Constituirea statelor medievale romanesti

La capatul a mai multor secole de evolutie istorica, cand s-au cristalizat relatiile
de tip feudal, societatea romanesca a acumulat disponibilitati demografice,economice,
sociale si spirituale necesare unei noi etape de organizare statala. A fost parcurs si ultimul
segment din evolutia denumita atotcuprinzator de Iorga de la “sat la stat”.
Constituirea statelor medievale romanesti a avut resorturi interne, care au rezultat
dintr-o situatie demografica corespunzatoare, multimea locuitorilor, cresterea asezarilor
rurale si organizarea vietii urbane. A existat o viata economica dinamica sustinuta si de
izvoarele contemporane(Diploma Cavalerilor Ioaniti). Inceputul procesului de feudalizare
favorizeaza desprinderea elementelor conducatoare din sanul obstilor, acei juzi si cnezi
care se situeaza in fruntea unor autonomii locale si care vor fi promotorii actiunilor
politice de centralizare statala.
Conjunctura externa a fost si ea favorabila. Slabirea puterii de presiune exercitata
de coroana maghiara, confruntata cu o criza interna. Printr-o situatie similara trecea si
hanatul Hoardei de Aur.
Astfel, formarea statelor medievale romanesti este un process istoric care urma sa
se desfasoare prin alaturarea in acelasi cadru teritorial, a formatiunilor politice
preexistente (voievodate si cnezate)., prin crearea institutiilor laice si bisericesti si
emanciparea lor teritoriala de sub dominatie straina, precum si afirmarea politica
autonoma a noilor state in campul relatiilor internationale. Sfarsitul secolului al XIII-lea
reprezinta momentul de biruinta al statalitatii romanesti care va continua timp de un secol
si jumatate.
Constituirea statului medieval Tara Romaneasca s-a desfasurat in timp si a
cunoscut mai multe etape. Unificarea formatiunilor politice sub o autoritate centrala, ar fi
un prim pas. Diploma cavalerilor ioaniti vorbeste despre existenta a cinci formatiuni
politice la sud de Carpati: voievodatul lui Litovoi, voievodatul lui Seneslau, cnezatul lui
Ioan si cnezatul lui Farcas si Tara Severinului lui. Din partea voievodatelor, importante
centre de putere, au pornit marile initiative de inchegare a unei organizari statale, mai
cuprinzatoare, independenta de pretentiile Ungariei.
Pentru inceput voievodatul lui Litovoi adenuntat suzeranitatea maghiara, a
refuzat plata tributului si si-a afirmat autoritatea la sud de Carpati. Proababil in anii 1277-
1270 in cursul unui conflict armat cu coroana arpadiana, el cade in lupta, luat prizonier,
fratele lui, Barbat, se rascumpara si pastreaza mai departe, stapanirea tarii. In aceeasi
vreme in stanga Oltului, urmasii lui Seneslau incercau sa realizeze o structura politica in
care sa-si gaseasca locul toate micile alcatuiri statle deja existente. Momentul ales era
favorabil pe plan international.
Ce a urmat dupa acest moment este greu de reconstituit. Pentru aproape o
jumatate de secol informatiile lipsesc. Pentru aceste timpuri indepartate nu dispunem
decat de informatiile din cronici. Intemeierea statului romanesc dintre Carpati si Dunare a
fost pusa de traditia literara pastrata in cronicile muntene pe seama descalecatului din
Fagaras, autonomie locala din Transilvania. Din Tara Fagarasului ar fi venit Negru Voda,
la sfarsitul sec. al XIII-lea “cu toata curtea sa si cu multime de noroade” si coborand pe
apa Dambovitei, “ a inceput sa faca tara noua. Mai intai a facut orasul Campulung, apoi
Argesul, unde si-a pus scaunul de domnie” Basarabestii si boierimea de peste Olt i s-au

1
inchinat si i s-au supus lui Negru Voda. Oricat s-ar dori izgonirea din istorie in legenda a
lui Negru Voda, traditia este dublata de un adevar istoric: o crestere demografica atestata
si arheologic, poate justifica aceasta legenda. Aceasta este dovada participarii tuturor
romanilor la infaptuirea statului extracarpatic. Anihilata in Transilvania, viata politica
romaneasca se implineste la sud de Carpati.
Istoria certa a Tarii Romanesti incepe cu Basarab I “Intemeietorul” (1310?-
1352), mentionat intr-o diploma a regelui Carol Robert de Anjou.Puterea domnitorului se
intindea conform documentului de la Arges, asupra Banatului de severin, Olteniei,
Munteniei, pana la Dunare si Basarabiei, teritoriul de la nordul gurilor fluviului smuls
tatarilor, ce poarta numele dezrobitorului. Pe ce cale s-a facut unificarea e greu de spus,
insa documentele maghiare afirma ca suveranul Ungariei este suzeranul voievodului Tarii
Romanesti.
Cel mai semnificativ act politic al domniei “Intemeietorului” ramane obtinerea
independentei fata de coroana maghiara. Relatiile dintre cei doi conducatori politici erau
tensionate datorita stapanirii Banatului de Severin, aflat in posesia domnului muntean.
Din Cronica pictata de la Viena- singurul izvor care nareaza evenimentul rezulta ca
voievodul s-a straduit sa mentina pacea, insa regale maghiar ocupa Severinul in ciuda
unei despagubiri oferite de Basarab, care reflecta puterea economica a tarii. La Posada, pe
valea Argesului, dupa 4 zile de lupta 9-12 nov. 1330, voievodul roman obtine victoria.
Aceasta reprezinta un moment de referinta in istoria romanilor. Marele Basarab a fost nu
doar intemeietor si aparator, care a obtinut independenta Tarii Romanesti, ci si fondatorul
dinastiei muntene, care-i va purta numele, Basarabii.
Sub impulsul evenimentelor, la est de Carpati se va constitui statul independent
Moldova “cea de-a doua libertate romaneasca” cum afirma N. Iorga Procesul istoric
care a condus la constituirea statului medieval Moldova este asemanator celui desfasurat
anterior, la sud de Carpati.. si in aceasta zona, izvoarele mentioneaza existenta unor
formatiuni politice prestatale. Astfel cronicile vechi rusesti consemneaza pentru secolul al
XII-lea, o “tara a berladnicilor”. Documentele papale sau cele emise de cancelaria
Ungariei amintesc de “tara brodnicilor”, a “Bolohovenilor”, sau “tara volohilor”.
Cercetarile arheologice au descoperit la Batca Doamnei, o cetate medievala intarita din
sec XII-lea si al XIII-lea posibila resedinta a unui cneaz. Investigatii asemanatoare au fost
si la Baia “un targ de vale” care a jucat un rol economic si politic, aici instalandu-se
primul scaun domnesc al viitoarei Moldove. Zona a trezit de timpuriu interesul Hoardei
de Aur, a Poloniei, a Ungariei caci prin acest spatiu treceau drumurile spre Chilia,
Cetatea Alba, Caffa ce legau Marea Neagra de comertul international. In aceasta
competitie, coroana angevina(Ungaria) va lua un substantial avans. Din dorinta de a
anihila prezenta tatarilor, regale Ludovic I infiinteaza o marca de aparare cu centrul la
Baia, in fruntea careia il aseaza pe voievodul maramuresean Dragos. Potrivit traditiei,
venirea lui Dragos coincide cu primul descalecat, Dragos fiind insa un vasal al regelui
Ungariei. Letopisetul Tarii Moldovei, scris in vremea lui Stefan cel Mare ii atribuie lui
dragos doi ani de domnie, succedat de Sas si Balc. In paralel cu evenimentele de la
rasarit de Carpati Tara Maramuresului cunostea o miscare de mare interes condusa de
Bogdan impotriva tendintelor expansioniste ale Regatului Ungariei. Trecerea sa la est de
Carpati s-a produs la o data care starneste controverse inca. Medievistii reputati au
acceptat anul 1359 pentru intrarea lui Bogdan in Moldova. Reconstituirea evenimentelor
care au dus la afirmarea de sine statatoare a noului stat este dificila insa documentele

2
ungare vorbesc despre lupte grele duse pentru indepartarea Dragosestilor. Succesul
actiunii a fost facilitat si de preocuparile de organizare a unei cruciade antiotomane ale
regelui ungar. Nu-I ramanea ambitiosului monarh, Ludovic I sa recunoasca indirect in
1365 independenta Moldovei.
Asadar. constituirea statului romanesc dintre Carpatii Orientali si Nistru, poate fi
socotita tot ca produsul unui descalecat. In fond, un dublu descalecat, al lui Dragos si
Bogdan. In cazul Moldovei realitatea personajelor este in afara oricarei indoieli, acestia
fiind consemnati in documente. Insa, in timp ce Dragos este decalecator, Bogdan este
intemeietor de tara. Realiatea istorica a imbracat in sec. al XVII-lea haina legendei.
Trebuia explicat cum s-a intemeiat Moldova, trebuia explicat numele ei si stema. Si
atunci s-a nascut legenda despre vanatoarea lui Dragos Voda, intalnirea cu un bour “au
dat de o hiara ce se chema bour” pe care l-au gonit prin munti cu dulai pana la sesul apei
Moldovei. “ Acolo fiind hiara obosita au ucis-o la locul unde se cheama acum Bourenii”.
Apa pe malul careia a avut loc aceasta intamplare s-a numit Moldova, dupa numele
catelei Molda care a gonit fiara. Numele apei a dat numele tarii, iar stema noului stat s-a
hotarat sa fie un cap de bour.
Legenda s-a creat din nevoia de explicatie a unor fapte reale. Exista o tara cu
domnul, institutiile, insemnele ei si trebuia deslusit cum s-a ajuns aici.
Tara Romaneasca se va consolida in timpul lui Nicolae Alexandru cand se afirma
ca domn autocrat si tot atunci este recunoscuta Mitropolia Tarii Romanesti. La randul sau
vladislav vlaicu instituie un al doilea scaun metropolitan la Severin in 1370. In timpul lui
Mircea cel Batran Tra romaneasca isi va definitive constituirea institutiilor, dezvoltandu-
se economic, politic si cultural. Tot acum Dobrogea este inclusa la Tara Romanesca de
care-si va lega destinul, asigurandu-si iesirea la Mare trezind interesul statelor vecine.
Si in spatiul dintre Dunare si Mare se produce procesul de unificare a
formatiunilor politice aparute in secolul X-XI. Nucleul viitorului stat l-a constituit Tra
Carvunei situate intre Mangalia si Varna. Catre mijlocul secolului XIV-lea in fruntea
statului se afla Balica, iar urmasul acestuia, Dobrotici unifica “ dintre Dunare si Mare
intemeind un nou stat.”
Analizand denumirile statelor in functie de realitati sau legende putem afirma ca
neamul, omul-personalitatea politica, muntele padurea si apa au generat denumirile
statelor medievale romanesti.
Constituirea statelor medievale romanesti unificate a insemnat un cadru politic
corespunzator pentru societatea romaneasca, necesar atat pentru dezvoltarea interna dar si
pentru apararea acestui spatiu de pericolul strain.