Titlu: "Dansul Efemer al Norului"

Într-o zi de primăvară, când soarele îşi răsfrângea razele sale calde peste câmpuri şi păduri, un nor pufos
şi alb îşi începu călătoria pe cerul senin. Se ridica cu graţie din adâncurile albastre, înălţându-se mai sus şi
mai sus, în timp ce vântul îl purta într-un dans suav şi lin.

Norul îşi desfăşura formele sale vaporoase, schimbându-şi mereu conturul într-o simfonie a formelor.
Uneori lua aspectul unui animal jucăuş care sărea de-a lungul cerului, alteori se transforma într-un pâlc
de flori îmbietoare, ori chiar într-un castel fermecat ridicat din imensitatea cerului.

Pe măsură ce se îndepărta, norul îşi schimba culoarea, de la alb imaculat la nuanţe uşor rozalii, în timp ce
soarele îşi făcea simţită prezenţa prin norii subţiri şi diafani. Se contopea cu albastrul cerului într-o
simfonie de culori şi lumini, creând un tablou efemer şi fermecător pentru ochii cei care priveau de jos.

În timp ce călătorea, norul îşi făcea parteneri noi în dansul său pe cer. Alţi nori îi alăturau, creând
formaţiuni complexe şi jocuri de umbre şi lumini care făceau ca cerul să pară un imens teatru al naturii.
Uneori se întâlneau cu vânturi mai reci şi norul îşi lăsa să cadă picături de ploaie fină, îmbrăţişând
pământul cu tandreţe şi hrănindu-l cu viaţă.

Cu trecerea timpului, norul îşi continua călătoria sa, purtat de vânturi şi de forţele nevăzute ale
atmosferei. Îşi schimba mereu forma şi culoarea, dar îşi păstra acea eleganţă şi graţie care îl făceau atât
de fermecător. Deşi efemer, fiecare moment al său pe cer rămânea să fie înrămat în amintirea celor care
îl priveau, o mărturie a frumuseţii şi trecerii timpului.

La apus, norul începu să-şi piardă din strălucirea sa, îşi domoli culorile şi îşi pregăti plecarea în lumea de
dincolo de orizont. Cu un ultim dans pe cerul roşu-oranj al asfinţitului, norul îşi luă rămas bun, dispărând
treptat în depărtare, lăsând în urma sa doar amintirea unui dans efemer şi fermecător.

În timp ce se stingea în lumina apusului, cerul rămânea martorul trecerii sale, gata să primească şi să
îngrijească alţi nori care îşi vor face apariţia în zilele ce vor urma. Aşa cum fiecare nor are povestea sa de
spus, fiecare apus de soare găzduieşte dansul efemer al norilor, o poveste veşnică scrisă pe cerul înstelat.