Culorile și emoțiile: cum influențează culorile stările noastre de spirit

Culorile și emoțiile sunt strâns legate.

Culorile calde pot evoca emoții diferite, față de culorile reci.

Totul depinde de efectele psihologice ale culorilor folosite.

Culorile ne pot face să ne simțim fericiți sau triști și pot chiar să ne facă să ne simțim
înfometați sau relaxați.

Toate aceste reacții își au rădăcina în efectele psihologice, biologice și în credințele

culturale.

Cercul lui Plutchick

Galben - extaz, bucurie, serenitate

- Noi căutăm lumina caldă, în ea devenim luminoşi, considerăm spiritul, fie din noi cât și cel
din oameni

- Starea de bucurie face parte din emoțiile molipsitoare și putem observa atunci când o
persoană râde copios începem şi noi să râdem cu pofta.
- Iar dacă ne înconjurăm de oameni veseli, solari, calzi ne vine transmisă această stare.

Verde deschis așa de diferit de verde închis;

Admirație - teroare.
Încredere - Frică.
Acceptare - Teamă.

Ce au aceste trăiri în comun?

Ex.
Atunci când suntem într-o pădure în miezul zilei nuanţele de verde sunt luminoase,
deschise.

Ne dau un sentiment de încredere, liniște, admirație, cu cât seara se apropie mai mult
iar verdele devine un verde închis,
cu atât începe să se aşeze o stare de teamă, iar cu cât mai mult vom zăbovi în
pădure, teama se poate transforma în frica şi poate chiar în teroare.

Şi pe cât de mult admiram pădurea în lumină pe atât de mult ne temem de ea în întuneric.

Personal cred că acest lucru se întâmplă și atunci când suntem în rolul de victimă, deşi
admiram agresorul dar ne temem foarte mult de partea lui întunecată .

Albastru deschis atât de diferit de Albastru închis

Uimire - Mâhnire
Surpriza - Tristețe
Distragere - Meditație

Un exemplu ar fi cerul senin, de fiecare dată ne surprinde lumina şi frumusețea

cerului senin, ne dă o stare de calm, de pace.

Cu cât el este mai deschis cu atât ne simțim distraşi de această frumusețe.

Cu cât cerul se va închide, cu atât suntem mai predispuși să ne mâhnim, să ne întristăm

iar dacă cerul este noros un ultramarin deschis vom fi predispuși la stagnare la a medita.

Violet ; Sila - dezgust- plictiseală

Aici avem o mare contradicție fata de ceea ce știm noi despre violet şi nuanțele de mov,
și anume că denotă spiritualitate, creativitate.
De unde vine asocierea cu dezgustul?

Ce este dezgustul?
Un sentiment de respingere morală şi socială, imoral, impur, murdar, nesănătos.

Știința considera că dezgustul este o emoție elementară şi nu un instinct, datorită faptului că

se dezvoltă prin procesul de socializare.

Dacă amestec supa cu un pieptene, chiar dacă este curat, cine vede acest gest, este
cuprins de dezgust.
Emoţia de scârbă este produsă de asocierea psihologică negativă.

Violetul ca vibraţie spirituală. Din cercetările mele îi dau dreptate lui

Plutchik, Oamenii cuprinși de dezgust se îndreaptă către spiritual.

Dezgustul faţă de ororile vieții, de nedreptăţi, minciuna, trădări, împinge omul către un
alt nivel de înțelegere şi anume căutăm noi răspunsuri în spiritual.

Dezgustul faţă de lumesc este în strânsă legătură cu căutarea spirituală.

Roșu
Furia, mânie, iritare

Avem tendința de a crede că este o emoție rea, însă orice emoție ne comunica o informație.
Dacă ne grăbim să înăbuşim emoția, mesajul nu mai poate fi descifrat.

Furia ne permite să ne protejăm de pericole și să ne conservăm viața, ne permite să

acţionăm, de aceea folosirea rosului ne da imboldul de a acţiona în favoarea
noastră.

O reacţie are nevoie de un impuls şi recomand atunci când simţim că stagnăm, că nu

suntem capabili de a lua o decizie, să ne raportăm la roşu prin introducerea lui în cantităţi
blânde în viaţa noastră.

Ne va transmite impulsul de a acţiona.

Persoanele care nu îşi exprimă emoțiile nu mai sunt în contact cu ele însele şi cu cei din
jur, se evită pe ele, pe cei din jur, şi viața în ansamblu.

Pe de altă parte există şi furii nesănătoase, astfel nu este de dorit nici să supra investim în
emoții, să le trăim până la epuizare.

Portocaliu
Vigilența, anticipație, interes

Portocaliul are de-a face și cu intuiția.

Relația omului cu mediul ambient presupune, atenție, interes, anticipație.
Adaptarea organismului la mediu prin atenție produce efecte favorabile asupra acțiuni de
cunoaștere.

Stările afective mai ales cele negative ne fac deseori să ne pierdem atenția, capacitatea de
concentrare, vigilența.

Atunci când ești atent şi concentrat pe un țel, produci abundență, cât și stare de bine, de
veselie, prea plinătate a ființei, iar de aici vine şi dorința de a continua experiența începută.

Acesta este cercul emoţiilor a lui Plutchik,

Căutarea nu este altceva decât raportarea la trecut.

Uneori avem nevoie de aceasta raportare,

însă doar pentru cunoaştere înţelegere,
fără a ne raporta la deciziile pe care le-am luat în trecut.

Să nu cădem în această capcană

de a ne focusa pe deciziile pe care le-am luat,
ci să înțelegem dacă mai este necesar
să continuăm pe acest drum,
în aceste emoţii puternice,
sau a venit timpul să le scoatem la lumină
și să ne eliberăm de ele.

Iar la un moment dat să nu mai avem nevoia de această căutare,

de aceasta raportare la trecut,
să ajungem la înţelegerea de a ne raporta la prezentul nostru
Aici şi Acum,

O definiţie greu de înţeles.

Să creăm noi şi noi surse de echilibru din starea de bine,

chiar şi cu culori, fie ele violet, negru sau verde închis.

Când vom descoperi starea de bine,

vom fi creatorii prezentului nostru.