Momentele subiectului+narațiuni (modele)

Momentele subiectului-reprezintă etapele realizării unui text literar în vederea plasării cititorului în subiectul
acțiunii. Ele au o intensitate gradată care favorizează captarea atenției și întreținerea suspansului. Se identifică cinci
momente ale subiectului într-o operă literară.
Expozițiunea-partea introductivă (situația inițială) în care sunt expuse coordonatele spațiale (spațiul) și cele
temporale (timpul), alături de unele personaje care inițiază acțiunea.
Intriga-se prezintă un moment/fapt care iscă un conflict de diferită natură și determină desfășurarea acțiunii;
aici se poate discuta despre o cauză care urmează a fi derulată.
Desfășurarea acțiunii-partea cea mai vastă ca întindere, care fapte și întâmplări generate din intrigă și
prezentate în ordine cronologică. Se prezintă întâmplările care vor conduce spre o tensiune epică.
Punctul culminant-partea de maximă tensiune/maximă intensitate, încordare în desfășurarea evenimentelor,
bazat de cele mai multe ori pe o situație dificilă și lupta (reușita) în rezolvarea ei.
Deznodământul-situația finală, care marchează sfârșitul acțiunii, al evenimentelor, cea care vine în încheierea
celei inițiale.

Compunerea narativă

Compunerea narativă are la bază narațiunea, tipar textual predominant, ce constă într-o succesiune de
întâmplări, fixate într-un anumit timp și într-un spațiu.
-întâmplările sunt legate cauzal și urmăresc momentele subiectului-expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii,
punctul culminant și deznodământul;
-prezența reperelor spațio-temporale;
-relatarea este făcută de un narator la persoana I sau a III-a;
-îți imaginezi un element declanșator al evenimentelor (un conflict, o intrigă);
-personajele participante la acțiune să fie adecvate contextului și nu le dai nume proprii decât dacă ți se specifică
acest lucru;
-creezi cel puțin un moment de suspans (un punct culminant) povestești apoi cum s-a soluționat conflictul (în
deznodământ);
-poți folosi interogații retorice (,,Ce se auzea în depărtare?, ,,Ce trebuia să facă?’’), semne punctuație cu rol
stilistic (punctele de suspensie, semnul exclamării), redarea unor elemente non-verbale (,,Zâmbetul lui forțat trăda că
ceva nu era în ordine…’’)
-finalul compunerii poate conține impresia despre întâmplarea povestită, un enunț moralizator (,,Acea
întâmplare m-a marcat profund și m-a ajutat să înțeleg…’’)

Compunerea narativă-Model

O întâmplare în vacanţa de vară

Expozitiunea reprezintă momentul introductiv în care se prezintă locul, timpul acţiunii şi personajele
• Descrie cadrul în care se desfăşoară acţiunea. Creează atmosfera în care se va desfăşura acţiunea.
• Foloseşte indici de timp: odată, demult de tot, într-o zi, aseară etc.
• Foloseşte indici de loc: undeva, acolo, unde
• Prezintă personajul prin nume şi descriere în câteva cuvinte.
,,Din dulci amintiri, evoc o întâmplare care a reusit să mă fascineze şi care a contat enorm pentru mine,
deoarece am descoperit lucuri minunate şi am simtit că sunt iubit, iar suprizele vin când nu te astepti... Era o zi frumoasă
de vară din vacanţa mare. M-am trezit de dimineaţă, pe la ora şapte. Eram la bunici. După ce m-am dat jos din pat, am
înştiinţat-o pe bunica de faptul că vreau să fac o plimbare prin natură. Ea mi-a aprobat dorinţa şi mi-a pregătit merinde.’’
Intriga reprezintă momentul care strică echilibrul şi declanşează acţiunea.
• Marchează acest moment prin indicii: deodată, pe când, în timp ce etc.
,,Am plecat la drum mai devreme, pentru că soarele era pregătit să mă stropească cu lacrimile sale de foc. Cum
am urcat dealul din spatele casei, deodată, ceva mi-a atras atenția. Cum putea să fie posibil asa ceva?’’
Desfăsurarea actiunii
• Prezintă faptele în ordine logică.
 • Nu te pierde în detalii care ţi-ar putea abate atenţia de la firul narativ.
• Încearcă să creezi suspansul şi să ţii trează atenţia cititorului.
• Inventează întâmplări prin care să faci acţiunea să avanseze.
,,Dintr-o dată, mi s-a părut că am intrat într-o altă lume. Totul mi se părea mai frumos. Regele soare îşi impusese
stăpânirea pe marele albastru, cerul. Roua rece a dimineţii era aşternută pe iarba verde şi pufoasă. Stoluri de păsări
zburau deasupra mea, împreună cu fluturi de diverse culori, care dansau în aer. Cerul senin, de un albastru pur şi
răcoarea dimineţii, care se făceau simţite prin hainele cu care eram îmbrăcat, mă îndemnau la visare. Am mai stat un
timp şi am admirat natura din picioare. Apoi m-am aşezat la umbra stăpânului pădurii - un stejar înalt şi bătrân cât
lumea, a cărei înălţime te ameţea doar când te uitai la el. M-am aşezat şi dintr-o dată, din spate, am auzit un lătrat. M-
am speriat de mama focului. Primul gând a fost să mă urc în copacul copilăriei mele, stejarul cel bătrân. Dar am
renunţat. Fiinţa care lătra şi-a arătat faţa. Era drăgălaşul meu câine, Bobiţă. Sperietura a fost cumplită. Chiar şi după ce l-
am luat în braţe pe Bobiţă, inima îmi bătea atât de tare, de parcă ar fi vrut să-mi iasă din piept. Abia când Bobiţă a
început să mă lingă vesel pe mână, m-am liniştit.’’
Punctul culminant (momentul de maximă intensitate)
• Poate fi marcat prin utilizarea indicelui lexical « dar ».
• Creează tensiune la nivelul textului.
• Accentuează stările personajului.
,,Dar, dintr-o dată, Bobiţă a început să alerge de colo-colo şi să latre voios. Parcă voia să-mi spună ceva. Ce ar fi
putut să îmi spună un câine? Am hotărât să îl urmez. Spre surprinderea mea, căţelul m-a condus către casă. În curtea
bunicilor, tocmai sosiseră părinţii mei. După ce m-au îmbrăţişat, mi-au comunicat că au o surpriză pentru mine, un
codou pe care mi-l doresc de ceva vreme. M-au dus la maşina cu care veniseră. În portbagaj mă aştepta o bicicleta mare,
roşie. Era exact ce-mi doream! Împreună cu această bicicletă am bântuit pe colinele satului bunicilor pe parcursul întregii
vacanţe.’’
Deznodământul se restabileşte echilibrul şi acţiunea se termină.
• Repetă indicii de loc folosiţi la începutul compunerii tale.
,,A fost o vacanță grozavă la care am visat și pe care am petrecut-o la bunici, iar dintre toate cele pe care le-am
avut până acum, aceasta a reușit să mă impresioneze. Mi-am propus să mai merg la aceștia şi altă dată. Acum, Bobiţă a
crescut, cred că este un dulău pe cinste. Abia aştept să bat uliţele satului pe bicicletă cu Bobiţă lângă mine. Apoi,
împreună, să ne pierdem în natura fermecătoare, din împrejurimile satului bunicilor, care a reușit să-mi fure sufletul.’’

O întâmplare reală/imaginară petrecută la munte

Expoziţiunea
Cu bucurie în suflet/Din dulci amintiri relatez o întâmplare care a reuşit să-mi schimbe viziunea asupra lumii, dar
şi anumite impresii despre viaţă. Era o zi mirobolantă de toamnă, iar tata a decis să vizităm muntele Ceahlău. Împreună
cu dragii mei părinţi, am ajuns la poalele regatului muntos. Era un peisaj nemaipomenit care urma să mă înghită sau care
voia să mă ajute să-i descifrez misterele care se ascundeau pe acolo.
Intriga
Deodată, părinţii mei se simţeau obosiţi, iar eu eram curios să văd dacă aş fi putut să mă împrietenesc cu natura
ce stăpânea acel tărâm, însă un lucru mi-a atras atenţia. Cum putea fi posibil aşa ceva?
Desfăşurarea acţiunii
Susurul apei ce străbătea un râu reuşise să mă atragă în mrejele sale, însă admiraţia pe care o aveam nu mă
putea opri din loc. Cu cât mă apropiam de rău, cu atât mă simţeam mai straniu şi vedeam cum mă îndepărtez de cabana
în care se aflau părinţii mei. O adiere a vântului mi-a mângâiat chipul zâmbitor şi m-a făcut să simt un fior. Am început să
alerg, nu mă puteam opri, abia respiram. Am fost oprit de către cineva. Capătul râului despărţea muntele în două
tărâmuri, nicidecum, nu-şi avea sfârşitul într-un lac, vărsându-se pe versantul acestuia, aşa cum mi se scurgea mie pe
obraz o lacrimă de emoţie. Privind mai atent la tărâmul din faţa mea, mi-am observat părinţii care mă strigau şi care-mi
făceau semne ca să traversez. Eram derutat, confuz, abia auzeam câteva litere, iar imaginea lor era înceţoşată. Voiam să
traversez, dar ceva mă ţinea în loc. Era copilăria, cu farmecul ei aparte, care mă ruga să nu o părăsesc.
Dincolo ,,domnea’’ adolescența, cu alte perspective şi impunea într-un mod obligatoriu, maturizarea. Trebuia să iau o
decizie cât mai repede posibil. Nu ştiam ce să fac, nu voiam să-mi părăsesc lumea fascinantă a copilăriei, însă vremea nu
putea să mă ţină în loc.

Punctul culminant
 Deodată, am auzit un strigăt, era mama care dorea să mă trezesc din visare şi să mă îndrept către cabană,
deoarece aveam de parcurs anumite itinerarii. Abia atunci mi-am dat seama că vântul a fost cel care m-a făcut să visez,
să contemplez şi care mi-a anticipat destinul, anunţându-mă, într-un mod discret că voi ieşi din lumea copilăriei cât de
curând.
Deznodământul
A fost o zi minunată, petrecută la poalele munţilor, împreună cu minunata mea familie, o zi pe pe care nu o voi
uita şi care m-a ajutat să înţeleg că orice clipă merită trăită la maximum, dar cu mare grijă.

Aplicație

Redactează un text narativ de 150-300 de cuvinte în care să relatezi o experiență personală fericită. În
compunerea ta vei insera o secvență descriptivă, una explicativă și una dialogată.

Expozițiunea
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc și acum de una dintre cele mai fericite clipe din viața mea de până acum. Nu
am să uit niciodată de momentul în care am luat premiul I la un important concurs de desen, unul dintre cele mai grele
pe care le-am susținut vreodată.
Să explic ce înseamnă dificultatea unui concurs. Aceasta își face simțită prezența în clipa în care ești nevoit să te
implici enorm și să dai tot ce este mai bun pentru a reuși și ajunge la performanețele pe care ți le dorești. Dificultate
înseamnă și muncă continuă. (secvență explicativă)

Intriga
Eram la școală când ceva mi s-a întâmplat. Nu îmi imaginam că aș putea să devin fericit în urma unei vești pe
care am aflat-o. Cum era posibil așa ceva?
Desfășurarea acțiunii
Știam că iubesc să desenez de când mă știu, dintotdeauna mi-a plăcut să îmi exprim gândurile și ideile sub forma
unor linii care, încetul cu încetul, capătă forme și culori. Întreaga clasă, de altfel, este plină cu desenele mele, căci părinții
mei le păstrează pe absolut toate. Participam din când în când la concursuri de desen, la îndemnul doamnei profesoare
de la școală, dar nu mă gândeam niciodată că voi fi pe primul loc.
-Cred că talentul te definește și ai creații excepționale, mi-a zis doamna profesor, de aceea, insist să participi la
acest concurs.
-Fără doar și poate, nu am să vă refuz și mă încred în spusele dumneavoastră. (secvență dialogată)
A venit ziua cea mare, iar emoțiile nu păreau să dispară. M-am pregătit sufletește și am ajuns mai devreme cu
câteva minute.
Concursul era unul național de desen dedicat pictorului Nicolae Grigorescu. În comisie era o doamnă, care mi-a
atras atenția. Avea o rochie roșie ca macul, trupul zvelt, ochii albaștri precum cerul, iar părul blond ca spicele grâului.
Fizionomia dumneaei îi dădea un aer grațios și aparte. (secvență descriptivă)
Mă pregătisem pentru concurs cu maximă seriozitate și de fiecare dată îmi exersam calitățile. În fața comisiei,
am fost detașat și cu sufletul împăcat, mai ales că am avut o temă, care-mi plăcea mult. Am dat, astfel, tot ce a fost mai
bun, iar la sfârșit, chiar eram mulțumit de creația mea.

Punctul culminant
A fost prima dată când mă gândeam că, într-adevăr, lucrarea mea este bună și că, poate, voi lua o mențiune. Nu
mică mi-a fost mirarea când am aflat, după câteva ore, că numele meu a fost strigst ultimul, deoarece luasem premiul I
al concursului și îmi aducea și o excursie în Italia, în galeriile pictorilor celebri ai Renașterii.

Deznodământul
M-am simțit extrem de fericit pentru reușita mea și asta mi-a dat încredere și curaj să merg mai departe cu
pasiunea pe care o am. A fost o zi aparte pe care nu o voi uita niciodată și din care am învățat că munca cu pasiune îți
este răsplătită pe măsură.