cer“ m-a atras la El.
Ce Evanghelie minunatå pentru a fi vestitå întregii creaøii!
40
4. „Råstignitå faøå de mine“
Separarea pentru Dumnezeu, separarea faøå de lume,

este primul principiu al tråirii creµtine. Lui Ioan, în revelaøia
sa datå de Isus Cristos, i-au fost aråtate douå extreme
ireconciliabile, douå lumi care, din punct de vedere moral,
reprezentau doi poli opuµi. El a fost mai întâi dus, în Duhul,
într-o pustie, ca så vadå Babilonul, „mama curvelor µi
spurcåciunilor påmântului“ (Apocalipsa 17:5). Apoi a fost
dus în acelaµi Duh pe un munte mare µi înalt, de unde a våzut
Ierusalimul, mireasa, soøia Mielului (21:10). Nu s-ar fi
putut exprima mai clar contrastul dintre aceste douå lumi.
Fie cå am fi un Moise, fie cå am fi un Balaam, pentru a
vedea lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu trebuie
så fim duµi, ca Ioan, pe vârful unui munte. Muløi nu pot vedea
planul veµnic al lui Dumnezeu sau, dacå îl våd, îl înøeleg doar
ca pe o doctrinå seacå, muløumindu-se så råmânå la µes. Aceasta
se întâmplå deoarece doar simpla înøelegere a lucrurilor nu ne
va duce niciodatå nicåieri; doar revelaøia face acest lucru. Din
pustie, putem vedea ceva din Babilon, înså avem nevoie de o
revelaøie spiritualå ca så vedem noul Ierusalim al lui Dumnezeu.
O singurå datå dacå l-am vedea, n-am mai putea fi niciodatå la
fel. Este foarte important, deci, så avem ochii spirituali deschiµi,
dar, pentru a experimenta cele våzute, trebuie så fim pregåtiøi
så påråsim nivelurile obiµnuite µi så urcåm.
41
Nu iubiøi lumea
Curva Babilon este întotdeauna „cetatea cea mare“

(Apocalipsa 16:19, etc.), interesatå så dobândeascå mårire.
Mireasa Ierusalim este, prin contrast, „cetatea sfântå“
(21:2, 10), accentul cåzând aici în mod corespunzåtor pe
separarea ei de lume, pentru Dumnezeu. Ea este „de la
Dumnezeu“ µi este pregåtitå „pentru bårbatul ei“. Din
aceastå cauzå, ea posedå gloria lui Dumnezeu. Aceasta este
o chestiune de experienøå pentru noi toøi. Sfinøenia din noi
este ceea ce vine de la Dumnezeu, ceea ce este cu totul pus
deoparte pentru Cristos. Rezultå deci cå doar ceea ce îµi are
originea în cer se întoarce acolo; orice altceva nu este sfânt.
Dacå renunøåm la acest principiu al sfinøeniei, ne vom gåsi
instantaneu în Babilon.
De aceea, zidul este primul detaliu pe care îl menøio-
neazå Ioan în descrierea cetåøii. Existå porøi, pentru a fi
folosite de Dumnezeu, înså zidul are prioritate. Deoarece,
repet, despårøirea este primul principiu al vieøii creµtine.
Dacå Dumnezeu doreµte ca, în acea zi, oraµul Såu så aibå
dimensiunile µi gloria descrise în Apocalipsa, atunci noi
trebuie så construim acest zid în inimile noastre acum.
Aceasta înseamnå, din punct de vedere practic, cå noi
trebuie så påzim ca pe ceva preøios tot ce este de la
Dumnezeu µi så refuzåm µi så respingem tot ce este din
Babilon. Nu insinuez prin aceasta o separare între creµtini.
Nu trebuie så-i excludem din mijlocul nostru pe fraøii
noµtri, nici chiar atunci când nu putem lua parte la unele
dintre lucrurile pe care ei le fac. Nu, noi trebuie så-i iubim
µi så-i primim pe semenii noµtri creµtini, dar så nu facem, în
principiu, nici un compromis în separarea noastrå de lume.
Neemia, în zilele lui, a reuµit så reconstruiascå zidul
Ierusalimului, dar de câtå împotrivire a avut parte! Aceasta
pentru cå Satan uråµte despårøirea poporului lui Dumnezeu
42
„Råstignitå faøå de mine“
de lume. De aceea, Neemia µi cei care s-au întors împreunå

cu el s-au înarmat µi astfel echipaøi pentru råzboi, au aµezat
piatrå pe piatrå. Acesta este preøul sfinøeniei pe care trebuie
så fim gata så-l plåtim. Hotårât lucru, noi trebuie så con-
struim. Eden a fost o grådinå fårå nici un zid artificial care
så-i øinå pe duµmani afarå; astfel, Satan a putut så intre.
Dumnezeu a intenøionat ca Adam µi Eva „s-o påzeascå“
(Genesa 2:15), ei înµiµi constituind o barierå moralå. As-
tåzi, prin Cristos, Dumnezeu plånuieµte construirea, în
inima poporului Såu råscumpårat, a unui Eden în care, în
sfârµit, Satan så nu aibå absolut nici un acces moral. „Nimic
întinat nu va intra în ea, nimeni care tråieµte în spurcåciune
µi minciunå; ci numai cei scriµi în cartea vieøii Mielului“
(Apocalipsa 21:27).
Cei mai muløi dintre noi acceptåm faptul cå apostolului
Pavel i-a fost datå o revelaøie deosebitå asupra Adunårii lui
Dumnezeu. Într-un mod similar, noi sesizåm cå Dumnezeu
i-a dat lui Ioan o înøelegere deosebitå asupra naturii lumii.
Kosmos este de fapt cuvântul folosit cu predilecøie de Ioan.
În celelalte Evanghelii, el este folosit doar de cincisprezece
ori (în Matei de nouå ori, în Marcu µi în Luca de trei ori), în
timp ce la Pavel apare de patruzeci µi µapte de ori în opt
scrisori. Dar Ioan îl foloseµte de o sutå cinci ori în total, de
µaptezeci µi opt de ori în Evanghelia sa, de douåzeci µi patru
de ori în epistolele lui µi de trei ori în Apocalipsa.
În prima sa epistolå, Ioan scrie: „Pentru cå tot ce este în
lume: pofta cårnii, pofta ochilor µi låudåroµenia vieøii, nu
este din Tatål, ci este din lume“ (2:16, CLV). Prin aceste
cuvinte care reflectå atât de clar lucrurile care au ispitit-o pe
Eva (Genesa 3:6), Ioan defineµte lucrurile lumii. Tot ce
poate fi inclus în poftå µi dorinøå primitivå, tot ce incitå la
ambiøie lacomå µi tot ce trezeµte în noi mândria µi dorinøa
43
Nu iubiøi lumea
dupå strålucirea vieøii, toate lucrurile de felul acesta aparøin

sistemului satanic. Nu cred cå este cazul så zåbovim asupra
primelor douå dintre lucrurile amintite în versetul citat mai
sus, înså må voi opri, pentru un moment, la al treilea. Tot ce
stimuleazå mândria în noi este din lume. Întâietatea, bogåøia,
realizårile, acestea sunt ceea ce lumea aclamå. Oamenii
sunt mândri de succes. Totuµi, Ioan calificå tot ceea ce øine
de succes ca fiind „din lume“.
Prin urmare, orice succes pe care îl experimentåm (nu
sugerez cå noi ar trebui så fim oameni ai eµecului!) necesitå
din partea noastrå o mårturisire imediatå, în smerenie, a
caracterului såu inerent påcåtos, deoarece ori de câte ori
avem un succes, noi atingem, într-un anumit grad, sistemul
lumii. Ori de câte ori avem un sentiment de satisfacøie în
legåturå cu vreo realizare de-a noastrå, putem µti imediat cå
am atins lumea. Putem µti, de asemenea, cå ne-am expus
judecåøii lui Dumnezeu, deoarece nu am convenit noi cå
întreaga lume este sub judecatå? Aµadar, aceia care îµi dau
seama de acest lucru µi îl mårturisesc, sunt la adåpost.
Dar problema este, câøi dintre noi sunt conµtienøi de
acest lucru? Chiar aceia dintre noi care ne tråim vieøile
izolaøi în cåminele noastre, suntem la fel de expuµi så cådem
pradå mândriei ca µi aceia care au mari succese publice. Ωi
femeia care lucreazå într-o bucåtårie umilå poate så atingå
lumea µi så fie cuprinså de sentimentul automuløumirii prin
simpla pregåtire a mesei zilnice sau prin modul în care îi
primeµte pe oaspeøi. Orice glorie care nu este o glorie aduså
lui Dumnezeu este înfumurare, µi este uimitor cât de multe
succese neînsemnate pot da naµtere la înfumurare. Oriunde
întâlnim mândria, întâlnim lumea, iar aceasta aduce cu sine
o pierdere imediatå în relaøia noastrå cu Dumnezeu. O, de
ne-ar deschide Dumnezeu ochii ca så vedem clar ce este
44
lumea! Nu numai lucrurile rele, ci toate acele lucruri care ne

trag pe negândite departe de Dumnezeu sunt componente
ale acelui sistem care se aflå în antagonism cu El. Satisfacøia
în realizarea unui lucru oarecare, lucru pe care de fapt
trebuie så-l facem, are puterea så se interpunå instantaneu
între noi µi Dumnezeu. Fiindcå, dacå mândria vieøii µi nu
lauda cåtre Dumnezeu este cea care se trezeµte în noi, putem
µti cu siguranøå cå am atins lumea. Prin urmare, avem
necurmat nevoie de a veghea µi a ne ruga dacå vrem så
påstråm neîntinatå comuniunea noastrå cu Dumnezeu.
Care este atunci modalitatea de a scåpa din capcana pe
care diavolul a întins-o pentru a-i prinde pe copiii lui
Dumnezeu? Mai întâi, aµ vrea så spun råspicat cå aceasta nu
se gåseµte în fugå. Muløi gândesc cå putem scåpa de lume
cåutând så ne abøinem de la lucrurile lumii. Aceasta este
nebunie. Cum putem scåpa de sistemul lumii folosind ceea
ce, în definitiv, nu sunt decât niµte metode lumeµti? Så vå
reamintesc cuvintele lui Isus din Matei 11:18-19. „Cåci a
venit Ioan, nici mâncând, nici bând, µi ei zic: ‘Are drac!’ A
venit Fiul omului mâncând µi bând, µi ei zic: ‘Iatå un om
mâncåcios µi båutor de vin, un prieten al vameµilor µi al
påcåtoµilor!’“ Unii cred cå Ioan Botezåtorul oferå aici o
reøetå pentru a scåpa de lume, dar „nici mâncând, nici bând“
nu înseamnå creµtinism. Cristos a venit µi mâncând, µi bând,
µi aceasta înseamnå creµtinism! Apostolul Pavel vorbeµte
despre „elementele lumii“, µi le defineµte cu „nu lua, nu
gusta, nu atinge (...)“ (Coloseni 2:21). Deci, abstinenøa este
pur µi simplu un lucru lumesc µi nimic mai mult, µi atunci
ce speranøå poøi avea ca, folosind elemente lumeµti, så scapi
de sistemul lumii? Totuµi, cât de muløi creµtini sinceri
påråsesc tot felul de plåceri lumeµti în speranøa cå, procedând
astfel, vor fi eliberaøi de lume! Poøi så-øi construieµti o
45
Nu iubiøi lumea
colibå de pustnic într-un loc îndepårtat µi så crezi cå scapi

de lume retrågându-te acolo, dar lumea te va urmåri chiar
µi acolo. Îøi va urmåri paµii µi te va gåsi oriunde te-ai
ascunde.
Eliberarea noastrå din lume începe nu prin a renunøa la
un lucru sau altul, ci prin a vedea, prin ochii lui Dumnezeu,
cå lumea se aflå sub sentinøa condamnårii la moarte, ca în
ilustraøia de la începutul acestui capitol: „A cåzut, a cåzut,
Babilonul cel mare!“ (Apocalipsa 18:2). Condamnarea la
moarte se pronunøå întotdeauna pentru cei vii, nu pentru cei
morøi. Ωi, într-un anume sens, lumea este aståzi o forøå vie,
care urmåreµte µi îµi cautå neobosit supuµi. Este adevårat cå,
deµi sentinøa s-a pronunøat, moartea este încå un eveniment
viitor; totuµi ea este un lucru sigur. O persoanå condamnatå
la moarte nu are nici un viitor în spatele zidurile celulei de
condamnat. La fel µi lumea: fiind condamnatå, nu are nici
un viitor. Sistemul lumii nu este încå încheiat, Dumnezeu
nu i-a pus capåt încå, totuµi, sfârµitul lui este hotårât. Este
foarte important så vedem acest lucru. Unii oameni cautå
eliberarea de lume prin ascetism µi, la fel ca Ioan Botezåtorul,
nici nu månâncå, nici nu beau. Dar a practica aµa ceva aståzi
înseamnå budism, nu creµtinism!. Noi, creµtinii, mâncåm µi
bem, dar facem aceasta conµtienøi de faptul cå „a mânca“ µi
„a bea“ sunt lucruri care aparøin lumii µi care, ca µi ea, se aflå
sub sentinøa condamnårii la moarte; în acest fel, ele nu au
nici o ståpânire asupra noastrå.
Så presupunem cå autoritåøile municipale din Ωanghai
ar decreta cå µcoala unde eµti tu angajat trebuie închiså.
Îndatå ce auzi aceastå veste, îøi dai seama cå nu mai existå
nici un viitor pentru tine în acea µcoalå. Te mai duci så
munceµti acolo pentru o perioadå, dar nu îøi mai faci nici un
plan de viitor legat de acel loc. Atitudinea ta faøå de µcoalå
46
se schimbå din clipa în care auzi cå se va închide. Sau, ca

så folosim o altå ilustrare, så presupunem cå guvernul
decide så închidå o anume bancå. Te vei gråbi så depui o
mare sumå de bani în ea pentru a o salva de la pråbuµire? Nu,
nu mai depui nici un cent în ea de îndatå ce auzi cå nu mai
are viitor. Nu depui nimic în ea, pentru cå nu aµtepøi nimic
de la ea.
Ωi noi putem spune, pe drept cuvânt, despre lume cå se
aflå sub un decret de închidere. Babilonul a cåzut când
împåraøii lui au fåcut råzboi cu Mielul µi când, prin moartea
µi învierea Lui, Domnul i-a învins, El, care este Domnul
domnilor µi Împåratul împåraøilor (Apocalipsa 17:14). Nu
existå nici un viitor pentru Babilon.
Revelaøia Crucii lui Cristos ne face så vedem faptul cå,
prin ea, tot ce aparøine lumii se aflå sub sentinøa morøii. Noi
tråim încå în lume µi folosim lucrurile din lume, dar nu
putem construi un viitor cu ele, deoarece Crucea a spulberat
toatå speranøa noastrå în ele. Crucea Domnului nostru Isus
a ruinat toate perspectivele noastre în lume; noi nu mai
avem nici un lucru pentru care så tråim în ea.
Adevårata cale de mântuire din lume porneµte de la o
asemenea revelaøie. Nu trebuie decât så încercåm så scåpåm
de lume fugind, ca så descoperim cât de mult o iubim µi cât
de mult ne iubeµte ea. Putem fugi oriunde vrem ca s-o
evitåm, dar cu siguranøå cå ea ne va urmåri µi ne va doborî.
Noi pierdem înså, în mod inevitabil, interesul faøå de lume,
iar ea îµi slåbeµte strânsoarea faøå de noi, de îndatå ce
începem så vedem cå lumea este condamnatå. A vedea
aceasta înseamnå automat a fi scos din întregul sistem
satanic.
La sfârµitul Epistolei cåtre galateni, Pavel declarå foarte
clar: „(...) departe de mine gândul så må laud cu altceva
47
Nu iubiøi lumea
decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care

lumea este råstignitå faøå de mine, µi eu faøå de lume!“
(6:14). Aøi observat ceva izbitor în acest verset? În legåturå
cu lumea, Pavel vorbeµte despre douå aspecte ale lucrårii
Crucii, aspecte deja amintite în ultimul nostru capitol. „Am
fost råstignit faøå de lume“ este o declaraøie care gåsim cå
se potriveµte foarte bine cu înøelegerea faptului de a fi
råstignit împreunå cu Cristos, aµa cum ni se spune în
pasajele din Romani 6. Dar aici ni se spune în mod concret
cå „lumea este råstignitå faøå de mine“. Când Dumnezeu ne
då revelaøia lucrårii încheiate a lui Cristos, El nu ne aratå
numai cå noi suntem råstigniøi, pe Cruce, ci µi faptul cå
lumea noastrå se aflå tot acolo. Dacå noi nu putem scåpa de
judecata Crucii, atunci nici lumea nu poate scåpa de judecata
Crucii. Am våzut eu cu adevårat acest lucru? Aceasta este
întrebarea. Când våd acest lucru, nu mai încerc så resping
o lume pe care o iubesc; Crucea a respins-o deja. Nu mai
încerc så scap de o lume care se agaøå de mine, cåci våd cå,
prin Cruce, eu am scåpat de ea.
Ca multe alte lucuri în viaøa creµtinå, modul de eliberare
de lume ne surprinde pe cei mai muløi dintre noi, pentru cå
este atât de diferit de conceptele naturale ale omului. Omul
cautå så rezolve problema relaøiei lui cu lumea prin evitarea
contactului fizic cu ceea ce el gândeµte cå este o zonå
periculoaså. Dar despårøirea fizicå nu aduce despårøirea
spiritualå; reversul este, de asemenea, adevårat: contactul
fizic cu lumea nu este însoøit întotdeauna de încåtuµarea
spiritualå de cåtre lume. Robia spiritualå faøå de lume este
rodul orbirii spirituale, iar eliberarea este rezultatul faptului
de a ni se fi deschis ochii. Deci, oricât de aproape ar fi în
exterior contactul nostru cu lumea, noi suntem eliberaøi de
puterea ei atunci când îi vedem cu adevårat natura. Caracterul
48
fundamental al lumii este satanic; este în vråjmåµie cu

Dumnezeu. A vedea acest lucru înseamnå a gåsi eliberare.
Te întreb acum: Care este ocupaøia ta? Comerciant?
Doctor? Nu cåuta så fugi de profesia ta. Noteazå-øi, pur µi
simplu: Comerøul este sub sentinøa morøii. Scrie: Medicina
este sub sentinøa morøii. Dacå faci acest lucru în mod sincer,
viaøa ta va fi altfel de acum înainte. În mijlocul unei lumi
aflate sub judecatå din cauza vråjmåµiei ei faøå de Dumnezeu,
tu vei µti ce înseamnå a tråi ca unul care cu adevårat Îl
iubeµte pe Dumnezeu µi se teme de El.
49
Nu iubiøi lumea
50
5. Deosebirea
Aµ vrea acum så ne îndreptåm atenøia asupra cuvintelor

pe care le-a spus Isus iudeilor: „Voi sunteøi de jos, le-a zis
El; Eu sunt de sus: voi sunteøi din lumea aceasta, Eu nu sunt
din lumea aceasta“ (Ioan 8:23). Doresc så remarcåm aici,
în mod deosebit, folosirea cuvintelor „de“ µi „din“. Cuvântul
din limba greacå folosit în originalul Noului Testament
pentru „de“ µi „din“ este ek, care înseamnå „din [ceva]“ µi
implicå originea. Ek tou kosmos este expresia folositå
pentru „din lume“. Astfel, sensul expresiei este: „Originea
voastrå este jos; originea Mea este sus. Originea voastrå
este lumea aceasta; originea Mea nu este lumea aceasta.“
Întrebarea nu este: „Eµti tu o persoanå bunå sau una rea?“,
ci: „Care este originea ta?“ Noi nu întrebåm: „Este acest
lucru corect?“ sau „Este acest lucru greµit?“, ci: „Unde îµi
are originea acest lucru?“ Originea determinå totul. „Ce
este nåscut din carne, este carne, µi ce este nåscut din Duh,
este duh“ (Ioan 3:6).
Deci, când Isus se adreseazå ucenicilor, El le spune:
„Dacå aøi fi din lume (ek tou kosmos), lumea ar iubi ce este
al ei; dar, pentru cå nu sunteøi din lume, µi pentru cå Eu v-am
ales din mijlocul lumii, de aceea vå uråµte lumea“ (Ioan
15:19). Avem µi aici aceeaµi expresie, „nu sunteøi din
lume“, dar avem µi o altå expresie, mult mai puternicå: „Eu
51
Nu iubiøi lumea
v-am ales din mijlocul lumii“. În acest al doilea caz existå

o dublå accentuare. Apare, ca µi în prima expresie, un ek,
„din“, dar în plus existå µi verbul „a alege“, eklego, care de
asemenea conøine un ek. Isus spune cå ucenicii lui au fost
„aleµi-din, din lume“.
În viaøa fiecårui credincios existå acest dublu ek.
Dumnezeu ne-a chemat afarå, complet afarå, din aceastå
vastå organizaøie numitå kosmos, din mijlocul muløimii
mari de indivizi care aparøin lumii µi care sunt angrenaøi în
ea. De aici vine cuvântul „Adunare“, ekklesia, „cei chemaøi
afarå“ de Dumnezeu. Din mijlocul marelui kosmos,
Dumnezeu cheamå pe unul dintr-un loc, pe altul dintr-alt
loc, µi pe toøi pe care El îi cheamå, îi cheamå afarå. Nu existå
chemare a lui Dumnezeu care så nu fie o chemare „afarå“
din lume. Adunarea este ekklesia. În concepøia divinå, nu
existå klesia cåreia så îi lipseascå ek.
Dacå eµti unul dintre cei chemaøi, atunci eµti chemat
afarå. Dacå Dumnezeu este Cel care te-a chemat, El te-a
chemat så tråieµti în duh, în afara sistemului lumii. Iniøial,
noi fåceam parte din acest sistem satanic, fårå a avea vreo
µanså de scåpare; dar am fost chemaøi, µi acea chemare ne-a
scos afarå.
Este adevårat cå aceastå declaraøie este negativå, dar
existå µi o parte pozitivå a statutului nostru; ca popor al lui
Dumnezeu, noi avem douå titluri, fiecare dintre ele
semnificativ din perspectiva din care noi ne privim. Dacå
ne uitåm la trecutul nostru, noi suntem ekklesia, Adunarea;
dar dacå ne uitåm la viaøa noastrå prezentå în Dumnezeu,
noi suntem trupul lui Cristos, expresia pe påmânt a Celui
care se aflå în cer. Din punctul de vedere al alegerii noastre
de cåtre Dumnezeu, noi suntem scoµi „din lume“; dar din
punctul de vedere al vieøii noastre, noi nu suntem deloc din
52
Deosebirea
lume, ci de sus. Pe de o parte, noi suntem un popor ales,

chemat µi eliberat din sistemul lumii. Pe de altå parte, noi
suntem un popor regenerat, cu totul dezlegat de sistemul
lumii, deoarece, prin Duhul, noi suntem nåscuøi de sus.
Astfel vede Ioan cetatea sfântå „care se pogora din cer de la
Dumnezeu“ (Apocalipsa 21:10). Ca popor al lui Dumnezeu,
cerul nu este numai destinaøia noastrå, ci µi originea noastrå.
Este uimitor faptul cå în tine µi în mine este un element
care, în mod esenøial, îµi are originea în afara acestei lumi.
Acest element este atât de diferit încât, oricât de mult ar
progresa lumea, ea nu va ajunge niciodatå så semene cu el.
Viaøa pe care o avem ca dar de la Dumnezeu a venit din cer
µi niciodatå nu a fost o componentå a lumii; ea nu are nici
o corespondenøå cu lumea, dar este într-o perfectå
corespondenøå cu cerul; µi, deµi noi trebuie så tråim zilnic
în lume, aceastå viaøå nu ne va låsa niciodatå så prindem
rådåcini µi så ne simøim acaså aici.
Så examinåm pentru un moment acest dar divin, aceastå
viaøå a lui Cristos care locuieµte în inima omului nåscut din
nou. Apostolul Pavel are foarte multe de spus în legåturå cu
aceasta. Într-un pasaj revelator în acest sens, el face douå
declaraøii izbitoare: a. Dumnezeu Însuµi ne-a aµezat în Cristos
µi b. Cristos a fost „fåcut de Dumnezeu pentru noi înøelepciune,
dreptate, sfinøire µi råscumpårare“ (1 Corinteni 1:30). Aici sunt
amintite câteva dintre cele mai acute nevoi ale oamenilor,
nevoi pe care Dumnezeu le-a împlinit în Fiul Såu. Am aråtat
în altå parte* cå Dumnezeu nu ne då dreptatea, sfinøenia µi toate
celelalte pentru a fi folosite în funcøie de nevoi. Ceea ce El face
este cå ni-L då pe Cristos ca råspuns la toate nevoile noastre.
* Viaøa creµtinå normalå, pp 135,
53
Nu iubiøi lumea
El Îl face pe Fiul Såu så fie dreptatea mea, µi sfinøenia mea —

tot ceea ce eu am nevoie — fiindcå El deja m-a aµezat în Cristos
cel crucificat µi înviat.
Acum v-aµ atrage atenøia asupra ultimului cuvânt din
citatul amintit mai sus: „råscumpårare“. Råscumpårarea
are mult de-a face cu lumea. Israeliøii, vå aduceøi aminte, au
fost råscumpåraøi din Egipt, care în acel timp reprezenta
toatå lumea pe care ei o µtiau, µi care pentru noi este un
simbol al acestei lumi aflate sub guvernarea lui Satan. „Eu
sunt Domnul“, îi spune Dumnezeu lui Israel, „µi vå voi
scåpa cu braø întins“ (Exod 6:6). Dumnezeu, deci, i-a scos
afarå, punând o barierå a judecåøii între ei µi armata lui
Faraon care îi urmårea, astfel încât Moise a putut så cânte
despre Israel: „poporul pe care Tu l-ai råscumpårat“ (Exod
6:6; 15:13, KJV).
În aceastå luminå, så analizåm acum dubla afirmaøie a
lui Pavel. Dacå a.) Dumnezeu ne-a aµezat pe noi în Cristos,
atunci, deoarece Cristos este cu totul în afara acestei lumi,
noi suntem, de asemenea, cu totul în afara lumii. El este
acum sfera noastrå µi, fiind în El, noi suntem, prin definiøie,
în afara celeilalte sfere, a lumii. Tatål „ne-a izbåvit de sub
puterea întunericului, µi ne-a stråmutat în Împåråøia Fiului
dragostei Lui, în care avem råscumpårarea“ (Coloseni
1:13-14). Acest transfer a fost subiectul ultimelor noastre
douå capitole.
Mai departe, dacå, de asemenea, b.) Cristos este „fåcut
pentru noi råscumpårare“ — cu alte cuvinte, El a fost dat
pentru noi ca så fie råscumpårare — atunci aceasta înseamnå
cå Dumnezeu Însuµi L-a aµezat înlåuntrul nostru pe Cristos
ca pe o barierå prin care så ne împotrivim lumii. Am întâlnit
muløi tineri creµtini care încercau så se împotriveascå lumii,
încercau, într-un fel sau altul, så tråiascå o viaøå spiritualå.
54
Deosebirea
Ei au gåsit cå acest lucru este foarte greu; dar nu numai atât,

un asemenea efort este inutil. Cåci, prin natura Lui esenøial
diferitå, Cristos este bariera noastrå împotriva lumii, iar noi
nu avem nevoie de nimic mai mult pentru a ne împotrivi
acesteia. Noi nu trebuie så facem ceva în plus pentru
råscumpårarea noastrå, dupå cum nici israeliøii nu au trebuit
så facå ceva în plus, referitor la situaøia lor, pentru a fi
råscumpåraøi. Ei s-au încrezut, pur µi simplu, în braøul
råscumpåråtor al lui Dumnezeu întins spre ei. Iar Cristos
este fåcut pentru noi råscumpårare. În inima mea este o
barierå aµezatå între mine µi lume, o barierå ce aparøine unui
alt fel de viaøå, µi anume însåµi viaøa Domnului meu, µi
Dumnezeu este Cel care a pus aceastå barierå acolo. Ωi
datoritå lui Cristos, lumea nu må poate atinge.
Prin urmare, trebuie eu så încerc så må împotrivesc
lumii sau så scap de sistemul ei de lucruri? Dacå må uit în
mine însumi, cåutând så gåsesc ceva care så înfrunte µi så
învingå lumea, constat imediat cå totul din mine tânjeµte
dupå aceastå lume, iar dacå må lupt så må detaµez de ea, pur
µi simplu må gåsesc tot mai mult implicat în ea. O, de-ar
veni ziua când så våd cå, în mine, Cristos este råscumpårarea
mea µi cå, în El, eu sunt în întregime „afarå“. Acea zi va fi
sfârµitul sforøårilor mele. Îi voi spune Lui cå nu pot rezolva
nimic în problema referitoare la „lume“, dar Îi voi muløumi
din toatå inima cå El este Råscumpåråtorul meu.
Cu riscul de a fi plictisitor, spun din nou: caracterul lumii
este, din punct de vedere moral, diferit de viaøa primitå de la
Dumnezeu prin Duhul. La baza urii pe care lumea o are faøå
de noi stå faptul cå noi posedåm darul vieøii noi a lui
Dumnezeu; lumea nu poate urî lucrurile care îi aparøin, ci
doar pe cele pe care nu le recunoaµte ca fiind ale ei. Aceastå
deosebire radicalå ne laså fårå posibilitatea de a face lumea
55
Nu iubiøi lumea
så ne iubeascå. „Dacå aøi fi din lume, lumea ar iubi ce este al

ei; dar pentru cå nu sunteøi din lume, µi pentru cå Eu v-am ales
din mijlocul lumii, de aceea vå uråµte lumea“ (Ioan 15:19).
Când lumea vede la noi sinceritate µi decenøå naturale,
omeneµti, le apreciazå µi este gata så ne acorde respectul µi
încrederea ei. Dar de îndatå ce întâlneµte în noi ceea ce nu
este de la noi, µi anume natura divinå la care am fost fåcuøi
pårtaµi, imediat începe så-µi manifeste ostilitatea faøå de noi.
Aråtaøi lumii roadele creµtinismului, µi va aplauda; aråtaøi-i
creµtinismul, µi ea se va opune cu putere. Oricât ar evolua
lumea, ea nu va da naµtere niciodatå unui creµtin. Amabilitate
creµtinå, caritate creµtinå, da, dar niciodatå nu poate spera så
producå nici måcar un singur creµtin. O aµa-numitå civilizaøie
creµtinå câµtigå recunoaµterea µi respectul lumii. Lumea
poate tolera acest lucru; îl poate chiar asimila µi folosi. Dar
viaøa creµtinå — viaøa lui Cristos în cel credincios — este un
lucru pe care ea îl uråµte µi, cu siguranøå, oriunde îl va întâlni,
i se va opune pânå la moarte.
Civilizaøia creµtinå este rezultatul tentativei de a împåca
lumea cu Cristos. Într-o icoanå vechi-testamentalå vedem
acest lucru reprezentat prin Moab µi Amon, rodul indirect
al implicårii lui Lot în viaøa Sodomei µi al compromisului
lui cu Sodoma; µi nici unul, nici Moab, nici Amon, nu a
dovedit mai puøinå ostilitate faøå de Israel decât celelalte
naøiuni pågâne. Civilizaøia creµtinå dovedeµte cå se poate
amesteca cu lumea µi chiar poate fi gåsitå de partea lumii
într-o situaøie de crizå. Existå totuµi un lucru care este
veµnic separat de lume µi care niciodatå nu se poate
amesteca cu ea — viaøa lui Cristos. Naturile lor sunt
reciproc antagoniste µi deci nu pot fi reconciliate. Cel mai
bun exemplar uman pe care îl poate produce lumea µi cel
mai neînsemnat creµtin nu au nici un teren comun µi, prin
56
Deosebirea
urmare, nici nu se poate face comparaøie între ei. Bunåta-

tea naturalå este ceva ce avem din naµtere µi poate så se
dezvolte în mod natural prin resurse proprii; dar bunåtatea
spiritualå este, aµa cum spune Ioan, „nåscutå din
Dumnezeu“ (1 Ioan 5:4).
Dumnezeu a aµezat în lume Adunarea universalå µi din
loc în loc a întemeiat adunåri locale. Repet, Dumnezeu a
fåcut aceasta. Prin urmare, nu ar fi înøelept så ne aµteptåm
ca modul prin care El så ne elibereze din lume så fie acela
al unei separåri fizice de lume. Dar, ca o consecinøå, muløi
creµtini sinceri sunt puµi în dificultate de problema
„asimilårii“ Adunårii de cåtre lume. Dacå Dumnezeu
întemeiazå o adunare localå, va fi ea într-o zi, se întreabå ei,
absorbitå de lume?
Acest lucru nu reprezintå înså o problemå pentru
Dumnezeul cel viu. Întrucât adunarea respectivå nu este din
lume, nu existå absolut nici o corespondenøå între familia
lui Dumnezeu µi lume µi, prin urmare, nici posibilitatea
absorbirii ei de cåtre lume. Bineînøeles, aceasta nu înseamnå
cå noi, copiii Lui, am avea vreun merit. Adunarea este
cereascå nu pentru cå noi dorim cu sinceritate så fim cereµti,
ci pentru cå noi suntem din cer. Ωi dacå, prin originea
noastrå cereascå, noi suntem scutiøi de efortul de a ne croi
noi înµine calea într-acolo, suntem, de asemenea scutiøi µi
de efortul de a realiza despårøirea fizicå de lumea aceasta.
Cum poate fi posibil ca lumea så se amestece cu ceea ce
este din afara ei? Orice este din lume este øårânå goalå, pe
când ceea ce este din Dumnezeu are calitatea miraculoaså
a vieøii divine. Câøiva dintre fraøii noµtri din Nanking au fost
angajaøi în munca de ajutorare dupå bombardarea oraµului
de cåtre avioanele japoneze. Dintr-o datå, pe când ei ståteau
înaintea unei case dårâmate întrebându-se de unde så
57
Nu iubiøi lumea
înceapå, s-a produs o ridicare bruscå de cåråmizi µi grinzi

de lemn µi un om a ieµit afarå. Scuturând praful µi molozul
de pe el, acesta s-a ridicat µi a stat în picioare. Grinzile µi
cåpriorii cåzuøi în urma bombardamentului s-au pråbuµit
înapoi în spatele lui, înså el a påµit afarå viu! Acolo unde
este viaøå din Dumnezeu, de ce så ne fie fricå de amestecul
cu lumea?
Rugåciunea lui Isus cåtre Tatål, rugåciune pe care o
gåsim în Ioan 17, conøine o cerere frapantå. Repetând cuvintele
„lumea i-a urât, pentru cå ei nu sunt din lume dupå cum Eu
nu sunt din lume“, Isus continuå „Nu te rog så-i iei din (ek)
lume, ci så-i påzeµti de (ek) cel råu“ (versetele 14-15).
Aici descoperim un principiu important care va constitui
subiectul urmåtorului nostru capitol. Creµtinii au un loc
vital în lume. Deµi sunt mântuiøi de cel råu µi din sistemul
lui, ei nu au fost încå îndepårtaøi din teritoriul lui. Ei au de
îndeplinit acolo un rol pentru care sunt indispensabili.
Oamenii „religioµi“, dupå cum am våzut, încearcå så învingå
lumea ieµind afarå din ea. Aceasta nu este înså o atitudine
care ni se potriveµte nouå, creµtinilor. Lumea este locul
unde noi suntem chemaøi så învingem. Creaøi deosebiøi faøå
de lume, noi acceptåm cu bucurie faptul cå Dumnezeu ne-a
aµezat în ea. Aceastå deosebire — darul nostru de la
Dumnezeu — în Cristos, este toatå siguranøa de care avem
nevoie.
58
6. Lumini în lume
Fårå teama cå va isca proteste, Isus a spus: „Eu sunt

lumina lumii“ (Ioan 8:12). Ceea ce a afirmat El nu ne
mirå câtuµi de puøin. Totuµi, ceea ce este surprinzåtor
este cå El a spus ucenicilor såi, µi implicit nouå: „Voi
sunteøi lumina lumii“ (Matei 5:14). El nu ne îndeamnå
så fim luminå, ci spune clar cå noi suntem lumina lumii,
fie cå ducem lumina noastrå în locuri unde oamenii o pot
vedea, fie cå o ascundem de ei. Viaøa divinå såditå în
noi, care este cu totul stråinå de lumea din jur, este o
surså de luminå menitå så arate oamenilor adevåratul
caracter al lumii, scoøând în evidenøå, prin contrast,
întunecimea intrinsecå a acestei lumi. De aceea Isus
spune: „Tot aµa så lumineze µi lumina voastrå înaintea
oamenilor, ca ei så vadå faptele voastre bune µi så
slåveascå pe Tatål vostru care este în ceruri“ (Matei
5:16). Din aceasta reiese clar cå a ne separa de lume µi
a o priva, astfel, de singura ei luminå nu aduce nicidecum
glorie lui Dumnezeu, ci mai degrabå zådårniceµte planul
Lui cu privire la noi µi la lume.
Este adevårat cå, aµa cum am våzut mai devreme,
menirea lui Ioan Botezåtorul a fost mai aparte. El s-a retras
din lume ca så tråiascå auster, în locuri pustii, hrånindu-se,
ni se spune, cu låcuste µi miere sålbaticå. Oamenii au ieµit
59
Nu iubiøi lumea
dupå el în pustie så-l caute, deoarece chiar µi acolo el era o

luminå care ardea µi lumina. Totuµi, ni se spune cå „nu era
el Lumina“ (Ioan 1:8). El a venit doar ca så mårturiseascå
despre Luminå. Mårturia lui a fost ultima µi cea mai mare
din vechiul µir profetic, deoarece ea era focalizatå asupra lui
Isus. Singur Isus a fost „adevårata luminå, care lumineazå
pe orice om, venind în lume“; µi El cu siguranøå „era în
lume“, nu în afara ei (Ioan 1:9-10). Creµtinismul îµi are
originea în El. Dumnezeu poate folosi un Ioan care strigå în
pustie, dar El niciodatå nu a intenøionat ca Adunarea Lui så
fie o societate selectå care så tråiascå dupå principiul
abstinenøei.
Am våzut deja cum abstinenøa — „Nu lua, nu gusta, nu
atinge cutare lucru“ — este mai degrabå un element al
sistemului lumesc, µi, prin urmare, ea însåµi este suspectå
(Coloseni 2:21). Înaintând cu studiul nostru, vom apela din
nou la scrierile apostolului Pavel care ne vine încå o datå în
ajutor. În Romani 14:17 el aratå cå viaøa creµtinå este ceva
cu totul diferit de controversele cu privire la ce trebuie så
facem sau ce trebuie så nu facem. „Împåråøia lui Dumnezeu
nu este mâncare µi båuturå“ — Împåråøia lui Dumnezeu nu
este un lucru conceput în astfel de termeni — „ci dreptate,
pace µi bucurie în Duhul Sfânt“, care aparøin unui domeniu
cu totul diferit. Creµtinul tråieµte µi este cålåuzit nu de reguli
care så-i precizeze cât de mult poate så se amestece cu
oamenii, ci de aceste calitåøi interioare care îi sunt date prin
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Dreptate, pace µi bucurie în Duhul Sfânt. Ar fi bine så
ne îndreptåm atenøia pentru moment asupra celei de- a doua
dintre acestea. Cåci pacea este un element foarte important
în råspunsul lui Dumnezeu la rugåciunea Fiului Såu, în care
El Îi cere Tatålui så ne påzeascå de cel råu (Ioan 17:15).
60
Lumini în lume
În Dumnezeu Însuµi este o pace, o liniµte profundå a

duhului, care Îl øin netulburat µi neîntristat în faøa unor
cumplite conflicte µi contradicøii. „În lume veøi avea neca-
zuri;“ a spus Isus, dar „aveøi pace în Mine“ (Ioan 16:33). Cât
de uµor ne tulburåm când ceva merge råu! Dar ne oprim
vreodatå så analizåm ce n-a mers bine în legåturå cu planul
lui Dumnezeu pentru noi? Dumnezeu, care este Luminå,
are un plan veµnic. Fåcând ca lumina så stråluceascå din
întuneric, El a rânduit ca lumea så fie arena acestui plan.
Atunci Satan, dupå cum µtim, a intervenit pentru a se pune
de-a curmeziµul planului lui Dumnezeu, µi astfel oamenii
au început så iubeascå mai mult întunericul decât lumina.
Totuµi, în ciuda acestui pas înapoi înregistrat de om, pas ale
cårui implicaøii noi nu le putem înøelege decât prea puøin,
Dumnezeu µi-a påstrat în El Însuµi o pace netulburatå. Este
acea pace a lui Dumnezeu care, ne spune Pavel, poate så ne
påzeascå inimile µi gândurile în Cristos Isus (Filipeni 4:7).
Ce înseamnå de fapt „a påzi“? Înseamnå cå duµmanul
meu trebuie så lupte mai întâi cu garda de la porøi, înainte
ca så ajungå la mine. Înainte ca eu så fiu atins, trebuie ca
paza så fie învinså. Astfel, eu îndråznesc så fiu la fel de plin
de pace ca Dumnezeu, deoarece pacea care Îl påzeµte pe
Dumnezeu må påzeµte µi pe mine. Acesta este un lucru pe
care lumea nu îl cunoaµte. „Vå las pacea, vå dau pacea Mea.
Nu v-o dau cum o då lumea“ (Ioan 14:27).
Omul a eµuat total în a-L înøelege pe Isus! Orice fåcea
Isus era greµit în ochii oamenilor, pentru cå lumina care era
în ei era întuneric. Ei au îndråznit så identifice Duhul care era
în El cu Beelzebul, prinøul diavolilor. Totuµi, când L-au
acuzat cå ar fi un mâncåcios µi un båutor de vin, råspunsul Lui
a fost: „Te laud, Tatå...“ (Matei 11:19, 25). El era de neclintit,
deoarece, în Duh, El råmânea în pacea lui Dumnezeu.
61
Nu iubiøi lumea
Sau amintiøi-vå de acea ultimå searå dinaintea patimilor

Lui. Totul pårea cå merge råu: un prieten a ieµit afarå, în
noapte, så-L trådeze, un altul a scos sabia într-un moment
de furie, oamenii dragi Lui s-au ascuns sau au fugit goi în
graba lor de a scåpa. Ωi totuµi, celor care veniserå så-L
prindå, Isus le-a spus: „Eu sunt!“ cu atâta pace µi liniµte,
încât, în loc ca El så fie tulburat, ei au fost cei care au
tremurat µi au cåzut la påmânt. Aceasta a fost µi experienøa
pe care au tråit-o martirii din fiecare secol. Ei puteau fi
torturaøi µi arµi, dar, pentru cå aveau pacea Lui, cei care se
uitau la ei nu puteau decât så se mire de demnitatea µi calmul
lor. Nu este, aµadar, de mirare cå Pavel descrie aceastå pace
ca întrecând orice pricepere.
Cât de izbitor este contrastul pe care Isus îl scoate în
evidenøå dintre „în lume“, unde avem necazuri, µi „în
Mine“, unde avem pace. Dacå Dumnezeu ne-a aµezat în
lume, unde suntem expuµi presiunilor, pretenøiilor µi cererilor
ei El ne-a aµezat, de asemenea, în Isus, pentru a ne påstra în
El netulburaøi în mijlocul tuturor acestor lucruri. Isus Însuµi
a întrebat odatå: „Cine s-a atins de Mine?“ (Luca 8:45). E
vorba de atingerea plinå de credinøå a unei persoane din
acea muløime din Capernaum. Aceastå atingere a ajuns la
inima Lui plinå de compasiune, în timp ce presiunea
muløimii nu a avut nici un efect asupra Lui. Toate îmbrân-
celile enervante ale oamenilor din muløime nu L-au afectat
câtuµi de puøin, deoarece prea puøin avea în comun cu ei.
„Nu v-o dau cum o då lumea“. Dacå viaøa noastrå este ca
viaøa oamenilor, suntem duµi încoace µi-ncolo de lume.
Dacå viaøa noastrå este viaøa Duhului, atunci suntem
neclintiøi în faøa presiunilor lumii.
„Dreptate, pace µi bucurie“: în aceste lucruri constå
Împåråøia lui Dumnezeu. Niciodatå, prin urmare, så nu ne
62
Lumini în lume
låsåm atraµi pe vechiul teren al „mâncatului µi båutului“,

deoarece nici încurajarea folosirii unor astfel de lucruri,
nici interzicerea lor nu ne priveµte pe noi, ci pe o cu totul altå
lume. Aµa cå noi, care aparøinem Împåråøiei, nu trebuie så
tråim în abstinenøå. Noi învingem lumea nu prin neatingerea
de lucrurile lumii, ci prin apartenenøa la o altå lume; prin
faptul cå posedåm o dragoste, o bucurie µi o pace pe care
lumea nu le poate da µi de care oamenii au mare nevoie.
Departe de a cåuta så evitåm contactul cu lumea, noi
trebuie så vedem cât de privilegiaøi suntem cå am fost
aµezaøi de Dumnezeu în ea. „Cum M-ai trimes Tu pe Mine
în lume, aµa i-am trimes µi Eu pe ei în lume“. Ce afirmaøie
frumoaså! Adunarea este succesoarea lui Isus, este un
aµezåmânt divin întemeiat aici, chiar în mijlocul teritoriului
lui Satan. Este ceva pe care Satan nu-l poate suporta, dupå
cum nici pe Isus nu L-a putut suporta, µi totuµi este ceva de
care cu nici un chip nu poate så scape. Este o colonie a
cerului, o imixtiune stråinå în teritoriul lui, ceva împotriva
cåreia Satan este absolut fårå putere. „Copii ai lui
Dumnezeu...“ ne numeµte Pavel, „în mijlocul unui neam
ticålos µi stricat, în care stråluciøi ca niµte lumini în lume“
(Filipeni 2:15). Dumnezeu ne-a aµezat în mod deliberat în
„kosmos“ ca så-i dezvåluie caracterul. Noi suntem chemaøi
så aducem în lumina divinå råzvråtirea sfidåtoare a lumii
împotriva lui Dumnezeu, pe de o parte, µi goliciunea ei, pe
de altå parte, pentru ca toøi oamenii så le vadå.
Dar sarcina noastrå nu se opreµte aici. Noi trebuie så
ducem oamenilor vestea bunå cå, dacå se întorc la lumina
lui Dumnezeu, venitå în lume prin Isus Cristos, aceasta îi va
elibera de goliciunea frivolå a lumii. Aceastå dublå misiune
a Adunårii stârneµte ura lui Satan. Nimic nu-l întårâtå mai
mult decât prezenøa Adunårii în lume. Nimic nu i-ar face
63
Nu iubiøi lumea
mai mare plåcere decât så vadå îndepårtatå lumina ei

necruøåtoare. Adunarea este un ghimpe în coasta adver-
sarului lui Dumnezeu, o constantå surså de iritare µi necaz
pentru acesta. Ea îi produce o gråmadå de necazuri lui Satan
doar prin simplul fapt cå este în lume. Aµa cå de ce så
påråsim lumea?
„Duceøi-vå în toatå lumea µi propovåduiøi Evanghelia“
(Marcu 16:15). Acesta este privilegiul creµtinului. Este, de
asemenea, o datorie. Aceia care se decid så iaså din lume
demonstreazå doar cå ei sunt încå, într-o anumitå måsurå,
robiøi de modul ei de gândire. Noi, care „nu suntem din ea“,
nu avem nici un motiv så încercåm så plecåm din ea,
deoarece ea este locul unde noi trebuie så fim.
Aµadar, nu este nevoie så renunøåm la locurile noastre
de muncå din lume. Din contrå, ele sunt câmpul nostru de
misiune. În problema aceasta nu existå consideraøii lumeµti,
ci doar spirituale. Noi nu ne tråim viaøa în compartimente
distincte: creµtini în Adunare µi fiinøe din lume în restul
timpului. Nu existå nici un lucru legat de profesia noastrå
sau de locul nostru de muncå pe care Dumnezeu så vrea så-l
disocieze de viaøa noastrå de copii ai Såi. Tot ceea ce facem,
fie pe câmp sau pe µosea, în magazin, în fabricå, în bucåtårie,
în spital sau în µcoalå, are o valoare spiritualå legatå de
Împåråøia lui Cristos. Toate lucrurile trebuie revendicate
pentru El. Satan ar prefera mult så nu aibå nici un creµtin în
toate aceste locuri, pentru cå ei, în mod hotårât, îi stau în
cale acolo. El încearcå, prin urmare, så ne înfricoµeze, astfel
încât så ieµim din lume µi dacå nu poate face aceasta,
încearcå så ne implice în sistemul lui lumesc µi så ne facå
så gândim în felul lui, acøionând µi comportându-ne dupå
standardele lui. Acesta ar fi un triumf pentru el. Înså pentru
noi, a tråi în lume, dar cu toate speranøele, toate interesele
64
Lumini în lume
µi toate perspectivele noastre în afara lumii, înseamnå

înfrângerea lui Satan µi biruinøa lui Dumnezeu.
Despre prezenøa lui Isus în lume este scris cå „întuneri-
cul n-a învins-o“ (Ioan 1:5). Nicåieri în Scripturå nu ni se
spune så învingem påcatul, dar ni se spune limpede cå
trebuie så învingem lumea. În legåturå cu påcatul, Dumnezeu
vorbeµte doar despre eliberare; în legåturå cu lumea, ni se
vorbeµte despre victorie.
Noi avem nevoie de eliberare din påcat, deoarece
niciodatå Dumnezeu n-a intenøionat så avem vreun contact
cu el; dar noi nu avem nevoie µi nici nu trebuie så cåutåm
så ieµim din lume, deoarece scopul lui Dumnezeu este
tocmai ca noi så tråim în ea. Noi nu suntem izbåviøi din
lume, în sensul de scoµi afarå din lume, dar, fiind nåscuøi de
sus, avem victorie asupra ei. Iar noi avem certitudinea
acestei victorii, la fel cum avem µi certitudinea cå lumina
învinge întunericul.
„Ωi ceea ce câµtigå biruinøa asupra lumii, este credinøa
noastrå. Cine este cel ce a învins lumea, dacå nu cel ce crede
cå Isus este Fiul lui Dumnezeu?“ (1 Ioan 5:4-5). Cheia
acestei victorii este întotdeauna relaøia noastrå de credinøå
cu Fiul care a învins. „Îndråzniøi,“ a spus El. „Eu am învins
lumea“ (Ioan 16:33). Numai Isus a putut så afirme aµa ceva;
µi a putut aceasta deoarece mai înainte a afirmat:
„Ståpânitorul lumii acesteia... nu are nimic în mine“ (Ioan
14:30). A fost pentru prima datå când cineva de pe påmânt
a rostit un asemenea lucru. El a spus aceasta µi a învins. Iar
prin biruinøa Sa, prinøul acestei lumi a fost aruncat afarå µi
Isus a început så atragå oamenii la El.
Ωi pentru cå a El a spus aceasta, îndråznim µi noi så
spunem. Datoritå faptului cå sunt nåscut din nou, µi fiindcå
„oricine este nåscut din Dumnezeu învinge lumea“ (1 Ioan
65
Nu iubiøi lumea
5:18), eu pot fi în aceeaµi lume în care a fost µi Domnul meu,

µi pot fi total despårøit de ea la fel cum a fost µi El, o luminå
puså într-un sfeµnic, dând luminå tuturor celor care intrå
în caså. „Cum este El, aµa suntem µi noi în lumea aceasta“
(1 Ioan 4:17). Adunarea Îl glorificå pe Dumnezeu nu prin
ieµirea ei din lume, ci prin råspândirea luminii Lui în lume.
Cerul nu este locul unde så-l glorificåm pe Dumnezeu;
cerul va fi un loc unde så-L låudåm. Locul unde El trebuie
glorificat este aici.
66
7. Desprindere
Am våzut cå Adunarea este un ghimpe în coasta lui

Satan, cauzând acestuia un disconfort acut µi limitând
libertatea sa de miµcare. Deµi în lume, Adunarea nu numai
cå refuzå så ajute la construirea lumii, dar persistå în a
pronunøa judecata asupra ei. Dacå Adunarea este întotdeauna
o surså de iritare pentru lume, µi lumea este în mod constant
o surså de întristare pentru Adunare. Ωi deoarece lumea se
dezvoltå mereu, puterea ei de a îndurera poporul lui
Dumnezeu creµte tot timpul; de fapt, Adunarea se confruntå
în lumea de azi cu o forøå pe care n-a cunoscut-o în zilele de
la început. Atunci copiii lui Dumnezeu întâlneau o persecuøie
deschiså, sub forma unui asalt fizic, exterior, asupra
persoanelor lor (Fapte 12, 2 Corinteni 11). Ei intrau întot-
deauna într-un contact dur cu lucruri materiale, tangibile.
Acum, cea mai mare problemå cu care se confruntå creµtinii
în lume se prezintå sub forme mai subtile, cåci în spatele
lucrurilor materiale se aflå o forøå intangibilå, o forøå care
reprezintå un råu spiritual. Impactul cu aceastå forøå
spiritualå este mult mai mare aståzi decât era atunci. Ωi nu
numai cå este mai mare; acum existå un element care atunci
nu exista.
În Apocalipsa 9 ni se prezintå o stare de fapt care
evolueazå µi care, pentru autorul acestei cårøi, se afla
67
Nu iubiøi lumea
departe în viitor: „Îngerul al cincelea a sunat din trâmbiøå.

Ωi am våzut o stea care a cåzut din cer pe påmânt. I s-a dat
cheia fântânii Adâncului, µi a deschis fântâna Adâncului.
Din fântânå s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare...
Din fum au ieµit niµte låcuste pe påmânt. Ωi li s-a dat o
putere, ca puterea pe care o au scorpiile påmântului. Li s-a
zis så nu vatåme iarba påmântului, nici vreo verdeaøå, nici
vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte
pecetea lui Dumnezeu“ (versetele 1; 2; 3-4). Acesta este un
limbaj figurativ, dar steaua care a cåzut din cer îl reprezintå
în mod evident pe Satan, µi µtim cå fântâna fårå fund este
domeniul lui — cåmara lui, am putea spune. Deci, se pare
cå vremea sfârµitului trebuie så fie marcatå de o dezlånøuire
deosebitå a forøelor lui µi cå oamenii se vor lupta împotriva
unei puteri spirituale cu care înainte nu au luptat.
În mod sigur, aceste lucruri sunt în concordanøå cu
situaøia de pe påmânt din ziua de azi. Deµi este adevårat cå
påcatul µi violenøa vor fi mai mari decât oricând la încheierea
acestui veac, reiese clar din Cuvântul lui Dumnezeu cå nu
cu acestea are Adunarea de luptat în mod special, ci cu
atracøia spiritualå a mult mai multor lucruri cotidiene. „Ce
s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel µi în
zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau µi se måritau
pânå în ziua în care a intrat Noe în corabie; µi a venit potopul
µi i-a pråpådit pe toøi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se
va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpårau,
vindeau, sådeau, zideau; dar în ziua când a ieµit Lot din
Sodoma, a plouat foc µi pucioaså din cer, µi i-a pierdut pe
toøi“ (Luca 17:26-29). Ceea ce Isus scoate în evidenøå aici
nu este faptul cå lucruri precum mâncarea, cåsåtoria,
comerøul, agricultura, tehnica construcøiilor au fost
caracteristici proeminente ale zilelor lui Noe µi Lot, ci cå ele
68
Desprindere
vor caracteriza în mod deosebit zilele din urmå. „Tot aµa va

fi µi în ziua când se va aråta Fiul omului“ (versetul 30):
acesta este punctul principal al problemei. Aceste lucruri
nu sunt, în ele însele, påcåtoase; ele sunt pur µi simplu
lucruri din lume. Ai acordat vreodatå mai multå atenøie
bunåstårii ca acum? Mâncarea µi hainele au devenit aståzi
o povarå deosebitå pentru copiii lui Dumnezeu. Ce vom
mânca? Cu ce ne vom îmbråca? Pentru muløi, acestea sunt
aproape singurele subiecte de conversaøie. Existå o putere
care te forøeazå så te gândeµti la aceste probleme; însåµi
existenøa ta îøi cere så le acorzi atenøie.
Ωi totuµi, Scriptura ne avertizeazå cå „Împåråøia lui
Dumnezeu nu este mâncare µi båuturå, ci dreptate...“.
(Romani 14:17). Ea ne spune så cåutåm mai întâi „Împåråøia
lui Dumnezeu µi dreptatea Lui“ µi ne asigurå cå toate aceste
lucruri ni se vor da pe deasupra. Ne cere så fim fårå grijå în
ceea ce priveµte problema mâncårii µi a îmbråcåmintei,
cåci, dacå Dumnezeu se îngrijeµte de florile de pe câmp µi
de påsårile cerului, cu cât mai mult se va îngriji El de noi,
copiii Lui!
Aceastå problemå are nevoie de o accentuare spe-
cialå. Starea de lucruri din ziua de azi este anormalå.
Atenøia excesivå acordatå mâncårii µi båuturii, fie cå
este vorba de extrema supravieøuirii sau de cea a luxului,
care caracterizeazå pe atât de muløi creµtini aståzi, este
departe de a fi normalå; este un lucru care are legåturå
cu supranaturalul. Deoarece aici nu întâlnim doar o
chestiune legatå de mâncare µi båuturå; în aceastå
problemå noi avem de-a face cu demoni. Satan a conceput
µi acum controleazå ordinea lumii µi, ca så ne amågeascå,
este pregåtit så foloseascå puteri demonice prin
intermediul lucrurilor lumii. Nu putem aprecia corect
69
Nu iubiøi lumea
starea prezentå a lucrurilor din aceastå sferå dacå nu

luåm în considerare acest fapt. O, dacå copiii lui
Dumnezeu s-ar trezi la realitate în privinøa aceasta! În
timpurile trecute, sfinøii lui Dumnezeu s-au confruntat
cu tot felul de dificultåøi; totuµi, în mijlocul necazurilor,
ei puteau så priveascå în sus µi så se încreadå în
Dumnezeu. Din cauza presiunii exercitate asupra lor în
zilele de aståzi, creµtinii sunt atât de încurcaøi µi de
nedumeriøi, încât par a fi incapabili så se încreadå în El.
O, så ne dåm seama de originea satanicå a acestei
presiuni µi confuzii!
Acelaµi lucru se întâmplå µi în domeniul matrimonial.
Niciodatå nu am întâlnit atât de multe probleme în acest
domeniu ca aståzi. Existå confuzie pretutindeni, confuzie
generatå de tinerii care o rup cu vechile tradiøii, dar cårora
le lipseµte îndrumarea altora noi care så le înlocuiascå pe
acestea. Acest fapt are o dimensiune supranaturalå. Cåsåto-
ria µi divorøul au fost niµte lucruri curente în orice epocå, dar
aståzi, în aceste domenii, existå un element care întrece
orice måsurå µi care este de-a dreptul supranatural.
La fel este µi cu agricultura µi construcøiile, cu cumpårarea
µi vânzarea. Toate aceste lucruri pot fi perfect legitime µi
folositoare, dar aståzi puterea din spatele lor exercitå o asemenea
presiune asupra oamenilor, pânå când aceµtia ajung derutaøi µi
pierd simøul måsurii. Puterea care pune în miµcare sistemul
lumii a dat naµtere aståzi unei ståri de lucruri în care vedem
douå extreme: una este totala imposibilitate de a câµtiga
existenøa, iar cealaltå este caracterizatå de posibilitåøi
neobiµnuite de a acumula bogåøii. Pe de o parte, muløi creµtini
se aflå în dificultåøi economice fårå precedent; pe de altå parte,
muløi sunt puµi în faøa unor posibilitåøi nemaintâlnite de a se
îmbogåøi. Ambele ståri de lucruri sunt anormale.
70
Desprindere
Intraøi în zilele acestea într-o caså oarecare µi ascultaøi

o conversaøie. Veøi auzi remarci de felul: „Såptåmâna
trecutå am cumpårat asta µi asta la preøul åsta µi åsta µi am
economisit, prin urmare, atât“. „Din fericire, am cumpårat
asta acum un an, altfel aµ fi pierdut råu.“ „Dacå vrei så
vinzi, vinde acum cât piaøa este bunå“. Nu aøi observat
modul în care oamenii aleargå încoace µi încolo, încheind
cu febrilitate tot felul de tranzacøii? Doctorii îµi fac provizii
de fåinå, fabricanøii de îmbråcåminte vând hârtie, bårbaøi
µi femei care nu s-au ocupat niciodatå înainte de astfel de
lucruri sunt absorbiøi acum cu totul în curentul afacerilor;
sunt prinµi în vârtejul marketingului, vârtej care îi roteµte
într-un ritm nebunesc. Nu recunoaµteøi cå aceastå stare a
lucrurilor nu este normalå? Nu recunoaµteøi cå existå o
putere care îi acapareazå pe oameni? Oamenii nu acøioneazå
normal; nu mai sunt ei înµiµi. Aståzi, cumpårarea µi vânzarea
nu sunt numai o chestiune de a face ceva bani sau de a-i
pierde. Aici se pune problema atingerii unui sistem sa-
tanic. Noi tråim în zilele de pe urmå, zile în care o putere
deosebitå a fost låsatå liberå µi care îi atrage pe oameni, cu
sau fårå voia lor.
Prin urmare, întrebarea care se pune aståzi nu este atât
de mult una legatå de påcat sau de ceea ce este lumesc. Cine
ar îndråzni så-øi spunå cå este greµit så månânci sau så bei?
Cine ar îndråzni så dezaprobe cåsåtoria? Cine ar ridica
întrebåri cu privire la dreptul tåu de a cumpåra sau vinde?
Aceste lucruri nu sunt rele în ele însele; råul stå în forøa
spiritualå ascunså în spatele lor, forøå care exercitå fårå
încetare o presiune asupra noastrå. O, de ne-am da seama cå
lucrurile acestea, atât de obiµnuite µi de simple, sunt folosite
de Satan ca så-i prindå pe copiii lui Dumnezeu în marea
mreajå a ordinii acestei lumi.
71
Nu iubiøi lumea
„Luaøi seama la voi înµivå, ca nu cumva så vi se îngreuieze

inimile cu îmbuibare de mâncare µi båuturå, µi cu îngrijorårile
vieøii acesteia, µi astfel ziua aceea så vinå fårå veste asupra
voastrå“ (Luca 21:34). Remarcaøi termenul „viaøå“ din
cuvintele lui Isus. În limba greacå — limba Noului Testa-
ment — sunt folosite în mod frecvent trei cuvinte pentru
„viaøå“: zoe, viaøa spiritualå; psuche, viaøa sufleteascå; µi
bios, viaøa biologicå. Cuvântul folosit aici este bios µi apare
sub formå adjectivalå — biotikos, „ale vieøii acesteia“. Domnul
ne avertizeazå så veghem ca nu cumva så devenim exagerat
de apåsaøi de grijile acestei vieøi, cu alte cuvinte, de îngrijorårile
cu privire la lucruri de-a dreptul obiµnuite ca mâncarea µi
îmbråcåmintea, care øin de existenøa noastrå pe påmânt.
Astfel de lucruri simple au dus la cåderea lui Adam µi a Evei,
µi din cauza unor astfel de lucruri simple unii creµtini pot så
rateze chemarea cereascå a lui Dumnezeu. Întotdeauna proble-
ma care se pune este: Unde se aflå inima noastrå? Suntem
îndemnaøi så nu låsåm ca inimile noastre så ne ducå la
pierzare din cauza faptului cå sunt „supraîncårcate“ sau
„împovårate“ cu aceste lucruri. Noi nu trebuie så låsåm ca
aceste lucruri så devinå o povarå care så ne tragå în jos, ci
trebuie så fim în mod real detaµaøi în duh de bunurile noastre
din caså sau de la câmp (Luca 17:31).
Så înøelegem bine cine suntem noi! Noi suntem
Adunarea, lumina lumii strålucind în mijlocul întunericului.
Så ne tråim ca atare vieøile aici jos.
A fost o vreme când Adunarea a respins cåile lumii.
Acum ea nu numai cå le foloseµte, dar chiar abuzeazå de ele.
Desigur cå trebuie så folosim lucrurile din lume, pentru cå
avem nevoie de ele; dar este important så nu dorim lumea.
Isus continuå, spunând, „Vegheaøi dar în tot timpul, µi
rugaøi-vå, ca så aveøi putere så scåpaøi de toate lucrurile
72
Desprindere
acestea care se vor întâmpla, µi så staøi în picioare înaintea

Fiului omului“ (Luca 21:36). Ne-ar îndemna Dumnezeu så
veghem µi så ne rugåm dacå nu ar exista o forøå spiritualå
potrivnicå nouå, de care trebuie så ne påzim? Noi nu
îndråznim så consideråm destinaøia noastrå ca pe ceva de la
sine înøeles, ci trebuie så fim continuu în alertå pentru a fi
cu adevårat descåtuµaøi în duh de elementele lumii acesteia.
Existå lucruri din lume care sunt esenøiale pentru existenøa
noastrå. A ne preocupa cu ele este justificat, dar a fi
împovåraøi din cauza lor este nejustificat µi poate så ne facå
så pierdem ceea ce Dumnezeu are în vedere pentru noi.
Cartea Apocalipsa ne atenøioneazå cå Satan va înfiinøa
împåråøia lui anticristicå în lumea politicå (cap. 13), în
lumea religioaså (cap. 17) µi în lumea comercialå (cap. 18).
Pe aceastå bazå formatå din trei domenii — politica, religia
µi comerøul — domnia lui îµi va gåsi ultima µi cea mai
violentå expresie. În ultimele douå capitole dintre cele
menøionate, împåråøia lui este simbolizatå de Babilon,
instrumentul special al lui Satan. Babilonul se pare cå
reprezintå creµtinismul corupt — Roma probabil, dar, din
modul în care este descris, pare a fi ceva mai mare µi mai
perfid decât Roma — iar baza judecåøii µi condamnårii lui
este comerøul. Relatarea din capitolul 18 graviteazå în
întregime în jurul negustorilor µi al comerøului. Cei care
bocesc cåderea marelui oraµ, de la împårat pânå la cârmacii
coråbiilor, jelesc la gândul cå negoøul lui înfloritor a încetat
brusc. Reiese clar din acest capitol cå nici religia µi nici
politica nu au determinat înflorirea Babilonului, ci comerøul,
µi de aceea este plânså cåderea acestuia. Noi nu îndråznim
så spunem categoric cå, în sine, comerøul este råu, dar
spunem, pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, cå originea lui
este legatå de Satan (Ezechiel 28), iar sfârµitul såu este
73
Nu iubiøi lumea
legat de Babilon (Apocalipsa 18). Din cele observate,

putem spune cå acesta este domeniul în care, mai mult
decât în oricare altul, „stricåciunea care este în lume prin
pofte“ (2 Petru 1:4) urmåreµte necurmat chiar µi pe creµtinii
cu cele mai înalte principii µi, dacå n-ar fi harul lui
Dumnezeu, i-ar cuprinde pe toøi, spre pierzarea lor.
Cum reacøionåm noi faøå de Babilon? Negustorii au
plâns, dar cerul a strigat „Aleluia!“ (Apocalipsa 19:1).
Acestea sunt singurele versete (1, 3-6) în care apare cuvân-
tul Aleluia în Noul Testament. Facem noi så se audå din nou
ecoul lor?
Noi suntem pe un teren periculos atunci când intråm în
atingere cu comerøul. Dacå, datå fiind natura profesiunii
noastre, suntem angrenaøi în comerø µi dacå facem acest
lucru cu fricå µi cutremur, putem, cu ajutorul lui Dumnezeu,
så scåpåm de cursa diavolului. Dar dacå suntem prea
încrezåtori, atunci nu existå nici o speranøå de scåpare din
egoismul fårå scrupul pe care îl provoacå afacerile. Deci,
problema cu care ne confruntåm în aceste zile nu este cum
så ne abøinem de la a cumpåra µi a vinde, de la a mânca µi
a bea µi de la a ne însura; problema acum este så evitåm
puterea care se aflå în spatele acestor lucruri, ca nu cumva
acea putere så triumfe asupra noastrå.
Care este atunci voia lui Dumnezeu în legåturå cu
valorile noastre materiale? Desigur, voia Lui este så le
påstråm pentru El, cu alte cuvinte, så fim conµtienøi de
faptul cå noi nu adunåm lucruri fårå folos sau acumulåm
mari conturi în bancå, ci depunem toate comorile în contul
Lui. Tu µi eu trebuie så fim pe deplin gata så ne despårøim
de orice, oricând. Nu are importanøå dacå renunø la douå
milioane de lei sau numai la douå mii. Problema este dacå
renunø la ceea ce am fårå nici o tresårire de regret.
74
Desprindere
Nu sugerez prin aceasta cå trebuie så încercåm så

renunøåm la toate; nu aceasta este ideea. Ideea este cå tu µi
eu, copii ai lui Dumnezeu, nu trebuie så acumulåm lucruri
pentru noi înµine. Dacå påstrez ceva, fac aceasta pentru cå
Dumnezeu a vorbit inimii mele în sensul acesta; dacå må
despart de acel ceva, este din acelaµi motiv. Eu må påstrez
pe mine însumi în voia lui Dumnezeu µi nu mi-e teamå så
dau când Dumnezeu îmi cere så dau. Nu påstrez vreun lucru
pentru cå îl iubesc, ci din contrå, renunø la acel lucru fårå
regret, dacå voia lui Dumnezeu este så-l påråsesc. Aceasta
înseamnå så fii detaµat, liber, pus deoparte pentru Dumnezeu.
75
Nu iubiøi lumea
76
8. Înviorare reciprocå
În Evanghelia dupå Ioan gåsim scris despreun eveniment

pe care nici unul dintre ceilaløi evangheliµti nu-l relateazå.
Este un eveniment plin de înøeles divin, unul care aduce
luminå în problema tråirii în lume. Må refer la întâmplarea
relatatå în capitolul 13, unde Domnul nostru se încinge cu un
µtergar µi, luând un lighean, spalå picioarele ucenicilor Lui.
Aceastå acøiune a lui Isus are semnificaøii pe care nu in-
tenøionez så le tratez în întregime aici. În schimb, vreau så ne
oprim în special asupra poruncii de care este urmatå: „...µi voi
sunteøi datori så vå spålaøi picioarele unii altora. Pentru cå Eu
v-am dat o pildå, ca µi voi så faceøi cum am fåcut Eu... Dacå
µtiøi aceste lucruri, ferice de voi dacå le faceøi.“ (versetele 14;
15; 17). Ce este aceastå înviorare reciprocå? Ce înseamnå cå
eu trebuie så spål picioarele fratelui meu µi cå picioarele mele
trebuie spålate de fratele meu?
Aspectul pe care se pune în mod special accentul aici
este înviorarea. Dupå cum vom vedea imediat, un lucru
foarte plåcut Domnului este ca noi, copiii Lui, så învåøåm
så facem aceastå slujbå de înviorare pentru fraøii noµtri, µi
ca ei, la rândul lor, så fie un mijloc de înviorare pentru
duhurile noastre.
Aµ vrea så spun clar cå acest pasaj nu se referå la påcat.
Fie cå merg desculø, fie cå port sandale sau chiar pantofi,
77
Nu iubiøi lumea
praful care se adunå pe picioarele mele este de neevitat. Nu-l

pot ocoli. Înså a cådea, iar dupå ce am cåzut, så må mai µi
rostolgolesc în praf, astfel încât acesta så se depunå pe
hainele µi pe trupul meu, aceasta nu mai e ceva inevitabil,
ci este de-a dreptul råu. Pentru a må deplasa dintr-un loc în
altul nu este necesar så må rostogolesc de-a lungul stråzii.
Pot så fac acest lucru fårå så må bålåcesc în mocirlå!
Le fel se întâmplå µi în viaøa creµtinå: så må poticnesc
µi så cad µi apoi så må tåvålesc în mizerie este, bineînøeles,
påcat. În acest caz este necesarå pocåinøa µi iertarea lui
Dumnezeu, fiindcå nu pot merge cu Domnul în felul acesta,
ascunzându-må dupå scuza: „Trebuie så cad din când în
când; este inevitabil!“ Suntem cu toøii de acord cå acest
lucru este greµit.
Înså ideea în legåturå cu praful care se depune pe
picioarele noastre este aceasta: umblând prin lume, indiferent
cine suntem sau cât de atenøi suntem, este absolut sigur cå
pe picioarele noastre se va depune ceva. Dacå nu am atinge
deloc påmântul, cu siguranøå cå nici un fir de praf nu s-ar
aµeza pe picioarele noastre, dar ca så realizåm acest lucru
trebuie så fim purtaøi pe sus de cineva. Dacå atingem
påmântul — µi cine s-ar aµtepta så nu facem aceasta? —, în
mod sigur ceva de acolo se lipeµte de noi. Chiar Domnul
nostru Isus Ωi-a mustrat gazda cu cuvintele: „... nu Mi-ai dat
apå pentru spålat picioarele“ (Luca 7:44). Prin urmare, vå
rog så reøineøi cå înviorarea reciprocå despre care se vorbeµte
în capitolul 13 nu este legatå de påcatele comise, pentru care
întotdeauna existå iertare prin Sânge. Nu, ea este legatå mai
degrabå de umblarea noastrå zilnicå prin lume, când este
inevitabil så nu se prindå ceva de noi. „Sunteøi curaøi,“ le-a
spus Isus. Sângele scump se îngrijeµte de aceasta. „Cine s-a
scåldat nu are trebuinøå...“. Cât priveµte påcatul, fraza s-ar
78
Înviorare reciprocå
putea încheia aici. Dar este de ajuns så ne miµcåm în

împåråøia lui Satan µi, în mod sigur, ceva se va agåøa de noi.
Ca un strat subøire, acest „ceva“ se interpune între noi µi
Domnul nostru. Nu putem ocoli aceasta, deoarece noi
venim în contact cu lucrurile lumii tot timpul, cu afacerile
µi plåcerile ei, cu scara ei de valori corupte µi cu aspectul
ei exterior total ireverenøios. De aici µi cuvintele cu care
Isus îµi încheie afirmaøia: „... så-µi spele decât picioarele“
(Ioan 13:10).
Så ne oprim acum la punerea în practicå a acestui lucru.
Unii dintre voi, fraøi µi surori în Cristos, trebuie så mergeøi
µi så lucraøi în birouri sau magazine timp de, så zicem, µapte
sau opt ore pe zi. Nu este råu cå faceøi aceasta. Nu este påcat
a lucra într-un magazin sau într-o fabricå. Dar când vii
acaså de la locul de muncå, nu te simøi obosit, demoralizat
µi indispus? Te întâlneµti cu un frate, dar nu poøi så treci uµor
µi direct la un subiect legat de lucruri divine. Este ca µi cum
ai fi acoperit cu o învelitoare. Repet: aici nu este vorba de
påcat; este doar contactul cu lumea care a depus peste tine
acel strat de impuritåøi. Nu poøi så nu-l sesizezi, deoarece
apare o incapacitate de a intra dintr-o datå în pårtåµie cu
Domnul. Atingerea luminoaså pe care ai avut-o cu El
dimineaøa pare cå s-a estompat; prospeøimea ei s-a dus de
la tine. Am trecut cu toøii prin acest gen de experienøå.
Så luåm un alt exemplu. Unele dintre surorile noastre
au de îndeplinit îndatoriri casnice. Så ne imaginåm cå o
tânårå mamå preparå cina µi are ceva la gåtit pe sobå.
Deodatå copilul începe så plângå, soneria de la uµå sunå,
laptele då în foc — toate se nåpustesc dintr-o datå asupra ei.
Ea fuge la una µi o scapå pe cealaltå! Dupå ce totul intrå în
cele din urmå pe fågaµul normal, ea se aµeazå jos µi simte cå
are nevoie de putere pentru a-µi ridica din nou gândul cåtre
79
Nu iubiøi lumea
Dumnezeu. Ea este conµtientå cå s-a întâmplat ceva — nu

este vorba de påcat, ci de un lucru care se interpune ca o
peliculå între ea µi Domnul ei, µi se simte întinatå, påtatå.
Nu mai poate vedea clar calea care o duce spre Dumnezeu.
Acestea, cred eu, sunt niµte exemple care ne ilustreazå
nevoia spålårii picioarelor.
De multe ori suntem obosiøi µi istoviøi de îndatoririle
noastre påmânteµti. Când ne plecåm pe genunchi så ne
rugåm, simøim cå trebuie så aµteptåm câtva timp pentru a
intra în legåturå cu cerul. Ne ia cam zece sau douåzeci de
minute ca så revenim în acel punct de unde putem stråbate
cu gândul cåtre Dumnezeu. Sau dacå ståm jos ca så citim
din Cuvânt, ne dåm seama cå este necesar un efort hotårât
ca så regåsim acea plåcere pentru primirea mesajului Lui.
Dar ce bine este când, pe drum spre caså, ne întâlnim cu un
frate din a cårui inimå bucuria se revarså proaspåtå, cu
putere! Fårå intenøia så facå un anumit lucru pentru noi, el
ne strânge mâna spontan µi spune: „Frate, slåvit så fie
Domnul!“ Poate el nu îµi då seama, dar este ca µi cum ar fi
venit cu un burete µi ar fi curåøit totul. Imediat simøim cå
legåtura noastrå cu Dumnezeu a fost restabilitå.
Câteodatå poøi veni la o adunare de rugåciune cu
duhul îngreuiat ca urmare a muncii tale din timpul zilei.
Cineva se roagå µi tu te simøi tot la fel; se roagå un altul,
µi nu simøi nici o schimbare. Dar se roagå apoi un alt
frate sau o sorå µi simøi deodatå puterea care te ridicå.
Eµti reîmprospåtat; picioarele tale au fost spålate. Ce
înseamnå, deci, spålarea? Înseamnå a reveni la
prospeøimea de la început. Înseamnå a aduce lucrurile
înapoi la un punct de o asemenea limpezime, de parcå
ele ar fi ieµit din imediata prezenøå a lui Dumnezeu, ar
fi ieµit noi din mâna Lui.
80
Nu µtiu de câte ori am simøit µi eu acest fel de deprimare,

iar ceea ce må necåjea nu era existenøa unui påcat, ci
sentimentul cå eram acoperit cu praful lumii; atunci må
întâlneam cu un frate sau cu o sorå, cu cineva care nu avea
cum så µtie despre starea mea, dar care, prin rostirea unui
simplu cuvânt, fåcea så se lumineze totul. Când se întâmplå
aceasta, simøi cum, pur µi simplu, tot întunericul pleacå,
acel strat de praf este îndepårtat. Slavå lui Dumnezeu, eµti
înviorat µi aµezat din nou în starea în care te poøi iar bucura
direct de atingerea Lui. Aceasta este spålarea picioarelor
— så-i înviorez pe fraøii mei în Cristos; så aduc din nou pe
un frate la starea în care så se simtå ca µi când tocmai ar fi
ieµit din prezenøa lui Dumnezeu. Aceastå slujire reciprocå
doreµte Domnul så o vadå la copiii Lui.
Dacå umblåm cu Dumnezeu, nu existå nici o zi în care
så nu putem, dacå dorim, så fim o înviorare pentru fraøii
noµtri. Aceasta este una dintre cele mai mari lucråri. Poate
så nu fie mai mult decât o strângere de mânå. Poate så fie
un cuvânt de încurajare rostit aproape întâmplåtor. Poate fi
doar lumina cerului pe feøele noastre. Dar dacå Domnul este
cu noi, µi dacå între noi µi El nu se interpune nimic, ne vom
da seama cå, fårå multå zarvå, suntem folosiøi de El. Putem
så nu µtim aceasta, pentru cå este mai bine så nu cåutåm så
o µtim — poate este chiar mai bine så nu o µtim niciodatå.
Dar fie cå µtim sau nu, noi suntem în mod constant folosiøi
pentru a înviora pe fratele nostru. Când el este deprimat µi
în întuneric, când are o povarå pe inimå sau o ceaøå pe ochi,
când a fost întinat µi påtat, atunci el va veni la noi. Poate cå
nu va sta mult, poate doar câteva minute. Cautå aceastå
lucrare. Gåseµte har de la Dumnezeu ca så-l ajuøi. Noi
adeseori ne gândim cå ar fi bine så putem øine predici lungi
la care så participe un public numeros, dar puøini au acest
81
Nu iubiøi lumea
dar µi muløi nu ajung så intre în contact cu aceµti puøini care

au darul acesta. Dar a înviora inimile sfinøilor este acel gen
de slujire pe care o poate împlini fiecare dintre noi. În faøa
lui Dumnezeu, ea este un lucru de nepreøuit.
Dar ca så slujim altora în acest mod trebuie så îndeplinim
niµte condiøii. Dacå tråim cu adevårat în pårtåµie cu Domnul,
atunci nu se pune problema cå nu vom fi folosiøi de El,
deoarece nu existå limite la El. Dacå noi înµine suntem
neîntinaøi, dacå inimile noastre sunt pline de bucurie µi
pace, acestea se vor revårsa µi în afarå. Deci întrebarea
simplå pe care øi-o pun este aceasta: Existå vreo controverså
între tine µi Dumnezeu? Må refer, bineînøeles, la probleme
reale µi µtiute. Dacå nu este nimic deosebit, atunci nu este
nevoie så cauøi împrejur ca så gåseµti ceva; Domnul Însuµi,
întotdeauna, îøi va descoperi acel ceva. Când El vrea så
aduci la luminå ceva ce tu treci cu vederea, El întotdeauna
va pune degetul acolo µi atunci vei cunoaµte ce este acel
ceva. Nu este nevoie så-øi îndrepøi ochii în interiorul tåu,
verificând µi analizând fiecare sentiment, pentru a încerca
så-l scoøi afarå. Tu då slavå Lui! Este problema Domnului,
nu a ta, så lumineze în inima ta µi så-øi arate când te-ai abåtut
de la El.
Înså un lucru este sigur. Dacå ai o controverså cu
Dumnezeu, nu poøi decât så-i mânjeµti pe ceilaløi. Nu vei
putea niciodatå så le speli picioarele. Când ei sunt jos, tu îi
vei trage µi mai jos. Când se simt îngreuiaøi, vei veni la ei µi
îi vei face så se simtå µi mai îngreuiaøi. În loc så-i înviorezi
µi så-i faci så revinå la prospeøimea pe care o då Dumnezeu,
nu vei putea decât så-i afunzi într-un întuneric µi mai adânc.
A fi în dezacord cu Dumnezeu este o cale sigurå de a fi o
surså de epuizare pentru viaøa Adunårii Lui, pe când cea
mai mare manifestare a puterii este, cred eu, a fi capabil, în
82
mod constant, så înviorezi pe aløii. Este un lucru de nepre-

øuit acea atingere divinå care curåøeµte, ridicå, reînnoieµte.
„Ωi voi sunteøi datori så vå spålaøi picioarele unii
altora“ (Ioan 13:14). Dintre toate poruncile date ucenicilor
Såi, aceasta este — µi aici folosesc o expresie cu sensul ei
original — cea mai dramaticå. Pentru a întipåri în inima lor
importanøa acestei lucråri, El Însuµi a împlinit-o înaintea
lor. Era o expresie a dragostei Lui pentru „ai Såi, care erau
în lume“ (Ioan 13:1). El Ωi-a propus så le aråte ucenicilor
Såi ce însemna pentru El a sluji. Nu este muncå de amvon.
Înseamnå a sluji unul altuia cu un lighean µi un µtergar. Va
fi întotdeauna nevoie de a aduce înapoi pe cale pe cei care
au cåzut, de a aduce înapoi la pocåinøå pe cei slabi, care au
påcåtuit; dar cea mai mare nevoie a sfinøilor este aceea de
înviorare, adicå de rechemare, de readucere a lor la ceea ce
este autentic µi din Dumnezeu. Aceasta înseamnå putere.
Isus Însuµi „a venit de la Dumnezeu“ (Ioan 13:3) ca så facå
acest lucru. Eu nu µtiu ce impact are acest lucru asupra
voastrå, dar cred cå nu existå o putere mai mare de la
Dumnezeu decât aceea de a avea în viaøa noastrå
prospeøimea datå de prezenøa Lui. Nu credeøi cå aceasta
este cea mai måreaøå manifestare a puterii vieøii divine?
Într-un sistem al lumii întunecat de la fumul fântânii
Adâncului, cât de mult ne bucuråm så întâlnim sfinøi care
sunt proaspeøi ca aerul curat al cerului. Aceastå prospeøime
ne aduce din nou, øie µi mie, suflarea vieøii divine.
Îi muløumesc lui Dumnezeu cå în zilele tinereøii mele
am avut marele privilegiu så cunosc pe unul dintre sfinøii de
excepøie. Era o sorå. O cunoµteam de mai muløi ani µi mi-am
dat seama cå era o sorå spiritualå; dar cred cå lucrul care m-a
impresionat cel mai mult a fost sentimentul prezenøei lui
Dumnezeu pe care îl aveai în preajma ei. Nu trebuia så stai
83
Nu iubiøi lumea
mult în prezenøa ei, era suficient så intri în camera ei µi så

dai mâna cu ea ca så simøi prezenøa lui Dumnezeu venind
peste tine. Nu µtiai cum, dar simøeai aceasta. Ωi nu numai eu
am simøit acest lucru. Toøi care au cunoscut-o au depus
aceeaµi mårturie. În acele zile, de multe ori må simøeam
deprimat µi totul pårea a merge råu. Când intram în camera
ei, må simøeam imediat mustrat, simøeam cå eram în faøa lui
Dumnezeu, dar eram apoi µi înviorat.
De ce se întâmpla acest lucru, aceastå restabilire
imediatå? Desigur, nu pentru cå aceastå slujire este un favor
acordat de Dumnezeu câtorva oameni privilegiaøi. Domnului
i-ar plåcea ca fiecare dintre noi så experimenteze acest
lucru, så aibå parte de acea putere care så-i lumineze pe fraøii
µi surorile noastre când µi-au pierdut strålucirea. Vå rog så
reøineøi — så îndråznesc så spun acest lucru? — cå, în unele
cazuri, lipsa strålucirii de pe faøa creµtinului poate så
deterioreze mai mult impactul vieøii lui asupra lumii decât
o fac påcatele lui conµtiente. Fiecare dintre noi påcåtuim
uneori, dar, pentru cå suntem sensibili la apariøia påcatului
în viaøa noastrå, cunoaµtem imediat cå am påcåtuit µi cåutåm,
µi gåsim, iertare. De multe ori ne pierdem strålucirea din
cauza impuritåøilor adunate de sufletul nostru din lume, dar,
deoarece nu este un påcat în adevåratul sens al cuvântului,
nu acordåm prea mare importanøå acestui lucru. Ωi astfel,
puterea pe care o avem de la Dumnezeu pentru a influenøa
lumea slåbeµte. Ce bine este ca într-o asemenea situaøie så
ai lângå tine un frate sau o sorå prin care så fii ridicat încå
o datå la o reînnoitå comuniune cu Dumnezeu!
Care sunt atunci regulile? Sunt douå. Mai întâi, aµa cum
am våzut, nu trebuie så existe vreo controverså între mine
µi Domnul meu, care så nu fie imediat clarificatå; deoarece,
dacå existå, voi fi cu totul inapt pentru aceastå lucrare.
84
Oricare ar fi problema, trebuie så o rezolv imediat, altfel voi

fi nefolositor. Departe de a mai fi un membru preøios al
Adunårii lui Dumnezeu, dimpotrivå, am devenit povarå.
Nu pot contribui cu vreun lucru la viaøa Adunårii; nu pot
decât så adaug ceva la latura debitoare din viaøa copiilor
Såi. Pentru a deveni unul care contribuie activ la viaøa
Adunårii, trebuie ca orice problemå între mine µi Dumnezeu
så fie clarificatå. Apoi, eliberat de o asemenea discordanøå,
µi eu voi putea fi folosit la ridicarea fraøilor mei înapoi la
poziøia lor de putere împotriva lumii.
În al doilea rând — pentru a evita înøelegerea greµitå,
este nevoie så spun de-a dreptul: Vå rog så reøineøi cå
aceastå înviorare este reciprocå. „Så vå spålaøi picioarele
unii altora“, a spus Isus. Cel care învioreazå trebuie så se
aµtepte ca µi el så fie înviorat de aløii. De multe ori, Domnul
poate så te foloseascå pentru a-i înviora pe aløii, dar la fel,
de multe ori, poate så foloseascå pe altcineva ca så te
învioreze pe tine. Nu existå doar câøiva „aleµi“ care så
îndeplineascå sarcina spiritualå de a înviora, dupå cum nici
unul dintre noi nu este scutit de a merge prin lume µi de a
avea, prin urmare, nevoie de înviorare. Nici unul dintre noi
nu are dreptul så spunå despre sine: „Am trecut de un
anumit nivel. Sunt acum într-o asemenea relaøie cu
Dumnezeu, încât sunt deasupra oricårei întinåri µi pot så må
rog sau så predic fårå nevoia unei asemenea lucråri. Niciodatå
nu-mi vei spåla picioarele!“
Nu existå în Adunare o categorie superioarå de fraøi
care så nu aibå nevoie så fie învioraøi. Aceasta este ceva de
care depinde orice slujitor al lui Dumnezeu. Muncind toatå
ziua într-un atelier sau într-o bucåtårie, este de aµteptat så
simøi nevoia unei curåøiri; dar µi aceia dintre noi care
lucreazå toatå ziua în Adunare au nevoie de curåøire!
85
Nu iubiøi lumea
Nevoia noastrå de înviorare este la fel de mare, deµi deseori

putem fi uµor amågiøi så trecem cu vederea acest fapt. Fie
cå lucråm într-un domeniu evident laic, fie cå suntem
angajaøi în activitåøi spirituale, lumea este de jur împrejurul
nostru. Prin urmare, mereu µi mereu avem nevoie de
ajutorul unor fraøi µi surori care så ne ajute så ajungem din
nou la o comuniune proaspåtå cu Dumnezeu, la acea
reînnoire a puterii divine.
Deci principiul Trupului lui Cristos este simplu: a
înviora µi a fi înviorat. Cu cât mergem mai mult cu Domnul,
cu atât avem nevoie mai mare de fraøi. În aceastå lucrare de
slujire, nici unul dintre noi nu este fårå importanøå µi nici
unul dintre noi nu atinge vreodatå punctul în care nu mai are
nevoie så fie slujit de un altul. Rugåciunea mea pentru mine
este ca Dumnezeu så må foloseascå din când în când la
înviorarea duhului altuia când acesta este istovit µi ca El så
foloseascå din când în când pe cineva så atingå duhul meu
când acesta este lipsit de viaøå, µi så må învioreze. Dacå,
printr-un frate, mizeria lumii este curåøatå de pe mine, astfel
încât, venind obosit, så plec reînnoit, atunci el a înfåptuit
pentru mine o lucrare a lui Cristos.
Ceea ce am cåutat så descriu în termeni simpli
reprezintå de fapt o modalitate de a realiza un front unit
de luptå împotriva lumii. Acesta nu este un lucru mic.
Dacå credem îndeajuns în valoarea lui încât så îl µi
practicåm, eu sunt convins cå el posedå puterea de a
clåtina cele mai puternice întårituri ale lui Satan. Sau,
folosind cuvintele lui Isus: „Dacå µtiøi aceste lucruri,
ferice de voi dacå le faceøi“ (Ioan 13:17).
86
9. Legile Mele în inimile lor
În capitolele de la început am prezentat imaginea lumii

acesteia ca fiind nu doar un loc, o raså umanå, sau ceva pur
material, ci un sistem spiritual al cårui cap este inamicul lui
Dumnezeu. „Lumea“ este capodopera lui Satan µi el îµi
concentreazå toatå puterea µi ingeniozitatea spre a o face så
prospere. Cu ce scop? Acela de a µi-i face pe oameni aliaøi
µi de a-i atrage spre el. El are un singur obiectiv: så
întemeieze propria lui domnie în inimile tuturor oameni-
lor. Chiar dacå el este conµtient cå domnia lui nu poate så
dureze decât un timp scurt, acesta råmâne totuµi, fårå
îndoialå, øelul såu. Ωi cu cât sfârµitul acestui veac se apropie
µi eforturile sale cresc, cu atât mai mult se intensificå
suferinøa copiilor lui Dumnezeu. Aceasta deoarece, ca
stråini µi cålåtori, poziøia lor — în lume, dar totuµi nefåcând
parte din ea — este o poziøie neconfortabilå. Ei ar cåuta cu
dragå inimå eliberarea din tensiunea spiritualå printr-o
distanøare fizicå de lume. Ce bine ar fi så scapi definitiv de
lumea aceasta µi så fii pentru totdeauna cu Domnul!
Dar este clar cå nu aceasta este voia Lui. Aµa cum am
våzut, El s-a rugat Tatålui nu så-i ia pe ai Såi din lume, ci
så-i påzeascå acolo, în lume, de cel råu (Ioan 17:15). Ωi
Pavel adoptå o atitudine asemånåtoare. Îndemnându-i,
într-o situaøie datå, pe credincioµii din Corint så nu aibå
87
Nu iubiøi lumea
pårtåµie cu o anumitå categorie de påcåtoµi, el ia imediat

poziøie împotriva unei posibile înøelegeri greµite a spuselor
lui. Ei nu trebuie så se izoleze. Nu trebuie så rupå legåturile
cu toøi påcåtoµii din lume, nici chiar cu cei din categoria
menøionatå, deoarece aceasta ar însemna så påråseascå de
tot lumea. „V-am scris în epistola mea så nu aveøi nici o
legåturå cu curvarii. Înså n-am înøeles cu curvarii lumii
acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei råpåreøi, sau
cu cei ce se închinå la idoli, fiindcå atunci ar trebui så ieµiøi
din lume“ (1 Corinteni 5:9-11).
Este clar, prin urmare, din cuvintele lui Pavel cå putem,
µi chiar trebuie, så avem legåturå cu lumea între anumite
limite, fiindcå nu lumea este ceea ce Dumnezeu a iubit atât
de mult? Dar aici se pune o întrebare: „În ce måsurå? Cât de
departe putem merge?“ Cu toøii admitem cå suntem obligaøi,
în anumite situaøii, så atingem lucrurile din lume. Dar
undeva existå o limitå. Så nu depåµim aceastå limitå µi
atunci vom fi în siguranøå; dacå o depåµim, existå riscul så
intråm în legåturå cu Satan.
Eu nu cred cå exageråm gravitatea acestei probleme,
deoarece ea este una acutå, iar pericolele sunt reale. Dacå
s-ar întâmpla så te îmbolnåveµti grav µi så ai dureri mari, iar
doctorul øi-ar prescrie morfinå, ai fi imediat conµtient de
pericolul de a deveni dependent de morfinå. Tu îl vei
asculta pe doctor µi vei urma tratamentul, dar îl vei urma cu
fricå µi cu rugåciune, deoarece µtii cå existå o putere în el µi
µtii cå este posibil så intri sub influenøa acelei puteri.
Aceasta mai ales în cazul în care tratamentul ar trebui
prelungit.
De fiecare datå când tu µi eu atingem lumea prin
lucrurile din lume — µi trebuie så facem aceasta în mod
repetat — så avem în noi sentimentul pe care l-am avea dacå
88
Legile Mele în inimile lor
am lua morfinå, deoarece în spatele oricårui lucru din lume

stau demoni. Aµa dupå cum, dacå aµ fi foarte bolnav, mi s-ar
prescrie morfinå ca tratament, tot aµa, pentru cå sunt încå în
lume, trebuie så må implic într-o anumitå måsurå în ea, så
fac comerø sau så fiu angajat undeva ca så-mi câµtig
existenøa. Dar nu µtiu cât timp pot urma un tratament cu
medicamente periculoase fårå så devin dependent de ele; µi,
de asemenea, nu µtiu cât de multe lucruri pot så cumpår sau
cât de muløi bani trebuie så agonisesc sau cât de implicat pot
fi în afacerea începutå sau în profesie, fårå så fiu prins de ea.
Tot ceea ce µtiu este cå în spatele oricårui lucru lumesc
existå o putere satanicå. Este vital, prin urmare, pentru
fiecare creµtin så aibå o revelaøie clarå asupra duhului lumii
pentru a aprecia cât de real este pericolul la care este expus
necurmat!
Poate crezi cå merg prea departe. Poate spui: „O, da,
aceasta poate så fie o ilustraøie bunå pentru o predicå, dar
îmi vine greu så cred cå nu exagerezi“. Dar atunci când
înøelegi cu adevårat cum stau lucrurile, vei spune despre
lume, aµa cum spui despre morfinå, cå existå o putere
sinistrå în spatele ei, o putere menitå så seducå µi så subjuge
oamenii. Cei ai cåror ochi au våzut adevåratul caracter al
lumii îµi dau seama cå, dacå ating vreun lucru din ea,
trebuie s-o facå cu fricå µi cutremur, privind necontenit la
Domnul. Ei µtiu cå în orice moment pot fi prinµi în
legåturile lui Satan. Aµa cum medicamentul, care prima
datå este binevenit pentru a uµura boala, în ultimå instanøå
poate deveni el însuµi o cauzå de boalå, la fel, lucrurile din
lume pe care le putem folosi în mod legitim sub autoritatea
Domnului pot deveni, dacå suntem neatenøi, cauza pråbuµirii
noastre. Doar nebunii pot fi fårå grijå în împrejuråri ca
acestea.
89
Nu iubiøi lumea
Nu este de mirare cå ne uitåm cu invidie la Ioan

Botezåtorul! Ce uµor ar fi, gândim noi, dacå ne-am putea
retrage, pur µi simplu, ca el într-un loc sigur, departe de
lume! Dar noi nu suntem ca el. Domnul nostru ne-a trimis
în lume ca så mergem pe urmele paµilor Lui, „µi mâncând,
µi bând“. Fiindcå Dumnezeu a iubit atât de mult lumea,
porunca Lui este så mergem „în toatå lumea“ µi så proclamåm
vestea bunå; µi, în mod sigur, acest „toatå“ include µi pe
semenii noµtri cu care trebuie så venim în contact zilnic!
Iatå cât de serioaså este problema cu care ne confruntåm.
Aµa cum am spus, trebuie så existe o limitå. Dumnezeu a
tras undeva o linie de demarcaøie. Så ståm între aceste
graniøe µi vom fi în siguranøå; dacå trecem peste ele ne vor
ameninøa pericole serioase. Dar unde se aflå aceastå linie?
Noi trebuie så mâncåm µi så bem, så ne însuråm µi så
creµtem copii, så facem negoø µi så trudim. Cum putem face
aµa ceva µi totuµi så råmânem necontaminaøi? Cum så ne
amestecåm de bunåvoie cu bårbaøi µi femei din lume, pe
care Dumnezeu i-a iubit atât de mult, încât a dat pe Fiul Såu
pentru ei, µi så ne påstråm totuµi nepåtaøi de lume?
Dacå Domnul nostru ar fi limitat cumpåratul µi vândutul
nostru la o anumitå cotå pe lunå, ce simplu ar fi fost!
Regulile ar fi fost simplu de urmat de cåtre oricine. Toøi cei
care ar cheltui mai mult de o anumitå sumå ar fi creµtini
lumeµti, iar cei care ar cheltui mai puøin decât acea sumå ar
fi creµtini duhovniceµti.
Dar pentru cå Domnul nostru nu a fixat o cifrå, noi
depindem de El permanent. Pentru ce acest lucru? Råspunsul
cred cå este minunat. Nu ca så fim legaøi de reguli, ci ca så
råmânem tot timpul în interiorul unor limite de altå naturå:
limitele vieøii Lui. Dacå Domnul nostru ne-ar fi dat un set
de reguli µi porunci pe care så le respectåm, atunci am avea
90
grijå foarte mare så le împlinim. Ωi totuµi, sarcina noastrå

este mult mai simplå µi directå, µi anume de a råmâne în
Domnul. Atunci vom putea øine legea Lui. Deci nu trebuie
decât så ne menøinem în pårtåµie cu El. Iar bucuria noastrå
este cå, dacå tråim în legåturå strânså cu Dumnezeu, Duhul
Såu Sfânt, prezent în inimile noastre, ne va spune întotdeauna
când am atins limita.
Am vorbit mai devreme despre împåråøia lui Anticrist
care va apårea în curând. Când Ioan scrie „copilaµilor“ lui
despre lume µi „lucrurile din lume“ (1 Ioan 2:15), îi
avertizeazå: „Ωi dupå cum aøi auzit cå are så vinå Anticrist,
så µtiøi cå acum s-au ridicat muløi anticriµti“ (versetul 18).
Ce trebuie ei så facå acum când sunt confruntaøi cu acest
lucru, cu acel duh perfid al lui Anticrist, „de a cårui venire
aøi auzit; el chiar este în lume acum“ (4:3)? Cum pot ei så
µtie, în simplitatea lor, ce este adevårat µi ce este fals? Cum
este posibil ca ei så spunå pe care påmânt poøi cålca în
siguranøå µi în care te poøi afunda?
Råspunsul pe care Ioan li-l då este aµa de simplu, încât
nouå aståzi ne este fricå så-l credem. „Dar voi aøi primit
ungerea din partea Celui Sfânt µi µtiøi orice lucru (...)
ungerea pe care aøi primit-o de la El råmâne în voi µi n-aveøi
trebuinøå så vå înveøe cineva; ci, dupå cum ungerea Lui vå
învaøå despre toate lucrurile µi este adevåratå µi nu este o
minciunå, råmâneøi în El, dupå cum v-a învåøat ea“ (1 Ioan
2:20; 27). Aici este, cu siguranøå, vorba de Duhul Adevårului
care, dupå promisiunea fåcutå de Isus ucenicilor Såi, „va
dovedi lumea vinovatå“ µi care îi va cålåuzi „în tot adevårul“
(Ioan 16:8;13).
În orice situaøie trebuie så existe limite sigure, aµezate
de Dumnezeu, dincolo de care noi nu trebuie så mergem. Ele
nu sunt marcate pe påmânt în aµa fel încât noi så le vedem,
91
Nu iubiøi lumea
înså un lucru este sigur: Acela care este Mângâietorul cu

siguranøå le µtie, chiar dacå este posibil ca µi Satan så le µtie.
Putem noi så nu ne încredem în Duhul Sfânt al lui Dum-
nezeu? Dacå într-un anumit moment suntem pe punctul så
le depåµim, nu putem noi så ne încredem în El cå ne va face
imediat conµtienøi, în interiorul nostru, de acest fapt?
În 1 Corinteni 7, apostolul Pavel ne oferå mai multe
puncte de orientare în legåturå cu aceeaµi problemå. „Iatå
ce vreau så spun fraøilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun
lucrul acesta, pentru ca ceice au neveste, så fie ca µi cum
n-ar avea; cei ce plâng, ca µi cum n-ar plânge; cei ce se
bucurå, ca µi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpårå, ca µi cum
n-ar ståpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca µi cum
nu s-ar folosi de ea; cåci chipul lumii acesteia trece. Dar eu
aµ vrea ca voi så fiøi fårå griji“ (versetele 29-32a). Aici sunt
atinse pe rând câteva probleme, înså, în toate, ideea dominan-
tå este, în mod clar, aceasta: „timpul s-a scurtat „, sau, cum
unii traducåtori scriu: „s-a strâmtat“. Noi tråim, dupå cum
zice Apostolul, în zile de o deosebitå strâmtorare µi principiul
care trebuie så ne guverneze vieøile în aceste zile este
acesta: „cei ce au... ca µi cum nu ar avea“.
Se contrazice Pavel, ne întrebåm noi? În Efeseni 5, el
cere bårbaøilor så-µi iubeascå soøiile cu o dragoste
desåvârµitå, aµa cum Cristos a iubit Adunarea — nu mai
puøin. Totuµi, în pasajul citat anterior, el le cere så tråiascå
ca µi cum nu ar avea neveste! Se aµteaptå el, ne vom întreba
speriaøi, ca noi så împåcåm în acelaµi timp aceste douå
lucruri complet opuse?
Trebuie så spunem aici cå o asemenea viaøå paradoxalå
este o viaøå pe care nu o pot tråi decât creµtinii. Expresia „ca
µi când n-ar avea“ ne oferå o cheie. Ea ne descoperå faptul
cå aceastå problemå este o problemå interioarå, o chestiune
92
de loialitate a inimii. În Cristos existå o eliberare interioarå

pentru Dumnezeu, nu numai o schimbare exterioarå a
comportamentului. Ei au, µi având, se bucurå (Efeseni 5);
dar ei nu sunt legaøi de ceea ce posedå, astfel încât µi
neavând, se pot bucura (1 Corinteni 7). Fårå så respingå
ceea ce „au“, duhul lor este eliberat de posesiunile lumeµti,
astfel încât pot tråi „ca µi cum nu le-ar avea“.
Omul natural tråieµte fie la o extremå, fie la cealaltå —
fie are, µi este total absorbit de ceea ce are, fie, dacå este
religios, då la o parte ceea ce are, ca så nu mai aibå µi astfel
så nu mai fie preocupat deloc de acel lucru. Înså calea
creµtinå este cu totul diferitå de calea naturalå. Modul
creµtin de a rezolva aceastå problemå nu este acela de a
îndepårta un lucru, ci de a elibera inima din strânsoarea
acelui lucru. Nevasta nu este îndepårtatå, nici afecøiunea
pentru ea, dar amândoi, soøie µi soø, sunt eliberaøi de
dominaøia fårå måsurå pe care aceastå afecøiune ar putea-o
avea asupra lor. La fel, necazul care a produs plânsul poate
så nu fie îndepårtat, dar viaøa nu mai este dominatå de acel
necaz. Motivul bucuriei råmâne, dar existå un control
interior care împiedicå abandonarea în braøele acelui lucru
care a pricinuit-o. Cumpåråm µi vindem în continuare ca µi
înainte, dar o eliberare interioarå ne-a dezlegat de încleµtarea
în care eram prinµi de ele. Le avem pe toate, dar le avem „ca
µi când nu le-am avea“.
Vorbim câteodatå despre dorinøa noastrå de a fi purtåtorii
mårturiei lui Isus pe påmânt, ca µi Ioan. Så nu uitåm cå
aceastå mårturie este bazatå nu pe ceea ce noi putem spune
despre un lucru sau altul, ci pe ceea ce Satan poate så spunå
despre noi. Dumnezeu ne-a aµezat în lume µi deseori El ne
pune în locuri deosebit de dificile, unde suntem ispitiøi så
spunem cå cei din lume îµi tråiesc viaøa mult mai uµor decât
93
Nu iubiøi lumea
creµtinii. Aceasta se întâmplå deoarece creµtinii sunt cu

adevårat stråini pe acest påmânt, tråind aici într-un mediu
care nu este al lor. Un înotåtor poate så se scufunde adânc
în mare, dar fårå o îmbråcåminte specialå µi fårå un cablu
prin care så fie în legåturå cu mediul lui, el nu poate råmâne
acolo. Presiunea este prea mare, iar el trebuie så respire
aerul mediului în care tråieµte. El stå în adânc atât timp cât
are un lucru de fåcut acolo µi atât timp cât este aprovizionat
cu aerul prin care are puterea de a învinge elementul din
jurul lui — apa —, dar el nu aparøine acestui mediu µi nu
posedå nici o caracteristicå a lui.
Astfel, problema atingerii lumii de cåtre noi nu este
rezolvatå printr-o schimbare a acøiunii exterioare. Unii
gândesc cå, într-o vreme ca aceasta în care tråim noi, este
o dovadå de spiritualitate så nu-øi faci provizii pentru zilele
care vin. Aceasta nu este spiritualitate, ci este nebunie.
Ceea ce noi putem face cu aceste provizii este o problemå
pe care o vom trata în capitolul nostru final, dar Dumnezeu
ne aratå clar faptul cå noi trebuie så ne folosim de lume. Noi
trebuie så mâncåm µi så bem, så facem negoø cu mårfuri µi
så cultivåm grâne, så ne bucuråm, iar dacå este nevoie så
plângem, dar totuµi så nu låsåm ca vreunul dintre aceste
lucruri så punå ståpânire pe noi. Noi am învåøat ce este în joc
în toate relaøiile noastre cu lumea. Prin urmare, nu este de
mirare cå am învåøat, de asemenea, så påµim cu grijå, cu
atenøia îndreptatå tot timpul la îndemnurile µi mustrårile
blânde ale Mângâietorului.
Isus a venit „de sus“ (Ioan 8:23). El putea afirma fårå
teama de a fi contrazis: „vine ståpânitorul lumii acesteia. El
n-are nimic în Mine“ (Ioan 14:30). Linia de demarcaøie nu
a fost traså undeva pe påmântul de sub picioarele Sale, ci în
inima Sa. Tot ce este „de sus“ — de la Dumnezeu — în
94
lumea aceasta, nu este în pericol de a fi înghiøit de lume.

Folosind imaginea cu scafandrul, acest lucru ar putea fi
ilustrat în felul urmåtor: Dumnezeu se aflå la capåtul
cablului pentru aer prin care respirå scafandrul µi øine în
funcøiune pompele. O viaøå care este legatå „de cer“ este
susøinutå µi aprovizionatå aici jos de cåtre Dumnezeu. Aµa
se face cå dacå un lucru este spiritual µi „de la Dumnezeu“,
noi nu trebuie så ne facem griji din cauza lui sau så ne
luptåm pentru påstrarea lui. „Împåråøia Mea nu este din
lumea aceasta,“ altfel „slujitorii Mei s-ar fi luptat“ (Ioan
18:36). Nu era nevoie ca ei så facå un asemenea lucru.
Dumnezeu nu se îngrijoreazå din cauza noastrå pentru cå
El nu are nici o neliniµte sau temere în legåturå cu Duhul Såu
cel Sfânt. Putem spune cå, într-un anumit sens, viaøå spiritualå
de slabå calitate este imposibilå, deoarece viaøa spiritualå
este viaøa lui Dumnezeu; µi dupå cum Dumnezeu nu poate fi
nimicit, nici viaøa spiritualå nu poate fi nimicitå. Dumnezeu
nu aduce argumente în favoarea acestui fapt. El este muløumit
så lase pe seama Mângâietorului så ducå la îndeplinire acest
lucru — biruinøa spiritualå — în noi. „Voi, copilaµilor,
sunteøi din Dumnezeu; µi i-aøi biruit, pentru cå Cel ce este în
voi este mai mare decât cel ce este în lume“ (1 Ioan 4:4).
Acelaµi verset care ne spune cå toatå lumea zace în cel
råu — da, acelaµi verset! — ne asigurå încå o datå cå noi
„suntem din Dumnezeu“ (1 Ioan 5:19). Noi suntem din
Dumnezeu! Existå o binecuvântare mai mare decât aceasta?
Ce altceva, care så prevaleze, am putea pune în balanøå cu
faptul cå lumea zace în cel råu? Noi, care credem în numele
lui Isus, suntem „nåscuøi nu din sânge, nici din voia firii lor,
nici din voia firii vreunui om, ci din Dumnezeu“ (Ioan
1:13). Ωi slavå Lui, cel råu nu ne poate atinge, fiindcå noi
suntem din Dumnezeu (1 Ioan 5:18).
95
Nu iubiøi lumea
Puterea lui Satan se aflå peste tot în lume. Totuµi,

oriunde un bårbat sau o femeie umblå în Duhul, sensibili la
ungerea pe care o au de la Dumnezeu, acea putere a lui
Satan dispare de-a dreptul. Existå o linie trasatå de Dum-
nezeu, un hotar peste care, datoritå simplei Sale prezenøe,
Satan nu poate trece. Dacå Dumnezeu Însuµi ar umple totul,
ce loc ar mai råmâne pentru cel råu?
Suntem noi total devotaøi lui Dumnezeu? Este nevoit
Satan så declare despre tine µi mine: „Nu pot så prind în
curså pe omul acesta!“
96
10. Puterile veacului viitor
La ce se referå autorul Epistolei cåtre evrei atunci când

vorbeµte despre creµtinii care „au gustat... puterile veacului
viitor“ (Evrei 6:5)? Cu toøii ne bucuråm la gândul cå va
exista un minunat veac viitor pe care îl aµteptåm cu neråbdare.
Atunci, Împåråøia care acum îµi face simøitå prezenøa prin
intermediul unor fapte puternice ale Duhului lui Dumnezeu
(Matei 12:28), va deveni vizibilå pretutindeni pe påmânt µi
de necontestat. Împåråøia lumii va deveni Împåråøia
Dumnezeului nostru µi a Cristosului Lui (Apocalipsa 11:15).
Dar care sunt, ne întrebåm noi, aceste „puteri“ pe care noi
acum doar le guståm, dar în care nu putem încå så ne
desfåtåm? Este clar cå ele trebuie primite µi savurate, pentru
cå sensul cuvântului „a gusta“ implicå nu numai ideea de
doctrinå care trebuie învåøatå µi analizatå, ci µi ceva
experimentat µi însuµit în mod subiectiv. Aceste puteri aratå
spre o sårbåtoare a lucrurilor care vor urma, dar din care noi
deja guståm.
Noi putem så înµiruim un numår de asemenea lucruri pe
care Scriptura le anticipeazå. Existå o mântuire care va fi
aråtatå în vremurile de apoi (1 Petru 1:5). Existå un aspect
nou al vieøii veµnice în veacul care va veni (Luca 18:30).
Este o odihnå rezervatå poporului lui Dumnezeu (Evrei
4:9). Va avea loc învierea µi înnoirea trupurilor noastre
97
Nu iubiøi lumea
muritoare (Romani 8:23; 1 Corinteni 15:14). Va fi o zi în

care tot ceea ce-i face pe oameni så se poticneascå va fi
îndepårtat (Ieremia 31:9; Isaia 57:14; 62:10). Va fi o vreme
în care toøi îl vor cunoaµte pe Domnul, de la cel mai mic
pânå la cel mai mare (Ieremia 31:34; Evrei 8:11), iar
påmântul va fi umplut de cunoµtinøa slavei Domnului, aµa
cum apele acoperå fundul mårii (Isaia 11:9; Habacuc 2:14).
Noi guståm anticipat, în Cristos, din toate aceste lucruri, dar
nu le vedem încå în plinåtatea lor.
Legate direct de studiul nostru sunt urmåtoarele
consideraøii: Epistola cåtre evrei se referå la Domnul nostru
Isus când sunt citate cuvintele din Psalmul 8: „Toate le-ai
pus sub picioarele lui“. Totuµi, mai departe ea afirmå în
mod deschis cå „încå nu vedem cå toate îi sunt supuse“
(Evrei 2:8). Dar lângå aceste douå afirmaøii aparent
contradictorii trebuie så amintim µi ce a spus Isus în Luca
10:19 unde, vorbind ucenicilor Såi, le spune cå le då
„putere... peste toatå puterea vråjmaµului.“ În mod sigur,
aceasta ne promite o „gustare“ încå de pe-acum din ceea ce
ne va oferi acea zi viitoare, pe care noi încå nu o vedem.
În acelaµi capitol din Evanghelia lui Luca, Isus spune:
„Am våzut pe Satan cåzând ca un fulger din cer“ (10:18).
Ioan se pare cå plaseazå acest eveniment, din Apocalipsa
12:9, departe, în viitor. Totuµi, în mod clar, Isus då de înøeles
cå, din punctul de vedere al Adunårii care îµi îndeplineµte
slujba de mårturie, acesta este, într-un anumit sens, deja un
fapt prezent. Mai mult, într-un capitol urmåtor din Apocalipsa,
Ioan spune cå va exista o zi când Satan va fi legat cu un lanø
timp de o mie de ani (20:1-4). Totuµi, Isus vorbeµte în
Evanghelia dupå Matei despre „cel tare“ ca fiind deja legat,
astfel încât noi chiar acum putem så intråm în casa lui µi
så-l jefuim (Matei 12:29).
98
Puterile veacului viitor
Acestea sunt niµte afirmaøii semnificative; fiindcå, dacå

noi suntem în posesia mântuirii µi a vieøii veµnice în prezent,
lucru foarte cert pentru noi, atunci, în mod sigur, ar trebui
deja de acum så cunoaµtem, så guståm, câte ceva din aceste
puteri viitoare. Deµi acestea nu se manifestå încå la scarå
globalå, ele sunt în mod evident niµte roade ale Crucii µi ale
învierii lui Cristos, µi ele trebuie så fie, cel puøin ca principiu,
în posesia Adunårii din zilele noastre.
Planul etern al lui Dumnezeu este legat de om. „Så
facem om dupå chipul Nostru, dupå asemånarea Noastrå; el
så ståpâneascå (...)“ (Genesa 1:26). Dumnezeu a intenøionat
ca omul så exercite o putere asupra întregii creaøiuni, så
ståpâneascå µi så domneascå, så controleze celelalte lucruri
create. Noi nu putem spune cå råscumpårarea a fost scopul
lui Dumnezeu — nici chiar o parte din el —, deoarece
niciodatå nu a fost în intenøia lui Dumnezeu ca omul så
cadå, µi cu atât mai puøin så piarå. Genesa 3 prezintå istoria
omului, nu scopul lui Dumnezeu pentru om. Un muncitor
poate så cadå de la etajul cinci al unei clådiri în construcøie,
dar acest lucru nu a fost niciodatå în planul arhitectului!
Nu, planul lui Dumnezeu are în vedere ståpânirea
omului, µi e bine så observåm domeniul acestei
ståpâniri, µi anume: „tot påmântul“ (Genesa 1:26).
Cerul nu intrå în discuøie; problema este pe påmânt.
Omului i se spune så „supunå“ påmântul (versetul 28),
iar noi ne întrebåm de ce? Dacå nu erau forøe care
trebuiau så fie supuse, de ce aceastå nevoie? Mai
departe ni se spune cå Domnul Dumnezeu l-a luat pe
om µi l-a pus în Grådina Edenului ca så o lucreze µi „s-o
påzeascå“ (Genesa 2:15). Aceasta înseamnå mai mult
decât cuvântul din limba ebraicå obiµnuit pentru „a
avea grijå“. Adam trebuia så påzeascå Paradisul lui
99
Nu iubiøi lumea
Dumnezeu, µi acest lucru indicå faptul cå în apropiere

exista un inamic care trebuia øinut la distanøå.
Este interesant de observat exprimarea din Genesa
1:26. Omului i-a fost dat så ståpâneascå „peste tot påmântul“,
iar aceasta includea µi peste „toate târâtoarele care se miµcå
pe påmânt“. Înså primul lucru pe care omul nu a reuµit så îl
ståpâneascå a fost tocmai o târâtoare, un vierme. Ωi prin
eµecul omului, Satan a obøinut, într-o formå nouå, în chiar
omul creat de Dumnezeu, drepturi legale pe påmânt. Este
adevårat cå øårâna påmântului era sfera de jos rânduitå
pentru µarpe. „În toate zilele vieøii tale så te târåµti pe
pântece µi så månânci øårânå“ (Genesa 3:14). Dar ce este
øårâna? Este materialul din care a fost fåcut Adam! În felul
acesta, omul, în carnea lui, este supus moral lui Satan.
Duµmanul lui Dumnezeu µi-a asigurat un drept clar asupra
a tot ce este µi are omul prin naµterea naturalå. Viaøa omului
natural este punctul de sprijin al activitåøii lui Satan aici, pe
påmânt. Lumea lui Satan îµi gåseµte puterea în drepturile pe
care le are asupra omului, µi nici chiar Dumnezeu nu discutå
aceste drepturi. Satan a obøinut, prin vina lui Adam, un
drept asupra a tot ce aparøine vechii creaøii.
Dacå vrem ca Satan så nu mai acøioneze în noi, trebuie
så-i fie luat terenul pe care-l are în noi. Acesta este modul
de rezolvare a situaøiei de cåtre Dumnezeu prin råscum-
pårare — nu ocupându-se direct de Satan, ci, aµa cum am
våzut, luând tot ce aparøine vechii creaøii: omul însuµi,
lumea lui, totul, µi eliminându-le din cale, înlåturând astfel
baza legalå de acøiune a lui Satan. Råsturnarea lui Satan este
realizatå nu printr-o loviturå directå asupra lui, ci indirect,
luându-i prin moartea lui Cristos tot ce îi då dreptul moral
de ståpânire asupra omului. „Omul nostru cel vechi a fost
råstignit împreunå cu El, pentru ca trupul påcatului så fie
100
dezbråcat de puterea lui, în aµa fel ca så nu mai fim robi ai

påcatului“ (Romani 6:6).
Slavå lui Dumnezeu, Satan nu mai are nici un drept
asupra noastrå. Acesta este înså numai un fapt negativ.
Existå µi o parte pozitivå a acestor lucruri. Dumnezeu nu
numai cå a dat la o parte tot ceea ce ståtea în calea planului
Såu veµnic prin înlåturarea vechii creaøii; El, de asemenea,
a asigurat tot ceea ce este necesar pentru realizarea acestui
plan prin introducerea unei noi creaøii — omul Såu nou.
„(...) Cristosul înviat din morøi, nu mai moare: moartea nu
mai are nici o ståpânire asupra Lui“ (Romani 6:9). Planul
lui Dumnezeu cu privire la om, revelat în Genesa 1, care nu
a putut fi îndeplinit atunci din cauza cåderii omului (Genesa
3), nu este abandonat pentru totdeauna. Ceea ce Dumnezeu
nu a putut îndeplini cu primul om, a îndeplinit în al doilea;
iar acest al doilea Om se aflå pe tron. Nu este de mirare cå
autorul Epistolei cåtre evrei îµi îndreaptå atenøia asupra
cuvintelor psalmistului: „Ce este omul, ca så-øi aduci aminte
de el, sau fiul omului, ca så-l cercetezi? (...) l-ai încununat
cu slavå µi cinste (...)“. Astfel, el citeazå psalmul µi apoi
exclamå: „(...) pe Isus, Îl vedem, încununat cu slavå µi cu
cinste“ (...)“ (Psalmul 8:4,5; Evrei 2:6, 9). Dacå omul a fost
creat cu scopul de a råspunde nevoii lui Dumnezeu, acea
nevoie a fost, în sfârµit, împlinitå. Dumnezeu a dobândit
Omul Såu.
Genesa 1, Psalmul 8 µi Evrei 2 sunt astfel legate într-un
mod unic. Psalmul 8 este un poem care cântå planul lui
Dumnezeu pentru omenire, dar semnificativ este faptul cå,
în ciuda cåderii omului, cântåreøul nu deviazå de la tema
acestui imn de laudå. Psalmistul nu face altceva decât så
confirme planul originar al lui Dumnezeu din Genesa 1:
„I-ai dat ståpânire“. Nu, acest plan nu s-a schimbat. Ba mai
101
Nu iubiøi lumea
mult, psalmistul nu numai cå începe astfel, dar sfârµeµte

cântarea sa cu exclamaøia de laudå: „Cât de minunat este
numele Tåu pe tot påmântul!“ (versetul 9).
Inamicul a fåcut tot ce a putut mai råu; omul a fost prins
în capcana hulirii lui Dumnezeu, iar dacå tu sau eu am fi
compus acest psalm, în mod sigur am fi continuat versetul
opt cu un strigåt de dezolare: „Dar vai, omul a cåzut; totul
este pierdut!“ Psalmistul înså nu face aµa. El pare cå a uitat
complet de cåderea omului, deoarece nici måcar nu face
aluzie la ea. El sare, în gândul lui, peste toatå istoria
råscumpårårii µi strigå din nou: „Cât de minunat!“. Adam
µi Eva au cåzut, dar aceasta nu a putut så modifice planul lui
Dumnezeu potrivit cåruia omul, în final, va înfrânge puterea
lui Satan. Planul Såu stå neschimbat µi acest lucru deosebit
trebuie så fie fåcut cunoscut -unde? — „Pe tot påmântul“.
Acest scop nu este atins numai în Fiul omului, ci µi în
fiii oamenilor — acei „muløi fii“ pe care Dumnezeu îi va
duce la slavå. Psalmistul îµi då toatå osteneala så sublinieze
acest fapt. Deµi inamicul lui Dumnezeu a fåcut ce este mai
råu, drepturile pe care el le-a câµtigat prin cåderea omului
nu s-au dovedit a fi inalienabile; existå totuµi niµte oameni
pe care el nu-i poate atinge. „Din gura copiilor µi a celor ce
sug la øâøå, Øi-ai scos o întåriturå de apårare împotriva
potrivnicilor Tåi, ca så astupi gura vråjmaµului µi a omului
cu dor de råzbunare“ (versetul 2). Dumnezeu nu depinde de
marii lideri militari. Copilaµii, da, chiar copilaµii, sunt
suficienøi pentru a-i øine în frâu pe inamicii Såi.
Aµa cum am våzut, Evrei 2 este inspirat din acest
Psalm, dar el merge chiar un pas mai departe. În timp ce
reafirmå planul lui Dumnezeu în creaøie µi øelul final al
acestuia, mai face un lucru. Privind înapoi în mod realist la
istoria întunecatå a omenirii, afirmå acum cå scopul lui
102
Dumnezeu în råscumpårarea µi restabilirea omului este

îndreptat spre aceeaµi øintå. Cu toate noile circumstanøe pe
care le-a generat råscumpårarea, planul råmâne totuµi
neschimbat. Dumnezeu nu µi-a abandonat øinta. Mai mult,
din punctul de vedere al scriitorului, pe lângå triumful
crucii, el poate så reafirme cu încredere aceeaµi mårturie de
credinøå ca µi psalmistul. Astfel, departe de a fi totul
pierdut, suntem îndreptåøiøi så spunem cå, în Cristos, øelul
este asigurat.
O, da, planul este încå acelaµi: „(...) nu i-a låsat nimic
nesupus“ (Evrei 2:8). Aparenøele, înså, ar înclina så nege
acest fapt, deoarece „încå nu vedem cå toate lucrurile îi
sunt supuse.“ Dar oricât de adevårat ar fi acest lucru,
autorul nu se opreµte aici, ci imediat continuå triumfåtor:
„Dar pe Acela care a fost fåcut «pentru puøinå vreme mai
prejos decât îngerii», adicå pe Isus, Îl vedem «încununat
cu slavå µi cu cinste», din pricina morøii pe care a suferit-o;
pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El så guste moartea
pentru toøi“ (versetul 9). Ωi apoi adaugå, aproape
provocator: „pentru ca, prin moarte, så nimiceascå (...) pe
diavolul“ (versetul 14).
Ceea ce omul trebuia så facå pe påmânt pentru
Dumnezeu, µi nu a reuµit så facå, a îndeplinit Domnul
nostru Isus. El „a gustat moartea pentru tot“ (aµa cum
spune textul în limba greacå — nu numai pentru „fiecare
om“). Aceasta înseamnå cå El a murit nu numai pentru
råscumpårarea omului, ci pentru råscumpårarea întregii
creaøii µi, mergând mai departe, pentru refacerea planului
lui Dumnezeu de råsturnare completå a ordinii lumeµti
satanice.
Astfel se face cå aståzi Adunarea are responsabilitatea
clarå înaintea lui Dumnezeu de a marca victoria lui Cristos
103
Nu iubiøi lumea
pe teritoriul diavolului. Dacå vrem så existe o mårturie

pentru domniile µi ståpânirile din locurile cereµti, dacå
vrem ca impactul suveranitåøii lui Cristos, prin Crucea
Lui, så fie remarcat pe tårâm spiritual, aceasta se poate
face doar prin îndepårtarea µi repudierea, prin aceeaµi
Cruce, a punctului de sprijin al diavolului din inimile
noastre. Cåci obiectivul lui Dumnezeu este încå acela ca
omul „så aibå ståpânire“. Lucrarea noastrå pentru El nu se
rezumå la proclamarea unei Evanghelii menite doar så
anuleze efectul cåderii relatat în Genesa 3, oricât de
minunatå ar fi aceastå anulare. Dumnezeu vrea, de
asemenea, så ne aducå înapoi în punctul din Genesa 1. El
vrea ca noi, în Cristos, så recâµtigåm ståpânirea moralå
asupra duµmanului Såu µi astfel, în mod efectiv, så
recâµtigåm påmântul pentru El. De aceea, Pavel ne spune
cå întreaga creaøie „aµteaptå cu o dorinøå înfocatå
descoperirea fiiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:19).
Evanghelia mântuirii este necesarå µi vitalå pentru
satisfacerea nevoii de mântuire a omului. Dar dacå noi, ca
slujitori ai lui Dumnezeu, trudim doar pentru aløii, scåpåm
din vedere obiectivul iniøial al lui Dumnezeu în creaøie, care
a fost acela de a împlini nu doar nevoia omului, ci µi pe a
Lui. Cåci, dupå cum am spus deja, crearea omului a fost
pentru a råspunde nevoii lui Dumnezeu. Astfel, dacå noi
aståzi vrem så împlinim nevoia lui Dumnezeu, trebuie så
mergem un pas mai departe µi så luptåm direct cu Satan. Noi
trebuie så-i luåm înapoi puterea, så-l evacuåm din teritoriul
lui, så-l deposedåm de bunurile lui µi så-i eliberåm pe
captivii lui — pentru Dumnezeu. Întrebarea nu este numai:
„Cât contåm noi în lucrarea de câµtigare de suflete?“, ci mai
degrabå: „Cât contåm noi pe tårâmul domniilor µi ståpânirilor
veacului de acum?“ Ωi pentru aceasta trebuie plåtit un preø.
104
Deseori este posibil så miµti inimile oamenilor, dar este

de-a dreptul imposibil så-l miµti pe Satan. Problema este cå
pe noi ne costå mult mai mult så avem de-a face cu Satan
decât så câµtigåm suflete. Acest lucru cere o predare absolutå
a noastrå în mâna lui Dumnezeu, fapt care, în sine, îl
priveazå pe Satan de orice bazå moralå pe care ar putea
pretinde cå o are în noi. Acesta este un lucru care costå. În
dragostea lui plinå de milå faøå de cei pierduøi, Dumnezeu
poate adeseori så nu øinå seama µi så treacå cu vederea în
slujitorii Såi ceva ce pentru unii poate pårea o groaznicå
slåbiciune sau chiar o lipså. Dar, deµi El poate face acest
lucru pentru câµtigåtorul de suflete, când este vorba de a
avea de-a face cu diavolul, problema se schimbå.
Duhurile rele pot vedea care este mårturia omului. Ele
pot spune când ea este compromiså de nesinceritate sau
dacå vine dintr-o inimå împårøitå. Ele îµi dau seama atunci
când noi øinem pentru noi o parte din preø. Privind la noi, ele
µtiu în mod sigur pe cine îµi pot permite så sfideze sau så
ignore; µi invers, µtiu perfect împotriva cui sunt fårå putere.
„Pe Isus îl cunosc, µi pe Pavel îl µtiu; dar voi cine sunteøi?“
(Fapte 19:15). Fiindcå ele cred, µtiu când trebuie så tremure.
Ωi daøi-mi voie så spun un lucru: deoarece sarcina noastrå
cea mai importantå este råsturnarea domniei lor, este mai
bine så avem mårturia puterilor rele decât laudele oamenilor.
Preøul mårturiei în faøa ståpânirilor µi puterilor implicå,
repet, o supunere absolutå lui Dumnezeu. A ne menøine
propriile noastre opinii µi dorinøe sau a prefera variantele µi
alegerile noastre, înseamnå, pur µi simplu, a da avantaj
vråjmaµului. Înseamnå, pe scurt, a pierde lupta. În orice altå
sferå s-ar putea — nu µtiu — så fie loc pentru interese
personale, fårå ca acest lucru så aducå pierderi apreciabile.
Dar niciodatå, repet, niciodatå, în acest domeniu. Fårå o
105
Nu iubiøi lumea
predare absolutå în mâna lui Dumnezeu, nimic nu poate fi

realizat, deoarece fårå aceastå predare îl låsåm pe Dumnezeu
fårå putere în lupta împotriva inamicului Såu.
Deci, spun încå o datå: cerinøele sunt foarte mari.
Suntem, tu µi eu, aici pe påmânt, complet devotaøi, în
totalitate predaøi lui Dumnezeu? Ωi dacå este aµa, guståm
noi chiar acum din puterile acelui glorios veac viitor?
Recuperåm noi teritorii de la prinøul acestei lumi pentru
Acela cåruia îi aparøin de drept?
106
11. Jefuirea uzurpatorului
„Cristos Isus a venit în lume ca så mântuiascå pe cei

påcåtoµi“. Întrucât, în planul veµnic al lui Dumnezeu, omul,
µi nu o altå fåpturå, este rânduit så ståpâneascå, este firesc
µi drept ca noi så ne îndreptåm compasiunea spre cei
påcåtoµi. Fårå så contrazicem vreo afirmaøie fåcutå pânå
acum, noi putem considera cå, în acest scurt timp al harului,
câµtigarea sufletelor din lume pentru Mântuitorul este
poate mijlocul suprem pe care îl avem la dispoziøie pentru
jefuirea lui Satan de prada lui. Desigur, dacå „omul“ ar fi
fost tema discuøiei noastre, am fi dat un loc important în
acest moment subiectului câµtigårii de suflete.
Înså am tratat deja subiectul evanghelizårii cu altå
ocazie*. De aceea, propun în schimb, la încheierea acestor
studii despre „lume“, så tratåm un alt domeniu, mai concret,
care se aflå sub dominaøia lui Satan, pentru a ilustra modul
în care se poate „lua prada omului tare“. Må refer la
domeniul finanøelor.
Banii sunt opuµi lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu
vorbeµte despre ei ca fiind „mamona nedreptåøii“ (Luca
16:9, KJV; „bogåøiile nedrepte“ în versiunea Cornilescu
* What Shall This Man Do? (Dar cu aceasta ce va fi?)

Londra, 1961, capitolul 3.
107
Nu iubiøi lumea
1923). Când Isus spune: „Faceøi-vå prieteni cu ajutorul

bogåøiilor nedrepte“, în mod sigur nu se referå aici la
bogåøiile (mamona) pe care le-ai putea obøine prin afaceri
nedrepte. Prin urmare, El spune cå banii (mamona) sunt în
esenøa lor un lucru nedrept. Ceea ce ne este prezentat aici nu
sunt mijloacele nedrepte prin care se procurå banii, nici
modul nedrept de folosire a banilor, ci caracterul nedrept
al banilor. Banii sunt, prin esenøa lor, un råu. Noi vorbim
de „bani curaøi“ µi „bani murdari“, dar, din punctul de
vedere al lui Dumnezeu, existå doar „bani murdari“. Omul
care îl cunoaµte pe Dumnezeu cunoaµte µi natura banilor. El
µtie cå banii, în esenøa lor, sunt un råu.
Dacå vrei så testezi caracterul oricårui lucru, nu trebuie
decât så vezi dacå acel lucru te conduce la Dumnezeu sau
te îndepårteazå de Dumnezeu. Banii, în mod invariabil, te
conduc departe de Dumnezeu. Isus enunøå în mod clar, în
Luca 16:13, principiul imposibilitåøii de a sluji µi lui Dum-
nezeu µi lui mamona, deµi eu cred cå µi fårå aceastå
afirmaøie cei mai muløi dintre noi ar fi convinµi de acest
lucru. Însåµi experienøa ne spune cå Dumnezeu µi mamona
nu se situeazå niciodatå de aceeaµi parte; mamona este
întotdeauna în opoziøie cu Dumnezeu.
Bineînøeles cå am putea interpreta cuvintele lui Isus într-un
sens mai larg, privind „mamona“ ca fiind orice lucru care în
general se opune, prin natura sa, lui Dumnezeu. Dar apostolul
Pavel ne ajutå så vedem banii ca mijlocul pe care lumea îl
foloseµte cu cel mai mare succes ca så ne atragå departe de
Dumnezeu. „Cei ce vor så se îmbogåøeascå“, spune el,
„dimpotrivå, cad în ispitå, în laø µi în multe pofte nesåbuite µi
våtåmåtoare, care cufundå pe oameni în pråpåd µi pierzare.
Cåci iubirea de bani este rådåcina tuturor relelor; µi unii, care
au umblat dupå ea, au råtåcit de la credinøå µi s-au stråpuns
108
Jefuirea uzurpatorului
singuri cu o muløime de chinuri“ (1 Timotei 6:9-10). Cu alte

cuvinte, dacå existå vreun lucru care så ne conducå departe de
Dumnezeu, atunci banii cu siguranøå vor face aceasta.
Esenøa lumii sunt banii. Ori de câte ori atingi banii, atingi
lumea. Se ridicå întrebarea: Cum putem folosi un lucru despre
care µtim cu siguranøå cå aparøine lumii, fårå så ne implicåm în
sistemul lumii? Cum putem mânui µi face afaceri cu bani, cel
mai lumesc dintre lucrurile lumeµti, µi totuµi, så nu ne implicåm
în lumea lui Satan? Ωi mai la obiect, fiindcå nu se poate face nici
un lucru fårå så plåteµti, cum putem noi så luåm banii, acest
lucru care este un factor esenøial în zidirea împåråøiei lui
Anticrist, µi så-i folosim pentru zidirea împåråøiei lui Cristos?
Fapta våduvei care a dat la visteria templului ultimul ei
bånuø a fost atât de apreciatå de Domnul, încât a primit din
partea Lui laude deosebite. Prin fapta ei, ea a luat ceva din
împåråøia lui Satan µi a contribuit cu acel lucru la Împåråøia lui
Dumnezeu. Ωi Isus a aprobat aceasta. Dar cum se poate face un
astfel de transfer? Cum este posibil så iei bani, care în esenøa lor
sunt un lucru råu, µi så zideµti cu ei Împåråøia lui Dumnezeu?
Cum poøi fi sigur cå toate legåturile dintre lume µi banii din
buzunarul tåu au fost rupte? Ai curajul så spui cå nici unul dintre
banii aflaøi în posesia ta nu figureazå în registrele contabile ale
lui Satan?
Pe fiecare dinar roman se afla chipul Cezarului. Con-
form cuvintelor lui Isus, toate monedele de acest fel „sunt
ale Cezarului“ (Matei 22:21). Cum poate fi ruptå legåtura
dintre Cezar µi monedå? Banii sunt un lucru din lume. Sunt
o parte esenøialå a sistemului lumii. Cum pot fi luaøi atunci
din lume, care îi considerå ai ei, µi dåruiøi lui Dumnezeu,
pentru folosul Såu?
În perioada Vechiului Testament a fost emis un principiu
rigid. „Tot ce va dårui un om Domnului prin fågåduinøå, din
109
Nu iubiøi lumea
ce are, nu va putea nici så se vândå, nici så se råscumpere:

fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moµia lui; tot ce va fi
dåruit Domnului prin fågåduinøå va fi un lucru prea sfânt
pentru Domnul“ (Levitic 27:28). Cu alte cuvinte, nu existå
dåruire adevåratå fårå nimicire. Dacå, de exemplu, în acele
zile o oaie era dåruitå lui Dumnezeu, nu era aduså înaintea
Lui ca ea så råmânå în viaøå µi så aibå miei; era aduså
înaintea Lui ca så fie sacrificatå. „Va fi omorât“ (Levitic
27:29). Nimicirea animalului era semnul cå fusese acceptat.
Toøi banii care sunt cu adevårat dåruiøi Domnului trebuie
så intre sub acest principiu al nimicirii; cu alte cuvinte,
pentru lume acei bani trebuie så înceteze så mai existe µi, de
asemenea, ei trebuie så înceteze så mai existe pentru mine.
Când Domnul nostru a låudat-o pe våduvå pentru cå ea a pus
cei doi bani ai ei în vistierie, El a remarcat cå ea a pus chiar
biosul — viaøa — ei acolo. „Dar, ea, din såråcia ei, a aruncat
tot ce avea, chiar viaøa ei“ (Marcu 12:44, KJV). Muløi
oameni pun doar bani în visteria Domnului; ea a pus viaøa ei
împreunå cu banii ei. Cu alte cuvinte, când acei bani au ieµit
din posesia ei, viaøa ei, de asemenea, a încetat så-i mai
aparøinå. Dåruind cei doi bani ai ei, ea a dat tot ce avea.
Dacå vrei ca banii tåi så iaså din lume, atunci viaøa ta
trebuie så iaså din lume. Nu te poøi påstra pentru tine însuøi
µi în acelaµi timp så-I poøi oferi ceva semnificativ lui
Dumnezeu. Nu poøi trimite banii tåi afarå din lume; poøi
doar så-i aduci afarå din lume!
Prin urmare, nu este un lucru uµor så transferi bani din
domeniul lui Satan în domeniul lui Dumnezeu; acest lucru
presupune o luptå. Så converteµti suflete, scoøându-le de
sub influenøa lui Satan µi aducându-le la Dumnezeu, este de
fapt mai uµor decât så converteµti bani din împåråøia lui
Satan în Împåråøia lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnezeu,
110
oamenii pot fi câµtigaøi pentru El, fie cå noi suntem sau nu

consacraøi Lui pe deplin; dar nu tot aµa este µi cu banii. Este
nevoie de o mare putere spiritualå ca så convertim siclii
noµtri, care prin caracterul lor reprezintå un råu, în siclii ai
sanctuarului. Banii au nevoie de convertire la fel cum
oamenii au nevoie de convertire; µi banii pot fi înnoiøi, cred
eu, (în ce priveµte caracterul lor) la fel cum sufletele pot fi
înnoite. Înså doar simpla aducere a unei jertfe în bani în
vistierie nu schimbå caracterul banilor pe care tu îi dåruieµti.
Pânå nu aduci µi viaøa ta împreunå cu banii tåi, ei nu pot fi
scoµi din împåråøia lui Satan µi transferaøi în Împåråøia lui
Dumnezeu. Valoarea spiritualå a lucrårii tale pentru Dum-
nezeu va depinde în mare måsurå de faptul cå banii pe care
îi mânuieµti au fost sau nu scoµi din sistemul lumii. Te
întreb: S-a întâmplat acest lucru? Poøi pretinde cå nu mai
existå nici un ban în mâna ta care så mai aparøinå lumii? Eµti
în stare så spui acum cå banii tåi nu mai sunt o parte a
kosmosului, pentru cå toøi au fost convertiøi? Vrei tu så-I
spui lui Dumnezeu: „Voi converti toøi banii pe care îi câµtig
prin muncå µi toøi banii pe care îi primesc în dar, în aµa fel
încât toøi så fie ai Tåi?“
Pentru Pavel, principiul era foarte clar: vå vrem pe voi,
nu ceea ce vå aparøine. Despre sfinøii din Macedonia, care,
din såråcia lor, au contribuit cu inimå aµa de largå la
ajutorarea fraøilor, el spune cå „s-au dat mai întâi pe ei înµiµi
Domnului“ µi apoi µi-au dat banii lor (2 Corinteni 8:5).
Pavel a fost educat în spiritul Vechiului Testament, unde
consacrarea darurilor materiale era întotdeauna legatå de
consacrarea celor care aduceau darurile. Raøionamentul
såu poate så-µi aibå rådåcinile acolo.
Poate så parå uimitor, dar este adevårat cå Dumnezeu
are provizii limitate de bani, pe când proviziile lui Satan sunt
111
Nu iubiøi lumea
nelimitate. Te întrebi probabil cum se poate împåca aceastå

afirmaøie cu cealaltå care aratå cå tot argintul µi aurul sunt
ale Lui. Dar Însuµi Isus spune cå existå lucruri care aparøin
lui Dumnezeu µi lucruri care aparøin Cezarului. În definitiv,
toate lucrurile aparøin lui Dumnezeu în calitatea Lui de
Creator, dar banii din visteria lui Dumnezeu sunt limitaøi
aståzi de numårul de oameni care Îi sunt devotaøi Lui.
Dacå aµ fi tråit în vremurile Vechiului Testament, aµ fi
putut så calculez imediat suma de bani din sanctuar. Aµ fi
cerut numårul total al copiilor lui Israel µi aµ fi socotit câte
un siclu de argint pentru råscumpårarea fiecåruia dintre ei
(Exod 30:11-16). La aceasta aµ fi adåugat cinci sicli pe cap
pentru råscumpårarea fiecårui întâi nåscut din Israel care
trecea peste numårul Leviøilor (Numeri 3:39-51). Apoi, la
aceste douå sume aµ fi adåugat echivalentul în sicli, în
conformitate cu siclul sanctuarului, pentru fiecare individ
care, din propria lui voinøå, s-ar fi dåruit pe sine Domnului
(Levitic 27:1-8). Da, numårul poporului lui Dumnezeu este
cel care determinå suma banilor lui Dumnezeu. Belµugul
din visteria lui Dumnezeu este în funcøie de numårul
oamenilor devotaøi Lui.
Atunci, se ridicå o întrebare vitalå pentru fiecare dintre
noi, întrebare la care trebuie så råspundem: banii pe care eu
îi ating aståzi reprezintå ei siclii în sanctuarul mamonei sau
siclii în sanctuarul dreptåøii? De fiecare datå când primesc
un leu sau de fiecare datå când câµtig un leu, trebuie så må
asigur imediat cå acel leu este convertit din valuta lumii în
valuta sanctuarului. Banii pot fi distrugerea noastrå, dar
banii pot fi, de asemenea, protecøia noastrå. Nu dispreøuiøi
banii; valoarea lor este mult prea realå ca så faceøi aceasta.
Ei pot fi de mare folos Domnului. Dacå tu însuøi ieµi cu
inima µi sufletul din lume, atunci poøi, dacå aceasta este
112
voia lui Dumnezeu, så aduci multe lucruri preøioase din

lume cu tine. Când Israeliøii au ieµit din Egipt, au adus cu ei
multe bogåøii. Ei i-au jefuit pe egipteni µi prada pe care au
luat-o au folosit-o la construirea Cortului Întâlnirii. O parte
înså, a fost folositå pentru turnarea unui viøel de aur µi, prin
aceasta, a fost pierdutå pentru Dumnezeu. Când poporul lui
Dumnezeu a påråsit Egiptul, Cortul, sub formå de materiale,
a påråsit Egiptul o datå cu ei. Aurul egiptean, argintul,
cuprul, inul — au fost convertite µi aduse contribuøie la
sanctuarul lui Dumnezeu.
Dacå întâlnim aceastå realitate în Vechiul Testament,
cu cât mai înalt trebuie så fie standardul în Noul Testament!
Cheia Noului Testament în problema finanøelor este ca noi
så nu øinem nimic pentru noi înµine. „Daøi µi vi se va da“,
acestea au fost cuvintele Domnului nostru (Luca 6:38) µi
nu, „Economisiøi µi veøi deveni bogaøi“! Cu alte cuvinte,
principiul creµterii divine este dåruirea, nu acumularea.
Dumnezeu cere de la fiecare dintre noi în mod proporøional
cu veniturile noastre, nu la întâmplare. El vrea, cu alte
cuvinte, o dåruire care så nu fie doar un capriciu de moment,
ci rodul unui legåmânt clar cu El în legåturå cu aceastå
problemå — µi acesta så fie un legåmânt de care så må øin.
Aµa trebuie så stea lucrurile, deoarece secretul
deposedårii lui Satan este, dupå cum am våzut, dedicarea
personalå. Pentru noi, a fi råscumpåraøi din lume µi a nu ne
dårui, în consecinøå, pe noi înµine lui Dumnezeu este un
lucru total imposibil „... voi nu sunteøi ai voµtri. Cåci aøi fost
cumpåraøi cu un preø“ (1 Corinteni 6:19-20). Nu are im-
portanøå dacå noi avem o profesie sau practicåm comerøul
obøinând astfel un venit din lume, sau ne ocupåm numai cu
predicarea Cuvântului µi depindem pentru traiul nostru
doar de darurile poporului lui Dumnezeu; pentru noi existå
113
Nu iubiøi lumea
numai un singur drum, nu douå. Noi suntem în mod egal

dedicaøi lui Dumnezeu µi suntem cu toøii martorii Lui. Nu
este adevårat cå predicarea Evangheliei este, în ea însåµi, un
lucru curat, iar afacerile sunt necurate, astfel încât cei
angajaøi în acestea din urmå ajung atât de întinaøi, încât sunt
de o importanøå mai micå pentru Dumnezeu. Ceea ce
conteazå este ca Dumnezeu, µi nu afacerile noastre, så fie
centrul vieøilor noastre.
„Nu iubiøi lumea, nici lucrurile din lume.“ Voi aveøi
ungerea de la Cel Sfânt; tråiøi prin ea! Daøi-vå pe voi înµivå
lui Dumnezeu; tråiøi în întregime pentru El; aveøi grijå ca,
în ceea ce vå priveµte, lucrurile din lumea aceasta så fie
µterse din registrele contabile ale lui Satan µi transferate în
contul lui Dumnezeu. Cåci „lumea µi pofta ei trece; dar cine
face voia lui Dumnezeu råmâne în veac“ (1 Ioan 2:17).
114

Nuiubif 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nuiubif 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nu iubiﬂi

Editura Lampadarul de Aur

Aceastå ediøie are la bazå ediøia în limba englezå:

Love Not the World

Descrierea CIP a Bibliotecii Naøionale

I. Szabo Marioara (trad.)

Consilier editorial Hubert Emerich.

Cu excepøia cazurilor specificate, toate citatele biblice

Cea mai mare parte a acestei cårøi este alcåtuitå dintr-o

fi coerentå, prezentând o imagine a omului lui Dumnezeu

„Acum are loc judecata lumii acesteia, acum ståpânitorul

gråuntele de grâu al lui Dumnezeu, legea constrângerii µi a

1. Scriitorii Noului Testament folosesc cuvântul kosmos

ea“. Aceastå folosire a cuvântului kosmos se aplicå nu

(Ioan 16:33) µi „ceea ce câµtigå biruinøa asupra lumii, este

Aici apostolul aratå contrastul dintre „podoaba (kosmos) de

Satan a adus pe påmânt ordinea pe care el însuµi a conceput-o

În cartea Genesa, atunci când se vorbeµte despre Eden,

rådåcina în pomul cunoµtinøei. Noi cåutåm sincer, în calitatea

mâncare µi haine? Ori de câte ori ieµi afarå, chiar µi printre

Deoarece fiecare dintre noi am fost odatå sub robia

ar fi existat ceva absolut råu în legåturå cu „lumea“. Mai

„Ai atins µtiinøa medicalå“, sau „Ai atins comerøul“? Ai

Nu ne surprinde aproape deloc cå acelaµi lucru se

Så luåm acum un domeniu atât de nevinovat în aparenøå

Revenind la educaøie, atât Biblia, cât µi experienøa au

gere, ele încep repede så manifeste puterea care se aflå în

dacå ar fi continuat!“ Doar cineva care nu Îl cunoaµte pe

Dar så presupunem cå pe lângå acea adunare existå

Sau så presupunem cå eµti inginer sau fermier sau

miµcå în direcøia lui, iar la vremea sfârµitului, aceste lucruri

„Duceøi-vå în toatå lumea µi propovåduiøi Evanghelia

Isus. Odatå, când må aflam undeva la øarå, am cunoscut

Pentru a råspunde la aceasta, trebuie så ne întrebåm mai

la care Dumnezeu nu a încetat så lucreze. Înainte de

sunt µi acele påsåri pestriøe: creµtinismul lumesc cu „Bi-

nu spun „naµtere din nou“ sau „salvare de la iad sau din

Slavå lui Dumnezeu, ei au ieµit! Cum? Prin ape. Astfel,

* Autorul se adreseazå cu ocazia unui botez în Londra

fundamentul mântuirii în Cristos, iar pe de altå parte,

lui Cristos, Dumnezeu då naµtere unei creaøii absolut noi µi,

om, în calitataea lui de cap al familiei sale, declarå cå,

µi modul de ieµire. Ai intrat în sfera lui Adam fiind nåscut

Cristos“. Botezul în moartea lui Cristos încheie relaøia mea

Separarea pentru Dumnezeu, separarea faøå de lume,

Curva Babilon este întotdeauna „cetatea cea mare“

de lume. De aceea, Neemia µi cei care s-au întors împreunå

dupå strålucirea vieøii, toate lucrurile de felul acesta aparøin

lumea! Nu numai lucrurile rele, ci toate acele lucruri care ne

colibå de pustnic într-un loc îndepårtat µi så crezi cå scapi

se schimbå din clipa în care auzi cå se va închide. Sau, ca

decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care

fundamental al lumii este satanic; este în vråjmåµie cu

Aµ vrea acum så ne îndreptåm atenøia asupra cuvintelor

v-am ales din mijlocul lumii“. În acest al doilea caz existå

lume, ci de sus. Pe de o parte, noi suntem un popor ales,

* Viaøa creµtinå normalå, pp 135,

El Îl face pe Fiul Såu så fie dreptatea mea, µi sfinøenia mea —

Ei au gåsit cå acest lucru este foarte greu; dar nu numai atât,

så ne iubeascå. „Dacå aøi fi din lume, lumea ar iubi ce este al

urmare, nici nu se poate face comparaøie între ei. Bunåta-

înceapå, s-a produs o ridicare bruscå de cåråmizi µi grinzi

Fårå teama cå va isca proteste, Isus a spus: „Eu sunt