totul devine literatură Liliana Corobca este scriitoare și cercetătoare, studiind istoria comunismului, cu precădere cenzura. A coordonat și publicat recent la editura Polirom două ample sinteze, Panorama comunismului în Moldova sovietică și Panorama comunismului în România. Printre romanele sale, publicate tot la Polirom, se numără Kinderland, tradus în limba germană și slovenă, Caiet de cenzor, în curs de apariție la Seven Stories în SUA, și, cel mai recent, Buburuza. Și în cărți, și în discuțiile din afara lor, umorul și naturalețea îi sunt mereu prezente, ceea ce face ca atât o călătorie la capătul lumii și al umanității, cât și o traversare pe nepusă masă a Alpilor să pară la fel de firești. Pentru că vorbim despre industria de carte, ce carte sau cărți citești acum și pe care le-ai recomanda și altora? Întotdeauna mi-a fost greu să răspund la asemenea întrebare. În ultimul timp, textul cel mai citit de mine a fost Constituția României și o recomand călduros cititorilor, ca model de literatură utopică, ironică, suprarealistă etc. Tocmai am terminat Situații paradoxale. Schițe umoristice, parodii de Vytautė Žilinskaitė (Ed. Literatura artistică, Chișinău, 1983, tradusă în limba română cu alfabet chirilic). Žilinskaitė (n. 1930) este prozatoare, scriitoare de literatură pentru copii din Lituania. De mult stăteam cu cartea pe aproape, dar, dincolo de asta, nu mă pot apuca, după opt ore de stat la birou, de volume solicitante, romane lungi, cărți prea groase. Proza scurtă, textele umoristice au fost de preferat pentru timpurile pandemice prin care trecem. Câteva schițe mi s-au părut foarte amuzante, impecabile, alte câteva suportabile, vreo două ușor plictisitoare. Cartea are însă și valoare de document, beculețele mele de cercetător s-au aprins la lectură. Umorul era un domeniu foarte atent urmărit, am în vedere foarte cenzurat, și mi s-a părut interesant de văzut ce putea trece de foarfeca cenzurii. Din acest punct de vedere, cartea e surprinzător de actuală și valabilă. Lecturile mele nu cred că ajută prea mult industria de carte, dar pe autoarea lituaniană o recomand din toată inima (pentru a fi tradusă în românește mai întâi).
Liliana Corobca s-a născut pe 10 octombrie 1975 în Săseni, Călăraşi, Republica
Moldova. Doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (2001), cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (2002-2011) şi, din 2014, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. A debutat cu romanul Negrissimo (2003, Premiul „Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). La editurile Cartea Românească şi Polirom a publicat romanele Un an în Paradis (2005), tradus în italiană şi germană, Kinderland (2013, 2015, Premiul Radio România Cultural, Premiul Crystal la Festivalul Internaţional de la Vilenica), tradus în germană şi slovenă, Imperiul fetelor bătrîne (2015), Caiet de cenzor (2017), Capătul drumului (2018), Buburuza (2019). A scris studiul Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România (2014, nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la Premiul PEN România) şi monologul în trei acte Cenzura pentru începători/Die Zensur. Für Anfänger (2014). Antologia Instituţia cenzurii comuniste în România. 1949-1977 (2 vol., 2014) a fost distinsă cu Premiul „Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric. Coautor la Dicţionarul general al literaturii române (2005-2009), O cronologie a cenzurii în România (2016) etc. A coordonat volumele Panorama comunismului în Moldova sovietică și Panorama comunismului în România (2019, 2020, Polirom). În 2020, a scris romanul Ionesco. Elegii pentru noul rinocer în colecția „Biografii roman țate” a Editurii Polirom. A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania, Austria, Polonia, Franţa, România.