MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

REFERAT

Carl Gustav Jung

Verificat:

CAUNENCO Irina cercetator,doctor, universitar

__________________________________

Autor:Gritcu D,Goncearuc E,Cevdari A,Petrache D

,Simion M,Cimpoies M studenti,la

anul I specialitatea Psihologie

____________________________________

Chișinău-2023

0
 Cuprins

Introducere...............................................................2
Caracterizarea social-economico-culturala..............3-6
Biografia...................................................................7-10
Inconstientul colectiv si Arhetipurile.......................11-13
Procesul de individuatie...........................................14-16
Tipurile de personalitate...........................................16-22
Influenta si succesele ulterioare................................23-28
Bibliografie...............................................................29
Concluzie..................................................................30

1
INTRODUCERE

Cunoașterea psihologică este la fel de veche ca omul însuși. El nu putea exista fără să fie ghidat de
motivele comportamentului și de proprietățile caracterului vecinilor săi. LA timpuri recente există un
interes din ce în ce mai mare pentru problemele comportamentului uman și căutarea sensului
existenței umane. Alături de interesul pentru bogăția materială și afaceri, mulți oameni caută să se
ajute și să înțeleagă ce înseamnă să fii om. Ei se străduiesc să-și înțeleagă comportamentul, să-și
dezvolte încrederea în ei înșiși, în punctele lor forte. Realizează laturile inconștiente ale personalității,
concentrează-te în primul rând pe ceea ce li se întâmplă în prezent. Posedând o varietate de proprietăți,
personalitatea reprezintă în același timp un singur întreg. De aici rezultă două sarcini interconectate: în
primul rând, să înțelegem întregul set de proprietăți ale personalității ca sistem, evidențiind în el ceea
ce se numește în mod obișnuit factor (sau proprietate) de formare a sistemului și, în al doilea rând, să
dezvăluie fundamentele obiective ale acestui sistem. . Psihologia analitică a lui Jung ne ajută să
înțelegem mai bine comportamentul individului în relație cu ceilalți, i.e. latura socială a
comportamentului său. Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru sociologi și, fără îndoială,
aduce beneficii în activitățile practice ale liderului - educatorul colectivului de muncă. Sarcina
psihologiei analitice- să dezvăluie lumea mentală a unei persoane ca un întreg fenomen natural, fără a
se limita la tratarea nevrozelor sau studiul intelectului sau a trăsăturilor sale patologice. În același
timp, așa cum însuși Jung a subliniat în mod repetat, psihologia analitică este o disciplină practică în
sensul că, alături de cunoașterea naturii integrale a psihicului, se dovedește și o tehnică de dezvoltare
mentală aplicabilă oameni normali, este mijloace auxiliareîn domeniul medical și pedagogic, religios
și activitati culturale. Psihologie analitică- una dintre școlile de psihologie profundă, bazată pe
conceptele și descoperirile psihicului uman, realizată de psihologul elvețian Carl Gustav Jung.

2
CARACTERIZAREA SOCIAL-ECONOMICO-CULTURALA

Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea:

La trecerea spre secolul al XX-lea, Europa a fost martora unor transformări fundamentale, având un
impact semnificativ asupra societății și culturii. Revoluția industrială a schimbat radical peisajul
economic, transformând state agrare în societăți industriale. Urbanizarea accelerată a generat
schimbări sociale majore, iar creșterea orașelor industriale a adus cu sine noi probleme legate de
condițiile de muncă și sărăcia urbană. În paralel, mișcările socialiste au început să câștige teren,
militând pentru drepturile muncitorilor și condiții de muncă mai bune. Naționalismul și imperialismul
au alimentat competiții și conflicte între națiuni, iar lumea s-a confruntat cu schimbări politice și
sociale profunde.

Perioada în care a trăit Carl Jung, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a
fost marcată de o serie de evenimente culturale și politice semnificative care au avut un impact asupra
lumii și, implicit, asupra contextului în care s-a dezvoltat gândirea sa. Iată câteva dintre aceste
evenimente:

Evenimente Culturale și Intelectuale:

Modernismul în Artă și Literatură:

La începutul secolului al XX-lea, modernismul a influențat puternic domenii precum arta, literatura și
arhitectura. Artiști și scriitori precum Picasso, Joyce și Stravinsky au adus schimbări radicale în
exprimarea artistică.

Renașterea Occultismului și Spiritismului:

Interesul crescut pentru ocultism și spiritism a fost observat în societatea vremii. Mulți oameni au
căutat învățături alternative și căi de explorare a aspectelor spirituale ale existenței.

Primul Război Mondial:

În 1914, a izbucnit Primul Război Mondial, având un impact enorm asupra Europei și lumii. A adus
schimbări dramatice în societate, provocând traume și schimbări semnificative în mentalitatea
oamenilor.

Evenimente Politice și Sociale:

Al Doilea Reich German (1871-1918):

3
Unificarea Germaniei sub conducerea lui Bismarck a condus la formarea celui de-al Doilea Reich
German în 1871. Această perioadă a fost caracterizată de expansiune economică, dar și de tensiuni
sociale și politice.

Revoluția Rusă (1917):

Revoluția din 1917 a dus la răsturnarea regimului țarist și la formarea unui nou regim bolșevic sub
conducerea lui Lenin. Acest eveniment a avut un impact major asupra peisajului geopolitic european.

Declinul Imperiului Otoman:

În timpul vieții lui Jung, Imperiul Otoman a intrat într-un proces de declin. Transformările politice și
territoriale din regiune au afectat echilibrul geopolitic.

Mișcările Feministe:

În această perioadă, mișcările feministe au căpătat amploare, luptând pentru drepturile civile, dreptul
la vot și egalitatea de gen.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, diverse domenii de știință au

cunoscut dezvoltări semnificative și au contribuit la schimbările profunde în gândirea și înțelegerea
lumii. Iată câteva domenii cheie care s-au dezvoltat în această perioadă:

1. Psihologie:

Perioada a fost marcantă pentru dezvoltarea psihologiei. În timpul vieții lui Carl Jung, psihanaliza lui
Freud, psihologia experimentală și diverse abordări psihologice au câștigat teren. Jung însuși a jucat
un rol important în evoluția psihologiei analitice.

2. Fizică și Astronomie:

Teoria relativității a lui Albert Einstein (1905 și 1915) a redefinit înțelegerea noastră a spațiului și
timpului. În astronomie, teoria heliocentrică a fost extinsă, iar concepte precum expansiunea
universului au fost explorate.

3. Biologie și Genetica:

Dezvoltarea teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin (publicată în "Originea Speciilor" în 1859) a
continuat să aibă un impact major. Genetica a început să se dezvolte, iar teoria eredității a fost
consolidată de descoperirile ulterioare ale lui Gregor Mendel.

4. Chimie:

4
Chimia a avut avansuri semnificative în această perioadă, cu dezvoltarea teoriei atomice și a teoriei
structurii electronice. Henri Becquerel a descoperit radiația în 1896, iar Marie și Pierre Curie au
continuat cercetările privind radiația.

5. Matematică:

Matematica a cunoscut progrese remarcabile. Teorema lui Gödel (1931) a avut un impact semnificativ
în domeniul logicii, iar dezvoltările în teoria seturilor și calculul diferențial și integral au continuat să
evolueze.

6. Medicină:

În medicină, cunoștințele despre anatomie și fiziologie au crescut. Descoperirile legate de bacterii și

microorganisme au revoluționat înțelegerea bolilor, iar dezvoltarea antibioticelor a avut un impact
semnificativ în tratarea infecțiilor.

7. Tehnologie:În domeniul tehnologiei, electricitatea și magnetismul au fost studiate mai profund,

ducând la dezvoltarea tehnologiei electrice. A fost perioada în care aviația a început să prindă aripi, cu
frații Wright realizând primul zbor controlat cu un avion în 1903.

8. Științe Sociale:În domeniul științelor sociale, sociologia și antropologia au început să se

consolideze ca discipline distincte. Studiile asupra culturii și societății au adus o nouă perspectivă
asupra comportamentului uman.Aceste domenii de știință au interacționat și s-au influențat reciproc,
contribuind la o perioadă de inovație și progres științific remarcabil în istorie.

Influențe asupra dezvoltării gândirii lui Jung

Jung și-a dezvoltat gândirea într-un context european plin de schimbări și într-un mediu elvețian cu
tradiții și diversitate culturală distincte. El s-a inspirat profund din mitologia și folclorul elvețian,
aducând simboluri și imagini în teoria sa a inconștientului colectiv și a arhetipurilor. Legătura sa cu
mediul rural și natura elvețiană l-au determinat să exploreze conceptul de echilibru și integrare a
opozițiilor în dezvoltarea psihicului uman. Tradițiile spirituale și religioase variate din Elveția au
alimentat interesul său pentru dimensiunile spirituale ale psihologiei, contribuind la conturarea unei
perspective unice în cadrul psihologiei analitice.

În concluzie, Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, împreună cu

mediul cultural și social specific elvețian, aveau să fie temeliile pe care Carl Jung și-a construit
gândirea complexă și inovatoare în domeniul psihologiei analitice.

5
BIOGRAFIA

Carl Gustav Jung s-a născut pe 26 iulie 1875, în Kesswil, Elveția, într-o familie interesantă și notabilă.
Bunicul său cu același nume fusese medic și înființase clinica de psihiatrie la Universitatea din Basel
și „Casa Bunei Speranțe” pentru copiii retardați mintal. Bunicul său matern, Samuel Preiswerk, a fost
decanul clerului din Basel și pastorul unei mari biserici.

Tatăl său, Paul Achilles Jung, a fost un pastor din sat, lucru care i-a oferit lui C.Jung o perspectivă
unică asupra creștinismului. Mama, Emilie Jung era o femeie excentrică și deprimată, a petrecut mult
timp în dormitorul ei, unde a spus că spiritele o vizitau noaptea. Crizele continue de absență și
depresie ale lui Emilie Jung l-au tulburat profund pe fiul ei și l-au determinat să asocieze femeile cu
„nesiguranța înnăscută”, în timp ce „tatăl” însemna pentru el încredere, dar și neputință. În memoriile
sale, a remarcat că această influență parentală a fost „handicapul cu care am început”. Când avea 9
ani, s-a născut sora lui, Johanna Gertrud (1884–1935). Cunoscută în familie sub numele de „Trudi”, a
devenit secretara fratelui ei.

Carl Gustav Jung era un copil solitar și introvertit. La 12 ani, înainte de sfârșitul primului său an la
Gymnasium din Basel, a fost împins la pământ de un alt băiat și și-a pierdut cunoștința. Apoi i-a venit
un gând: „acum nu va mai trebui să merg la școală”. De atunci, ori de câte ori mergea la școală sau
începea temele, leșina. Au bănuit că avea epilepsie. A mai leșinat de trei ori. Acest eveniment, și-a
amintit mai târziu, „a fost atunci când am aflat ce este o nevroză”.

În 1895, C.Jung a început să studieze medicina la Universitatea din Basel. Abia un an mai târziu, tatăl
său Paul a murit și a lăsat familia aproape săracă. Au fost ajutați de rude care au contribuit și la
studiile lui C.Jung. În 1900, s-a mutat la Zürich și a început să lucreze la spitalul de psihiatrie
Burghölzli sub conducerea lui Eugen Bleuler. Disertația lui, publicată în 1903, a fost intitulată Despre
psihologia și patologia așa-ziselor fenomene oculte.

În 1909, a părăsit spitalul de psihiatrie și a început un cabinet privat în casa sa din Küsnacht.În 1903,
s-a căsătorit cu Emma Rauschenbach, fiica mai mare a unui industriaș bogat, proprietarul International
Watch Company, producător de ceasuri de lux. La moartea sa, în 1905, cele două fiice ale sale au
devenit proprietari ai afacerii. Familia lui Carl Jung au rămas acționari la o afacere înfloritoare care a
asigurat securitatea lor financiară. Emma Jung, a cărei educație fusese limitată, a demonstrat abilități
și interes considerabile pentru cercetările soțului ei și a acționat ca asistentă la Burghölzli. În cele din
urmă, ea a devenit un psihanalist remarcat în sine. Căsătoria a durat până când Emma a murit în 1955.
Au avut cinci copii. În timpul căsătoriei sale, Jung s-a angajat în cel puțin o relație extraconjugală:
aventura sa cu pacientul său și, mai târziu, cu colega psihanalist Sabina Spielrein.

6
În timpul Primului Război Mondial, a fost recrutat ca medic al armatei și în curând a fost numit
comandant al unui lagăr de internare pentru ofițeri și soldați britanici. Elvețienii erau neutri și obligați
să interneze personal de ambele părți ale conflictului, care și-au trecut granița pentru a se sustrage de
la captură. Jung a lucrat pentru a îmbunătăți condițiile soldaților blocați în Elveția și i-a încurajat să
urmeze cursuri universitare.

Relația cu Freud

Sigmund Freud avea nevoie de colaboratori și elevi pentru a-și valida și răspândi ideile. C.Jung i-a
trimis lui S.Freud o copie a Studiilor sale în Asociația Cuvântului și Studii de asociere de diagnostic
în 1906. Precedat de o corespondență plină de viață, s-au întâlnit pentru prima dată la Viena în 1907.
C.Jung și-a amintit discuția dintre el și S.Freud ca fiind interminabilă, timp de 13 ore. Șase luni mai
târziu, S.Freud, în vârstă de 50 de ani, a trimis lui C.Jung o colecție cu cele mai recente eseuri
publicate. Aceasta a marcat începutul unei intense corespondențe și colaborări care a durat șase ani. În
1908, Carl Jung a devenit editor al noului Anuar pentru Cercetare Psihanalitică și Psihopatologică.

În timp ce C.Jung a lucrat la Psihologia inconștientului: un studiu al transformărilor și simbolismelor

libidoului, tensiunile dintre ei s-au manifestat din cauza diferitelor dezacorduri, inclusiv cele
referitoare la natura libidoului. Carl Jung a desubliniat importanța dezvoltării sexuale și s-a concentrat
asupra inconștientului colectiv. Un alt dezacord a rezultat din conceptele lor diferite despre
inconștient. C.Jung a văzut teoria lui S.Freud despre inconștient ca fiind incompletă și inutil de
negativă și inelastică. În 1912, aceste tensiuni au ajuns la apogeu, deoarece C.Jung s-a simțit sever
disprețuit după ce S.Freud și-a vizitat un coleg la Kreuzlingen, fără a-i face o vizită lui C.Jung în
Zürich.

Publicarea cărții lui C.Jung Psihologia inconștientului în 1912 a dus la ruptura finală cu S.Freud.
Scrisorile pe care le-au schimbat arată refuzul lui S.Freud de a lua în considerare ideile lui C.Jung.
Această respingere a provocat ceea ce C.Jung a descris în autobiografia sa, drept o „cenzură
răsunătoare”. Toți cei pe care îi cunoștea s-au îndepărtat de el, cu excepția a doi dintre colegii săi.
Această scindare l-a capitulat într-o criză personală, dar în cele din urmă creativă, și el a ieșit din
aceasta perioadă de autoexplorare și descoperire, după ce a dezvoltat conceptele care urmau să devină
pietrele de temelie ale psihologiei analitice.

Călătorii

Carl Jung a ieșit din perioada sa de izolare la sfârșitul anilor nouăsprezece cu publicarea mai multor
articole de jurnal, urmate în 1921 cu Tipuri psihologice, una dintre cărțile sale cele mai influente. A
urmat un deceniu de publicare activă, presărată cu călătorii în străinătate. În 1938, a primit o diplomă
7
onorifică de la Universitatea din Oxford. În 1946, a fost de acord să devină primul președinte de
onoare al noii Societăți de Psihologie Analitică din Londra.

În 1912, a ținut o serie de prelegeri la Universitatea Fordham, New York, care au fost publicate sub
denumirea Psihologia inconștientului. C.Jung a făcut o călătorie mai extinsă spre vestul SUA în iarna
anilor 1924-1925. O valoare deosebită pentru el a avut vizita la Chief Mountain Lake, New Mexico.
A făcut o altă călătorie în America în 1936, primind o diplomă onorifică la Harvard și ținând prelegeri
la New York și New England pentru adepții săi americani. A revenit în 1937 pentru a susține lecții la
Universitatea Yale, publicate mai târziu sub numele de Psihologie și Religie.

În 1925, Jung s-a îmbarcat în cea mai ambițioasă expediție a sa, Expediția psihologică Bugishu în
Africa de Est. A călătorit prin Kenya și Uganda, unde spera să-și sporească înțelegerea despre
„psihologia primitivă” prin conversații cu locuitorii izolați cultural din acea zonă. Mai târziu a
concluzionat că intuițiile majore pe care le adunase aveau de-a face cu el însuși și cu psihologia
europeană în care fusese crescut.

În 1937, C.Jung a avut un turneu extins în India, unde s-a simțit pentru prima dată sub influența
directă a unei culturi străine. Filosofia hindusă a devenit un element important în înțelegerea sa a
rolului simbolismului și a vieții inconștientului. S-a îmbolnăvit grav în această călătorie și a îndurat
două săptămâni de delir într-un spital din Calcutta. După 1938, călătoriile sale s-au limitat în Europa.

Cărțile negre și Cartea roșie

În 1913, la vârsta de 38 de ani, Jung a experimentat o „confruntare cu inconștientul” oribilă. A văzut

viziuni și a auzit voci. Se îngrijora uneori că este „amenințat de o psihoză” sau că „făcea o
schizofrenie”. A decis că este o experiență valoroasă și, în privat, a indus halucinații sau, în cuvintele
sale, un proces de „ imaginație activă ”. El a înregistrat tot ce a experimentat în jurnale mici, la care s-
a referit la singular drept Cartea sa Neagră. Materialul pe care l-a scris a fost supus mai multor editări,
scrise de mână și dactilografiate, inclusiv un al doilea strat de text, interpretările sale psihologice
continue în timpul procesului de editare. În jurul anului 1915, a comandat o carte mare legată de piele
roșie, și a început să-și transcrie notele, împreună cu pictura, lucrând intermitent timp de șaisprezece
ani. C.Jung nu a lăsat instrucțiuni postume despre dispoziția finală a ceea ce el a numit Liber Novus
sau Cartea Roșie. Până în septembrie 2008, mai puțin de aproximativ două duzini de oameni îl
văzuseră vreodată. A fost publicată în 2009, în germană, cu o traducere separată în engleză.

Carl Jung a devenit profesor titular de psihologie medicală la Universitatea din Basel în 1943, dar a
demisionat după un atac de cord în anul următor pentru a duce o viață mai privată. În 1945, a început
să colaboreze cu un preot romano-catolic englez, părintele Victor White , care a devenit un prieten
apropiat, vizitând regulat familia Jung la moșia Bollingen. C.Jung s-a îmbolnăvit din nou în 1952. A

8
continuat să publice cărți până la sfârșitul vieții. În 1961, el a scris ultima sa lucrare, Apropierea
inconștientului (publicată postum în 1964). Carl Gustav Jung a murit pe 6 iunie 1961 la Küsnacht,
după o scurtă boală. A fost afectat de boli circulatorii.

Carl Gustav Jung a fost un personaj complex și controversat, probabil cel mai bine cunoscut prin
„autobiografia” sa Amintiri, vise și reflecții (de fapt, a fost dictat asistentei sale Aniela Jaffé, care a
avut o influență semnificativă asupra formei și conținutului cărții, omițând ceea ce simțea ea
nepotrivit). A avut propria lui latură de umbră, iar relațiile sale cu femeile și presupusul său
antisemitism din anii războiului au fost discutate pe larg. C.Jung a fost în contact cu Allen Dulles de la
OSS (precursorul CIA) și a furnizat informații valoroase despre starea psihologică a lui A.Hitler.
A.Dulles s-a referit la C.Jung drept „Agent 488” și a mărturisit: „Nimeni nu va ști, probabil, cât de
mult a contribuit profesorul C.Jung la Cauza Aliată în timpul războiului”. Serviciul lui C Jung prin
intermediul OSS a rămas secretizat după război.

Inconstientul colectiv si Arhetipurile

Teoria lui Jung, ca și teoria lui Freud, este o psihologie a adâncurilor. Ea presupune că factorii
importanți care influențează personalitatea se află în inconștient. Cu toate acestea, Jung nu a folosit
conceptele lui Freud de sine şi supra-eu.Ca și Freud, Jung a asociat mintea cu ansamblul
psihicului. Psihicul era întregul univers mental al individului, incluzând atât procesele conștiente, cât
și pe cele inconștiente.Jung a fost fascinat de inconștient. Dacă Freud a fost preocupat cu deosebire de
teoria sexuală, pe Jung l-a interesat mai mult conținutul mental inconștient. Jung a fost interesat de
orice fel de mit, artă, vis, legendă sau credință religioasă. El le privea pe toate ca expresii ale unor
forțe psihologice adânci, în mare măsură inconștiente.
Două tipuri de minte inconștientă.
Jung a distins între două tipuri de procese inconștiente. Pe unul l-a numit inconștient personal, pe
celălalt, inconștient colectiv.
Inconștientul personal consta din acumularea de experiențe din viața unei persoane, care nu puteau fi
actualizate în mod conștient.Inconștientul colectiv era o moștenire universală a ființelor umane, o
memorie a speciei transmisă fiecăruia dintre noi.
Ce erau complexele, în teoria lui Jung?În teoria lui Carl Jung, complexele reprezintă structuri
psihice autonome, formate dintr-o rețea de gânduri, emoții și amintiri asociate cu un anumit subiect
sau temă comună. Aceste complexe se dezvoltă în răspuns la experiențele individuale și pot influența
comportamentul și percepțiile unei persoane.

Un complex poate apărea în visuri sau în fantezii. El putea provoca o reacție neobișnuită la un cuvânt
sau la evenimente din lumea exterioară care aveau legătură cu complexul.

9
INCONȘTIENTUL COLECTIV

Inconștientul colectiv, teorie introdusă de Carl Jung, constituie un aspect profund al psihicului uman,
caracterizat prin prezența simbolurilor și imaginilor comune întregii umanități. Structurat în jurul
arhetipurilor, aceste modele fundamentale reprezintă elemente universale precum eroul, umbra sau
anima/animus, transcendând astfel experiențele individuale.

Carl Jung, inițial asociat cu școala psihanalitică a lui Sigmund Freud, și-a dezvoltat propriile teorii,
influențate de studii extinse în domenii precum mitologia și religia. Ideea de inconștient colectiv a luat
naștere ca rezultat al observațiilor sale asupra unor simboluri și motive comune întâlnite în culturile
din întreaga lume.

Studiul empiric al inconștientului colectiv se bazează pe metode precum analiza viselor și

interpretarea simbolurilor culturale. Deși nu poate fi investigat direct prin abordări tradiționale,
conceptul a fost aplicat în diverse domenii precum literatura și arta, având un impact semnificativ în
interpretarea și creația culturală.

În psihoterapie, terapeuții jungieni utilizează conceptul de inconștient colectiv pentru a explora

simbolurile și arhetipurile care influențează comportamentul și starea emoțională a pacienților.
Terapia jungiană se concentrează pe integrarea elementelor inconștiente în conștient, facilitând
procesul de individuare și creștere personală.

Astfel, inconștientul colectiv, ca concept, aduce o perspectivă complexă asupra naturii umane și oferă
un cadru solid pentru înțelegerea simbolurilor care transcend experiența individuală. Prin aplicarea sa
în diverse domenii și în context terapeutic, acest concept continuă să contribuie la explorarea și
înțelegerea adâncimii psihicului uman.

ARHETIPURILE
Arhetipurile, conform teoriei dezvoltate de Carl Jung, reprezintă modele sau simboluri fundamentale
prezente în inconștientul colectiv al omenirii. Acestea sunt considerate structuri universale care
transcend culturile și timpurile, oferind un cadru comun pentru înțelegerea și interpretarea experienței
umane.

Structura arhetipurilor este adânc înrădăcinată în inconștientul colectiv și se manifestă în diverse

forme, cum ar fi miturile, visele, operele de artă și poveștile. Ele pot fi privite ca niște imagini sau
simboluri primordiale care reflectă aspecte esențiale ale existenței umane. Arhetipurile sunt

10
considerate universale, dar modul în care ele sunt exprimate sau interpretate poate varia în funcție de
cultură și individ.

Exemple de Arhetipuri
Arhetipul Eroului:
Acest arhetip simbolizează dorința umană de a depăși obstacolele și de a realiza potențialul maxim.
Exemple includ personaje mitologice precum Heracle sau eroul clasic din poveștile moderne.
Arhetipul Mamei:
Reprezentând principiile maternale și legăturile emoționale, acest arhetip este ilustrat prin imagini
precum zeița-mamă sau figura maternă protectoare, așa cum este prezentată în miturile diferitelor
culturi.
Arhetipul Umbrei:
Umbra reprezintă aspectele întunecate și necunoscute ale psihicului uman, adesea proiectate asupra
altora. Aceasta poate fi văzută în personaje ambivalente sau antagoniste din povești și mituri.
Arhetipul Animus/Anima:
Reflectând aspecte masculine sau feminine ale psihicului, aceste arhetipuri reprezintă integrarea și
echilibrul dintre polaritățile masculine și feminine din fiecare individ.
Arhetipul Bătrânului Înțelept:
Simbolizând înțelepciunea și ghidarea, acest arhetip apare adesea sub forma unui bătrân înțelept sau
mentor, oferind sfaturi și îndrumări.
Arhetipul Trickster-ului:
Această figură aduce elementul de nebunie și haos într-un mod creativ, adesea subminând regulile și
aducând schimbări imprevizibile.
Arhetipul Iubirii Necondiționate:
Reprezintă iubirea fără condiții, manifestată în relații, mituri sau concepte spirituale.
Arhetipul Războinicului:
Reflectă forța, curajul și hotărârea, prezent adesea în lupta pentru un scop nobil.
Arhetipul Rege/Regină:
Simbolizează puterea, leadership-ul și responsabilitatea, reprezentat de monarhi sau lideri
inspiraționali.
Arhetipul Artistului/Creației:
Reprezintă creativitatea și expresia artistică, adesea asociată cu procesul de creație.
Arhetipul Călătorului:
Reflectă dorința de explorare, înțelegere și transformare, adesea întâlnit în mituri de călătorii.
Arhetipul Căutătorului de Adevăr:

11
Simbolizează dorința de cunoaștere, înțelegere și descoperire a adevărului.
Arhetipul Tatălui:
Reflectă autoritatea, protecția și puterea, reprezentat de obicei în figura paternă.
Arhetipul Copilului Divin:
Simbolizează puritatea, inocența și conexiunea cu divinul.

CRITICI
Atât conceptul de inconștient colectiv, cât și teoria arhetipurilor dezvoltate de Carl Jung au fost supuse
unor critici și dezbateri în cadrul comunității academice și științifice.

Unul dintre punctele principale de critică aduse inconștientului colectiv este lipsa de testabilitate
empirică. Această dificultate de a testa în mod direct aspecte precum arhetipurile și simbolurile
universale într-un mod științific a generat scepticism în rândul cercetătorilor orientați către metode
empirice mai tradiționale. Abstractizarea excesivă a conceptelor poate duce, de asemenea, la
interpretări subiective și variate.

În ceea ce privește arhetipurile, criticii au susținut că ideea lor poate simplifica excesiv complexitatea
umană, reducând-o la tipare predefinite și stereotipuri. Acest aspect poate conduce la ignorarea
diversității individuale și la tratarea oamenilor ca fiind prea asemănători între ei.

O altă critică adusă arhetipurilor este legată de influența culturală asupra acestora. Argumentul că
arhetipurile și simbolurile sunt puternic influențate de contextul cultural al individului a ridicat
întrebări cu privire la universalitatea lor, sugerând că acestea pot varia semnificativ în funcție de
cultură și pot fi, în mare măsură, construite social.

În plus, se evidențiază că interpretările arhetipurilor pot fi subiective și pot varia în funcție de

contextul cultural și de perspectiva individuală. Unele voci susțin că aplicarea teoriei arhetipurilor în
practica psihoterapiei poate fi problematică din cauza acestor variabilități interpretative.

Cu toate aceste critici, conceptele de inconștient colectiv și arhetipuri au avut un impact semnificativ
în psihologie și au continuat să inspire gânditori și practicieni. Dezbaterea privind validitatea și
relevanța acestor teorii rămâne în desfășurare în comunitatea științifică, reflectând complexitatea și
diversitatea în abordările psihologice.

12
PROCESUL DE INDIVIDUATIE

Individuaţia este procesul psihic prin care cineva devine el însuşi, indivizibil, unic, o monadă,

în cuvintele lui Jung: persoana care trebuia să fie. Este vorba de realizarea Sinelui.

Jung descoperă acest proces în perioada în care se confrunta cu inconştientul, şi în special pe

vremea cînd picta primele mandala. Despre aceste momente de incertitudine iniţială scrie

chiar el în autobiografia sa. Dar după cum era de aşteptat, procesul de individuaţie nu este un

eveniment experimentat numai de Jung. În celebra sa lucrare Psihologie şi alchimie, Jung

atrage atenţia că procesul psihoterapeutic se poate întrerupe atunci cînd simptomul este remis,

dar, că, în unele cazuri, poate continua dincolo de terapia propriu-zisă.

Se pare că psihicul tinde spre o ţintă situată dincolo de interesele conştiente ale eului, într-o

dimensiune despre care eul nu are nicio informaţie. Este vorba, evident, de realizarea Sinelui,

a acelei unicităţi de care am pomenit deja.

Acest fapt l-a determinat pe Jung să caute elementele specifice procesului de individuaţie şi la

alte persoane, pacienţi sau apropiaţi.

Cartea pomenită mai sus ilustrează cu ajutorul interpretării viselor procesul de centrare care

conduce la realizarea Sinelui, în cazul unui pacient care nu avea nicio iniţiere prealabilă în

acest sens. Devenirea Sinelui constiutuie telul ultim al procesului de individuare, Sinele fiind

si "telul vietii, intrucat este expresia completa a acelei combinatii a destinului care se numeste

individ" afirma Jung Dar drumul spre individ incepe cu depasirea de catre constientul

acestuia a starii de identitate cu obiectele, stare care are ca si conditie inconstienta si care

reprezinta o echivalenta inconstienta cu obiectele si care este caracteristica atat primei

copilarii cat si inconstientului adultului care netrecand in continutul constient ramane

permanent in stare de identitate cu obiectele. Altfel spus trairea ipostazei de subiect,

13
necautarea propriului Sine are ca rezultat stagnarea intr-o stare de identitate inconstienta cu

obiectele. Depasirea acestei stari reprezinta primul pas spre propriul Sine, spre realizarea

totalitatii psihice, telul individuarii despre care Jung spune ca este atins "odata ce Sinele este

simtit ca fiind ceva irational, o existenta nedefinibila careia eul nu i se opune si nu ii este

subordonat, ci de care este atasat si in jurul caruia graviteaza intr-o anumita masura, precum

Pamantul in jurul Soarelui" Despre vocea launtrica C.Jung

Desi teoretic si potential fiecare om este inzestrat cu legea vietii sale "numai cel care poate

spune da, in mod constient, puterii chemarii launtrice cu care este confruntat, devine o

personalitate" Despre vocea launtrica Jung afirma ca este vocea unei vieti mai pline, a unui

constient mai larg, mai cuprinzator deoarece ea sporeste constientul. Dar aceasta sporire este

posibila doar daca eul "se supune numai in parte si izbuteste, prin stapanire de sine, sa nu se

lase complet inghitit, atunci poate asimila vocea si atunci se dovedeste ca raul era doar un rau

parelnic, in realitate insa un aducator de mantuire si iluminare Iluminarea la care se refera

Jung este obtinuta prin integrarea propriului Sine, integare care se realizeaza prin

complemenarizarea contrariilor care alcatuiesc totalitatea Psyche-ului, obtinandu-se astfel o

largire treptata, unitara si permanenta a constiintei. Insa daca eul nu reuseste sa-si pastreze

integritatea in urma confruntarii cu propriile sale abisuri si "se supune complet vocii

launtrice, atunci continuturile sale actioneaza ca toti atata diavoli, adica urmeaza o catastrofa"

(ibidem). Prin catasrofa Jung intelege, in principal, scufundarea constientului in inconstient, deci
preluarea suprematiei de catre inconstient. C.G.Jung considera ca Sinele, ca arhetip

central, nu poate fi despartit de arhetipul Dumnezeu, ambele bazandu-se pe u factor numinos

identic. El afirma: "Dumnezeu ca arhetip si arhetipul Sinelui nu pot fi in mod empiric distinsi

unul de altul" si, mai mult chiar, "ca erou si om- Dumnezeu, Christos are, psihologic,

semnificatia Sinelui; el reprezinta proiectia acestui arhetip central de importanta suprema"

Procesul de dezvoltare a unei personalitati unice

Potrivit lui Carl Jung, fiecare dintre noi are un "program genetic" care se va dezvolta

14
numai dacă sunt îndeplinite condițiile corecte. Având un mediu familial, cu scopul de a

ridica capacitățile și aptitudinile noastre de educație, și să poată vedea reciproc ca indivizi cu

nevoi și aspirații proprii unice, favorizează nici o îndoială că obiectivul: pentru a forma un

puternic, valoros și distinctiv. Astfel, în teoriile cognitive se stabilește, de exemplu, că

conștiința de sine și explorarea sinelui trebuie să aibă loc în timpul adolescenței. De fapt, într

- un studiu realizat la Universitatea din Tel Aviv, Israel și publicat în Jurnalul de adolescență

sa explicat modul în care tinerii se confruntă de obicei cu această etapă decisivă în

construirea identității și personalității lor., în cadrul psihologiei analitice a lui Jung, se

presupune că ființa umană poate fi practic toată viața fără să fi trecut prin acel proces

de individualizare. Atunci apar adesea probleme la fel de comune, cum ar fi lipsa de respect

de sine, determinare, criza personala si de familie, probleme de muncă și tulburări psihice atât

de comune, cum ar fi anxietatea și depresia.

Definirea cine suntem și ce vrem este să găsim o armonie interioară. Este să ne simțim ca un

întreg bine integrat, diferențiat de lume, dar împărțind în schimb cu el și dinamica,

schimbările și mișcările sale. Ne confruntăm cu un principiu de sănătate și bunăstare

care merită atenția noastră. Carl Jung a explicat că vine un moment în viața fiecărei

persoane în care realizăm ceva. Suntem mai mult decât trupul nostru, ceva mai mult

decât tot ce ne înconjoară, mult mai mult decât ceea ce avem și chiar oamenii care ne

compun viața. Ființa noastră este o entitate care depășește naționalitatea noastră și tot ceea

ce am experimentat. În acel moment, când privirea noastră se oprește din a privi afară pentru

a face acea călătorie interioară necesară pentru a ne cunoaște pe noi înșine, pentru a deveni

conștienți de cine suntem cu adevărat și de ceea ce vrem.. O modalitate de a "trezi" partea

noastră somnoros se întâmplă să stimuleze creativitatea noastră. Jung a propus în

imaginația lui activă zi, ca un mijloc de a face contact cu acest sine spontan, liber și dinamic,

care ne permite să canalizeze emoțiile, idei, gânduri și sentimente.

Astfel, activități cum ar fi dansul, scrierea, desenul, pictura, teatrul, muzica sau jocul ne ajută
15
să nu mai părăsim părți din noi pe care nu le-am știut încă.. Este de a face o artă care să se

alăture astfel încât să iasă cele mai adânci umbre, lumini și dorințe ...

Exprimarea individuari prin vise De-a lungul timpului modalitatile de percepere ale viselor au

suferit nenumarate metamorfoze. Popoarele primitive acordau o importanta covarsitoare viselor,

dar numai acelora pe care le considerau importante, <<mari >>, pastrate vreme indelungata

in memorie si care ".nu rareori constituie piesa centrala a comorii trairilor noastre sufletesti

" Acestor vise li se alatura cele <<mici>>, fantezii nocturne obisnuite, cu referire stricta la cotidian.

Si in antichitate visele erau importante, trimise (sau nu ) de zei, ele erau considerate a fi purtatoarele
unui continut semnificativ, premonitoriu, continut continu care de multe ori

guverna viata de zi cu zi a visatorului. Pentru Jung visele sunt evenimente spontane, naturale

si independente, simbolice. In acelasi timp functionale si compensatorii, au functie

transcendenta, iar interpretarea lor este mult usurata de tehnicile amplificarii si imaginatiei

active. Jung afirma despre vise : ". nu sunt inventii intentionate si voluntare, ci fenomene

naturale care nu sunt altceva decat ceea ce pur si simplu reprezinta. Ele nu amagesc, nu mint,

nu denatureaza sau retuseaza ci anunta naiv ceea ce sunt si ceea ce gadesc." Mai mult, Jung

subliniaza complexitatea viselor: "Intreaga lucrare a visului este fundamental subiectiva, visul

fiind un teatru in care visatorul este deopotriva scena, actor, sufleur, regizor, public si critic"

deoarece "visul este o autozugravire spontana, sub o forma simbolica, a situatiei reale din

inconstient" Jung considera ca majoritatea viselor care apar in practica psihoterapeutica, asa

numitele vise "medii", au o structura asemanatoare dramei, fiind alcatuite din patru etape:

expozitia-in care se precizeaza locul actiunii, personajele care participa si,uneori, momentul-,

dzvoltarea-descrierea actiunii-, culminatia sau peripetia-aum se desfasoara evenimentele

hotaratoare sau au loc rasturnari de situatii-, si ultima etapa, care uneori lipseste, solutia, lysis

sau rezultatul spre care calauzeste visul. Desi visele se nasc in inconstient, acesta fiind, asa

cum il numeste Jung, matricea viselor ele sunt puternic legate si de constient- "Pe cat de

strins sunt legate visele de un constient avand o anume alcatuire si cu o situatie psihica bine

16
determinata, pe atat de adanc le sunt infipte radacinile in substratul inexplorabil de obscur al

fenomenului constient." Una dintre cele mai frecvente reprezentari mitologice care apare in

vise prin care este exprimat procesul individuarii este mandala, simbol al centrului, al telului ,

si mai ales al Sinelui. Manadala este exprimata simbolic in forma circulara sau prin imagini

simetrice ale cifrei patru si ale multiplilor sai. Mandala este in egala masura prezenta atat in

filosofia si mistica orientala cat si in lumea crestina a Evului Mediu. Mandalele orientale, cele

mai multe de origine tibetana, au forma patrata, rotunda, de lotus. Astfel mandalele, ca

simboluri ale Sinelui, sunt parte componenta a procesului de individuare pe care-l contureaza

prin prezenta lor si pe care il pot si ajuta asa cum demonstreaza practica terapeutica a lui

Jung. Alaturi de visele "medii" descrise anterior exista si visele "mari". Acestea apartin

seriilor de vise care par intotdeauna in momentele cheie ale acestui proces de "realizare

spontana a omului deplin", in acele momente "in care intentiile, asteptarile si conceptiile

constientului personal contravin legilor general valabile ale destinului uman." Alaturi de

functia compensatorie visele sunt coparticipant la procesul individuarii si prin simbolurile pe

care le contin si care detin o functie transcedenta. Prin functie transcendenta Jung intelege

"nu o functie fundamentala, ci una compusa din alte functii, iar prin <<transcendent>> nu o

calitate metafizica, ci faptul ca aceasta functie opereaza o trecere de la o atitudine la alta.

TIPURI DE PERSONALITATE Carl Jung

La începutul secolului XX, când psihologia începuse să intre în adolescență, unul dintre cei mai
importanți reprezentanți ai curentului psihodinamic a propus sarcina de a descrie tipurile de
personalitate care ne definesc dintr-o perspectivă mistică, fundamental esoterică și, probabil, fără a
lua în considerare posibilele aplicări practice ale propunerilor lor.

Numele lui a fost Carl Gustav Jung și, deși nu ați auzit de el, este foarte posibil să fi folosit vreodată
doi termeni care au fost popularizați de el: introversiune și extraversiune.

Teoriile psihologului si medicului elvetian Carl Gustav Jung stau la baza majoritatii sistemelor de
personalitate de mare prestigiu de astazi.

17
Desi Jung este cel mai mare teoretician din toate timpurile care si-a concentrat atentia asupra vietii si
modului in care oamenii relationeaza cu aceasta, aici vom face referire doar la teoriile sale privind
intelegerea personalitatii. Jung este unul dintre marile personalitati care s-au inspirat din modelul
grecesc antic al celor patru temperamente sau umori si interpretarea acestora de-a lungul secolelor.
Cercetarile sale in aceasta privinta sunt incluse in volume Tipuri psihologice

, publicat in anul 1921. "acesta face parte dintr-un set mai larg de idei privind energia psihica, in
cadrul caruia Jung a dezvoltat concepte importante pentrupsihoterapie si psihanaliza clinica -
diagnosticul si terapia psihiatric.

Jung a abordat tipurile psihologice din perspectiva psihanalizei acesta era un colaborator principal al
lui Sigmund Freud, un alt ganditor prolific in domeniul psihanalizei, psihologiei si comportamentului
uman. Oameni de stiinta pasionati, Jung si Freud erau preocupati de descoperirea, dezvoltarea
sicunoasterea profunda a mintii umane si a modului in care aceasta functioneaza.
Carl Jung și abordarea lui față de tipurile de personalitate

Relația dintre Carl Jung, filosofia și psihologia (înțeleasă ca explorarea spirituală și non-materială)
revine la primii ani de viață și a durat până la moartea sa în 1961. În acest timp a încercat să descrie
logica care face munca psihică umană și modul în care se referă la lumea spirituală, folosind
concepte precum inconștientul colectiv sau arhetipurile. Nu în zadar, Carl Jung este amintit ca
fondator al psihologiei profunde (sau al psihologiei analitice), o nouă "școală" distanțată de
psihanaliza freudiană în care Jung a venit să participe în timpul tinereții sale.

Carl Jung nu a vrut să descrie mecanismele fizice care ne permit să anticipăm într-o măsură mai mare
sau mai mică cum ne comportăm. Am vrut să dezvolt instrumente care să ne permită să interpretăm
modul în care, conform credințelor lor, spiritul este exprimat prin acțiunile noastre.
De aceea, când a venit vremea pentru cariera în care a încercat să investigheze tipurile de
personalitate, Carl Jung a făcut acest lucru fără să renunțe la viziunea sa particulară asupra naturii
imateriale a minții. Acest lucru la determinat să folosească noțiunile de introversiune și extraversiune,
care, în ciuda faptului că sunt foarte abstracte, au generat mult interes.

Personalitatea introvertită și extravertită

1. Introversiune – energia psihică este îndreptată către interior, către analizarea sinelui. te uiți
spre interior

18
 2. Extraversiune – energia psihică este îndreptată către exterior, către analizarea obiectelor din
jur.
În mod obișnuit, introversia a fost legată de timiditate și extraversiune, cu deschiderea de a se întâlni
cu oamenii. Astfel, oamenii introvertiți ar fi reticenți să facă o conversație cu o persoană necunoscută,
ar prefera să nu atragă prea multă atenție și ar fi o pradă ușoară a nervilor în situații în care ar trebui să
improvizeze în fața multor oameni, în timp ce oamenii extrovertiți ar prefera situațiile sociale.
stimulente.

Cu toate acestea, Carl Jung nu a definit personalitatea introvertită și extravertată, concentrată

pe social . Pentru el, ceea ce a definit dimensiunea introversiei personalității - extraversiunea, au fost
atitudinile față de fenomenele subiective (fructele imaginației și ale gândului propriu) și obiectele
externe față de sine (ceea ce se întâmplă în jurul nostru).

Persoanele introvertite, potrivit lui Carl Jung, sunt cei care preferă să se "retragă în ei înșiși" și să-și
concentreze atenția și eforturile pentru a-și explora propria viață mentală, fantezând, creând ficțiuni,
reflectând pe teme abstracte etc. Personalitatea extravertită, pe de altă parte, se caracterizează prin
faptul că manifestă un interes mai mare în ceea ce se întâmplă în fiecare moment din exterior, lumea
reală nu a fost imaginată.
Astfel, oamenii introvertiți ar avea tendința de a prefera să fie singuri decât în compania unor oameni
necunoscuți, ci tocmai datorită timidității lor (înțeleasă ca o anumită insecuritate și o mare îngrijorare
pentru ceea ce alții se gândesc la sine), ci ca o consecință a ceea ce îi face să fie oameni
introvertiți: nevoia de a fi interesat de acești oameni , păstrați un anumit grad de alertă pentru ceea
ce pot face, găsiți subiecte pentru conversație etc. Persoanele extrovertite, pe de altă parte, s-ar simți
mai stimulate de ceea ce se întâmplă în jurul lor, indiferent dacă are legătură cu situații sociale
complexe sau nu

Eşti Extravertit (E) daca: Eşti Introvertit (I) daca:

-te stimulează prezenţa celorlalţi -îti place singurătatea

-îti place sa fii in centrul atentiei -eviti să fii în centrul atentiei

19
-întâi actionezi apoi gandesti -întai gandeşti apoi actionezi

-mai curând vorbeşti decât asculţi -mai curând asculţi decât vorbeşti

-răspunzi prompt, îti place ritmul rapid -ai un ritm lent, laşi lucrurile să se aşeze

Tipurile de personalitate ale lui Carl Jung, publicate în lucrarea sa din 1921 Tipuri psihologice, sunt
următoarele.

cele patru funcții ale sinelui le-a grupat în felul următor:

1. Gândirea – o tipologie de personalitate ce relaționează cu lumea prin logică și intelect.

2. Emoția – o tipologie umană care emite judecăți de valoare despre lume.

3. Senzația – o tipologie umană care este ghidată cu precădere de impresiile senzoriale.

4. Intuiția – o tipologie umană care percepe lumea cu precădere prin latura sa inconștientă

1. Gândire introvertită

Persoanele care aparțin categoriei reflexiv-introvertiti ei se concentrează mult mai mult pe

gândurile lor decât pe ceea ce se întâmplă dincolo de ei . Ei se arată interesați, în mod concret, de
gândurile de tip abstract, reflecțiile și bătăliile teoretice dintre diferite filosofii și moduri de a vedea
viața Astfel, pentru Jung acest tip de personalitate este cel care, în cultura populară, ne-am putea referi
la tendința de filosofie, preocuparea pentru relațiile dintre idei.

2. Gândire-extravertită

Acest tip de personalitate reflexiv-extrovertit este definit prin tendința de a crea explicații despre
toate lucrurile din ceea ce vede individul în jurul lui . Acest lucru face ca aceste reguli să fie înțelese
ca principii imobile cu privire la structurarea realității obiective, astfel încât acest tip de oameni să
aibă o modalitate foarte caracteristică de a vedea lucrurile și care se schimbă foarte puțin în timp. În
plus, potrivit lui Carl Jung, ei încearcă să impună această viziune a lumii altora. Acest tip de
personalitate este dominat de gândire și logică. Energia lui este ghidată către exterior, către rezultatele

20
practice, folosindu-și gândirea și acțiunile pentru a analiza latura obiectivă a informațiilor. Oamenii
definiți prin acest tip de personalitate iubesc faptele concrete și au abilități bune de rezolvare a
problemelor. Au, de asemenea, tendința de a crede că dețin adevărul absolut, drept urmare pot cădea
ușor în extrema tiranie

3. Sentimental-introvertit

Persoanele aparținând tipului de personalitate sens-introvertit Ei nu sunt foarte vorbăreți, ci

simpatici, empatici și fără dificultăți speciale pentru a crea legături emoționale cu un cerc mic de
oameni. Ei tind să nu demonstreze atașamentul lor, printre altele din cauza lipsei de spontaneitate
atunci când exprimă modul în care se simt.

4. Sentimental-extrovertit

Această categorie emoțional-extrovertit Ar fi compusă din oameni foarte empatici, cu ușurință să se

conecteze cu ceilalți și care se bucură foarte mult de companie. Potrivit lui Jung, acest tip de
personalitate este definit de faptul că este legat de abilități sociale foarte bune și de o înclinație scăzută
spre reflecție și gândire abstractă.

5. Senzorial-introvert

Așa cum se întâmplă în restul personalităților definite de introversiune,

personalitatea introvertit sensibile Este caracterizat pentru a fi axat pe fenomene subiective .
În acest caz, totuși, aceste fenomene sunt mai înrudite cu stimulii primiți prin simțuri decât cu
sentimente sau idei abstracte. În cazuri extreme, oamenii din această categorie pot deveni
psihotici și incapabili să facă distincția între realitate și fantezie
Conform definiției lui Carl Jung, acest tip de personalitate descrie de obicei oameni care sunt
dedicați artei sau meșteșugurilor.

6. Senzorial-extravert

În acest tip de personalitate sensibile la extrovertit căutarea pentru noi senzatii cu experienta cu
mediul inconjurator si cu altii . Persoanele descrise de acest tip de personalitate sunt foarte date în
căutarea plăcerii în interacțiunea cu oamenii și mediile reale. Acești indivizi sunt descriși ca fiind
foarte deschiși la experiențele pe care nu au mai trăit-o înainte, deci prezintă o dispoziție opusă celor
care se opun ceea ce nu este familiar cu ei. Au o pasiune față de mâncarea bună, sporturile extreme și
față de divertisment. Sunt adevărați căutători de senzații și nu agreează în mod deosebit psihologia sau

21
preocupările intrapsihice, pot să fie chiar suspicioși cu privire la oamenii care au înclinații de natură
psihologică.

7. Intuitiv-introvertit

În acest tip de personalitate introvertit-intuitiv, ceea ce interesul persoanei se concentrează asupra

fanteziilor despre viitor și ce urmează să vină ... cu prețul de a nu mai acorda atenție prezentului.
Acești oameni ar fi mai degrabă visători, arătându-se detașați de realitatea imediată și preferând să
ofere spațiu imaginației.
Au, de asemenea, tendința de a crede că dețin adevărul absolut, drept urmare pot cădea ușor în
extrema tiranie. . Oamenii din această categorie sunt adesea seduși de momentele de reverie, de
fantezii, viziuni spirituale și religioase, încercând să interpreteze lumea exterioară pornind de la aceste
aspecte. În trecut, șamanii triburilor erau identificați ca având o astfel de personalitate

8. Intuitiv-extraversiunea

Ultimul tip de personalitate al lui Carl Jung, tipul intuitiv-extrovertit, se caracterizează prin tendința
de a întreprinde tot felul de proiecte și aventuri de durată medie sau lungă , astfel încât atunci
când se termină o fază, doriți să începeți imediat altul. Călătorii, crearea de afaceri, planurile de
transformare ... perspectivele viitoare legate de interacțiunea cu mediul sunt centrul preocupărilor
acestor oameni și încearcă să-i ajute pe ceilalți membri ai comunității lor să-i ajute în eforturile lor
indiferent dacă ceilalți beneficiază la fel de mult ca dumneavoastră sau nu). Se plictisesc repede de tot
ce este familiar, bine conturat și preferă să manifeste mereu o percepție proaspătă asupra viitorului.
Nu acordă mare credit aspectelor convenționale, motiv pentru care uneori pot deveni obositori pentru
cei din jur

Tipurile de personalitate ale lui Jung sunt utile?

Modul în care Carl Jung a creat aceste tipuri de personalitate este departe de ceea ce se încearcă astăzi,
bazat pe analize statistice și cercetări care implică sute de oameni.Chiar și în prima jumătate a
secolului al XX-lea, nu existau metode și instrumente pentru a crea modele de personalitate cu nici o
robustitate, nici gândirea lui Jung nu se potrivea niciodată cu modul de investigare a ceea ce se
întâmplă în psihologia științifică , foarte preocupat de a crea criterii obiective pentru a delimita
trăsăturile de personalitate și de a testa teoriile de la așteptările contrastante cu realitatea.
Dintre cele opt tipuri de personalități ale lui Carl Jung, indicatorul Myers-Briggs a apărut, iar noțiunile
de introversiune și extraversiune au influențat în mare măsură psihologii importanți ai diferențelor

22
individuale, însă în sine aceste descrieri sunt prea abstracte pentru a prezice comportamentul tipic al
oamenii Adaptarea la aceste tipuri de definiții despre personalitate ne poate face ușor să intrăm în
efectul Forer.

Cu toate acestea, că propunerea lui Carl Jung nu are aproape nici o valoare științifică nu
înseamnă că nu poate fi folosită ca referință filosofică , un mod de a vedea pe noi înșine și pe alții
sugestiv sau poetic. Desigur, valoarea sa obiectivă nu este mai mare decât cea a oricărei alte clasificări
a tipurilor de personalitate pe care o persoană necalificată în psihologie sau psihometrie o poate face.

IMPACTULU LUI C.G.JUNG ASUPRA PSIHOLOGIEI

Carl Gustav Jung a avut un impact semnificativ asupra psihologiei și a adus contribuții importante la
dezvoltarea și evoluția acestei discipline. Iată câteva aspecte cheie ale impactului lui Jung asupra
psihologiei:

Psihologia Analitică: Jung este cunoscut în special pentru dezvoltarea psihologiei analitice, o școală
de gândire care pune accent pe explorarea conștiinței individuale și colective. A introdus concepte
precum arhetipurile, inconștientul colectiv și procesul de individuație.

Inconștientul Colectiv: Jung a propus ideea de inconștient colectiv, care include elemente și
simboluri universale împărtășite de toți oamenii. Aceasta este o abordare diferită față de inconștientul
personal descris de Freud.

Arhetipuri: Jung a introdus conceptul de arhetipuri, imagini și simboluri universale care apar în
mituri, religii și vise. El credea că aceste arhetipuri sunt părți fundamentale ale inconștientului colectiv
și influențează comportamentul uman.

23
Individuație: Un concept central în psihologia analitică este procesul de individuație, care se referă la
dezvoltarea unei identități individuale unice și la integrarea opozițiilor interne. Individuația implică
explorarea și acceptarea tuturor aspectelor propriei personalități.

Tipuri Psihologice: Jung a dezvoltat o teorie a tipurilor psihologice, care a dus la dezvoltarea
indicatorului de personalitate MBTI (Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs), bazat pe dimensiunile
gândirii, sentimentului, intuiției și senzației.

Contribuții la terapie: Tehnici precum asociațiile libere și interpretarea viselor au fost introduse de
Jung în cadrul terapiei. A promovat și utilizarea artei, miturilor și religiilor în procesul terapeutic.

Religie și Spiritualitate: Jung a explorat relația dintre psihologie, religie și spiritualitate. El a introdus
conceptul de proces de individuație în context religios și a investigat simbolurile religioase în cadrul
psihologiei.

Amplificarea: Jung a dezvoltat o tehnică numită "amplificare", care implică explorarea și extinderea
conținutului simbolic al materialelor furnizate de pacient, precum visele sau imaginația creativă.

Critica la Freud: Jung a fost inițial un discipol al lui Freud, dar divergențele filosofice și teoretice i-
au dus la separarea de teoria freudiană, marcând începutul unei abordări distincte în psihologie.

Impactul lui Jung în psihologie persistă și este evidențiat în continuare în cercetările și practicile
psihologice contemporane. Mulți terapeuți și cercetători continuă să se inspire din conceptele jungiene
în dezvoltarea lor profesională și în înțelegerea complexității psihice umane.

Impactul lui Jung asupra psihoterapiei.

Jung este bine cunoscut ca strămoșul psihologiei analitice. El credea că expresia religioasă se
manifesta din dorința psihicului pentru o stare echilibrată de conștiință și inconștiență simultan. Jung a
petrecut mulți ani studiind și exersând cu Sigmund Freud, dar această teorie specifică i-a determinat să
se despartă. Jung a presupus că inconștientul colectiv este unul împărtășit de toți oamenii.
Fundamentul acestei teorii s-a bazat pe arhetipuri și tipare specifice care dictează modul în care
oamenii procesează imaginile psihice. De-a lungul istoriei și în toate culturile, mitologia și studiul
viselor au menținut un fir comun. Jung credea că fiecare persoană se străduiește să atingă totalitatea
prin atingerea unei armonii în conștiință și inconștiență și că acest lucru poate fi realizat prin studiul
viselor.

24
CONCEPTE DE PSIHOTERAPIE

Imaginație activă: Jung a creat conceptul de imaginație activă ca o modalitate de a descrie realizarea
unei punți între inconștiență și conștiință. Folosind imaginația, fantezia, vise și meditație, un client
este capabil să-și aducă inconștientul în prezent prin narațiune sau acțiune. Imaginația activă se
bazează pe observarea nedirecționată de către client a imaginației sau viselor sale, nu pe o imagine
intenționată a dorințelor sale.

Individuarea: Individuarea este un proces de psihologie analitică, prin care un individ devine ceea ce
trebuie să fie cu adevărat. Indivizii cu dificultăți emoționale simt adesea că trăiesc vieți fragmentate,
dezarticulate, pline de diferite grade de experiențe emoționale. Progresul înainte este adesea afectat ca
rezultat al conflictului interior și al autosabotajului care decurg din segregarea diferitelor sine în
interiorul unei persoane. Individualizarea implică integrarea tuturor experiențelor pozitive și negative
din trecut ale unei persoane, astfel încât persoana să poată trăi o viață sănătoasă, productivă și stabilă
emoțional. Individualizarea permite unei persoane să devină unică și în esență individuală față de alte
ființe umane și inconștientul colectiv. Procesul de individuare are loc prin diverse metode, inclusiv
interpretarea viselor și imaginația activă, și dă naștere unui individ matur, holistic sănătos și armonios.

Inconștient colectiv: Jung a fost primul care a folosit termenul de inconștient colectiv ca mijloc de
descriere a unei expresii a inconștientului care este prezentată de fiecare ființă vie cu sistem nervos. În
loc să posede doar experiențe din istoria noastră personală sau din psihicul nostru, inconștientul
colectiv organizează toate experiențele în cadrul unei specii. Jung credea că inconștientul colectiv era
moștenit și inerent fiecărei ființe, mai degrabă decât rezultatul unor evenimente specifice.
Inconștientul colectiv deține imagini mentale care nu pot fi explicate istoric sau prin experiență, ci
există doar ca un produs secundar evolutiv.

„Logos” în teoriile lui Jung: Jung a folosit și termenul logos în teoriile sale filozofice. Logosul,
conform lui Jung, reprezenta un fapt sau rațiune. Jung s-a referit adesea la contrastul dintre conștient
versus inconștient ca logos versus mythos. În plus, Jung credea că logo-ul este versiunea masculină a
raționalității, unde omologul feminin, eros, reprezintă disponibilitatea psihică sau emoția.

Formarea școlii analitice de psihologie și contribuțiile la psihanaliză.

Carl Jung nu a fost doar fondatorul, ci și teoreticianul major al psihologiei analitice. Ce este psihologia
analitică? El a creat psihologia analitică și, potrivit lui, o definiție a psihologiei analitice ar fi o
metodologie holistică care utilizează empirismul pentru a investiga psihicul uman, subliniind în

25
același timp experiențele din copilărie timpurie, creativitatea, visele și elementele supranaturale.
Presupunerea principală a psihologiei analitice este că mintea umană este compusă atât din
inconștientul personal, cât și dintr-un inconștient colectiv. Mai mult, psihologul analitic caută să ajute
un individ utilizând inconștientul colectiv pentru a beneficia de inconștientul personal al unui individ.

Teoria Analitică

În timp ce teoria lui Freud a implicat:

Conştient

Preconștient

Inconştient

Jung a împărțit psihicul uman în:

Inconștientul colectiv

Inconștient personal

Nevroză
Potrivit psihologiei analitice, nevroza, cunoscută și sub numele de tulburare nevrotică sau
psihonevroză, este o formă relativ ușoară de boală mintală care nu implică pierderea completă a
contactului cu realitatea. Ea are originea ca un tip de autodiviziune între inconștientul personal și
inconștientul colectiv. Dacă un individ este copleșit de inconștientul colectiv, atunci poate rezulta o
psihoză sau o formă mult mai puternică de nevroză. Pe de altă parte, dacă un individ devine
deconectat de inconștientul colectiv, poate experimenta în schimb o viață superficială și absorbită de
sine.

Simptomele nevrozei includ:

Anxietate
Depresie
Temerile
Fetișuri
Fobii
Potrivit psihologiei analitice a lui Jung, aceste simptome sunt asemănătoare viselor prin faptul că
conțin un fel de sens ascuns.
Carl Jung a fost un psiholog elvețian și unul dintre cei mai influenți gânditori în domeniul psihologiei.
El a fost contemporan cu Sigmund Freud și a lucrat inițial în cercul psihanalitic freudian, dar ulterior

26
și-a dezvoltat propria teorie și a fondat școala de psihologie analitică. Iată câteva dintre contribuțiile
lui Carl Jung la psihanaliză:
Arhetipuri: Jung a introdus conceptul de arhetipuri, care sunt modele sau imagini universale care
există în inconștientul colectiv al omenirii. Acestea includ simboluri precum Mama, Tata, Eroul și
multe altele, care se regăsesc în mituri, religii și vise din întreaga lume.
Inconștientul colectiv: A propus ideea că există un nivel al inconștientului care este comun întregii
umanități. În acest nivel, oamenii împărtășesc experiențe și simboluri comune care au apărut de-a
lungul istoriei umane.
Tipurile psihologice: Jung a dezvoltat o teorie a tipurilor psihologice care a dus la crearea
Indicatorului de Tipuri Myers-Briggs (MBTI), o modalitate populară de a clasifica personalitățile
umane în funcție de preferințe în patru dimensiuni: Extrovert/Introvert, Senzitiv/Intuitiv,
Gândire/Sentiment și Percepție/Judecată.
Procesul de individuație: A susținut că procesul de individuație este un proces de dezvoltare personală
care vizează integrarea și echilibrarea aspectelor opuse ale psihicului uman, cum ar fi conștientul și
inconștientul, masculinul și femininul, umbra și sinele.
Sinele: Jung a introdus conceptul de "Sine", o entitate care reprezintă totalitatea și adevărata natură a
unei persoane. Procesul de individuație vizează realizarea Sine-ului.
Metode terapeutice: A dezvoltat tehnici terapeutice specifice pentru a explora și a lucra cu
inconștientul, inclusiv interpretarea viselor, imaginile active și asociațiile libere.
Complexele: Jung a introdus conceptul de complexe, care sunt grupuri de gânduri, sentimente și
amintiri legate de un anumit subiect. Aceste complexe pot influența comportamentul și pot fi studiate
pentru a înțelege mai bine psihicul uman.
În general, contribuțiile lui Carl Jung la psihanaliză au fost semnificative, deoarece au extins și
diversificat perspectivele asupra psihicului uman și au adus elemente spirituale și mitologice în
domeniul psihologiei.
Influenceri și continuatori ai gândirii lui Jung în domeniul psihologiei și al terapiei.

Gândirea lui Carl Jung a avut un impact semnificativ asupra psihologiei și terapiei, influențând mulți
psihologi și terapeuți. Iată câțiva influenceri și continuatori ai gândirii lui Jung în domeniul
psihologiei și terapiei:
Marie-Louise von Franz: A fost o elevă apropiată a lui Jung și o expertă în interpretarea viselor. A
contribuit semnificativ la dezvoltarea psihologiei analitice și a scris numeroase cărți pe tema
arhetipurilor, simbolurilor și mitologiei.
Erich Neumann: A fost un alt discipol al lui Jung și a adus contribuții importante la teoria arhetipurilor
și a dezvoltat conceptul de dezvoltare a individuației.
James Hillman: A fost un psiholog și terapeut american care a dezvoltat școala de psihologie
arhetipală. Hillman a adus contribuții semnificative la înțelegerea arhetipurilor și a psihicului uman,
concentrându-se pe imaginație și mitologie.
Clarissa Pinkola Estés: Este psiholog și terapeut jungian, cunoscută pentru lucrarea sa "Femeia care
aleargă cu lupii". A adus contribuții importante în explorarea femininului și a arhetipurilor feminine.
Robert A. Johnson: A fost un analist jungian și autor care a scris numeroase cărți despre simboluri,
mitologie și interpretarea viselor în contextul psihologiei analitice.

27
Daryl Sharp: A fondat și a condus Inner City Books, o editură specializată în publicarea cărților
despre psihologia analitică. A scris și el cărți în care explorează conceptele lui Jung și le aplică în
contextul modern.
Thomas Moore: Este un fost preot și psiholog care a integrat elemente ale psihologiei analitice în
lucrările sale, concentrându-se pe subiecte precum sufletul, spiritualitatea și sensul vieții.
Edward Edinger: A fost un psihanalist jungian și autor care a dezvoltat teoria lui Jung în ceea ce
privește procesul de individuație și a adus contribuții semnificative la înțelegerea relației dintre
psihologie și spiritualitate.

Acești gânditori și practicieni au continuat să dezvolte și să adapteze ideile lui Jung în lumina
cercetărilor și a schimbărilor societale, contribuind astfel la evoluția psihologiei analitice și a terapiei
bazate pe gândirea lui Jung.

BIBLIOGRAFIE

1. Carl Jung Psiholog elvețian. Encyclopaedia Britannica

https://www.britannica.com/biography/Carl-Jung

2. Maraldi E. Carl Jung Biografie. Society for Psychical Research

https://www.researchgate.net/publication/330026069_Carl_Jung_Biography

28
 3. Carl Jung Biography. Encyclopedia of World Biography
https://www.notablebiographies.com/Jo-Ki/Jung-Carl.html#google_vignette

https://ro.yestherapyhelps.com/the-8-personality-types-according-to-carl-gustav-jung-11190
https://ru.scribd.com/doc/216814749/Tipuri-de-Personalitate-Carl-Jung
https://www.paginadepsihologie.ro/tu-ce-tipologie-psihologica-esti-descoperirile-lui-jung/

29
CONCLUZII

Rezumând cele de mai sus, trebuie remarcat mare rol interpretat de Gustav Jung în dezvoltarea
psihologiei și psihoterapiei. Subliniind personalitatea terapeutului în lucrul cu clientul, Jung sa
concentrat pe personalitatea însăși ca sistem complet. Rezumând mulți ani de observații, a ajuns la o
idee nouă din punct de vedere conceptual, care i-a permis să deschidă orizonturi largi ale psihicului
uman.Psihoterapie analitică, munca unui analist cu un client, include toate principii de baza Consiliere
psihologica. În mod ideal, analistul ar trebui să dezvolte personalitatea pacientului, sau cel puțin să-i
atenueze starea, scopul ultim al conceptului psihologic al lui Jung este înțelegerea vieții în
manifestările sale externe și interne în psihicul uman ca o realitate integrală specială, care pentru unii.
măsura îndeplinește obiectivele consultantului. Astfel, trebuie remarcat faptul că contribuția lui
Gustav Jung la teoria și practica consilierii psihologice nu poate fi subestimată.

30