1. In ce perioada a avut loc criza?

Criza din 1929, cunoscuta si ca Marea Criza sau Marea Depresiune, a inceput in octombrie 1929
si s-a incheiat in anii 1940.
Criza nu a marcat doar o recesiune foarte severa(depresiune) in SUA cat si la nivel global,
marcand o criza economica globala profunda, care a durat pana la inceputul celui de-Al Doilea
Razboi Mondial.
Marea Depresiune este adesea considerata sa se intinda de la 1929 pana la inceputul anilor 1940,
desi anii exacti pot varia in functie de specificul national si regional. In Europa si alte parti ale
lumii, impactul si durata Marii Depresiuni au variat, cu unele tari care au inceput sa-si revina mai
devreme decat altele.

2. Cum s-a declansat criza ?

2.1 Perioada premergatoare

Anii 1920, cunoscuti si sub denumirea de "The Roaring Twenties," se refera la perioada care
incepe cu 1 ianuarie 1920 si se incheie la 31 decembrie 1929. Au fost o perioada distinctiva de
prosperitate economica, inovatie culturala, si schimbari sociale profunde. Aceasta perioada a fost
marcata de mai multe caracteristici cheie:

1. Boom Economic

 Industrializare rapida: Cresterea productiei industriale, imbunatatiri tehnologice

semnificative si expansiunea infrastructurii (de exemplu, constructia de drumuri,
dezvoltarea retelelor electrice).
 Cresterea pietei de valori: Investitiile in actiuni au devenit extrem de populare,
alimentate de optimismul economic si de accesul usor la credite pentru cumpararea pe
marja.

2. Probleme structurale
 Consumul in masa si creditul usor au stimulat economia insa atat consumatorii, cat si companiile
au acumulat datorii semnificative datorita accesului usor la credit. Aceasta supraindatorare a facut
economia extrem de vulnerabila la socuri.
 Supraproductia: In ciuda cresterii consumului, multe industrii s-au confruntat cu supraproductia,
ceea ce a condus la scaderea preturilor si profiturilor.
 3. Politici guvernamentale
 Politicile monetare si fiscale au fost, in unele cazuri, inadecvate sau au exacerbate problemele
existente. De exemplu, Federal Reserve a crescut ratele dobanzilor in 1928 si 1929 pentru a
incetini piata de valori supraevaluata, ceea ce a facut imprumuturile mai costisitoare si a redus
cheltuielile.

4. Inovatii Tehnologice si Culturale

 Progres tehnologic: Aparitia si popularizarea automobilului, radioului, cinematografului

si telefonului au schimbat modul in care oamenii traiau, lucrau si se distrau.
 Expresie culturala vibranta: Anii '20 au vazut nasterea Jazz Age, o explozie de noi
forme de muzica, dans si arta. Literatura, arta si teatrul au reflectat optimismul si
schimbarile epocii.

Anii '20, cunoscuti si ca "The Roaring Twenties", au fost o perioada de efervescenta culturala si
artistica in SUA si in alte parti ale lumii. Aceasta perioada a fost marcanta pentru inovatii si
evolutii in muzica, dans, arta, literatura si teatru, reflectand optimismul si schimbarile sociale ale
epocii.

Muzica

 Jazz Age: Anii '20 sunt adesea numiti "Jazz Age" datorita popularitatii crescute a jazz-ului, un gen
muzical care imbina elemente de ragtime, blues si muzica clasica. Artisti precum Louis
Armstrong, Duke Ellington si Bessie Smith au devenit figuri iconice.
 Blues: Blues-ul, in special varianta Delta Blues, a castigat de asemenea popularitate, cu artisti ca
Robert Johnson care au influentat profund muzica americana.

Dans

 Charleston si Lindy Hop: Aceste dansuri energice, care reflectau spiritul liber al epocii, au
devenit extrem de populare. Charleston-ul, in special, a devenit un simbol al anilor '20, asociat
adesea cu femeile flapper care sfidau normele sociale traditionale.

Arta

 Art Deco: Un stil artistic si de design care a aparut in aceasta perioada, caracterizat prin linii
geometrice si ornamentele elaborate, reflectand modernitatea si progresul tehnologic.
 Expresionismul si Cubismul: In pictura si sculptura, aceste miscari artistice au influentat profund
artele vizuale, oferind noi perspective si abordari in reprezentarea realitatii.

Literatura
  "Lost Generation": Termenul se refera la scriitorii americani care au trait in Europa in anii '20,
exprimand deziluzia postbelica si criticand materialismul societatii americane. Scriitori ca F. Scott
Fitzgerald, Ernest Hemingway si Gertrude Stein au fost figuri proeminente.
 Modernismul: In literatura, modernismul a fost o miscare care a experimentat cu forma si stil,
explorand teme complexe de alienare si fragmentare. T.S. Eliot si James Joyce sunt doi dintre cei
mai cunoscuti autori modernisti.

Teatru

 Teatrul Experimental: Anii '20 au vazut dezvoltarea teatrului experimental si a "teatrului de

avangarda", care sfida conventiile traditionale prin subiecte controversate si noi tehnici de
scena.
 Comedia Muzicala: Genul comediei muzicale a inflorit, cu spectacole care combina muzica, dans
si dialog intr-un mod care atragea masele.

Aceste forme de expresie culturala si artistica au reflectat transformarile sociale si economice ale
timpului, exprimand atat optimismul cat si tensiunile unei epoci de schimbare rapida. Anii '20 au
fost o perioada de inovatie semnificativa care a lasat o amprenta durabila asupra culturii si artei
globale.

5. Schimbari Sociale

 Dreptul de vot pentru femei: Adoptarea Amendamentului 19 in 1920 a acordat femeilor

din SUA dreptul de vot, marcand un pas semnificativ spre egalitatea de gen.
 Urbanizarea: Oamenii s-au mutat in orase in numar mare in cautarea de oportunitati
economice, ceea ce a condus la cresterea urbanizarii si la schimbari in structura sociala si
familiala ; fermierii, s-au luptat cu dificultati economice.
 Moda si obiceiuri: Libertatea in exprimare s-a manifestat si in moda, cu aparitia femeilor
"flapper" care sfidau normele traditionale de gen prin stilul lor de imbracaminte si
comportament.

6. Prohibitia

 Interzicerea alcoolului: Prohibitia in Statele Unite a fost adoptata prin ratificarea

Amendamentului 18 la Constitutie in anul 1919, iar acesta a intrat in vigoare la 17 ianuarie
1920. Prohibitia a interzis fabricarea, vanzarea si transportul de bauturi alcoolice in intreaga tara,
marcand o perioada semnificativa de schimbare sociala si economica in SUA. Aceasta perioada a
continuat pana la abrogarea Prohibitiei prin Amendamentul 21, care a fost ratificat pe 5
decembrie 1933; a condus la aparitia speakeasiurilor ilegale si a crescut puterea
organizatiilor criminale.

Speakeasy-urile ilegale, cunoscute si sub numele de "blind pigs" sau "blind tigers",
au fost baruri si cluburi nocturne care operau fara licenta si vindeau bauturi alcoolice in
 perioada Prohibitiei in Statele Unite. Prohibitia, care a durat din 1920 pana in 1933, a fost
o perioada in care fabricarea, transportul, importul, exportul si vanzarea de alcool au fost
interzise prin lege. Aceasta interdictie a fost impusa de Amendamentul 18 la Constitutia
SUA si a fost menita sa reduca criminalitatea, coruptia, a reduce rata de dependenta de
alcool si sa rezolve alte probleme sociale.
In ciuda intentiilor, Prohibitia a dus la aparitia si inflorirea unui vast comert ilegal cu
alcool, inclusiv deschiderea speakeasy-urilor. Acestea din urma devenisera locuri
populare, adesea operate de organizatii criminale, care ofereau clientilor nu doar alcool,
dar si muzica, dans si, uneori, jocuri de noroc. Pentru a evita detectarea de catre autoritati,
multe speakeasy-uri aveau intrari ascunse, parole si alte masuri de securitate.
Speakeasy-urile au avut un rol important in cultura americana a anilor 1920, cunoscuti si
ca "The Roaring Twenties". Ele nu doar ca incalcau legea prin vanzarea de alcool, dar
devenisera si centre ale unei culturi vibrante, adesea asociate cu Jazz-ul si miscarea
culturala a acelei perioade. In ciuda eforturilor guvernului de a pune capat Prohibitiei si a
combate comertul ilegal cu alcool, speakeasy-urile au ramas populare pana cand
Prohibitia a fost abrogata prin Amendamentul 21 la Constitutia SUA in 1933.

7. Schimbari in Politica si Societate

 Izolationism: Dupa Primul Razboi Mondial, SUA a adoptat o politica de izolationism,

evitand implicarea in afacerile europene si concentrandu-se pe probleme interne.
 Imigratie: Legi stricte privind imigratia au fost implementate pentru a restrictiona
numarul de noi veniti, reflectand tensiunile sociale si economice ale timpului.

8. Disparitati Economice si Sociale

 Inegalitati: In ciuda prosperitatii aparente, anii '20 au fost, de asemenea, martori la

inegalitati economice si sociale profunde, cu diferente mari de venit intre bogat si sarac,
precum si tensiuni rasiale si de clasa.

Anii 1920 au fost, astfel, o perioada de contraste puternice: pe de o parte, o epoca de prosperitate
si inovatie fara precedent, iar pe de alta parte, o perioada de tensiuni sociale, economice si
culturale care ar prefigura provocarile deceniilor urmatoare.

3.Factorii declansatori
Prabusirea Pietei de valori
 Momentul de inceput al crizei este considerat prabusirea bursei (indicele DJIA - Dow Jones
Industrial Average) incepand cu data de 29 octombrie 1929, eveniment cunoscut ca Lunea Negra,
deschizand saptamana care avea sa devina una dintre cele mai negre perioade din istoria pietei de
valori a SUA.

La inceputul zilei de luni, 28 octombrie 192, cunoscuta si ca Lunea Neagra, indicele DJIA DJIA
a cazut cu 38,8 puncte(a deschis la 298), ceea ce reprezenta o scadere de aproape 13% din
valoarea sa. Aceasta a fost una dintre cele mai mari scaderi procentuale inregistrate intr-o singura
zi pana la acel moment. A doua zi, in Martea Neagra, indicele scade cu inca 30 de puncte
aproximativ 12 %. Prabusirea a venit dupa o saptamana deja tumultuoasa pentru piata, inclusiv
"Joia Neagra" (24 octombrie – o scadere de 11 puncte, aproximativ 9%), acesta fiind momentul in
care panica a inceput sa se raspandeasca printre investitori, marcand inceputul prabusirii pietei de valori.

Prabusirea a fost precedata de o perioada de speculatie intensa, in care preturile actiunilor au crescut mult
dincolo de valorile lor reale, incurajand investitiile pe marja si creand o bula speculativa.

Retragerea creditului si falimentele bancare

Dupa prabusire, bancile au inceput sa retraga creditele si sa stranga conditiile de creditare, ceea ce a
condus la falimente si inchideri de afaceri, precum si la reducerea cheltuielilor la nivel de consumator.

In perioada care a urmat prabusirii din 1929, intre 1930-1933, aproximativ 9.000 de banci au
esuat in SUA. Aceste falimente au fost raspandite pe intreaga tara, afectand atat orasele mari, cat
si comunitatile mici. Criza a expus probleme structurale in sistemul bancar, inclusiv lipsa unui
sistem de asigurare a depozitelor, ceea ce insemna ca economiile persoanelor care isi pastrau
banii in bancile falimentare erau adesea pierdute complet.

Unul dintre cele mai notabile exemple de institutie financiara afectata in acea perioada a fost
Bank of United States, care a dat faliment in decembrie 1930. Desi nu era o banca federala,
numele sau a sugerat in mod eronat ca avea o astfel de legatura, iar falimentul sau a avut un
impact psihologic semnificativ asupra publicului si a contribuit la cresterea panicii in randul
deponentilor. Prabusirea acestei banci a fost una dintre cele mai mari falimente bancare din
perioada respectiva si a stimulat apelurile pentru reforme mai ample in sistemul bancar.

Raspunsul initial inadecvat al Guvernului si FED

1. Politici Monetare Restrictive

 Contractarea ofertei monetare: In anii care au urmat prabusirii din 1929, Fed a mentinut o
politica monetara restrictiva, ceea ce a inclus o contractare a ofertei monetare. Aceasta abordare a
fost partial determinata de dorinta de a mentine standardul aur, dar a avut ca efect limitarea
lichiditatii si ingreunarea accesului la credit pentru banci si companii.
 Rata dobanzilor: In loc sa scada ratele dobanzilor pentru a incuraja imprumuturile si investitiile,
Fed le-a mentinut ridicate sau le-a crescut chiar la inceputul crizei, ceea ce a agravat situatia
economica.
2. Lipsa Actiunii Guvernamentale Initiale

 Reactia guvernului: In primele faze ale crizei, guvernul SUA, sub presedintia lui Herbert
Hoover, a fost reticent sa intervina direct in economie. Initial, Hoover a incercat sa gestioneze
criza prin incurajarea voluntariatului in randul afacerilor si prin mentinerea unui buget echilibrat,
evitand cheltuielile guvernamentale semnificative pentru stimularea economica.
 Ajutor insuficient pentru somaj: Masurile luate pentru a oferi ajutor direct celor afectati de
somaj au fost limitate si insuficiente pentru a face fata magnitudinii crizei.

3. Falimente Bancare Necontrolate

 Lipsa de interventie pentru a preveni falimentele bancare: Guvernul si Fed nu au luat masuri
eficiente pentru a preveni o serie de falimente bancare, care au avut un efect de domino asupra
economiei. Aceste falimente au erodat si mai mult increderea publicului in sistemul financiar.

4. Politici Fiscale Contraproductive

 Masuri fiscale: In 1932, guvernul a adoptat Revenue Act, care a crescut taxele pentru a incerca
sa echilibreze bugetul federal. Aceasta crestere a taxelor a retras mai multa lichiditate din
economie intr-un moment in care era nevoie de stimulente pentru cheltuieli si investitii.

4. Consecintele Crizei din 1929

Somajul masiv: Una dintre cele mai dramatice consecinte a fost cresterea exponentiala a
somajului, care a atins aproximativ 25% in SUA la apogeul crizei. Milioane de oameni si-
au pierdut locurile de munca, iar familiile au fost adesea fortate sa traiasca in conditii de
saracie extrema.

Colapsul bancilor: Sute de banci au dat faliment, in parte din cauza retragerilor masive
de depozite (panici bancare), ceea ce a dus la pierderea economiilor pentru un numar
mare de oameni si afaceri.

Scaderea productiei industriale si agricole: Productia industriala si agricola a scazut

dramatic, in parte datorita scaderii cererii interne si externe, dar si din cauza
supraproductiei care precedase criza.

Saracia si dificultatile sociale: Cresterea saraciei, lipsa securitatii alimentare si

dificultatile sociale au devenit probleme raspandite. Aceasta a dus la cresterea migratiei,
familiile cautand noi oportunitati sau ajutor in alte regiuni.

Schimbari politice si sociale: Criza a dus la schimbari semnificative in politica si

societate, inclusiv aparitia si cresterea miscarilor politice extremiste in unele tari, precum
si schimbari in politica guvernamentala, cum ar fi New Deal-ul in SUA.
New Deal a reprezentat un set ambitios de programe, proiecte, reforme si legi implementate in
Statele Unite sub presedintia lui Franklin D. Roosevelt (FDR) intre 1933 si 1939, ca raspuns la
provocarile Marii Depresiuni. Scopul New Deal-ului a fost de a oferi "relief" (ajutor pentru
saraci si someri), "recovery" (recuperare economica) si "reform" (reforme pentru a preveni o
viitoare criza economica). Initiativele New Deal au vizat revitalizarea economiei SUA,
sprijinirea celor afectati de criza si reformarea sistemului financiar pentru a preveni o repetare a
colapsului economic din 1929.

Principalele componente ale New Deal-ului

Relief

 Programe de asistenta pentru milioane de americani someri, inclusiv lucrari publice si proiecte de
constructii prin intermediul agentiilor precum Works Progress Administration (WPA) si Civilian
Conservation Corps (CCC).
 Crearea Social Security Administration pentru a oferi asigurari pentru batranete si asistenta
pentru persoanele cu handicap si familiile sarace cu copii.

Recovery

 Masuri pentru stimularea redresarii economice, cum ar fi Agricultural Adjustment Act (AAA)
pentru a ridica preturile produselor agricole prin limitarea productiei.
 National Industrial Recovery Act (NIRA), care a incercat sa stabilizeze industria prin incurajarea
codurilor de practica echitabile.

Reform

 Reforme financiare semnificative pentru a restabili increderea in sistemul bancar, inclusiv crearea
Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC) pentru a asigura depozitele bancare.
 Securities and Exchange Commission (SEC) a fost infiintata pentru a reglementa piata de valori
si a preveni fraudele.

Impactul New Deal-ului

Impactul New Deal-ului asupra economiei si societatii americane a fost profund si de durata. A
contribuit la ameliorarea celor mai grave efecte ale Marii Depresiuni, stabilizand economia si
oferind sprijin direct milioanelor de americani afectati. De asemenea, a introdus reforme
structurale in economia si sistemul financiar american, multe dintre acestea ramanand in vigoare
pana in prezent.

Cu toate acestea, New Deal-ul a fost si subiectul controverselor si criticii, atat in timpul
implementarii sale, cat si in deceniile care au urmat. Unii critici au argumentat ca a extins prea
mult rolul guvernului federal in economie, in timp ce altii au sustinut ca nu a mers destul de
departe in abordarea inegalitatii si a saraciei.
In ciuda acestor dezbateri, New Deal-ul ramane un punct de referinta important in istoria politica
si economica a Statelor Unite, reprezentand un exemplu timpuriu de interventie guvernamentala
in economie in timpul unei crize majore.

5. Rezolvarea Crizei

Solutionarea Marii Depresiuni a fost un proces complex si multifacetic, implicand interventii

guvernamentale fara precedent si schimbari fundamentale in politicile economice si sociale.

In Statele Unite

 New Deal: Sub presedintia lui Franklin D. Roosevelt, New Deal-ul a introdus o serie de
programe, reforme si proiecte de legi pentru a oferi ajutor pentru someri, stimula redresarea
economica si implementa reforme financiare pentru a preveni o criza similara in viitor.
 Reglementari financiare: Crearea Securities and Exchange Commission (SEC) si Federal
Deposit Insurance Corporation (FDIC) pentru a reglementa pietele financiare si a proteja
depozitele bancare.
 Programe de lucrari publice: Initiative precum Works Progress Administration (WPA) si
Civilian Conservation Corps (CCC) pentru a crea locuri de munca si a imbunatati infrastructura.

La nivel global

 Abandonarea etalonului aur: Multe tari au renuntat la etalonul aur, ceea ce le-a permis sa-si
devalorizeze monedele si sa stimuleze exporturile.
 Cooperare internationala: In anii care au precedat Al Doilea Razboi Mondial, a crescut
cooperarea economica internationala, desi acest lucru a fost mai mult o consecinta a razboiului
decat o strategie concertata de combatere a Depresiunii.

Impactul Solutiilor

Aceste masuri nu au rezolvat imediat toate problemele economice, dar au ajutat la stabilizarea
economiei SUA si la punerea bazei pentru o crestere economica pe termen lung. In plus, crearea
unui cadru de siguranta sociala si reglementarile financiare stricte au oferit protectii importante
care au beneficiat societatea americana in decenii urmatoare.

In cele din urma, intrarea SUA in Al Doilea Razboi Mondial in 1941 a stimulat cererea de
productie de razboi, ceea ce a accelerat recuperarea economica prin crearea de locuri de munca si
stimularea cheltuielilor guvernamentale, marcand sfarsitul efectiv al Marii Depresiuni.

Ce tari au renuntat la etalonul aur

In perioada Marii Crize, mai multe tari importante au renuntat la etalonul aur, un sistem monetar
in care valoarea monedei unei tari este direct legata de o cantitate specifica de aur. Renuntarea la
etalonul aur le-a permis acestor tari sa-si devalorizeze monedele pentru a stimula exporturile si a
avea mai multa flexibilitate in politica monetara pentru a combate efectele recesiunii. Iata cateva
dintre tarile care au facut acest pas semnificativ:
 1. Marea Britanie a renuntat la etalonul aur in 1931, un pas care a marcat o schimbare
majora in politica monetara si a ajutat la stabilizarea economiei sale prin devalorizarea
lirei sterline, ceea ce a facut exporturile mai competitive.
2. Statele Unite au urmat in 1933, cand presedintele Franklin D. Roosevelt a suspendat
convertibilitatea dolarului in aur si a interzis exporturile de aur, ca parte a eforturilor de
combatere a Marii Depresiuni. Mai tarziu, in 1934, a fost adoptata Legea Rezervei de
Aur, care a devalorizat dolarul in raport cu aurul.
3. Canada a abandonat si ea etalonul aur in 1931, urmand exemplul Marii Britanii si
incercand sa-si revitalizeze economia printr-o politica monetara mai flexibila.
4. Australia si Noua Zeelanda au renuntat, de asemenea, la etalonul aur in 1931, ca
raspuns la deteriorarea conditiilor economice globale si la nevoia de a stimula cresterea
economica prin devalorizarea monedei.
5. Franta si Belgia, membri ai Blocului Aur, au mentinut etalonul aur mai mult timp, dar
pana la urma au renuntat la el la inceputul anilor '30.

Renuntarea la etalonul aur a fost o miscare controversata la acea vreme, dar a fost considerata
necesara pentru a reda guvernelor capacitatea de a emite moneda si de a controla politica
monetara intr-o maniera care sa ajute la combaterea efectelor devastatoare ale Marii Depresiuni.
Aceasta schimbare a marcat o tranzitie de la un sistem monetar bazat pe aur la unul bazat pe
moneda fiduciara, care este utilizat pana in prezent.

Legatura cu legea din 1973

Legatura dintre suspendarea convertibilitatii dolarului in aur din 1933 si schimbarile monetare
internationale care au avut loc in 1971-1973, inclusiv legea din 1973, este o parte a evolutiei
sistemului financiar international si a politicii monetare a Statelor Unite. Aceste doua evenimente
marcheaza puncte critice in tranzitia de la etalonul aur la un sistem de curs valutar plutitor, care
este predominant astazi.

Suspendarea Convertibilitatii in 1933

In 1933, ca raspuns la presiunile Marii Depresiuni, presedintele Franklin D. Roosevelt a luat

decizia de a suspenda convertibilitatea dolarului in aur. Aceasta a insemnat ca detinatorii de
dolari nu mai puteau schimba moneda pentru aur, o miscare care a avut ca scop prevenirea
scurgerilor de aur din trezoreria SUA si oferirea mai multei flexibilitati in politica monetara. In
1934, Legea Rezervei de Aur a reevaluat pretul aurului de la 20,67 USD la 35 USD pe uncie,
devalorizand dolarul si incurajand inflatia pentru a combate deflatia care platea economia.
Aceste masuri au facut parte din eforturile mai ample ale New Deal de a recupera din Marea
Depresiune.

Schimbarile din 1971-1973

Pe 15 august 1971, presedintele Richard Nixon a anuntat suspendarea definitiva a

convertibilitatii dolarului in aur pentru tarile straine, punand efectiv capat sistemului Bretton
Woods care fusese in vigoare de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Sistemul
Bretton Woods stabilise dolarul SUA ca moneda de rezerva mondiala, cu convertibilitate fixa in
aur, iar alte monede aveau cursuri fixe, dar ajustabile, fata de dolar. Decizia lui Nixon a fost
raspunsul la excesul de dolar si la scaderea rezervelor de aur ale SUA, provocate de cheltuielile
mari guvernamentale interne si de angajamentele externe, inclusiv razboiul din Vietnam.

In 1973, majoritatea tarilor industrializate au trecut la un regim de curs valutar plutitor,

renuntand la ratele de schimb fixe pentru monedele lor in raport cu dolarul SUA si, implicit,
aurul. Aceasta a fost recunoscuta oficial prin Acordurile de la Jamaica in 1976, cand Fondul
Monetar International si membrii sai au convenit asupra unui sistem monetar international bazat
pe cursuri de schimb plutitoare.

Legatura

Legatura dintre aceste doua momente este tranzitia fundamentala de la un sistem monetar
international bazat pe aur la unul bazat pe monede fiat si cursuri de schimb plutitoare. Decizia
din 1933 a fost un pas initial catre desprinderea de constrangerile etalonului aur, permitand o
politica monetara mai flexibila. Miscarea din 1971-1973 a finalizat aceasta tranzitie, stabilind
cadrul pentru sistemul financiar global contemporan, care se bazeaza pe increderea in valutele
nationale si pe deciziile de politica monetara ale bancilor centrale, in locul unui standard fix
bazat pe aur.

Ce este moneda fiat

Moneda fiat este o forma de moneda care nu are valoare intrinseca si nu este sustinuta de rezerve
fizice, cum ar fi aurul sau argintul, dar este tinuta in circulatie si acceptata ca mijloc de plata de
catre guvern. Valoarea sa deriva din increderea publicului si din faptul ca guvernul a declarat-o
legala pentru plata datoriilor publice si private. Aceasta inseamna ca valoarea monedei fiat este
bazata pe stabilitatea si increderea in economia tarii emitente, precum si pe capacitatea si
determinarea guvernului de a mentine aceasta incredere.

Principalele caracteristici ale monedei fiat includ:

1. Lipsa suportului material: Moneda fiat nu este convertibila intr-o cantitate specifica de
o alta resursa; valoarea sa nu este legata de existenta unei marfuri fizice.
2. Decret guvernamental: Este emisa de guvern si este declarata ca moneda legala, ceea ce
inseamna ca trebuie acceptata pentru toate formele de datorii si plati.
3. Controlul ofertei: Oferta de moneda fiat este reglementata de autoritatile nationale sau
bancile centrale, care pot ajusta oferta pentru a influenta inflatia sau alte obiective
economice.

Monedele fiat moderne includ dolarul american, euro, yenul japonez, si multe alte valute
nationale care sunt utilizate in intreaga lume. Tranzitia de la monedele sustinute de comoditati la
moneda fiat a permis guvernelor o flexibilitate mult mai mare in politica monetara, permitandu-
le sa raspunda mai eficient la crizele economice, sa stimuleze cresterea si sa gestioneze nivelurile
de ocupare a fortei de munca. Cu toate acestea, gestionarea necorespunzatoare a ofertei de
moneda fiat poate duce la inflatie sau chiar hiperinflatie, daca publicul isi pierde increderea in
valoarea monedei.
Ce inseamna o politica monetara intr-un sistem de moneda fiat ?

implica ajustarea ofertei de moneda si a ratelor dobanzilor pentru a influenta activitatea

economica. Intr-un sistem de moneda fiat, bancile centrale au capacitatea de a emite moneda si
de a controla rata dobanzii de baza, ceea ce le permite sa influenteze nivelul cheltuielilor de
consum si de investitii, productia economica si, in cele din urma, ocuparea fortei de munca. Iata
principalele moduri prin care se poate realiza acest lucru:

1. Politica Monetara Expansionista

Cand o economie se confrunta cu somaj ridicat si crestere economica lenta, o banca centrala
poate adopta o politica monetara expansionista. Aceasta poate include:

 Reducerea ratelor dobanzilor: Scaderea ratelor dobanzilor face imprumuturile mai ieftine,
incurajand atat consumatorii, cat si companiile sa cheltuie mai mult. Investitiile crescute pot duce
la crearea de noi locuri de munca.
 Cresterea ofertei de moneda: Prin operatiuni de piata deschisa, cum ar fi cumpararea de
obligatiuni guvernamentale, bancile centrale pot injecta mai multa moneda in economie, crescand
lichiditatea si stimuland cheltuielile si investitiile.

2. Politica Monetara Restrictiva

In perioadele de crestere rapida economica care pot duce la supraincalzirea economiei sau
inflatie ridicata, o banca centrala poate adopta o politica monetara restrictiva:

 Cresterea ratelor dobanzilor: Majorarea ratelor dobanzilor poate incetini imprumuturile si

cheltuielile, ajutand la racirea economiei si la prevenirea inflatiei, dar acest lucru trebuie gestionat
cu atentie pentru a nu incetini prea mult cresterea economica sau a creste somajul.
 Reducerea ofertei de moneda: Vanzarea de obligatiuni guvernamentale si alte instrumente poate
retrage lichiditatea din economie, reducand presiunile inflationiste.

3. Comunicarea si Asteptarile

Politica monetara nu se bazeaza doar pe actiuni efective, ci si pe comunicarea bancii centrale cu

pietele, stabilind asteptari cu privire la directia viitoare a politicii monetare. Acest lucru poate
influenta deciziile economice ale agentilor economici.

4. Stimularea sau Franarea Cererii Agregate

Prin ajustarea cheltuielilor de consum si de investitii, politica monetara poate stimula sau frana
cererea agregata in economie, afectand astfel productia si nivelul de ocupare a fortei de munca.

Prin aceste mecanisme, bancile centrale care gestioneaza monedele fiat incearca sa mentina
stabilitatea economica, sa minimizeze somajul si sa asigure o crestere economica sustenabila.
Totusi, eficacitatea politicii monetare poate fi influentata de factori externi, cum ar fi schimbarile
in politica fiscala, socurile de pe pietele internationale si asteptarile agentilor economici.