Vladimir Ilici Lenin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Vladimir Ilici Lenin - revoluționar rus. Pentru alte sensuri, vedeți Lenin
(dezambiguizare).
(rusă Влади́мир Ильи́ч Ле́нин), numele de familie
originar: Ulianov (Улья́нов), (n. 22 aprilie 1870,
Vladimir Ilici Lenin
Simbirsk, Imperiul Rus – d. 21 ianuarie 1924, Bolșie
Gorki⁠(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un revoluționar rus
care a condus partidul bolșevic, primul premier al Uniunii
Sovietice și fondatorul ideologiei cunoscute sub numele
de leninism. S-a născut în Simbirsk (Ulyanovsk) avându-i
ca părinți pe Ilia Ulianov și Maria Alexandrovna. A avut
doi frați și trei surori, el fiind al treilea născut. Tatăl său
Ilia era inspector al școlilor primare din provincia
Simbirsk în momentul nașterii lui Vladimir Ilici Lenin.

„Lenin” a fost unul dintre pseudonimele sale. Se crede că

l-a creat ca să demonstreze antagonismul față de
Gheorghi Plehanov, care folosea pseudonimul Volghin,
după râul Volga; Lenin a ales râul Lena care este mai
lung și care curge în direcția opusă. În orice caz, sunt
Date personale
multe teorii despre proveniența pseudonimului său, iar
Nume la
Lenin nu a explicat niciodată alegerea sa. Uneori, în Vladimir Ilici Ulianov
naștere
Occident, este în mod eronat numit „Nikolai Lenin”, deși Născut 22 aprilie 1870[3][4][5][6]
niciodată nu a purtat acest nume în Rusia. Simbirsk, Imperiul Rus[7][8]
Decedat 21 ianuarie 1924 (53 de
Tinerețea ani)[9][10][11][4]
Bolșie Gorki⁠(d), RSFS Rusă,
Lenin s-a născut în Simbirsk, Rusia. Tatăl său, Ilia URSS
Nicolaevici Ulianov (1831 - 1886), a fost funcționar civil Înmormântat Mausoleul lui Lenin
superior în domeniul educației, care a militat pentru Cauza cauze naturale (hemoragie
decesului cerebrală)
democrație și educație liberă universală în Rusia; mama
Părinți Ilia Nicolaevici Ulianov
sa, Maria Alexandrovna Ulianovna (1835 - 1916), Maria Alexandrovna Blank
avusese numele premarital Blank. Proveniența etnică și Frați și surori Maria Ilinicina Ulianova[*]
religioasă a lui Lenin era foarte variată: avea ascendență Olga Ilinicina Ulianova[*]
calmucă prin bunicii paterni, germană, prin bunica Aleksandr Ulianov
Dmitri Ilici Ulianov[*]
maternă, care era luterană, precum și evreiască prin Anna Ilinicina Elizarova-
bunicul matern (care s-a convertit la creștinism). Vladimir Ulianova[*]
Ilici Ulianov (Lenin) a fost botezat după ritul bisericii Căsătorit cu Nadejda Krupskaia (1898–21
ortodoxe ruse. A avut doi frați și trei surori, el fiind al ianuarie 1924)
Cetățenie Imperiul Rus (1870–1918)
Republica Sovietică
Federativă Socialistă Rusă
treilea născut. Tatăl său Ilia era inspector al școlilor (1918–1922)
Uniunea Republicilor
primare din provincia Sibirsk în momentul nașterii lui
Sovietice Socialiste (30
Vladimir Ilici Lenin. decembrie 1922–21 ianuarie
1924)
În copilărie, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin) s-a remarcat la Religie ateism[12]
studiile de latină și greacă. În mai 1887, fratele său mai creștinism ortodox[*][13]
mare, Alexandr Ulianov, a fost condamnat la moarte prin Ocupație politician, revoluționar,
spânzurare pentru participarea la un complot cu scopul scriitor, economist, avocat,
asasinării țarului Alexandru al III-lea. Acest eveniment l-a filosof, jurnalist, teoretician
Locul
radicalizat pe Vladimir Ilici și, la sfârșitul aceluiași an, a Sankt Petersburg[14]
desfășurării
fost arestat și exmatriculat de la Universitatea din Kazan activității Moscova[14]
pentru participarea la un protest studențesc. El a continuat Limbi vorbite limba rusă[15][16][17]
să studieze în particular, iar în 1891 a primit licența pentru limba franceză
limba engleză
practicarea avocaturii.
limba germană
Președinte al Consiliului de Muncă și
Revoluționarul Apărare al URSS
În funcție
În loc să se dedice carierei juridice, Lenin s-a implicat tot 17 iulie 1923 – 21 ianuarie 1924
mai mult în activitatea de propagandă revoluționară și în Succedat de Lev Borisovici Kamenev
studiul marxismului. La 7 decembrie 1895 a fost arestat, Președinte al Consiliului Comisarilor
pentru un an, de autorități și, ulterior a fost exilat în satul Poporului URSS
Șușenskoe, din Siberia. În funcție
6 iulie 1923 – 21 ianuarie 1924
În iulie 1898 s-a căsătorit cu Nadejda Krupskaia, activistă Succedat de Alexei Ivanovici Rîkov
socialistă. În aprilie 1899 a publicat cartea Dezvoltarea Membru al Biroului Politic al CC al PCUS[*]
capitalismului în Rusia. În 1900 exilul său ia sfârșit.
În funcție
Călătorește prin Rusia și prin Europa și publică ziarul 25 martie 1919 – 21 ianuarie 1924
Iskra (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de În funcție
mișcarea revoluționară. 29 noiembrie 1917 – 25 martie 1919
Președinte al Consiliului Comisarilor
Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat Poporului al RSFS Ruse
al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus În funcție
fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură 27 octombrie 1917 – 21 ianuarie 1924
Succedat de Alexei Ivanovici Rîkov
care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său Ce
este de făcut?. În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În Membru al Biroului Politic al CC al PCUS[*]
1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A
În funcție
continuat să călătorească în Europa și să participe la 10 octombrie 1917 – 23 octombrie 1917
numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința de la
Zimmerwald din 1915. Premii Work order of Corasmia[*]
(1922)
La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul pociiotnîi grajdanin Kazani[*]
lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. Partid politic КПСС (1918–1924)
În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în РСДРП(б)[*] (1917–1918)
РСДРП (până în 1917)
mișcarea bolșevică, publicând Tezele din aprilie. După o Ideologie anticapitalism
revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit anti-imperialism[*]
în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o Marxism-leninism[1]
revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea – comunism
sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale leninism[2]
de guvernare au fost exprimate în eseul „Statul și Alma mater Facultatea de Drept a
Revoluția”, care invoca o nouă formă de conducere, Universității de Stat din
Sankt Petersburg[*] (law
bazată pe consiliile muncitorilor numite soviete (sfaturi). degree[*] în jurisprudență)
Universitatea Imperială din
O bună parte a exilului, începând din 1909, dar și după Kazan[*] (jurisprudență, 1888)
cucerirea puterii, Lenin și soția lui au avut-o în preajma Simbirskaia klassiceskaia
gimnazia[*]
lor pe Inessa Armand, feministă și revoluționară. Profesie jurist
Conform unor istorici, Inessa Armand a fost și amantă a
Semnătură
conducătorului bolșevic, acceptată de prea-toleranta
Krupskaia.

Secrete financiare
Nici în Rusia, nici în străinătate, Lenin nu a cunoscut
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.p
lipsurile materiale. Pe toată perioada exilului el nu a hp?title=Vladimir_Ilici_Lenin&action=edit&section=0)
muncit nici măcar o singură zi; a călătorit mult (Berna,
Paris, Bruxelles, Zürich, Londra, Stockholm, Berlin,
insula Capri, etc), a locuit la hoteluri sau în case închiriate în stațiuni
de odihnă.

În ianuarie 1892 tânărul Vladimir Ilici Ulianov a fost angajat ca

asistent al avocatului pledant A. N. Hardin, în slujba căruia a lucrat
numai 18 luni. În momentul în care a izbucnit Revoluția din
Octombrie, Lenin era angajat de mai puțin de doi ani.

Maria Alexandrovna Ulianova era pensionară, văduva unui

consilier de stat deținător al Ordinului Stanislas clasa I. Ea mai
moștenise de la soțul ei o treime din moșia Kokușkino. Această cotă
din moșie a fost vândută, iar banii au fost depuși în cele din urmă
într-o bancă. Numai că mama lui Lenin a călătorit, la rândul ei,
mult, de trei ori în Elveția, Germania și Franța, de două ori fiind
însoțită de fiica sa, Maria (Maniașa). Aceasta din urmă a petrecut
aproape doi ani în Germania și Franța.
Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut mai
Surse serioase de venituri nu puteau fi articolele publicate în presa ales ca Lenin, într-o fotografie din
revoluționară rusă (precum Iskra). Sursa lui principală de venituri a 1920.
fost desigur fondul special al Partidului, fond despre care nu se
pomenește niciodată în actele oficiale, dar a cărui existență este
recunoscută de Lenin în bogata lui corespondență.[18]

Acest fond era alimentat din cotizațiile membrilor de partid.[19], din donații particulare, (precum cele ale lui
Maxim Gorki [20] sau cea cunoscută ca Afacerea Schmidt[21], dar mai ales din exproprieri revoluționare, în
fapt, delapidări sau atacuri banditești asupra birourilor de poștă, a caselor de bilete din gări și asupra
băncilor. Cea mai cunoscută expropriere a fost atacul asupra a două camioane cu bani, la 26 iunie 1907 în
Piața Erevan din Tiflis, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de Stalin.
Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici
în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost
unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de
reunificare a bolșevicilor și menșevicilor.

Șeful statului sovietic

La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului
Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În fața
amenințării invaziei germane, Lenin a fost de părere că Rusia
trebuie să semneze imediat un tratat de pace. Alți lideri veterani
bolșevici, precum Buharin, apărau ideea continuării războiului, cu
scopul de a stârni revoluția în Germania. Troțki, care a condus
negocierile, era pentru o poziție de mijloc, fiind de acord cu un
tratat de pace care să stipuleze condiția niciunui câștig teritorial
pentru vreo parte din conflict. După ce negocierile au eșuat, Vladimir Ilici Ulianov circa 1887
Germania a lansat o invazie care a avut ca rezultat pierderea unei
importante părți din teritoriile vestice ale Rusiei. Ca un rezultat al
acestei situații, Lenin a câștigat sprijinul majorității liderilor
bolșevici și Rusia a semnat, în cele din urmă, în condiții
dezavantajoase Tratatul de la Brest-Litovsk (martie 1918).

Acceptând că sovietele sunt singurele forme legitime de guvernare

muncitorească, Lenin a întrerupt activitatea Adunării Constituante
Ruse. Aici, bolșevicii pierduseră la vot, câștigătorul alegerilor fiind
Partidul Socialist Revoluționar. Mai târziu, aceștia din urmă s-au
divizat în două fracțiuni, una de stânga, pro-soviete, și alta de
dreapta, anti-soviete. Bolșevicii aveau majoritatea în Congresul
Sovietelor și au format o coaliție guvernamentală cu socialiștii
revoluționari de stânga. În cele din urmă, coaliția lor însă s-a
prăbușit, după ce socialiștii-revoluționari s-au opus tratatului de
pace de la Brest-Litovsk, ei încercând chiar, prin alianțe cu alte
partide, să răstoarne guvernul sovietelor. Situația a degenerat, iar
partidele non-bolșevice (și chiar unele grupuri socialiste) au încercat
în mod activ să răstoarne guvernul sovietelor. Lenin a reacționat
Portretul lui Lenin, decembrie 1895
încercând să le oprească activitățile.

La 30 august 1918, Fania Kaplan, membră a Partidului Socialist

Revoluționar, s-a apropiat de Lenin după ce acesta luase cuvântul la un
miting și se îndrepta către mașina sa. Ea l-a strigat pe Lenin și, când acesta s-a
întors să-i răspundă, a tras trei focuri de revolver asupra lui, dintre care două
l-au nimerit pe liderul bolșevic în umăr și în ureche. Lenin a fost dus în
apartamentul său privat din Kremlin, el refuzând să riște sa meargă la spital,
deoarece credea că și acolo este așteptat de alți asasini. Au fost convocați Lenin vorbind poporului
doctorii, dar ei au decis că era prea riscant să extragă gloanțele. În cele din
urmă Lenin și-a revenit, dar sănătatea sa s-a deteriorat în continuu, începând
din acel moment, și se crede că incidentul a contribuit la atacurile cerebrale de mai târziu.
În martie 1919, Lenin și veteranii bolșevici s-au întâlnit cu revoluționarii socialiști din întreaga lume și au
format Internaționala Comunistă. Membrii Internaționalei Comuniste, inclusiv Lenin și bolșevicii, s-au
deprins din mai larga mișcare socialistă. Din acel moment ei au fost cunoscuți cu numele de comuniști. În
Rusia, Partidul Bolșevic a fost redenumit „Partidul Comunist Rus (Bolșevicii)”, care a devenit mai apoi
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.

În această perioadă, în toată Rusia se desfășura cu furie un război civil. Un mare număr de forțe politice și
sprijinitorii acestora au luat armele în mâini pentru a sprijini, respectiv pentru a răsturna guvernul. Deși în
războiul civil au fost implicate mai multe fracțiuni, cele mai importante două forțe au fost Armata Roșie
(comuniștii) și Armata Albă (monarhiștii). Puterile străine, precum Franța, Marea Britanie, Statele Unite și
Japonia au intervenit, de asemenea, în război (de partea albilor). În cele din urmă, Armata Roșie a ieșit
învingătoare, zdrobind forțele Albilor și ale aliaților acestora, în 1920, (deși elemente mai puțin importante
ale monarhiștilor au mai rămas active câțiva ani).

În ultimele luni ale anului 1919, succesele din războiul civil l-au convins pe Lenin că era timpul să exporte
revoluția în vestul Europei, dacă era necesar chiar prin forță. Proaspătul stat independent polonez, A doua
Republică Poloneză, era sub influența puternică a omului de stat Józef Piłsudski, care visa la o federație
(„Federația Międzymorze”) care ar fi putut cuprinde Polonia, Lituania, Ucraina de vest (cu centrul la Kiev)
și alte țări din Europa Centrală și din Europa de Răsărit apărute după prăbușirea imperiilor la sfârșitul
Primului Război Mondial. Scopul acestei federații ar fi fost acela de a apăra membrii săi de orice amenințare
imperialistă atât dinspre Rusia, cât și dinspre Germania. Când Polonia a început să-și reocupe teritoriile
estice anexate de Rusia în timpul împărțirilor Poloniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au izbucnit
luptele cu bolșevicii pentru controlul Ucrainei și a provinciilor adiacente, având revoluția din Germania în
plină desfășurare, Lenin a apreciat că era timpul și locul perfect „să testeze Europa cu baionetele Armatei
Roșii”. Războiul Polono-Rus a început în 1919. Lenin a văzut Polonia ca pe un pod pe care Armata Roșie
trebuia să-l traverseze pentru a face legătura dintre Revoluția Rusă și sprijinitorii comuniști din Revoluția
Germană, pentru a acorda ajutor altor mișcări comuniste din Europa Occidentală. Aceste planuri au fost
însă abandonate după înfrângerea din bătălia de la Varșovia și pacea cu Polonia a fost semnată în 18 martie
1921, la Riga.

Anii lungi de război și-au pus pecetea pe Rusia și, într-un final, cea mai mare parte a țării era în ruine. În
martie 1921, Lenin a înlocuit politica comunismului de război, (care fusese folosită pe perioada războiului
civil), cu aceea a Noii Politici Economice (NEP), în încercarea de a reconstrui industria și, în mod special,
agricultura. Dar în aceeași lună s-a petrecut și înăbușirea răscoalei marinarilor din Kronstadt.

Moartea prematură
Sănătatea lui Lenin era deja deteriorată în mod serios în urma eforturilor sale făcute în revoluție și în război.
Tentativa de asasinat a mai adăugat o problemă la multele probleme de sănătate pe care le-a avut. În mai
1922, Lenin a avut primul atac cerebral. A rămas parțial paralizat (pe partea dreaptă) și rolul său în guvern a
început să se diminueze. După al doilea atac din decembrie 1922, Lenin a demisionat din funcțiile politice.
În martie 1923, a suferit al treilea atac, a rămas țintuit la pat și incapabil să mai vorbească.

Lenin a murit la 21 ianuarie 1924. La puțin timp după deces, au început să circule zvonuri potrivit cărora ar
fi suferit de sifilis. Cauza oficială a morții lui Lenin a fost ateroscleroza cerebrală sau al patrulea atac
cerebral, dar din cei 27 de medici care l-au tratat numai opt au fost de acord cu concluziile raportului de
autopsie. Din acest motiv, s-au făcut mai multe supoziții privind cauzele morții lui Lenin.
Documente declasificate după căderea Uniunii Sovietice, alături de
memoriile medicilor lui Lenin, sugerează că liderul bolșevic a fost tratat
de sifilis încă din 1895. Documentele sugerează, de asemenea, că
anatomo-patologului Alexi Abrikosov, care era însărcinat cu autopsia, i
s-a ordonat să demonstreze că Lenin nu a murit de sifilis. Abrikosov nu
a menționat această boală în raportul de autopsie, dar distrugerile
vaselor de sânge, paralizia și alte incapacități pe care le-a citat sunt
tipice pentru această boală. La un al doilea raport de autopsie nici un Nadejda Krupskaia, Lenin și
organ, arteră importantă sau zone ale creierului, afectate în mod jurnalistul american Lincoln Eure
obișnuit de sifilis, nu au fost menționate. la Kremlin, februarie 1920

În 1923, doctorii lui Lenin l-au tratat pe acesta cu salvarsan, singurul

medicament care la acea vreme era folosit în mod special pentru tratarea sifilisului, dar și cu iodură de
potasiu care era, de asemenea, folosită, în mod obișnuit, la tratarea acestei boli.

În 2004 s-au făcut noi afirmații medicale conform cărora Lenin a suferit de sifilis și a decedat din această
cauză.[22]

Orașul Petrograd a fost redenumit Leningrad în onoarea sa și acesta i-a rămas numele până la prăbușirea
Uniunii Sovietice în 1991, când și-a recăpătat numele original, Sankt Petersburg.

După primul său atac cerebral, Lenin a publicat un numar de scrieri prin care da indicații viitoare pentru
guvern. Cea mai importantă dintre acestea este Testamentul lui Lenin, unde, între altele, critica și lideri ai
partidului precum Lev Troțki și Stalin. Despre Stalin, secretar general al partidului încă din 1922, Lenin
spunea că „în mâinile sale este concentrată o putere nelimitată” și sugera ca „tovarășii să se gândească la o
cale de a-l îndepărta pe Stalin din funcție”. Aceste critici dure ale vieții interne a partidului nu au fost
niciodată aduse la cunoștința publicului larg.

La începutul secolului al XX-lea, mișcarea rusă a cosmismului (teoria evoluției cosmice) era foarte populară
și a fost făcută o încercare de conservare a trupului lui Lenin prin crionică pentru a permite reînvierea lui în
viitor. S-a procurat echipamentul necesar din import, dar din mai multe motive, acest plan nu a fost dus la
bun sfârșit. În loc de criogenare, trupul său a fost îmbălsămat și expus pentru vizitare în Mausoleul din
Moscova.

Deși Lenin și-a exprimat cu puțin timp înaintea morții dorința să nu fie create memoriale pentru el, diferiți
politicieni au văzut o cale de a-și îmbunătăți propria poziție în partid prin legarea numelui de acela al
liderului bolșevic. Figura primului conducător al statului sovietic a fost ridicată la un statut aproape mitic, iar
statui, monumente și memoriale au apărut în onoarea sa de-a lungul și de-a latul țării.

Studiul creierului lui Lenin

Creierul lui Lenin a fost scos înainte de îmbălsămarea trupului său. Guvernul sovietic l-a însărcinat pe
cunoscutul neurochirurg german Oskar Vogt să studieze creierul lui Lenin și să localizeze zona precisă a
celulelor creierului care erau responsabile de geniu. Institutul Creierului a fost creat în Moscova pentru acest
scop. Vogt a publicat o lucrare despre creier, în 1929, în care raporta că unii neuroni piramidali din al treilea
strat al cortexului cerebral al lui Lenin erau foarte mari. Totuși, legătura dintre aceștia și genialitate a fost
contestată. Munca lui Vogt a fost considerată de către sovietici ca fiind nesatisfăcătoare. Alte cercetări au
fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost
făcute publice.

Anatomia modernă nu mai crede că doar morfologia singură poate determina funcționarea creierului.

Tabel cronologic
Până în februarie 1918, evenimentele din Rusia sunt datate în conformitate cu calendarul iulian (stil vechi),
care în secolul al XIX-lea rămăsese cu 13 zile în urmă față de cel gregorian (stil nou) din Occident. Toate
evenimentele din tabelul de mai jos sunt datate în conformitate cu stilul nou.

22 aprilie 1870 Se naște Vladimir Ilici Ulianov (Lenin)

7 noiembrie 1879 Se naște Lev Davidivici Bronștein (Troțki)
21 decembrie Se naște Iosif Vissarionovici Djugașvili (Stalin)
ianuarie 1880 Gheorghi Plehanov fuge din Rusia în Europa Occidentală
13 martie 1881 Este asasinat țarul Alexandru al II-lea
Plehanov înființează la Geneva "Grupul marxist pentru eliberarea
septembrie 1883
muncii"
24 ianuarie 1886 Moare tatăl lui Lenin, Ilia Ulianov
20 mai 1887 Este spânzurat fratele lui Lenin, Alexandr Ulianov
25 august Lenin intră la Universitatea din Kazan
17 decembrie Lenin este arestat în cursul unei demonstrații de protest a studenților
Lenin își ia examenul de drept ca student extern al Universității din
noiembrie 1891
Sankt Peterburg
1892 Lenin lucrează ca avocat în Samara
Prima lucrare publicată Cine sunt „prietenii poporului” și cum luptă ei
septembrie 1894
împotriva social-democraților
mai –
1895 Pleacă în străinătate și-l cunoaște pe Plehanov
septembrie
21 decembrie Lenin este aresta la Sankt Peterburg
10 februarie 1897 Lenin este exilat pentru trei ani în Siberia
martie 1898 Se întemeiază Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia
22 iulie Lenin se căsătorește cu Nadejda Krupskaia în Șușenskoe
martie 1900 Încheierea perioadei de exil
10 februarie Reîntoarcerea la Sankt Peterburg
3 iunie Lenin este arestat pentru zece zile
20 iunie Lenin o vizitează pe Krupskaia aflată în exil la Ufa
29 iulie Lenin părăsește Rusia și pleacă în Europa Occidentală
iarna 1901 Se întemeiază Partidul Socialist Revoluționar
martie 1902 Apare lucrarea lui Lenin Ce este de făcut?
aprilie – mai Lenin este la Londra
30 iunie – 23
1903 Are loc al doilea Congres al PSDMR la Bruxelles și Londra
august
Apare sciziunea dintre bolșevici și menșevici
decembrie Lenin demisionează de la Iskra
9 februarie 1904 Izbucnește Războiul Ruso-Japonez
14 martie Lenin demisionează din Comitetul Central al partidului
22 ianuarie 1905 Duminica sângeroasă de la Sankt Peterburg
23 ianuarie Încep greve în întreaga Rusie
23 aprilie – 10
Cel de-al treilea Congres al PSDMR la Londra
mai
Flota rusă este scufundată în largul coastelor Japoniei în strâmtoarea
27 mai
Țușima
iunie Revolta de pe Cuirasatul Potemkin din Flota Mării Negre
Este asasinat la Sankt Peterburg Ministrul Afacerilor Interne, Viaceslav
15 iulie
Plehve
5 septembrie Se încheie la Portsmouth, SUA, Tratatul ruso-japonez
octombrie Izbucnește Greva Generală
25 octombrie Se înființează Partidul Democratic Constituțional (Cadeții)
Se înființează la Sankt Peterburg Sovietul Deputaților, cu Troțki adjunct
26 octombrie
la conducere
Țarul Nicolae al II-lea pune în circulație manifestul prin care promite
30 octombrie
drepturi civile și alegeri pentru Duma de Stat
21 noiembrie Lenin se reîntoarce în țară
16 decembrie Membrii Sovietului din Sankt Peterburg sunt arestați
21 decembrie Insurecția armată de la Moscova este înăbușită de armată
23 aprilie – 8
1906 Cel de-al patrulea Congres al PSDMR se desfășoară la Stockholm
mai
10 mai Se deschide prima sesiune a Dumei
21 iulie Dizolvarea Dumei și numirea lui Piotr Stolîpin în funcția de prim-ministru
ianuarie - aprilie 1907 Lenin locuiește la Kokkala în Finlanda
5 martie Se deschid lucrările celei de-a doua Dume
15 iunie Cea de-a doua Dumă este dizolvată
13 aprilie – 1
Cel de-al cincilea Congres al PSDMR se desfășoară la Londra
iunie
Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege
20 noiembrie
electorală
decembrie Lenin se mută în Elveția
decembrie 1908 Lenin se mută la Paris
1908 Lenin o cunoaște pe Inessa Armand la Paris
iunie 1912 Lenin se mută la Cracovia, în Polonia aflată sub stăpânire austriacă
Se deschid lucrările celei de-a treia Dumă, aleasă după noua lege
20 noiembrie
electorală
28 noiembrie Se deschid lucrările celei de-a patra Dumă
mai 1913 Lenin se mută la Poronin
iulie Lenin o însoțește pe Krupskaia la Berna pentru a fi operată
30 iulie 1914 Rusia decretează mobilizarea generală
1 august Germania declară război Rusiei
3 august Începe Primul război mondial
august Sankt Peterburg își schimbă denumirea devenind Petrograd
Rusia invadează Galiția austriacă și Prusia Orientală
8 august Lenin este arestat în Polonia sub acuzația de spionaj în favoarea Rusiei
19 august Este eliberat
septembrie Forțele rusești sunt înfrânte în Prusia Orientală
Lenin pleacă din Austria în Elveția
22 iulie 1915 Forțele rusești se retrag din Polonia
4 septembrie Țarul Nicolae al II-lea preia comanda supremă a armatei
Lenin participă la Conferința socialiștilor împotriva războiului de la
septembrie
Zimmerwald, Elveția
Are loc cea de-a doua Conferință a socialiștilor împotriva războiului la
aprilie 1916
Kienthal, Elveția
30 decembrie Rasputin este asasinat la Petrograd
8 martie 1917 Declanșarea Revoluției din Februarie
12 martie Formarea Sovietului din Petrograd
14 martie Formarea Sovietului din Moscova
15 martie Formarea Guvernului Provizoriu. Țarul Nicolae al II-lea abdică
25 martie Stalin și alți bolșevici se întorc din exilul din Siberia
16 aprilie Lenin sosește la Petrograd din Elveția
17 aprilie Lenin elaborează Tezele din aprilie
mai Se organizează Gărzile Roșii bolșevice
Troțki se întoarce de la New York în Rusia
16 iunie Se deschid lucrările Primului Congres al Sovietelor
Guvernul Provizoriu emite ordinul de arestare a lui Lenin și a altor
4 iulie
fruntași bolșevici
13 iulie Lenin fuge în Finlanda
17 iulie Bolșevicii încearcă să dea o lovitură de stat – „Zilele din iulie”
24 iulie Alexandr Kerenski devine prim ministru
august are loc cel de-al șaselea Congres al Partidului Bolșevic la Petrograd
septembrie Campania lui Kornilov este zdrobită
8 octombrie Troțki devine președintele Sovietului din Petrograd
Lenin se întoarce în secret la Petrograd pentru a participa la ședința
23 octombrie
Comitetului Central unde s-a votat în favoarea insurecției armate
6 noiembrie Gărzile Roșii declanșează insurecția armată
Troțki anunță preluarea puterii în cadrul Congresului Sovietelor, la care
7 noiembrie se aprobă și decretele lui Lenin referitoare la pământ și la încheierea
păcii
17 noiembrie Sovnarkomul primește puteri legislative supreme
noiembrie Începe prima fază a războiului civil din Ucraina
25 noiembrie Încep alegerile pentru Adunarea Constituantă Rusă
3 decembrie Încep tratativele de pace la Brest-Litovsk
15 decembrie Este semnat armistițiul ruso-german
Se înființează CEKA – Comisia extraordinară pentru combaterea
20 decembrie
contrarevoluției și spionajului
Izbucnește revolta cazacilor de pe Don. Se formează Armata Voluntară
decembrie
sub comanda generalilor Kaledin și Kornilov
9 ianuarie 1918 Se reiau tratativele de pace de la Brest-Litovsk
14 ianuarie Atentat la viața lui Lenin la Petrograd
18 ianuarie Este convocată Adunarea Constituantă, dispersată cu forța de bolșevici
22 ianuarie Ucraina își proclamă independența
9 februarie Ucraina și Puterile Centrale semnează un tratat
 Ca urmare a eșecului tratativelor de pace, Germania reia războiul
18 februarie
împotriva Rusiei
Tratatul de la Brest-Litovsk este semnat de Rusia Sovietică și Germania.
3 martie
Armata bolșevică intră în Kiev, capitala Ucrainei
9 martie Forța expediționară aliată debarcă la Murmansk
10 martie Capitala Rusiei Sovietice este mutată de la Petrograd la Moscova
9 martie Forța expediționară aliată debarcă la Murmansk
Troțki este numit Comisar al Poporului pentru Război. Începe formarea
13 martie
Armatei Roșii
4 aprilie Forța expediționară japoneză debarcă la Vladivostok
iunie Forța expediționară britanică debarcă la Arhanghelsk
12 iunie Marele Duce Mihail este asasinat la Perm
16 iunie Lenin reintroduce pedeapsa cu moartea
4 iulie Cel de-al cincelea Congres al Sovietelor aprobă Constituția
6 iulie Contele Mirbach, ambasadorul Germaniei la Moscova, este asasinat
17 iulie Țarul Nicolae al II-lea și familia lui sunt executați la Ekaterinburg
Lenin este împușcat și rănit la Moscova de către Fania Kaplan. Urițki,
30 august
șeful CEKA din Petrograd, este asasinat
4 septembrie Lenin ordonă să se ia ostatici. Începe Teroarea Roșie
Armata Roșie cucerește din mâinile Armatei Albe orașele Simbirsk și
septembrie
Kazan
începutul lui
Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei abdică
noiembrie
Ambasada sovietică din Berlin este evacuată sub acuzația de agitație
6 noiembrie
revoluționară
11 noiembrie Antanta și Puterile Centrale semnează armistițiul
13 noiembrie Guvernul sovietic declară nul Tratatul de la Brest-Litovsk
decembrie Forțele franceze de intervenție debarcă la Odessa
11 aprilie 1919 Se înființează lagărele de concentrare în Rusia Sovietică
martie Izbucnește războiul civil din Urali
iunie 1920 Armata Roșie îi respinge pe polonezi
iulie Armata Roșie ajunge la Varșovia și este respinsă
21 iulie – 6
Al doilea Congres al Cominternului la Moscova
august
august Armata Roșie se retrage din Polonia
noiembrie Forțele Albilor sunt evacuate în masă din Crimeea în Turcia
1 – 18 martie 1921 Rebeliunea antibolșevică din Kronstadt
8 martie Al zecelea Congres al Partidului Comunist Bolșevic. Se lansează NEP
aprilie 1922 Stalin este numit în recent creatul post de Secretar General al partidului
26 mai Lenin suferă prima criză
vara Lenin își petrece convalescența la Gorki
16 decembrie Lenin suferă a doua criză
25 decembrie Lenin dictează Scrisoarea către Congres sau Testamentul
10 martie 1923 Lenin suferă a treia criză
17 – 25 aprilie Al doisprezecelea Congres al Partidului Comunist
18 octombrie Lenin vizitează pentru ultima oară Moscova și Kremlinul
21 ianuarie 1924 Lenin moare
27 ianuarie Instalarea trupului mumificat al lui Lenin în Mausoleu

Predecesor:
Președinte al Sovietului Comisarilor
Alexandr Kerenski Succesor:
Poporului
(premier al Guvernului Alexei Ivanovici Rîkov
1917–1924
Provizoriu)
Note
1. ^ Marxism-leninism
2. ^ Ob osnovah leninizma[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
3. ^ a b Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11912439p), accesat în 10 octombrie
2015
4. ^ a b c d Vladimir Iljitš Uljanov (http://www2.kirmus.ee/biblioserver/isik/index.php?m=frontpag
e), Eesti biograafiline andmebaas ISIK, accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b Brockhaus Enzyklopädie (http://www.brockhaus.de/), accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b V(ladimir) I(l’ich) Lenin [Ul’yanov],Lenin [Ul’yanov], V(ladimir) I(l’ich)[*]
7. ^ EB-12 / Lenin, Vladimir Ilich[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
8. ^ „Vladimir Ilici Lenin” (https://d-nb.info/gnd/118640402), Gemeinsame Normdatei, accesat în
10 decembrie 2014
9. ^ a b Ленин Владимир Ильич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
10. ^ a b Vladimir Lenin (https://www.findagrave.com/), Find a Grave, accesat în 9 octombrie
2017
11. ^ a b Vladimir Lenin (https://www.britannica.com/), Encyclopædia Britannica Online, accesat
în 9 octombrie 2017
12. ^ Soțializm i religia[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
13. ^ (PDF) http://philosophy.lengu.ru/wp-content/uploads/2015/10/Religiya-i-Bibliya-v-trudah-V.-
I.-Lenina.pdf (http://philosophy.lengu.ru/wp-content/uploads/2015/10/Religiya-i-Bibliya-v-trud
ah-V.-I.-Lenina.pdf) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
14. ^ a b „Vladimir Ilici Lenin” (https://d-nb.info/gnd/118640402), Gemeinsame Normdatei,
accesat în 2 aprilie 2015
15. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11912439p), accesat în 10 octombrie 2015
16. ^ Czech National Authority Database (http://autority.nkp.cz/), accesat în 1 martie 2022
17. ^ CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
18. ^ După cum afirmă Valentinov, un emigrant menșevic și mai apoi, bolșevic, salariul
conducătorilor Partidului fusese fixat la 350 de franci elvețieni.
19. ^ În 1905 existau, după toate probabilitățile, aproximativ 10.000 de membri plătitori
20. ^ Maxim Gorki a donat o parte dintre drepturile de autor pentru piesa Azilul de noapte, care
se juca în Germania cu casele închise.
21. ^ Dmitri Volkagonov, Lenin - O nouă biografie, Editura Orizonturi, Editura Lider, București
1994, ISBN 973-9154-99-9)
22. ^ C. J. Chivers, A retrospective diagnosis says Lenin had syphilis, in: The New York Times,
22 iunie 2004

Bibliografie
Robert Gellately: Lenin, Stalin and Hitler - The Age of Social Catastrophe. Random House
Ltd., 2007
Archie Brown: Rise and Fall of Communism. Harper Collins books, 2009
Blackledge, Paul (3 iulie 2006). „What was done” (http://www.isj.org.uk/index.php4?id=218&i
ssue=111). International Socialism (111). London: Socialist Workers Party (Britain).
 ISSN 1754-4653 (https://www.worldcat.org/issn/1754-4653). Accesat în 25 iunie 2010. A
review of Lars T Lih, Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context
Cliff, Tony (1986). Building the Party: Lenin, 1893–1914. Haymarket Books. ISBN 1-931859-
01-9.
Felshtinsky, Yuri (2010). Lenin and His Comrades: The Bolsheviks Take Over Russia 1917–
1924. Enigma Books. ISBN 1-929631-95-2.
Gellately, Robert (2007). Lenin, Stalin, and Hitler: The Age of Social Catastrophe. Knopf.
ISBN 1-4000-4005-1.
Gooding, John (2002). Socialism In Russia: Lenin and His Legacy, 1890–1991. Palgrave
Macmillan. ISBN 0-333-97235-X.
Hill, Christopher (1971). Lenin and the Russia Revolution. Pelican Books Ltd. ISBN 978-0-
14-021297-6.
Kolakowski, Leszek and Falla, P. S. (2005). Main Currents of Marxism. W. W. Norton &
Company. ISBN 0-393-06054-3.
Leggett, George (1987). The Cheka: Lenin's Political Police. Oxford University Press.
ISBN 0-19-822862-7.
Lih, Lars T. (2008) [2006]. Lenin Rediscovered: What is to be Done? in Context. Chicago:
Haymarket Books. ISBN 978-1-931859-58-5. Argument invalid |last-author-amp=&
(ajutor)
Lenin, Vladimir (2002). Revolution at the Gates: A Selection of Writings from February to
October 1917 by V. I. Lenin. Verso Books. ISBN 1-85984-661-0.
Pannekoek, Anton; Richey, Lance Byron (2003). Lenin as Philosopher (http://books.google.c
om/books?id=L89oAAAAMAAJ). Marquette University Press. ISBN 0-87462-654-4.
Payne, Robert (1967). The Life And Death Of Lenin. Simon & Schuster. ISBN 0-671-41640-
5.
Pipes, Richard (1999). The Unknown Lenin: From the Secret Archive. Yale University Press.
ISBN 0-300-07662-2.
Rappaport, Helen (2010). Conspirator: Lenin in Exile. Basic Books. ISBN 978-0-465-01395-
1.
Shub, David (1965). Lenin: A Biography. Penguin Books. ISBN 0-14-020809-7.
Toynbee, Arnold (iulie 1970). „A Centenary View of Lenin”. International Affairs. Blackwell
Publishing. 46 (3): 490–500. doi:10.2307/2613225 (https://doi.org/10.2307%2F2613225).
JSTOR 2613225 (https://www.jstor.org/stable/2613225).
Trotsky, Leon (1971). On Lenin: Notes Towards a Biography. Harrap. ISBN 0-245-50302-1.
Tucker, Robert C. (1975). The Lenin Anthology. W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-
09236-4.
Volkogonov, Dmitri (2006). Lenin: A New Biography/O nouă biografie. Free Press/Editura
Orizonturi. ISBN 0-02-933435-7/973-9154-99-9 Verificați valoarea |isbn=: invalid character
(ajutor).

Lectură suplimentară
Lenin: A Biography, Robert Service, Pan Macmillan, 2011 (http://books.google.es/books?id=
N9mbl_xbWpkC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f
=false)
 Lenin's childhood, Isaac Deutscher, Editura Oxford University Press, 1970

Selecție de lucrări
Vladimir Ilici Lenin - Lucrări (https://www.marxists.org/romana/lenin/index.htm), marxists.org
Dezvoltarea capitalismului în Rusia (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1899/deve
l/index.htm)
Ce-i de făcut? (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1901/witbd/index.htm)
Un pas înainte, doi pași înapoi (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1904/onestep/i
ndex.htm)
Două tactici ale social-democrației în revoluția democratică (https://www.marxists.org/archiv
e/lenin/works/1905/tactics/index.htm)
Materialism și empirio-criticism (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1908/mec/inde
x.htm)
Dreptul națiunilor la autodeterminare (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1915/oct/
16.htm)
Imperialismul, cel mai înalt stadiu de dezvoltare al capitalismului (https://www.marxists.org/ar
chive/lenin/works/1916/imp-hsc/index.htm)
Statul și revoluția (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1917/staterev/index.htm)
Revoluția proletară și renegatul Kautsky (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1918/
oct/10.htm)
Comunismul de stânga: O boală infantilă (https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1920/
lwc/index.htm)

Vezi și
Comunism
Leninism
Lista locurilor care au primit numele lui Lenin
Marxism-leninism
Mausoleul lui Lenin
Revoluția rusă
Revoluția din Octombrie
Tabel cronologic al evenimentelor din perioada vieții lui Lenin
Tezele din aprilie
Testamentul lui Lenin
Pik Lenin

Legături externe
Lucrări de sau despre Vladimir Ilici Lenin (http://worldcat.org/identities/lccn-n80-67085) în
biblioteci (catalog WorldCat)
Înregistrare de la un discurs din martie 1919 (https://www.youtube.com/watch?v=IbLiiKGexD
M&feature=plcp)
Marxists.org Lenin Internet Archive (https://www.marxists.org/archive/lenin/index.htm) – un
site cuprinzător cu multe scrieri, biografii și multe
Amintiri despre Lenin de N. K. Krupskaia (http://www2.cddc.vt.edu/marxists/archive/krupskay
a/works/rol/index.htm) Arhivat (https://web.archive.org/web/20060404061700/http://www2.cd
dc.vt.edu/marxists/archive/krupskaya/works/rol/index.htm) în 4 aprilie 2006, la Wayback
Machine.
cuvîntări din 1919 (http://www.archive.org/details/LeninsSpeeches)
Spunea că va cultiva ciuperci și va crește IEPURI de casă. Azi s-a născut TATĂL
COMUNISMULUI, omul care nu mai știa tabla înmulțirii /VIDEO (https://www.evz.ro/detalii/sti
ri/spunea-ca-va-cultiva-ciuperci-si-va-creste-iepuri-de-casa-azi-s-a-nascut-tatal-comunismul-
103.html), 22 aprilie 2013, Roxana Roseti, Evenimentul zilei
Dosarele KGB confirmă originile evreiești ale lui Lenin (http://www.historia.ro/exclusiv_web/
portret/articol/dosarele-kgb-confirma-originile-evreiesti-ale-lui-lenin) Arhivat (https://web.archi
ve.org/web/20110728055430/http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/dosarele-kgb
-confirma-originile-evreiesti-ale-lui-lenin) în 28 iulie 2011, la Wayback Machine., 16 iunie
2011, Historia
Lenin, mumia din vitrină ajunsă la nivel de kitsch (https://www.evz.ro/detalii/stiri/lenin-mumia-
din-vitrina-trage-spre-groapa-919588.html), 29 ianuarie 2011, Andreea Dogar, Evenimentul
zilei
Marx2Mao.org (http://www.marx2mao.com/Lenin/Index.html) – Lenin Internet Library
Lenin's speech (video) (https://www.youtube.com/watch?v=-l53FPENoAU) pe YouTube –
Lenin's speech with subtitles
Article on Lenin written by Trotsky for the Encyclopædia Britannica (https://www.marxists.org/
archive/trotsky/1939/xx/lenin02.html)
Reminiscences of Lenin by N. K. Krupskaya (http://www2.cddc.vt.edu/marxists/archive/krups
kaya/works/rol/index.htm) Arhivat (https://web.archive.org/web/20060404061700/http://www
2.cddc.vt.edu/marxists/archive/krupskaya/works/rol/index.htm) în 4 aprilie 2006, la Wayback
Machine.
The Lenin Museum (http://www.lenin.fi/uusi/uk/index.htm) Arhivat (https://web.archive.org/we
b/20130929050332/http://www.lenin.fi/uusi/uk/index.htm) în 29 septembrie 2013, la Wayback
Machine. in Tampere, Finland
Lenin and the First Communist Revolutions (http://www.gmu.edu/departments/economics/bc
aplan/museum/hisfram1.htm)
Lenin Internet Archive Biography (https://www.marxists.org/archive/lenin/bio/index.htm)
includes interviews with Lenin and essays on the leader
Mirrors of Moscow: Nikolai Lenin (https://www.marxists.org/archive/bryant/works/1923-mom/l
enin.htm) by Louise Bryant
Nicolai Lenin (http://debs.indstate.edu/z77n5_1918.pdf) Arhivat (https://web.archive.org/web/
20160303165958/http://debs.indstate.edu/z77n5_1918.pdf) în 3 martie 2016, la Wayback
Machine. His Life and Work by G. Zinovieff, Indiana State University
The Personality and Power of Nikolai Lenin (http://net.lib.byu.edu/~rdh7/wwi/memoir/Robins/
Robins4.htm) From Raymond Robins' Own Story by William Hard (1920)
TIME 100: V.I. Lenin (http://205.188.238.181/time/time100/leaders/profile/lenin.html) Arhivat
(https://web.archive.org/web/20110425120012/http://205.188.238.181/time/time100/leaders/
profile/lenin.html) în 25 aprilie 2011, la Wayback Machine. by David Remnick, 13 April 1998
Re: Lenin in color – high quality edition (https://www.youtube.com/watch?v=6ybDtm93e4c)
pe YouTube
The Ghosts of Lenin Abound (http://mnweekly.ru/local/20090115/55364151.html) by The
Moscow News Weekly, 15 January 2009
Lenin's Fight to Defend Working-class Power and Revolutionary Internationalism (http://ww
w.themilitant.com/2010/7416/741650.html) by The Militant
Lenin's Funeral Train (http://www.internationalsteam.co.uk/trains/russia06.htm) in its own
museum next to Paveletsky Rail Terminal
Lucrări de Vladimir Ilici Lenin (http://www.gutenberg.org/author/Vladimir_Ilyich_Lenin_(1870
–1924)) la Proiectul Gutenberg
 Museum of Communists (http://econfaculty.gmu.edu/bcaplan/museum/musframe.htm)
Vladmir Lenin (http://econfaculty.gmu.edu/bcaplan/museum/his1e.htm)
Marxists.org Lenin Internet Archive (https://www.marxists.org/archive/lenin/index.htm) –
Extensive compendium of writings, a biography, and many photographs
Noam Chomsky - What Was Leninism?, 15 martie 1989 (https://www.youtube.com/watch?v=
WsC0q3CO6lM) pe YouTube
Lenin's Popularity Highest in Years on Revolutionary's 144th Birthday (http://www.themosco
wtimes.com/news/article/lenins-popularity-highest-in-years-on-revolutionarys-144th-birthday/
498708.html). The Moscow Times, 22 aprilie 2014.
fr Encyclopédie Larousse en ligne - Vladimir Ilitch Oulianov dit Lénine (http://www.larouss
e.fr/encyclopedie/personnage/Vladimir_Ilitch_Oulianov_dit_L%C3%A9nine/129437),
larousse.fr
Multimedia

Lenin, de la A la Z în imagini (http://www.cotidianul.ro/fotografii-set-173), 20 martie 2012,

Cotidianul

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Vladimir_Ilici_Lenin&oldid=15839901