Liliana Corobca

Un scriitor nu are viață personală,

totul devine literatură
Liliana Corobca este scriitoare și
cercetătoare, studiind istoria
comunismului, cu precădere cenzura.
A coordonat și publicat recent la
editura Polirom două ample sinteze,
Panorama comunismului în Moldova
sovietică și Panorama comunismului
în România. Printre romanele sale,
publicate tot la Polirom, se numără
Kinderland, tradus în limba germană și slovenă, Caiet de cenzor, în curs de
apariție la Seven Stories în SUA, și, cel mai recent, Buburuza. Și în cărți, și în
discuțiile din afara lor, umorul și naturalețea îi sunt mereu prezente, ceea ce face ca
atât o călătorie la capătul lumii și al umanității, cât și o traversare pe nepusă masă
a Alpilor să pară la fel de firești.
Pentru că vorbim despre industria de carte, ce carte sau cărți citești acum
și pe care le-ai recomanda și altora?
Întotdeauna mi-a fost greu să răspund la asemenea întrebare. În ultimul timp,
textul cel mai citit de mine a fost Constituția României și o recomand călduros
cititorilor, ca model de literatură utopică, ironică, suprarealistă etc. Tocmai am
terminat Situații paradoxale. Schițe umoristice, parodii de Vytautė Žilinskaitė (Ed.
Literatura artistică, Chișinău, 1983, tradusă în limba română cu alfabet chirilic).
Žilinskaitė (n. 1930) este prozatoare, scriitoare de literatură pentru copii din
Lituania. De mult stăteam cu cartea pe aproape, dar, dincolo de asta, nu mă pot
apuca, după opt ore de stat la birou, de volume solicitante, romane lungi, cărți prea
groase. Proza scurtă, textele umoristice au fost de preferat pentru timpurile
pandemice prin care trecem. Câteva schițe mi s-au părut foarte amuzante,
impecabile, alte câteva suportabile, vreo două ușor plictisitoare. Cartea are însă și
valoare de document, beculețele mele de cercetător s-au aprins la lectură. Umorul
era un domeniu foarte atent urmărit, am în vedere foarte cenzurat, și mi s-a părut
interesant de văzut ce putea trece de foarfeca cenzurii. Din acest punct de vedere,
cartea e surprinzător de actuală și valabilă. Lecturile mele nu cred că ajută prea
mult industria de carte, dar pe autoarea lituaniană o recomand din toată inima
(pentru a fi tradusă în românește mai întâi).

Liliana Corobca s-a născut pe 10 octombrie 1975 în Săseni, Călăraşi, Republica

Moldova. Doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (2001), cercetător
ştiinţific la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (2002-2011) şi,
din 2014, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria
Exilului Românesc. A debutat cu romanul Negrissimo (2003, Premiul
„Prometheus” pentru debut al revistei România literară, Premiul pentru debut în
proză al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova). La editurile Cartea
Românească şi Polirom a publicat romanele Un an în Paradis (2005), tradus în
italiană şi germană, Kinderland (2013, 2015, Premiul Radio România Cultural,
Premiul Crystal la Festivalul Internaţional de la Vilenica), tradus în germană şi
slovenă, Imperiul fetelor bătrîne (2015), Caiet de cenzor (2017), Capătul drumului
(2018), Buburuza (2019). A scris studiul Controlul cărţii. Cenzura literaturii în
regimul comunist din România (2014, nominalizat la premiile revistei Observator
cultural şi la Premiul PEN România) şi monologul în trei acte Cenzura pentru
începători/Die Zensur. Für Anfänger (2014). Antologia Instituţia cenzurii
comuniste în România. 1949-1977 (2 vol., 2014) a fost distinsă cu Premiul
„Dimitrie Onciul” al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric. Coautor la Dicţionarul
general al literaturii române (2005-2009), O cronologie a cenzurii în România
(2016) etc. A coordonat volumele Panorama comunismului în Moldova sovietică și
Panorama comunismului în România (2019, 2020, Polirom). În 2020, a scris
romanul Ionesco. Elegii pentru noul rinocer în colecția „Biografii roman țate” a
Editurii Polirom. A beneficiat de burse şi rezidenţe de creaţie în Germania,
Austria, Polonia, Franţa, România.