TEST DE ANTRENAMENT 1

SUBIECTUL I
Citește, cu atenție, următorul fragment:
Clara Vodă a absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografie „I.L. Caragiale” în 1993, la
clasa profesorului Gelu Colceag, s-a lansat pe scena Teatrului Nottara, iar în cinema a devenit renumită
odată cu rolul din „Eu când vreau să fluier, fluier”, lungmetrajul de debut al regizorului Florin Șerban,
pentru care a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar, în 2011, la cea de-a cincea
ediție a Galei Gopo. În 2012, a obținut rolul principal în filmul spaniol „Anochece en la India”/ „Se lasă
noaptea în India”, în regia lui Chema Rodriguez.[…]
Cum a ajuns Chema Rodriguez la tine? Unde și cum a avut loc audiția pentru rol?
A fost o întâlnire la care visează orice actor. Chema m-a văzut în „Eu când vreau să fluier, fluier”, la
Festivalul de la Berlin, în 2010. Apoi, i-a contactat pe cei de la Stradafilm, casa de producție a filmului. Am
primit un telefon de la Daniel Mitulescu într-o dimineață ploioasă, dacă pot să vin la sediul Stradafilm
pentru că mă caută doi spanioli. Unul dintre ei era Chema, celălalt era un producător spaniol. Am primit
scenariul, iar Chema mi-a spus că sunt singura actriță care poate juca rolul danei. După o lună, eram la
Madrid ca să filmez „teaserul” filmului.
A fost prima oară când ai jucat într-o limbă străină? Ce provocări a presupus învățarea
spaniolei contratimp?
Mai jucasem în engleză și franceză înainte de „Anochece”. Am jucat chiar teatru în engleză, dar
provocarea a fost spaniola. Nu aveam ideee de ea. Știam doar „Gracias”, „Hola” și „Nada”. Aparent, e o
limbă ușoară pentru noi, dar lucrurile nu sunt deloc așa dacă vrei să o înveți corect și mai ai și de jucat un
rol. A trebuit să o învăț în două luni și, dacă nu aveam sprijinul Luminiței Răuț, al Alinei Cantacuzino, al
celor de la Institutul Cervantes, nu aș fi reușit. La prima repetiție în Spania, am avut o cădere nervoasă,
pentru că mi s-a părut imposibil să joc într-o limbă care era atât de crudă în mintea mea. Dar Chema mi-a
fost din nou alături. A spus că nu face filmul fără mine și că el e sigur că pot. Le-a interzis celor din echipă
să vorbească cu mine altă limbă decât spaniola. Eram pe o planetă străină și grea, dar am reușit până la
urmă.
Cum au fost filmările, cât au durat, care a fost atmosfera pe platou?
Pentru că filmule un road-movie, am filmat în Spania, România, India. A fost o experiență unică,
magică aș putea spune. Tot amestecul acesta de oameni, limbi diferite, culori, obiceiuri, mirosuri, senzații au
creat un univers fantastic. Oamenii din echipă mi-au devenit prieteni buni, dacă nu îmi erau deja, ca cei de la
Stradafilm. Spania e a doua mea țară datorită celor din echipa spaniolă.
Silvia Dumitrache, Marius Rădoi, Interviu cu Clara Vodă, Noi, românii, ar trebui să învățăm să
ascultăm mai mult și să ținem cont și de părerea celuilalt, în Observatorul cultural, nr. 772/2015

A. Scrie, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la textul dat:
 1. Indică sensul, din text, al secvenței „la care visează”. 6
p
2. Menționează în ce țări s-au desfășurat filmările la lungmetrajul „Anochece en la India”. 6
p
3. Precizează care era atmosfera pe platou în timpul filmărilor la „Anochece en la India”, justificându-ți
răspunsul cu o secvență semnificativă din text. 6
p
4. Explică motivele care au determinat-o pe actriță să afirme că a trăit o experiență unică. 6
p
5. Comentează, în 30-50 de cuvinte, afirmația Clarei Vodă „La prima repetiție în Spania, am avut o
cădere nervoasă, pentru că mi s-a părut imposibil să joc într-o limbă care era atât de crudă în mintea
mea.” 6p

B. Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind relația dintre

ideea poetică și mijloacele de expresivitate.

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta Învăluită-n straie de culcare

Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, Așează-mi-te-alături c-un ghem
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Și deapănă mereu, fără-ncetare,
Să nu văd fructele cum cad din ram… Să n-aud frunzele sub pași, cum gem…

Fă focul și preumblă-te prin casă Ferește-mă în preajma ta, de vasta

Fără să spui nimic, niciun cuvânt… Urgie-a toamnei care bântuie…
Vreau să mă simt la tine ca acasă Și nu mă întreba în noaptea asta
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt… De ce mă înspăimântă frunzele…
Radu Stanca, Frunzele