UNIVERSITATEA :”GHEORGHE ASACHI”IASI

anaid2z@yahoo.com

STUDENTI: ZBANT DIANA ANITOAIE ALEXANDRU

 Nesiguranta masurarilor
1.Introducere

Nesiguranta masurarilor a fost subiectul unei dezbateri inca

de la inceputul masurarilor moderne. Exista cel putin doua moduri
de abordare utilizate in trecut, si anume combinarea erorilor
matematice sau in cuadratura. In 1990 Comitetul International
pentru Masurari au convocat un grup de experti pentru a formula
un set de reguli pentru calculul nesigurantei. Acest grup a gasit un
set de recomandari cunoscute ca recomandarile CIPM pentru
calculul erorilor. In 1993, Organizatia Internationala de
Standardizari a publicat recomandarile intr-un ghid. Ghidul este
acum foarte cunoscut si utilizat sub numele de Ghidul ISO pentru
Masurarea Nesigurantei.
De la publicarea recomandarilor CIPM, un consens in
procesurile pentru determinarea erorilor combinate a facut subiect
de dezbatere in majoritatea laboratoarelor de specialitate.
Aceasta dezvoltare a aparut in toate nivele de masurari.

2. Notiuni generale

Obiectivul masurarii este determinarea unei valori pentru o

marime, numita masurand. O masurare incepe prin specificarea
masurandului, metoda de masurare si procedura de masurare.
Din nefericire valoarea masurandului nu poate fi determinata
exact datorita erorilor dar apar in timpul procesului de masurare.
Este posibil sa se obtina totusi o valoare estimativa a
masurandului. Aceasta estimare este completa cind este
suplimentata de indicarea inexactitatii sale, adica a nesigurantei.
Termenii de eroare, eroare aleatoare si eroare sistematica
au fost folosite in trecut pentru determinarea nesigurantei si a
cauzat confuzii. Daca se accepta faptul ca nici o masurare nu
poate fi exacta, atunci acesti termeni pot fi definiti ca neambigui.
Eroare este definita ca diferenta dintre rezultatul masurarii si
adevarata valoare a masurandului. Atata timp cat valoarea
adevarata nu poate fi determinata, nici eroarea nu poate fi
determinata.
Conceptul de nesiguranta ne arata aceasta problema.
Cuvantul nesiguranta inseamna dubiu si astfel nesiguranta in
masurare inseamna ca rezultatul masurarii nu este exact.
Definitia formala a acestui termen data in Vocabularul
International de Metrologie este :

“parametrul asociat cu rezultatul unei masurari ce caracterizeaza

dispersia unei valori care poate fi rezonabil atribuita
masurandului”

Definitia poate fi conbatuta cu doua concepte vechi:

- o masurare a posibilei erori in valoarea estimativa a
masurandului provine din rezultatul masurarii;
- intr-o estimare caracterizanta a plajei de valori se afla
valoarea masurandului;

Aceste doua definitii sunt bazate pe cantitate ce nu pot fi

determinate: eroarea unui rezultat al unei masurari si valoarea
exacta a masurandului. Aceste definitii sunt ideale unde practica
nu poate fi aplicata. In contextul definitiilor actuale, notiunile de
eroare si valoare exacta sunt scoase din rapoarte si alte
documente tehnice.

3. Recomdari potrivit ghidului ISO

Recomandarile principale din ghid sunt prezentate mai jos:

3.1. Tipuri de evaluare

Exista doua metode de evaluare a nesigurantei masurarii:

 3.1.1. Tipul A

Evaluarea prin Tipul A se fac o serie de observatii repetate

pentru a determina variatia rezultatului masurarilor.
Nesiguranta de Tipul A uA(q) este:

unde m = numarul de observari.

q = valorea observarii m.

Numarul de grade de libertate v este:

unde c = numarul de constrangeri.

3.2.2 Tipul B

In Tipul B evaluarea informatiei se face prin calibrarea

reporturilor, certificatelor, specificatiilor fabricantilor pentru a
estima deviatia standard.
Aceste metode sunt de fapt calculul erorii aleatorii si
sistematice. Aceste metode de evaluare a nesigurantei si pot fi
aplicate in cazul efectelor aleatorii si sistematice.
In cazul unei distributii rectangulare nesiguranta este:

unde a=(a+ - a-)/2

In cazul unei distributii triunghiulare nesiguranta este:

 Gradul de libertate se calculeaza cu relatia:

3.2. Determinarea nesigurantei standard combinate si

efective.

In multe cazuri de masurare rezultatul este obtinut prin

folosirea unor ecuatii ce combina diferite marimi de intrare.
Aceste ecuatii reprezinta relatiile dintre masurand si cantitatea
fizica de care masurandul este dependent.

3.2.1. Nesiguranta standard combinata

Nesiguranta standard combinata a unei masurari este data

de relatia dintre marimea de iesire y si marimile de intrare
x1,x2...xn :

unde U(x1), U(x2),..., U(xn) = nesigurantele standard evaluate

cu metodele A sau B prezentate anterior.

Aceasta relatie se utilizeaza doar in cazul in care intrarile x1,

x2,..., xn sunt independente sau necorelate. In cazul intrarilor
corelate se aplica ecuatia:
 3.2.2. Gradul efectiv de libertate

In cazul nesigurantei standard gradul de libertate se obtine

cu formula Welch-Satterthwaite:

unde
vi = reprezinta gradul de libertate a nesigurantei intrarii
Ui(y)

3.3. Nesiguranta extinsa

Nesiguranta extinsa este acelasi lucru ca intervalul de

incredere al rezultatului unei masurari. Nesiguranta extinsa U se
obtine multiplicand nesiguranta standard combinata uc(y) cu un
factor k:

Rezultatul masurarii este exprimat ca y±U cu un grad de

exacticitate de 95-99%. Valoarea factorului k se alege intre 2 si 3.