EUSHARE: European economic integration of the Republic of Moldova

through EU shared values: education-research- innovation

www.eushare-project.eu

GRAFFITI: ARTĂ ORI MANIFESTARE A INFRACŢIUNII DE VANDALISM

CZU: 343.59:343.77:343.211
Sofia PILAT1,
Academia „Ştefan cel Mare” a MAI

ABSTRACT. The problem of respecting and protecting cultural values and moral norms at the
current stage has become increasingly urgent for all civilized states, among them is the Republic of
Moldova. There is not, nor has there ever been, a human collective that has not promoted certain cultural
and moral values. Moral-cultural education is a particularly important dimension of the human personality
in a democratic society, since economic and spiritual progress depends on the degree of engagement of
everyone in the common effort to increase the quality of life.
Key words: vandalism, graffiti, street art, drawing, crime, cultural value, historical value,
religious value, moral norm, defilement.

REZUMAT. Problema respectării şi ocrotirii valorilor culturale şi a normelor morale la etapa

actuală a devenit tot mai stringentă pentru toate statele civilizate, printre acestea se numără şi Republica
Moldova. Nu există şi nici nu a existat vreodată o colectivitate umană care să nu fi promovat anumite valori
culturale şi morale. Educaţia moral-culturală constituie o dimensiune deosebit de importantă a
personalităţii umane într-o societate democratică, întrucât progresul economic şi spiritual depinde de
gradul de angajare a fiecăruia în efortul comun de creştere a calităţii vieţii.
Cuvinte-cheie: vandalism, graffiti, artă stradală, desen, infracţiune, valoare culturală,
valoare istorică, valoare religioasă, normă morală, pângărire.

1. Introducere
Deşi valorile culturale şi normele morale sunt promovate la un nivel destul de înalt în
societatea contemporană, în ultimele decenii se constată o creştere alarmantă a ratei de încălcare a
acestora, privită ca o formă de manifestare a comportamentului uman distructiv.
Aşadar, manifestările sociale distructive au fost catalogate de reprezentanţii statului sau de
anumite categorii sociale, profesionale sau etnice care şi-au văzut interesele lezate sau bunurile
distruse drept acte de vandalism.
2. Metode aplicate şi materiale utilizate
În vederea realizării scopului propus, în prezentul articol ştiinţific s-au utilizat următoarele
metode: metoda comparativă, metoda sistemică şi nu în ultimul rând metoda logică (bazată pe
analiza deductivă şi cea inductivă).
În procesul elaborării articolului ştiinţific, au fost consultate lucrările ştiinţifice ale autorilor S.
Brînză, X. Ulianovschi, V. Stati, A. Barbăneagră, M. Buruiană, N. Eşanu, O. Efrim, А. Naumov, M.
Makarenko.
3. Rezultate obţinute şi discuţii
În pofida faptului că vandalismul are adânci rădăcini istorice, odată cu dezvoltarea civilizaţiei
însoţită de evoluţia procesului de urbanizare, această faptă penală a devenit tot mai răspândită.
Acest lucru se datorează creşterii ponderii infrastructurii transporturilor (apariţia noilor unităţi
de transport public, feroviar etc.), infrastructurii culturale şi a cultelor care cuprinde un număr
impunător de bunuri ce comportă o valoare istorică, culturală sau religioasă; distanţării relaţiilor
dintre membrii grupului social; formalizării raporturilor sociale şi ca rezultat pierderea controlului
social informal asupra membrilor colectivităţii etc.

1
Sofia PILAT, dr. în drept, conf. univ. al Catedrei „Procedură penală, Criminalistică şi Securitate informaţională” al
Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI al Republicii Moldova ORCID ID: https://orcid.org/0000-0002-1517-8886, sofia-
chirita@yandex.ru

213
 Moldova State University
10-13 October, 2022

Toţi aceşti factori favorizează nemijlocit comiterea actelor de vandalism, care afectează
valorile istorice, culturale şi religioase ocrotite de stat.
În condiţiile existenţei unui stat de drept, lupta cu infracţiunile ce atentează la ordinea publică
capătă o relevanţă deosebită. Aceste circumstanţe au fost luate în considerare de către legiuitor în
procesul elaborării măsurilor legale menite să contracareze astfel de fapte penale, măsuri care şi-au
găsit reflectare în legislaţia penală în vigoare.
În procesul de calificare a acestor acţiuni conform art. 288 CP, se iau în considerare
conţinutul, mărimea inscripţiilor, vizibilitatea lor şi posibilitatea de a fi înlăturate: şterse, acoperite
etc., fără a cauza daună obiectelor pângărite (Barbăneagră A., 2009, p. 635).
În acest context, ţinem să menţionăm că nu formează componenţă de infracţiune prevăzută la
art. 288 CP realizarea unor înscrisuri sau desene, precum şi încleierea acestora pe pereţii edificiilor
sau ai altor încăperi în cazul în care ele nu ofensează moralitatea publică. Din categoria respectivă
fac parte publicitatea comercială, anunţuri inclusiv cu caracter politic sau religios, afişe electorale
sau teatrale, diverse desene sau inscripţii aplicate cu ajutorul unor substanţe care pot fi uşor
înlăturate sau aplicate cu cretă, care nu au conţinut amoral etc. Nu intră sub incidenţa art. 288 CP
nici efectuarea unor înscrisuri sau desene care, deşi încalcă normele morale, dar datorită faptului că
nu sunt amplasate în locuri publice şi pot fi uşor înlăturate, nu produc o reacţie negativă de
amploare din partea membrilor grupului social (Ulianovschi X., Pilat S., 2017, p. 47).
Deci, după cum subliniază autorul M.M. Macarenko, pângărirea se asociază întotdeauna cu
insultarea profundă şi vădită a sentimentelor morale şi spirituale ale persoanelor (Макаренко М.М,
2006, p. 9), în caz contrar, în funcţie de circumstanţe, făptuitorul poate fi tras la răspundere
materială sau contravenţională şi nu penală.
De asemenea, nu întotdeauna pot fi calificate drept acte de vandalism acţiunile de pângărire a
edificiilor sau a altor încăperi care urmează a fi demolate sau supuse unor lucrări de restaurare,
excepţie de la ele, menţionează autorul V.N. Kudreavţev, pot face clădirile care, deşi se află într-o
stare avariată, comportă o semnificaţie culturală sau istorică pentru societate (biblioteci, teatre,
muzee etc.) (Наумов А.В., 1996, p. 514).
Astfel, prin urmare ajungem la concluzia precum că nu toate acţiunile care, deşi aparent, par a
fi identice cu cele de pângărire pot fi considerate forme de manifestare a vandalismului, ci numai
acele care într-un mod vădit demonstrează lipsa de respect faţă de oameni şi valorile materiale şi
morale instituite de către aceştia.
În această ordine de idei, propunem să trecem în revistă câteva cazuri de rezonanţă, care
reconfirmă concluziile făcute anterior.
Unul dintre cele mai discutate cazuri ţine de pictarea celor 110 trepte din Parcul „Valea
Trandafirilor” situat în sectorul Botanica din municipiul Chişinău. Dorind să facă oraşul mai frumos
şi mai atractiv, activiştii din cadrul proiectului „Oraşul meu”, susţinuţi de către locuitorii capitalei şi
sponsori, au pictat „Scara trandafirilor” cu ornamente naţionale. Însă, în pofida faptului că iniţiativa
grupului de tineri a fost salutată de majoritatea cetăţenilor, aceştia erau ameninţaţi şi împiedicaţi să
continue proiectul demarat de către activistul Alexei Dimitrov, care a expediat în acest sens un
demers către Procuratura mun. Chişinău, Ministerul Afacerilor Interne şi Primăria mun. Chişinău, în
care solicita să fie luate măsurile de rigoare faţă de autorii proiectului, printre care se număra şi
cercetarea acţiunilor tinerilor prin prisma art. 288 din CP. Cu toate acestea, reieşind din faptul că
proiectul „Scara trandafirilor” a fost lansat în baza avizului eliberat de arhitectul-şef al preturii
sectorului Botanica şi nu conţine semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 288 CP,
dosar penal pe acest caz nu a fost pornit (http://protv.md/stiri/actualitate/doc-tinerii-care-au-pictat-
scarile-din-valea-trandafirilor-risca-1181881.html, 2022).
O altă iniţiativă lansată de tineri talentaţi, care îi implică pe toţi iubitorii de artă precum şi pe
cei care doresc un viitor prosper şi colorat pentru Chişinău, este proiectul „Chişinău Is Me”, iniţiat
de compania „Simpals”. Obiectivul proiectului este de a îi determina pe oameni să privească altfel
214
EUSHARE: European economic integration of the Republic of Moldova
through EU shared values: education-research- innovation
www.eushare-project.eu

lucrurile cenuşii care îi înconjoară prin prisma picturilor stradale. Drept rezultat al acestui proiect,
au fost realizate o mulţime de obiecte de creaţie printre care se numără: „Yellow Cab” de pe str.
Alexie Mateevici nr. 69; „Salamul” de pe str. Sfatul Ţării nr. 18; „Băiatul cu un câine” situat pe str.
Onisifor Ghibu nr. 5/1 din capitală; „Telefunken” situat la periferia oraşului pe str. Potârnichii nr.
48/1; „Peştişorul de aur” de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt; „Crocodilul” de pe str.
Independenţei; „Soldăţeii de plumb” de pe Bulevardul Moscovei; „Păcală şi Tândală” din parcul
„Valea morilor” etc. (www.realitatea.md/proiectul-chi-inau-is-me- la-prima-aniversare-lucrarile-
care-au-fost-realizate-intr-un-an-galerie-fot_28335.html, 2022).
O poziţie destul de controversată este vehiculată în literatura de specialitate referitoare la
fenomenul „graffiti”. Într-o parte a spectrului sunt acei autori care văd în graffiti un nou mod de
exprimare artistică, o formă individuală de comunicare a unor mesaje sociale, politice sau culturale
şi în nici un caz infracţiune. La cealaltă extremă se află autorii care consideră că graffiti constituie
un semn nedorit de anarhie, lipsă de respect faţă de oameni şi valorile culturale promovate de
aceştia.
Graffiti a existat încă din antichitate, în perioada Greciei Antice şi a Imperiului Roman.
Romanii gravau graffiti pe proprii pereţi sau monumente, iar exemple ale lucrărilor acestora există,
de asemenea, şi în Egipt. Din punct de vedere istoric, termenul „graffiti” se referea iniţial la
inscripţiile şi portretele găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti, 2022).
Termenul „graffiti” provine de la cuvântul italian „graffiato”, ceea ce în traducere înseamnă
„a zgâria”. Graffiti reprezintă o formă de artă stradală exprimată prin desene sau inscripţii care sunt
pictate, trasate sau gravate pe pereţi sau pe alte suprafeţe publice sau private, pe ziduri, monumente
sau orice alt suport, a cărui desenare, în principiu, este interzisă (www.clickpentrufemei.ro/Graffiti-
istoria- mâzgălelilor-urbane_0_25397.html, 2022).
Inițial, termenul de graffiti se referea la desene de figuri, inscripții și altele asemenea, realizate
pe pereții ruinelor antice sau mormintelor. Exemplele includ Catacombele Romei sau Pompeii. De-a
lungul anilor, termenul a evoluat pentru a include orice grafică realizată pe suprafețe într-un mod
care constituie vandalism.
Primul graffiti „în stil modern” este considerat a fi cel care supraviețuiește în oraşul grec antic
– Efes. Graffiti-ul este situat lângă o pasarelă de piatră și mozaic. Acest graffiti înfățișează o
amprentă a mâinii care se aseamănă cu o inimă, o amprentă a piciorului, o imagine sculptată a feței
unei femei și un număr alături. Conform ghidurilor locale, respectivul graffiti reprezenta o reclamă
a prostituției.
Alte exemple de graffiti antice sunt cele sculptate de romani pe ziduri şi monumente,
supravieţuind decenii de-a lung acestea s-au păstrat şi până în prezent aflându-se în Egipt. Pe atunci,
graffiti-ul avea conotații diferite, față de ceea ce înseamnă în societatea actuală. Astfel, graffiti era
compus din fraze ce conţineau declarații de dragoste, cuvinte nesofisticate de gândire și retorică
politică, vrăji magice, blesteme latine, insulte, sloganuri politice, alfabete, citate literare celebre etc.
În anul 1971, publicația „New York Times” a realizat un material despre fenomenul graffiti
care luase naștere pe străzile orașului New York. În acel articol se povestea despre un anumit „artist
graffiti” care îşi semna operele de artă stradală sub pseudonimul „TAKI 183”. Identitatea lui nu era
cunoscută, știindu-se doar că numele său era Demetrius, iar numărul 183 ar coincide cu numărul
străzii pe care locuia acesta. Aşadar, locul unde a luat naştere graffiti modern este oraşul New York.
Pornind de la faptul că majoritatea autorilor de graffiti folosesc drept suport pentru desenare
pereţii distruşi şi neîngrijiţi, considerăm că pentru calificarea acestui mod grafic de pictare ca
vandalism este necesar de a stabili în primul rând apartenenţa obiectului-suport la domeniul public
sau privat, valoarea sa istorică, culturală sau religioasă pe care o prezintă acesta pentru societate şi
nu în ultimul rând caracterul, mărimea şi posibilitatea de înlăturare a inscripţiilor, simbolurilor sau
imaginilor pictate.
215
 Moldova State University
10-13 October, 2022

Este important de menţionat că obiectele care sunt supuse pângăririi fac parte din domeniul
public, deoarece sub incidenţa infracţiunii prevăzute la art. 288 CP nu intră clădirile, edificiile sau
alte bunuri din proprietatea altor persoane.
Conform definirii oferite de art. 296 alin. (2) din Codul civil al Republicii Moldova, „Din
domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate
de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. Interesul public
implică afectarea bunului la un serviciu public sau la orice activitate care satisface nevoile
colectivităţii fără a presupune accesul nemijlocit al acesteia la utilizarea bunului conform destinaţiei
menţionate”. În alin. (4) al aceluiaşi articol se menţionează că: „Bunurile domeniului public sunt
inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul de proprietate asupra acestor bunuri nu se
stinge prin neuz şi nu poate fi dobândit de terţi prin uzucapiune” (Codul civil al Republicii Moldova
nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86 din
22.06.2002.).
Aşadar, de uz public sunt bunurile accesibile tuturor persoanelor, cum ar fi parcurile naturale,
străzile, pieţele etc. De interes public, la rândul lor, sunt bunurile care, deşi nu pot fi folosite de
orice persoană, au destinaţia de a fi folosite în cadrul unor activităţi care interesează pe toţi membrii
societăţii, cum ar fi muzeele, teatrele, şcolile etc. (Buruiană M., Eşanu N., Efrim O., 2005, p. 341).
4. Concluzii
Deci, drept urmare a celor menţionate mai sus, conchidem precum că în cazul în care
făptuitorul distruge sau deteriorează bunurile, proprietatea persoanelor fizice nu vom fi în prezenţa
componenţei de infracţiune prevăzute la art. 288 din CP. În unele împrejurări concrete, acţiunile
făptuitorului pot fi calificate conform art. 197 din CP „Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a
bunurilor” (Brînză S., Ulianovschi X., Stati V., 2005, p 560).
Referințe:
1. Brînză S., Ulianovschi X., Stati V. ş.a. (2005). Drept penal. Partea specială. (Vol. II). Cartier juridic.
2. Buruiană M., Eşanu N., Efrim O. (2005). Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. (Vol. II).
ARC.
3. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 82-86 din 22.06.2002.
4. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Redactor responsabil şi conducător de ediţie
Barbăneagră A., dr. hab. în drept, prof. univ. Chişinău: Editura Sarmis, 2009. 860 p.
5. Graffiti. https://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti (accesat la 06.10.2022).
6. Graffiti: istoria „mâzgălelilor” urbane. www.clickpentrufemei.ro/Graffiti-istoria- mâzgălelilor-
urbane_0_25397.html (accesat la 06.10.2022).
7. Proiectul „Chişinău Is Me”, la prima aniversare. www.realitatea.md/proiectul-chi-inau-is-me- la-
prima-aniversare-lucrarile-care-au-fost-realizate-intr-un-an-galerie-fot_28335.html (accesat la
06.10.2022).
8. Tinerii care au pictat scările din Valea Trandafirilor. http://protv.md/stiri/actualitate/doc- tinerii-care-
au-pictat-scarile-din-valea-trandafirilor-risca-1181881.html (accesat la 06.10.2022).
9. Ulianovschi X., Pilat S. (2017). Modalităţile de comitere a infracţiunii de vandalism. Revista
ştiinţifico-practică „Legea şi viaţa” nr. 7 (307), 45-49.
10. Комментарий к уголовному кодексу Российской Федерации. (1996). Ответственный редактор д-
р юрид. наук, проф. А.В. Наумов. Юристь.
11. Макаренко М.М. (2006).Уголовная ответственность за вандализм. Автореф. дис. канд. юрид.
наук.

216