Curs 2

II. Organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică

La organizarea cercetării ştiinţifice se pun următoarele probleme:
I. Resursa umană;
II. Infrastructură,
III. Organizarea propriuzisă a activităţii de cercetare

I. Resursa umană este formată din:

1. cercetători. Aceştia sunt autorizaţi prin studiile şi diplomele deţinute să ocupe funcţii
de cercetare. Diplomele sunt o condiţie necesară, nu şi suficientă.
Studiile necesare sunt:
1. masterat
In Legea 1/2011 a Educaţiei, se prevede:
Art. 153. - (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare si
se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC si din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea au o durata
normala de 1-2 ani si corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins intre 60 si 120.
EQF/CEC - Cadrul european al calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul vieţii - este un
instrument de referinţă pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări si
care promovează continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa europeana a muncii, respectând in
acelaşi timp marea diversitate a sistemelor naţionale de educaţie.
(2) Diploma de absolvire sau de licenţa a absolvenţilor învăţământului superior de lunga durata din perioada
anterioara aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalenta cu diploma de studii universitare de master
in specialitate.
Art. 154. - (1) Programele de studii universitare de master pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competentelor profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competentelor de cercetare ştiinţifică.
Învăţarea realizata in cadrul masterului de cercetare poate fi echivalata cu primul an de studiu din cadrul
programelor de studii universitare de doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de învăţământ cu
frecvenţă si poate fi organizat in cadrul şcolilor doctorale;
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master intr-un domeniu acele instituţii de invatamant
superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu in acest scop.

In Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea studiilor universitare de masterat în

cadrul UDJG sunt incluse:
Art. 3. Având în vedere obiectivele, grupurile ţintă şi planurile de învăţământ, în UDJG studiile
universitare de masterat sunt clasificate în 4 tipuri de programe, toate cu durata de 4
semestre (120 credite transferabile - ECTS).
• Programe de masterat de aprofundare (de tip profesional sau de cercetare avansată), care vor
asigura aprofundarea în domeniul studiilor universitare de licenţă sau într-un domeniu
apropiat;
• Programe de masterat interdisciplinar (de tip profesional sau de cercetare avansată), care vor
încuraja colaborarea între domenii formative din UDJG sau din universităţi similare;
• Programe de masterat complementar (de tip profesional sau de cercetare avansată), care vor
asigura competenţe complementare celor obţinute în ciclul 1, cuprinzând şi alte domenii
(medicină, biologie, economie etc.). Candidaţii la aceste programe vor putea fi recrutaţi şi
de la alte universităţi;
• Programe de masterat de cercetare avansată (numai de cercetare fundamentală şi/sau
aplicativă), care vor asigura formarea competenţelor de cercetare ştiinţifică specifice
anumitor domenii.
Art. 9. (1) Activităţile pe care trebuie să le desfăşoare masterandul sunt activităţi didactice directe
(integral asistate), activităţi didactice individuale (parţial asistate) şi activităţi didactice
individuale independente (neasistate).
(2) Activităţile didactice directe (integral asistate) au un număr minim de 14 ore/săptămână şi
sunt înscrise distinct în planul de învăţământ.
(3) Activităţile didactice individuale (parţial asistate) au un număr maxim de 14 ore/săptămână,
astfel încât activităţile didactice totale să fie de maximum 28 ore/săptămână, conform
Standardelor ARACIS specifice pentru Ştiinţe inginereşti, sau mai puţin, conform
Standardelor ARACIS specifice pentru alte domenii şi specializări.
(4) Activităţile individuale independente (neasistate) au un număr minim de 12 ore/săptămână,
astfel încât suma dintre numărul de ore de activităţi didactice directe, activităţi didactice
individuale şi activităţi individuale independente să fie de 40 ore/săptămână.
Art. 11. (1) Masterandul îşi alege tema de disertaţie în semestrul II.
(2) Toate temele propuse vor fi afişate şi cadrele didactice îşi vor alege masteranzii pe care îi vor
îndruma, conform distribuţiei anunţate de departament a numărului de lucrări.
(3) Formularea finală a temei disertaţiei aparţine cadrului didactic îndrumător,
pe baza temei generale pentru care a optat masterandul.

Specificul studiilor de masterat: Este o activitate de iniţiere în cercetarea ştiinţifică, finalizată prin
contribuţii ştiinţifice limitate. In majoritatea laboratoarelor şi colectivelor de cercetare, masteranzii
sunt cuplaţi cu doctoranzii, pentru însuşirea domeniului investigat şi pentru asimilarea metodologiei
de cercetare.

Art. 157. - Diploma conferita după promovarea unui program de studii universitare de master si susţinerea
cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diploma de master

2. doctorat
Specificul activităţii de doctorat: Obţinerea de contribuţii ştiinţifice pe frontul cunoaşterii umane
implică:
 cunoaşterea detaliată a stadiului la zi al rezultatelor obţinute pe plan mondial în
domeniul cercetat,
 validarea contribuţiilor aduse. Aceasta este făcută de mediul ştiinţific de
specialitate pe plan mondial. Validarea se realizează prin acceptarea contribuţiilor
incluse în lucrări publicate în reviste internaţionale de mare impact, în urma
recenzării acestor lucrări de experţi din diferite ţări (incluşi în colectivele de
referenţi ai revistelor respective)
In instituţiile de învăţământ superior funcţiile de cercetare sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetător ştiinţific;
c) cercetător ştiinţific gradul III;
d) cercetător ştiinţific gradul II;
e) cercetător ştiinţific gradul I.
(3) Echivalenta funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice este următoarea:
a) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care deţin o diploma de
doctor;
b) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/sef de lucrări;
c) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar;
d) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar.

2. ingineri de dezvoltare tehnologică (IDT) Ca şi cercetătorii propriuzişi,

IDT pot fi de de gradele I, II III . Criteriile de atestare sunt stabilite de Consiliul Naţional de
Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
3. personal cu funcţii tehnice
4. personal auxiliar tehnic şi financiar-administrativ.

Observaţie privind activitatea de cercetare-dezvoltare din marile firme private –

accentul este pus pe activitatea de cercetare experimentală şi pe pregătirea multidisciplinară
(inginerească)

II.Infrastructura se referă la:

a. Spaţiul necesar cercetării
b. Echipamentele necesare cercetării (exemplu: acceleratoare de aplicaţii)
c. Softul necesar. Exemple (Matlab, Toolboxuri etc)
d. Sursele de documentare. Această problemă va fi analizată în detaliu în cele
ce urmează
e. Materiale consumabile

Observaţii: 1) Specificul infrastructurii din ingineria sistemelor şi inginerie electrică: Noţiunea

de sistem de dezvoltare = un echipament (hard+sopft) care facilitează/accelerează
experimentele din aria cercetată. Exemplu din automatică, electronică şi ingineria
electrică: Strucrurile HIL (Hardware-In-the-Loop), realizate prin echipamente hard şi
soft ale firmei dSPACE. Acestea vor face obiectul unei prelegeri distincte în cadrul
cursului.
2) Infrastructura de cercetare poate fi o arie de cercetare aplicativă (elaborarea de noi
tipuri de instrumente şi echipamente pentru investigarea ştiinţifică reprezintă o
linie majoră de cercetare, în special în domeniile de vârf: neuroştiinţe,
nanotehnologii etc).

Problematica publicaţiilor ştiinţifice

Această problematică se pune în două situaţii distincte:

1. Ca o componentă a infrastructurii, constituind Sursele de
documentare necesare desfăşurării activităţii de cercetare;
2. Ca o problemă de evaluare a eficienţei activităţii de
cercetare. In acest caz, este important să se ştie care sunt lucrările
ştiinţifice publicate în cadrul unui grant finanţat de la buget
(şi care este nivelul de publicare). Lucrările respective reprezintă
„producţia” activităţii de cercetare, pentru care s-au cheltuit bani
publici.
Această problemă este esenţială pentru evaluarea:
a - eficienţei şi calităţii activităţii de cercetare ştiinţifică (dacă un grant
de cercetare si-a îndeplinit sau nu) ;
b - performanţelor cercetătorilor, a echiplelor de cercetare şi a
instituţiilor de cercetare.

Problematica publicaţiilor ştiinţifice va fi tratată în continuare în mod unitar, indiferent că

ea este privită:
A - ca o sursă de documentare (componentă a infrastructurii), sau
B - ca o problemă de evaluare a eficienţei şi calităţii activităţii de cercetare.
 TEHNICI DE INFORMARE SI DOCUMENTARE
Surse
1 Cărţi, de interes sunt:
a. pentru mediul ştiinţific, destinate cercetătorilor calificaţi sau în curs de
calificare, adică: doctori, doctoranzi, absolvenţi de masterat de cercetare, masteranzi de
cercetare;
- tratate, cuprind un domeniu larg şi sunt voluminose (adesea în mai multe
volume);
- monografii, cuprind un domeniu îngust, cu o tratare foarte aprofundată,
incluzând – de regulă – şi contribuţiile autorilor.
b. manuale universitare, destinate studenţilor la licenţă sau masterat (profesional
sau de cercetare). Acestea se consideră doar parţial ca material de documentare,
Specificul cărţilor, ca sursă de documentare:
Avantaj : prezentare amplă, pornind de la originea ideilor, cu includerea evoluţiei
istorice a acestora şi prezentarea diverselor variante de realizare.
Dezavantaje 1) Nu pot prezenta ultimele rezultate (datorită ciclului de editare de câţiva
ani); 2) Adesea, unele rezultate sunt prezentate rezumativ.

1. Reviste ştiinţifice.
Misiunea lor:
1 este de a prezenta noi rezultate ştiinţifice;
2 adesea, la cererea editorilor, se solicită şi lucrări de sinteză (survey) pe o temă dată, pentru
a prezenta stadiul la zi a cercetărilor în domeniul temei impuse.

Cine certifică faptul că un articol conţine o contribuţie ştiinţifică ?

In principiu, comunitatea ştiinţifică internaţională.
Din punct de vedere practic:
 fiecare articol dintr-o revistă ştiinţifică vizibilă (adică, accesibilă la nivelul
întregii comunităţi ştiinţifice internaţionale) este recenzat de 2-3-4 sau 5 referenţi,
specialişti de prestigiu,
 după publicare, contribuţiile sunt judecate de marea masă a specialiştilor, care
consultă lucrările respective (cu posibilitatea de a da replici; revistele sunt obligate să
publice replicile, dacă sunt întemeiate),
 o contribuţie este validată nu numai prin publicare, ci –mai ales – prin utlizarea
(citarea) rezultatelor de către alţi cercetători.

Calitatea cercetătorilor este evaluată prin impactul pe care îl au lucrările publicate

în mediul de speciali tate, reflectat prin RATA CITARILOR lucrărilor publicate. Se
consideră numai citările în articole din reviste vizibile (ISI, BDI)
Există un indicator al citărilor, numit indicele h (indicele Hirsch), care reflectă
numărul de lucrări la care citările depăşesc un anumit prag.
Definirea indicelui Hirsch: primele h articole publicate care au numărul de
citări cel puţin egal cu h.
Se face un grafic având în abscisă numărul de lucrări publicate, în ordinea citărilor, iar în
ordonată – numărul de citări. Indicele h este egal cu numărul de reviste la care corespund punctele
situate în partea superioară a bisectoarei (v. Fig. 1; în această figură, h=5).
 Fig. 1

Se pune problema: unde se publică lucrările ştiinţifice ?

Pentru a se valida o contribuţie ştiinţifică, este necesar ca revista vizată să fie vizibilă,
adică să fie accesibilă şi citită de marea majoritate a specialiştilor din
domeniu, pe plan mondial.

O revistă indexată ISI (Institute for Scientific Information - ISI) este o revistă indexată în
Science Citation Index Expanded, bază de date administrate de Thomson Reuters.

O revistă cotată ISI este o revistă pentru care Thomson Reuters calculează şi publică factorul
de impact în Journal Citation Reports.

Indicatori de calitate a revistelor

(1) Factorul de impact al unei reviste ştiinţifice este o mărime care reflectă numărul mediu de
citări primite de articolele din acea revistă, publicate în decursul unui an, într-un interval de
timp de doi ani după anul considerat. Factorul de impact (”impact factor”) este calculat de
Thomson Reuters în Journal Citation Reports. Se consideră că revistele pentru care Thomson
Reuters nu indică factorul de impact au un factor de impact nul.

De exemplu, dacă o revistă are factorul de impact egal cu 3 în 2010, atunci articolele publicate
in 2008 si 2009 au, fiecare, în medie, câte 3 citări în 2010. Calculul IF se face astfel:
A= numărul de articole publicate în 2008 şi 2009 care au fost citate în revistele cotate sau
indexate în 2010 ;
B= numărul de articole stiinţifice publicate în 2008 şi 2009;
IF2010 = A/B.

(2) Scorul de influenţă este o mărime care reflectă, pentru o anumită revistă ştiinţifică,
influenţa medie a unui articol din acea revistă într-un interval de 5 ani după publicare, prin luarea în
considerare a numărului de citări primite de articolele din acea revistă, ponderate cu influenţa
revistelor care citează articolele. Scorul de influenţă (”article influence score - AIS”) este
calculat de Thomson Reuters în Journal Citation Reports. Se consideră că revistele pentru care
Thomson Reuters nu indică scorul de influenţă al articolelor au un scor de influenţă nul.

(3) Scorul median de influenţă al unui domeniu ştiinţific este egal cu mediana
scorurilor de influenţă ale revistelor din acel domeniu care au scoruri de influenţă nenule.

(4) Scorul de influenţă referinţă al unui domeniu ştiinţific este scorul median de
influenţă al acelui domeniu, cu excepţia domeniului ”Ştiinţe multidisciplinare” (”Multidisciplinary
sciences”), unde scorul de influenţă referinţă este media aritmetică a scorurilor mediane
de influenţă ale celorlalte domenii incluse în domeniul ”Ştiinţe multidisciplinare”.

(5) Scorul de influenţă referinţă corespunzător unei reviste ştiinţifice este minimul
scorurilor de influenţă referinţă ale domeniilor în care se încadrează revista, conform grupării
revistelor pe domenii făcută de Thomson –Reuters.

(6) Scorul relativ de influenţă (SRI) al unei reviste ştiinţifice este egal cu raportul
dintre scorul de influenţă al articolelor al acelei reviste şi scorul de influenţă referinţă corespunzător
revistei (2)/(5).

(7) Scorul relativ de influenţă al unui articol este scorul relativ de influenţă al revistei
ştiinţifice în care a fost publicat articolul (6)=(7).

Clasificarea revistelor după vizibilitate:

A. Nature, Science
B. Reviste ISI cu rată a citărilor excepţională
C. Reviste cotate ISI, cu diverse niveluri ale IF sau ale SRI
D. Reviste indexate ISI (fără factor de impact)
E. Reviste incluse în baze de date indexate (BDI)
F. Alte reviste

Observaţie
Pe plan international există şi un nou indicator calitativ al revistelor, care reflectă rata citărilor,
stabilit prin PageRank algorithm. (vezi Wikipedia). De asemenea, se propun variante combinate,
bazate pe ISI-Impact Factor şi PageRank. O ilustrare a revistelor de top, conform acestor
indicatori, este dată în tabelul următor.

ISI Impact Factor PageRank Combined

1 52.28 ANNU REV IMMUNOL 16.78 Nature 51.97 Nature
2 37.65 ANNU REV BIOCHEM 16.39 Journal of Biological Chemistry 48.78 Science
New England Journal of
3 36.83 PHYSIOL REV 16.38 Science 19.84
Medicine
4 35.04 NAT REV MOL CELL BIO 14.49 PNAS 15.34 Cell
New England Journal of
5 34.83 8.41 PHYS REV LETT 14.88 PNAS
Medicine
Journal of Biological
6 30.98 Nature 5.76 Cell 10.62
Chemistry
7 30.55 Nature Medicine 5.70 New England Journal of Medicine 8.49 JAMA
Journal of the American Chemical
8 29.78 Science 4.67 7.78 The Lancet
Society
9 28.18 NAT IMMUNOL 4.46 J IMMUNOL 7.56 NAT GENET
 Nature and Science are generally regarded as the most prestigious journals, and in the combined
system they come out on top.

Pe site-ul Consiliului Naţional pentru Cercetare Stiinţifică (CNCS) sunt prezentate revistele
cotate ISI (peste 10.000 reviste), cu sublinierea indicatorului care este considerat în toate
criteriile de evaluare din România. In tabelul următor este dat un mic segment din aceste date.

Factor
Factor de de Scor de
DENUMIREA REVISTEI ISSN impact impact influenţă Scor de TARA
referinţă relativ referinţă influenţă
(domeniu) (Revistă) (Domeniu) (Revistă)
AUTOMATED SOFTWARE ENGINEERING 0928-8910 1.26 1.00556 0.511 0 UNITED STATES
AUTOMATICA 0005-1098 1.461 1.80082 0.403 3.16625 UNITED STATES
AUTOMATION AND REMOTE CONTROL 0005-1179 1.589 0.15796 0.384 0.30729 RUSSIA
AUTOMATION IN CONSTRUCTION 0926-5805 1.018 1.34774 0.366 0.97268 NETHERLANDS
AUTONOMIC NEUROSCIENCE-BASIC &
CLINICAL 1566-0702 3.875 0.46839 0.933 0.61844 NETHERLANDS
AUTONOMOUS AGENTS AND MULTI-
AGENT SYSTEMS 1387-2532 1.696 0.89033 0.497 1.06237 UNITED STATES
AUTONOMOUS ROBOTS 0929-5593 1.326 0.93137 0.49 1.31837 NETHERLANDS

Indicatorul esenţial (Scorul relativ de influenţă - SRI) se actualizează, ca de exemplu (pt. IEEE)

SRI
Revista SRI martie SRI august ianuarie
2011 2011 2012
IEEE T ANTENN PROPAG 2.94422 2.45238 2.46075
IEEE T APPL SUPERCON 0.53102 0.52983 0.52983
IEEE T BIOMED CIRC S 2.15633 1.45585 1.45346
IEEE T BIO-MED ENG 1.35489 1.14996 1.16248
IEEE T CIRCUITS-I 2.30769 2.29594 2.29356
IEEE T CIRCUITS-II 2.06203 2.09069 2.08831
IEEE T COMMUN 4.26693 2.75850 2.76451
IEEE T COMPUT 2.51365 2.00955 2.00716
IEEE T ELECTRON DEV 2.62283 2.31265 2.31265
IEEE T ENERGY CONVER 2.57816 2.65632 2.66110
IEEE T EVOLUT COMPUT 3.66398 2.97720 2.98368
IEEE T FUZZY SYST 2.54094 2.26730 2.26253
IEEE T IMAGE PROCESS 3.49380 3.73508 3.72315
IEEE T IND APPL 1.93501 1.91724 1.91736
IEEE T IND ELECTRON 1.84115 1.85851 1.87214
IEEE T INFORM THEORY 4.42184 4.04296 4.03580
IEEE T INSTRUM MEAS 0.86458 0.73861 0.74306

Pe site-ul CNCS sunt menţionate concluziile generale privind cercetarea din România:

Unde suntem?
Două constatări generale, pornind de la analize de specialitate, arată că:
 Nicio universitate românească nu se clasează între primele 500 de universităţi ale lumii
(dacă luăm, de pildă, ca reper clasamentul ARWU,http://www.arwu.org). Această absenţă din
nivelul superior al clasamentelor nu relevă doar lipsa de competitivitate a universităţilor
româneşti, ci are şi consecinţe negative asupra atragerii de studenţi străini şi asupra pregătirii
resurselor umane locale.
 România este pe ultimele locuri din Europa privind performanţa în cercetare, dacă luăm
ca reper publicaţiile internaţionale, brevetele sau inovaţiile. Acest lucru afectează toate
nivelurile societăţii româneşti, de la nivelul de trai la competitivitatea economică şi tehnologică.
La acestea se adaugă două constatări specifice:
 Rata de absorbţie a fondurilor europene prin programul FP7 (“Seventh Framework
Programme“, http://cordis.europa.eu/fp7/home_en.html) este extrem de redusă, deşi România
are o contribuţie financiară semnificativă la fondurile comunitare europene.
 România nu are nici un grant câştigat în competiţiile finanţate de “European Research
Council” (ERC), nici în cazul schemei de finanţare “Advanced Research Grant“, nici în cazul
“Starting Research Grant“.

Cauzele acestor aspecte sunt intim legate de lipsa de competitivitate a cercetării româneşti la
nivel internaţional, şi ele sunt:
1. Impactul cercetării româneşti la nivel internaţional este foarte redus. Există multe lucrări
publicate cu impact minor în comunitatea internaţională, dar foarte puţine lucrări ale
cercetătorilor români în reviste de vârf, care să ateste un impact major (cum ar fi Nature,
Scienceetc.)
2. Răspunsul comunităţii academice internaţionale la publicaţiile ştiinţifice care provin din
România este redus. De exemplu, ca număr de citări pe articol, România se află pe locul
15 din 23 de ţări din Europa de Est, conform sursei Scimago, pentru 1996-2009
(http://www.scimagojr.com/countryrank.php?area=0&category=0&region=Eastern+Euro
pe&year=all&order=cd&min=0&min_type=it). O mare parte a acestor citări sunt
autocitări sau provin tot de la autori din România, ceea ce indică o izolare ştiinţifică.
3. Există în România o tendinţă crescătoare de a publica în reviste care, deşi sunt cotate
în Web of Science, nu asigură condiţii de calitate crescută în evaluare, contribuind astfel
la menţinerea izolării ştiinţifice.

Vom analiza aceste concluzii, subliniind cauzele, situaţiei actuale, implicaţiile acesteia
şi măsurile adoptate.
1. Până în 1990, cercetarea ştiinţifică „de frontieră” a fost complet neglijată, fiind
ancorată mai mult în tezele de doctorat, care erau extrem de rare (în deceniul anilor ’80,
practic sistemul de doctorat a fost „îngheţat”). Nu era stimulată publicarea în reviste
ştiinţifice internaţionale (reviste „vizibile”), iar în România exista o singură revistă ISI,
cu IF redus. In consecinţă, nu s-a format cultura diseminării rezultatelor cercetării
ştiinţifice (atâtea câte erau) prin publicaţii în reviste internaţionale de prestigiu.
2. Universităţile româneşti, ca şi cele din multe foste ţări socialiste, nu erau bine cotate,
deoarece criteriile de evaluare a universităţilor includ cu prioritate rezultatele din
cercetarea de frontieră. Universităţile de vârf sunt orientate înspre cercetare, prin şcolile
doctorale, care practic nu existau în universităţile româneşti.
3. Statutul cercetării ştiinţifice de frontieră şi al poziţiei universităţilor în clasamentele
universităţilor la scară mondială reprezintă un criteriu esenţial pentru investiţiile străine
din ţara, cu efecte majore pentru dezvoltarea economică (este vorba de asigurarea
resursei umane înalt calificate, pentru activităţile de cercetare-dezvoltare ale firmelor,
astfel încât investiţia să nu fie în regim de lohn).
4. Au existat foarte multe Institute şi Centre de cercetare, care aveau obiective aplicative,
pentru fiecare domeniu al economiei naţionale. Acestor unităţi li s-au impus obiective
de tipul „asimilarea în ţară” a unor echipamente şi produse aflate pe piaţa
internaţională, ceea ce a condus la un decalaj tehnologic substanţial între economiile
socialiste şi cele occidentale.
5. In UE, cercetarea ştiinţifică de frontieră se realizează în cadrul unor programe unitare,
numite Program Cadru 1, 2 …, 7 (cel actual)- (FP1, 2, 3…) In FP, granturile se câştigă
prin competiţie, un titular de grant fiind format dintr-un Consorţiu compus dintr-un
Coordonator şi o serie de parteneri, obligatoriu din diferite ţări ale UE. In criteriile de
selectare a granturilor câştigătoare, o pondere importantă o au publicaţiile vizibile
(conform SRI) cercetătorilor, care atestă competenţa membrilor echipei la tema
propusă. In România, cultura şi rezultatele publicaţiilor în reviste vizibile fiind
deficitare, competitivitatea echipelor româneşti la competiţiile din FP ale UE a fost
foarte redusă. Fondul comun al UE pentru cercetare în cadrul Programelor Cadru (FP),
în valoare de multe zeci de miliarde de euro, se formează prin contribuţia fiecărei ţari.
In cazul României a existat un deficit permanent în cadrul FP, în sensul că, permanent,
fondurile atrase de echipele româneşti (mereu în calitate de colaboratori) din FP au fost
mai mici decât contribuţia financiară a României a fondul comun al UE pentru FP.
6. Pentru remedierea acestei situaţii, s-a modificat radical structura organizatorică a
cercetării de frontieră, iniţial prin CNCSIS, care a funcţionat circa 14 ani, apoi prin
CNCS. In esenţă, cercetarea se desfăşoară prin granturi (adică, sume asigurate din
buget – din bani publici, cu condiţia ca echipa grantului să obţină rezultatele propuse în
proiectul de grant). Cerinţele impuse la evaluarea granturilor au fost similare celor din
cadrul FP, cu accent pe evaluarea performanţelor competitorilor prin lucrări publicate.
Rezultatele nu au fost foarte modeste la început, publicaţiile fiind, de fapt, reviste
locale, fără vizibilitate. Situaţia era reflectată de următorul articol dintr-un număr din
2005 al revistei Asociaţiei Ad-Astra, unde se arată:

In acelaşi articol se menţionau:

 Observaţie
1) In această perioadă, organismul care se ocupă în România de acreditarea revistelor
ştiinţifice (CENAPOSS) a stabilit următorulcClasament al revistelor româneşti:
- de tip A (indexate sau cotate ISI)
- de tip B+ (în BDI)
- de tip B (cu perspectiva de a evolua); etc.

Din momentul respectiv (2005) până în prezent, în ţară a existat o

preocupare pentru formare de reviste ştiinţifice româneşti, indexate sau cotate
ISI. In prezent sunt 59 reviste româneşti cotate/indexate ISI.
In continuare sunt date revistele ISI româneşti, de interes pentru domeniile
automatică, calculatoare, inginerie electrică şi electronică

Denumirea revistei IF AIS

(Article influence
Score)

ADVANCES IN ELECTRICAL AND COMPUTER ENGINEERING 0,688 -

CONTROL ENGINEERING AND APPLIED INFORMATICS 0.228 -

INTERNATIONAL JOURNAL OF COMPUTERS 0,650 -

COMMUNICATIONS &CONTROL

JOURNAL OF OPTOELECTRONICS AND 0,412 0,113

ADVANCED MATERIALS

OPTOELECTRONICS AND ADVANCED MATERIALS-RAPID 0,477 0,078

COMMUNICATIONS

PROCEEDINGS OF THE ROMANIAN ACADEMY SERIES 0,149 -

A: MATHEMATICS, PHYSICS, TECHNICAL SCIENCES,
INFORMATION SCIENCE

REVUE ROUMAINE DES SCIENCES TECHNIQUES, SERIE

ELECTROTECHNIQUE ET ENERGETIQUE 0,057 -

ROMANIAN BIOTECHNOLOGICAL LETTERS 0,219 -

ROMANIAN JOURNAL OF INFORMATION SCIENCE 0,188 0,046

AND TECHNOLOGY

STUDIES IN INFORMATICS AND CONTROL 0,671

După cum se observă, IF şi – în special – SRI (care contează în competiţii) sunt

foarte reduşi şi publicaţiile în revistele ISI româneşti nu ajută prea mult la câştigarea
competiţiilor internaţionale de granturi.
In consecinţă, s-au adoptat următoarele măsuri de stimulare a calităţii
cercetării, prin publicaţii în reviste vizibile de înalt nivel:
1) Evaluarea rezultatelor obţinute la un grant se face în raport cu nivelul
publicaţiilor rezultate (cu consecinţa reţinerii fondurilor sau chiar a returnării
acestora)
2) Adoptarea de standarde minimale de eligibilitate pentru directorul de proiect
şi experţi, această măsură asigurând o stimulare materială consistentă a cercetătorilor.
a) Pentru domenii diferite de cele umaniste şi sociale
Publicarea în perioada 2001 – 2011 ca autor principal (conform Anexei 5 - Definiţii) a unor
articole în reviste care au fiecare un scor relativ de influenţă1 cel puţin egal cu 0,5 şi al căror scor
relativ de influenţă cumulat este cel puţin egal cu 2.
3) Adoptarea de standarde minimale pentru promovarea personalului pe funcţii
didactice şi de cercetare.
4) Adoptarea de standarde minimale pentru tezele de doctorat
5) Adoptarea de standarde bazate pe criterii de cercetare ştiinţifică pentru
clasificarea Universităţilor româneşti

Problema clasificării Universităţilor la scară internaţională

- produce o competiţie acerbă în statele dezvoltate,
- produce îngrijorări majore în societatea românească

Criteriile pentru Clasamentul Shanghai ai universităţilor,

la scară mondială

ALUMNI - Numărul total de absolvenţi ai Universităţii care câştiga premii Nobel şi medalii
Fields, chiar dacă nu activează în cadrul ăţii. Sunt utilizate ponderi diferite în funcţie de
perioadele de obţinere a diplomei universitare. Ponderea este de 100% pentru absolvenţii din 2001-
2010, 90% pentru absolventii din 1991-2000, 80% pentru absolventii din 1981-1990, şi aşa mai
departe, şi în cele din urmă de 10% pentru absolventii din 1911 -1920.
AWARD - Numărul total al personalului unei Universităţi care câştiga premii Nobel in fizica,
chimie, medicină şi economie şi Medalia Fields în matematică. Personalul este definit ca cei
care lucrează la Universitate la momentul de câştigarea premiului, chiar dacă au absolvit o
altă Universitate. Ponderi diferite sunt stabilite în funcţie de perioadele de a câştiga premii, similar
criteriului ALUMNI.
HiCi - Numărul de cercetători cu înaltă rată a citărilor în 21 domenii ştiinţifice. Aceste
persoane sunt cele mai citate în cadrul fiecărui domeniu. Definirea domeniilor şi procedurile
detaliate pot fi găsite pe site-ul de Thomson ISI. (Prof. Adrian Bejan, Duke University USA)
N&S - Numărul de lucrări publicate în revistele Nature şi Science între 2006 şi 2010. Se acorda
ponderea de 100% pentru autorul corespondent, este alocat pentru afilierea autorului corespondent,
50% pentru următorul coautor etc.
PUB - Numărul total de lucrări indexate în Science Citation Index-Expanded and Social
Science Citation Index in 2010.
PCP - Scorurile ponderate ale celor cinci indicatori menţionaţi mai sus, împărţit la
numărul de personalului universitar (cadre didactice+cercetători) cu normă întreagă din
Universitate.
In domeniul ştiinţelor tehnice există unele modificări în criteriile de clasament

Un clasament pe ţări este dat în cele ce urmează

 Country Top20 Top100 Top200 Top300 Top400 Top500

United States 17 53 89 110 137 151

United Kingdom 3 10 19 29 33 37

Germany 0 6 14 23 32 39

Japan 0 5 9 10 16 23

Canada 0 4 8 18 18 22

Australia 0 4 7 9 13 19

Switzerland 0 4 6 7 7 7

France 0 3 8 13 17 21

Sweden 0 3 4 8 10 11

Netherlands 0 2 9 10 12 13

Denmark 0 2 3 4 4 4

Belgium 0 1 4 6 6 7

Israel 0 1 4 4 6 7

Alături de cărţi şi reviste ştiinţifice, pentru documentare şi pentru evaluarea

rezultatelor activităţii de cercetare se utilizează şi lucrările publicate în volumele
manifestărilor ştiinţifice.

2. Manifestări ştiinţifice
Acestea pot fi:
1. Organizate de organisme de cercetare ştiinţifică la nivel mondial.
Exemple:
a) IFAC (Federaţia Internaţională de Control Automat).
Obs: Structura IFAC (Comitete tehnice) etc.
b) IEEE - Institute of Electrical and Electronics Engineers
Manifestările ştiinţifice sunt:
- Congrese, la intervale mari de timp relativ mari (în medie, 3 ani). Sunt f. multe
secţiuni – se poate discerne progresul făcut în domeniul respectiv
- Conferinţe – pe domenii (Comitete tehnice)
- Simpozioane – idem
- Workshop-uri – idem
Toate acestea au un calendar cunoscut cu circa 1-2 ani în avans.

2. Organizate de organisme de cercetare ştiinţifică la nivel continental

Exemple :
a) EPE –Conferinţa Europeană de Electronică de Putere
b) ECC – Conferinţa Europeană de Control
c) EWEA – Asociaţia Europeană a Energiei Vântului
Manifestările ştiinţifice sunt:
 - Conferinţe – pe domenii
- Simpozioane – idem
- Workshop-uri – idem
-
3. Organizate sub egida unor organisme de cercetare ştiinţifică la nivel
mondial sau continental (ex. IEEE, IFAC etc), cu o tematică bine
precizată.

4. Alte manifestări ştiinţifice internaţionale,

5. Manifestări ştiinţifice cu participare internaţională,

6. Manifestări ştiinţifice naţionale (ex. CNAE)
7. Manifestări ştiinţifice ale Academiei Române sau ale Academiilor de
ştiinţe
8. Manifestări ştiinţifice cu caracter local şi participare naţională

Problema esenţială este evaluare ratei de diseminare a Proceedings-urilor.

La manifestările din categoriale 1 şi 2 se realizează o selecţie de lucrări, care se publică în

volum de o editură internaţională (ex. Springer, Elsevier, Kluwer etc). Acestea sunt
recunoscute de ISI ca ISI-Proceedings, având o bună diseminare. Adesea, lucrările în
volume, de tip ISI-Proceedings, sunt considerate în evacuare granturilor, a personalulului de
cercetare şi universitar (la promovăru) etc.

In general, la evaluarea cercetării se face o distincţie netă între articole publicate în

reviste cotate ISI şi lucrări ISI-Proceedings (în volume ale editurilor).

1.2 Organizarea activităţii de cercetare

A. Echipa. Activitatea de cercetare se desfăşoară într-o echipă
Structura echipei (în cazul unui proiect de cercetare de amploare medie)
1. Director
2. Director economic
3. 1-3 cercetători cu experienţă (eventual – post-doc)
4. 1- 3 doctoranzi
5. 2- 6 masteranzi
Rolul fiecărui nivel din structură:
Director – coordonarea activităţii ştiinţifice şi a celor de natură managerială
Directorul economic – are ca atribuţii:
 urmărirea respectării alocării fondurilor pe tipuri de activităţi prevăzute în planul de
desfăşurare a proiectului;
 realizarea formelor pentru cheltuielile salariale;
 urmărirea planului de achiziţii de echipamente, materiale etc. ; realizarea documentaţiei
pentru licitaţii;
 realizarea demersurilor pentru actualizarea devizului pe anul curent, în conformitate cu
necesităţile cercetării etc
De regulă, directorul economic este un specialist din echipă, care participă şi la activitatea
ştiinţifică propriuzisă.
Cercetătorii cu experienţă preiau principalele aspecte care sunt implicate în cercetare.
 Doctoranzii trebuie să-şi fructifice cercetarea în teza de doctorat.
Masteranzii se iniţiază în tema de cercetare şi realizează activităţile curente solicitate de
doctoranzi şi de cercetătorii cu experienţă.
Avantajele structurii piramidale a echipei:
 antrenarea motivată a tuturor membrilor
 asigurarea continuităţii cercetării într-un domeniu dat (în temele următoare din acelaşi
domeniu, doctoranzii pot lucra ca post-doc, iar masteranzii – ca doctoranzi).
Observaţii privind activitatea doctoranzilor şi masteranzilor
1. Lucrul în echipă (avantaje)
2 Dezavantaje